ANUL 11 – Nr.05

BISERICA FILADELFIA

31 ianuarie 2016

SALUTUL BISERICII“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci

aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39)

OBIECTIVUL BISERICII PENTRU ANUL 2016

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Prin harul lui Dumnezeu, pentru anul 2016 ne propunem să ne adâncim privirile în

legea desăvârşită care este legea slobozeniei – Cuvântul lui Dumnezeu, să stăruim în această lege nu ca nişte ascultători uituci, ci ca nişte împlinitori cu fapta, pentru că doar astfel vom putea fi fericiţi în umblarea noastră cu Hristos , conform Epistolei lui Iacov 1:16-27 – „16Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi: 17orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. 18El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui. 19Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; 20căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. 21De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. 22Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. 23Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; 24şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. 25Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. 26Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. 27Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”

2

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Programul bisericiiDuminică dimineaţa: 9.30 – 12.00Duminică după-amiaza: 17.00 – 18.30Joi: 18.00 – 20.00; Focşani. Vrancea. str. Argeş nr.42 filadelfiafocsani.wordpress.com

O CARTE ÎN SERIALA doua venire a lui ISUS

de M. R. DeHaanîn româneşte de Doru Motz

(Continuare din numărul trecut)El vine cu un strigăt - Pavel spune: Domnul

va coborî din cer cu un strigăt. Acum El este în cer. De nouăsprezece veacuri aşteaptă vremea revenirii Sale. Între timp, prin Duhul Sfânt, El Îşi strânge mireasa de pe tot pământul. Când s-a împlinit numărul stabilit pentru mireasă, prin vestirea Evangheliei şi lucrarea Duhului Sfânt, Domnul Însuşi va veni iarăşi. El va veni cu un strigăt. Va fi strigătul Cristosului Atotputernic al lui Dumnezeu. La Apocalipsa 1, Ioan Îl înfăţişează ca având capul şi părul alb ca zăpada, cu picioarele de aramă încinsă, îmbrăcat cu o robă preoţească şi un brâu de aur, cu ochii ca para focului şi glasul ca vuietul multor ape. Va fi acelaşi glas care a dat fiinţă cerurilor şi pământului la începutul creaţiei. Prin cuvântul Domnului au fost făcute cerurile şi pământul. Glasul Lui a vorbit pe Sinai şi a zguduit pământul şi cerurile. Glasul Lui i-a zis mortului din mormânt: „Lazăr, ieşi afară.” Glasul Lui a zis valurilor mânioase ale mării: „Pace, fii liniştită”, şi uraganul a auzit glasul Lui, a căzut cu faţa la pământ şi a venit să lingă mâna stăpânului său. Acelaşi glas a strigat în ceasul zero al eternităţii, în timp ce atârna pe cruce: „s-a sfârşit.” La glasul acela vălul din Templu s-a rupt în două, pământul s-a clătinat, stâncile s-au despicat, mormintele multora dintre sfinţi au fost deschise şi cei care dormeau au ieşit afară. Glasul acesta se va auzi din nou. Cât de curând nu ştim. Când va veni vremea, mormintele se vor deschide din nou şi toţi cei care dorm în Cristos vor ieşi afară şi vor fi răpiţi împreună cu credincioşii vii, schimbaţi, ca să întâmpine pe Domnul în văzduh. Domnul va coborî din cer cu un strigăt. Strigătul acela va fi auzit numai de

credincioşi, atât de cei morţi, cît şi de cei vii. Niciunul din morţii răi nu vor auzi acest glas. Aceştia vor rămâne în mormintele lor. Nici oamenii necredincioşi aflaţi în viaţă nu vor auzi acest glas. Probabil ei îşi vor da seama că s-a întâmplat ceva, deoarece toţi credincioşii adevăraţi vor dispărea dintr-odată, dar strigătul nu va fi auzit decât de acei care sunt ai Domnului. Poate veţi întreba: „Cum se va putea ca unii să audă glasul, iar alţii nu?” Răspunsul: Radioul a făcut posibil ca sunetele să fie auzite de unii, iar de alţii nu. Desigur, ştiţi care e explicaţia. Unii au reglat aparatul pe unda corespunzătoare, în vreme ce alţii ascultă pe alte unde. Aşa va fi la venirea Domnului. Numai cei care sunt racordaţi la Postul de Radio „Sângele” vor auzi acel strigăt. Numai cei care sunt pe lungimea de undă a cerului vor auzi strigătul acela „Suiţi-vă aici sus”. Ceilalţi vor fi racordaţi pe unda pământului şi nu vor şti de strigătul acela.

O, prietene, eşti tu la adăpostul sângelui? Este inima ta racordată prin credinţă la glasul lui Dumnezeu? Dacă da, atunci la venirea Lui şi tu vei fi răpit. Dacă nu, atunci vei fi lăsat jos să înfrunţi mânia lui Dumnezeu. Pregăteşte-te să întâmpini pe Dumnezeul tău. Domnul va coborî din cer cu un strigăt şi fiecare credincios va fi răpit ca să-L întâmpine pe Domnul. Crede în Domnul Isus Cristos şi vei fi mântuit!

Arhanghelul - Când Domnul Isus Cristos va coborî din cer, El va fi însoţit de „arhanghelul”. Există o mulţime foarte mare de îngeri şi noi ştim că îngerii sunt de diferite ranguri şi ordine. Mihael, unul dintre arhangheli, a fost cel care a avut datoria să vegheze asupra copiilor lui

3

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Israel. În puţinele pasaje care vorbesc despre el, este întotdeauna asociat cu izbăvirea israeliţilor. Gabriel pare să fie îngerul căruia i s-a încredinţat sarcina de a transmite mesaje importante de la Dumnezeu către oameni, în vreme ce lucrarea arhanghelului Mihael pare să fi fost limitată la poporul Israel al lui Dumnezeu din vechime. Daniel ne spune în capitolul al doisprezecelea al cărţii Daniel: „În vremea aceea se va scula marele voivod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte” (Daniel 12:1). Notaţi expresia „copiii poporului tău” (poporul lui Daniel). În toate celelalte pasaje unde este amintit arhanghelul Mihael el este asociat cu izbăvirea naţiunii Israel. Cât de semnificativ este, prin urmare, faptul că atunci când Domnul va striga din văzduh să-Şi cheme mireasa acasă, acest eveniment va fi însoţit de glasul arhanghelului. Scoaterea Bisericii este, de asemenea, semnalul pentru începutul zilei necazului lui Iacov. De două mii cinci sute de ani, Israel ca naţiune este răspândit în mijlocul altor popoare şi de o mie nouă sute de ani încoace evreii nu au un pământ al lor pe care să-I numească patria lor. Ierusalimul a fost sub călcâiul duşmanilor lor. Biblia ne spune că în perioada dintre Răpirea Bisericii şi întemeierea împărăţiei de o mie de ani va fi o „mare strâmtorare” şi „un necaz” cum lumea nu a mai cunoscut şi nu va mai cunoaşte vreodată. Timpul acesta este numit în mod special „vremea necazului lui Iacov”. În ziua aceea antisemitismul va atinge apogeul. Duşmanii Domnului şi ai poporului Său după trup, sub conducerea lui Anticrist, vor face o încercare finală de a anihila şi alunga Israelul de pe pământ, odată pentru totdeauna. Lucrarea pe care a început-o Faraon în Egipt şi care a fost purtată de naţiuni de atunci încoace va atinge apogeul. Dar acelaşi Dumnezeu care l-a înviat pe Moise şi a izbăvit poporul Său din Egipt – acelaşi Dumnezeu, care a păstrat poporul acesta în toate veacurile şi mileniile – este acelaşi Dumnezeu care păstrează legământul încheiat şi

îi va izbăvi încă o dată în acea zi a necazului lui Iacov. Se părea că situaţia e deznădăjduită în zilele lui Faraon, dar Dumnezeu a fost în stare să-i izbăvească. De atunci încoace au fost multe situaţii când se părea că totul e lipsit de nădejde, dar întotdeauna Dumnezeu i-a izbăvit.

Când Isus Îşi va chema Biserica, cea mai mare zi de necaz a lui Israel va începe, dar apariţia arhanghelului, împreună cu Domnul, este garanţia şi asigurarea că ei nu vor fi nimiciţi cu desăvârşire, ci vor fi izbăviţi şi aduşi din nou în ţara lor, Palestina. Atunci toate promisiunile legământului lui Dumnezeu se vor împlini pe deplin.

Trei clase de oameni - Conform textului de la 1 Corinteni 10:32, există trei grupe de oameni în lumea de astăzi. Pavel spune aşa în acest verset: „Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.” Toţi oamenii de pe pământ aparţin uneia din cele trei clase. Iudeul este acela care se trage în mod natural din Avraam, prin Isaac şi Iacov. Grecii (sau neamurile) sunt cei care nu se trag din Avraam. Biserica este corpul de credincioşi, fie evrei, fie dintre neamuri, care şi-au pus încrederea în lucrarea terminată a lui Cristos, care au fost născuţi din Duhul şi sunt, prin urmare, salvaţi – moştenitori ai vieţii veşnice prin Numele Său. Eşti membru fie al primei grupe, fie al celei de-a doua, fie al celei de-a a treia – căci nu există alte clase. Fie eşti evreu, fie eşti neevreu, fie eşti creştin. Când va veni Domnul, aceste trei clase de oameni vor fi pe pământ şi El va avea un mesaj pentru fiecare din aceste grupe. Bisericii El îi va striga din văzduh: „Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso! Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s-a dus. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturicii în câmpiile noastre”(Cântarea Cântărilor 2:10-12).

Naţiunii Israel arhanghelul îi va transmite acest mesaj: „Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile şi-i voi aduce înapoi în ţara lor. Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur împărat, şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu

4

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>vor mai fi împărţiţi în două împărăţii… Vor locui iarăşi în ţara pe care am dat-o robului Meu, Iacov… Voi încheia cu ei un legământ de pace, care va fi un legământ veşnic cu ei… Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu” (Ezechiel 37).

Trâmbiţa - Aşa după cum venirea Domnului are un mesaj pentru Biserică şi pentru Israel, tot aşa, ea are un mesaj şi pentru naţiunile celelalte, care L-au respins pe Cristos şi au persecutat poporul Său. Textul spune: „Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Cristos.” Trâmbiţa în Scriptură avea două sensuri (în economia lui Israel). Când trâmbiţa suna o dată, însemna că israeliţii trebuiau să se pregătească de marş. Când trâmbiţa suna de două ori, era o chemare la război. Aici în 1 Tesaloniceni 4, avem ambele sensuri. Trâmbiţa va chema poporul lui Dumnezeu să pornească în marşul lui, iar noi vom fi răpiţi pentru a-L întâmpina în văzduh. De asemenea, va fi un semnal pentru naţiuni să se pregătească de război, căci după ce va fi scoasă Biserica din lume, popoarele se vor aduna la un loc şi va veni sfârşitul prin bătălia de la Armaghedon, care va duce la înfrângerea totală a duşmanilor Domnului. Chemarea aceasta de război este dată, în termeni foarte clari, la Ioel: „Sunaţi din trâmbiţă în Sion! Sunaţi în gura mare pe muntele Meu cel sfânt, ca sătremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua Domnului, este aproape!… Domnul face să tune glasul oştirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare” (Ioel 2:1,11). „Vestiţi aceste lucruri printre neamuri: pregătiţi războiul! Treziţi pe viteji! Să se apropie şi să se suie, toţi oamenii de război! Fiarele plugurilor voastre prefaceţi-le în săbii, şi cosoarele în suliţe! Cel slab să zică: ,,sunt tare!” Grăbiţi-vă şi veniţi, toate neamurile de primprejur, şi strângeţi-vă! Acolo pogoară, Doamne, pe vitejii Tăi! Să se scoale neamurile, şi să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi şedea să judec toate neamurile de primprejur” (Ioel 3:9-12).

Venirea Domnului va fi semnalul care va strânge armatele lumii pentru ultimul conflict mare, final, care va duce la victoria completă

pentru Cristos şi la întemeierea mult promisei Sale împărăţii de o mie de ani. Atunci rugăciunea care s-a suit din milioane de inimi timp de nouăsprezece veacuri va fi ascultată, în sfârşit: „Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în ceruri, aşa şi pe pământ.”

Învierea - Venirea Domnului îi va afecta pe toţi locuitorii pământului. Biserica va fi „răpită”; Israel va fi trecut prin „cuptorul de foc al Marii Strâmtorări”, dar, în cele din urmă, va fi izbăvit minunat de arhanghel, iar popoarele vor fi judecate şi aduse la supunere. Apoi Pavel prezintă ordinea evenimentelor în legătură cu Biserica (1 Tesaloniceni 4:16,17): „Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh.”

Morţii în Cristos vor învia primii. Cu siguranţă, această afirmaţie singură este în stare să combată teoria nebiblică susţinută de atâţia creştini că „toţi morţii vor învia simultan” la învierea generală din ziua de apoi. Isus spune, prin apostolul Pavel, „…întâi vor învia cei morţi în Cristos”. Aceasta presupune că morţii care nu sunt în Cristos vor învia mai târziu. Negreşit, dacă morţii „în Cristos” urmează să învie primii, ceilalţi vor învia ultimii. Aşa este. La venirea Domnului Isus, numai cei care au murit în credinţă vor învia în trupurile lor slăvite. Ioan ne spune la Apocalipsa 20 că „morţii ceilalţi” nu vor învia decât după mia de ani, când vor fi judecaţi la Marele Tron Alb. Morţii în Cristos însă vor trăi şi vor domni cu Cristos o mie de ani înainte de a veni acest timp şi astfel e neapărat nevoie ca ei să fie înviaţi înainte de Epoca Împărăţiei. Scriptura declară deschis: „Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani” (Apocalipsa 20:5).

Imediat după învierea morţilor „mântuiţi”, credincioşii aflaţi în viaţă vor fi transformaţi. Ei vor trece de la murire la nemurire. Într-o clipă trupurile noastre vor fi prefăcute după asemănarea slăvitului Său trup. Noi vom avea trupuri nemuritoare, spirituale, nesupuse durerii, perfecte şi veşnice, care nu vor mai

5

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>cunoaşte moartea. Lucrul acesta se va întâmpla la venirea lui Cristos, căci apostolul Pavel spune: „Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos. El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile” (Filipeni 3:20-21).

Morţii în Cristos vor învia primii, apoi noi, cei care am rămas în viaţă până la venirea Domnului, vom fi răpiţi în văzduh împreună cu ei. Aşa citim la 1 Corinteni 15 :51-53. „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, iar noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.”

Observaţi care e ordinea. Mai întâi, vor învia morţii nesupuşi putrezirii, şi apoi vom fi schimbaţi noi. Isus ne învaţă acelaşi adevăr la Ioan 11. Vă amintiţi că după ce a murit Lazăr, Isus a fost întâmpinat de Marta înainte ca El să fi

venit la mormânt, zicându-I: ,,Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit”. Isus i-a răspuns: „Fratele tău va învia”. Marta a răspuns, „Ştiu că va învia la învierea din ziua de apoi”. Marta nu ştia nimic despre prima înviere. Ea împărtăşea concepţia populară, după care nu ar exista decât o singură înviere în ziua de apoi. Dar Isus i-a descoperit mângâietorul adevăr al primei învieri de care vor avea parte cei mântuiţi, înainte de împărăţie, la venirea Domnului să-Şi ia Biserica: …i-a zis: ,,Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 11:25). Aici este vorba despre învierea morţilor credincioşi. „Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi”, a spus Isus, şi a adăugat: „Şi oricine trăieşte [este în viaţă când se va întâmpla acest lucru] şi crede în Mine,nu va muri niciodată” (Ioan 11:25).

Morţii în Cristos vor învia primii; apoi noi, cei care vom fi încă în viaţă, vom fi schimbaţi fără să murim. „Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată.”

6

(Continuare în numărul următor)

Studiu biblic: Epistola catre Evrei 10:19-31După trei capitole în care străluceşte noutatea pe care al doilea Legământ o aduce,

autorul ne face o invitaţie extraordinară - să intrăm pe calea cea nouă şi vie, deoarece avem intrare slobodă în Locul Preasfânt, în prezenţa lui Dumnezeu. Cortul lui Moise avea trei perdele. Prima, numită uşa Cortului, dădea în curte. Acolo venea fiecare evreu, când dorea să se apropie de Dumnezeu, fie pentru a se rededica, fie pentru a reface relaţia. După a doua perdea era Locul Sfânt. Aici Menora lumina continuu asupra celor 12 pâini proaspete. Dumnezeu spunea astfel lumii întregi că El doreşte să lumineze asupra poporului Săuîn fiecare moment. Faţa Lui luminează peste fiecare dintre cele 12 seminţii ale lui Israel. Este o imagine copleşitoare. Un Dumnezeu care a creat cerurile şi pământul, care nu are început şi nu are sfârşit, are ca prioritate să petreacă timp alături de muritori. Imaginea din Locul Sfânt indică spre dorinţa inexplicabilă a lui Dumnezeu de a fi aproape de om. Aici intrau preoţii, dar aveau obligaţia de a învăţa pe popor că aceasta este inima lui Dumnezeu. Când Dumnezeu rosteşte binecuvântarea, în Numeri capitolul 6, aceasta este o explicitare a imaginii din Locul Sfânt: “24 ,Domnul să te binecuvinteze, şi să te păzească! 25 Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine, şi să Se îndure de tine! 26

Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine, şi-să-ţi dea pacea! 27 Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvînta.” Deşi aceasta era inima lui Dumnezeu, nici un evreu nu putea intra în Locul Sfânt. Drumul lui se oprea la uşa Cortului, la poartă. Întrebarea care mi se pare normală este – dacă evreul nu putea intra în Locul Sfânt, asta înseamnă că Dumnezeu nu lumina viaţa lui, aşa cum o indicau elementele din acest loc? Sigur că nu! Dumnezeu a rostit binecuvântarea în Numeri 6, deci El lumina peste fiecare evreu. Dacă acest lucru este o realitate incontestabilă, de ce era interzisă intrarea în Locul Sfânt?

Acum vine ce e mai complicat - Sfânta Sfintelor! Ce este acest loc? Este spaţiul în care Dumnezeu locuieşte, spaţiul în care nici un muritor nu are acces. Locul de pe pământ era un indicator spre adevărul din cer. Dacă ridicăm ochii spre cer, înainte de moartea şi învierea lui Isus, vedem cu stupoare că toţii sfinţii vechiului testament au ajuns în Locul Preasfânt din cer, au ajuns în prezenţa lui Dumnezeu. Cum, pe pământ omul nu putea intra în Sfânta Sfintelor, dar sus în cer Dumnezeu primeşte păcătoşi să locuiască împreună cu El? Mai mult, Asaf, în Psalmul 73 spune – „cât despre mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu!” Dacă oamenii se apropiau de Dumnezeu şi dacă, după moarte, ei puteau ajunge în prezenţa lui Dumnezeu, atunci de ce Cortul prezintă aşa de multe perdele, aşa de multe oprelişti, care te fac să crezi că nu puteai avea acces la Tatăl?

Dumnezeu a avut, de când e lumea, o dorinţă „ciudată” de a locui cu omul păcătos. A făcut acest lucru de la Abel până la ultimul credincios vechi-testamentar. Dar, în toată această perioadă El a trecut cu vederea păcatele! (Romani 3) Cortul indica spre faptul că, deşi Dumnezeu vrea să locuiască cu omul şi chiar locuieşte cu El, acest lucru se face fără ca păcatul să fie rezolvat. Perdeaua din Locul Preasfânt spunea – nici un om nu are dreptul să intre aici! Când te uitai în realitatea de zi cu zi, şi mai ales dacă te uitai prin credinţă în cer, vedeai că toţi sfinţii Vechiului Testament au ajuns în prezenţa Tatălui, deşi nu aveau dreptul.

Ce perioadă complicată pentru Dumnezeu! 4000 de ani de istorie în care a acceptat ceva împotriva Legii şi Dreptăţii Lui. A acceptat să stea împreună cu păcătosul care şi-a mărturisit păcatul. Acest lucru avea implicaţii infinit mai mari. Deoarece sfinţii Vechiului Testament erau acceptaţi în cer, atunci inclusiv diavolul se plimba pe acolo. Cărţile Iov şi Zaharia ni-l prezintă pe diavolul cu acces deplin în cer şi dreptul de a vorbi. Dumnezeu nu doar a trecut cu vederea păcatele sfinţilor dar a acceptat batjocurile celui rău, până la o vreme de îndreptare …

Astfel Domnul Isus, în primul rând, a murit pentru Tatăl. Pentru a rezolva problema pe care Dumnezeu o avea cu El Însuşi şi pentru a izgoni pentru totdeauna pe cel rău din prezenţa slavei lui Dumnezeu. Imaginaţi-vă bucuria din cer care este descrisă în Apocalipsa 12: „10 Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: ,,Acum a venit mîntuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpînirea Hristosului Lui; pentrucă pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. 11 Ei l-au biruit, prin sîngele Mielului şi prin cuvîntul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar pînăla moarte. 12 De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi cari locuiţi în ceruri! Vai de voi, pămînt şi mare! Căci diavolul s'a pogorît la voi, cuprins de o mînie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.” Dumnezeu, Îmbătrânitul de zile din cartea Daniel, „a întinerit”!

Acum, după moartea Domnului Isus, perdeaua s-a rupt! Dumnezeu poate primi pe păcătos în prezenţa Lui fără „a-i trece cu vederea păcatul”. Păcatul este ŞTERS! Credinciosul nou testamentar nu mai trebuie să sărbătorească Yom Kippur (ziua Ispăşirii), deoarece el înţelege cum a şters Dumnezeu păcatul. Aceasta este NOUTATEA absolută a noului Legământ. Dumnezeu a şters păcatul prin jertfa lui Isus. Credinciosul se poate apropia fără a fi pârât de pârâşul. Dumnezeu nu mai trebuie să treacă cu vederea păcatele, aşa cum spune Pavel în Romani capitolul 3.

Dacă drumul este deschis deplin, dacă Dumnezeu a dat la o parte orice piedica, chemarea de a ne apropia sau dorinţa de a ne apropia trebuie să fie mult mai intensă decât în Primul Legământ. Totul este rezolvat, dar apropierea trebuie să fie tot în termenii lui Dumnezeu:

- Cu inima, minte, cuget şi trup curat,- Cu pasiune pentru mântuirea oamenilor,- Veghind asupra fraţilor!Autorul epistolei către Evrei prezintă aceste trei elemente ca fiind un tot. Nu poţi lupta

pentru curăţie, dar să ignori inima lui Dumnezeu faţă de oameni. Mai mult, nu poţi face primele două, fără a te alipi cu toate inima ta de trupul lui Isus.

Fiecare dintre cele trei elemente este complicat, dar în zilele din urmă, dragostea celor mai mulţi se va răci, şi astfel păcatul îşi face apariţia în viaţa credinciosului. Cea mai mare problemă a credinciosului azi este viaţa trăită în singurătate, fără nimeni care să vegheze asupra ta. Majoritatea preferă să nu se căsătorească, majoritatea preferă să participe doar la întâlniri în care nimeni nu îi întreabă nimic. De ce? Pentru că majoritatea oamenilor nu doresc ca fraţii să aibă acces la ascunzişurile din inimă … A fi alipit de trupul lui Isus sau a nu părăsi adunarea înseamnă a fi aproape de un grup de oameni care au aceeaşi dragoste de Isus ca a ta. Înseamnă a-ţi deschide inima şi a fi gata să veghezi asupra lor până la moarte. O viaţa spirituală de unul singur este o contradicţie cu viaţa creştină. Cel care

iubeşte pe Isus va fi tot timpul aproape de trupul Lui. A fi parte din trupul Lui sau a nu părăsi adunarea nu înseamnă a face parte dintr-un cult creştin sau a participa duminică de duminică la programul unei biserici. A face parte din trupul Lui înseamnă a-ţi dedica întreaga viaţă slujirii fraţilor. Înseamnă a fi preocupat de luptele şi problemele lor. Înseamnă a fi preocupat, împreună cu ei, de tainele Scripturii. Înseamnă a lupta, alături de ei, pentru mântuirea oamenilor.

Dar cine mai face acest lucru azi. Două sau trei programe săptămânale sunt suficiente pentru o viaţă religioasă. Timpul este aşa de puţin şi aşa de mult folosit pentru alte lucruri, încât cine mai poate spune că nu a părăsit adunarea? A nu părăsi adunarea nu înseamnă a semna registrul unei comunităţi creştine până la finalul vieţii, ci a avea relaţii, părtăşie şi lupte comune cu fraţii tăi. Astfel, din păcate, foarte mulţi creştini, deşi merg la aceeaşi biserică de ani de zile, duminică de duminică, ei de mult au părăsit adunarea deoarece nimeni nu ştie nimic despre ei, iar pe ei nu îi interesează nimic despre nimeni. Ce tragic este să faci parte dintr-o comunitate, sau mai bine spus din registrele ei, dar tu de multă vreme să fi părăsit adunarea.

Dar poate eu nu vreau aceste lucruri. Eu vreau să îmi duc credinţa singur, împreună cu Isus. Nu există şi această variantă? Nu! Pericolul este mult mai mare decât în Vechiul Legământ. Păcatul cu Voia este acelaşi, dar gravitatea lui şi repeziciunea cu care el îşi face loc în viaţa ta sunt mult mai intense. „Grozav lucru să cazi în mâinile Dumnezeului Cel Viu!” Ce afirmaţie complicată! Nici nu îmi vine să cred că se referă, în acest context, în exclusivitate celor credincioşi. Inclusiv autorul era pasibil de a ajunge în această situaţie. Ignorarea curăţiei, lipsa preocupării pentru oameni şi viaţa trăită în singurătate duc, inevitabil, la păcatul cu voia! Ce face Dumnezeu într-o astfel de situaţie? Nu trimite cancerul, nu îţi ia foc casa, nimic din toate acestea. Te lasă singur, în preocupările tale, te lasă să Îi foloseşti Numele, te lasă în nebunia minţii tale blestemate. Nu există nimic mai tragic decât să fii cu Isus pe buze, iar la final El să spune – NU TE CUNOSC! Aceasta este esenţa mâniei lui Dumnezeu – continuarea vieţii ca şi cum nimic nu s-a întâmplat, dar fără Dumnezeul cel viu.

Această secţiune de text, deşi este foarte aspru formulată, este plină de speranţă şi siguranţă. Dumnezeu a asigurat în cer o jertfă şi un Mare Preot. Singurul lucru care rămâne de făcut credinciosului este să se apropie cu inimă curată, sa simtă cu inima lui Dumnezeu care bate pentru toţi oamenii şi să FUGĂ DE SINGURĂTATE! Să îşi deschidă viaţă. Să caute părtăşia, nu programele duminicale. Să aibă liste de rugăciune. Să studieze Scriptura împreună cu cei care caută pe Domnul dintr-o inimă curată. Să aibă puterea să mărturisească fraţilor păcatul! Să aibă casa deschisă şi orice altceva care indică spre o viaţă trăită alături de fraţi şi de surori. Astfel, cel care se apropie în acest fel de Sfânta Sfintelor, sigur va ajunge până la capăt, sigur nu va cădea în mâinile Dumnezeului cel viu.

(Sami Ghica)

Motivele de post şi rugăciune pentru săptămâna 31 ianuarie – 07 februarie 2016„21Nu orişicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face

voia Tatălui Meu care este în ceruri. 22Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?" 23Atunci le voi spune curat: "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege." 24De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu

judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. 25A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. 26Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. 27A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare." 28După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui; 29căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor. " (Matei 7:21-29)

Ne vom ruga pentru familiile tinere precum şi pentru bolnavii din Biserica Filadelfia, mijlocind pentru întărirea lor în luptele zilnice pe care le au de purtat în confruntarea cu probleme spirituale sau cu cele materiale, astfel încât fiecare să fie aşteaptători ai revenirii Domnului Isus.

Ne vom ruga pentru cei care au fost cândva în biserica noastră dar au rătăcit de la credinţă şi n-au putut ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.

Ne rugăm pentru cei bolnaviCiohoranu Sultana, Crăciun Ileana, Ghica Aneta, Gheorghe Alexandrina, Gogonea Stănica, Porumb Rodica, Popa Mioara, Ciohoranu Ion, Cojocea Nicu, Ştefan Ionel, Ţiflea Ion, Matei Elena.