programul „sistemul agricol conservativ...
TRANSCRIPT
Programul „SISTEMUL AGRICOL CONSERVATIV REGIONAL”
INTRODUCERE
Agricultura practicată actualmente în R. Moldova se confruntă cu un şir de
probleme majore care afectează grav dezvoltarea rurală. Conform unor date oficiale
volumul producţiei agricole globale a scăzut cu cca 35 % în prima jumătate a anilor '90 şi
cu 20 % în a doua jumătate, constituind actualmente mai puţin de jumătate din nivelul
anilor 1989- 1991. în aceste condiţii se atestă creşterea de la an la an, a importurilor de
produse agroalimentare.
În plus, este unanim recunoscut că sistemul agricol convenţional practicat nu mai
este rentabil implicând noi şi noi cheltuieli de producţie.
Ca urmare, brusc s-au redus veniturile agricultorilor şi a crescut sărăcia. Totodată,
el a mai provocat şi un şir de probleme ecologice foarte grave. Astfel, la ora actuală
există cerinţa crescândă de înlocuire a cestuia cu un sistem mai performant de agricultură
conservativă, cre permite gospodărirea mai eficientă a resurselor agroecologice, asigură
pe termen lung folosirea durabilă a terenului, prevenind şi/sau minimalizând degradarea
solului, restaurând, atât capacitatea sa productivă şi de rezilienţă, cât şi procesele suport
ale vieţii.
Agricultura conservativă ca formă a agriculturii durabile ar trebui să devină parte
componentă a oricărei strategii şi politici agrare şi de protecţie a mediului înconjurător a
oricărei strategii şi politici ce prevede asigurarea pe termen lung a hranei şi apei în
cantităţi suficiente, de calitate şi la preţuri rezonabile pentru întreaga populaţie.
Scopul programului
Promovarea sistemului de agricultură conservativă în variante adaptate condiţiilor
de sol şi cerinţelor principalelor culturi din regiune care să asigure producţii competitive
cantitativ şi calitativ, cu costuri mai reduse şi profit ridicat, în condiţiile ameliorării
însuşirilor şi funcţiilor solurilor în cadrul agroecosistemelor, renaturării şi reproducerii
lărgite a procesului de pedogeneză şi protecţiei mediului.
2
Realizarea obiectivului propus implică următoarele sarcini de bază:
- Identificarea sistemului de maşini şi echipamente de maşini şi echipamente
tehnice corespunzătoare diverselor condiţii de relief, sol şi cerinţelor culturilor
cultivate.
- Aplicarea netodelor de lucrări agrotehnice şi de întreţinere a solurilor adaptate la
condiţiile de landşaft, competitive cantitativ şi calitativ cu cele din agricultura
convenţională, cu costuri mai reduse şi profit mai ridicat.
- Promovarea tipurilor de culturi agricole şi metodelor culturale adaptate la
condiţiile de landşaft, capabile să utilizeze cu maximum de eficienţă potenţialul
landşaftic şi să asigure reducerea cheltuielilor de producţie a unor recolte sporite
şi de calitate cu costuri mai reduse şi profit ridicat.
- Ameliorarea şi sporirea fertilităţii solurilor preponderent prin fertilizare organică
cu gunoi de grajd, resturi organice compostate, nămoluri, inclusiv de la staţiile de
epurare şi de la curăţarea bazinelor de acumulare, resturi organice proaspete,
îngrăşăminte verzi şi culturi leguminoase anuale şi perene, precum şi prin
aplicarea unor cantităţi minim necesare de îngrăşăminte chimice.
- Controlul buruienilor, dăuntorilor şi patogenilor în cadrul unor sisteme integrate
de protecţie a plantelor.
- Formarea producătorilor agricoli capabili să realizeze sarcinile specificate.
- Monitorizarea procesului integrat de producţie agricolă conservativă în scopul
obţinerii de infromaţii sistematice pentru modelarea proceselor fizico-biologice
(sol- plantă; sol- componente de mediu, atmosferă, subsol, ape de suprafaţă şi
subterane) şi elaborarea de criterii şi norme tehnico-economice pentru aplicarea
diferenţiată a sistemului conservativ de agricultură.
Rezultate aşteptate
Efectele economice estimate ale aplicării sistemului de agricultură conservativă
constau în realizarea de producţii, în cel mai rău caz, practic egale cu cele obţinute în
tehnologia convenţională (95- 100 %) în condiţiile reducerii numărului de lucrări
mecanice prin înlocuirea arăturii şi a lucrărilor de pregătire a patului germinativ cu lucrări
reduse sau semănat direct, care determină reducerea consumului de combustibil cu cca 30
3
%, a consumului de forţă de muncă cu 20 % şi creşterea productivităţii cu 50 %. Pe
această cale se estimează o creştere a profilului de minimum 15 % comparativ cu
tehnologia convenţională.
Totodată, se estimează o îmbunătăţire a acumulării şi valorificării apei din
precipitaţii cu 10 %, reducerea vulnerabilităţii la secetă şi consumului de apă la irigare
care contribuie la creşterea stabilităţii producţiilor cu 10- 20 %, precum şi ameliorarea
însuşirilor şi funcţiilor solurilor prin creşterea conţinutului de suprafaţă prin reducerea de
scurgeri de suprafaţă poluate.
Pein activităţile programului se urmăreşte integrarea cercetărilor în aria tematică a
PC 7 „Sustainable management of resources” şi dezvoltarea metodelor de evaluare şi a
unui sistem de monitorizare a Sistemului Integrat de Calitate a Solului (SICS) la nivel
regional, precum şi rolul SICS în contextul aparentei contradicţii între eficientizarea
agriculturii moldoveneşti şi respectarea condiţiilor de mediu.
Programul are o formă de adaptare la necesităţile societăţii.
Evaluarea situaţiei la zi şi modalităţi de realizare
Programul porneşte de la existenţa în Republică a unu cadru reprezentat prin
colective şi echipe de cercetare în universităţi, instituţii de cercetare şi aplicative,
societatea civilă, agenţi economici şi practicieni care au conlucrat la fundamentarea
tehnologiilor conservative, la acest capitol înregistrându-se anumite realizări:
- a fost elaborat cadrul conceptual-teoretic al sistemului agricol convenţional
regional;
- a fost elaborat cadrul metodologic de evaluare a pretabilităţii terenurilor pentru
încadrarea în sistemul agricol conservativ;
- au fost testate şi implementate diverse variante ale tehnologiei Mini-Till în cadrul
a 8 raioane pedogeografice care includ toate zonele naturale ale regiunii;
- au fost implementate şi monitorizate diverse variante ale tehnologiei No-Till
(Clasic, Rotaţional, Strip-Till) în cadrul a 3 raioane pedografice din nordul şi sud-
estul Republicii;
4
- au fost efectuate primele evaluări ale eficienţei şi impactului tehnologiilor
conservative asupra solurilor, relaţiilor sol- plantă, recoltelor şi compoenentelor
de mediu.
În baza celor expuse, considerăm că la moment este creat parţial suportul necesar
pentru
demararea procesului integrat de implementare a sistemului agricol conservativ. În acest
context, cea mai oportună este direcţionarea mijloacelor bugetare şi din donaţii la
formarea şi dezvoltarea bazei materiale şi intelectuale pentru trecerea la agricultura
conservativă. Direcţia prioritară este crearea unui set de informaţii veridic şi formarea
profesională a producătorilor agricoli. Prin urmare, mijloacele financiare urmează să fie
orientate la crearea de centre didactice create pe baza unor unităţi economice sau centre
de consulting în cadrul unor spaţii pedogeografice concrete. La baza creării acestora
urmează să fie pus principiul parteneriatului public- privat.
5
I. SISTEMUL AGRICOL CONSERVATIV: CONCEPT, COMPONENTE.
Sistemul agricol conservativ este o expresie generică utilizată pentru a defini
diferite modalităţi sau practici în managementul agricol de utilizare a solului în vederea
semănatului culturilor. Introducerea sa a fost determinată, pe de o parte, de faptul că
lucrarea intensă a solului pe lângă consecinţele pozitive imediate a generat şi amplificat
diferite procese negative ale căror efecte remanente s-au acumulat în timp conducând la
accentuarea degradării solului, în special, în stratul arabil şi subarabil, iar pe de alta, de
progresele tehnice realizate în domeniul mecanizării, în construcţia de maşini agricole
performante, atât pentru afânarea solului cât şi pentru semănat, ca şi de succesele obţinute
în ramura produselor fitosanitare pentru controlul eficient al buruienilor, bolilor şi
dăunătorilor. Ca urmare, acesta reprezintă o alternativă care să conducă atât la
înlăturarea, cel puţin parţială, a factorilor de risc şi a consecinţelor lor negative, cât şi la
reducerea diferenţei dintre agroecosistemele naturale şi cele puternic artificializate. Criza
econimică şi creşterea preţurilor carburanţilor şi lubrifianţilor sunt şi ele factori care au
favorizat definirea conceptului despre sistemul agricol conservativ.
Într-un sens foarte larg de fapt, sistemul agricol conservativ defineşte oricare
sistem tehnologic care este destinat economisirii resurselor (energetice, materiale, umane,
financiare), ca şi reducerii sau chiar eliminării factorilor agresivi ce determină şi/sau
intensifică orice formă de degradare a solului sau a altor componente ale mediului,
comparativ cu sistemul convenţional practicat în regiune.
Într-un sens mai restrâns, sistemul agricol conservativ presupune reducerea până
la minimum a impactului din exterior asupra resurselor agroecologice şi a consecinţelor
acestuia prin adaptarea diferenţiată a sistemului tehnologic la condiţiile concrete de
landşaft. Din acest considerent, cercetările mai recente leagă tehnologiile conservative nu
numai de particularităţile descrise mai sus, dar şi de reproducerea lărgită a fertilităţii
solurilor şi procesului de pedogeneză. În acest context, expresia „tehnologii conservative”
6
implică reproducerea proceselor tipogenetice şi restabilirea trendului evolutiv natural al
solurilor (Jigău, 2008, 2011 a, 2011 b).
I.1. Componentele de bază ale sistemului agricol conservativ
I.1.1. Lucrarea şi întreţinerea solului
Expresia „lucrare de conservare” cuprinde procedee extrem de variate, de la
semănatul direct în sol neprelucrat până la afânarea adâncă fără întoarcerea brazdei. Între
aceste două extreme se regăsesc variante ca: lucrări reduse, lucrări minime, lucrări
parţiale sau în benzi, lucrări raţionale, lucrările în mulci vegetal, semănatul în biloane etc.
Semănatul direct este cunoscut şi sub numele de „zero-tillage” sau „No-Till” şi se
referă la introducerea seminţei în solul care practic este nelucrat, deoarece lucrarea
solului este limtată doar la deshiderea unor şănţuleţe foarte mici cu ajutorul unor cuţite
montate direct la semănătoare.În practică, mulţi fermieri înainte de semănatul direct
efectuează o afînare foarte superficială (3- 5 cm) a solului de acoperire a seminţelor şi
pentru a gestiona mai bine resturile vegetale.
Conceptul „lucrări reduse” se porneşte de al ideea că diferite tipuri de sol
manifestă cerinţă diferită de afânare pentru asigurarea cndiţiilor favorabile desfăşurării
normale a unor procese şi deci, a dezvoltării covorului vegetal. Lucrarea redusă nu
cuprinde totuşi, în cadrul sistemelor de conservare a solului, afânarea prin întoarcerea
brazdei. Adâncimea de lucrare este normală, nu neapărat mai mică decât în sistemul
convenţional. Caracteristica generală a unui astfel de sistem este reducerea consumului
energetic şi a ponderii de timp alocată pentru efectuarea tuturor lucrărilor comparativ cu
sistemul convenţional.
Sistemul de lucrări minime este caracterizat de prelucrarea solului în proporţie de
15- 30 % la suprafaţa solului sau, încorporate superficial prin lucrările executate
îndeplinind rolul de mulci şi executarea lucrărilor solului, semănatul prin 1 sau cel mult 2
treceri. În funcţie de agregatele folosite, adâncimea de afânare şi numărul de treceri acest
sistem poate avea mai multe variante:
- Sistemul de lucrări minime cu afânare de bază fără întoarcerea brazdei.
7
- Lucrat cu cizelul + agregat + complex (grapă + semănatoare + tăvălug).
- Lucrat cu plugul paraplaw (PFRB) + agregat complex (grapă + semănătoare +
tăvlug).
- Sistemul minim cu agregate complexe cu decompactor.
- Sistemul de lucrări minime cu grape cu discuri.
- Sistemul de lucrări minime cu agregate „multitill” de un tip modular şi
multifuncţional.
- Sistemul de lucrări minime cu grape rotative
- Sistemul de lucrări minime cu mulci.
Sistemul rotaţional de lucrare a solului constă în păstrarea arăturii cu plugul cu
cormoană
ca lucrare de bază a solului, dar în comparaţie cu sistemul clasic, presupun utilizarea de
agregate de maşini care la o trecere execută mai multe procese tehnologice.:
- Sistemul raţionalizat cu o singură trecere a unui agregat complex care efectuează
lucrarea solului şi semănatul.
- Sistemul raţionalizat cu 2 treceri – constă în executarea a 2 lucrări. La prima
trecere se execută lucrările solului, iar la a 2-a trecere se pregăteşte patul
germinativ. Se poate ataşa şi dispozitiv de aplicat îngrăşăminte, tratamente.
Sistemul de lucrări cu mulci se efectuează în aceleaşi condiţii cu sistemul de
lucrări
minime, dar prevede ca resturile vegetale rămase la suprafaţa solului să fie de cel puţin
30- 80 % din totalul acestora.
Sistemul de lucrări cu strat protector se poate aplica pentru toate culturile
pretabile la lucrări minime cu mulci. Diferenţa faţă de sistemul de lucrări minime şi
semănat direct constă în asigurarea mulciului de la suprafaţa solului prin semănatul unor
culturi intermediare, iar lucrările solului se efectuează cu unelte care afânează solul fără a
afâna stratul protector vegetal.
Sistemul de lucrări în benzi – solul se lucrează numai pe fâşii late de 15- 20 cm, în
momentul semănatului seminţele fiind aşezate în mijlocul zonei lucrate.
8
Sistemul de lucrări în rotaţie – în funcţie de condiţiile locale şi cerinţele plantelor
cultivate, unele varinate specifice ale conceptului lucrărilor de conservare sunt aplicate în
rotaţie cu alte modalităţi de lucrare.
Din cele prezentate rezultă că conceptul „lucrări de conservare a solului” este
extrem de flexibil şi că sub această expresie se regăsesc multiple posibilităţi de utilizare
(lucrare) a solului în funcţie de condiţiile specifice locale. Majoritatea din acestea, deja,
au fost testate în R. Moldova asigurând mai multe beneficii:
- se reduce timpul de lucrare a solului;
- se reudce consumul de combustibil pe unitate de suprafaţă;
- se reduce necesarul de maşini agricole la unitate de suprafaţă;
- se reface structura solului şi se diminuează compactarea de suprafaţă şi adâncime;
- creşte conţinutul de materie organică în sol;
- creşte permeabilitatea pentru apă şi se îmbunătăţeşte drenajul global al solului;
- se reduce eroziunea solului;
- asigură restabilirea detritului humifer al solului, reproducerea proceselor
tipogenetice, renaturarea procesului pedogenetic etc.;
- se ameliorează funcţiile solului în relaţiile cu componentele de mediu.
I.1.2. Fertilizarea şi managementul fertilităţii solului
- are destinaţia susţinerii substratului necesar obţinerii producţiei vegetale şi reproducerii
lărgite a funcţiei bioproductive a solului.
Dirijarea şi reglarea fertilităţii solului se realizează printr-un complex de metode:
- asigurarea stratului energetic – hrană- îngrăşăminte;
- rotaţia culturilor, a sistemului de lucrare (după caz), aplicarea amendamenţilor
(după caz);
- reglarea regimului de umiditate, spaţiului poros, regimului hidrotermic;
- optimizarea factorilor fizici de fertilitate;
- combaterea eroziunii şi evitarea proceselor de degradare a solului.
Principii generale a unei fertilizări raţionale în cadrul unor tehnologii conservtaive
sunt:
9
- fertilizarea trebuie efectuată în regim controlat, în aşa fel încât să se asigure pe cât
de posibil, utilizarea optimă de către plantele cultivate a nutrienţilor deja existenţi
în sol şi a celor provenite din fertilizanţii (preponderent organici) aplicaţi şi să fie
în acest acord cu necesităţile şi exigenţile impuse pentru protecţia calităţii apei,
solului şi a subsolului;
- evaluarea necesarului de nutrienţi se face în funcţie de oferta de nutrienţi a solului
de condiţiile climatice locale, precum şi de cantitatea şi calitatea producţiei
prognozate;
- conservarea şi ameliorarea fertilităţii solului şi crearea unor condiţii optimale de
nutriţie minerală se realizează mai bine în cadrul asolamentului, printr-o
fertilizare raţională, într-un sistem de rotaţie a culturilor;
- recomandările de fertlizare trebuie făcute pe baza unor analize de porbe
reprezentative de sol (cartare agrochimică) în corelaţie cu habitatul şi necesităţile
nutritive ale culturii, ţinând, de asemenea cont de însuşirile fizice şi chimice ale
solului şi îngrăşămintelor, de componentul lor în sol, de condiţiile climatice şi de
alţi factori.
Tipuri de fertilizanţi accesibili:
- Îngrăşăminte organice naturale (composturi din resturi organice, deşeuri din
zootehnie ş.a.);
- Resturi oragnice proaspete;
- Îngrăşăminte verzi, cultivarea culturilor intermediare, culturilor ascunse,
sideralelor;
- Îngrăşăminte complexe – reziduuri organice rezultate din industrie, agricultură şi
industria alimentară;
- Nămoluri de la staţiile de epurare;
- Nămoluri de la curăţarae bazinelor de apă, râuleţelor, firelor de apă;
- Îngrăşăminte din zăcăminte naturale, formaţiuni geologice, roci, prafuri de roci;
- Îngrăşăminte minerale sintetice.
I.1.3. Structura culturilor şi organizarea asolamentului.
10
Selectarea culturilor şi organizarea asolamentului la nivel de unitate economică
reprezintă obiective principale pentru folosirea raţională a solului, menţinerea pe termen
lung a fertilităţii solului, şi creşterea biodiversităţii agroecosistemului.
Organizarea unui asolament natural trebuie să ţină cont de condiţiile economico-
organizatorice şi condiţiile agrobiologice ale plantelor. Dacă condiţiile naturale ale
unităţii economice sunt, în general, cunsocute, la începutul fiecărui an agricol agentul
economic trebuie să analizeze condiţiile economico-organizatorice şi cerinţele
agrobiologice ale plantelor pentru a realiza cele mai eficiente asolamente.
Condiţiile economico-organizatorice sunt reprezentate de cerinţele economice de
piaţă, de reţeaua de drumuri, de necesitatea folosirii raţionale a forţei de muncă şi a
mijloacelor mecanice, unităţi de procesare a materiei prime agricole, distanţa faţă de
centrele poluate, de preţurile şi posibilităţile de valorificare a producţiilor agricole.
Modelul de folosire raţională a resurselor funciare urmează a fi bazat pe sistemul
de agricultură care să ţină cont de folosirea echilibrată a ecosistemelor. Practica de a
obţine cu orice preţ a unui nivel maxim de producţie este inacceptabilă atât la etapa
actuală de dezvoltare a societăţii, cât şi pe viitor.
Folosirea raţională a resurselor funciare la nivel de landşaft prevede determinarea
unui raport optim dintre terenurile arabile, păduri, păşuni şi fâneţe, plantaţii de vii şi
livezi etc., conform categoriilor de folosire raţională a terenurilor agricole.
Condiţia principală în vederea ameliorării stării ecologice a terenurilor agricole
constituie scoaterea din circuitul activ al terenurilor arabile, amplasate pe pante de 7-8o.
Ele urmează a fi folosite ca fâneţe şi pajişti sau plantate cu arbori. Acelaşi lucru se
efectuează în zonele de protecţie ale iazurilor şi râurilor.
Condiţiile agrobiologice se referă la cerinţele plantelor cultivate faţă de rotaţie în
funcţie de particularităţile lor biologice şi asigurarea unei rotaţii raţionale a plantelor în
asolament. Recomandările generale sunt urătoarele:
1. Numărul de sol trebuie să fie anual a cel puţin 4 culturi.
2. Instalarea la începutul rotaţiei a unei culturi cu efect ameliorator asupra întregului
ciclu de rotaţie (leguminoase anuale şi perene) şi/sau a unei culturi la care să se
aplice cantităţi mari de îngrăşăminte organice şi cere să valorifice bine acest
11
îngrăşământ (porumb, cartof, varză, tomate), iar totodată se ameliorează pe timp
îndelungat însuşirile solului.
3. Protecţia solului împotriva degradării structurii şi a eroziunii. Plantele bune şi
foarte bine protectoare împotriva eroziunii solului (ierburile perene,
leguminoasele anuale, cerealele păioase) vor alterna cu plantele prăşitoare
(porumb, cartof, sfeclă pentru zahăr etc.), care sunt rele protectoare.
4. Optimizarea folosirii rezervelor de substanţe nutritive în sol.
5. Optimizarea consumului de apă din sol. În funcţie de consumul de apă, plantele
cultivate se divizează în: plante mari consumatoare de apă (lucernă, porumb,
sfeclă, floarea-soarelui etc.) şi plante cu un consum redus de apă din straturile
profunde (lucerna, trifoiul, floarea-soarelui, sfeclă) sau plante care consumă apa
din stratul arabil (cereale, cartof etc.).
6. Rotaţia rădăcinilor – după plantele cu înrădăcinare profundă (lucernă, trifoi,
sfecla, floarea-soarelui) să urmeze palnte cu înrădăcinare mai superficială (fasole,
cartof, mazăre, grâu).
7. Bilanţul humusului în sol. La întocmirea asolamentelor se ţine cont de bilanţul
humusului din sol, de diferenţa dintre humusul nou format şi cel mineralizat. Se
vor alterna plantele care lasă în sol cantităţi mai mari de resturi organice (ierburi
perene, grâu, porumb, ovăz, leguminoasele anuale, lucerna etc.) cu cele care lasă
în sol cantităţi mici de resturi organice (tutun, sfeclă de zahăr).
8. Sistemul de lucrare a solului trebuie să alterneze în cadrul asolamentului, „rotaţia
sistemului de lucrare a solului” asigurând optimizarea însuşirilor şi regimurilor
solului cu cerinţele plantelor de cultură, cu efecte favorabile asupra
funcţionalităţii ecosistemului sol, în special, asupra bioproductivităţii.
9. Combaterea buruienilor. Asolamentle trebuie să conducă la evitarea, sau cel puţin,
diminuarea pericolului îmburuienării.
10. Combaterea bolilor şi dăunătorilor.
11. Evitarea fenomenului de oboseală a solului care se poate datora acţiunii
concomitente a mai multor cauze ca urmare a netoleranţei anumitor plante de
cultură.
12
I.1.4. Protecţia plantelor
Proetcţia integrată a culturilor trebuie funadmentată pe cunoaşterea
caracteristicilor ecologice ale fiecărei parcele, precum şi pe baza consecvenţei în
combatere, atât în timp cât şi în spaţiu, completat cu operativitate, oportunitate şi
eifcacitate în alegerea mijloacelor şi metodelor de protecţie.
A) Metode preventive de protecţie a culturilor:
- Alegerea terenurilor în relaţie cu planta de cultură. La alegerea corectă a plantelor şi
terenurilor trebuie analizate tradiţiile de cultivare, vecinii culturilor, riscurile etc.
- Distrugerea buruienilor din diferite focare de infestare. Buruienile din cadrul focarelor
de infestare (margini de drum, şosele, căi ferate, lizierele, taluzurile, digurile, canale de
irigare sau desecare etc.) vor fi distruse prin cosit, prăşit şi plivit, pentru a nu ajunge să
fructifice şi seminţele lor să infesteze culturile vecine.
- Eviterea răspândirii seminţelor de buruieni prin intermediul animalelor, este bine ca
animalele să nu fie păşunate prin locurile foarte îmburuienate, cum ar fi terenurile virane,
deoarece seminţele zoohore, ca turiţa, cornecii, mohorul agăţător, brusturile, scaiul
măgăresc ş.a. se agaţă de blana animalelor şi sunt duse în alte locuri mai puţin
îmburuienite.
- Ferilizarea organică cu gunoi de grajd bine fermentate.
- Monitorizarea evoluţiei florei vegetale. Fiecare teren trebuie monitorizat în scopul
întreprinderii la timp de măsuri adecvate.
B) Metode agrotehnice de protecţie a culturilor :
- Alegerea soiurilor. Sunt indicate soiurile rezistente la boli şi dăunători, mai
rustice, chiar dacă producţia este uneori mai scăzută.
13
- Rotaţia culturilor.
- Lucrările solului.
- Fertilizarea, în special, cea organică determină creşterea viguroasă a palntelor de
cultură care stânjenesc buruienile ce răsar mai târziu.
- Folosirea amendamentelor, conduce la modificarea reacţiei solului şi dispariţia
speciilor de buruiene neadaptate la anumite valori pH.
- Semănatul raţional – controlul buruienilor prin managementul densităţii
semănăturilor.
- Distrugerea buruienilor în timpul vegetaţiei culturilor prin grapare.
- Distrugerea buruienilor în timpul vegetaţiei culturilor prin plivit şi prăşit.
- Cositul buruienilor se execută în cadrul unor terenuri focare înainte de înflorirea
şi fructificarea acestora. Buruienile perene se cosesc repetat pâmă la epuizarea
substanţelor de rezervă din organele vegetative de înmulţire.
- Colectarea dăunătorilor - se execută prin utilizarea unor echipamente speciale.
- Ademenirea dăunătorilor – pentru realizare se utilizează capcane speciale.
- Recoltarea la timp şi corectă a culturilor în scopul evitării poluării recoltelor cu
seminţe de buruiene.
- Metode fizice de combatere – presupune izolarea locurilor de depozitare a
recoltelor în scopul evitării poluării acestora după depozitare cu diverşi dăunători.
C) Metode biologice de protecţie a culturilor.
Metodele biologice cuprind distrugerea buruienilor prin fenomene, allelopatice,
unele specii de insecte, agenţi patogeni (viruşi, ciuperci, bacterii), iar uneori rozătoare,
gâşte, raţe, melci. Bioinsecticidele şi biofungicidele, obţinute din plante spontane sau
cultivate se utilizează cu succes ca şi preparatele obţinute pe cale chimică.
Trebuie, însă, să se ţină cont de faptul că folosirea metodelor biologice est limitată
ca urmare a unui spectru mic de preparate disponibile:
- Alelopatia – reprezintă proprietatea naturală sau indusă plantelor de cultură de a
secreta anumite substanţe numite „coline” care creează un „mediu chimic
rizosferic”, cu efect fitotoxic de inhibare (la concentraţii mari) asupra buruienilor
receptoare.
14
- Insectele – folosirea insectelor pentru combaterea unor buruieni preferate, cărora
le consumă frunzele, tulpinile sau rădăcinile.
- Păsări insectivore – crearea de condiţii normale de trai pentru păsări insectivore
sau care consumă cantitate mare de seminţe de buruieni.
- Agenţii patogeni – virusuri, ciuperci, bacterii – distrug sistemul enzimatic, astupă
vasele conductoare, produc toxine şi dereglează procesele metabolice ale
buruienilor.
D) Metode termice de protecţie
Metodele termice (fizico-mecanice) de combatere a buruienilor se bazează pe
folosirea temperaturilor sporite pentru „opărirea”, arderea buruienilor şi sterilizarea
solului la suprafaţă. Acestea mai presupun dezinfectări termice ale seminţelor,
decuscutarea seminţei, tratarea cu apă caldă şi aer cald.
E) Metode chimice de protecţie a culturilor sunt bazate pe utilizarea erbicidelor,
fungicidelor, pesticidelor pentru combaterea dăunătorilor, patogenilor şi distrugerea
buruienilor.
I.1.5. Susţinerea şi promovarea sistemului agricol conservativ
Menţinerea şi cu atât mai mult introducerea de noi sisteme tehnologice sau doar a
unor componente ale acestora, pentru conservarea şi /sau ameliorarea solului şi pentru
reducerea cosnumurilor energetice, ca şi pentru realizarea unui mediu favorabil
dezvoltării plantelor de cultură, trebuie să devină o preocupare importantă şi permanentă,
în egală măsură, a cercetătorilor şi practicienilor ce lucrează în diferite domenii ale
agriculturii. Obiecitvul specificat presupune:
- stabilirea cauzelor care se găsesc la baza proceselor de degradare a solurilor şi în
acord cu acestea a măsuriloe de prevenire, ameliorare, inlcusiv recuperare şi
reducere a pagubelor audse producţiei vegetale şi ecosistemului sol.
15
- utilizarea informaţiei pentru precizarea pretabilităţii solurilor la diferite sisteme
tehnologice în cadrul managementului agricol, elaborarea prognozelor cu privire
la evoluţia modificărilor însuşirilor fizice şi recomandări pentru agricultori.
- asigurarea documentaţei necesare fundamentării programelor naţionale de
protecţie şi reconstrucţie ecologică a mediului, în special a resurselor de sol
pentru promovarae şi dezvoltarea unei agriculturi durabile.
Deci, în raport cu importanţa şi semnificaţia conservării solului, gestionarea
datelor
privind caracterizarea stării de calitate este necesar să se concretizeze în programe
guvernamentale. Acestea trebuie să aprecieze măsurile şi mijloacele pentru protecţia
solurilor devenitevulnerabile la diferite forme ale degradării şi de asemenea pentru
restaurarea celor deja degradate.
II. SISTEMUL AGRICOL CONSERVATIV REGIONAL. ABORDARE
SISTEMICĂ.
II.1. Suportul conceptual- teoretic
Suportul conceptul-teoretic are la bază mecanismele şi legile de funcţionare a
ecosistemelor naturale şi include:
- Principiul adaptării tehnologiilor agricole la condiţiile concrete de landşaft;
atenuarea până la minimum a diferenţei dintre agroecosistemele naturale prin
renaturarea, conservarea şi reproducerea lărgită în solurile agricole a
proceselor pedogenetice caracteristice condiţiilor naturale.
- Reducerea până la minimum a presiunilor din exterior (mecanice şi chimice)
şi favorizarea proceselor naturale de reproducere a însuşirilor şi regimurilor
solurilor.
- Biologizarea agroecosistemelor, sporirea resurselor de energie biologică
încadrată în pedogeneza antropizată, restabilirea detritului humifer şi
sistemului de substanţe organice în sol prin încorporarea de materie organică
proaspătă în sol.
16
- Sporirea biodiversităţii biotei solului, biodiversităţii surselor de materie
organică în sol şi proceselor de descompunere a acestora; restabilirea
volumului şi componenţei circuitului biologic al substanţelor în cadrul
pedogenezei.
- Reglarea regimurilor aerohidric şi hidrotermic prin promovarea mulciului
organic şi încorporarea resturilor organice în sol.
- Promovarea tipurilor de culturi agricole şi a măsurilor agrotehnice speciale.
- Amenajarea hidrofizică şi hidrologică a terenurilor în funcţie de condiţiile
concrete de relief, gradul de drenare naturală şi internă, însuşirile solului
pentru apă etc.
Pricipiile enumărate au la baza următoarele elaborări conceptuale:
1. Conceptul antropizării factorilor pedogenetici şi procesului de
pedogeneză.
2. Conceptul funcţional- genetic cu privire la evoluţia solurilor în cadrul
pedogenezei antropizate.
3. Conceptul calităţii fizice a solului.
4. Conceptul spaţiului poros al solului, locul în funcţionalitatea
ecosistemului sol şi relaţiile acestuia cu componentele mediului.
5. Conceptul managementului integrat al solurilor în cadrul pedogenezei
antropizate.
6. conceptul integrării şi organizării structural- funcţionale a
pedomateriei în cadrul ecosistemului sol.
Principii generale ale sistemului conservativ regional sunt:
- minimizarea gradului de dereglare a solului;
- asigurarea unui grad maximal de acoperire a solului cu plante şi resturi vegetale.
- stimularea activităţii biologice a solului prin practicarea asolamentelor,
sideralelor, managementul bolilor şi dăunătorilor.
Evaluarea agroclimatică presupune:
- selectarea culturilor
- termenii de însămînţare
17
- cantitatea de resturi vegetale
- selectarea tehnicii
Managementul solului presupune:
- sporirea conţinutului de materie organică.
- ameliorarea structurii şi spaţiului poros
- conservarea şi consumul raţional al apei din sol
- intensificarea activităţii biologice a solului şi proceselor de reproducere lărgită
a solului.
Asolamentele şi structura culturilor presupune:
- rentabilitate şi eficienţă economică
- acumularea resturilor vegetale
- consum de umiditate
- ciclicitatea sistemelor radiculare (fasciculat şi pivotat)
- combaterea buruienilor,patogenilor, dăunătorilor.
Managementul resturilor organice presupune:
- distribuirea uniformă a resturilor vegetale pe suprafaţa solului
- formarea stratului de agrolitieră pe suprafaţa solului care :
Evaluări pedologice. Mana-gementul solului
Managementul resturilor vegetale. Siderale. Culturi ascunse
Managementul nutrienţilor
Managementul buruienilor
Managementul dăunătorilor
Sistem de fertilizare
Sistem de protecţie
ECONOMIE. Pretabilitate. Oportunităţi.
Agricultura conservativă ca sistem
Evaluări agro-climatice
Structura culturilor. Asolamente
Managementul patogenilor
Asigurare tehnică
18
• reduce eroziuneaa cu apa şi vântul
• asigură reţinerea zăpezii
• contribuie infiltrării şi conservării apei
• favorizează activitatea biotei solului, reproducerea
procesului de pedogeneză şi fertilităţii solului
Managementul nutrienţilor presupune:
- practicarea asolamentelor, culturilor ascunse, culturilor intermediare
- crearea agrolitierei şi restabilirea detritului humifer
- administrarea îngrăşămintelor organice şi minerale în baza evaluării agrochimice
a solului.
Sideralele, culturile ascunse şi culturile intermediare asigură:
- sporirea conţinutului de materie organică în sol
- stimularea activităţii biotei solului şi mobilizarea azotului şi altor elemente de
nutriţie
- ameliorarea structurii solului şi spaţiului poros
- inhibarea creşterii buruienelor
- reducerea de pierderi de nutrienţi cu levigarea şi eroziunea
- reţinerea zăpezii şi apei.
Controlul buruienelor presupune:
- gestionarea asolamentului
- managementul normelor de însămînţare, soiurilor şi hibrizilor
- managementul resturilor organice
- controlul buruienelor prin termenii de însămînţare a culturilor
- utilizarea sideratelor, acţiunea alelopatică a cărora este asemănătoare cu cea a
erbicidelor.
Managementul dăunătorilor şi patogenilor presupune mai multe metode:
- alternarea – rotaţia culturilor în cadrul asolamentului
- gestionarea resturilor vegetale
- selectarea culturilor siderale
- respectarea termenelor de revenire a culturilor pe acelaşi loc
19
- utilizarea mijloacelor biologice/chimice de protecţie a plantelor.
II.2. CADRUL METODOLOGIC
Elaborarea cadrului metodic de evaluare a pretabilităţii terenurilor pentru implementarea sistemului agricol conservativ.
În conformitate cu conceptul ierarhic de constituire şi management al
agrobiocenozelor,
cadrul metodologic de evaluare a pretabilităţii terenurilor pentru implementrea sistemului
agricol conservativ include 3 nivele factorial- funcţionale:
Nivelul 1. Landşafto- pedofuncţional (tab. 1, 2, 3) Tabelul 1
Agenţi pedogenetici care influenţează procesele de autoreproducere a însuşirilor şi regimurilor solurilor.
Climatogeni Litogeni Biogeni Hemogeni 1. Contrastul termic
1. Componenţa granulometrică a rocilor.
1. Cantitatea şi componenţa resturilor organice.
1. Conţinutul şi componenţa humusului.
2. Cantitatea de precipitaţii şi adâncimea de umezire.
2. Permeabilitatea rocilor pentru apă.
2. Modul şi perioada de depozitare a resturilor organice.
2. Conţinutul şi componenţa cationilor reţinuţi.
3. Rezervele de apă pedogenetic-active.
3. Componenţa mineralogică a rocilor şi gradul de diversitate al acesteia.
3. Condiţii şi mecanisme de descompunere a resturilor organice.
3. Componenţa mineralogică a fracţiunii fin dispersată.
4. Durata şi adâncimea îngheţului.
4. Trăsăturile termice ale rocilor (dilatarea, contracţia, căldura specifică etc.)
4. Adâncimea de pătrundere a sistemului radicular şi tipul acestuia.
5. Gradul de variabilitate în
timp al regimului termic al solurilor.
20
Tabelul 2 Implicaţiile componenţei granulometrice în alcătuirea structural – agregatică a solurilor.
Categoria granulo-metrică
Conţinutul de argilă fizică,%
Conţinutul <0,001 mm,
%
Mecanisme de structurare
Alcătuirea structural-agregatică
Nisip afânat Nisip coeziv Nisipo-lutoasă
0-5 5-10 10-20
<1% <3% <5%
Nu se realizează Solurile sunt lipsite de structură
Luto- nisipoasă
20-30 5-15 Aglutinare – cimentare
Soluri slab structurate. Hidrostabilitate şi coeziune foarte mică. Capacitate de
reproducere mică şi foarte mică. Lutoasă 30-45 15-25 Aglutinare-
cimentare. Presare – alte procese mecanice
.
Soluri slab şi moderat structurate. Hidrostabilitate şi coeziune mică. Capacitate de
reproducere mică. Luto- agriloasă
45-60 25-30 Aglutinare – coagulare –
cimentare. Presare – alte procese
mecanice.
Soluri moderat şi optimal structurate. Hidrostabilitate- coeziune moderată şi sporită.
Capacitate sporită de reproducere.
Argilo- lutoasă
60-75 30-45 Coagulare – cimentare .
Aglutinare. Presare – alte procese
mecanice.
Soluri moderat şi optimal structurate. Hidrostabilitate- coeziune moderată şi sporită.
Capacitate sporită de reproducere.
Argiloasă > 75 >45 Coagulare-cimentare. Presare
– alte procese mecanice. Aglutinare.
Soluri slab şi moderat structurate. Hidrostabilitate-
coeziune sporită. Capacitate redusă de reproducere.
21
Tabelul 3 Comportamentul solurilor cu diversă componenţă granulometrică cu grad diferit de
umiditate la efectuarea lucrărilor agricole. Categoria granulo-metrică.
Conţinutul de argilă
fizică.
Starea de umiditate
Plasticitatea Aderenţa Rezistenţa la
penetrare
Comportarea la
efectuarea lucrărilor agricole
Comportarea la
trecerea maşinilor
Suscepti-bilitate la
degradarea structurii
Lutoasă 30-45 % Luto- argiloasă 45-60 %
Reavăn Absentă Absentă >15 kg/cm ²
Satisfăcă-toare
Satisfăcă-toare
Moderată
Umezit Minimală Minimală 11-15 kg/cm ²
Bună Bună Slabă
Umed Pronunţată Pronunţată <11 kg/cm ²
Nesatisfă-cătoare
Nesatisfă-cătoare
Moderată- mare
Lutoasă 30-45 % Luto- argiloasă 45-60 %
Reavăn Absentă Absentă >20 kg/cm ²
Satisfăcă-toare
Satisfăcătoare
Moderată
Umezit Minimală Minimală 11-15 kg/cm ²
Bună Bună Slabă
Umed Moderată Moderată <11 kg/cm ²
Satisfăcă-toare
Nesatisfăcătoare
Moderată- mare
Lutoasă 30-45 %
Reavăn Absentă Absentă >25 kg/cm ²
Nesatisfăcătoare
Satisfăcă-toare
Moderată
Umezit Minimală Minimală 13-12 kg/cm ²
Bună Bună Slabă
Umed Mare Mare >13 kg/cm ²
Nesatisfă-cătoare
Nesatisfă-cătoare
Mare
22
Nivelul 2. Landşafto- agroadaptiv (tab. 4- 9)
Tabelul 4 Indicatori climaterici de evaluare a pretabilităţii terenurilor pentru implementarea
sistemului agricol conservativ Elemente de implicare Criterii de identificare (evaluare) Humidizare- aridizare
Mecanisme locale de dinamică a regimului de umiditate
Xeric: - versant sudic, pantă > 4 %; - textură grosieră; - drenare naturală mare;
- dezmembrare erozională. Ustic: - versanţi estici şi vestici > 6 %; - versanţi cu expoziţie estică şi vestică < 6%; - textură mijlocie şi mijlocie fină; - terenuri uşor înclinate 2- 4 %. Udic: - terenuri netede; - versanţi nordici < 6%.
Asigurare cu căldură Cald – versanţi sudici; Moderat cald – versanţi estici şi vestici; Moderat rece – versanţi nordici.
Mecanisme locale de redistribuire a căldurii şi apei în funcţie de mezo- şi
microrelief
Expoziţie nordică Expoziţie sudică Expoziţie vestică Expoziţie estică Depresiuni interfluvii Terenuri netede Terenuri neomogene afectate de eroziune Terenuri neomogene afectate de alunecări Şesuri; Hârtoape Terenuri cu eroziune liniară
Mecanisme locale de redistribuire a căldurii şi apei în funcţie de acoperire
cu vegetaţie
Umbrite Protejate de păduri Protejate de fâşii de pădure Durată de acoperire cu vegetaţie. (durată perioadă)
23
Tabelul 5 Indicatori hidrologici de evaluare a pretabilităţii terenurilor pentru implementarea
sistemului agricol conservativ Elemente de implicare Criterii de identificare (evaluare)
Drenaj Liber Defectuos
Normal Exagerat
Supraumezire Xero- şi mezomorfism (normal) Supraumezire efemeră
de durată permanentă
Factori umezire Precipitaţii atmosferic Semihidromorf
Hidromorf Factori care dirijează scurgerile
superficiale Versanţi
Interfluvii concave Interfluvii convexe Interfluvii netede
Depresiuni Factori care determină raportul dintre
scurgerile superficiale şi infiltraţie Compactare de la suprafaţă
Compactare în orizontul de tranziţie Compactare adâncă
Strat înţelenit la suprafaţă Drenare bună
Afânare Consolidare
Factori locali care dirijează scurgerile interne
Nestratificare Stratificare
Aşternute de roci permeabile Aşternute de roci impermeabile
24
Tabelul 6 Indicatori textural- litologici de evaluare a pretabilităţii terenurilor pentru
implementarea sistemului agricol conservativ Elemente de implicare Criterii de identificare (evaluare)
Textura, riscuri de compactare, slitizare, crustificare, colmatare
Grosieră Mijlocie grosieră crustificare
Mijlocie Mijlocie fină
Fină Foarte fină
Rezerve de lemente chimice (factori locali a substratului de înnoire)
Nereînoite (eluviale) Crio, fito, zoo, tehnoturbaţionale
Coluviale Deluviale Proluviale Abuzionale
Acumulative
Tabelul 7
Indicatori agrotehnici de evaluare a pretabilităţii terenurilor pentru implementarea sistemului agricol conservativ
Elemente de implicare Criterii de identificare (evaluare) Număr de lucrări; treceri pe teren Minimal
Mediu Mare
Termeni de efectuare a lucrărilor Timpurii Optimali
Târzii Adâncimea de efectuare a lucrărilor Superficială
Obişnuită Adâncă
Desfundare
25
Tabelul 8 Indicatori biologici de evluare a pretabilităţii terenurilor pentru implementarea
sistemului agricol conservativ Elemente de implicare Criterii de identificare (evaluare)
Structura fitomasei Lemnoasă Ierboasă Mixtă
Înstrăinarea antropică a fitomasei Neânstrăinată Fâneţe Păşune
Parţial înstrăinată Excesiv înstrăinată Moderat înstrăinată
Conţinutul de elemente de cenuşă Mic Moderat
Inalt Foarte înalt
Adaptarea plantelor la condiţii de umezire Psemofite Xerofite Mezofite Hidrofite
Rezistenţa plantelor la secetă / deficit de umiditate
Slab rezistente Moderat rezistente
Bine rezistente Adaptarea plantelor la condiţiile de nutriţie / necesar de fertilizanţi
Oligotrofe Mezotrofe
Eutrofe Adaptarea plantelor la condiţii de înrădăcinare şi dezvoltare a sistemului radicular
Densitate aparentă Rezistenţă la penetrare
26
Tabelul 9 Indicatori vizând implicaţiile plantelor de cultură asupra pretabilităţii terenurilor
pentru implementarea sistemului agricol conservativ Elemente de implicare Criterii de identificare (evaluare) Consum de umiditate
Implicaţii asupra regimului termic Semănături : dense rare amestecate înalte joase
Durata perioadei de vegetaţie
Scurtă Moderată
Lungă Consum de elemente de nutriţie
Foarte solicitante
Moderat solicitante Puţin solicitante
Implicaţii auspra redistribuirii substanţelor (protecţia antierozională)
Semănături dense Prăşitoare Tehnice Furajere Mixte
Plantaţii multianuale Necesităţi de lucrare Desfundare
Arătură adâncă Afânare adâncă
Arătură obişnuite Afânare superficială
Implicaţii asupra însuşirilor fizice Slabă Moderată
Sporită (puternică) Foarte puternică
27
Nivelul 3. Edafo-funcţional (model)
Aplicarea cadrului metodic de evaluare a pretabilităţii terenurilor pentru
implementarea sistemului agricol conservativ permite clasarea terenurilor în 6 clase de
pretabilitate:
Clasa I. Terenuri practic fără limiătri semnificative, putând fi încadrate în sistemul
agricol No-
Till fără măsuri speciale cu culturi adaptate condiţiilor de landşaft.
Clasa II. Terenuri cu limitări foarte slabe care limitează gama culturilor agricole
adaptive la condiţiile de landşaft, dar nu limitează implementarea sistemului agricol No-
Till.
Clasa III. Terenuri cu limitări slabe care reduc gama culturilor cultivate şi
importă unele dificultăţi vizând dezvoltarea sistemului radicular şi migrarea substanţelor,
însă, care pot fi atenuate prin încadrarea culturilor amelioratoare în componenţa
asolamentelor.
Clasa IV. Terenuri cu limiătri moderate care necesită lucrări/măsuri speciale de
pregătire (1- 2 ani) în includerea culturilor amelioratoare în componenţa asolamentelor.
Clasa V. Terenuri cu limitări severe care necesită măsuri şi lucrări speciale de pregătire
pe parcursul a 4- 5 ani pentru implementarea sistemului agricol No- Till.
Clasa VI. Terenuri cu limitări foarte severe pentru care se recomandă practicarea
sistemului agricol No- Till rotaţional sau Strip- Till.
Condiţiile vizând implementarea sistemului agricol conservativ sunt stipulate în Fişa
tehnologică a fiecărui teren în parte (Model).
28
MODEL
Fişă tehnologică
Condiţii de implementare – Sistemul agricol No-Till
1. Câmpul nr. 2. Suprafaţa –X ha; Profiliul nr. 3. Cultura: 4. Tipul, subtipul de sol: 5. Indici morfometrici
Orizont Grosime, cm Volum edafic
potenţial Volum edafic
real Factori limitativi
Ap
Aph
Am AB
B BC- C
6. Indici agrofizici
Orizont genetic
Adâncimea, cm
Densitate aparentă Alcătuirea agregatică, % g/cm3 specificaţii bolovănoasă
> 10 mm bulgăroasă
7- 3 mm grăunţoasă
3- 1 mm pulvurulentă
< 0,25 mm Ap Aph
Am B
29
7. Profilul agrofizic Densitatea aparentă 1,0 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 1,6
10
0
20
30
40
50
60
70
80
90
100
OPT AD NF ENF
Necesare lucrări Sistem de lucrare
30
8. Profilul hidrofizic
U CH CO URC CC CT
Mobilitate, accesibilitate apă
Necesitate conservare apă
Măsuri conservare apă
10
0
20
30
40
50
60
70
80
90
100
31
9. Spaţiu poros
25 40 50 55 60 65 70
Rezerve categorii apă
Măsuri optimizare regim hidrotermic
10. Indici agrochimici
Cultură Nr. probă
Indici agrochimici Necesar fertilizanţi Humus,
% P2O5
mg/100 g sol
K2O mg/100 g
sol
Azot Fosfor Potasiu
10
0
20
30
40
50
60
70
80
90
100
32
11. Bonitatare culturi:
Cerealiere Tehnice Furajere Alte culturi 1. 1. 1. 1. 2. 2. 2. 2. 3. 3. 3. 3. 4. 4. 4. 4. 5. 5. 5. 5.
12. Pretabilitatea sistem No- Till
Direct Asolament ameliorativ
Furajere Alte culturi
13. Măsuri agro- şi fitotehnice necesare, termeni de implementare No- Till
Măsuri agrotehnice Măsuri fitotehnice Termeni de implementare No- Till
III. ACTIVITAĂŢI APLICATIVE
1. Stabilirea metodelor de organizare şi amenajare a terenurilor agricole în funcţie de pretabilitatea lor la diferite folosinţe şi sisteme agricole pentru creşterea competitivităţii economice şi protecţie a factorilor de mediu.
2. Elaborarea unor asolamente conservative care să asigure conservarea şi reproducerea solurilor şi să reducă necesitatea de intervenţii antropice (lucrări, tratamente etc.).
3. Realizarea de tehnologii pentru utilizarea eficientă a sistemelor alternative de fertilizare (nămolurilor compostate, resturilor vegetale, a îngrăşămintelor verzi şi a altor produse organice biodegradabile pentru creşterea conţinutului de humus, reducerea eroziunii, reproducerea resurselor de sol).
33
4. Stabilirea metodelor şi a tehnologiilor de lucrare conservativă a solului pentru diferite condiţii pedoclimatice, relief şi asolamente pentru protecţia solurilor.
5. Testarea şi zonarea soiurilor şi hibrizilor de cereale, plante tehnice, leguminoase anuale şi perene, plante fructifere tolerante la factorii de risc din zonă şi în special la stresul termic şi hidric şi la patogenii specifici din zonă.
6. Stabilirea celor mai eficiente metode de valorificare şi conservare a resurselor de apă în funcţie de zonă, relief, sol, culturi preconizate.
7. Stabilirea elementelor tehnice de udare şi regimul de irigare pe baza unui deficit hidric controlat al culturilor în corelare în special cu genotipul, fazele de vegetaţie, costurile tehnologice şi în concordanţă cu lucrările de conservare ale solului şi cu metodele de amenajare.
8. Stabilirea metodelor de combatere integrată a buruienilor şi unor tehnologii zonale pentru reducerea gradului de infestare cu buruieni şi patogeni, prin identificarea factorilor pedoclimatici, tehnologici şi a surselor de rezistenţă la diferite genotipuri din zonă.
9. Modelarea resurselor din sistemul sol – mediu, sol – sistem agricol, sol – plantă pentru promovarea unor modele adaptive de agricultură.
10. Stabilirea de metode pedoamelioratoare şi măsuri tehnice hidroameliorative adaptive pentru ameliorarea terenurilor şi restabilirea terenurilor degradate.
11. Promovarea modelelor de practici acricole ecologice şi de bioremediere în scopul remedierii şi restabilirii terenurilor degradate.
12. Realizarea de hărţi şi planuri fişe tehnologice privind starea şi lucrările de conservare şi restaurare a resurselor agrobiologice.
13. Demonstrarea şi promovarea în exploataţiile agricole a tehnologiilor de cultura şi metodelor de conservare a solului şi a apei.
14. Crearea unui catalog al practicilor agricole şi al diverselor efecte ale acestora asupra solului, astfel încît să poată fi promovate cele mai bune practici agrotehnice în concordanţă cu condiţiile de landşaft, caracteristicile exploataţiei agricole şi beneficiile aduse de aceasta solului şi mediului în general.
15. Stabilirea priorităţilor în ceea ce priveşte modul în care trebuie folosite suprafeţele de teren în funcţie de condiţiile pedogenetice (raioanele pedogenetice) încît să se protejeze cel mai bine solurile şi să se asigure o bază pentru niveluri ridicate ale biodiversităţii şi ale sechestrării carbonului precum şi a potenţialului biopedoclimatic.
- Elaborarea şi implementarea sistemului informatic integrat pentru îmbunătăţirea
managementului în agricultura conservativă. - Participarea la schimburi de experienţă, pregătiri şi diverse întîlniri asigurînd
diseminarea informaţiei. - Crearea şi întreţinerea bazei de date vizînd agenţii economici care practică
agricultura conservativă şi a sistemului informaţional privind calitatea biogeocenozelor agricole la nivel local, raional, zonal şi naţional.
- Asistenţă metodică şi tehnică cu urmărirea acţiunilor şi respectării prevederilor conceptului vizînd agricultura conservativă la toate nivelele.
- Aprobarea şi implementarea metodologiei şi documentaţiei de elaborare a proiectului de încadrare în agricultura conserrvativă.
34
- Identificarea statutului juridic al agriculturii conservative şi terenurilor încadrate în agricultura conservativă.
- Punerea la dispoziţia agenţilor economici a modelelor alternative de tehnologii agricole conservative.
- Urmărirea evoluţiei parametrilor ce caracterizează starea habitatelor şi nişa ecologică.
- Elaborarea propunerilor privind măsurile adecvate de protecţie a habitatelor. - Implementarea măsurilor adecvate de conservare a habitatelor naturale, faunei
sălbatice. - Acţiuni de instruire a populaţiei cu privire la prevederile legate privind protecţia
habitatelor şi faunei sălbatice. - Acţiuni pentru reducerea şi promovarea biodiversităţii. - Elaborarea de note, rapoarte, informaţii privind situaţia biodiversităţii în cadrul
ariilor încadrate în agricultura conservativă. - Monitorizarea biodiversităţii pe baza fişelor de observaţie a spaţiilor cu regim
agricol conservativ. - Implementarea sistemului integrat de management calitate – mediu conform
standardelor ISO 2001 şi ISO 14001.
IV. PARTENERIATUL CU PRODUCĂTORII ŞI ACTIVITĂŢI ÎN CADRUL UNITĂŢILOR AGRICOLE DEMONSTRATIVE (PILOT).
Activităţile vor fi direcţionate în vederea realizării a două obiective principale, iar
în cadrul fiecărui obiectiv major se vor realiza mai multe obiective specifice.
1. Stabilirea influenţei sistemului neconvenţional de lucrare a solului asupra durabilităţii şi biodiversităţii agroecosistemelor.
Analiza evoluţiei fertilităţii şi a productivităţii solului sub influenţa condiţiilor climatice şi a diferitelor variante tehnologice se va efectua în cadrul unităţilor agricole gazdă, urmărind diferite metode de lucrare a solului, diferite asolamente de cîmp şi de protecţie , sisteme de fertilizare etc., urmărind şi analizînd întregul complex de factori tehnologici (sistem de lucrare, asolamente, genotipuri, nutriţia plantelor, combaterea bolilor şi a dăunătorilor, calitatea producţiei şi controlul gradului de degradare a solului). În cadrul unităţilor agricole, experimentele vor realiza următoarele obiective concrete :
1.1 Elaborarea cerinţelor tehnice, agrotehnice şi de exploatare a utilajelor agricole folosite în cadrul noilor tehnologii.
1.2 Managementul resurselor de sol şi apă în condiţiile utilizării diferitelor variante a sistemelor conservative de lucrare a solului.
1.3 Interacţiunea cît mai armonioasă a factorilor tehnologici cu factorii climaterici şi edafici specifici de experimentare.
1.4 Cuantificarea evoluţiei însuşirilor hidrofizice, fizice, chimice şi biologice ale solului în condiţiile aplicării noilor tehnologii.
35
1.5 Stabilirea evoluţiei carbonului din sol în corelaţie cu regimul hidric, termic şi biologic al solului.
1.6 Se vor stabili eventuale influenţe ale noilor sisteme la reducerea imputurilor cu precizarea rolului pe care acestea îl au în optimizarea raporturilor energetice şi maximizarea profilurilor, în ideea de a oferi alternative viabile producătorilor agricoli direct implicaţi în exploatarea terenurilor şi a căror interes principal imediat este cel economic.
1.7 Cunoaşterea mai aprofundată a cerinţelor plantelor faţă de lucrările neconvenţionale ale solului la interfaţa biomasă radiculară – sol, sub raportul proprietăţilor mecanice ale acestuia.
2. Urmărirea fertilităţii solului exprimată prin însuşiri şi regimuri ale acestuia în diverse condiţii pedogeografice.
Acest obiectiv se înscrie pe linia fundamentării sistemelor de agricultură sustenabilă, fiind de mare actualitate, răspunzînd cerinţelor autohtone de constituire a bazei de date ştiinţifice necesare fundamentării tehnologiilor şi elaborării măsurilor de management integrat a agroecosistemelor, în contextul în care noua tehnologie agricolă se află în curs de promovare şi transfer în producţie. În cadrul acestui obiectiv ne propunem să urmărim următoarele aspecte:
2.1 Identificarea pe teren a variantelor sistemelor neconvenţionale de lucrare a solului utilizate de producătorii agricoli şi centralizarea suprafeţelor de teren lucrate în aceste sisteme.
2.2 Cunoaşterea influenţei factorilor de mediu şi a tehnologiilor de cultură asupra productivităţii durabile a solului, care să permită dirijarea fertilităţii acestuia şi evaluarea impactului economic pe termen lung a activităţilor agricole.
2.3 Elaborarea unor sisteme tehnologice ale culturii ameliorative care să permită utilizarea raţională a resurselor agroecologice locale (climă, sol, apă etc) în contextul economiei de energie, protecţie a mediului şi dezvoltării durabile a agriculturii.
2.4 Studiul şi analiza principalelor însuşiri fizice şi biologice ale solului în vederea evaluării factorilor tehnologici şi climatici asupra productivităţii şi fertilităţii solului în locaţiile stabilite, în diferite condiţii pedogeografice.
2.5 Analiza evoluţiei principalelor indici agrochimici ai solului în ultimii ani şi simularea evoluţiei stocului de humus şi de elemente minerale din sol în funcţie de procesele naturale şi sistemele de cultură practicate pentru următorii ani.
2.6 Restabilirea rolului transferului de informaţie tehnică în ridicarea nivelului de instruire a producătorilor agricoli , întrucît adoptarea unui sistem alternativ de agricultură necesită o fundamentare coerentă şi nu adoptarea de verigi în parte, o tratare economică şi energetică în raport cu cerinţele plantelor, condiţiile pedoclimatice date, racordate la criteriile de conservare a solului şi la cadrul social şi educaţional dat.
2.7 Realizarea unui studiu de favorabilitate a condiţiilor pedoclimatice în raport cu cele mai bune sisteme de cultură şi metode pedoameliorative pretabile în zona de studiu.
36
V. CERCETAREA Se vor promova cercetări suplimentare doar în ceea ce priveşte procesele care stau
la baza funcţiilor solului, schimbările spaţiale şi temporale ale proceselor care privesc solul, factorii ecologici, economici şi sociali care reprezintă ameninţări la adresa solului, factorii care influenţează rolurile utilitare ale solului pentru mediu, precum şi procedurile şi tehnologiile operaţionale pentru protecţia şi remedierea solurilor. În contextul instabilităţii climatice (schimbării climei) se vor promova cercetări suplimentare privind rolul pe care îl joacă solul în creşterea capacităţii de reţinere a apei şi în combaterea scăderii nivelului apei subterane (diminuarea impactului scăderii nivelului apei subterane), în atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea şi să se identifice cele mai bune practici privind măsurile de sporire a sechestrării carbonului în sol. În cadrul cercetărilor şi investigaţiilor pedologice, accentele se vor deplasa de la evaluări şi constatări de stări, la procese, funcţii, prognoze cu elaborarea de modele tip pentru diverse condiţii pedogenetice. Întru realizarea acestui obiectiv se va promova studiul pedologic complex în cadrul căruia accentele sunt deplasate de la sol ca mijloc de producţie la sol ca obiect de producţie şi bază a biogeocenozelor (agrobiocenozelor).
VI. EVITAREA RISCURILOR
- Cerinţele de informare şi documentare urmează să se limiteze la strictul necesar, astfel încît să nu impună o sarcină excesivă asupra administraţiilor centrale şi locale dar şi a agenţilor economici.
- Se salută (susţine) crearea unei platforme unice pentru promovarea şi transferul de cunoştinţe care să urmărească o abordare pragmatică care să ţină seama de sistemele deja existente.
- Se acceptă promovarea de cercetări suplimentare doar privind riscurile sporite de degradare legate de impermeabilizarea şi de subsidenţa solului (inundaţii, alunecări de teren, eroziuni) provocate de degradarea fizică a solurilor.
- Se vor identifica mai multe căi structurale de îmbunătăţire a formării şi educaţiei în domeniul celor mai bune practici, aprofundarea cunoştinţelor privind necesitatea protejării solului, precum şi promovarea celor mai bune practici agrotehnice în agricultură, care să permită restabilirea funcţiei productive a solului.
- Se vor iniţia şi se vor elabora sisteme de încurajare a transferului de cunoştinţe referitor la cele mai bune practici din domeniul protecţiei solurilor.
- Se garantează că protecţia solului şi legăturile dintre aceasta şi instabilităţile (schimbările) climatice, biodiversitate, despădurire, deşertificare, vor fi în permanenţă părţi componente ale programelor şi strategiilor guvernamentale.
- Se acceptă că pentru acumularea informaţiilor necesare pentru crearea unor baze de date pentru gestionarea calităţii resurselor de sol este necesară o abordare sistemică care să se sprijine pe monitorizarea unor parametri obiectivi şi a unei liste comune de activităţi, transmiţînd , astfel, un semnal agenţilor economic
37
privind necesitatea întreprinderii unor măsuri preventive eficace pentru evitarea degradării solurilor în viitor. Întru realizarea acestui obiectiv este necesară implementarea HG nr 1157 din 13.10.2008.
VII. SINERGIA CU ALTE POLITICI În scopul asigurării garanţiei coerenţei cu actele normative şi legislaţia în vigoare se propune realizarea unei evaluări şi a unei analize profunde a documentelor deja existente în special Reglementarea tehnică privind Protecţia solurilor în cadrul practicilor agricole şi Programul Naţional privind sporirea şi conservarea fertilităţii solului, precum şi măsura în care acestea îndeplinesc criteriile de condiţionalitate aplicabile fermierilor, iar mai apoi pe baza acestei analize, pot fi formulate, dacă este cazul, măsuri obligatorii menite să promoveze conservarea solului. Pe baza acestei analize se vor mai formula principiile de ajustare a politicilor în domeniul agriculturii conservative la actele normative comunitare din domeniu, dar şi la alte acte legislative comunitare în domeniul apei, aerului, deşeurilor, schimbărilor climatice, deşertificării, agriculturii, energiei, produselor, indistriei transporturilor şi dezvoltării rurale. În contextul realizării obiectivelor propuse se accentuează necesitatea evitării unor suprapuneri, contradicţii şi incoerenţe. VIII. IMPACTUL TEHNIC, ECONOMIC ŞI SOCIAL.
Impactul tehnic determinat de sistemul de agricultură conservativă bazat pe abordarea sistemică a procesului integrat de producţie implică un număr redus de utilaje şi maşini agricole cu grad mai ridicat de tehnicitate, care necesită cheltuieli mai reduse de întreţinere şi amortizare. Prin creşterea productivităţii se reduce necesarul de forţă de muncă (mecanizator) dar creşte gradul de calificare, contribuind la încadrarea numărului de persoane angajate în agricultură în limitele specifice ţărilor dezvoltate. Impactul economic este determinat de creşterea producţiilor şi a stabilităţii acestora, în special în spaţiile cu condiţii agroecologice mai puţin favorabile, contribuind la creşterea prosperităţii şi a nivelului de viaţă a locuitorilor satelor în general. Efectele asupra mediului determinate de conservarea şi ameliorarea solului, apelor şi aerului prin evitarea eroziunii prin apă şi vînt, sunt deosebit de benefice în toate zonele şi cu deosebire în cele colinare.
38
IX. PROGRAMUL DE IMPLEMENTARE A SISTEMELOR AGRICOLE CONSERVATIVE.
Tip Conţinut Termen Instituţii implicate
Legislaţie
1. Elaborarea normelor metodologice (cadrului conceptual) privind utilizarea resurselor de sol a R.Moldova
2012 MAIA USM IPAPS CRPA
2. Promovarea şi implementarea Reglamentării tehnice „Măsuri privind protecţia solurilor în cadrul practicilor agricole”HG nr. 1157 din 13. 10.2008
2012 permanent
MAIA USM IPAPS CRPA
3. Revizuirea proiectului Strategiei Naţionale de dezvoltare a agriculturii pînă în 2015 în conformitate cu conceptul utilizării resurselor de sol.
2012 MAIA USM IPAPS CRPA
4. Implementarea Regulamentului cu privire la modul de completare a Cărţii Istoriei cîmpurilor. Ordinul MAIA nr. 179 din 10.09.2008
2012 MAIA IPAA CRPA
5. Elaborarea şi promovarea unei reglementări tehnice privind implementarea sistemelor agricole conservative.
2012 MAIA USM IPAA CRPA
6. Elaborarea cadrului normativ – metodologic de corelare a activităţilor de implementare a practicilor agricole ecologice şi celor conservative.
MAIA IPAA CRPA
7. Modificarea Legii 112 – XVI cu privire la producţia agroalimentară ecologică cu includerea unui articol vizînd îmbinarea în cadrul producerii ecologice a tehnologiilor agricole conservative şi tehnologiilor ecologice.
2012 MAIA IPAA CRPA
39
8. Promovarea Regulamentului privind stimulii economici (subsidii, exceptării de taxe) pentru implementarea tehnologiilor ecologice şi tehnologiilor conservative.
2013 MAIA
9. Promovarea Regulamentului privind procurarea de maşini şi agregate agricole resursoeconomicoase.
2013 MAIA
10. Revizuirea legislaţiei şi actelor normative vizînd ameliorarea terenurilor degradate. Elaborarea cadrului conceptual metodologic de restabilire a terenurilor degradate prin promovarea sistemelor agricole conservative.
2012 2013
MAIA USM IPAA
Politic social
şi resurse umane
1. Promovarea sistemelor agricole conservative :
a. mass media (TV, Radio)
b. simposioane, mese rodunde
c. pliante, broşuri
Permanent MAIA, USM, IPAA, IPAPS, ACSA
2. Promovarea formării profesionale a producătorilor agricoli în domeniul sistemelor agricole conservative.
Permanent MAIA, USM, IPAA, IPAPS, ACSA
3. Elaborarea şi promovarea proiectelor din domeniul implementarăii sistemelor agricole conservative.
Permanent MAIA, USM, IPAA, IPAPS
4. Iniţierea şi dezvoltarea relaţiilor cu organisme şi foruri internaţionale în domeniul sistemelor agricole.
Permanent MAIA; USM, IPAA, IPAPS
5. Perfecţionarea Planurilor de Studii în colegiile cu profil agricol, USM şi UASM prin includerea modului din domeniul sistemelor agricole conservative.
2013 Permanent
MAIA, ME, USM, UASM
6. Asigurarea specialiştilor pentru a implementa măsuri şi acţiuni specifice sistemelor agricole conservative.
2013 Permanent
MAIA, ME, USM, UASM
7. Coordonarea activităţii Direcţiilor Agricole raionale în domeniul implementării sistemelor agricole conservative.
2012 Permanent
MAIA, CRPA
1. Definitivarea metodologiei de implementare diferenţiată a sistemelor agricole resursoeconomicoase.
2012 2013
JLC AGRO – MAIAC, CIVEA –
40
Implementare
AGRO, USM, IPAA, WeTrade
2. Dezvoltarea în cadrul instituţiilor şi organizaţiilor existente a echipelor ştiinţifice pentru a realiza cercetări în domeniul sistemelor conservative.
Permanent MAIA AŞM ME
3. Definitivarea metodologiei de evaluare a pretabilităţii solurilor pentru sistemele agricole conservative.
2012
USM IPAA
4. Clasarea solurilor în funcţie de pretabilitatea pentru sistemele agricole conservative şi tehnologiile recomandate.
2012 2013
USM IPAA CRPA
5. Definitivarea conceptului de tranzacţie eşalonată la sistemele agricole conservative.
2012
MAIA USM
6. Conformarea conceptului de implementare diferenţiată a sistemelor conservative la cadrul pedogeografic al R. Moldova .
2012 2014
USM SNSSSM IEG AŞM
7. Elaborarea şi realizarea programului complex de cercetare şi perfecţionare a sistemelor agricole conservative.
2012 Permanent
USM, IPAPS, UASM, CRPA
8. Amenajarea unei reţele demonstraţionale de implementare a sistemelor agricole conservative în cadrul diverselor areale pedogeografice.
2012 – 2013 Permanent
WeTrade, Crivea- Agro, Keller – Grais, MAIA, USM, IPAA,
9. Elaborarea structurii şi rotaţiei culturilor în cadrul sistemelor agricole conservative.
2012 2013
Institutul de Fitotehnie
10. Elaborarea sistemelor de fertilizare a solurilor în cadrul sistemelor agricole conservative.
2012 2013
IPAPS USM
11. Elaborarea şi implementarea metodologiei de reabilitare a terenurilor degradate şi abandonarea prin practicarea sistemelor agricole resursoreproductive.
2012 2013
USM, IPAA
12. Fundamentarea şi implementarea procedeelor resursoeconomicoase de irigare bazate pe optimizarea profilului funcţional – hidrologic.
2012 2013
USM
13. Realizarea de puncte experimentale Permanent WeTrade,
41
pentru a monitoriza procesele de refacere a structurii, prevenirea compactării, crustificării, restabilirea complexului organic al solurilor în cadrul sistemelor agricole conservative. Implementarea sistemului de monitoring a calităţii solurilor în cadrul sistemelor agricole conservative.
IPAA, USM, UASM Civea-Agro Agro-Golea MAIA, Keller – Grais
14. Dezvoltarea metodelor de modelare şi de prognozare a proceselor de evoluţie, conservareşi protecţie a solurilor în cadrul sistemelor agricole conservative.
2012 Permanent
USM
Dezvoltare rurală
1. Dezvoltarea şi diversificarea parcului de maşini şi agregate agricole.
Permanent MAIA
2. Facilitarea şi stimularea procurării de maşini şi agregate agricole pentru asigurarea sistemelor agricole conservative.
Permanent MAIA
Abrevieturi : MAIA – Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare USM – Universitatea de Stat din Moldova IPAPS – Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţia solurilor. CRPA – Centrul Republican de Pedologei Alplicată. UASM – Universitatea Agrară de Stat din Moldova IPAA –Asociaţia obştească „Institutul de Politici Agrare şi Ambientale”. IEG ASM – Institutul de Ecologie şi Geografie Asm AŞM – Academia de Ştiinţe a Moldovei ME – Ministerul Educaţiei
42
Indici de progres şi performanţă Criterii de evaluare Tehnologiile practicate
Convenţională MiniTill No-Till Acoperirea solului cu vegetaţie Solul periodic se „dezgoleşte”
este lipsit de vegetaţie. Solul parţial (minimum 30%) este acoperit cu resturi vegetale
Solul este permanent acoperit cu resturi vegetale.
Ritmul temeraturilor Interval larg de variabilitate a temperaturilor. Regim termic contrast.
Regim termic slab contrast. Modificarea lentă a temperaturilor.
Regimul umidităţii Interval şi frecvenţă mare de variabilitate a umidităţii solului. Regim hidrotermic mic contrast.
Dinamică slabă a umidităţii şi regimului hidrotermic.
Modificarea lentă a umidităţii şi regimului hidrotermic.
Spaţiu poros Volum mic şi stabilitate scăzută a spaţiului poros. Regim nesatisfăcător al spaţiului poros (dimensiuni, stabilitate, continuitate, funcţii).
Porozitate satisfăcătoare – bună. Regim optimal al spaţiului poros.
Porozitate optimană – excelentă. Regim optimal al spaţiului poros.
Adîncime de percolare a profilului ; conductivitate hidraulică
Reducerea adîncimii de percolare a profilului. Acumularea rezervelor de apă în zona de evaporare intensivă.
Percolare normală corespunzătoare condiţiilor de landşaft. Repartizare relativ uniformă a rezervelor de apă pe profil.
Percolare normală corespunzătoare condiţiilor de landşaft. Distribuire uniformă a rezervelor de apă pe profil.
Evaporare fizică Evaporare fizică intensivă. Deficit de apă în perioada de vegetaţie. Vulnerabilitate la secetă atmosferică.
Reducerea pînă la minimum a evaporării fizice. Asigurarea satisfăcătoare – bună a plantelor cu apă pe parcursul vegetaţiei. Vulnerabilitate redusă la secetă atmosferică.
Reducerea evaporării fizice pînă la zero. Asigurare optimă a plantelor cu apă pe parcursul vegetaţiei. Absenţa reacţiei la seceta atmosferică.
Sistemul de substane organice Distrugerea stratului de detrit humifer şi a sistemului de
Conservarea rezervelor de humus. Iniţierea proceselor de
Restabilirea lentă a stratului de detrit humifer şi sistemului de
43
substanţe organice. Dehumificarea – reducerea rezervelor de materie organică în sol.
restabilire a stratului de detrit humifer şi sistemului de substanţe organice.
substanţe organice. Reproducerea lărgită a rezervelor de humus şi a sistemului de substanţe organice .
Caracterul şi structura profilului.
Stratificarea agrogenă a profilului solului în straturi arabil şi subarabil. Schimb defectuos de substanţe între componentele profilului.
Diferenţă acceptabilă în valorile indicilor de aşezare între orizonturile arabil şi subarabil. Restabilirea continuităţii spaţiului poros şi schimbul de substanţe între componentele profilului.
Asigurarea unui profil omogen, fără semne de stratificare. Schimb de substanţe între componentele profilului analogic celui natural.
Eroziunea solului Eroziune intensivă Reducerea intensivităţii eroziunii
Reducerea pînă la zero a eroziunii.
Biodiversitatea biotei Reducerea şi degradarea biodiversităţii biotei solului. Reducerea ponderii componentei naturale în circuitul biologic. Sporirea necesarului în fertilizanţi şi cheltuielilor de producere.
Conservarea şi restabilirea biodiversităţii biotei solului. Restabilirea volumului şi componenţei circuitului biologic al substanţelor. Sporirea rolului roceselor naturale în formarea recoltelor. Reducerea cantităţii de îngăşăminte administrate. Reducerea cheltuielilor de producţie.
Dezvoltarea biodiversităţii biotei solului. Restabilirea proceselor pedogenetice elementare naturale. Reproducerea lărgită fertilităţii solului.
Procesul pedogenetic Dezvoltarea procesului pedogenetic antropizat. Formarea „agroziomurilor” (agrocernoziomurilor)
Restabilirea proceselor pedogenetice naturale. Conservarea tipului cernoziomic de pedogeneză.
Reproducerea lărgită a tipului cernoziomic de pedogeneză.
44
Indici de eficienţă a tehnologiilor conservative. Cultura Recolta t/ha
Tehnologia MiniTill (media pentru 12 gospodării)
Tehnologia No-Till (SRL Civea-Agro)
Grîu Soia Rapiţa Porumb
4– 6 2,0 – 2,5 2,6 – 3,0 6 – 8
5 – 6 3,0 – 3,5 3,2 – 3,6 -
Alţi indicatori ai eficienţei caracteristici ambelor tehnologii.
Recuperarea proiectului peste 4 – 5 ani Reducerea cheltuielilor pentru producţie Reducerea consumului de carburanţi şi lubrifianţi Reducerea timpului consumat pentru desfăşurarea lucrărilor Reducerea timpului de tratare a culturilor Reducerea consumului de fertilizanţi Reducerea presiunii asupra tehnicii pînă la 10 – 5 kg/ha Reducerea sinecostului 1t de grăunţe Sporirea competitivităţii în oricare condiţii economice de piaţă
45
.