proiect

SCOALA POSTLICEALA SANITARA F.E.G.EDUCATIONFILIALA MANGALIADOMENIUL SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICACALIFICAREA PROFESIONALA :ASISTENT MEDICAL GENERALISTNIVEL III AVANSAT

PROIECT DE ABSOLVIRE

ÎNDRUMĂTOR: ABSOLVENT:AS.PR.MOLAOMER MONICA POP FLAVIA

INGRIJIREA COPILULUI CU INFECTII ACUTE ALE TRACTULUI RESPIRATOR SUPERIOR

CUPRINS:

MOTTO ARGUMENT

ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

INFECTIILE CAILOR RESPIRATORII SUPERIOARE(IACRS)-RINITE-ANGINE-ADENOIDITE-LARINGITE

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN ADMINISTRAREA MEDICATIEI

IMPACHETARILE

RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

CAZ I

CAZ II

CAZ III

BIBLIOGRAFIE

MOTTO:„Natura şi educaţia sunt asemănătoare, căci educaţia transformă pe om şi, prin această transformare, creează natura.” Democrit

ARGUMENT

Infectiile respiratorii sunt cele mai frecvente afectiuni ale sezonului rece. Odata cu

venirea temperaturilor reci, apar si cazurile de raceala, gripa sau, mai grav, pneumonie!

Respiratia este functia prin care se asigura continuu aportul de oxigen din aerul

atmosferic pana la nivelul celulelor care il utilizeaza. Astfel, plamanii si caile aeriene

sunt expuse puternic agentilor externi: bacterii, virusuri, praf, fum de tigara. In mod

normal, corpul se apara de agentii infectiosi prin intermediului sistemului imunitar si cel

al mucoaselor.

Sistemul imunitar capteaza si elimina bacteriile, fungii si virusurile. Mucoasele, care au

rol de tapetare a cailor respiratorii, capteaza cele mai mici particule si le transporta prin

intermediul cililor, eliminandu-le din corp prin tuse si expectoratie.

Atunci cand sistemul tau imunitar este slabit, organismul nu se mai poate apara atat de

eficace impotriva agentilor infectiosi, prin urmare infectiile apar mult mai usor.Scopul

acestei lucrari este cel de a observa toate aceste modificari ale starii de sanatate la

pacientul –copil.

ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator este alcătuit din totalitatea organelor care au rolul de a asigura

preluarea oxigenului din aerul atmosferic şi eliminarea bioxidului de carbon din

organism. Acesta cuprinde căile respiratorii şi plămânii.

Căile respiratorii sunt reprezentate de fosele nazale, faringe, laringe, trahee şi cele două

bronhii principale (primare).

Căile respiratorii sunt conductele prin care aerul atmosferic, încărcat cu oxigen, este

introdus în plămâni, şi aerul alveolar încărcat cu bioxid de carbon, după schimbul de

gaze respiratorii (la nivelul alveolelor pulmonare), este eliminat din plămâni.

Căile respiratorii se grupează în:

1) căi respiratorii superioare, formate din fosele nazale şi faringe;

2) căi respiratorii inferioare, formate din laringe, trahee şi bronhiile principale.

Fosele nazale sunt două conducte antero-posterioare simetrice, separate prin septul

nazal.

Ele sunt situate inferior de baza craniului şi superior de cavitatea bucală. Fosele nazale

comunică antero-inferior cu exteriorul prin orificiile narine (numite şi orificii nazale

inferioare), iar cu faringele, prin două orificii, numite coane (sau nări interne).

Anterior, fosele nazale prezintă piramida nazală, cu rolul de a le proteja, dar şi cu rol

estetic.

În jurul orificiilor narine sunt muşchii mimicii.

În interior, fosele sunt tapetate de mucoasă nazală, care se continuă fără întrerupere în

sinusuri, învelind şi pereţii acestora.

La nivelul narinelor, mucoasa nazală reprezintă continuarea pielii care le căptuşeşte, iar

posterior se continuă, prin coane, cu mucoasa rinofaringelui şi a trompei lui Eustachio.

Mucoasa nazală are o structură deosebită în partea superioară, la acest nivel aflându-se

mucoasa olfactivă, care conţine neuronii bipolari. De la aceste celule pleacă nervii

olfactivi.

Partea inferioară a mucoasei nazale se numeşte mucoasă respiratorie. Ea este mai întinsă

şi are o vascularizaţie bogată. În structura sa prezintă un epiteliu cilindric ciliat

pseudostratificat.

Din fosele nazale, aerul trece în faringe, care reprezintă o intersecţie a căii respiratorii cu

calea digestivă.

Laringele este primul segment al căii respiratorii inferioare. El are o dublă funcţie:

respiratorie şi de fonaţie, numindu-se şi organ fonator. Se prezintă sub forma unui

trunchi de piramidă triunghiulară cu baza în sus. Baza comunică cu faringele printr-un

orificiu – orificiul laringian superior – delimitat anterior de epiglotă şi posterior

de cartilajele aritenoide. Vârful laringelui se continuă inferior cu traheea. Laringele este

format dintr-un schelet alcătuit din cartilaje legate între ele prin ligamente şi articulaţii.

Laringele prezintă 9 cartilaje, din care 3 sunt neperechi (tiroid, cricoid şi epiglota), iar 6

sunt perechi (aritenoide, corniculate şi cuneiforme). Pe cartilaje se prind muşchii

laringelui, care sunt muşchi striaţi.

Cavitatea laringelui are forma unui tub cu o zonă centrală stenozată (îngustată).

http://physioanatomy.com/?attachment_id=464

Pe pereţii laterali ai laringelui se află două perechi de pliuri cu direcţie antero-

posterioară: două superioare – numite pliuri vestibulare – şi două inferioare – corzile

vocale – care delimitează orificiul glotic.

Cavitatea laringelui se împarte în trei etaje:

1) etajul supraglotic sau vestibular, situat superior, prezentând un orificiu superior

delimitat de epiglotă;

2) etajul glotic, cuprins între plicile ventriculare şi vocale;

3) etajul infraglotic, situat sub corzile vocale.

Laringele este organul fonator, datorită prezenţei corzilor vocale. Sunetele se produc

prin apropierea corzilor vocale, care astfel îngustează glota. Cu cât apropierea corzilor

vocale este mai accentuată, cu atât sunetele emise sunt mai înalte.

Vibraţia corzilor vocale, la ieşirea aerului din plămâni, este responsabilă de producerea

sunetelor. Una din problemele cele mai mari care apar odata cu suprautilizarea corzilor

vocale era inflamarea acestora, afectiune numita laringita. Laringita este dupa cum

ziceam, inflamatia, iritarea sau folosirea excesiva a corzilor vocale din laringe. Laringita

poate fi de scurta durata (acuta) sau de lunga durata (cronica). Majoritatea cazurilor de

laringita pornesc in urma unei infectii virale temporare (raceala sau gripa).

Pentru tratarea laringitei, trebuie doar sa aveti grija sa va odihniti vocea cat mai mult

posibil, sa beti multe fluide pentru a preveni deshidratarea (evitati alcoolul si

cafeaua/cola) si sa incercatii remedii pentru diminuarea iritatiei gatului (gargara cu sare

sau mierea fac minuni in aceste cazuri).

Laringele este primul segment al căii respiratorii inferioare. El are o dublă funcţie:

respiratorie şi de fonaţie, numindu-se şi organ fonator. Se prezintă sub forma unui

trunchi de piramidă triunghiulară cu baza în sus. Baza comunică cu faringele printr-un

orificiu – orificiul laringian superior – delimitat anterior de epiglotă şi posterior de

cartilajele aritenoide. Vârful laringelui se continuă inferior cu traheea.

Laringele este organul fonator, datorită prezenţei corzilor vocale. Sunetele se produc

prin apropierea corzilor vocale, care astfel îngustează glota. Cu cât apropierea corzilor

vocale este mai accentuată, cu atât sunetele emise sunt mai înalte.

Traheea continuă laringele în partea inferioară a acestuia. Ea este un tub

fibrocartilaginos, lung de 10-13 cm şi larg de 2 cm.

Traheea începe la nivelul vertebrei cervicale 6 (C6) şi se termină la nivelul vertebrei

toracale T4, în cavitatea toracică, unde se împarte în cele două bronhii principale. În

structura traheii există un schelet fibrocartilaginos, format din 18-20 inele cartilaginoase

incomplete posterior, la acest nivel fiind muşchiul traheal.

Acest muşchi este alcătuit din fibre musculare netede. În funcţie de regiunile pe care le

străbate, traheea se împarte în:

1) segmentul cervical, alcătuit din 6-7 semiinele, care se termină în dreptul vertebrei

toracale T1;

2) segmentul toracal, alcătuit din 10-13 semiinele, care se întinde de la vertebra toracală

T1 până la T4-T5, unde se bifurcă în cele două bronhii principale, dreaptă şi stângă.

http://physioanatomy.com/romanian/medicina/aparatul-respirator/laringele/

Bronhiile principale sunt ultimele segmente ale căilor respiratorii inferioare.

La nivelul vertebrei T4-T5, traheea se împarte în cele două bronhii principale.

Aceste bronhii pătrund în plămân prin hilul pulmonar, unde se ramifică intrapulmonar,

formând arborele bronşic.

Cele două bronhii sunt inegale ca lungime şi calibru:

→ bronhia dreaptă are o lungime de 2-3 cm, fiind formată din 4-7 inele cartilaginoase şi

are un calibru mai mare;

→ bronhia stângă este mai lungă, având 4-5 cm şi este formată din 7-13 inele

cartilaginoase şi are un calibru mai mic.

Structura bronhiilor principale este asemănătoare traheii, acestea fiind formate din inele

cartilaginoase incomplete posterior.

INFECTIILE CAILOR RESPIRATORII SUPERIOARE(IACRS)

IACRS reprezintă infecţia brusc aparută, difuză, ce cuprinde simultan sau secvenţial

segmente superioare ale căilor prin care circula aerul spre plamâni : ,,nas”-rinita, sinus-

sinuzita, urechea medie-otita medie, ,,gât”-faringita, amigdalita, adenoidita).

IACRS se inregistreaza pe toata durata anului dar pot deveni mai frecvente sau chiar

epidemice in sezonul rece şi in perioadele de trecere de la un anotimp la altul. Frecvenţa,

uneori deosebit de ridicată în perioada de toamnă-iarnă-primavara, a IACRS, este

imprimată de oscilaţiile termice ale mediului inconjurator, frig, umiditate, vânt, ceaţa,

modificări în regimul nutriţional si aglomeraţie. În aceste condiţii, căile respiratorii işi

pierd capacitatea de apărare şi devin “porţi de intrare” pentru agenţii infecţioşi.

Poate debuta cu agitaţie, indispoziţie, lipsa poftei de mâncare, strănut, frisoane; după

această perioadă în care precis nu ştiţi ce vi se întâmplă poate apare febră moderată sau

mare; scurgeri nazale; durere cu multiple localizari (ceafa, frunte, pometi, urechi, gat);

tuse cu sau fara expectoratie.

Unele forme de IACRS se pot rezuma la cateva din simptomele descrise, evolutia putand

fi dupa cateva zile spre vindecare. Uneori infectia se poate extinde spre caile respiratorii

inferioare: laringe, trahee, bronhii, plamani. Copiii, virstnicii, bolnavii cronici, gravidele

si alte “grupuri cu risc crescut” sint mai expuse la infectii ale aparatului respirator

superior si pot face mai frecvent forme grave cu complicatii si decese.

Prevenirea infectiilor cailor aeriene superioare beneficiaza de mijloace la indemina

tuturor: protectia copiilor, virstnicilor, gravidelor si a altor categorii cu risc prin evitarea

aglomeratiilor, aerisirea incaperilor, alimentatia cu structura echilibrata, miscare in aer

liber, alternarea eforturilor fizice si intelectuale cu repausul.

In cazul semnalarii unor imbolnaviri acute ale aparatului respirator se va proceda la

izolarea imediata a pacientilor pentru a proteja persoanele din anturaj, se vor intensifica

masurile igienico-sanitare si educationale, precum folosirea batistei si a mastilor de

tifon, mai ales in cazul mamelor care alapteaza, pentru a evita raspindirea picaturilor

septice si se va consulta medicul de familie.

Tendinta actuala a populatiei este ca la primele semne de boala sa faca automedicatie cu

antibiotice. Aceste infectii a cailor aeriene superioare sunt date in majoritatea cazurilor

de catre virusi (90%) si intr-un procent mai scazut de catre bacterii si alti agenti patogeni

(10%). Antibioticele in infectiile virale nu au nici un efect – dimpotriva, pot agrava

starea de sanatate prin aparitia complicatiilor sau prelungirea bolii.

Clasificare

Rinitele acute

Inflamatia, care se produce in ochi, nas si gat, ca urmare a raspunsului exagerat al

organismului la contactul cu iritantii aerieni (alergeni) si eliberarea histaminei (amina

care se gaseste in tesuturile vii), poarta numele de rinita. Histamina determina

inflamarea si productia de lichide in liniile fine ale pasajelor nazale, sinusale si oculare.

Exista trei tipuri de rinita:rinita infectioasa, care include infectia bacteriana acuta si

cronica, rinita non-alergica cu formele: autonoma, indusa de medicamente, atrofica si

gustativa, precum si rinita medicamentoasa si cea de-a treia forma: rinita alergica.

Cauzele rinitei

Rinita infectioasa este cauzata de o infectia virala sau bacteriana, aici fiind incluse si

racelile comune, care sunt cauzate de Rinovirusuri si Coronavirusuri sau sinuzitele

bacteriene. Rinita non-alergica se imparte la randul ei in rinita neinflamatorie si

inflamatorie. Forma neinflamatorie este determinata de factori non-alergici, cum ar fi:

fumul, mirosurile, schimbarile de temperatura. Rinita alergica este determinata de

polen, mucegai, blana animalelor, praf si alti alergeni similari.

Semnele si simptomele rinitei

Rinita infectioasa prezinta simptomele unei raceli obisnuite, si anume: rinoree (secretia

excesiva a nasului), usturime la nivelul gatului (faringita), tusea, congestia nazala si

cefaleea (durerea de cap).Rinita non-alergica are ca si simptome stranutul, congestia

nazala, rinoreea, mancarimi la nivelul nasului, gatului, ochilor si urechilor.

Simptomele rinitei alergice sunt aceleasi ca si ale celei non-alergice, dar variaza in

severitate in functie de persoana care o dezvolta, unele persoane putand dezvolta iritatii

cutanate foarte grave. Semnele comune acestui tip de rinita sunt: inflamarea tesutului

conjunctiv, inflamarea pleoapelor, staza venoasa la nivelul pleoapelor inferioare, crearea

unor cute pe lateralele nasului, inflamarea cornetelor nazale si efuziunea urechii mijlocii

(prezenta de lichid la nivelul acesteia).

Diagnosticul rinitei

Rinita este diagnosticata pe baza unei discutii cu medicul specialist prin care acesta, in

urma raspunsurilor primite de la pacient, se orienteaza spre un diagnostic

de rinita infectioasa, alergica sau non-alegica. Pe baza testelor specifice care se

efectueaza pentru a determina o rinita alergica, se poate confirma sau exclude acest

diagnostic. Se mai efectueaza un examen local la nivelul nasului, gatului, ochilor si

urechilor pentru a exclude alte patologii cu aceleasi simptome, precum si teste de sange

si ale secretiilor prelevate de la organele afectate.

Tratamentul rinitei

Tratamentul pentru rinita alergica presupune o medicamentatie orala, una pe baza de

substante inhalate, imunoterapie si injectii pentru controlarea alergiei. Rinita non-

alergica este tratata cu spray nazal cu solutie salina, sau care contine corticosteroizi,

antihistamina si decongestive orale sau nazale.

Rinita, in special cea de cauza alergica nu este o afectiune foarte grava, dar simptomele

pot fi destul de iritative si afecteaza calitatea vietii. Orice forma a afectiunii este foarte

important sa fie depistata si diagosticata inca din stadiu incipient, fiind astfel mult mai

usor de tinut sub control si tratat.

Anginele acute

Anginele rerprezinta inflamatiile faringelui. Anginele se clasifica in acute si cronice, iar

fiecare poate fi banala sau specifica. Anginele reprezinta un capitol extrem de important

din patologia ORL, deoarece marea majoritate a acestor infectii sunt diagnosticate si

tratate de medicul de familie.

Anginele acute nespecifice.

Angina acuta eritematosa reprezinta o inflamatie a epiteliului mucoasei faringelui.

Infectia este produsa de virusuri respiratorii, iar factori favorizanti sunt poluarea, aerul

rece, aglomeratia din colectivitati. Se intalneste la toate varstele fiind contagioasa.

Simptomele de ordin general pot lipsi, sau pot fi importante cu debut brusc al febrei,

insotita de frison, uneori convulsii febrile la copil, stare generala alterata, cefalee.

Pacientul acuza senzatie de usturime in faringe, discreta odinofagie cu iradiere in urechi,

disfagie si rareori sialoree. Examenul local evidentiaza limba saburala, foetor, congestie

difuza, intensa si edem atat la nivelul tonsilelor palatine cat si pe peretele faringian

posterior, dar in aceasta forma clinica nu apare exudatul la nivelul suprafetei tonsilelor.

Uneori se palpeaza adenopatie satelita dureroasa. Dupa 2-3 zile de evolutie se remarca

microvezicule cu continut transparent raspandite pe valul moale insotite de arborizatii

vasculare, semne ale virozei in remisiune.

Diagnosticul pozitiv se face pe baza simptomelor si semnelor mentionate si nu necesita

confirmare prin examen de laborator. Diagnosticul diferential se face cu celelalte forme

de angine si cu traumatismele termice si chimice ale faringelui. Evolutia poate fi spre

vindecare spontana in decurs de o saptamana sau poate fi marcata de aparitia

complicatiilor: laringo-traheo-bronsite, otite, rinosinuzite, suprainfectia bacteriana

(transformarea in angina eritemato-pultacee).

Tratamentul cuprinde masuri de ordin general -; repaus relativ, comprese in jurul

gatului, alimentatie lichida sau semisolida, evitarea iritantilor (condimente, fumat,

alcool), analgezice precum aspirina sau paracetamol. Tratamentul local consta in

gargarisme cu solutii dezinfectante (Tantum Verde, Citrolin, Ticiverol, Hexoral),

pulverizatii cu spray-uri (Locabiotal sau Bioparox, Hexoral, Codecam), bomboane cu

antiseptice (oropivalone, fenosept, eurosept, faringosept, ribex gola). In caz de infectii

respiratorii recidivante se pot indica produse care ridica imunitatea organismului

administrate pe cale generala (Bronchovaxom, Rybomunil) sau locala (IRS 19).

Angina acuta eritemato-pultacee (angina lacunaris sau angina foliculara) este o infectie

bacteriana a tesutului limfatic al tonsilei palatine. Bacterii saprofite se gasesc in mod

constant la nivelul cavitatii bucale si al faringelui. Aceste organisme saprofite pot deveni

patogene in anumite conditii favorizante. Infectia virala poate pregati terenul pentru o

infectie bacteriana secundara.

Agentul etiologic incriminat este streptococul ß-hemolitic de grup A, dar mult mai rar

sunt implicati stafilococi, streptococi viridans, pneumococi, Haemophilus influenzae

(mai ales la copii). Incidenta maxima a anginei lacunaris se inregistreaza intre lunile

noiembrie-mai.

Simptomatologia este asemanatoare celei eritematoase, dar este mult mai exprimata:

febra este constanta, odinofagia cu otlagie reflexa si disfagia sunt foarte pronuntate,

sialoreea este de regula prezenta. Spre deosebire de forma clinica precedenta la

examenul local, la suprafata tonsilelor palatine congestionate si intens edematiate se

evidentiaza depozite galbui la nivelul orificiilor criptelor, care pot conflua sub forma un

exudat neaderent. In angina pneumococica se formeaza o membrana, dar aceste

membrane se dezlipesc cu usurinta si nu depasesc suprafata tonsilei palatine. Adenopatia

jugulo-digastrica este constant prezenta, dureroasa spontan si la palpare.

Examenele de laborator obligatorii in angina acuta eritemato-pultacee includ secretia

faringiana cu examen bacteriologic pentru depistarea agentului patogen si excluderea

difteriei, examenul de urina pentru depistarea precoce a glomerulonefritei si tabloul

sanguin pentru excluderea leucemiei sau a mononucleozei. In angina foliculara se

constata leucocitoza sanguina cu neutrofilie, VSH accelerat.

Evolutia este de 7-10 zile. Pe langa complicatiile comune tuturor anginelor, angina acuta

streptococica se poate complica cu glomerulonefrita acuta post-streptococica si

reumatismul articular acut. Din aceste motive examenul de urina si titrul ASLO vor fi

repetat determinate in perioada de convalescenta a pacientilor cu angina eritemato-

pultacee.

Diagnosticul pozitiv se face pe baza tabloului clinic caracteristic si pe baza examenului

bacteriologic. Diagnosticul diferential se face pe baze clinice si de laborator amintite

mai sus si include pe langa toate formele de angina, in special angina din mononucleoza

infectioasa, din difterie si angina din leucemie.

Tratamentul, pe langa masurile de ordin general si cele simptomatice identice cu cele

din angina eritematoasa, cuprinde in mod obligatoriu administrarea de antibiotice anti

streptococice. Repausul la pat este obligatoriu, se recomanda internarea pacientului intr-

un serviciu de specialitate (Boli Infectioase), lichide abundente pentru evitarea

deshidratarii. Tratamentul antibiotic este initiat inaintea rezultatului antibiogramei si este

indicat pentru profilaxia complicatiilor locale (flegmoane, abcese) cat si a celor generale

(glomerulonefrita, reumatism articular acut). Penicilina este antibioticul de electie in

tratamentul anginei acute eritemato-pultacee, administrata pe cale parenterala (Penicilina

G sub forma de injectie i.m., in doza de 50.000U/kg/zila copii si in jur de 1.200.000 -;

2.400.000 UI la tineri si adulti, fractionat la 8-12 ore) sau pe cale orala -; Penicilina V.

S-a demonstrat cum tratamentul timpuriu cu penicilina reduce febra, odinofagia si

negativeaza culturile bacteriene in decurs de 24 de ore, reduce contagiozitatea si permite

reducerea timpului de absenta de la scoala sau de la lucru. Durata tratamentului este de

10 zile, iar apoi se recomanda administrarea i.m. a unui flacon de 1.2 mil UI de

penicilina retard (Moldamin). La persoane alergice la penicilina se recomanda

tratamentul cu macrolide -; eritromicina (in doze de 30 mg/kg/zi la copii si 1.6-2.4 g/zi

la adult) sau cu azitromicina sau claritromicina.

Exista totusi situatii cand tratamentul corect condus cu penicilina nu produce

ameliorarea tabloului clinic al unei angine acute eritemato-pultacee. In aceste cazuri

trebuie facut diagnosticul diferential cu alte tipuri de angine:

• Pacientul prezinta mononucleoza infectioasa

• Desi streptococul este agentul etiologic al anginei, penicilina este ineficienta datorita

infectiei concomitente cu agenti producatori de ß-lactamaza (anaerobi si stafilococi). In

aceste situatii tratamentul cu clindamicina sau amoxicilina-clavulanat (Augmentin) este

in masura sa vindece pacientul.

• Mycoplasma pneumoniae si chlamidia determina aproximativ 30% din anginele

pultacee ale adultului, iar acesti germeni sunt rezistenti la penicilina dar sensibili la

macrolide.

• Angina gonococica, existenta la 2% din adultii din SUA, este tratata cu ceftriaxona sau

ciprofloxacina.

Adenoidita acuta reprezinta inflamatia tonsilei faringiene si este o inflamatie intalnita

frecvent la grupa de varsta pediatrica. Etiologia este microbiana reprezentata de flora

locala (streptococi, pneumococi, Haemophilus influenzae) care isi exacerbeza virulenta

in urma unei viroze respiratorii. La sugar tabloul clinic cuprinde febra pana la 40ºC,

insotita uneori de convulsii, polipnee, refuzul alimentatiei (datorate obstructiei nazale),

tulburari digestive datorita piofagiei. Examenul obiectiv depisteaza secretii muco-

purulente in fosele nazale, iar la bucofaringoscopie se evidentiaza aceste secretii care se

scurg pe peretele posterior faringian. Complicatiile, mai frecvente la aceasta categorie de

bolnavi sunt otite medii acute, laringita acuta striduloasa si adenoflegmonul

retrofaringian. La copilul cu varsta peste un an simptomatologia cuprinde un sindrom

febril brusc aparut asociat sindromului de obstructie nazala. Examenul local descopera

secretiile muco-purulente care se scurg pe peretele posterior al faringelui. Daca se poate

efectua, rinoscopia posterioara evidentiaza tumefierea si congestia tonsilei faringiene,

acoperita de depozite pultacee. Fiind o inflamatie acuta, tuseul rinofaringelui este

contraindicat. Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe sindromul febril asociat sindromului de

obstructie nazala dezvoltate brusc la un copil si pe secretiile muco-purulente de pe

peretele posterior orofaringian. Diagnosticul diferential se face cu rinitele acute

(tumefactia si congestia mucoasei nazale), anginele acute. Tratamentul cuprinde pe

langa masurile de ordin general (regim alimentar bogat in lichide, repaus relativ la

domiciliu) si prescrierea de antitermice (paracetamol), vitamine, antibiotice cu spectru

larg (amoxicilina sau asociatia amoxicilina-clavulanat in prezenta tulpinilor secretoare

de ß-lactamaza), dezinfectante nazale (colargol, protargol si vibrocil picaturi sau gel

nazal), vasoconstrictoare nazale (efedrina 0.5-1%, oximetazolina si xilometazolina).

Aceste vasoconstrictoare sunt contraindicate la copiii sub 3 ani datorita vasoconstrictiei

cerebrale pe care o pot determina la acesti pacienti.

Anginele acute specifice.

Angina difterica. Difteria, afectiune contagioasa in curs de eradicare este produsa de

Corynebacterium Diphtheriae. Tabloul clinic in perioada de stare include febra moderata

(38 pana la 39ºC), astenie marcata, fatigabilitate, inapetenta, paloare cu ochi incercanati,

tahicardie importanta, iar pacientul acuza disfagie, odinofagie. Caracteristica este starea

mai mult toxica decat inflamatorie. Pacientul are o halena caracteristica asemanatoare

acetonei. Examenul local releva tonsile palatine moderat congestionate si tumefiate

acoperite de un exudat galben sau alb-cenusiu care devine confluent pentru a forme asa

numitele „false membrane”. Se numesc „false” deoarece sunt foarte aderente de

suprafata tonsilei, se desprind cu dificultate si lasa in urma o suprafata sangeranda.

Falsele membrane sunt constituite din mucoasa faringelui necrozata sub actiunea toxinei

difterice. Aceste membrane se extind dincolo de limitele tonsilei palatine si cuprind

pilierii, valul palatin, peretii laterali faringieni. Se constata adenopatie laterocervicala

masiva, sensibila la palpare, care deformeaza aspectul regiunii cervicale („gat

proconsular”). Desi in majoritatea cazurilor afectiunea este localizata la nivelul

faringelui, in 8% din cazuri se constata expansiunea membranelor spre laringe,

rinofaringe sau chiar urechea medie. Examinari paraclinice includ frotiul din secretia

faringiana (coloratia Gram identifica germenul in decurs de o ora), izolarea in cultura a

bacteriei responsabile (confirmarea se obtine in 2 zile). Complicatiile includ asfixia prin

extensia spre laringe a membranelor, miocardita are poate produce insuficienta cardiaca

si colaps circulator, glomerulonefrita hemoragica, polinevrita cu paralizia valului palatin

(valoare diagnostica retroactiva). Diagnosticul pozitiv se face pe baza anginei cu false

membrane aderente si care se extind dincolo de limitele tonsilelor palatine si pe

confirmarea bacteriologica. In caz de suspiciune clinica si inainte de confirmarea

bacteriologica, pacientul este obligatoriu trimis intr-un serviciu de specialitate (Boli

Infectioase) pentru a fi internat, izolat si tratat cu ser antidifteric si antibiotice.

Angina din scarlatina. Scarlatina este produsa de streptococul ß-hemolitic de tip A.

Pacientul acuza odinofagie, disfagie, iar local se remarca congestia si tumefactia

tonsilelor palatine, congestia valului palatin si existenta unei linii precise de demarcatie

intre zona congestionata si restul valului palatin de aspect normal. Diagnosticul se face

pa baza tabloului descris al anginei, existenta ciclului lingual (initial apare „limba de

portelan”, ulterior prin depapilare se recunoaste „limba zmeurie” si in convalescenta

aspectul este de „limba lacuita”), a exantemului caracteristic. Pacientul este obligatoriu

trimis spre un serviciu de Boli Infectioase pentru a fi izolat si tratat cu penicilina.

Alte angine din boli eruptive: angina eritematoasa intra in tabloul clinic al rubeolei

(alaturi de exantem si poliadenopatie cervicala, inclusiv nodurile limfatice cervicale),

varicelei (apar si vezicule la nivel faringian), rujeolei (insoteste catarul oculo-nazal). In

rujeola diagnosticul pozitiv se poate face pe baza enantemului care precede cu 24 de ore

exantemul specific: semnul lui Köplik reprezentat de pete albe pe fond congestiv

localizate pe mucoasa jugala in dreptul celul de al doilea molar superior.

Angina din mononucleoza infectioasa. Afectiunea este cauzata de infectia cu virusul

Epstein-Barr, afecteaza copiii si adolescentii (numita „boala logodnicilor” sau „boala

indragostitilor”) si se raspandeste prin picaturile de saliva. Simptomatologia este

dominata de febra (38 sau 39ºC), stare generala alterata, astenie si inapetenta, odinofagie

marcata, disfagie. Clinic se remarca adenopatia laterocervicala, nedureroasa, nodurile

limfatice sunt atat palpabile cat si vizibile. Adenopatia ulterior se generalizeaza si este

insotita de hepato-splenomegalie. Bucofaringoscopia descopera angina care poate lipsi

sau sa ia forma anginei eritematoase, necaracteristice; totusi in 40% din cazuri tonsilele

palatine sunt mult marite in volum si acoperite de un depozit purulent confluent.

Administrarea accidentala de ampicilina determina aparitia unui exantem maculopapulos

cu aspect rujeoliform. Tabloul sanguin descopera leucocitoza produsa de numeroase

celule mononucleare si limfocite atipice. Diagnosticul pozitiv se stabileste pe baza

tabloului clinic, al tabloului sanguin si al reactiei serologice Paul-Bunnell. Tratamentul

este simptomatic si include antitermice si antiseptice orale; antibioticele pot fi

admnistrate pentru profilaxia suprainfectiei bacteriene.

Herpangina este produsa de virusul Coxsackie tip A, iar perioada de incubatie este de 4-

6 zile. Angina apare la copiii sub 15 ani iar simptomatologia este marcata de febra

ridicata, cefalee, dureri la nivel cervical. Bucofaringoscopia descopera tonsile discret

congestionate si tumefiate; veziculele mici de culoare alba apar initial pe pilierii

anteriori, se extind pe suprafata tonsilei luand aspectul unui sirag de perle. Aceste

vezicule se sparg si lasa in urma ulceratii superficiale de dimensiuni reduse. Tratamentul

consta in antiseptice locale.

Angina si stomatita herpetica este produsa de infectia cu virusul herpes simplex.

Infectia este extrem de contagioasa, se presupune ca 90% din populatie este purtatoare a

virusuluui, dar manifestarea clinica apare numai la 1%. Factori favorizanti sunt

expunerea solara indelungata sau afectiuni febrile sistemice. Herpesul extins intra in

tabloul clinic al pacientilor cu SIDA. Simptomatologia debuteaza cu senzatie de

usturime la nivel bucal, febra, odinofagie, stare generala alterata. Examenul local

descopera vezicule cu continut clar pe fond congestiv localizate atat pe buze la

jonctiunea muco-cutanata cat si la nivelul orofaringelui. Veziculele se transforma in

ulceratii superficiale ovale sau circulare. Pacientul prezinta sialoree, halena si adenopatie

regionala dureroasa. Diagnosticul diferential se face cu herpes zoster si aftele cronice

recurente. Tratamentul include pe langa dezinfectante bucale si antivirale (acyclovir)

administrate pe cale generala sau locala.

Alte angine cu vezicule: herpes zoster, veziculele sunt unilaterale, extrem de dureroase

si insotesc eruptia cutanata de-a lungul ramurilor II sau III din trigemen. Afte bucale

cronice recidivante apar sub forma unei vezicule unice de 1-5 mm, dureroasa, situata pe

mucoasa bucala, limba sau palat. Nu se constata febra, halena si sialoree. Afte bucale

apar si in sindromul Behçet (definit prin artrita, iridociclita, afte bucale si genitale,

flebita).

Bule la nivelul orofaringelui se intalnesc in afectiuni dermatologice precum pemfigus si

eritemul multiform.

Edemul Quincke este o manifestare alergica si determina la nivel faringian un edem alb,

pufos, cu lipsa eritemului; poate evolua spre asfixie si din acest motiv tratamentul de

urgenta implica administrarea de adrenalina 1/1000 subcutanat, hemisuccinat de

hidrocortizon intravenos, intubatie orotraheala sau traheostomie daca dispneea se

agraveaza. Edemul angio-neurotic familiar este determinat de insuficienta sinteza a

inhibitorului de C1-esteraza iar tabloul clinic este identic cu cel expus anterior.

Angine din afectiuni hematologice.

Angina din leucemia acuta este ulcero-necrotica bilaterala, insotita de adenopatie

laterocervicala si generalizata, hepatosplenomegalie, gingivita ulcero-necrotica,

epistaxis. Diagnosticul se stabileste pe baza tabloului sanguin si al punctiei medulare.

Bolnavul va fi trimis pentru investigatii si tratament intr-o clinica de hematologie.

Angina va fi tratata cu antibiotice si antiseptice faringiene.

Angina din agranulocitoza apare de obicei la subiecti varstnici, iar local se constata

ulceratii si necroze bilaterale la nivelul tonsilelor palatine care se extind spre valul

palatin. Lipsesc puroiul, hemoragiile, adenopatiile si hepatosplenomegalia. Daca

examenul clinic ridica suspiciunea unei astfel de suferinte, pacientul este trimis intr-o

clinica de hematologie.

Complicatiile anginelor acute.

Abcesul peritonsilar sau flegmonul peritonsilar reprezinta o supuratie a tesutului lax

existent intre capsula tonsilei palatine si peretele orofaringelui.

Patogeneza. Inflamatia se extinde dinspre parenchimul tonsilei spre tesuturile

inconjuratoare, se formeza initial o inflamtie difuza care evolueaza spre abces in decurs

de cateva zile. Muschiul constrictor faringian formeaza o bariera naturala care limiteza

extinderea procesului septic.

Simptomatologie. In cursul evolutiei unei angine acute, dupa un interval liber de cateva

zile se instaleaza disfagie semnificativa, odinofagie unilaterala cu iradiere spre ureche,

cu evolutie progresiva. Vorbirea este dificila, neinteligibila (asa numita „voce

amigdaliana”) datorita edemului valului palatin. Pacientul nu indeparteaza maxilarele

datorita trismusului, apare febra ridicata (39ºC pana la 40ºC), starea generala se

deterioreaza rapid. Durerea devine atroce incat pacientul refuza alimentatia, capul este

aplecat spre partea bolnava, miscarile rapide sunt evitate. Se remarca sialoree, bolnavul

nu inghite saliva, halena fetida, adenopatie jugulo-digastrica dureroasa la palpare.

Bucofaringoscopia se executa cu dificultate datorita trismusului. Examenul local

descopera edem important si congestie la nivelul pilierului anterior, tonsila palatina

bombeaza in directie mediala. Edemul luetei este semn de colectare al abcesului.

Examenele de laborator desopera VSH accelerat si tabloul sanguin cu leucocitoza

caracteristica unei inflamatii acute. Ecografia stabileste cu precizie existenta si

localizarea abcesului.

Evolutia este spre deschidere spontana sau spre complicatii: estinderea edemului spre

laringe cu asfixie, ruptura abcesului in spatiul parafaringian. Diagnosticul poztiv se pune

pe baza tabloului clinic descris si este confirmat prin punctionarea abcesului.

Diagnosticul diferential se face cu tumori infectate ale tonsilei palatine, cu abces

periapical al ultimului molar, cu anevrism al carotidei interne (apar pulsatii). Lipsa

semnelor de infectie acuta locala si a febrei sugereaza ca diagnosticul de abces

peritonsilar este gresit.

Tratamentul consta in drenajul de urgenta al abcesului: dupa anestezie topica cu xilina

10%, se inflitreaza regiunea cu xilina 1%. De multe ori puroiul se scurge in timpul

infiltratiei. Locul inciziei este situat in punctul de maxima protruzie, de regula intre lueta

si al doilea molar superior. Se punctioneaza peretele lojei tonsilare cu un ac gros si lung,

se aspira iar aparitia in seringa a puroiului confirma diagnosticul. Nu se aspira tot

continutul abcesului. Colectia se dreneaza cu ajutorul unei pense cu brate lungi si

manerul situat inferior care pe locul punctiei se introduce inchisa pe o distanta de 1 cm

pana in cavitatea abcesului. Odata patrunsa in cavitate, pensa se deschide in plan

vertical, paralel cu ramura ascendenta a mandibulei, nu se deplaseaza in directie externa

pentru a evita leziunea pachetului vascular aflat in vecinatate. In acest moment puroiul

este expulzat, pensa se retrage deschisa, se aspira puroiul sau bolnavul scuipa intr-o

tavita renala. Manopera de drenaj se repeta zilnic pana nu se mai dreneaza puroi din

abces. In unele centre medicale se practica drenajul si evacuarea abcesului sub control

ecografic. Tratamentul este completat cu masuri de ordin general, antitermice si

antibiotice (vezi tratamentul anginei eritemato-pultacee).

Adenoidite acute

Adenoidita acuta sau angina acuta retronazala este inflamatia acuta a amigdalei

faringiene Luschka (care la copil constituie asa-zisele vegetatii adenoide).

Clinic, afectiunea îmbraca forme diferite, în functie de varsta copilului la care ea

survine.

Adenoidita acuta simpla a sugarului se manifesta prin febra ridicata, pâna la 41°, însotita

uneori de convulsii, obstructie nazala (sugarul respira pe gura, sforaie în somn, nu

poate suge, datorita faptului ca respira pe gura), însotita uneori de crize de

laringoispasm. La examenul obiectiv, se constata secretii nazale mucopurulente

abundente. La orofaringoscopie, se observa aceleasi secretii abundente ce coboara din

cavum pe peretele posterior al orofaringelui, fiind înghitite de copil. Otoscopic se

constata usoara congestie a timpanului, marturie a procesului inflamator din cavum

(ceea ce justifica vechiul aforism ca timpanul este oglinda rinofaringelui). La palpare se

constata prezenta adenopatiei subangulomandibulare dureroase. Uneori sugarul tine

capul usor înclinat pe o parte datorita torticolisului reflex.

Boala evolueaza în cateva zile, pana la o saptamana, interval în care sugarul pierde în

greutate, datorita dificultatii în alimentatie, dispepsiei parenterale îsi enterale (prin

piofagia continua a secretiilor din rinofaringe), care uneori însoteste afectiunea.

Complicatiile pot fi multiple: otite acute supurate, adenoflegmon retrofaringian,

laringotraheobronsite acute, bronhopneumonii etc.

Adenoidita acuta simpla a copilului începe, ca si la sugar, cu febra mare, obstructie

nazala completa (respiratie bucala, voce nazonata), însotita deseori de laringospasm,

otalgie violenta si chiar de fenomene meningeale. La examenul fizic, prin rinoscopia

anterioara, se constata prezenta secretiilor nazale abundente, dupa înlaturarea carora se

pot observa în fundul fosei nazale vegetatiile adenoide congestionate, acoperite de

secretii mucopurulente. La inspectia orofarinigelui se observa secretiile mucopurulente

pe peretele sau posterior, ce coboara din cavum. Amigdalele sunt congestionate, marite

de volum, cu un depozit fibrinos sau uneori chiar pultaceu la suprafata lor, realizand

tabloul clinic al unei amigdaloadenoidite acute. Lai palparea reginii cervicale se constata

prezenta, adenopatiei dureroase subangulomandibulare bilaterale.

Afectiunea evolueaza în puseuri repetate, mai frecvent însa în sezonul umed si rece,

conducand la o hipertrofie a amigdalei faringiene cu obstructia mecanica consecutiva a

cavumului.

Complicatiile ca si la sugar, sunt reprezentate de otite medii acute ce au tendinta la

cronicizare (datorita focarului rinofaringian care le alimenteaza), rinosinuzite trenante,

dacriocistite supurate, adenite supurate, infectii respiratorii descendente, septicopioemii,

afectiuni la distanta de tipul bolii reumatismale sau nefropatiilor prin mecanism infecto-

alergic, generate de focarul adenoidian ce se comporta ca un adevarat focar de infectie.

Diagnosticul diferential se face în primele zile cu toate bolile infectocontagioase care au

un debut rinofaringian: rujeola, scarlatina, difteria, tusea convulsiva, meningita

cerebrospinala etc.

Adenoidita acuta prelungita se deosebeste de cea simpla prin durata neobisnuit de lunga

în timp a simptomelor si predominanta unora dintre ele, cum ar fi un sindrom febril

prelungit cu o stare generala relativ buna, sau un sindrom dispeptic, îmsotit de paloare si

scadere progresiva în greutate. La examenul fizic se constata congestia mucoasei nazale

si orofaringiene, cu prezenta secretiilor mucopurulente în fosele nazale si pe peretele

posterior al faringelui, cu obstructie nazala partiala, usoara congestie a timpanelor si

discreta adenopatie subangulomandibulara.

Acest sindrom febril prelungit trebuie diferentiat de o adenoidita difterica (examenul

bacteriologic prin însamantarea secretiilor pe mediu cu ser de bou coagulat si mediu cu

telurit, evidentiaza prezenta bacilului Loeffler, iar clinic astenia, paloarea si adenopatia

sunt mai accentuate ca în adenoidita prelungita banala). Otita latenta se elimina prin

examenul clinic atent, coroborat cu examenele de laborator (radiografia comparata a

mastoidelor, incidenta transorbitara), la nevoie timpanotomia exploratorie, totalul

datelor obtinute fiind filtrat prin experienta clinica a specialistului otopediatru. De

asemenea, trebuie eliminate tuberculoza pulmonara (examenul radiologie pulmonar,

IDR sau PPD), infectiile intestinale sau renale cu bac ili coli.

Tratamentul adenoiditelor acute vizeaza permeabilizarea foselor nazale, folosind

substanta vasoconstrictoare îsi usor dezinfectante (solutii de ser fiziologic slab efedrinat

(sol. 0,5—1%) în instilatii repetate, precedate si urmate de aspiratia secretiilor nazale si

instilare de colargol sol. 1%). Acestui tratament de dezobstructie nazala i se asociaza

terapia antiinfectioasa cu antibiotice, penicilina fiind antibioticul de electie, cu evitarea

asocierii stroptomicinei, prea cu usurinta recomandata de pediatri si soldata uneori cu

dezastre pe plan functional auditiv, ce transforma micii pacienti în candidati la

surdomutitate, infirmi sociali.

Dupa stingerea fenomenelor acute inflamatorii adenoidiene se recomanda operatia de

îndepartare a lor, respectiv adenoidectomia. Practicarea ei la "cald" sub protectie de

antibiotice, este o conduita de exceptie, adoptata în situatiile în care nu se obtine o

redresare a starii generale a copilului prin mijloacele de tratament medical.

Laringite acute

Laringita acuta simpla este de tip cataral (raguseala, tuse iritativa, usor latratoare, fara

dispnee), se insoteste de o congestie difuza a coroanei laringiene, precum si a corzilor

vocale cu stare generala neafectata.

Laringitele acute sufocante sunt insa intens dispneizante, au o evolutie dramatica,

constituie urgente O.R.L. si necesita interventii terapeutice rapide.

Laringita striduloasa (falsul crup difteric) se caracterizeaza printr-o inflamatie intensa

insotita de edem la coroana laringiana si in hipofaringe. Spasmul laringian (glotic) este

determinat de inflamatia accentuata si determina dispnee intensa. Criza apare brusc, in

plina noapte, cu sufocare, respiratie sacadata, zgomotoasa, siflanta, voce ragusita, stinsa,

tuse latratoare si tiraj suprasternal. Criza poate ceda spontan in 20-30 minute, dar se

poate repeta.

Laringita supraglotica se caracterizeaza prin congestie, inflamatie si edem, localizate pe

epiglota care se tumefiaza, determinand obstructie. Debutul se manifesta in contextul

unei viroze respiratorii. Dispneea - simptom dominant - se instaleaza progresiv si relativ

rapid si este acompaniata de tiraj suprasternal si cornaj. Copilul este agitat, anxios, cu

voce voalata (infundata), examinarea indirecta a laringelui se face cu dificultate,

laringofibroscopia arata o epiglota ingrosata, tumefiata, albicioasa, cu un edem alb,

moale, difuz.

Laringita acuta subglotica a copilului are de asemenea etiologie virala. Edemul

inflamator viral se localizeaza insa sub corzile vocale (subglotic) determinand obstructia

lumenului traheal. Debutul este brusc, starea generala este intens afectata, evolutia este

rapida si grava. Apar complicatii bronho-pulmonare care nece sita intubarea copilului

sau traheostomia si aspirarea permanenta a secretiilor. In lipsa unei interventii rapide,

moartea survine in cateva minute.

Diagnosticul diferential al dispneei copilului este extrem de importanta. Dispneea acuta

provocata de o laringita subglotica trebuie diferentiata de:

- Dispneea supralaringiana (hipo faringiana);

- Dispneea sublaringiana (adenopatii traheo- bronsice, bronhopneumopatii);

- Dispneea cardiaca, sau de alte cauze. Tratamentul tuturor formelor de laringita acuta la

copil se bazeaza pe urmatoarele principii:

- tratamentul trebuie instituit rapid, in timp util

- copilul trebuie monitorizat permanent

- oxigenoterapie

- corticoterapie si vasoconstrictoare administrate inhalator (aerosoli)

- corticoterapie pe cale generala

- administrare de mucolitice

- antibioterapie (in laringitele de etiologie bacteriana dar si pentru prevenirea

suprainfectiei in cele virale)

- antialergice;

- intubatie sau traheostomie;

- aspirarea continua a secretiilor laringotraheo- bronsice

Laringitele acute din bolile infectioase

Bolile infectioase care se complica frecvent cu laringo-traheite sunt: gripa, rujeola,

rubeola, scarlatina si, foarte rar, datorita vaccinarii obligatorii astazi, difteria. Sunt forme

catarale, iar tratamentul lor este cel al bolii de fond. In crupul difteric, exsudatul de

culoare cenusiu-albicioasa obstrueaza rapid lumenul laringian, producand asfixia.

Tratamentul crupului difteric este o mare urgenta, necesitand traheostomie, inlaturarea

prin aspiratie a falselor membrane si intubatie prelungita pentru asigurarea respiratiei.

Laringite acute la adult

- Laringita catarala

- Edemul laringian acut

- Laringita flegmonoasa

- Laringo-traheita acuta cu pericon drita

- Laringitele acute ale unor boli generale

Laringita catarala este o inflamatie acuta a mucoasei laringiene, mai frecventa la:

- indivizi cu teren imunologic modificat (neuroartritici, persoane care lucreaza la

temperaturi scazute, in umiditate, praf, fum),

- persoane care au profesii in care isi solicita laringele (avocati, cantareti)

- persoane cu suferinte rino-sinusale sau rino-faringiene.

Clinic, pacientii prezinta:

- voce voalata sau ragusita (disfonie)

- tuse seaca, iritativa

- dureri laringiene sub forma de intepaturi

La examinare, laringele apare intens congestiv, corzile vocale congestive si tumefiate

(miopatie submucoasa)

Tratamentul:

- repaus profesional intr-o camera curata, bine aerisita, cu minimizarea alergenilor

- suprimarea fumatului

- comprese calde pe gat, bauturi caldute

- repaus vocal, total in primele 24 de ore

- calmante ale tusei

- antiinflamatorii

- inhalatii au aerosoli cu corticoizi (pentru efectul calmant local).

Edemul laringian acut

Edemul laringian acut (numit anterior edem glotic) afecteaza mucoasa si peretii

laringieni din jurul spatiului glotic. Dupa etiologie se poate clasifica in:

- Edemul laringian acuta frigore (pe fondul unui surmenaj, efort si suprasolicitare locala,

umezeala si frig);

- Edemul laringian acuttraumatic

- Edemul laringian acutinfectios

- Edemul laringian acutsecundar unei cauze locale (rino-sinuzita, rino-faringita);

- Edemul laringian acutsecundar unei cauze generale (gripa, tiroidita acuta, boli

infectocontagioase, chimice)

- Edemul laringian acutde cauza circulatorie sau renala (cardiopatii decompensate,

nefropatii)

- neurohormonal (alergii, tulburari endocrine, tulburari metabolice) laringian instalat

brusc si extins rapid, cu localizare supra si subglotica: dispnee, cornaj, durere si tensiune

la nivelul laringelui si la baza gatului, anxietate, agitatie, sete de aer. Important pentru

diagnostic: vocea ramane nemodificata.

Examenul obiectiv: tiraj inspirator suprasternal; cracment laringian absent, palpare

dureroasa. La examinare se evidentiaza edem rosu (de cauza infectioasa) sau alb

(alergic) supra sau subglotic.

Tratamentul:

- In caz de dispnee foarte intensa se impune trahectomia;

- In caz de dispnee moderata se administreaza initial in perfuzie HHC 200-300mg, la

care se asociaza calciu, vitamina C si antibioterapie parenterala;

- Antiinflamatorii

- Antihistaminice

- Sedative

- Se recomanda restrictionarea aportului de sare.

Laringita flegmonoasa (abcesul laringian) este secundara unei laringite edematoase

suprainfectate cu stafilococ sau germeni anaerobi si apare extrem de rar. Initial apare

celulita supurata difuza (stadiul flegmonos) cu tendinta la localizarea infectiei,

determinand ulterior colectii purulente bine izolate (abcese).

Simptomatologie:

- tulburari respiratorii intense,

- sindromul infectios toxico-septic;

- tumefactia gatului in regiunea laringiana

- cracment laringian absent (semnul Moure), palparea laringelui fiind extrem de

dureroasa;

Examenul laringoscopic evidentiaza abcesul si localizarea lui.

Tratamentul se instituie in urgenta:

- Trahectomie

- Antibioterapie pe cale generala

- Corticoterapie

- Deschiderea pe cale endoscopica a colectiilor purulente si aspirarea continutului.

Laringita acuta cu pericondrita este secundara

- unui traumatism laringian care se suprainfecteaza cu streptococ sau stafilococ.

- unor boli infectioase generate.

Infectia se propaga prin contiguitate de la mucoasa la cartilajul tiroid sau la cartilajul

aritenoid, apoi mai departe la zonele celulare cervicale. Examenul endoscopic

evidentiaza o inflamatie ingustata a comisurii anterioare.

Tratamentul consta in antibioterapie si corticoterapie, oxigenoterapie, supraveghere

permanenta si, la nevoie, traheotomie.

Laringitele din unele boli generale

- Laringita reumatismala (apare la nivelul articulatiilor cartilajelor laringiene in

reumatismul articular acut, astazi foarte rar).

- Laringita gutoasa se caracterizeaza printr-o congestie moderata, difuza, partiala a

mucoasei laringiene, mai ales in regiunea aritenoidiana unde articulatia

cricoaritenoidiana prezinta fenomene de artrita.

Afectiunea retrocedeaza la tratamentul antigutos sau spontan, odata cu disparitia atacului

gutos.

Tratament : reprezinta o urgenta majora:

*-profilactic

*-non-medicamentoas

*-medicamentos:

-tratament etiologic

-tratament patogenetic

-tratament simptomatic

-tratament al complicatiilor

-tratamentul se individualizeaza

-tratamentul trebuie sa fie potrivit: -etiologiei, localizarii, stadiilor evolutive, gravitatii

tabloului clinic

Schema terapeutica:

-Penicilina G inj.1-2 mil.UI la 12 ore timp de 7-10 zile (pana la 2 zile de afebrilitate +

normalizarea datelor de laborator)

-alergici->Eritromicina 1-2 g/zi 10 zile

-antiinflamatoare local sau sistemic->Diclofenac,Aulin

+/- amigdalectomie->in consult cu medicul ORL

-Amoxicilina 2-4 g/zi

-apoi Moldamin 3 * 1 flac. (1.2 mil.UI penicilina G) la 2 saptamani

Rolul asistenţei medicale în administrarea medicamentelorAdministrarea medicamentelor la copii este o muncă de răspundere şi cere o mare

conştiinciozitate din partea asistentei. Sugarul şi copilul mic nu ştiu să vorbească, deci

nu pot reclama neprimirea la timp a medicamentelor prescrise.la vârsta preşcolara

copilul refuza de multe ori luarea medicamentelor, neînţelegând încă rostul lor. Pentru a

combate rezistenta acestor copii asistenta trebuie să intervină hotărât, dar calm şi cu

multă răbdare. Copii mai mari pot fi uşor convinşi despre necesitatea medicaţiei.

Administrarea medicamentelor trebuie făcută în mod obligatoriu de către asistentă

personal. Nu se admite sub nici un motiv antrenarea însoţitorilor sau a copiilor mai mari

în această muncă.

Administrarea medicamentelor pe cale bucală la sugari se face sub formă lichidă.

Medicamentele solide se dizolvă într-un lichid călduţ: lapte, ceai etc şi se administrează

cu linguriţa. Medicamentul se dă în mai multe reprize, având grijă ca linguriţa să nu fie

plină, pentru a preveni pierderea de substanţe medicamentoase. Dacă copilul refuza

luarea medicamentului sau nu vrea să deschidă gura, I se vor fixa mâinile şi se vor apăsa

uşor obrajii cu degetele; în felul acesta se obţine deschiderea gurii. Se introduce linguriţa

în cavitatea bucală a copilului, unde se menţine pan ace acesta înghite substanţa

introdusă. La sugarii care vomita medicamentele în repetate rânduri, introducerea lor se

va face prin sondă.

Medicamentele cu gust neplăcut, dacă component lor chimică o permite, se vor corecta

cu zahăr, lămâie, sirop de fructe etc. După ce copilul a înghiţit lichidul respective I se

mai administrează câteva linguriţe de ceai îndulcit sau lapte de mama, pentru ca să

dispară complet gustul dezagreabil din gură. Este şi mai important să se cunoască modul

în care se poate masca gustul sau mirosul neplăcut al medicamentelor la copii de vârsta

preşcolara. Cea mai bună metodă de administrare la această vârstă este includerea

medicamentelor într-un aliment, spre exemplu, lapte, ceai, sirop de fructe sau pireu de

legume, miere, dulceaţă, ciocolata etc.

Până la vârsta de 8-10 ani nu se vor administra tablete, pilule, drajeuri sau casete, pe

care copii nu le pot înghiţi întregi. Acestea se sfărâma în mojar sau între două linguri şi

se dau sub formă de praf, suspensii sau soluţii.

Administrarea substanţelor uleioase se face ca şi la adult, însă se va evita administrarea

lor cu băuturi alcoolice şi cafea.uleiul de ricin se poate bea şi în supă de chimen, faina

pentru supă prăjindu-se în loc de untura în uleiul de ricin.

Administrarea medicamentelor pe cale rectal, percutanata, pe suprafaţa tegumentelor şi

mucoaselor, precum şip e cale respiratorie, se face la fel ca şi la adult. Pentru

administrarea oxigenului exista izolatoare - clopot din material plastic sau corturi

speciale pentru copii.

Administrarea medicamentelor pe cale parenterală se bazează pe acelaşi principii ca şi la

adult.

a) Injecţia pe cale intradermică la sugarii mici se face la nivelul suprafeţei anterioare

a antebraţului, iar de la vârsta de un an, în regiunea interscapulovertebrala. În

timpul injecţiei, copilul se aşează pe masa de înfăşat, fiind ţinut de un ajutor.

b) Injecţia subcutanată se efectuează de preferinţă în partea externă a braţului său

coapsei; dacă se injectează o cantitate mai mare de substanţă medicamentoasă,

locurile de predilecţie vor fi flancurile peretelui abdominal.

c) Injecţia pe cale intramusculară se administrează la sugari şi copii mici, totdeauna

în muşchii fesieri, copilul fiind aşezat în decubit ventral. Pentru a împiedica

mişcările sugarului în timpul injecţiei, persoana care ajuta asistentafixeaza cu o

mână membrele inferioare la nivelul genunchilor, iar cu cealaltă mână exercita o

presiune la nivelul regiunii lombare, asigurând astfel imobilitatea în decubit

ventral. Dacă asistenta efectuează singura tratamentul, ea va fixa regiunea

lombară a copilului cu mâna stângă.

d) Injecţia pe cale intravenoasă se efectuează în regiunile unde se pot pune în evident

vene mai superficial. La sugari ea se face la nivelul venelor epicraniene. Riscul

infiltrării paravenoase cu substanţele injectate la sugari şi copii mici este mai

mare, ei fiind neliniştiţi în cursul tratamentelor cu injecţii. Din acest motiv, se

obişnuieşte să se intercaleze intre acul de injective şi tubul perfuzorului sau

seringa un tub moale de material plastic, care amortizează mişcările copilului. La

una din extremităţile tubului, este fixat acul, care este prevăzut cu două aripioare

în formă de fluture cu care se fixează acul din venă de suprafaţa cutanată a

copilului cu ajutorul unor fâşii de benzi adezive. De extremitatea cealaltă a tubului

se fixează amboul seringii sau al perfuzorului. Ritmul de administrare al soluţiilor

perfuzabile este stabilită în funcţie de vârstă şi greutatea corporală a copilului. Pe

baza acestor date medicul stabileşte viteza de perfuzare a soluţiilor.

Împachetările

Prin împachetări se înţelege învelirea completă a corpului în cearşafuri umede, peste

care se aplică unul uscat de flanela. Împachetările reci au un efect hipotermizant,

răcoritor, calmant, stimulant şi reglator al circulaţiei. Datorită acestor efecte,

împachetările reci se indica în caz de stări fibrile, hiperexcitabilitate nervoasă, tulburări

uşoare de respiraţie şi de circulaţie. Nu se vor aplica împachetări la bolnavi în stare

gravă, debili, astenici, nici la bolnavi cardiaci sau pulmonari crinici decompensaţi.

Tehnica. Patul bolnavului se acoperă cu o muşama, pentru a feri saltelele de umezeală,

peste care se întinde o flanelă dublă, care acoperă complet muşamaua, iar peste flanela,

un cearşaf umed. Acesta din urmă trebuie să fie destul de mare pentru a înveli complet

bolnavul însă mai mic decât flanela.

Dacă tratamentul se face în salon, atunci se izolează patul de restul bolnavilor, cu un

paravan. Bolnavul este dezbrăcat complet şi culcat pe patul pregătit cu cearşaful umed.

Bolnavul ridică mâinile şi asistenta înveleşte trunchiul dedesubtul axilelor cu jumătatea

stânga a cearşafului umed, introducând partea rămasă în plus sub spate. Rugăm apoi

bolnavul să ridice membrul inferior drept şi asistenta acoperă cu partea inferioară a aripii

stângi a cearşafului aplicată pe trunchi, membrul inferior stâng, care rămâne pe loc pe

suprafaţa patului. Ceea ce mai rămâne pe această parte a cearşafului se aplică pe

suprafaţa patului, sub membrul inferior drept, pe care bolnavul îl aşează la loc, între cele

două membre rămânând porţiunea din cearşaful umed. Cerem bolnavului să aşeze

braţele ridicate înapoi de-a lungul trunchiului şi apoi se acoperă în întregime până la gât

cu aripa dreaptă a cearşafului. Astfel, suprafeţele de joncţiune dintre membrele

inferioare, precum şi cele dintre membrele superioare şi trunchi vor fi izolate cu câte un

strat al cearşafului umed. Peste stratul umed se aplică strâns învelitura de flanela, având

grijă să fie bine aderenta în jurul gâtului. Dacă învelitura este mai aspră şi nu se

modelează în suficientă măsură, în jurul gâtului, se poate aplica un prosop subţire. Partea

de jos a învelitorii, care depăşeşte bolnavul, se introduce sub picioare, eventual sub

regiunea fesieră a bolnavului.

Pentru că împachetarea să fie corect executată, stratul umed trebuie să se lipească bine

de corp, să nu existe spaţii de aer intre cearşaf şi suprafaţa corpului, iar cearşaful umed

să nu fie cutat nicăieri. În special partea de sub bolnav şi de la locurile de joncţiune a

suprafeţelor membrelor trebuie să fie bine întinsă, căci pielea macerată de umiditate face

mult mai uşor escare.

În caz de hiperpirexie, împachetarea trebuie schimbată din cinci în cinci minute. În

cazurile grave, pentru a menaja bolnavul, se vor utiliza doua cearşafuri umede: unul, pe

care se culca bolnavul, şi al doilea, cu care se face învelirea bolnavului. Cearşaful de

deasupra se va schimba din cinci în cinci minute, iar cel de dedesubtul bolnavului numai

la 20 de minute. Repetarea împachetărilor se va face conform indicaţiilor medicului.

După terminarea împachetării, bolnavul va fi şters cu prosoape uscate. Scăderea

temperaturii continua câteva minute după uscarea bolnavului. Temperatura minimă se

poate obţine circa 10 minute după despachetarea bolnavului şi poate fi cu 2 sau chiar cu

3 grade mai mică decât cea anterioară împachetării reci.

Împachetarea rece poate fi completată cu o compresă rece pe cap. În cursul împachetării,

bolnavul poate consuma lichide reci sau calde, după indicaţia medicului.

Recoltarea exudatului faringian

Tehnica de recoltare

- se aşează pacientul pe scaun cu faţa spre sursa de lumină, gâtul în uşoara extensie şi

ceafa sprijinită de spătar sau perete

- se deprima baza limbii cu apăsătorul şi în timp ce pacientul pronunţa vocală „a” , se

şterg ferm cu tamponul amigdalele şi peretele posterior al faringelui, insistând asupra

zonelor inflamate, ulcerate sau depozite purulente; dacă exista false membrane, acestea

se desprind uşor, tamponadu-se mucoasa subiacentă; atât la introducerea cât şi la

scoaterea tamponului, se evita atingerea bazei limbii şi a palatului moale

- se introduce tamponul în tubul protector simplu sau prevăzut cu mediu de transport

( Amies sau Stuart), care se etichetează corespunzător

- se preleva:

* un tampon simplu fără mediu de transport din care se va efectua testul rapid pentru

detectare antigenului streptococic de grup A

* un tampon simplu de la nivelul onei ulcerate, din care se vor efectua exteporaneu doua

frontiuri pentru examenul microscopic, în vederea diagnosticării anginei Vicent

*un tampon prevăzut cu mediu de transport pentru efectuarea culturii.

Transportul probelor către laborator se face în maxim 2h de la prelevare. Deşi probele

prelevate pe tampoane în tuburi ce conţin mediu de transport pot fi păstrate până la 24h,

este recomandat ca însemnările pe mediile de cultura sa se facă imediat ce probele ajung

la laborator, pentru o mai sigură recuperare a microorganismelor urmărite.

CAZ I

Nume – C. P.

Vârsta – 4 ani

Sex – masculin

Domiciliu – 23 August, jud. Constanţa

Religie – ortodox

Greutate – 21 k

MOTIVELE INTERNĂRII:

· Disfonie

· Tuse lătrătoare

· Rinoree

ISTORICUL BOLII:

Debut brusc în cursul nopţii cu disfonie, tuse lătrătoare .

ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE ŞI PATOLOGICE:

· Primul copil, naştere normală în Maternitatea Mangalia, GN =3400gr

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE:

· Neagă TBC şi sifilis în familie.

CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ:

· În prezent locuieşte cu părinţii în condiţii bune.

EXAMEN OBIECTIV:

Stare generală – medie

Stare de nutriţie – bună

Stare de conştienţă – păstrată

Facies încercănat

Tegumente – normal colorate, hidratate fără erupţii

Mucoase – faringe hiperemic

Fanere – normale

Ţesut conjunctiv – adipos – normal reprezentat

Sistem ganglionar – nepalpabil

Sistem muscular – normoton, normokinetic

Sistem osteo-articular – intergru morfofuncţional

Aparat respirator:

· Obstrucţie nazală

· Disfonie

· Stridor laringian


· FR 20/min

· Sonoritate pulmonară normal

Aparat cardio-vascular:

· Şoc apexian în spaţiul V intercostal

· Zgomote cardiace ritmice, normale

· Puls 96b/min regulat

Aparat digestiv:

· Cavitate bucală normală

· Faringe - hiperemic

· Ficat, splină, căi biliare, pancreas – în limite normale

· Abdomen – suplu, mobil cu respiraţia

· Tranzitul şi frecvenţa scaunelor – normale.

Aparat uro-genital:

· Loje renale nedureroase

· Micţiuni fiziologice

S.N., endocrin, organe de simţ:

- sensibilitate normală

- motilitate normală

- reflexe cutanate prezente

Analize de laborator:

DATĂ FELUL ANALIZEI MOD DE

PRELEVARE

VALORI BOLNAV VALORI NORMALE

10.02.2007 Hematologie

H.B.

Leucocite

P.N.

Eozinofile

L

M

Prin puncţie venoasă

se recoltează 2 ml de

sânge cu

anticoagulant EDTA

– c 1%

13,02%

7800/mm

64%

0%

28%

8%

11-6 gr./dl

4-10/10/l

50-70%

20-40%

4-8%

Sumar de urină Se recoltează

dimineaţa prima

urină după igiena

organelor genitale 10

ml de urină

Recţie PH-neutru

Albumină-ab.

Pigmenţi biliari – ab.

Urobilinogen – normal

Sediment urinar – celule

epiteliale rare

Leucocite-rare

TABEL CU NEVOILE FUNDAMENTALE DUPĂ VIRGINIA HENDERSON

NR.CRT.

NEVOI FUNDAMENTALE

MANIFESTARI DE DEPENDENTA

SURSE DE DIFICULTATE

PROBLEME DE DEPENDENTA

GRADUL DE DEPENDENTA

1 A respira si a avea o buna circulatie

-tuse latratoare-rinoree

-procesul inflamator

-tahicardie -dependent

2 A manca si a bea -inapetenta -afectiunea -incapacitatea de a se alimenta

-dependent

3 A elimina -transpiratii -febra -diminuarea eliminarii

-dependent

4 A se misca si a avea o buna postura

-independent

5 A dormi si a se odihni

-oboseala-neliniste-durere


-perturbarea somnului

-dependent

6 A se imbraca si a se dezbraca

-independent

7 A-si mentine temperatura corpului in limite normale

-febra-frison

-afectiunea -alterarea temperaturii

-dependent

8 A fi curat, ingrijit,a-si proteja tegumentele si mucoasele

-deficit de a-si asigura propria igiena

-slabiciune-varsta

-deficit de autoingrijire

-dependent

9 A evita pericolele

-teama si neliniste

-lipsa cunoasterii obiceiurilor sanatoase-varsta

-incapacitatea de a-si pastra sanatatea

-dependent

10 A comunica -independent11 A actiona

propriilor convingeri

-independent

12 A fi preocupat in vederea realizarii

-independent

13 A se recreea -independent14 A invata cum sa-

si pastreze sanatatea

-lipsa de informare

-dezinteres-varsta

-deficit de cunostinte

-dependent

Diagnostic de

nursing

Obiective Intervenţii autonome şi

delegate

Evaluare

Respiraţie şicirculaţieinadecvate datorita procesului inflamator manifestata prin tuselatratoare,obstructia cailor nazale

Pacientul să prezinte tuse diminuată în intensitate în aproximativ 8h şi să dispară în 3-4 zile;Pacientul să prezinte respiraţie şi circulaţie în limite fiziologice . să prezinte stare de confort psihic

.-am asigurat condiţii de mediu favorabilestării pacientului (salon aerisit, curat,temperatura de 20-22ºC);-am umidificat aerul din încăpere pentru favorizarea respiraţiei;-am instruit pacienta cu privire la faptul cătrebuie să păstreze repaus vocal absolut;-am aplicat comprese alcoolizate peregiunea sternală şi pe gât;-învăţ pacientul să evite schimbărilebruşte de temperatură şi de asemenea să evite aglomeraţiile;-am sfătuit pacientul să efectueze gargarisme cu ceai de muşeţel;-am instruit pacienta să nu consume ceaiuri prea fierbinţi sau prea reci;-asigur poziţia şezând, care-i favorizează respiraţia.-educ pacientul pentru a folosi batista deunica folosinta-s-a pregǎtit pacientul şi materialele necesare recoltǎrii produselor biologicepentru examenul de laborator,La indicaţia medicului i s-aadministrat tratament de urgenţǎpentru scoaterea pacientului dincrizǎ.HHC 50 mg IV,

Persistǎ paloarea,tusea lǎtrǎtoare,disfonia.Dupǎ 3 zile detratament intensiv pacientul serestabileşterespirator şicirculator

ampicilinǎ 2 g,gentamicina 2 fi-zi-S-a administrat ambroxol, soluţie3X20 picǎturi/zi, inhalaţii cusoluţii sedative şi balsamice,aerosoli şi instalaţii cu soluţie deefedrinǎ 1-2% de 2-3 ori/zi,-Pentru restabilirea permeabilitǎţiinazale pun picaturi de 3-4 ori pe zi cu ser fiziologic efedrinat 0,5 câte4-5 picǎturi pe narǎ.*-am recoltat analize de sange pentru laborator *-s-a administrat ampicilina2g,gentamicina 2 fi-zi*Pacientul prezintǎ respiraţie şicirculaţieinadecvate. Dupǎ administrarea tratamentului de urgenţǎ cu HHC 50mg IV şi în urma intervenţiilor autonome pacientulşi-a reluat treptat respiraţia.

Comunicare ineficienta datorită disfoniei manifestată prin anxietate

Liniştirea pacientului

liniştesc pacientul cu privire la starea sa,explicându-i scopul şi natura intervenţiilor, încercând să-i redauincrederea şi să fie sigur pe el;-asigur legătura pacientului cu familia prin vizite repetate;-îi sugerez că ori de câte ori are nevoie săapeleze cu încredere la ajutorul personalului medical de îngrijire;-am conştientizat pacientul asupra faptuluică trebuie să comunice cu cei din jur pentru a-şi exprima nevoile, gândurile,sentimentele;-ajut pacientul să identifice posibilităţilesale de a asculta, de schimba idei cu alţii,de a crea legături

Starea de anxietate se ameliorează, începe să vorbească cu copii din salon

semnificative;-antrenez pacientul în diferite activităţi, care să-i dea sentimentul de utilitate;-manifest toleranţă faţă de pacient;-il aprob când spune lucruri importante;-il ascult fără să -l întrerup;-asigur liniştea in comunicarea cu pacientul;-dovedesc că sunt gata să o ascult cu răbdare;-am creat un climat de încredere şi cooperare între pacient şi echipa de ingrijire

Imposibilitatea de a se odihni datorată tusei, obstrucţiei nazale, manifestată prin agitaţie, anxietate, insomnie

Pacientul să prezinte un somn liniştit

-Asigur un climat de calm sisecuritate,diminuand stimulii auditivi sivizualiPlanific ingrijirile si interventiiledelegate , astfel incat sa evit trezirea pacientei intre orele 22-6Evaluez si notez calitatea si orarul somnului, raportul intre stare desomn/vegheAsigur o ambianta corespunzatoare insalon (aer curat ,temperature si umiditateadecvate).Invat pacientul sa execute tehnici derelaxareAdministrez peritol sirop 10 ml(8mg) /zi

*Pacientul are somn superficial cu treziri frecvente in timpul noptii

*Pacientul prezinta un somn liniştit

Tegumente cianotice din cauza dispneei manifestată prin cianoză periorală şi perinazală

Pacientul să diminueze cianoza

-învăţ mama exerciţii de respiraţie-adm. medicaţia prescrisă de medic-adm. oxigen

Diminuarea cianozei

Diaforeza din cauza procesului inflamator

- asigur un microclimat

- asigur pacientului lichide călduţe pentru fluidificarea

Diureza :1000ml-1500ml

manifestat prin transpiraţie

corespunzător- ajut pacientul la menţinerea tegumentelor uscate şi curate- monitorizez funcţiile vitale şi bilanţul hidric pe 24h- asigur un aport suficient de lichide- colaborez cu familia şi infirmiera

secreţiilor-adm. la indicaţia medicului expectorante, bronhodilatatoare, decongestionante ale mucoasei traheo bronşice

Pacientul resimpte imbunatatirea confortului prezentand tegumente curate si uscate

Deficit decunostinte datorita dezinteresului,manifestata prin lipsa deinformatie

Pacientul sa fie bine informat

Stimulez dorinta de cunoastereMotivez inportanta acumularii de noicunostinteConstientizez bolnavul asupra propriei responsabilitati privind sanatateaInvat pacientul deprinderi deigiena,alimentatie echilibrata,mod de viata echilibratExplic familiei modul de administrare a tratamentului

Atat familia cat si pacientul au inteles necesitatea informatiilor asupra bolii si modului deviata

CAZ II

Nume – M. M.

Vârsta – 2 ani

Sex – Feminin

Domiciliu – Mangalia, jud. Constanţa

Religie – ortodox

Greutate – 10 kg


· Tuse laringiană

· Dispnee expiratorie

· Stare febrilă

ISTORICUL BOLII:

Debut brusc în cursul nopţii cu tuse laringiană, dispnee respiratorie, stare febrilă.

Vine în cursul nopţii unde se hotărăşte internarea.


· Al 2-lea copil, născut la Spit. Constanta, naştere prin cezariană, G-2500g, alimentat

la sân până la 10 luni.


· Neagă boli cronice în familie.

EXAMEN OBIECTIV:




Facies – simetric


Mucoase – faringe hiperemic

Fanere – normal implantate





Aparat respirator:

· CRS libere

· Tuse laringiană

· Dispnee expiratorie FR 25/min

· Torace conformat

· Expir prelungit




· Puls 100b/min.

Aparat digestiv:

· Apetit fără vărsături



· Ficat, splină, căi biliare, pancreas – nepalpabile



Aparat uro-genital:







- reflexe osteotendinoase prezente bilateral

- tulburări sfincteriene – absente

- nervi cranieni normali clinic.


DATĂ FELUL ANALIZEI MOD DE

PRELEVARE

VALORI BOLNAV VALORI

NORMALE


H.B.LeucociteP.N.EozinofileLM

Prin puncţie venoasă se recoltează 2 ml de sânge cu anticoagulant EDTA – c 1%

10.51%6000/mm65.8%0%28.2%6%

11-16 gr./dl4-10/10/l50-70%

20-40%4-8%

Sumar de urină Se recoltează dimineaţa prima urină după igiena organelor genitale 10 ml de urină

Recţie PH-neutruAlbumină-ab.Pigmenţi biliari – ab.Urobilinogen – normalSediment urinar – celule epiteliale rareLeucocite-rare


NR.CRT.

NEVOI FUNDAMENTALE









2 A manca si a bea -inapetenta -afectiunea incapacitatea de a se alimenta

-dependent

3 A elimina -transpiratii -febra -diminuarea -dependent

eliminarii4 A se misca si a avea

o buna postura-independent





-dependent


-independent

7 A-si mentine temperatura corpului in limite normale

-febra-frison


-dependent


-deficit de a asigura propria igiena

-slabiciune-varsta


-dependent

9 A evita pericolele -teama si neliniste -lipsa cunoasterii obiceiurilor sanatoase-varsta


-dependent

10 A comunica -independent11 A actiona propriilor

convingeri-independent


-independent

13 A se recreea -independent14 A invata cum sa-si

pastreze sanatatea-lipsa de informare

-dezinteres-varsta

-deficit de cunostinte

-dependent

Diagnostic de

nursing

Obiective Intervenţii autonome şi

delegate

Evaluare

Respiraţie şi circulaţie inadecvată datorată procesului inflamator manifestată prin tuse faringiană şi obstrucţia cailor nazale

Pacientul să prezinte o respiraţie bună şi căi respiratorii permeabile

- aerisesc salonul şi asigur temperatura optimă de 19 0- umidific aerul din încăpere pentru a favoriza respiraţia- recoltez probe pentru analize- la indicaţia medicului i-am administrat medicaţia

Stare generală uşor ameliorata

Alterarea temperaturii datorită afecţiunii manifestată prin febră, frison

Pacientul să prezinte temperatura în limite normale

- monitorizez temperatura şi o notez în foaia de observaţie- aplic comprese hipotermizante de 2-3 ori pe zi pe frunte, torace- calculez bilanţul hidric pe 24h- administrez medicaţia prescrisă de medic

T dim =38.3T seara=37.5Obiectiv realizat

Imposibilitatea de a se odihni datorată tusei, obstrucţiei nazale, manifestată prin agitaţie, anxietate, insomnie

Pacientul să prezinte un somn liniştit

- explic mamei că un program de odihnă este benefic, păstrăm condiţii de mediu cu linişte- administrez medicaţia

favorabilă


Să comunice cu alte persoane în mod eficient

liniştesc pacientul cu privire la starea sa, explicândmamei si copilului scopul şi natura intervenţiilor- am conştientizat pacientul asupra faptului că trebuie să comunice cu cei din jur pentru a-şi exprima nevoile, gândurile, sentimentele- antrenez pacientul în diferite activităţi-administrez medicatia indicate de medic

Pacientul accepta şi se adaptează comunicării nonverbale pe timpul repausului vocal

Incapacitatea de a se alimenta datorită afecţiunii manifestată prin inapetenta

Pacientul să se alimenteze corespunzător în 3 zile

-am conştientizat pacienta asupra importanţei alimentaţiei în menţinerea sănătăţii;-explorez gusturile şi

Pacientul consuma lichide, supe, obiectiv realizat

obiceiurile alimentare ale pacientei;-explic pacientei să nu consume alimente prea fierbinţi sau prea reci;-observ dacă pacienta a consumat alimentele în întregime, în caz contrar solicit motivul şi iau măsuri de înlocuire;-îndepărtez tot ce ar putea influenţa negativ apetitul pacientei;fac bilanţul lichidelor ingerate şieliminate/24 ore;-servesc pacienta cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate şi acestea vot fi prezentate atrăgător -Am administrat glucoza 5%-Administrez Vitamina C 3tb/ziAm administrat glucoza 5%-Administrez Vitamina C 3tb/zi-Administrez Vitamina C 3tb/zi

Deficit decunostinte datorita dezinteresului,manifestata prin lipsa deinformatie


Stimulez dorinta de cunoastereMotivez inportanta acumularii de noicunostinteConstientizez bolnavul asupra propriei responsabilitati privind sanatateaInvat pacientul deprinderi deigiena,alimentatie echilibrata,mod de viata echilibratExplic familiei modul de administrare a tratamentului

Atat familia cat si pacientul au inteles necesitatea informatiilor asupra bolii si modului deviata

CAZ III

Nume – J. A.

Vârsta –8 ani

Sex – masculin

Domiciliu – Mangalia, jud. Constanţa

Religie – ortodox

Greutate – 30 kg



· Febra ridicată

· Dispnee inspiratorie

· Agitaţie

· Inapetenta

· Rinoree

ISTORICUL BOLII:

Pacientul se prezintă cu febra ridicată, tuse lătrătoare, dispnee inspiratorie cu

bradipnee, agitaţie, inapetenta, rinoree, anxietate unde este internat pentru investigaţii

şi tratament de specialitate.


· Al 2-lea copil, naştere normală, gr. 3400gr. în maternitatea Mangalia.


· Neagă TBC şi sifilis în familie.

EXAMEN OBIECTIV:




Facies – simetric


Mucoase – faringe moderat hiperemic

Fanere – normal implantate





Aparat respirator:

· CRS libere

· Tuse spastică

· FR 28/min

· Torace conformat




· Puls 100b/min.

Aparat digestiv:

· Apetit fără vărsături



· Ficat, splină, căi biliare, pancreas – nepalpabile



Aparat uro-genital:







- reflexe osteotendinoase prezente bilateral

- tulburări sfincteriene – absente

- nervi cranieni normali clinic


DATĂ FELUL

ANALIZEI

MOD DE

PRELEVARE

VALORI

BOLNAV

VALORI

NORMALE


H.B.LeucociteP.N.EozinofileLM

Prin puncţie venoasă se recoltează 2 ml de sânge cu anticoagulant EDTA – c 1%

13%8800/mm65,3%0%31.2%6%

11-16 gr./dl4-10/10/l50-70%

20-40%4-8%

Sumar de urină Se recoltează dimineaţa prima urină după igiena organelor genitale 10 ml de urină

Recţie PH-neutruAlbumină-ab.Pigmenţi biliari – ab.Urobilinogen – normalSediment urinar – celule epiteliale rareLeucocite-rare


NR.CRT.

NEVOI FUNDAMENTALE









2 A manca si a bea -inapetenta -afectiunea -incapacitatea de a se alimenta

-dependent

3 A elimina -transpiratii -febra -diminuarea eliminarii

-dependent

4 A se misca si a avea o buna postura

-independent





-dependent


-independent

7 A-si mentine temperature corpului in limite normale

-febra-frison


-dependent


-deficit de a asigura propria igiena

-slabiciune-varsta


-dependent

9 A evita pericolele -teama si neliniste

-lipsa cunoasterii obiceiurilor sanatoase-varsta


-dependent

10 A comunica -independent11 A actiona propriilor

convingeri-independent


-independent

13 A se recreea -independent14 A invata cum sa-si -lipsa de -dezinteres -deficit de -dependent

pastreze sanatatea informare -varsta cunostinte

TABEL CU MEDICAŢIA PRIMITĂ

Medicament Mod de prezentare

Mod de administrare

Doza adm./zi

Mod de adm. la pacient

Efecte secundare

1.ampicilină flacoane Injectabil i.v. 2g/24 h 1g/12h

2.gentamicină fiole Injectabil i.v. 80mg/24h 40mg/12h

3.ambroxol picături p.o 60pic/24h 20pic/8h

4.vitamina C cp p.o. 3tb/24h 1tb/8h

5.peritol cp p.o. 8mg/24h 4mg/12h

6.paracetamol cp p.o 1000mg. 500mg/12h

7.algocalmin fiole Injectabil i.m 1fl/24h

Diagnostic de nursing Obiective Intervenţii autonome şi

delegate

Evaluare

Respiraţie şi circulaţie inadecvate datorită procesului inflamator manifestată prin tuse lătrătoare, obstrucţia cailor nazale

Pacientul să prezinte tuse diminuată.Pacientul să prezinte respiraţie şi circulaţie în limite fiziologice. Să prezinte stare de confort psihic

- am asigurat condiţii de mediu favorabile pacientului- am umidificat aerul din încăpere pentru favorizarea respiraţiei- am instruit pacientul cu privire la faptul că trebuie să păstreze repaus vocal- am sfătuit pacientul să execute gargarisme cu ceai de muşeţel- la indicaţia medicului i-am administrat medicaţia- am recoltat analize de sânge pentru laborator

Pacientul prezintă o stare ameliorată; persistă paloarea, tusea lătrătoare, disfonia

Incapacitatea de a se alimenta datorită afecţiunii manifestată prin inapetenta

Pacientul să se alimenteze corespunzător în 3 zile

-am conştientizat pacienta asupra importanţei alimentaţiei în menţinerea sănătăţii;-explorez gusturile şi obiceiurile alimentare ale

Pacientul consuma lichide, supe, obiectiv realizat

pacientei;-explic pacientei să nu consume alimente prea fierbinţi sau prea reci;-observ dacă pacienta a consumat alimentele în întregime, în caz contrar solicit motivul şi iau măsuri de înlocuire;-îndepărtez tot ce ar putea influenţa negativ apetitul pacientei;fac bilanţul lichidelor ingerate şieliminate/24 ore;-servesc pacienta cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate şi acestea vot fi prezentate atrăgător -Am administrat glucoza 5%-Administrez Vitamina C 3tb/ziAm administrat glucoza 5%-Administrez Vitamina C 3tb/zi-Administrez Vitamina C 3tb/zi

Diaforeza din cauza procesului inflamator manifestat prin transpiraţie

- asigur un microclimat corespunzător- ajut pacientul la menţinerea tegumentelor uscate şi curate- monitorizez funcţiile vitale şi bilanţul hidric pe 24h- asigur un aport suficient de lichide- colaborez cu familia şi infirmiera

- asigur pacientului lichide călduţe pentru fluidificarea secreţiilor-adm. la indicaţia medicului expectorante, bronhodilatatoare, decongestionante ale mucoasei traheo bronşice

Diureza :1000ml-1500mlPacientul resimpte imbunatatirea confortului prezentand tegumente curate si uscate

Deficit decunostinte datorita


Stimulez dorinta de cunoastere

Atat familia cat si pacientul au inteles

dezinteresului,manifestata prin lipsa deinformatie

Motivez inportanta acumularii de noicunostinteConstientizez bolnavul asupra propriei responsabilitati privind sanatateaInvat pacientul deprinderi deigiena,alimentatie echilibrata,mod de viata echilibratExplic familiei modul de administrare a tratamentului

necesitatea informatiilor asupra bolii si modului deviata


Să comunice cu alte persoane în mod eficient

liniştesc pacientul cu privire la starea sa, explicându-i scopul şi natura intervenţiilor- am conştientizat pacientul asupra faptului că trebuie să comunice cu cei din jur pentru a-şi exprima nevoile, gândurile, sentimentele- antrenez pacientul în diferite activităţi

Pacientul accepta şi se adaptează comunicării nonverbale pe timpul repausului vocal

BIBLIOGRAFIE:

Ciofu E, Ciofu C – Pediatria. Tratat ediţia I. Editura Medicală Bucureşti 2001.

Ion A. Urgenţe în Pediatrie, Bucureşti, 1996

V. Popescu. Patologia aparatului respirator la copil , Bucureşti, 1999

Popescu V. Algoritm diagnostic şi terapeutic în pediatrie, Vol.1, Bucureşti, 1999

Manual-Sinteza pentru asistentele medicale.Editura RCR Print,Bucuresti, 2003

Indreptar pentru asistentele medicale. Bucuresti,2004

Mozes,C. Tehnica ingrijirii bolnavului.

proiect

Documents