ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ,,GRIGORE GHICA VODĂ”

IAŞI

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL

GENERALIST

PROIECTEXAMEN DE ABSOLVIRE

PROF. ÎNDRUMĂTOR: Scortanu Elena

CANDIDAT, Pirpirita Mihaela (M5)

PROMOŢIA 2012

îngrijirea bolnavului cu schizofrenie p ag. 1

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU SCHIZOFRENIE

p ag. 2

CUPRINS

ARGUMENT

OBIECTIV 1 NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

OBIECTIV 2 SCHIZOFRENIA

a. Definiţia

b. Clasificare

c. Etiologia

d. Simptomatologie

e. Diagnostic

f. Evoluţia şi prognostic

g. Tratament

h. Complicaţii

OBIECTIV 3 ROLUL AUTONOM ŞI DELEGAT AL ASISTENTULUI

MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU SCHIZOFRENIE

a. Fişa tehnică nr.1

b. Fişa tehnică nr.2

c. Fişa tehnică nr.3

d. Fişa tehnică nr.4

OBIECTIV 4 PROCESUL DE ÎNGRIJIRE AL UNUI PACIENT CU

SCHIZOFRENIE

a. Interviu (culegerea datelor)

b. Nevoi fundamentale după V. Hendreson

c. Plan de îngrijire

OBIECTIV 5 EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE LA UN PACIENT

CU SCHIZOFRENIE

Bibliografie

.pag- 3

Anexe

INTRODUCERE

Boala psihică există şi este o dimensiune tragică dar reală a fiinţei

umane, ea însă nu trebuie privită decât ca o boală faţă de care atât slujitorii

lui Hipocrate cât şi personalul medical trebuie să aibă aceeaşi „reacţie

profesională" ca şi în faţa oricărei boli şi pentru faptul că ea, din toate

bolile psihice, SCHIZOFRENIA reprezintă urgenţa nr. 1, încercând să

asocieze imaginea bolnavului cu cea a „corăbiei nebunilor purtându-şi

pasagerii spre o destinaţie nefericită".

pag ■ 4

OBIECTIV 1 NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS NERVOS

Sistemul nervos este alcătuit din totalitatea organelor în constituţia

cărora intră în mod predominant ţesutul nervos. El stabileşte relaţiile dintre

organism şi mediul înconjurător, realizând unitatea organism - mediu şi

coordonează activitatea organelor interne.

Sistemul nervos central este continuu informat prin stimulii

recepţionaţi din afara şi din interiorul organismului, ceea ce face posibilă

integrarea organismului în mediul înconjurător şi menţinerea constantă a

mediului intern (hemostazia) .

Sistemul nervos cuprinde structuri specializate în vederea primirii

excitaţiilor din afara şi interiorul organismului, analizării lor, elaborării

reacţiilor provocate în organism de aceste excitaţii şi transmiterea lor la

organe şi ţesuturi.

Din punct de vedere funcţional, sistemul nervos este un tot unitar,

dar după funcţiile cele mai importante, poate 11 împărţit în:

> sistemul nervos al vieţii de relaţie (somatic) ce face legătura

dintre organism şi mediul extern. Acesta cuprinde sistem nervos central -

SNC (măduva şi encefal) şi sistem periferic (nervii spinali, nervii cranieni

şi ganglionii de pe traiectul lor).

> sistemul nervos al vieţii vegetative care coordonează activitatea

organelor interne şi cuprinde: sistemul nervos simpatic şi sistemul nervos

parasimpatic.

Simpaticul şi parasimpaticul exercită asupra fiecărui organ acţiuni

antagoniste, unul stimulează, celălalt inhibă. Excitaţia simpatică măreşte

metabolismul, iar cea parasimpatică creşte anabolismul.

pag, 5

FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

Unitatea morfo-funcţională elementară a sistemului nervos este

neuronul. Neuronii al căror corp celular este localizat în măduva spinării

sau encefal formează centrii nervoşi, iar cei localizaţi în afara acestor

organe centrale formează ganglionii nervoşi. Prelungirile neuronului

(dendritele şi axonul) aflate în interiorul sistemului nervos central

formează fascicule, iar cei situaţi în afara sistemului nervos central

alcătuiesc nervii periferici.

> Excitabilitatea - proprietatea neuronului de a răspunde la

stimuli.

> Conductibilitatea - proprietatea neuronului de a propaga fluxul

nervos de-a lungul prelungirilor sale.

Conducerea nervoasă poate fi încetinită sau suprimată datorită unor agenţi

ca: frigul, anestezicele, leziunile anatomice.

PREOCESE CORTICALE FUNDAMENTALE

La nivelul scoarţei au loc permanent două procese fiziologice

fundamentale: excitaţia şi inhibiţia.

Excitaţia - este un proces activ ce determină intrarea în activitate sau

intensificarea activităţilor de fond a organelor efectoare.

Inhibiţia - este un proces activ ce se opune excitaţiei şi produce o

stare funcţională în centrii nervoşi care determină diminuarea sau

încetinirea activităţii organului elector.

Formarea reflexelor condiţionate (R.C.):

Aceste reflexe au fost studiate de I. P. Pavlov, se elaborează 'în cursul

vieţii individuale şi reprezintă un important mecanism de învăţare. Pentru

a se forma un reflex condiţionat este necesară asocierea unui excitant

indiferent cu unul de valoare biologică absolută. Pavlov a explicat

mecanismul de formare prin apariţia concomitenta pe scoarţa a doua focare de

pag ■ 6

excitaţie la nivelul ariilor de proiecţie a celor doi excitanţi ce se asociază.

Focarul excitantului absolut este dominant, el atrage excitaţia din focarul

excitantului indiferent. Cu timpul, prin repetare, "se bătătoreşte" o cale între

cele două focare.

FIZIOL OGIA FORMAŢIEI RETICULARE

Formaţia reticulară - este un ansamblu de nuclei şi conexiuni nervoase ce se

întind din bulb în diencefal. Participă la realizarea celor mai complexe

funcţii ale creierului ca gândire, conştiinţa, memoria, învăţarea, reglează

ritmul somn- veghe .

Somnul - starea de repaus a unor teritorii cerebrale, concomitent cu

păstrarea sau creşterea activităţii altor teritorii. Întâlnim două tipuri de

somn:

- somn profund sau normal, iară vise;

- somn paradoxal. însoţit de vise şi mişcări rapide ale globilor oculari.

Veghea - starea funcţională a creierului, caracterizată prin orientarea

spre o anumită activitate. Omul îşi trăieşte majoritatea experienţelor

afective în stare de veghe .

Gândirea - formă superioară de activitate cerebrală, caracteristică

omului aflat în stare de veghe.

Conştiinţa - reprezintă ansamblul gândurilor unui individ. Starea de

conştiinţă se realizează prin activarea simultană a scoarţei, a talamusului

şi formaţiei reticulare.

Învăţarea - capacitatea creierului de a aduce un gând în lumina

conştiinţei.

Memoria - capacitatea sistemului nervos de fixare, conservare,

recunoaştere şi evocare a experienţei umane, acumulată anterior. Memoria

poate fi:

- de scurtă durată (minute sau ore);

- de lungă durată - se menţine uneori toată viaţa şi se realizează pe

baza acumulării de acid ribonucleic în neuron şi a unor modificări

biochimice şi anatomice la nivelul sinapselor.

pag, 7

OBIECTIV 2 SCHIZOFRENIA

a. Definiţia

SCHIZOFRENIA reprezintă un grup de psihoze predominant

endogene, eu debut în special în adolescenţă şi tinereţe, care evoluează

episodic sau continuu printr-o simptomatologie centrată în jurul

sindromului disociativ, creând drept urmare diminuarea eficienţei unor

funcţii principale ale psihismului, reflectându-se global în scăderea

nivelului personalităţii.

b.Clasificare

1. SCHIZOFRENIA SIMPLĂ - simplă prin sărăcia simptomelor, dar destul

de gravă prin prognosticul său.

Elemente definitorii - sindrom disociativ cu evoluţie lentă, scăderea

nivelului personalităţii, lipsa altor cauze organice.

Tablou clinic - debut lent cu scăderea treptată a iniţiativei, voinţei,

astenii, cenestopatii, apatice, stare depresivă; fenomene de1irant-halucinatorii

nepersistente, de scurtă durată.

Schizofrenii prezintă fenomene de depersonalizare, are senzaţia că

s-a schimbat, s-a dublat de sine.

Evoluţia - este lentă, duce de obicei la modificări importante ale

afectivităţii. Răspunsul terapeutic este slab.

2 . SCHIZOFRENIA HEBEFRENICĂ

Elemente definitorii - semne generale: disociaţie, delir, tulburări de

comunicare, durată mai mare de şase luni, lipsa altei cauza organice,

semne specifice: debut în adolescenţă (15-25 ani), comportament oscilant,

cu tendinţa la acte antisociale.

Bolnavul trece repede la o stare de indispoziţie, sentimentele sunt

oscilante.

pag ■ 8

Mimica este marcată de grimase (surâs şi râs discordant), ca

patagnomonică apare tendinţa bolnavilor de a se studia mult timp în

oglindă.

Evoluţia este severă, această schizofrenie este considerată o formă

de nucleu a bolii. Diagnosticul este diferenţial cu ogligofrenia, iar răspunsul

la tratament este slab.

3. SCHIZOFRENIA CATATONICĂ

Elemente definitorii - cele generale + sindrom catatonic (tulburări în

sfera voinţei şi activităţii).

Se descriu două tipuri:

> catatoniea agitată;

> catatonica stupuroasă.

Tablou clinic - tulburări psihomotorii. fie stupuroase cu rigiditate, fie

agitaţie: negativism, stereotipii, mutism.

Bolnavul stă ore sau zile întregi în poziţie de "cocoş de puşcă" sau în

picioare într-un colţ de salon, cu grave tulburări circulatorii la extremităţi

(acrocianoza) sau lungit în pat, cu capul ridicat, nesprijinit (perna psihică

sau perna de aer). Bolnavul ţipă, vociferează.

Evoluţia este mai benignă. Această formă poate trece uneori în alte

forme de boală, de exemplu în schizofrenie paranoidă.

Se utilizează terapie e 1 electroconvu1sivantă (TEC) + neuroleptice

majore.

Negativismul alimentar impune folosirea barbituricelor

dezinfibitorii pe cale intravenoasă.

4. SCHIZOFRENIA PARANOIDA

Elemente definitorii --- generale + idei delirante insoţite sau nu de

halucinaţii.

Debutul se situează mai târziu, fiind însoţit de idei de persecuţie,

misionarism, transformare corporală însoţită de halucinaţii.

Poate apărea autismul mintal de tip Kandiski ce devine sursa

delirului secundar.

Apar iluziile, halucinaţii sau pseudohalucinaţii, aude voci.

pag, 9

Debutează la aproximativ 30-35 ani.

Bolnavul interpretează fiecare gest a celor din jur ca fiind îndreptat

asupra lui, refuză alimentele crezând că sunt otrăvite, se izolează, simte

anumite gusturi în gură.

Aceşti bolnavi simt că le sunt transmise mesaje prin radio, TV,

telepatie; se cred posedaţi de forte mistice, oculte.

Evoluţia este mai lentă; când bolnavii nu se interesează este cronică.

Diagnosticul diferenţial se face cu sindromul paranoid din alcoolism,

intoxicaţii voluntare, traumatisme cranio-cerebrale, epilepsie, tumori,

psihoze delirante cronice, graviditate.

Când boala apare pe un fond de nedezvoltare psihică (oligofren),

schizofrenia se numeşte grefată.

Medicaţia standard include neuroleptice incisive.

În formele paranoid afective se introduce spre sfârşitul curei

standard şi sărurile de litiu.

5. SCHIZOFRENIA AFEC'TIVĂ

Elemente definitorii - prezenţa sindromului maniacal sau depresiv +

elemente ale sindromului disociativ sau delirant + absenţa oricărei tulburări

organice.

Tabloul clinic - este dominat de tulburări afective la care se adaugă cel

puţin unul din simptomele:

> transmiterea sau răspândirea gândirii;

> idei de influenţă;

> halucinaţii auditive;

> depresia sau euforia;

> idei delirante persistente cel puţin o lună după reversia

episodului afectiv.

Evoluţia - este bună, cu prognosticul cel mai bun dintre toate formele de

schizofrenie.

Această formă este grefată de riscul suicidar.

Tratamentul cuprinde tratamentul stării afective şi cel al

simptomelor atipice; cura de întreţinere cuprinde pe lângă neurolepticul de

depozit şi sărurile de litiu.

pag ■ 10

6. SCHIZOFRENIA REZIDUALĂ

Este similară schizofreniei latente reprezentând etapa post

procesuală. Criterii de diagnostic:

1.prezenţa cel puţin a unui episod acut schizofrenic în

antecedente;

2.absenţa unor simptome evidente;

3.tocire afectivă;

4.comportament excentric;

5.izolare socială.

Pacientul se integrează în grupul socio-familial, dar nu şi în cel

profesional, decât foarte greu.

Schizofrenia reziduală este o formă clinică întâlnită des în practică,

fiind sub influenţa chimioterapiei. O formă evolutivă comună şi celorlalte

tipuri, aşa-zisa „schizofrenie ambulatorie”.

Tratamentul - neuroleptice din grupul tioxantenelor eu efect asupra

izolării, aplatizării afective;

1.ortotimizante

2.săruri de litiu eu efect profilactic

3.ncuroleptice depou

4.procedee complexe conduse conform programului de dispensarizare

Diagnosticul diferenţial - cu dezvoltări dizarmonice ale personalităţii.

c.Etiologie

Încercarea de stabilire a unor factori etiopatologici în schizofrenie

este extrem de dificilă, în care factorii endogeni se intrică probabil cu cei

psihogeni. M. Bleuler concluziona, într-un articol pe această temă. astfel:

"după cum nu poţi spune mai bine cine face mai mult schizofrenia -

mediul sau predispoziţia".

a) Factorii genetici - cea mai plauzibilă dintre ipoteze este aceea

a transmisiei genetice a anumitor caractere constituţionale biochimice,

biologice şi psihologice care l-ar expune pe purtătorul lor într-o situaţie

pag, 11

psihoafectivă constant defavorabilă, ceea ce ar duce la izbucnirea

simptomatologiei la prima ocazie favorabilă.

In ceea ce priveşte transmisia schizofreniei s-au emis trei ipoteze

privind:

> ereditate succesivă cu penetranţă redusă;

> ereditate dominantă cu penetranţă heterozigotică de

20% şi homozigotică de 100%;

> ereditate multifactorială.

Influenţa sexului părinţilor în transmiterea schizofreniei este nulă.

b) Factori predispozanţi biopatologici:

1.slăbiciunea tonusului vegetativ cu reacţii lente şi

prelungite;

2.hipocalcemie;

3.hipoglicemie;

4.frecvenţa unor boli alergice;

5. frecvenţa tuberculozei, ulcerului, bolii Basedow, a

afecţiunilor renale.

c) Factori fiziopatologici incriminaţi - ar fi legaţi de factorii

metabolici (de exemplu:bolile de nutriţie). Au fost decelate modificări ale

metabolismului hidraţilor de carbon în scopul scăderii toleranţei la aceşti compuşi

chimici: la fel şi la nivelul metabolismului fosfaţi lor în ce priveşte raportul

ATP/ADP. Unii autori au arătat că ADP-ul scade semnificativ şi că ATP-ul se

acumulează mai rapid la schizofreni decât la subiecţii sănătoşi.

d) Modificarea concentraţiei constantelor sanguine:

1.proteine - în serul pacienţilor schizofreni apar schimbări

legate de imunoglobuline; de asemenea factorul reumatoid este

prezent la 1/3 din bolnavi;

2.enzime;

3. metaboliţi anormali.

e) Mediatori chimici celulari:

> serotonina - are rol în activitatea neuronală din zonele cele

mai vechi din punct de vedere ontogenetic;

> adrenalina şi noradrenaline

f) Predispoziţia caracterială:

pag ■ 12

Schizofrenii ar desemna un tip cu o dispoziţie sumbră, hipersensibil,

în aparenţă rece dar predispus unor descărcări impulsive, inadecvate.

Înclinat spre abstractizare şi reverie, izolat, inadaptabil social, cu un

raţionalism morbid.

g) Factorii socio-familiali:

> matricea familială - s-a discutat despre rolul patern cu un tată

absent şi pasiv atunci când îşi pledează autoritatea cu un

dogmatism rigid şi o mamă care oscilează între o hiperprotecţie

anxioasă, dominatoare şi între indiferenţă şi respingere.

h) Factorii psihotraumatizanţi - eveniment din viaţa bolnavului

(examene, deziluzii sentimentale, suprasolicitare).

Schizofrenia rămâne totuşi o boală de etiologie idiopatică.

d.Simptomatologie

> sindrom disociativ

> sindrom delirant

> durată mai mare de şase luni

> tulburare stabilă de comunicare reflectând

scăderea nivelului personalităţii

> lipsa altei cauze organice

Cele trei aspecte fundamentale ale schizofreniei sunt:

DISCORDANŢA, DELIRUL şi AUTISMUL, elemente ce definesc structura

schizofreniei, iar din acest punct de vedere, deşi am spus ca o definiţie

sigură şi exactă a schizofreniei, rămâne în majoritatea cazurilor o

probabilitate, m-aş opri la definiţia lui M. Ey despre schizofrenie:"... un

ansamblu de tulburări în care domină discordanţa, ideile delirante

nesistematizate, autismul, halucinaţii, profundele perturbări ale afectivităţii, ce

evoluează către un deficit sau către o şi mai mare destrămare a

personalităţii..,", iar discordanţa rămâne însă aspectul clinic cel mai expresiv

al schizofreniei.

pag, 13

Nu se poate vorbi despre discordanţă iară a vorbi de disociaţie,

disociaţia explicând discordanţa şi niciodată invers, discordanţa fiind o

exteriorizare mai mult sau mai puţin discretă a disociaţiei.

Disociaţia este săracă, mai puţin diversă, mai puţin manifestă, ca un

fenomen la adâncime, putând fi o formă, un desen. În timp ce discordanţa

este mai bogată, mai manifestă şi diversă, reprezentând culoarea şi fiind

fenomenul de suprafaţă.

Disociaţia presupune un psihic care se scindează, se destramă, se

dezintegrează, se descompune, iar discordanţa reprezintă realitatea,

concretul, aspectul şi desfăşurarea clinică a bolii.

Discordanţa este o stare de fond, fiind expresia clinică a disociaţiei, a

intimităţii schizofrenului ce se simte cel mai bine în contactul cu un alt

schizofren, ruina aceea singuratică sub un cer cenuşiu şi mov pe care ideile

delirante şi halucinaţiile par un joc de umbre.

Un schizofren. înainte de toate, este schizofren pentru că este un

discordant si nu pentru că prezintă idei delirante sau halucinaţii (ce pot să

apară într-o multitudine de situaţii fără a avea nimic comun cu

schizofrenia).

Discordanţa reprezintă numitorul comun în schizofrenie, nu trebuie

niciodată confundată, ci înţeleasă foarte bine şi separat discordanţa în

schizofrenie faţă de cea din epilepsie de exemplu.

I.DISCORDANŢA

A. DISCORDANŢA SCHIZOFRENICĂ reprezintă tulburarea

fundamentală, dând următoarele caractere comune tuturor simptomelor:

> ambivalenţa - reprezentată de împărţirea în termeni

contradictorii a tuturor operaţiilor şi stărilor psihologice

(dorinţa este concomitentă cu repulsia, afirmaţia cu negaţia,

certitudinea cu incertitudinea);

> bizareria - impresie de stranietate părând că exprimă o

intenţie permanentă de paradox şi ilogism;

> impenetrabilitatea - schizofrenul crede că între el şi ceilalţi

există o opacitate a relaţiilor inteligibile;

> detaşarea - reprezentată de "pierderea contactului vital cu

realul";

pag ■ 14

> negativismul - permanentă pendulare între agresivitate şi

închistarea, într-o mâhnire imuabilă.

B. DISOCIAŢIA ÎN SFERA GÂNDIRII

a) Tulburări ale funcţiilor elementare şi ale structurii formale ale gândirii:

> atenţia şi concentrarea - slabe, aproape nule;

> memoria - uneori atinsă global, incapacitate de evocare şi

fixare, amnezii elective, nerecunoaşteri sistematice.

b) Tulburări ale desfăşurării gândirii şi inteligenţei:

1.tulburări ale ritmului ideativ - încetinirea ideaţiei;

împiedicarea sau alunecarea ideilor pe piste imprevizibile prin

eclipse sau salturi;

2.fenomenul de baraj - este aproape patogonomic; bolnavul se

opreşte din vorbit pentru a relua mai târziu firul discuţiei şi

trece la alt subiect (" până în derularea filmului "). Sub o

formă mai atenuată apare ca fading mental.

3.dezordinea producţiei ideative - ideile nu se mai succed

logic, se împotmolesc în ezitări, amestecări, substituţii,

c) Inhibiţia intelectuală (Hemmung) - diminuare a productivităţii

reprezentărilor prin deficit de vigoare mentală; ideile sunt lipsite de

vigoare, claritate şi limpezime.

C. DISTORSIUNEA SISTEMULUI DE COMUNICARE

a) Tulburări ale conversaţiei - mutism, verbiceraţie, monologuri.

crize de impulsuri verbale;

b) Vorbirea "alături" - răspunsurile sunt alături, cuvintele spontane,

inadecvate, ce transformă discuţia într-un fel de reverie;

c) Alterări fonetice ale limbajului - se manifestă în intonaţie, timbru,

ritm şi debit verbal prin apariţia de zgomote, parazite verbale (suspine,

murmure, sforăituri);

d) Tulburări în articularea cuvintelor (dizartrie);

e) Coborârea limbajului la nivelul materialului verbal sau chiar

fonetic (telescoparea silabelor, dublarea vocalelor iniţiale);

f) Alternarea sensului cuvintelor (neologisme pasive). Neologismele sunt

cuvinte care nu există. Uneori ele sunt uşor de descifrat dar mai greu poate fi

înţeles sensul acestora;

pag, 15

g) Procese diverse de a avea noi cuvinte (neologisme active). De

exemplu: Schizofrenia este reprezentată de un limbaj ermetic în care incoerenţa

sintactică este frecventă, transformând limbajul într-o salată de cuvinte. Limbajul

este denaturant de la funcţia sa adevărată - comunicarea.

D. DISTORSIUNEA SISTEMULUI LOGIC

Gândirea schizofrenii lui este caracterizată întotdeauna prin

alterarea sistemului realităţii, fiind arhaică şi dereală, "indiferentă la

valorile logicii" (Bleuler).

La un schizofren apare amestecul ideilor, confuzia demersului către

un sistem de abstracţii formale.

E. DISCORDANTA ÎN SFERA COMPORTAMENTULUI

Specific schizofrenului este pendularea între cele două extreme a mai

multor nevoi sau fenomene: de la bulimie la abulie, de la exercitarea la

întreruperea bruscă a actelor, de la surâs la încruntare, existând astfel o

inadecvare între mimica şi sentiment. Ţinuta discordantă este neglijentă,

nu o dată cu machiaje provocatoare sau ajungând până la gatism (refuzul

de a se aranja).

a) Bizareriile comport amentu1u i:

> manierismul - este un component din care lipseşte naturalul;

> teatralismul - este dat de artificialitatea prezentării, gândirii,

limbajului, mergând până la bufonerie;

b) Impenetrabilitatea motivelor

Schizofrenul se comportă ca şi cum ar dori să se acopere de mister şi

să se sustragă înţelegerii celorlalţi, care sunt incapabili de a mai putea

anticipa acţiunile bolnavului.

Acest lucru este puternic evidenţiat în actele sângeroase ale

schizofrenului (omoruri, crime nemotivate, sinuciderile stranii) sau în

bulimie, masturbare, râs nemotivat).

c) Detaşarea bolnavului, întoarcerea lui spre lumea sa interioară şi

deprinderea de lumea exterioară, se manifestă prin două grupe de

simptome:

pag ■ 16

> conduite negativiste (de refuz sau opoziţie) – mutism şi

negativism alimentar;

> conduite de inerţie - atitudini de pasivitate şi automatism mergând

până la un fel de sugestibilitate paradoxală.

2. SINDROMUL.DELIRANT este reprezentat de o modificare a

trăirilor bolnavului provocată de tulburările conţinutului gândirii, având

drept consecinţa modificările raportului dintre individ şi lume, disoluţia

realului în imaginar reflectată în planul conştiinţei.

1. Dispoziţia delirantă - este caracterizată prin trăirea unei schimbări

profunde a experienţei; schizofrenul simte mediul înconjurător ca fiind

tensionat, cu o fizionomie stranie peste el; bolnavul nu se mai simte liber

în acţiunile sale.

2. Interpretarea delirantă - este reprezentată de atribuirea unor

semnificaţii anormale în relaţia cu propria persoană. Mediul psiholog

apare pentru bolnav modificat, iar lumea reală este transformată în lume

interpretată, ce acţionează şi se desfăşoară numai pentru a i se dezvălui

bolnavului.

3. Delirul de influenţă - este manifestat prin următoarele fenomene:

> furtul şi întreruperea gândirii;

> inspirarea gândirii;

> răspândirea gândurilor, fenomene ce se pot asocia între ele -

bolnavul se vede influenţat prin fluide, unde, raze, laser,

nemaiputându-şi stăpâni gândurile şi intimitatea.

Tematica ideilor delirante se grupează în jurul a două teme majore:

A. MĂRIREA (idei delirante expansive)

a) invenţii

b) erotism

c) idei mistice

a.Ideile delirante de invenţie sunt manifestate în încercările schizofrenului

de a elabora planuri sau de a realiza aparate de interes major, lucruri pe

care în mod normal îl fac oamenii de ştiinţă.

pag, 17

b.Erotismul - convingerea bolnavului de a fi iubit de o persoană eu un nivel

social şi cultural superior, căreia îi atribuie sentimente de dragoste. De

exemplu, o schizofrenă care socotind că este iubită de o persoană eu înalte

funcţii didactice, dar care aceasta nu vrea sa i se destăinuie. Îl acostează în

public cerându-i să-i declare ce simte pentru ea şi să termine cu jocul de

până atunci. Bineînţeles ca cel acuzat este dominat de o perplexitate ce-1 face

să aducă injurii, ce poate culmina cu palme date peste faţă persoanei iubite.

c.Ideile mistice sau religioase - bolnavul are convingerea ca el este purtătorul

unei misiuni de ordin spiritual şi religios care trebuie să împartă dreptate

şi să întroneze armonia generală.

B. PERSECUŢIA (idei delirante depresive) - urmărirea, otrăvirea,

distrugerea psihică, gelozia, îmbolnăvirea.

Ideile de persecuţie constau în convingerea bolnavilor că sunt

observaţi, urmăriţi că se complotează împotriva lor. Aceştia recurg la

măsuri de apărare, uneori chiar acte de violenţa, alţii îşi schimba

domiciliul, evită lumea pentru ca mai târziu sa recurgă la plângeri,

reclamaţii, conduite antisociale.

Ideile de revendicare izvorăsc din convingerea unei nedreptăţi, iar

bolnavul este acoperit de un sentiment de frustare. Astfel, recurge la

procese, sacrificii financiare mari, iar dacă crede că nu i se face dreptate

recurge la violenţă, chiar la crimă.

Ideile de autoacuzare şi vinovăţie - bolnavul se simte vinovat de

situaţia în care se află, de nereuşita copiilor, de necazurile prietenilor şi în

general de nenorocirile altora.

Ideile hipocondriace - bolnavul are convingerea că este ameninţat de

o boală grea, incurabilă, letală, fapt pentru care interpretează şi amplifică

tulburările diverselor aparate sau sisteme; se documentează continuu în

legătură cu presupusa afecţiune.

În stadiile severe, mai ales la vârstnici, aceste idei pot fi însoţite de

halucinaţii; ei cred că tulburările bolii închipuite sunt dominate de

prezenţa în stomac sau intestine a unor vietăţi (şerpi, broaşte). Alteori ei

afirma că locul şi structura unor organe s-au modificat.

pag ■ 18

Ideile de transformare şi posesiune - se referă la transformări corporale

sau alte transformări în animale. Aceste idei sunt întâlnite de obicei în

schizofrenia paranoidă.

3.AUTISMUL - este propriu schizofreniei; în afara acestei boli nu se

poate vorbi de autism.

Autismul reprezintă trecerea în prim plan a vieţii psihice interioare, însoţită

de desprinderea gândirii de realitate şi trecerea bolnavului într-o lume

strict individuală şi deosebită de a celorlalţi.

Termenul de "autism" a fost creat de E. Bleuler. Autismul exprimă

ruptura sau dislocarea intrapsihică a unităţii persoanei până la disperare.

Aşa se întâmplă cu schizofrenicul, să se comporte sau să vorbească ca un

copil, să scrie cu caractere ciudate, să folosească un alt nume personal, să

se mire de propria identitate.

Schizofrenul autist pune în evidenţă ceea ce, când era sănătos,

păstra ascuns în inconştient, iar acum extravazează de parcă inconştientul

devine conştient. Aşa se întâmplă cu bolnavii ce au tendinţe homosexuale,

masturbări, monstruozităţi imaginare, canibalism.

DISCORDANŢA, DELIRUL şi AUTISMUL reprezintă trepiedul

clinic al schizofreniei, trei piese bine articulate, fiecare cu particularităţile

şi valorile ei.

DEBUTUL SCHIZOFRENIEI - poate îmbrăca aspectul oricărei

alte afecţiuni psihice.

a) debutul supra acut - are aspect de delirium, caracterizat printr-o

serie de modificări cantitative şi calitative ale conştiinţei ce pot merge

până la amende ; este asemănător delirului infecţios sau hipertoxic, dar

această formă de debut este foarte rară;

b) debutul acut - este reprezentat de instalarea rapidă a unui sindrom

oniric cu incoerenţă ideativă şi comportamentală; este mai frecvent în

schizofreniile cu debut în perioada pubertăţii;

c) debutul subacut - ia forma unor tulburări comportamentale, acte

imprevizibile sau aspecte afective atipice;

d) debutul insidios (lent) - îmbracă forma debutului pseudonevrotic de

tip obsesiv-fobie, isteriform. Este cea mai frecventă formă de debut.

pag, 19

Indiferent de timpul debutului, apar modificări în structura

personalităţii privind atitudinea faţă de sine, faţă de cei din jur, putându-se

vorbi de o modificare a sensului şi conţinutului conştiinţei.

Uneori bolnavul devine izolat, scade randamentul în munca, se dedică

problemelor filozofice. Alteori apar tulburări nevrotice (cefalee, senzaţia de

cap go, insomnii), privire fixă, având aspectul unui individ rupt de realitate.

e.diagnostic

DIAGNOSTICUL POZITIV

Avându-se în vedere complexitatea fenomenelor ce stau la baza

procesului schizofren, precum şi graviditatea diagnosticului şi

consecinţele socio-economice şi terapeutice pe care le antrenează în timp,

s-au elaborat mai multe criterii în scopul precizării diagnosticului, iar

dintre acestea vom menţiona doar criteriile lui E. Bleuler:

1. Simptome specifice primare şi constant prezente:

> tulburări de gândire cu aspect de delir primar:

> ambivalenţa în gândire şi afectivitate;

> autismul, tendinţa de izolare, de închidere în sine;

> detaşare, sărăcire si tocire afectivă.

2. Simptome accesorii, nespecifice, de adaos:

> delir;

> halucinaţiile;

> tulburările catatonice.

DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

- nu prezintă o problemă deosebită pentru medic, date fiind trăsăturile

specifice de tip disociativ, evoluţia cu scăderea nivelului de personalitate, lipsa

altei cauze organice.

Diagnosticul diferenţial se face cu:

1. psihozele schizoforme - debut acut, obnubilare, coloratură isterică,

depresivă sau paranoică a simptomatologiei. Se recomandă EEG, LCR, FO,

examen radiologie şi neurologic pentru stabilirea diagnosticului:

2. cu reacţii psihotice - compresensibilitatea psihologică;

3. cu psihoze delirante cronice

pag ■ 20

> parafrenia - absenţa sindromului disociativ, păstrarea contactului

cu realul, debut tardiv, delir cu tendinţă la sistematizare;

> paranoia - delir bine sistematizat, absenţa sindromului disociativ,

coerentă.

4.cu fazele psihozei maniaco-depresive (PMD) :

a.episodul depresiv – anorexie, amunoree, comportament

concordant;

b.episodul maniacal - euforie, hiperprosexie, incoerenţă.5. cu psihozele alcoolice - halucinaţii auditive, consum cronic de alcool în

antecedente, dezhidratare, febră.

6. cu nevrozele - neurastenie, păstrarea sistemului relaţional cu lumea.

7. cu oligofreniile - nivel intelectual redus.

8. cu tulburări specifice adolescentei.

f.Evoluţie şi prognostic

Evoluţia şi prognosticul schizofreniei sunt legate de o serie de factori:

debut, vârstă, formă clinică, tablou clinic, constituţie, personalitate, nivel

intelectual, factori precipitând, ereditate, familie, terapie.

Simptomele au o evoluţie diferită în timp în ceea ce priveşte

intensitatea. Astfel, ideile suicidare, pseudohalucinaţiile, derealizarea se

ameliorează mult, în schimb labilitatea emoţională, disociaţia vorbirii se

ameliorează mai puţin.

Foarte puţin se modifică stereotipiile comportamentale,

negativismul, halucinaţiile corporale.

Dintre modalităţile evolutive menţionăm:

> o evoluţie continuă simplă:

> o evoluţie ondulantă;

> o evoluţie atipică.

In linii generale, se poate vorbi de o remisie (vindecare) într-un sfert

din cazuri, de stări cronice uşoare la jumătate din cazuri, de stări cronice

severe la 1/5- 1/4 din cazuri.

Se consideră că 1-5% din bolnavi pot deceda în timpul fazelor acute.

pag, 21

g.Tratament

Tratamentul în formele catatonice, este de urgenţă, indicându-sc, acolo

unde nu sunt contraindicaţii, o terapie electroconvulsivantă dublată de

administrarea de psihotrope majore: Haloperidol, Majeptil, Levomepromazin.

In formele hebefrenică, paranoidă şi simplă, tratamentul este mai

îndelungat, cu substanţe psihotrope, insulină, vitamine.

Schizofrenia pune probleme prin evoluţia şi comportamentul bolnavului,

atât medicale cât şi medico-sociale, de reinserţie în viaţa socială,

recuperare şi reîncadrare în muncă.

h.Complicaţii

Imobilizarea bolnavilor agitaţi este o măsură extremă, trebuie făcută

la nevoie eu forţa fără a le cauza prejudicii. Nu se recomandă folosirea ei

decât după epuizarea tuturor celorlalte mijloace menite să câştige încrederea

bolnavilor şi acceptărilor măsurilor terapeutice.

Imobilizarea poate fi făcută cu:

> cămaşă de protecţie;

> cearceafuri simple;

> chingi speciale de protecţie;

> imobilizare manuală.

a) Imobilizarea cu cămaşă de protecţie

Cămaşa de protecţie, cunoscută în trecut sub numele de "cămaşă de forţă",

este confecţionată din pânză rezistentă, închisă în faţă, cu deschizătoare în spate,

mâneci foarte lungi, închise, prevăzute cu şnururi puternice.

Acest procedeu se foloseşte în cazuri excepţionale datorită faptului

că bolnavul îşi poate cauza prejudicii până la autoasfixiere dacă nu este

suficient supravegheat.

Asistenta îmbracă bolnavul agitat cu cămaşa. închizând-o la spate cu

şnururi.Braţele bolnavului se încrucişează pe torace cu ajutorul mânecilor

care se leagă la spate cu ajutorul şnururilor.

b) Imobilizarea cu cearceaf

Se face uşor tară a i se reduce mişcările respiratorii. Asistenta aplică

cearceaful pe spate, transversal, înfăşurând capetele libere pe membrele

superioare. Părţile de cearceaf care depăşesc mâinile se răsucesc şi, după se

pag ■ 22

încrucişează braţele bolnavului pe torace, extremităţile răsucite se duc

înapoi şi se leagă. Cu un alt cearceaf se leagă membrele inferioare.

Cearceafurile, ca mijloc de contenţie, vor fi aplicate cât mai plat pe

suprafaţa corpului, iar legăturile vor fi largi şi suple.

c) Imobilizarea cu chingi

Garnitura de chingi se compune din 4 manşete şi două benzi late. Asistenta

aplica cele 4 manşete: două pe glezne şi două deasupra articulaţiilor radio-

carpiene. O bandă lată se aplică peste pieptul bolnavului, dedesubtul membrelor

superioare, iar a doua bandă se aplică imediat deasupra genunchilor. Chingile

vor fi întotdeauna căptuşite cu flanelă sau alte materiale moi şi nu vor fi strânse

pentru a nu împiedica, circulaţia în membre. Este interzisă imobilizarea

bolnavilor cu cordoane, feşi, corzi.

d) Imobilizarea manuală

Imobilizarea bolnavului prin forţă manuală cere o atitudine energică şi

forţă musculară apreciabilă. Este o metodă de urgenţă ce trebuie făcută eu

energie, dar iară brutalitate. Bolnavul agitat poate fi făcut inofensiv cel mai

uşor imobilizându-1 la nivelul încheieturilor. Asistenta va recurge la ajutor,

bolnavul va fi culcat pe pat, se vor fixa umerii bolnavului prin apăsare pe

suprafaţa patului. Se imobilizează membrele superioare, ţinându-se la

nivelul articulaţiilor rodio-carpiene şi exercitând o presiune asupra

genunchilor. în cursul imobilizării prin forţa manuală trebuie evitată orice

fel de brutalitate, se va recurge la forţa musculară numai în cazuri absolut

necesare, fără să se facă abuz de ea sau să cauzeze leziuni ori alte

prejudicii bolnavului.

Imobilizarea trebuie să fie îmbinată cu liniştirea psihică a

bolnavului, nu se va folosi tonul ridicat, bolnavul nu va fi contrazis.

Imobilizarea nu va depăşi 1-2 ore pentru că ţinerea bolnavului legat

îi crează stări de nelinişte şi mai grave.

Imediat după imobilizare urmează tratamentul medicamentos, făcut

la indicaţiile medicului.

pag, 23

C A P I T O L U L III

Studiu de caz

a.Interviu

a) Date personale

Foaia de observaţie - 6322 Nume

şi prenume - M.E, Data naşterii -

3.11.1978 Vârsta - 33 ani

Domiciliul - sat Sauca, comuna Laza, jud. Vaslui

Sex - feminin Religia - ortodoxă

Profesie - ajutor social Naţionalitatea - română

Stare civilă - necăsătorită

Prenumele părinţilor - Gheorghe şi Elena

Data internării -8.02.2012

Data externării - 13.02.2012

Diagnostic de trimitere şi cine trimite:

- schizofrenie paranoidă

- Dispensarul Laza

Diagnostic la internare - schizofrenie

paranoidă

b) Motivele internării

1.halucinaţii auditive

2.delir nesistematizat de relaţie, urmărire

3.crize hetero-agresive

4.sonorizarea gândirii

5.hiposomnii

6.manierisme

7.incoerenţă

8.conflictualitate familială

.pag- 24

c) Anamneză

> Antecedente heredo - colaterale

> mama Elena - 55 ani

> tata Gheorghe - 58 ani

> fraţi - sănătoşi psihic

> Antecedente personale PM = 14 ani

(menarha)

UM = 5.02.2012 (ultima menstruaţie) N = 0

(naşteri) A = 0 (avorturi)

> 4 internări în Psihiatrie

> Apendicectomie -- 1990

> neagă boli infecto-contagioase

> neagă TBC pulmonar

> condiţii de viaţă şi de muncă:

> locuieşte cu familia într-o casă cu 4 camere şi nu

consumă alcool

> studii - 12 clase

> nu fumează

> necăsătorită

> Comportare faţă de mediu

> SPS (stres psiho-social) - 5 sever conflictualitate

> FPS (funcţionalitate psiho-socială) - 23 serios prejudiciat

d) Istoricul bolii

Prima internare la Spitalul clinic de psihiatrie Socola Iaşi a avut loc în

anul 1999. Pacienta se află la a 4-a internare în secţia noastră pentru

tulburări psihotice schizofrenice de tip paranoid accentuate de aproximativ o

săptămână. Pacienta a fost adusă la spital de sora sa, care declară " de o

săptămână este foarte agitată, sare la noi la bătaie, sparge geamurile, aude

voci care îi spune să facă rău, nu doarme”.

Simptome subiective

Examen somatic

Tegumente şi mucoase - normal colorate, fără urme de leziuni corporale

recente;

Ţesut celular subcutanat - normal reprezentat;

pag - 25

Sistem limfo-ganglionar nepalpabil;

Sistem osteo-articular - integru, articulaţii mobile nedureroase; Aparat

cardiovascular: - TA= 120/70 mmHg

-AV=70 bătăi/min

-zgomote cardiace normale

-Aparat respirator - murmur vezicular fiziologic;

- Aparat digestiv - abdomen suplu, nedureros

- tranzit intestinal normal

- Aparat uro-genital - loje renale libere, micţiuni fiziologice;

Examen oncologic - fără modificări clinice.

Examen psihic:

> Ţinuta - îngrijită, mimica anxioasă, facies discordant, parţial

orientată ST, nelinişte psiho-motorie, comunicativă;

> Tulburări de percepţie de tipul halucinaţiilor auditive;

> Hipoprosexii, hipomnezii, hiposomnii.

e) Examene de laborator şi alte explorări

Pe data de 9.02.2012 medicul de salon recomandă Rx pulmonar (MRF),

rezultatul acestui examen fiind ITN (imagine toracică normală).

De asemenea medicul mai recomandă recoltarea următoarelor analize:

Hemoleocogramă, VSH. Tymol, TGO, TGP3D, BT, calcemie. glicemic.

Rezultatele analizelor: VSH = 40 mm/ih; Hb = 12,3 g%; L = 7400 mmc; Tymol -

3 UML; TGO = 7 u.i.; TGP = 9 u.i.; BD = 0,23; BT = 0,58; Uree = 0,21; Glicemie

= 0,70 g/1000 Calcemie = 8,5 mg%

pag 26

EPICRIZĂ ŞI RECOMANDĂRI LA EXTERNARE

Data externării - 13.02.2012

Diagnostic la externare - Schizofrenie paranoidă

Bolnavă internată de 4 ori la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iaşi

pentru tulburări psihotice schizofrenice de tip paranoid cu halucinaţii

auditive, delir nesistematizat de relaţie, urmărire, sonorizarea gândirii,

manierisme incoerenţă, hiposomnii.

A urmat tratament cu: Clordelazin, Haldol, Algocalmin, Diazepam

Electovit, Largactil, Romparkin.

Se externează în stare ameliorat, eu recomandările:

- tratament conform /Rp;

- control psihiatric periodic;

- supraveghere din partea familiei.

EVOLUŢIE SI TRATAMENT EVOLUŢIE TRATAMENT

8.02.2012halucinaţii auditive, delir nesistematizat de relaţie. agitaţie psiho-motorie, heteroagresivitate

Haldol 6 f. i.m. Algocalmin 2 f. i.m. Largactil 6 f. i.m.

9.02.2012delir de relaţie, halucinaţii auditive, discordantă ideo-afectiva

Largactil 6 f. i.m. Clordelazin 6 tb Haldol 50 pic x 2 ori/zi

10.02.2012agitaţie. nelinişte, comportament halucinator, delirant TA = 150/80 mm Hg

Haldol 50 pic x 2 ori/zi Largactil 6 f. i.m. Clordelazin 6 tb

11.02.2012sindrom extrapiramidal, nelinişte psiho- motorie

Haldol 30 pic x 2 ori/zi Clordelazin 6 tb Romparkin 3 cp

12.02.2012 relativ liniştită, puţincooperantăTA = 140/70 minHg

Haldol 30 pic x 2 ori/zi Clordelâzin 6 tb Romparkin 3 cp

p ag. 27

O B I E C T I V 4

PROCESUL DE ÎNGRIJIRE AL UNUI PACIENT CU SCHIZOFRENIE

b.Nevoi fundamentale după V. Henderson

CAZUL A - M.E.Nr.cri

Nevoia fundamentală

Problema Originea problemei

. . Gradul de dependenţă

0 1 2 3 41 Nevoia de a respira

şi a avea o bună circulaţie

- inspiraţii şi expiraţii regulate- hipotensiune ortostatică

- ortostatism prelungit

1/2 dependent

2 Nevoia de a bea şi a mânca

- inapetenţă- negativism alimentar

- tulburări de absorbţie a vitaminelor- anxietate

total dependent

3 Nevoia de a elimina - scaune diareice -tulburări de tranzit 1/2 dependent4 Nevoia de a se

mişca şi a avea o bună postură

- comportament oscilant- dezorientare

disociaţi e ideo- afectivă

1/2 dependent

5 Nevoia de a dormi şi a se odihni

- hiposomnii- nelinişte

- agitaţie psiho- motorie- anxietate

total dependent

6 Nevoia de a se îmbrăca si dezbrăca

- stângăcie în a se îmbrăca şi a se dezbrăca- vestimentaţie inadecvată

- discordanţă ideo- afectivă- tremur- bizarerii

1/2 dependent

7 Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

- uşoară hipertermie - agitaţie psiho- motorie

1/2 dependent

8 Nevoia de fi curat si a păstra tegumentele curate

- igienă corporală deficitară

- apatie- abulie

1/2 dependent

9 Nevoia de a evita pericolele

- pierderea contactului cu realitatea- dezorientare ST

- discordanţă ideo- afectivă- confuzii

3/4 dependent

10

Nevoia de a fi util - dezinteres- nereceptivitate

- apatie- abulie

1/2 dependent

11

Nevoia de acomunica

- negativism verbal- izolare

- discordantă ideo- afectivă- anxietate

3/4 dependent

12

Nevoia de a acţiona după credinţele şi valorile sale

- fire nereceptivă- interes scăzut

- discordanţă ideo- afectivă- apatie

3/4 dependent

13

Nevoia de a se recrea

- incapacitate de a efectua activităţirecreative

- abulie- discordanţă ideo- afectivă- bizarerii

3/4 dependent

14

Nevoia de a învăţa - dificultate de a se concentra- dezinteres

- astenie psihică- apatie

3/4 dependentÎngrijirea bolnavului cu schizofrenie .pag- 28

pag. 29

c . P l a n u l d e î n g r i j i r e

J>ag■ 30

Lucrare de dip lomă

Nr. Zile boalăNevoia Fundamentală

—------------

Problema

Sursa de dificultate

Obiective

Activităţi proprii Activităţi delegate

Evaluare

0 Nr.cr

2 3 4 5 6 7 8

8.02-13.02

1 Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

- hipotensiune - ortostatismprelungit

- combaterea hipotensiunii

- fac educaţie sanitară bolnavului şi îl invit să facă mici plimbări

- tensiunea revine la normal

8.02-13.02

2 Nevoia de a bea şi a mânca

- dificultate în a se alimenta şihidrata- negativism alimentar

- anorexie- anxietate

- combaterea inapetenţei- liniştirea bolnavului

Prima zi: 8.11- alimentez bolnavul şi îl hidratez cu ceai- încerc să îi crescinteresul pentru o alimentaţie adecvată A doua zi: 9.11- alimentez bolnavul- încerc să îl determin să se alimentezeA treia zi: 10.11- supraveghez bolnavul- îi stimulez apetitul folosind o veselă atrăgătoare

- montez o perfuzie cu ser glucozat 5% şi vitamine- administrez vitamina C i.v.

- starea bolnavului se ameliorează-bolnavul începe să mănânce singur, dar nu din proprie iniţiativă - bolnavul îşi recapătă apetitul, cere singur de mâncare

îngrijirea bolnavului cu schizofrenie J>ag■ 31

8,11-13,11

3 Nevoia de a elimina.

- scaune moi, neformate.

- tulburări detranzit;-nagativismalimentar.

- să combat tulburările de tranzit;- să alimentez bolnavul corect

- spun medicului de tulburările aparute;- fac educaţie sanitara cu bolnavul;- îi sugerez o alimentaţie adecvată

- administrez Furazolidon, Saprosan 3 cp/zi.- a doua zi recoltez

- tranzitul intestinal se îmbunătăţeşte;Hb = 13,2 g% L = 6200 VSH - 40Glicemie 0,7g Calcemie 8,5mg TGO = 7 u.î. TGP = 9u,i, Tymol - 3 UMLEx. copropara-zitologic = negativ

8,11 -13.11

4Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

- comportament oscilant, dezordonat;- postură neadecvată

- disociaţie ideo afectivă- apatie

- să ajut bolnavul saşi păstreze o bună postură, să-şi schimbe des poziţia în pat

- sfătuiesc şi ajut bolnavul să-şi schimbe poziţia în pat şi chiar să facă o mică plimbare

- administrez Haloperidol 2 f. Largactil 2 f. Diazepam i.m.

- bonavul este aparent liniştit

8,11 -13.11

5Nevoia de a dormi şi a se linişti

- hiposomnii- epuizare

- nelinişte psiho motorie- astenie fizică şi psihică

- să ajut bolnavul să doarmă

- liniştesc bolnavul vorbindu-i calm- controlez patul pentru a-i asigura confortul- asigur liniştea în salon

- administrez Haldol şi Largactil i.m.

- bolnavul se linişteşte, doarme bine

8,11 -13.11

6Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

- stângăcie în a se îmbrăca şi dezbrăca- vestimentaţie neadecvată

- discordanţă ideo-afectivă- bizarerii com-portamentale

- să menţin starea de curăţenie a bolnavului prin schimbarea lenjeriei corporale;- să determin bolnavul să se îmbrace adecvat

- schimb lenjeria de pat şi corp;- ajut bolnavul să se îmbrace şi să se dezbrace

- bolnavul este curat, începe să se intereseze de propria sa înfăţişare

8,11 -13.11

7Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

- hipertermie uşoară

- agitaţie psiho motorie

- liniştirea bolnavului, cunoaşterea temperaturii corporale;- să acţionez pentru normalizarea acesteia

- liniştesc bolnavul prin vorbe blânde;- termometrizez bolnavul si notez temperatura în F.O.;- urmăresc starea generală

- administrez Diazepam cp. pentru combaterea agitaţiei- administrez antitermice

- bolnavul este liniştit- temperatura este normală

8.11-13.11

8Nevoia de a fi curat, îngrijit şi a-şi păstra tegumentele curate

- igienă corporală deficitară;- dezinteres în acordarea normelor de igienă

- disociaţie ideo afectivă;- apatie;- abulie

- explic bolnavuluinecesitatea efectuării igienei;- îi cresc interesul pentru propria saînfăţişare

- încurajez şi ajut bolnavul să se spele;- îi fac educaţie sanitară

- bolnavul se spală fără entuziasm, dar o face şi este curat

8,11 -13,11

9Nevoia de a evita pericolele

- pierderea contactului cu realitatea;- dezorientare

- discordanţă ideo-afectivă;- confuzie;- delir de persecuţie

- să-lsupraveghez pentru a evita eventualelerăniri

- supraveghez bolnavul şi anunţ personalul de îngrijire să aibă grijă să nu evadeze din spital;- observ modificările apărute în comportamentul acestuia

- administrez Haldol 2 f.Diazepam 2 f. i.v.

- bolnavul se linişteşte şi adoarme

8.11 -13.11

10 Nevoia de a se ocupa cu ceva în scop de a se realiza

- dezinteres;- nereceptivitate

- apatie;- abulie

- să determin bolnavul să capete interes în a efectua unele activităţi

- încurajez bolnavul să facă unele activităţi uşoare, să-şi facă patul;- fac cu el educaţie sanitară

- bolnavul este apatic, astemic, efectuează activităţi de rutină fără interes

8,11 -13,11

11 Nevoia de a comunica

- negativism verbal;- izolare

- discordanţă ideo-afectivă;- anxietate

- să cresc interesul bolnavului pentru cei din jur;- să-l fac să comunice cu ceilalţi bolnavi

- atrag atenţia bolnavului punându-i întrebări despre familia sa, îi prezin pe ceilalţi bolnavi;- antrenez pacientul la discuţii cu ceilalţi din salon

- bolnavul participă la discuţii, dar are uncomportament pueril

8,11 -13,11

12 Nevoia de a acţiona după credinţele şi valorile sale

- firenereceptivă;- interes scăzut

- discordanţă ideo-afectivă- apatie

- să informez bolnavul

- port discuţii cu bolnavul pe teme religioase

- pacientul are unele cunoştinţe, dar prezintă momente de delir mistic

8,11 -13.11

13 Nevoia de a se recrea

- incapacitate de a efectua activităţiactive

- discordanţăideo-afectivă;- apatie;- anxietate

- cunoaşterea interesului pentru îndeplinirea unor activităţi

- încerc să determin bolnavul să participe la unele activităţi din cadrulsecţiei;- fac cu el educaţie sanitară

- bolnavul începe să participe la unele activităţi, dar nu este sigur pe ceea ce face

8,11 -13,11

14 Nevoia de a învăţa

- dificultate în a se concentra;- dezinteres

- asteniepsihică;- apatie;- bizarerii

- încerc să îi spun noţiuni depre boală şi necesitatea respectării tratamentului

- explic bolnavului noţiuni despre boală;- fac educaţie sanitară

- conştiinţa bolii abolită

Îngrijirea bolnavului cu schizofrenie pag. 32

OBIECTIVUL 5

EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE LA UN PACIENT CU SCHIZOFRENIE

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) consideră educaţia sanitară

"arma cea mai puternică a sănătăţii publice".

Educaţia sanitară este o componentă a educaţiei generale şi presupune

pe de o parte răspândirea în rândul populaţiei a cunoştinţelor medicale, iar

pe de altă parte formarea de deprinderi, convingeri şi obişnuinţe igienice.

Ansamblul de măsuri menite să prevină, să combată şi să reducă potenţialul

invalidant al bolii psihice, sunt reunite în noţiunea de psihoprofilaxie.

Măsurile psihoprofilactice sunt grupate în 3 tipuri de psihoprofilaxie:

> primară, care încearcă ameliorarea stării de sănătate mintală a

populaţiei;

> secundară, depistarea precoce şi adecvarea tratamentului;

> terţiară, reducerea potenţialului invalidant al bolii.

In cazul prevenirii primare a îmbolnăvirilor psihice, educaţia sanitară

urmăreşte:

1. informarea colectivelor umane cu date ştiinţifice principale referitoare la

sănătate şi boala psihică:

2. formarea unor comportamente şi a unui stil de viaţă cu respectarea

principiilor de igienă mintală.

Educaţia sanitară urmăreşte corectarea comportamentelor nocive

pentru sănătatea psihică şi formarea unor deprinderi pozitive.

pag. 33

Depistarea precoce a tulburărilor psihice permite instituirea

mijloacelor de tratament cât mai rapide şi obţinerea unor procente ridicate

de vindecări sau remisiuni.

Tratamentul aplicat la începutul bolii are rezultate deosebite.

Asistenta intervine, în fazele incipiente, cronicizarea şi agravarea acestor

suferinţe psihice.

O intervenţie terapeutică rapidă poate duce la recuperarea bolnavilor

psihici, precum şi obţinerea unor vindecări sau remisiuni de lungă durată.

Urgenţele psihiatrice se caracterizează printr-un caracter brusc,

imprevizibil a apariţiei bolilor psihice; adesea bolnavii sunt periculoşi, de

aceea trebuie intervenit cu rapiditate.

Obiectivul principal ai medicinii este acela de a preveni o boală; nu trebuie

aşteptată faza acută gravă pentru a depista cazurile ce necesită o intervenţie

terapeutică rapidă.

Terapia modernă psihiatrică are la bază psihoterapia.

Psihoterapia, bazată pe dialogul pacient-psihoterapeut nu vizează

realizarea consolării bolnavului, ci stimularea subiectului, dezvoltarea

personalităţii sale, îmbogăţirea afectivităţii.

Această măsură are drept scop îmbunătăţirea relaţiilor dintre pacient şi

medic sau cadrele medii, precum şi dintre acesta şi cei din jurul său.

Prevenirea recidivelor este de o deosebită importanţă, fiind posibilă

prin tratamentul de întreţinere cu sărurile de litiu sub atenta supraveghere a

medicului psihiatru. Menţinerea sănătăţii psihice necesită şi un tratament

adecvat al tulburărilor somatice; este necesar să se evite infecţiile,

intoxicaţiile. Un tratament bun va evita recăderile.

Îngrijirile pe care personalul medic le începe la internarea bolnavului

continuă şi după externarea sa.

pag. 34

pag. 35

BIBLIOGRAFIE

1. Schizofrenia. Cercetări si teorii etiologice recente - Rodica Jeican;

2. Cum sa faci fata schizofreniei - Neel Burton;

4. CAPITALISM SI SCHIZOFRENIE (.1'). ÂNTI-OEDIP - Gllles Deleuze

si Felix Guattari;

5. Illuminating 13 Myths of Schizophrenia - Margarita Tartakovsky;

6. Schizofrenia - Eugene Minkowski;

7. Tulburările de personalitate - Dr. Aurel Nirestean, Mircea Lazarescu;

8. Cum să faci faţă schizofreniei - Neel Burton, Phil Davison;

9. Tulburări din Spectrul Anxietatii - ANXIETATE OBSESIE

COMPULSIE - Dr. Mihai Ardelean, Dr. Radu Sueiu, Dr. Aurel Nirestean;

10. Psihosomatica - Constantin Enachescu, Li li an a e Enachescu;

11. Anatomia si fiziologia omului - Dr. Georgeta Balta, Cezar

Nieuleseu, Radu Carmaeiu;

12. Vademecum in Psihiatrie - Constantin Gorgos;

13. Psihiatrie epidemologica - Angheluta V.;

14. Tehnici generale de îngrijire a bolnavilor - Georgeta Balta;

15. PLAN NURSING - SCHIZOFRENIA - www.earti-electroniee.eu

pag. 36