programe/măsuri în vederea creşterii gradului de angajare ... · pentru promovarea angajării...

Programe/măsuri în

vederea creşterii gradului

de angajare a persoanelor

cu handicap

V a r ş o v i a , M a r t i e 2 0 1 1

2

Cuprins

1. INTRODUCERE……………………………………………………………….………..…3

2. OBIECTIVE ŞI DOMENIU DE AUDIT ………………………………………………..6

3. STRUCTURA ORGANIZAŢIONALĂ A SISTEMULUI DE INTEGRARE

PROFESIONALĂ A PERSOANELOR CU HANDICAP DIN FIECARE ŢARĂ ……7

4. PRINCIPALE CONSTATĂRI DE AUDIT AUDIT ………………………...…….…..10

4.1. FINANŢAREA PROGRAMELOR/MĂSURILOR……………………….……….……………………..10

4.2. IMPLEMENTAREA ŞI DERULAREA PROGRAMELOR/MĂSURILOR AN ……………………10

4.3. OBSTACOLE ŞI BARIERE…………………………………………………………………………..…….12

4.3.1. BARIERE ECONOMICE, JURIDICE - ORGANIZAŢIONALE ŞI PSIHOLOGICE ..12

4.3.2. BARIERE ALE SISTEMULUI …….…………………..……………….……………………….16

4.4. PROMOVARAEA ŞI SUSŢINREA ANGAJĂRII PERSOANELOR CU HANDICAP…………..21

5. BUNE PRACTICI - EXEMPLE…..………………………………………..……..….....25

6. RECOMANDĂRI………………….………………………………………..………….....27

7.

ANEXE……………….……………………………………………………………………..ER

OARE! MARCAJ ÎN DOCUMENT NEDEFINIT.

3

1. Introducere

Tema celui de-al VII-lea Congres EUROSAI din 2008, care a avut loc la

Cracovia, a constat în aspecte privind elaborarea unor programe în vederea susţinerii

angajării persoanelor cu handicap. Se află la baza auditului paralel coordonat de

Camera Supremă de Control a Poloniei, la care au participat 12 SAI-uri. Acordul

privind cooperarea a fost semnat la întrunirea de la Varşovia care a avut loc la 15

ianuarie 2010 şi unde s-a convenit programul cadru care urma să fie luat în

considerare de toate SAI în activitatea lor de audit.

În multe ţări, proporţia semnificativă de persoane cu handicap în cadrul

societăţii cu o insuficientă activitate economică reprezintă o problemă considerabilă.

Această populaţie se caracterizează printr-o rată scăzută de ocupare şi de pasivitate

ocupaţională.

Situaţia este înrăutăţită de nivelul redus de educaţie. De exemplu, in Republica

Polonă in 2010 numai 6,7% persoane cu handicap aveau pregătire universitară, în

timp ce acest procentul la totalul populaţiei era 17.8%. Disproporţia în ceea ce

priveşte nivelul de educaţie este ilustrată în graficul de mai jos.

Graficul 1. Persoane cu handicap şi persoane fără handicap în funcţie de educaţie în 2009

7,7313,49

36,00

23,60

48,30

88,06

76,92

57,30 58,60

38,90

4,219,59

6,70

17,8012,80

0,00

10,00

20,00

30,00

40,00

50,00

60,00

70,00

80,00

90,00

100,00

disabled non-disabled disabled non-disabled disabled non-disabled

TURKEY POLAND BULGARIA

primary and lower secondary university

Sursă: Întocmit pe baza datelor din rapoartele naţionale

4

În unele ţări, situaţia persoanelor cu handicap depinde şi de gen/sex.

Baza sistemului de susţinere a persoanelor cu handicap poate fi compensarea

(asigurarea unei susţineri financiare care este o alternativă la muncă) sau integrarea

(cu scopul de a asista persoanele cu handicap în găsirea şi păstrarea unui loc de

muncă) sau combinaţia acestora.

Munca oferă persoanelor cu handicap o serie de beneficii, printre care, în afara

obţinerii unei surse de beneficii, dar şi creşterea încrederii în sine şi obţinerea unor noi

deprinderi/competenţe. De aceea, guvernele statelor membre EUROSAI alocă resurse

considerabile acţiunilor de susţinere a persoanelor cu handicap pe piaţa muncii.

Verificarea modului în care guvernele cheltuiesc fondurile în acest scop şi dacă acest

lucru se face cu respectarea principiilor de eficacitate, eficienţă şi economicitate

constituie o sarcină importantă a SAI.

În principal, acest audit se referea la performanţa programelor/măsurilor

selectate în vederea promovării angajării persoanelor cu handicap. SAI au trebuit să ia

în considerare condiţiile specifice ale ţărilor lor care rezultă din definiţia juridică a

handicapului, un rol diferit al autorităţilor centrale şi locale în cadrul sistemului de

susţinere, mandatul diferit al SAI în ceea ce priveşte domeniul auditului şi importanţa

acordată programelor. Cu toate acestea, provocările cu care s-au confruntat toate SAI

au fost comune majorităţii acestora: complexitatea metodologiei de implementare a

programelor, dificultatea evaluării atingerii obiectivelor propuse şi lipsa

disponibilităţii datelor.

În statele membre ale EUROSAI handicapul este definit în mod diferit. Uneori

se aplică prevederi legale separate care reglementează acest aspect în funcţie de

diferite obiective (există uneori definiţii diferite ale handicapului pentru a evita

discriminarea şi altă definiţie pentru nevoile de acces la beneficii). Cea mai generală

interpretare este cea conform căreia handicapul este o stare în care sănătatea (fizică

sau psihică) influenţează desfăşurarea activităţilor zilnice şi capacitatea de a participa

la activitatea lucrativă. Cel mai adesea este confirmat de echipe specializate de medici

şi din care fac parte uneori psihologi, terapeuţi şi alţi angajaţi din afara profesiei

medicale.

Analiza situaţiei persoanelor cu handicap şi a participării lor pe piaţa muncii

este limitată de disponibilitatea datelor relevante la nivel naţional.

De exemplu, în Germania instituţii diferite furnizează informaţii utilizând

metode diferite de culegere a datelor şi surse diferite de date şi se referă chiar la

perioade de timp diferite, ceea ce limitează posibilitatea de a compara datele şi

consecvenţa acestora.

Mai mult, în unele ţări, programele speciale de angajare a persoanelor cu

handicap sunt derulate la nivel regional sau municipal şi nu la nivel naţional, astfel

respectivele statistici generale privind participanţii la programe şi uneori chiar şi

cheltuielile presupuse de derularea acestora nu sunt disponibile sau sunt cel puţin

foarte greu de obţinut.

Diferenţele cu privire la indicatorii particulari privind participarea activă la

viaţa profesională a persoanelor cu handicap între ţări cu context socio-economic

similar pari mari. Nu ţine de domeniul acestui proiect să explice aceste variaţii care

par să fie datorate parţial şi diferenţele culturale.

5

Aceste diferenţe limitează domeniul analizei comparative şi pot influenţa

rezultatele acesteia. Acest lucru trebui reţinut pe parcursul citirii acestui raport.

Imaginea 1. Persoană cu handicap în cursul atelierului de activare profesională

Sursa:PFRON

Eroare! Fără sursă de referință.

6

2.Obiective şi domenii ale auditului

În acord cu SAI participante, s-a stabilit ca auditul derulat în cadrul auditului

coordonat să se bazeze pe standardele de audit INTOSAI şi pe standardele şi liniile

directoare de audit ale celor 12 SAI-uri.

Părţile au convenit să deruleze auditul programelor/măsurilor selectate care

promovează angajarea persoanelor cu handicap pe piaţa deschisă a muncii, folosind

fonduri publice. Auditul a presupus măsuri luate la nivel naţional sau de către agenţii

guvernamentale şi/sau la nivel regional şi/sau local. Domeniul a variat în funcţie de

mandatul SAI individuale.

Scopul auditului a fost evaluarea performanţei programelor/măsurilor selectate

pentru promovarea angajării persoanelor cu handicap .

Auditurile au analizat şi modul în care entităţile din sectorul public folosesc

programele pentru a promova angajarea persoanelor cu handicap, respectă drepturile

angajaţilor cu handicap şi elimină barierele în ceea ce priveşte angajarea.

Părţile au decis să deruleze audituri naţionale în conformitate cu Programul

cadru de audit. Rezultatele privind unele chestiuni de audit depind de disponibilitatea

datelor în ţările participante.

Pentru a permite recunoaşterea diferitelor date şi pentru a permite răspunsul la

diferite întrebări, metodologia a combinat diferite metode de cercetare (analiză a

documentelor, a datelor disponibile, interviuri ş studii).

Auditul a acoperit perioada 2006 – 2009 (în Turcia şi Republica Macedonia –

2005 – 2009, în Republica Polonă 2007 –prima jumătate a anului 2010).

Principale constatări ale auditului

7

3.Structura organizaţională a sistemului

pentru integrarea profesională a

persoanelor cu handicap

Sistemul privind cotele

Există multe probleme legate de pătrunderea sau revenirea persoanelor cu

handicap pe piaţa muncii. De asemenea, este greu să se aprecieze ce instrument al

politicii implementate într-o anumită ţară are cele mai bune efecte. Se discută în multe

ţări dacă soluţia ar trebui să fie respectarea drepturilor cetăţenilor (introducerea

legislaţiei anti-discriminatorii) sau dacă ar trebui să se bazeze pe obligaţia de a angaja

persoane cu handicap.

Alegerea între acestea două se bazează în mare parte pe diferenţe culturale,

atitudini şi experienţe. În Europa centrală, de vest şi de sud astfel de politici sunt bine

consolidate. Dar în unele ţări adepte ale cotelor privind angajarea persoanelor cu

handicap s-au introdus recent noi elemente de politică anti-discriminare, în cadrul

legislaţiei primare sau în alte documente legislative. Acest lucru are în primul rând un

sens simbolic – demonstrează deschiderea ţării respective faţă de problemele

grupurilor sociale mai slabe din punct de vedere economic.

Nu este clar dacă folosirea legislaţiei pentru a proteja drepturile persoanelor cu

handicap este atât de eficientă pe cât se doreşte. Dacă persoanele angajate deja se

bucură de o protecţie mai mare, o astfel de legislaţie îngreunează procesul de angajare

a unor persoane cu o capacitate redusă de muncă, angajatorii temându-se de

consecinţele concedierii acestora în cazul în care nu dau randament.

Sistemul cotelor privind angajarea persoanelor cu handicap implică obligaţia

entităţilor de a angaja persoane cu handicap. Acest program este în general mai bine

implementat şi oarecum mai uşor de evaluat. Acest sistem este implementat în

majoritatea ţărilor care au participat la audit. Numai în Elveţia şi Republica

Macedonia nu există nicio obligaţie legală în acest sens. Diferenţe:

- Nr. angajaţi care generează obligaţia de plată de la 8 angajaţi în Ucraina până

la 50 (în Turcia, România);

- Instituţii/fonduri din care se efectuează plata – direct la bugetul de stat

(Republica Cehă şi Republica Slovacă) sau în conturi/fonduri speciale;

- modul de calculare a sumelor de taxelor de compensare – în funcţie de

numărul de posturi pentru persoane cu handicap şi de măsura în care obligaţia

a fost îndeplinită, dar soluţiile diferă de la ţară la ţară;

- situaţiile în care se exonerează angajatorii de plată – în majoritatea ţărilor,

sunt identice pentru sectorul privat şi cel de stat şi sunt în funcţie de procentul

de angajare a persoanelor cu handicap (până la 6% în Republica Polonă).

Angajatorii sunt de asemenea exoneraţi de plată prin achiziţionarea de bunuri

şi servicii de la organizaţiile care îndeplinesc cerinţele legale.


8

În majoritatea ţărilor în care sistemul cotelor privind angajarea persoanelor cu

handicap este obligatoriu, este considerat un element important al politicii aplicate în

domeniu.

Exemple:

În Ucraina, un organism guvernamental care monitorizează implementarea

acestui sistem de către angajatori nu beneficiază de informaţii complete privind

numărul total al instituţiilor bugetare din ţară şi nr. locuri muncă pentru persoane cu

handicap care ar trebui create. Fondul nu desfăşoară activităţi privind înregistrarea

unor astfel de instituţii şi ca urmare, majoritatea acestora evită înregistrarea la

birourile regionale ale Fondului şi nu le prezintă niciun fel de rapoarte. Astfel, nu

aplică cotele legale privind angajarea persoanelor cu handicap .

În Republica Slovacia, există riscul ca angajatorii să nu-şi îndeplinească

această obligaţie. N-au fost înregistraţi în baza de date şi nu li s-a cerut să-şi

îndeplinească această obligaţie şi posibila plată la bugetul de stat.

Se pare că există două elemente ale politicii care determină nivelul real al

obligaţiilor angajatorilor: existenţa sancţiunilor adecvate pe de o parte şi a

instrumentelor corespunzătoare de aplicare a acestora.

Ex: În Republica Polonă, sancţiunile aspre nu au constituit totuşi un stimul

care să motiveze sectorul public să ia măsuri active pentru angajarea persoanelor cu

handicap. Este adevărat că în astfel de situaţii a crescut nivelul plăţilor făcute de

majoritatea entităţilor auditate de către Fond, totuşi, până în 2009 cheltuielile în acest

sens au reprezentat un element al planurilor financiare ale unităţilor auditate. Abia în

2009 Ministerul Finanţelor a obligat aceste entităţi să nu mai planifice aceste

cheltuieli.

Programe/măsuri pentru activarea profesională

În toate ţările există un sistem complex de protecţie a persoanelor cu handicap,

datorită numeroaselor acte legislative care îl reglementează şi numărului mare de

entităţi implicate – sector public, privat şi ONG-uri.

Unele programe şi măsuri nu sunt limitate în funcţie de nivelul de incapacitate,

alte programe pot fi folosite numai de persoanele cu handicap care îndeplinesc

anumite criterii: În Germania – pot beneficia de sprijin persoanele cu un nivel ridicat

de handicap, confirmat oficial. În Republica Slovacă, persoanele cu handicap

beneficiază de prestaţii suplimentare dacă au o capacitate de a presta activitate

remunerată cu 40% mai scăzută decât persoanele fără handicap. În Elveţia, trebuie să

existe o relaţie cauză-efect între pierderea sănătăţii şi incapacitatea de a presta

activitate remunerată.

În Spania, începând cu 2006, reducerea contribuţiilor la asigurările sociale ale

angajatorilor poate deveni şi mai mare în funcţie de gravitatea handicapului, vârstă şi

eventual de sex. Această modalitate de stabilire a valorilor reducerilor este nouă.

Aceste diferenţe au fost stabilite ca răspuns la faptul că în cadrul comunităţii

persoanelor cu handicap cele trei situaţii menţionate acţionează ca elemente

discriminatorii la momentul selectării.

Majoritatea ţărilor participante au subliniat faptul că persoanele cu handicap

au un nivel de pregătire inferior şi demonstrează activitate profesională mai redusă.

Acest indicator nu poate determina evaluarea eficienţei sistemului de susţinere

aplicat. Există alţi factori externi în afara intervenţiei publice care influenţează situaţia


9

persoanelor cu handicap. De asemenea, plăţile sistematice pot produce efecte

cumulate numai în viitor.

Programele/măsurile auditate prin care se susţine angajarea persoanelor cu

handicap s-au referit mai ales la angajarea pe piaţa deschisă a muncii.


10

4. Principalele constatări ale auditului

4.1. Finanţarea programelor

Din analiza rapoartelor naţionale, reiese că găsirea şi susţinerea locurilor de

muncă pentru persoane cu handicap se poate realiza printr-o serie de programe şi

acţiuni, de la angajarea în societăţii cu activitate lucrativă protejată, până la diferite

forme de sprijin pe piaţa deschisă a muncii.

Diagrama 1. Clasificarea acţiunilor de susţinere a gradului de ocupare a forţei de muncă privind persoanele

cu handicap

Sursă: rapoartele naţionale

În majoritatea cazurilor, sursa de finanţare o reprezintă fonduri obţinute de la

angajatorii care nu-şi îndeplinesc obligaţiile privind angajarea persoanelor cu

handicap, dar şi resurse de la bugetele naţionale, fonduri UE.

4.2. Implementarea şi derularea programelor/măsurilor

Instituţiile care implementează programele controlate de susţinere a

persoanelor cu handicap pe piaţa muncii în diferite ţări sunt:

- oficii centrale cu competenţe în domeniul social şi al familiei,

- oficii cu competenţe în domeniul intermedierii pe piaţa muncii şi al consilierii

profesionale,

- instituţii care gestionează aspecte legate de persoanele cu handicap ,

- organizaţii neguvernamentale.

În principiu, toate persoanele cu un grad confirmat de handicap pot solicita

participarea la programe, cu condiţia îndepliniri stricte a condiţiilor definite şi

respectarea procedurilor pentru a beneficia de susţinere.

În cursul implementării programelor s-au constatat nereguli procedurale sau

îndeplinirea incompletă a obligaţiilor contractuale, atât din partea instituţiilor care

gestionează implementarea programelor, cât şi a beneficiarilor fondurilor.

PROGRAME/MĂSURI

îndreptat către angajatori

îndreptat către persoanele cu

handicap

angajaţi

în căutarea unui loc de muncă


11

Exemple:

În raportul Bulgariei s-a reţinut necesitatea unor servicii de intermediere mai active

în vedera angajării și implicarea angajatorilor. S-a constatat că, în unele dosare ale

contractelor, cererea de ocupare a unui post liber, scrisoarea de consiliere şi contractul

purtau aceeaşi dată – deci postul fusese ocupat fără asistenţa reală a Directoratelor

Oficiului Muncii. În cursul auditului s-au constatat plăţi necuvenite în sumă de 47.434,62

BGN în cadrul a 10 contracte cadru din 2006 acordate angajatorilor, în ciuda controlului

privind plăţile efectuate şi a verificărilor la faţa locului. Acestea se referă la perioada de 12

luni, în care nu s-a mai primit subvenţionare, pentru contractele semnate în 2006. În timpul

auditului, aceste entităţi au luat măsuri pentru înapoierea sumelor.

In Republica Macedonia, procesarea cererilor privind folosirea fondurilor din

Fondul special sunt procesate timp de 1 – 2 ani, în loc de 60 zile, aşa cum prevede legea,

ceea ce descurajează entităţile să ia alte măsuri în vederea angajării persoanelor cu

handicap şi a îmbunătăţirii condiţiilor lor de muncă. Explicaţia acestei situaţii este

modificarea frecventă a legislaţiei aplicabile privind fondurile din cadrul Fondului Special

şi alocarea acestora.

Şi în Republica Polonă s-a constatat la 40% din entităţile verificare încălcarea

procedurilor obligatorii pentru programele speciale sau neîndeplinirea prevederilor

contractuale.

De asemenea, unele acţiuni ale Fondului de stat au fost apreciate ca nefiind

credibile; au erodat încrederea beneficiarilor:

modificarea regulilor de cooperare pe parcursul derulării acordurilor pe termen lung

încheiate cu beneficiarii în cadrul programului PARTNER, în timp ce acestea ar fi

trebuit să servească drept garanţie a sprijinului financiar de către PFRON;

încheierea de acorduri în cursul implementării sau după finalizarea sarcinilor;

diminuarea sumelor acordate iniţial în cursul implementării proiectelor;

efectuarea decontărilor cu întârzieri de până la trei ani.

Din acest motiv, anumite organizaţii au renunţat la cooperarea cu PFRON.

In Ucraina s-a constatat că un număr mare de locuri de muncă pentru persoane cu

handicap nu fuseseră documentate şi verificate oficial, astfel încât indicatorii au fost

supraestimaţi.


12

4.3. Obstacole şi bariere

4.3.1. Economice, juridice – organizaţionale şi psihologice

Natura, sursa şi caracterul acestora este diferit; angajatorii şi persoanele cu

handicap au puncte de vedere diferite. Cu toate acestea, dificultăţile arătate în multe

rapoarte sunt similare.

Barierele cele mai de întâlnite sunt ilustrate în graficul de mai jos.

Diagrama 2. Clasificarea barierelor care îngreunează creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă

pentru persoanele cu handicap

Sursa: rapoartele naţionale

Bariere

Indicate de angajatori

Indicate de persoane

cu dizabilități

Economice, juridice

și organizaționale

Economice, juridice

și organizaționale

Psihologice

Psihologice

Costul adaptării

posturilor de lucru

Volumul crescut de

lucru

Lipsa resurselor

sufiente

Costuri mai mari

privind desfășurarea activității

Stereotipe negative

Insuficiente informații privind

programele

disponibile

Lipsa unui mediu suficient de disponibil

Rezerve în solicitarea sprijinului

Disponibilitate mai mică din cauza stării

de sănătate

Informații insuficiente privind

resursele disponibile

Reglementări

complicate și proceduri în permanentă

schimbare

Prejudecăți ale

mediului


13

Bariere de natură arhitectonică

Accesul lipsit de bariere este de o importanţă capitală pentru integrarea cu

succes a angajaţilor cu handicap grav.

Soluţiile germane reprezintă un exemplu de bune practici în lichidarea acestor

bariere.

Întreaga infrastructură a clădirilor de birouri şi de sedii pentru pregătire

profesională reprezintă un factor cheie pentru integrarea cu succes a angajaţilor cu

handicap sever.

Clădirile au fost construite sau adaptate ţinându-se cont de nevoile

persoanelor cu handicap. Echipamentul standard din cadrul clădirilor de birouri

vizionate includea băi pentru persoanele cu handicap şi sisteme automate de

deschidere a uşilor.

Angajaţii însărcinaţi cu întreţinerea clădirii în cadrul organismelor auditate au

făcut eforturi numeroase pentru a asigura acces neîngrădit tuturor cursanţilor şi

angajaţilor, către clădire şi înăuntrul acesteia.

În cadrul strategiilor privind securitatea, în vederea asigurării posibilităţii de

evacuare în caz de urgenţă a persoanelor cu handicap şi a altor persoane care au

nevoie de ajutor există scaune cu care persoanele, care nu pot merge, pot fi evacuate

pe scări în cazul în care nu funcţionează lifturile. Se vor pregăti în mod permanent

asistenţi care să poate manipula scaunele în regim de siguranţă.

Imaginea 2. Scaun de evacuare

Sursa: Raportul SAI Germania


14

Dar chiar şi în Germania s-a dovedit că asigurarea infrastructurii necesare

pentru persoanele cu handicap este o provocare, chiar şi în cazul clădirilor publice

moderne. Clădirile universităţii se află la distanţe mari între ele, pe un teren în pantă –

un peisaj frumos. Aşezarea pe teren în pantă, distanţe mari între căminele studenţeşti,

parcările pentru vizitatori, personal, terenurile de sport – pun probele persoanelor cu

mobilitate redusă sau celor care folosesc scaune cu rotile.

Găsirea aleilor fără scări presupune ocoluri lungi, care pun probleme

persoanelor cu handicap din cauza terenului în pantă şi a lipsei porţiunilor plate.

Iarna, aleile îngheaţă punând probleme şi mai serioase. Aceste condiţii nu se

datorează lipsei de angajare în vederea integrării, ci mai curând demonstrează lipsă de

experienţă.

Imaginea 3. Pante care cauzează probleme persoanelor cu mobilitate redusă sau scaunului cu rotile

Sursa: Raportul SAI Germania

Şi alte ţări au indicat, de asemenea, lipsa de adaptare corespunzătoare a

clădirilor pentru persoane cu handicap, ceea ce reprezintă un obstacol important care

împiedică actitatea lor profesionale.

Şi în Republica Polonă, în ciuda numeroaselor acţiuni în vederea lichidării

barierelor arhitecturale şi a îmbunătăţirilor semnificative în acest sens, 57,1% din

clădirile controlate prezentau probleme serioase care împiedică accesul şi activitatea

persoanelor cu handicap - lipsa unui sistem de scări rulante pe care să le poată accesa

persoanele cu handicap, pragurile de la uşi şi lăţimea inadecvată a intrării şi a uşilor

interioare.


15

Imaginea 4. Uşa de la intrare împiedică accesul scaunului cu rotile

Sursa: Raportul naţional al Republicii Polone

Imaginea 5. Starea precară a căi de acces împiedica deplasarea cu un scaun cu rotile

Sursa: Raportul naţional al Republicii Polone

Educaţie

În unele ţări, angajatorii au subliniat nivelul insuficient de educaţie al

persoanelor cu handicap. Îmbunătăţirea oportunităţilor educaţionale ale acestor

persoane au implicaţii în ceea ce priveşte sistemul implementat în vederea asistării

celor care au încheiat şcoala şi se pregătesc pentru a se angaja. Noile generaţii de


16

tineri cu disabilităţi mai bine pregătiţi profesional vor fi mai pregătiţi pentru viaţa

activă pe piaţa muncii.

Pe de altă parte, în unele ţări, în perioade de criză, societăţile sunt mai

reticente în recrutarea persoanelor cu handicap cu un nivel de pregătire mai ridicat,

sau că acestea pot fi înlocuite cu persoane cu un nivel mai scăzut de pregătire.

Bariere psihologice

Aceste bariere, înrădăcinate în chiar persoanele cu handicap, sunt mai greu de

influenţat în mod direct şi eficient. Pasivitatea şi neajutorarea se numără printre

acestea. Neajutorarea se referă la persoanele care ar dori să acceseze piaţa muncii,

dar sunt lipsite de cunoştinţe practice şi teoretice şi de resurse. Pentru acestea există o

serie de instrumente de asistenţă – programe de pregătire profesională – şi este foarte

probabil că se vor obţine rezultate satisfăcătoare. Cea mai dificilă problemă este cea

referitoare la persoanele pasive, care nu sunt interesate să se angajeze. Acestea vor

trebui să facă în primul rând obiectul unei intervenţii terapeutice pentru a fi motivate

să lucreze, după care să se încerce din nou să fie introduse pe piaţa muncii.

4.3.2. Bariere create de sistem

Bariere pot fi create de sistemul care susţine angajarea persoanelor cu

handicap, care funcţionează defectuos: lipsă de coordonare între instituţii şi

complexitatea procedurilor administrative, accesibilitatea şi siguranţa informaţiilor,

eficienţa redusă a instrumentelor politicii de susţinere a ocupării persoanelor cu

handicap, dificultăţi în stabilirea relaţiei cauză-efect între programele implementate şi

situaţia persoanelor cu handicap pe piaţa muncii.

Lipsă de coordonare între instituţii şi complexitatea procedurilor

administrative

Slaba comunicare între organizaţii face dificilă descrierea explicită a rolului

tuturor celor implicaţi. De asemenea, unele organizaţii nu aparţin sectorului public,

ceea ce face evaluarea implementării obiectivelor şi mai dificilă. Acest lucru a fost

semnalat de SAI Republica Macedonia, Republica Slovenia, Ucraina, Elveţia,

România şi Republica Polonia.

Lipsa unor ţinte cantitative şi probleme privind evaluarea

În câteva cazuri s-a efectuat evaluarea programelor pentru a constata dacă

acţiunile au avut rezultatele aşteptate. În majoritatea cazurilor, aceasta a fost doar

preliminară şi incompletă.


17

SAI au atras atenţia că implementarea concluziilor care rezultă dintr-o

evaluare adecvată ar mări eficienţa implementării programelor.

Aparent scăzuta, importanţă acordată evaluării e posibil să se datoreze unor

probleme generale teoretice şi metodologice în ceea ce priveşte evaluarea

programelor sociale.1

Această problemă deosebit de importantă se datorează lipsei unor obiective

clar definite şi măsurabile formulate pentru fiecare acţiune. Obiectivele relativ

clar definite ar reprezenta o premisă a unei evaluări corespunzătoare a rezultatelor

programelor şi o bază pentru o concentrare mai atentă asupra evaluării.

1 O altă problemă o constituie unitatea de măsură care să se folosească în evaluarea rezultatelor

programelor – se va pune accentul pe dimensiunea economică, socială, politică sau umanitară? O altă

problemă este modificarea condiţiilor economice sau schimbări ale condiţiilor pe piaţa muncii.

În Republica Cehă, chiar dacă reabilitarea în vederea includerii pe piaţa muncii a

fost stipulată de lege în 1991, Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale nu are acces

la informaţiile necesare pentru a evalua eficienţa instrumentului. Acesta nu

monitorizează sistematic nici cheltuielile medii per participant, nici durata medie a

cazului de reabilitare în vederea includerii pe piaţa muncii, nici rata de success. În

ceea ce priveşte instrumentele legale, Ministerul nu a stabilit niciun fel de

obiective concrete şi măsurabile care să fie atinse în ocuparea forţei de muncă

privind persoanele cu handicap. Nu are acces la informaţii privind numărul real de

personae cu handicap şi nu monitorizează procentul în care grupurile separate de

angajatori ocupă persoanele cu handicap, ceea ce face imposibilă evaluarea şi

complică introducerea obiectivelor şi instrumentelor care ar motiva toate grupurile

de angajatori.

In Republica Slovenia, Ministerul nu a solicitat evaluări multianuale ale unui

studiu privind raportul cost/beneficiu. Pe baza acestuia din urmă s-ar fi putut face

evaluări mai concludente ale eficacităţii reabilitării profesionale a persoanelor cu

handicap, cu efecte măsurabile ale programelor şi finanţării pe perioade mai lungi

de timp.

În România, masurile implementate prin proiectele finantate din fonduri publice

nerambursabile, in cadrul programelor pentru integrarea profesionala a persoanelor

cu dizabilitati, au reprezentat o investitie in înfiinţare/dezvoltarea serviciilor

sociale si in resursa umana, fiind create totuşi 25 locuri de muncă pentru

persoanele cu handicap


18

Aspectele privind evaluarea încep să capete importanţă în contextul eficienţei

scăzute a programelor şi acţiunilor. Problema eficienţei scăzute a instrumentelor

politicilor de angajare a persoanelor cu handicap care iau în considerare în mică

măsură cerinţele pieţei muncii a fost ridicată de SAI Turcia, Bulgaria, Ucraina,

România şi Polonia.

In Republica Polonă, SAI a propus implementarea unui sistem de verificare a

eficienţei unor proiecte deosebit de importante în lumina rezultatelor evaluării

preliminare a programului WORK TRAINER, care a indicat o eficacitate scăzută a

proiectului. În acest context s-a constatat că există numai 5 proiecte cu bune

rezultate şi cu o investiţie moderată (14% din proiectele implementate). Pe de altă

parte, s-a constatat existenţa a unui mare număr de proiecte cu realizări slabe (inclusiv

10 proiecte cu costuri mici şi 4 cu costuri mari). Libertatea considerabilă acordată

beneficiarilor la începutul implementării programului dat fiind caracterul pilot a

condus la disproporţii semnificative privind sumele cheltuite per participant la

program şi în ceea ce priveşte lungimea duratei medii de susţinere pentru 1

beneficiar. Costul plătit de o organizaţie a fost chiar de zece ori mai mare decât cel

plătit de o alta.

In Turcia, s-a constatat nivelul redus al valorii adăugate a programelor

implementate de ONG. Pentru a se susţine şi a-şi creşte nivelul de recunoaştere unele

dintre asociaţii şi fundaţii prezintă proiecte care nu adaugă valoare domeniului

angajării persoanelor cu handicap. Costurile proiectelor acestora sunt considerate

ridicate, ajungând în unele cazuri la 70%.

De asemenea, nu există programe de pregătire profesională care să se adreseze

persoanelor cu handicap şi aceste programe nu ţin cont de cerinţele pieţei de muncă.

Acest lucru explică eficacitatea scăzută – în perioada 2005 – 2009 angajarea după

In Republica Polonă, obiectivul unuia dintre programe a fost formulat într-un mod

imprecis şi imposibil de măsurat, ceea ce nu a permis definirea nivelului atingerii sale şi a

creat riscul de a angaja cheltuieli fără o ţintă precisă.

Fondul pentru promovarea angajării persoanelor cu handicap din Slovenia şi-a

desfăşurat acţiunile în conformitate cu politicile definite în obiectivele guvernamentale ale

planului de acţiune pentru personae cu handicap, în perioada 2007-2013. Aceste obiective

au fost formulate la modul general şi nu exprimate cantitativ şi nu au caracter obligatoriu.

Astfel, nu au indicat ce efecte măsurabile se aşteaptă de la acest Fond în viitor privind

eficienţa promovării angajării persoanelor cu handicap la nivelul statului.

In Republica Cehia nu s-au stabilit obiective concrete şi măsurabile de atins în

angajarea persoanelor cu handicap şi nici nu s-a monitorizat angajarea persoanelor cu

handicap per categorie de angajator. Absenţa unor astfel de informaţii face imposibilă

evaluarea şi complică introducerea de obiective şi instrumente care ar putea motiva toate

categoriile de angajatori.

În schimb, în Germania s-au definit obiective concrete, măsurabile în programul

“Job 4000”. Crearea unui număr de minimum 1000 de locura de muncă noi, de 500 centre

de pregătire profesională şi a unui număr de minimum de 2500 persoane cu handicap grav

integrate cu ajutorul agenţiilor de integrare locale.

În România, în cazul proiectelor implementate, este dificil să se concluzioneze cu

privire la eficiența și eficacitatea acestora deoarece, prin legislația secundară emisă, nu

sunt definiți indicatorii de rezultat pentru evaluarea proiectelor nici pentru perioada de

implementare și nici pentru perioada de sustenabilitate a acestora.


19

finalizarea unui curs de pregătire a fost 3,9% şi cu toate acestea numărul programelor

de pregătire este în creştere. O situaţie similară se întâlneşte în Polonia. Fiecare a

patra persoană dintre cele care au absolvit un curs de pregătire s-a angajat, dar

angajarea nu a fost întotdeauna în legătură cu pregătirea.

In Ucraina, angajarea persoanelor cu handicap scade şi în acelaşi timp cresc

cheltuielile. In 2006, 50% dintre persoanele asistate s-au angajat, în timp ce în 2009

numărul acestora a fost de numai 30%.

Şi eficienţa unui proiect al Agenţiei de Ocupare a Forţei de Muncă Turce

(TEA) este în scădere. Dacă în 2005 şi-au găsit de lucru 15,5% dintre persoanele

asistate, în 2009 procentul a fost de numai 1,1%.

Grafic 2. Contribuţia proiectelor TEA la ocuparea forţei de muncă

15,5

1,33,2

2,31,1

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

2005 2006 2007 2008 2009

Sursă: Raport SAI Turcia

Rezultatele unui sondaj efectuat în Bulgaria au indicat o eficacitate scăzută a

programelor: 25% dintre respondenţi au răspuns pozitiv, 20% au considerat că acestea

sunt eficace într-o oarecare măsură, 30% consideră programele ineficace, 25% nu au

informaţii privind programele.

In Bulgaria, se face o evaluare periodică a obiectivelor prevăzute în Programul

Naţional pentru Angajarea şi Pregătirea profesională a persoanelor cu handicap

permanent (componenta “angajare”), implementat la Agenţia naţională pentru

angajare prin intermediul rapoartelor lunare şi anuale şi al analizelor nivelului de

implementare. Periodic şi lunar, prin intermediul statisticilor administrative ale

Agenţiei naţionale pentru ocuparea forţei de muncă se monitorizează indicatorii

principali ai programului - persoane nou angajate în cadrul programului; persoane

angajate în cadrul programului; fonduri cheltuite; număr de angajatori care au încheiat

contracte în cadrul programului; număr persoane care şi-au păstrat locul de muncă la

acelaşi angajator după expirarea termeului contractului; persoane înregistrate din nou

la Directoratele Oficiului pentru ocuparea forţei de muncă după expirarea contractului.


20

Accesibilitate limitată a datelor fiabile

Lipsa unor informaţii actualizate şi fiabile a împiedicat aplicarea unei politici

eficace în domeniul angajării persoanelor cu handicap şi a îngreunat desfăşurarea

verificărilor de către SAI. Pentru a obţine o imagine generală a programelor a fost

adesea necesar să se facă o comparaţie încrucişată sau o compilaţie a diferitelor baze

de date alcătuite de diferite instituţii conform unor metodologii diferite. Dificultăţi în

acest domeniu au fost indicate de Republica Slovenia, Republica Macedonia,

Bulgaria, Germania, Republica Cehă, Ucraina, România şi Turcia.

Tratarea diferită a persoanelor cu handicap

Republica Macedonia şi Ucraina au subliniat faptul că în ţări diferite,

categorii diferite de persoane cu handicap sunt tratata în mod diferit.

In Republica Macedonia, statul desfăşoară o politică activă în domeniul

persoanelor cu handicap semnând şi ratificând numeroase documente internaţionale şi

armonizând în mod constant legislaţia naţională. Cu toate acestea, o serie de prevederi

legale care reglementează drepturile persoanelor cu handicap se abat de la principiile

constituţionale şi de la normele internaţioanle. Persoanele care au dobândit

handicapul la locul de muncă nu au aceleaşi beneficii ca alte persoane cu handicap.

Dreptul persoanelor cu incapacitate de muncă la plata permanentă a unor beneficii

depinde de starea socială şi economică a familiilor lor.

In Ucraina, legislaţia în domeniul reabilitării profesionale a persoanelor cu

handicap este încă imperfectă şi are lacune care nu asigură implementarea integrală a

garanţiilor statutare pentru persoanele cu handicap în acest sens. Nu se face o

distincţie între angajarea persoanelor cu handicap în funcţie de categoría de handicap

şi nu se ia în considerare faptul că este mai costisitor pentru angajator să angajeze o

persoană cu un grad mai mare de handicap. Prin urmare, această ultimă categorie de

persoane cu handicap rămâne printre cele mai dezavantajate.

Este adevărat că în Turcia s-a creat o bază de date centrală privind persoanele

cu handicap, dar aceasta nu-şi îndeplineşte rolul pe deplin. Proiectul denumit

“Baza de date naţională privind dizabilităţi” este implementat sub auspiciile

administraţiei pentru persoane cu handicap. Principalul scop al proiectului este

crearea unei baze de date centrale care să acopere informaţii atât privind persoana

cât şi handicapul acesteia. Informaţiile sunt transferate electronic din bazele de

date ale entităţilor care furnizează servicii în domeniul persoanelor cu handicap

către baza de date centrală. Cu toate acestea, în practică, evidenţele ţinute de

entităţile individuale sunt fie insuficiente, fie nu respectă standardele. De

asemenea, ONG nu ţin evidenţele în mod regulat sau adecvat.


21

Dificultăţi privind stabilirea raportului cauză şi efect între programele

implementate şi situaţia persoanelor cu handicap pe piaţa muncii

Una dintre cauze este dificultatea monitorizării persoanelor care au participat

la programe. Din acest motiv, este mai dificilă evaluarea succesului programului.

Este de asemenea greu de precizat în ce măsură asistenţa statului a contribuit

la angajarea persoanelor cu handicap. Există o serie de factori care pot influenţa acest

lucru.

4.4. Promovarea şi susţinerea angajării persoanelor cu handicap

În ciuda multor bariere care împiedică funcţionarea sistemului de asistare a

angajării persoanelor cu handicap, s-au luat şi măsuri de încurajare a angajatorilor

care angajează persoane cu handicap, cât şi măsuri de susţinere a persoanelor cu

handicap pe piaţa muncii. Dintre cele mai importante din punct de vedere al finanţării

şi al numărului de participanţi, conform clasificării OECD, se află următoarele forme

de asistenţă în vederea integrării:

- finanţare suplimentară a salariilor şi contribuţiilor către asigurările sociale;

- promovarea liber-profesionalismului;

- programe de pregătire profesională;

- susţinere în căutarea unui loc de muncă,

- angajare asistată.

Auditul modului în care funcţionează aceste acţiuni s-a desfăşurat la diferite

categorii de entităţi:

- la ministere şi alte oficii ale administraţie centrale ( ministerul muncii şi politicilor

sociale, ministerul sănătăţii, educaţiei şi ştiinţei),

- la oficii de ocupare a forţei de muncă,

- la instituţii care se ocupă de aspecte privind persoanele cu handicap ,

- la universităţi,

- la societăţi cu activitate protejată.

In Republica Polonă, în cazul unui proiect având ca obiect consilierea

profesională, indicatorul privind numărul persoanelor care s-au angajat, au

beneficiat de pregătire profesională, educaţie sau alt tip de activitate profesională

ca urmare a unei astfel de consilieri nu a fost relevant. Necesitatea monitorizării

pe termen lung a vieţilor persoanlor care adesea au beneficiat de consiliere o

singură dată, ar implica mari costuri şi ar crea multe probleme organizatorice.


22

Imaginea 6. Nevazatorii, care lucrează într-o companie de telecomunicaţii

(client, service, vanzari de servicii)

Source: PFRON

În majoritatea ţărilor, cel mai important stimulent pentru angajatori în

vederea creşterii disponibilităţii de angajare a persoanelor cu handicap sunt diferitele

tipuri de servicii la care au dreptul în cazul în care îndeplinesc cotele legale de

angajare.


23

.

In Republica Cehă, angajatorii care angajează peste 50% persoane cu

handicap şi au în acelaşi timp peste 25 angajaţi cu normă întreagă au posibilitatea în

plus de a deduce jumătate din impozitul pe venit.

În Republica Slovacă s-a constatat că angajatorii preferă beneficii fiscale şi o

scădere a transferurilor ca stimulent pentru angajarea persoanelor cu handicap. Dar

această posibilitate nu există.

In Slovenia există următoarele stimulente pentru angajatori:

- Stimulente financiare pentru angajatorii care depăşesc cota de angajare a

persoanelor cu handicap plătite de Fond;

- Scutirea de plata contribuţiilor pentru fondul de pensii şi asigurare de boală

a unităţilor sociale pentru persoanele cu handicap;

- Salariu subvenţionat pentru persoanele cu handicap în organizaţii protejate

sau angajare protejată sau în întreprinderi sociale pentru persoanele cu

handicap;

- co-finanţare a adaptării locurilor de muncă pentru persoanele cu handicap ;

- angajare protejată/asistată a persoanelor cu handicap.

În Germania, asistenţa pentru integrarea profesională include toate formele

de asistenţă necesare în vederea susţinerii, creşterii, generării şi recuperării

capacităţii de a-şi câştiga existenţa a apersoanelor cu handicap, luând în considerare

abilităţile acestora:

- asistenţă pentru a păstra sau obţine un loc de muncă, inclusive consiliere şi

servicii de plasament, programme de pregătire (de exeplu, pregătire în

vederea solicitării unui loc de muncă) şi ajutoare privind mobilitatea (de ex.

rambursarea costurilor de transport pentru navetişti);

- pregătirea pentru angajare;

- pregătire profesională;

- alocaţii pentru începerea activităţii.

În România, angajatorii persoanelor cu handicap beneficiază de următoarele

drepturi:

- deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente adaptării locurilor

de muncă protejate şi achiziţionării utilajelor şi echipamentelor utilizate în procesul

de producţie de către persoana cu handicap;

- deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu transportul

persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de muncă, precum şi a cheltuielilor

cu transportul materiilor prime şi al produselor finite la şi de la domiciliul persoanei

cu handicap, angajată pentru muncă la domiciliu;

- decontarea din bugetul asigurărilor pentru şomaj a cheltuielilor specifice de

pregătire, formare şi orientare profesională şi de încadrare în muncă a persoanelor cu

handicap;

- o subvenţie de la stat, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind

sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.


24

În unele ţări, s-au întreprins acţiuni menite să încurajeze persoanele cu

handicap să fie mai active pe piaţa muncii.

Imaginea 7. Profesor Surdo-orb, care lucrează într-o şcoală specială, cu un elev cu Sindromul Down

Sursa: PFRON

De asemenea, se pare că abordarea existentă deja în Elveţia va avea o

importanţă din ce în ce mai mare. În cadrul acesteia, se pune accent pe prevenţie şi pe

intervenţia promptă privind persoanele care nu sunt încă handicapate, dar starea lor

de sănătate, absenţele frecvente cauzate de o boală, pot sugera că se încadrează în

grupa de risc.

Gestionarea cazurilor se foloseşte în vederea asistării angajaţilor confruntaţi cu

o situaţie dificilă (datorată bolii, accidentului, stressului etc.). Obiectivul constă în

menţinerea stării lor de sănătate şi în susţinerea reintegrării lor profesionale după o

boală sau un accident, folosind un sistem de detectare şi intervenţie rapidă în

colaborare cu şefii lor direcţi. Gestionarea cazurilor se bazează pe patru etape:

evaluarea anterioară, accord de reintegrare, implementarea şi coordonarea măsurilor

şi evaluarea finală.

În Republica Polonă, ca urmare a acordului Primului ministru şi ministrului

pentru probleme privind persoanele cu handicap, în cadrul campaniei de

promovare a angajării persoanelor cu handicap se recomandă menţionarea unor

stimulente pentru persoanele cu handicap în cadrul anunţurilor de recrutare.

Invitaţia ca şi persoanele cu handicap să prezinte cereri de angajare nu limitează

competitivitatea recrutării, ci indică deschiderea instituţiei către persoanele cu

handicap .

5. Bune practici - exemple ŢARA BUNE PRACTICI

REPUBLICA

BULGARIA

Angajarea persoanelor cu handicap la Agenţia

Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi la

Agenţia pentru Persoane cu Handicap pentru a participa

în cadrul programelor şi măsurilor pentru susţinerea

aplicanţiilor cu handicap pentru că aceştia cunosc cel

mai bine problemele şi nevoiele acestora.

Organizarea anuală a Zilei Persoanelor cu Handicap –

un eveniment co-finanţat de Agenţia pentru Persoane cu

Handicap cu participarea angajatorilor care reprezintă

piaţa muncii în cadrul cărei persoanele cu handicap îşi

găsesc locuri de muncă.

În fiecare an, un simbol al atitudinii pozitive faţă de

persoanele cu handicap se acordă angajatorilor în cadrul

Programului Naţional pentru ocuparea forţei de muncă

şi pregătire profesională a persoanelor cu dizabilităţi

permanente, implementat de Agenţia Naţională pentru

Ocuparea Forţei de Muncă. Aceşti angajatori trebuie să

obţină bune rezultate în asigurarea unor condiţii de

muncă favorabile şi dezvoltare profesională a


ELVEŢIA Factorii de succes în contextul integrării profesionale se

află în susţinerea timpurie care este asigurată înaintea

afectării sănătăţii; rolul cheie al persoanelor însărcinate

cu implementarea procesului de reintegrare, o echipă

care funcţionează bine şi comunică eficient şi o

combinaţie a diferitelor măsuri în vederea integrării şi

monitorizării regulate a fiecărei faze de reintegrare.

GERMANIA Întreaga infrastructură a clădirilor de birouri şi a

centrelor de pregătire profesională este extrem de

importantă pentru integrarea angajaţilor cu handicap

sever. În funcţie de data construcţiei, multe construcţii

au fost proiectate pentru a fi lipsite de bariere şi luând

în considerare nevoile persoanelor cu handicap.

Clădirile mai vechi au fost adaptate în acest sens.

TURCIA Proiectul MATRA este un exemplu de bună practică. 44

tipuri de date (poziţii fixe, mobile, starea fizică a

mediului, comunicare, program de lucru, activităţi

personale, activităţi sociale, capacitatea de a se deplasa

etc) sunt actualmente înregistrate în cadrul proiectului

implementat la Izmir, finanţat prin programul Olanda-

Matra. Sunt înregistrate şi toate detaliile privind

caracteristicile ocupaţionale. Pe baza criteriilor de

grupare stabilite, persoanele cu handicap care caută un

loc de muncă, angajatorul, consultanţii TEA discută

direct, ceea ce dă rezultate bune.

26

REPUBLICA

MACEDONIA

Prin adoptarea legii privind angajarea persoanelor cu

handicap care acoperă Programele/măsurile pentru

îmbunătăţirea condiţiilor de angajare a acestora s-a

constatat un progres important în Macedonia în acest

sens. În perioada 2005 – 2009 a crescut cu 56%

numărul persoanelor cu handicap angajate. Pe de altă

parte, numărul şomerilor a scăzut la 16,7%. Prin

urmare, procentul persoanelor cu handicap şomere are o

tendinţă descrescătoare, de la 46% în 2005 la 30,7 în

2009.

SPANIA Procedura pe baza căreia angajatorii (şi liber-

profesioniştii cu handicap) pot reduce valoarea

contribuţiilor sociale pe care le au de plătit fiind foarte

uşor de pus în practică şi eficace. Angajatorii au aplicat

reducerile specifice ca o măsură de a creşte angajarea

persoanelor cu handicap de până la 97,7% din totalul

persoanelor cu handicap angajate în cursul perioadei

supuse auditului.

REPUBLICA CEHĂ În perioada 2006 - 2009, Guvernul, Ministerul Muncii

şi Afacerilor Sociale şi nouă oficii ale muncii auditate

(toate entităţile auditate) au respectat cota obligatorie de

4%, mai ales prin angajarea directă a persoanelor cu

handicap.

ROMÂNIA Un impact notabil, în efortul de integrare în muncă a

persoanelor cu handicap, l-a avut implementarea

platformei informatice e-learning, pentru formarea la

distanţă a consilierilor din cadrul centrelor de consiliere

înfiinţate pe lângă ANOFM.

27

6.Recomandări

Rata generală de angajare a persoanelor cu handicap este semnificativ mai

scăzută decât cea a persoanelor fără handicap. Numeroasele probleme şi bariere cu

care se confruntă persoanele cu handicap pe piaţa muncii indică faptul că sunt

necesare o serie de eforturi pentru îmbunătăţirea posibilităţilor lor de angajare. Pentru

a creşte rata de participare a persoanelor cu handicap următoarele recomandări pot fi

utile.

1. Schimbările generale economice şi tehnologice dau naştere unor noi structuri

de angajare şi cerinţe de calificare. Planificarea şi competenţele creative au

importanţă din ce în ce mai mare şi sunt necesare calificări mai complexe.

Activitatea tradiţională industrială/de manufacturare este în general în declin,

iar deprinderile manuale simple devin mai puţin importante. Acest lucru poate

prezenta opţiuni pentru integrarea ocupaţională a persoanelor cu handicap .

Prin urmare, în procesul creării programelor pentru susţinerea angajării

persoanelor cu handicap trebuie să se ia în considerare aceste condiţii astfel

încât să crească eficienţa acestora şi să fie mai bine adaptate necesităţilor

existente.

2. Este necesar să se pună un accent mai mare pe definirea precisă a obiectivelor

programului şi pe evaluarea acestora. O formulare mai precisă a obiectivelor

programului ar oferi o bază pentru o concentrare mai mare şi se va efectua o

evaluare a activităţilor.

3. În termeni instituţionali, coordonarea politicilor implică o colaborare mult mai

strânsă între o serie largă de organisme implicate.

4. În plus faţă de îmbunătăţirea mecanismului public pentru integrare pe piaţa

muncii a persoanelor cu handicap, este imperativ ca atât angajatorul şi

angajatul, cât şi persoanele cu handicap să fie încurajaţi să devină jucători mai

activi.

5. Disponibilitatea unor date actualizate, sigure, comparabile, relevante şi globale

privind situaţia persoanelor cu handicap pe piaţa muncii este necesară pentru a

permite luarea unor decizii politice sănătoase.

6. Organizaţiile care răspund de serviciile de plasare a persoanelor cu handicap

vor trebui să creeze oficii de plasament specializate care au cunoştinţele

tehnice necesare şi sunt astfel în măsură să încurajeze în mod sistematic

integrarea ocupaţională a persoanelor cu handicap .

7. Autorităţile publice ar trebui să analizeze şi să monitorizeze motivele ratelor

scăzute de activitate şi angajare a grupurilor specifice de persoane cu

handicap.

8. Legislaţia şi măsurile luate de autorităţile publice cu atribuţii în îmbunătăţirea

gradului de ocupare a forţei de muncă în rândul persoanelor cu handicap vor

trebui să ia în considerare grupurile specifice de persoane cu handicap.

Annexes

28

7. Anexe

7.1. Anexa 1. Programe şi măsuri conform clasificării OECD

Tabel: Prezentare a anumitor programe/măsuri implementate în ţări

participante la audit

Programe/Măsuri Scopul programelor/

măsurilor

Cei cărora se

adresează

Acțiuni

Tip

su

sțin

ere:

sist

emu

l c

ote

lor

Răspunderea angajatorului pentru păstrarea locului de muncă

Republica Bulgaria

Republica Cehă

Germania

Republica

Macedonia

Republica Polonă*

România

Republica Slovacă

Republica Slovenia

Spania

Turcia

Ucraina

Păstrarea unor proporţii

specifice privind

angajarea persoanelor

cu handicap

Angajatori din

sectorul public

şi/sau privat

Există diferenţe esenţiale privind soluţiile

practice din diferite ţări, ca de exemplu:

- situaţia angajării care creează obligaţia de

plată – de la angajatorii care angajează 8

persoane în Ucraina până la 50 persoane (in

Turcia, Bulgaria, România şi Spania); in

Bulgaria nu există un sistem al cotelor în

sistemul privat; există prevederi legale

pentru angajarea persoanelor cu handicap

numai în sectorul public din 2009 (nu

acoperă întreaga perioadă auditată;

- instituţii/fonduri în care se efectuează

plăţile - direct către bugetul statului

(Republica Cehă) sau în conturi/fonduri

speciale (în restul ţărilor);

- modul de calcul al primelor – algoritm

obligatoriu din fiecare ţară se referă la

numărul de posturi în care trebuie angajate

persoane cu handicap şi această obligaţie nu a

fost îndeplinită şi costurile angajării, dar

acest lucru diferă de la o ţară la alta;

- situaţiile care exonerează angajatorii de

plată – în majoritatea ţărilor sunt identice în

ceea ce priveşte angajatorii din sectorul

public şi cel privat şi reflectă procentul de

angajare a persoanelor cu handicap (de la

1% in Bulgaria – pentru angajatorii care

angajează de la 8 la 20 persoane şi 2% in

Spania, până la 5% in Germania şi 6% in

Polonia.

- în unele ţări există şi soluţia de respectare a

sistemul cotelor prin achiziţionarea de

produse şi servicii de la angajatorii care

angajează peste 50% persoane cu handicap

Legislaţia spaniolă prevede obligaţia

societăţilor cu 50 sau mai mulţi angajaţi de a

angaja 2% persoane cu handicap, dar

prevede şi posibilitatea de a apela la măsuri

alternative, dintre care cea mai obişnuită este

încheierea unui contract pe trei ani cu un

centru protejat pentru a lucra sau oferii

servicii societăţii. Curtea a adunat informaţii

pentru perioada 2008 – 2009 şi a constatat că

un număr mic, dar în creştere, de societăţi a

optat pentru una dintre soluţiile alternative

Annexes

29

Pregătire profesională şi reabilitare

Germania: Plasarea

persoanelor cu

handicap grav de

către Agenţia

Federală de ocupare

a forţei de muncă

Plasarea persoanelor cu

handicap grav şi

realizarea integrării lor

ocupaţionale durabile.

Persoane cu

handicap sever.

- Asistenţă activă în plasarea persoanelor cu

handicap grav.

- Birourile teritoriale ale Agenţiilor Federale

de ocupare a forţei de muncă au înfiinţat

unităţi speciale şi au experţi care se ocupă de

integrarea profesională a persoanelor cu

handicap grav.

- Pentru a realiza o integrare de durată,

birourile teritoriale ale Agenţiilor Federale

de ocupare a forţei de muncă au o colaborare

cu celelalte fonduri de reabilitare şi birouri de

integrare

Su

sţin

ere

în c

ău

tare

a u

nu

i lo

c d

e m

un

că

Republica Polonă:

FORMATOR ÎN

ACTIVITATEA

SPECIFICĂ –

angajarea asistată a

persoanelor cu

handicap

Aplicarea modelului de

angajare asistată,

asigurarea funcţionării

eficiente a persoanelor

cu handicap pe piaţa

deschisă a muncii

Persoane care au

dificultăţi în

găsirea unui loc de

muncă din cauză

tipului şi gravităţii

muncii care rămân

pasive din punct de

vedere

ocupaţional:

- Persoane cu

handicap psihic, cu

nivel declarat de

handicap grav sau

moderat;

- persoane cu

handicap auditiv

şi vizual, cu nivel

declarat grav;

- persoane cu

handicap fizic, cu

nivel declarat grav.

- Pregătirea pe baza posibilităţilor,

calificărilor, intereselor şi preferinţelor

ocupaţionale recunoscut a unui plan de

susţinere şi asistenţă individual.

- Asistenţă acordată persoanelor cu handicap

în activităţi pe care le implică procesul de

angajarea.

- Căutarea unui potenţial angajator, căutând

împreună cu acesta locul de muncă potrivit

pentru posibilităţile şi calificarea persoanelor

cu handicap, specificând programul de lucru

pentru persoanele cu handicap şi activităţile

incluse în fişa postului.

Republica Cehă:

Reabilitare

profesională –

„cursuri conversie

profesională”

Găsirea şi păstrarea unui

loc de muncă adecvat

Toate persoanele

cu handicap

O activitate consecventă desfăşurată pe baza

unui plan de reabilitare a activităţii

individual, care cuprinde activităţi de

consultanţă, pregătire profesională, plasare şi

crearea condiţiilor adecvate pentru

desfăşurarea activităţii.

Ucraina: Târguri de

locuri de muncă

Angajarea persoanelor

cu handicap

Toate persoanele

cu handicap

Organizarea unor târguri de locuri de muncă

(mini-târguri, târguri extinse, regionale şi pe

mai multe nivele) dă posibilitatea persoanelor

cu handicap să facă o alegere mai

transparentă şi independentă a locurilor

vacante în raport cu pregătirea acestora.

Elveţia: Legea

privind asigurarea

persoanelor cu

handicap

Găsirea locului de

muncă adecvat pentru


Persoane asigurate

care nu pot munci

Asistenţă activă în găsirea locului de muncă

adecvat: orientare profesională, pregătire

profesională iniţială, conversie profesională

cât şi plasarea forţei de muncă. Pentru

anumite persoane, activităţile independente

reprezintă o alternativă atractivă pentru

generarea de venituri şi reintegrarea pe piaţa

muncii (măsură care îi priveşte în primul rând

pe fermieri).

Republica Cehă:

Reabilitare

profesională –

„cursuri conversie

profesională”

Găsirea şi păstrarea unui

loc de muncă adecvat

Toate persoanele

cu handicap.

O activitate consecventă desfăşurată pe baza

unui plan de reabilitare a activităţii

individual, care cuprinde activităţi de

consultanţă, pregătire profesională, plasare şi

crearea condiţiilor adecvate pentru

desfăşurarea activităţii.

Pro

gra

me

de

form

are

pra

ctic

ă

Annexes

30

Germania Găsirea şi păstrarea de

către persoanele cu

handicap unui loc de

muncă adecvat

Asistenţă pentru adaptarea profesională şi

perfecţionare, cât şi formare profesională

Republica Polonă:

seminare practice

pentru tineri

Creşterea posibilităţilor

de angajare ale

absolvenţilor şomeri şi

asigurarea unor

deprinderi practice în

cadrul acestor programe

Persoane cu

handicap declarat

moderat sau minor,

cu vârstă de până

la 25 ani sau în

cazul absolvenţilor

de facultăţi, până

la 27 ani

Susţinere financiară sub următoarele forme:

- alocaţie pentru persoanele cu handicap

direcţionată către programul de pregătire,

- alocaţie pentru angajatorii în virtutea

faptului că a acceptat un absolvent de

facultate cu handicap în cadrul programului

de pregătire,

- alocaţie care se adaugă la remuneraţia

consilierului profesional care desfăşoară

activităţi suplimentare în beneficiul

absolventului care este îndrumat către

seminarele de pregătire practică.

Republica Polonă:

Legea privind

reabilitarea şi Legea

privind promovarea

ocupării forţei de

muncă

Creşterea şanselor de

găsire a unui loc de

muncă

persoane cu

handicap care nu

au o calificare

profesională sau

care au fost

obligate să se

recalifice din

cauza lipsei

ofertelor de locuri

de muncă în

domeniu sau care

şi-au pierdut

capacitatea de a

lucra în domeniul

în care au lucrat

anterior.

Pregătirea persoanelor cu handicap se face cu

accent pe practică, cu scopul pregătirii unei

profesii, recalificării şi perfecţionării.

Directorul Oficiului muncii direcţionează

persoana cu handicap spre participarea la

programul de pregătire:

- din proprie iniţiativă sau pe baza deciziei a

unui organism competent;

- persoana arată că pregătirea îi va asigura

găsirea unui loc de muncă.

România: Şanse

egale pentru

persoanele cu

handicap – către o

societate fără

discriminare

Dezvoltarea serviciilor

care presupun susţinerea

programelor/măsurilor

de integrare socială a

persoanelor cu

handicap, orientarea

familială în vederea

obţinerii tuturor

drepturilor legale pentru


Toate persoanele

în căutarea unui

loc de muncă,

inclusiv persoanele

cu handicap

Finanţarea proiectelor din fonduri publice

nerambursabile, având ca principal obiectiv

înfiinţarea/dezvoltarea serviciilor sociale în

domeniul persoanelor cu handicap. Măsurile

de stimulare a ocupării forţei de muncă au ca

obiect:

- creşterea oportunităţilor de angajare a

persoanelor în căutarea unui loc de muncă –

implementare de către A.N.O.F.M., în

principal prin:

asigurarea pregătirii profesionale

stimularea mobilităţii forţei de muncă.

Turcia: Pregătire

profesională

practică şi

reabilitarea

persoanelor cu

handicap

Corectarea

neconcordanţelor în

domeniul formării

Răspunde nevoilor

persoanelor fără

handicap

(muncitori

necalificaţi)

Agenţia Turcă de ocupare a forţei de muncă

(TEA) şi municipalităţile asigură cursuri de

pregătire practică şi se organizează activităţi

practice şi de reabilitare în special de către

şcoli profesionale pentru persoane cu

handicap care sunt afiliate la Ministerul

învăţământului. Aceste servicii sunt furnizate

fără a se ţine seama de cererile pieţei muncii

şi ale cererii locale şi fără o evaluare

prealabilă. Aceste şcoli oferă pregătire în

domeniul tâmplăriei, producţia de obiecte din

plastic, calculatoare, mobilă şi decoraţiuni,

confecţii metalice, electricitate, contabilitate,

etc.

In 2006, reglementarea privind

implementarea „centrelor speciale de

reabilitare profesională” pentru pregătirea

practică şi reabilitarea persoanelor cu

handicap a fost adoptată, ceea ce permite

înfiinţarea unor centre speciale de reabilitare

profesională.

Annexes

31

Ucraina: Pregătire

practică a

persoanelor cu

handicap cu sprijin

din partea Fondului

pentru protecţie

socială a

persoanelor cu

handicap şi

Serviciul de Stat

pentru ocuparea

forţei de muncă

(Legea privind

reabilitarea)

Fondurile sunt

direcţionate către

acoperirea costurile de

pregătire a persoanelor

cu handicap şomere.

persoane cu

handicap şomere.

Pregătire sau conversie profesională pentru

persoane cu handicap. Serviciul de stat pentru

ocuparea forţei de muncă are bănci de date

cuprinzând posturile vacante pentru persoane

cu handicap şi poate asigura angajare în

domenii ocupaţionale relevante.

Ucraina: Centre de

reabilitare

profesională

Reabilitare socială,

ocupaţională şi

profesională a


Copiii cu vârstă de

peste 16 ani cu

handicap se

consideră a fi

persoanele cu

handicap care nu

au atins vârsta

pensionării

Principala sarcină a centrelor de reabilitare

este implementarea măsurilor privind

pregătirea practică a copiilor cu vârstă de

peste 16 ani cu handicap şi a persoanelor cu

handicap care nu au atins vârsta pensionării

Republica

Macedonia: Legea

privind angajarea

persoanelor cu

handicap

Legea privind

pregătirea practică a

persoanelor cu

handicap

Creşterea şanselor de a

găsi un loc de muncă

persoane cu

handicap şomere

Pregătirea practică este realizată de angajatori

în cadrul unor programe speciale în termenii

şi condiţiile prevăzute de aceste legi.

Pregătirea este finanţată dintr-un fond special

Germania: „Job

4000”

Îmbunătăţirea integrării

ocupaţionale a


major pe piaţa generală

a muncii, folosind

resursele fondului de

compensare.

Ţinte ale programului:

- crearea unui minimum

de 1.000 noi locuri de

muncă pentru


major pe piaţa generală

a muncii;

- crearea unui minimum

de 500 noi centre de

pregătire pentru

persoanele tinere cu

handicap major;

- un număr de minimum

2.500 pentru persoanele

cu handicap major, care

au părăsit şcoala, vor fi

integrate pe piaţa

generală a muncii cu

ajutorul agenţiilor locale

de integrare /asistenţă în

vederea integrării).

persoane cu

handicap cu nevoi

speciale

Asistenţă financiară sub următoarele forme:

- angajatorii primesc până la 3.000 euro

pentru o perioadă de până la 5 ani dacă au

creat noi locuri de muncă pentru persoanele

cu handicap major. Finanţarea are ca scop

păstrarea locului de muncă după expirarea

perioadei de finanţare şi creşterea numărului

de persoane cu handicap major angajate în

respectivele societăţi.

- angajatorii primesc o primă de până la

3.000 pe an dacă pun la dispoziţia

persoanelor cu handicap major un loc

suplimentar de pregătire practică. Se oferă o

primă suplimentară de până la 5.000 euro la

încheierea programului de pregătire, dacă

persoanei i se oferă angajarea permanentă pe

baza contribuţiei la asigurările sociale.

Finanţarea are ca scop să ofere tinerilor cu

handicap major contracte de muncă

permanente şi creşterea numărului total de

stagiari în respectivele societăţi.

- Agenţiile locale de integrare primesc până

la 250 euro pe lună pentru fiecare acţiune de

asistenţă şi consiliere pe care o oferă

persoanelor cu handicap major în vederea

integrării ocupaţionale a acestora.

Asi

sten

ţă l

a l

ocu

l d

e m

un

că

Annexes

32

Republica Polonă:

Formator în

domeniul muncii

Stabilirea modelului de

angajare asistată,

asigurarea funcţionării

eficiente a persoanelor

cu handicap pe piaţa

deschisă a muncii.

Persoane care au

dificultăţi în

găsirea unui loc de

muncă din cauză

tipului şi gravităţii

handicapului care

rămân pasive din

punct de vedere

ocupaţional:

- Persoane cu

handicap psihic, cu

nivel declarat de

handicap grav sau

moderat;

- persoane cu

handicap auditiv

şi vizual, cu nivel

declarat grav;

- persoane cu

handicap fizic, cu

nivel declarat grav.

- Pregătirea angajatorilor şi a colegilor de

muncă în vederea cooperării cu un angajat cu

handicap şi asistenţă în crearea unor relaţii

armonioase între angajaţi.

- susţinerea unei persoane cu handicap la

locul de muncă.

- Asigurarea transportului către şi de la locul

de muncă.

- Monitorizarea constantă a activităţii unui

angajat cu handicap , constând în contactul

permanent şi sistematic al formatorului cu

angajatul, cât şi cu familia acestuia. Asistenţă

privind asistenţa cu soluţii privind potenţiale

probleme la locul de muncă

Elveţia: Legea

privind egalitatea

persoanelor cu

handicap –

gestionarea

cazurilor.

Obiectivul constă în

păstrarea stării bune de

sănătate a acestora şi în

susţinerea re-integrării

lor profesionale după

boală sau accident,

folosind un sistem de

detectare şi de

intervenţie rapidă în

colaborare cu şefii

direcţi

sistemul de

gestionare a

cazurilor se

foloseşte pentru a

asista anumiţi

angajaţi

confruntaţi cu o

situaţie dificilă

(datorată bolii,

accidentării,

stresului etc.)

Sistemul de gestionare a cazurilor are patru

etape: evaluarea anterioară, acord re-

integrare, măsuri de implementare şi

coordonare şi evaluare finală.

Intervenţia timpurie (sistemul de gestionare a

absenţelor) şi ajutarea angajaţilor să se re-

integreze cât mai bine şi mai rapid la locul

lor de muncă sau la un alt loc de muncă, după

boală sau accident

Elveţia: Legea

privind egalitatea

persoanelor cu

handicap – Sistemul

de stimulente

financiare.

Scopul unor astfel de

stimulente financiare

este acela de susţine

angajarea permanentă,

integrarea sau re-

integrarea profesională

a angajaţilor după un

accident sau boală şi, în

acelaşi timp, încurajarea

pregătirii, angajării


Angajaţii

Administraţiei

federale

Există două tipuri de asistenţă financiară în

vederea menţinerii condiţiilor de angajare a

persoanelor cu handicap:

- Asistenţa pe o perioadă nedefinită de timp

pentru a compensa reducerile minore ale

beneficiilor şi pentru a oferi o mai bună

protecţie a persoanelor cu handicap în

perioadele de şomaj: (10.000 CHF (7.500

euro/an

- Asistenţă în cazurile în care beneficiile

angajatului cu handicap au fost reduse în

mod verificabil dar persoana în cauză nu are

dreptul la pensie de handicapat: 20% din

salariul brut anual.

De asemenea, se acordă o subvenţie unică de

15.000 CHF (11.250 euro) pentru angajarea

unei persoane cu handicap pe o perioadă

nedefinită de timp.

Republica

Macedonia: Legea

privind angajarea

persoanelor cu

handicap

Obiectivul este creşterea

gradului de ocupare a

forţei de muncă în

rândul persoanelor cu

handicap

persoane cu

handicap şomere

angajatorii primesc o subvenţie pentru fiecare

persoană cu handicap angajată

Măsuri şi programe speciale de ocupare a forţei de muncă

Republica Polonă:

persoane cu

handicap angajate la

stat

Activarea profesională a

persoanelor cu

handicap, şomerilor sau

persoanelor în căutarea

unui loc de muncă

Anumite instituţii

publice şi unităţi

teritoriale

autonome

Organizarea unor programe de pregătire

pentru persoane cu handicap, dotarea

locurilor de muncă pentru persoane cu

handicap corespunzător cu nevoile şi

capacităţile acestora

Ad

ap

tare

a l

ocu

lui

de

mu

ncă

Annexes

33

Germania Reabilitare profesională angajatorii şi

angajaţii cu

handicap

Subvenţii pentru adaptarea locului de muncă

în funcţie de handicap specific

România: Şanse

egale pentru

persoanele cu


societate fără

discriminare





persoane cu handicap,

orientarea familială în

vederea obţinerii tuturor


persoanele cu handicap.

Toate persoanele

în căutarea unui

loc de muncă,

inclusiv persoane

cu handicap




domeniul persoanelor cu handicap.

Stimularea angajatorilor de a angaja şomeri şi

de a crea noi locuri de muncă, o măsură

implementată prin:

subvenţionarea locurilor de

muncă;

acordarea de credite

avantajoase pentru a crea noi

locuri de muncă;

oferirea unor facilităţi.

Ucraina: Plan

pentru crearea unor

locuri de muncă

Crearea unui număr de

12 mii noi locuri de

muncă pentru


angajatorii Crearea unor noi locuri de muncă pentru

persoanele cu handicap prin intermediul

fondurilor primite din partea Fondului pentru

protecţia socială a persoanelor cu handicap

(rezultat în urma sancţiunilor administrative

şi financiare).

Ucraina: Furnizarea

unor ajutoare

financiare

nerambursabile

pentru crearea de

locuri de muncă

pentru persoanele

cu handicap

Susţinerea ONG-urilor

în desfăşurarea

funcţiilor proprii:

integrarea persoanelor

cu handicap în grupuri

de lucru, crearea unor

locuri de muncă,

reabilitarea ocupaţională

în conformitate cu

programul individual de

reabilitare şi plata

salariilor

ONG Asistenţa de stat acordată ONG se desfăşoară

sub forma unor beneficii fiscale şi ajutoare

financiare alocate de la Fond

Elveţia: Legea

privind asigurarea

pentru handicap

Reabilitarea

profesională

Persoane cu o

capacitate de

muncă limitată

Subvenţii pentru modificarea locului de

muncă acordate angajatorilor în vederea

asigurării condiţiilor adecvate de muncă

angajaţilor cu handicap (echipament

auxiliar).

Republica

Macedonia: Legea

privind angajarea

persoanelor cu

handicap

îmbunătăţirea

condiţiilor de lucru ale


Angajaţii cu

handicap al căror

loc de muncă

trebuie adaptat

corespunzător

nevoilor proprii

Adaptarea locului de muncă al persoanelor cu

handicap în funcţie de nevoile şi abilităţile

acestora se finanţează dintr-un fond special.

Republica Bulgaria:

Programul naţional

pentru angajarea şi

formarea

persoanelor cu

handicap

permanente

(componenta

„Ocuparea forţei de

muncă”) [Agenţia

naţională de

ocupare a forţei de

muncă]

Principalul obiectiv al

programului este

creşterea capacităţii de


muncă şi asigurarea


cu handicap permanent

înregistrate ca şomere la

Direcţia oficiului de

muncă, ca o condiţie

preliminară a depăşirii

izolării sociale a

acestora şi pentru

integrarea lor socială

completă.

Fondurile de la

bugetul de stat sunt

puse la dispoziţia

angajatorilor care a

creat locuri de

muncă pentru o

perioadă de 36 de

luni. .

Programul asigură subvenţionarea angajării

permanente a persoanelor cu handicap de

peste 50%, şi se asigură prioritate persoanelor

cu handicap permanent de şi peste 71%

pentru o perioadă de 36 de luni

Su

bv

enţi

on

are

a d

irec

tă a

sala

riil

or

şi/s

au

ram

bu

rsa

rea

sa

u r

edu

cere

a c

on

trib

uţi

ilo

r la

asi

gu

rări

le s

oci

ale

Republica Cehă:

Alocaţii pentru

susţinerea angajării

persoanelor cu

handicap acordate

Compensarea costurilor

suplimentare presupuse

de angajarea


angajatorii care

angajează peste 50

persoane cu

handicap (numărul

angajaţilor cu

Alocaţia acordată pentru susţinerea angajării

persoanelor cu handicap scop unic în raport

cu cheltuielile privind salariile

Annexes

34

angajatorilor care

angajează peste

50% persoane cu

handicap.

incapacitate totală

se înmulţeşte cu

trei)

Ucraina: “Subvenţii

acordate

angajatorilor pentru

angajarea

persoanelor cu

handicap”

Angajarea persoanelor

cu handicap

angajatorii care

angajează persoane

cu handicap

înregistrate la

Serviciul de stat

pentru ocuparea

forţei de muncă

angajatorii primesc subvenţii pentru

angajarea persoanelor cu handicap când nu

trebuie să creeze un loc de muncă special cu

o perioadă garantată de angajare de doi ani,

pentru că angajatorilor li se rambursează

costurile cu angajaţii lunari. Volumul real al

acestor plăţi se limitează la salariul mediu

pentru toate tipurile de activităţi economice

pentru luna în care au fost suportate

Spania: sistemul

reducerilor

contribuţiilor

sociale finanţat de

trezoreria bugetului

asigurărilor sociale

Îmbunătăţirea gradului

de ocupare a forţei de

muncă din rândul


angajatorii

(societăţi obişnuite

şi locuri de muncă

protejate) când

angajează persoane

cu handicap şi

persoanele cu

handicap când îşi

încep activitatea

Programul de reduceri ale contribuţiilor

sociale la bugetul de stat al Serviciului de

ocupare a forţei de muncă

Programul de reduceri ale contribuţiilor

sociale finanţat de la bugetul asigurărilor

sociale

Republica

Macedonia

Legea privind angajarea


Toţii angajatorii

care angajează

persoane cu

handicap

Scutirea de impozite şi contribuţii pentru

fiecare persoană cu handicap.

Şi angajaţii unor centre protejate care nu au

handicap sunt scutiţi de anumite impozite şi

contribuţii

Republica

Macedonia

Politicile privind angajarea persoanelor cu handicap au un efect bun asupra creşterii numărului

de persoane cu handicap angajate în centre protejate dar nu în societăţi publice sau private.

Centrele protejate obţin beneficii mai mari pentru angajarea persoanelor cu handicap în

comparaţie cu alte societăţii. Conform legii privind angajarea persoanelor cu handicap, centrele

protejate sunt scutite de plata impozitelor şi contribuţiilor pentru toţi angajaţii şi au dreptul de a

accesa fonduri de la Fondul special pentru dotare, la care alte societăţii de pe piaţa muncii nu au

acces.

Cen

tre

pro

teja

te

Republica Slovacă Principalele instrumente pentru susţinerea angajării persoanelor cu handicap sunt cele definite

în legea privind angajarea:

- alocaţie pentru deschiderea unui centru protejat,

- alocaţie pentru inovarea sau evaluarea tehnică a proprietăţii centrului protejat,

- alocaţie pentru rambursarea costurilor operaţionale ale centrului protejat şi pentru

transportul angajaţilor.

Republica Slovenia Se constată un impact economic mai mic al prevederilor Legii privind reabilitarea şi angajarea

persoanelor cu handicap şi o eficienţă mai scăzută a cheltuielilor privind angajarea persoanelor

cu handicap în întreprinderi sociale pentru persoane cu handicap şi în centre protejate în lumina

susţinerii financiare şi a asistenţei statului pentru protejarea şi păstrarea locurilor de muncă

pentru persoane cu handicap (cheltuiala estimată per persoană cu handicap angajată într-o

întreprindere socială pentru persoane cu handicap sau centru protejat este de cel puţin 3 ori mai

mare decât cea presupusă de angajarea unei persoane cu handicap într-un mediu normal de

lucru). Deşi cheltuielile au fost mai mari, nu a crescut numărul persoane cu handicap angajate

în întreprinderi sociale pentru persoane cu handicap şi centre protejate, ceea ce a reprezentat

obiectivul Ministerului privind implementarea Legii privind reabilitarea şi angajarea

persoanelor cu handicap.

Spania Pentru persoanele cu handicap angajate de centre protejate, există o reducere permanentă sau

temporară, pentru normă întreagă sau parţială, de 100% a contribuţiei angajatorilor la

asigurările sociale, o situaţie care se extinde la cazurile transformări contractelor temporare în

contracte permanente (pentru pregătire şi stagiu).

Republica Cehă Principalele instrumente pentru susţinerea angajării persoanelor cu handicap sunt cele definite

în legea privind angajarea:

- alocaţie pentru deschiderea unui centru protejat – acesta va trebui să funcţioneze cel puţin doi

ani,

- alocaţie pentru compensarea parţială a costurilor operaţionale ale centrului protejat.

Annexes

35

Republica Bulgaria:

Program prevăzut la

Art. 31 din Legea

privind integrarea

persoanelor cu

handicap pentru

înfiinţarea şi

dezvoltarea propriei

activităţi (Agenţia

pentru persoane cu

handicap)

Înfiinţarea sau

dezvoltarea unei afaceri

existente deţinute de

persoane cu handicap

oferă condiţiile pentru

dezvoltarea eficientă şi

de durată a activităţii,

proprietarul obţinând

astfel venituri regulate,

ceea ce reprezintă o

premisă a includerii sale

sociale ca persoană cu

handicap.

Persoane cu peste

50% handicap sau

societăţi deţinute

de astfel de

persoane

Activităţile avute în vedere în propunerea de

proiect sunt împărţite în două grupe:

componenta de investiţii şi componenta

privind activitatea economică.

Pro

mov

are

a a

ctiv

ită

ţilo

r in

dep

end

ente

Germania Încurajarea abordării

de către persoanele cu

handicap a activităţilor

independente

Alocaţii pentru constituire

România: Şanse

egale pentru

persoanele cu


societate fără

discriminare





persoanelor cu



obţinerii tuturor



Toate persoanele

în căutarea unui

loc de muncă,

inclusiv persoanele

cu handicap





au ca scop asigurarea de consultanţă şi

asistenţă în vederea începerii unei activităţi

independente sau a unei afaceri.

Ucraina: un

beneficiu acordat o

singură dată pentru

începerea unei

afaceri şi implicarea

în activităţi publice.


cu handicap

In 2007, 176 persoane cu handicap au primit

o alocaţie de şomaj pentru începerea unei

afaceri, în 2008 – 656. În 2009, Fondului

asigurărilor sociale de stat pentru şomaj nu a

inclus nicio prevedere în acest sens.

Republica

Macedonia: Legea

privind angajarea

persoanelor cu

handicap

Încurajarea activităţilor

individuale în rândul


persoane cu

handicap care

desfăşoară

activităţi

independente sunt

scutite de impozite

şi contribuţii.

Primesc şi o

subvenţie pentru

angajări, pentru

adaptarea locului

de muncă şi pentru

achiziţionarea de

echipamente.

Republica Bulgaria:

Program prevăzut la

Art. 31 din Legea

privind integrarea

persoanelor cu

handicap pentru

înfiinţarea şi

dezvoltarea propriei

activităţi (Agenţia

pentru persoane cu

handicap)

Înfiinţarea sau

dezvoltarea unei afaceri

existente deţinute de


oferă condiţiile pentru

dezvoltarea eficientă şi

de durată a activităţii,

proprietarul obţinând

astfel venituri regulate,

ceea ce reprezintă o

premisă a includerii sale

sociale ca persoană cu

handicap.

Persoane cu peste

50% handicap sau

societăţi deţinute

de astfel de

persoane

Activităţile avute în vedere în propunerea de

proiect sunt împărţite în două grupe:

componenta de investiţii şi componenta

privind activitatea economică.

Annexes

36

Germania Încurajarea abordării

de către persoanele cu

handicap a activităţilor

independente

Alocaţii pentru constituire

România: Şanse

egale pentru

persoanele cu


societate fără

discriminare





persoanelor cu



obţinerii tuturor



Toate persoanele

în căutarea unui

loc de muncă,

inclusiv persoanele

cu handicap





au ca scop asigurarea de consultanţă şi

asistenţă în vederea începerii unei activităţi

independente sau a unei afaceri.

Ucraina: un

beneficiu acordat o

singură dată pentru

începerea unei

afaceri şi implicarea

în activităţi publice.


cu handicap

In 2007, 176 persoane cu handicap au primit

o alocaţie de şomaj pentru începerea unei

afaceri, în 2008 – 656. În 2009, Fondului

asigurărilor sociale de stat pentru şomaj nu a

inclus nicio prevedere în acest sens.

Spania: Reduceri

ale contribuţiilor

sociale finanţate de

la bugetul

Serviciului de


muncă de stat

pentru persoane cu

handicap – liber

profesioniste

Creşterea gradului de

angajare a persoanelor

cu handicap prin

începerea propriei

afaceri

Persoanele cu

handicap, atunci

când încep o

activitate ca şi

liber-profesionişti

O reducere cu 50% a contribuţiei minime

sociale pe 5%, finanţată de la bugetul

Serviciului de ocupare a forţei de muncă de

stat

Republica Cehă:

alocaţie pentru

înfiinţarea unei

activităţi protejate şi

compensare parţială

a costurilor de

operare

Încurajarea deschiderii

propriei activităţi

Persoane cu

handicap

Biroul muncii semnează un acord cu

angajatorul sau cu un liber profesionist, care

prevede că semnatarul trebuie să desfăşoare

activitatea protejată timp de cel puţin doi ani

Annexes

37

7.2. Anexa 2. Rezumate ale rapoartelor naţionale

7.2.1. Oficiul Naţional de Audit al Republicii Bulgaria

Titlul auditului

Auditul comun al programelor/măsurilor

având ca scop creşterea gradului de

angajare a persoanelor cu handicap.

Obiectivele auditului

1. Evaluarea efectelor implementării

Programului naţional privind angajarea

şi formarea persoanelor cu handicap

permanent şi a Programului prevăzut la

art. 31 din Legea privind integrarea

persoanelor cu handicap, ambele având

ca ţintă creşterea gradului de angajare a

persoanelor cu handicap şi folosirea

fondurilor publice în acest scop.

2. Evaluarea modului în care entităţile

publice selectate promovează angajarea

persoanelor cu handicap şi cu ce

obstacole se confruntă aceste persoane

în căutarea unui loc de muncă/când

doresc să păstreze locul de muncă.

3. Elaborarea de recomandări pentru

entităţile auditate în vederea

îmbunătăţirii activităţii şi a stabilirii de

bune practici.

Domeniul auditului şi entităţi auditate

Auditul a acoperit activităţile din cadrul

următoarelor programe

Programul Naţional privind angajarea

şi formarea persoanelor cu handicap

permanent (componenta „Angajare”)

implementat la Agenţia Naţională

pentru Ocuparea Forţei de Muncă

(inclusiv secţiunea privind angajatorii

şi persoanele cu handicap, semnarea de

contracte; alocarea fondurilor, plăţi şi

răspundere; monitorizarea şi verificări

la faţa locului; implementarea

contractelor şi rezultatelor;

coordonarea, ghid metodologic şi

control); datorită numărului mare de

contracte semnate în cadrul

programului şi a numărului de structuri

regionale implicate în implementarea

programelor, s-a efectuat audit pe un

eşantion de 110 contracte cadru, pe

baza criteriilor stabilite;

Programul prevăzut la art. 31 din

Legea privind integrarea persoanelor

cu handicap pentru constituirea şi

dezvoltarea propriei afaceri,

implementat la Agenţia pentru

persoane cu handicap (inclusiv

selectarea proiectelor, angajatorii şi

persoanele cu handicap, semnarea de

contracte; alocarea fondurilor, plăţi şi

răspundere; monitorizarea şi verificări

la faţa locului; implementarea

contractelor şi rezultatelor;

coordonarea, ghid metodologic şi

control); s-a efectuat verificarea unui

eşantion de 30% din contracte conform

criteriilor stabilite.

S-au analizat aspecte privind modul în care

entităţile publice selectate promovează

angajarea persoanelor cu handicap şi cu ce

obstacole se confruntă aceste persoane în

căutarea şi/sau păstrarea unui loc de

muncă. Cele zece ministere alese au

furnizat informaţii pe baza completării

unui chestionar privind promovarea

angajării persoanelor cu handicap în

sectorului public. S-a efectuat şi un studiu

la care au participat 20 de persoane cu

handicap care au funcţii de conducere, de

Annexes

38

expert şi auxiliare în cadrul acestor

ministere.

Perioada auditată a fost 01.01.2006 -

31.12.2009.

Principalele constatări

Slaba calificare, pregătirea insuficientă şi

problemele de sănătate îngreunează

adaptarea persoanelor cu handicap la

cerinţele pieţei muncii. Acest lucru este

confirmat de procentul extrem de scăzut de

persoane cu handicap la vârsta activă care

se află pe piaţa muncii în Bulgaria, faţă de

procentul de persoane active din totalul

populaţiei, cât şi prin rata mai ridicată de

şomaj în rândul persoanelor cu handicap

faţă de rata de şomaj a populaţiei active.

Pentru a realiza o integrare mai bună a

persoanelor cu handicap pe piaţa muncii

sunt necesare programe eficiente care să

aibă ca rezultat politici mai durabile.

Efectele implementării programelor

auditate, finanţate de la bugetul de stat

(Programul Naţional privind angajarea şi

formarea persoanelor cu handicap

permanent şi Programul prevăzut la art. 31

din Legea privind integrarea persoanelor

cu handicap pentru constituirea şi

dezvoltarea propriei afaceri, urmăresc

asigurarea egalităţii de şanse a persoanelor

cu handicap pe piaţa muncii; obţinerea

unor venituri şi includerea în planul de

asigurări sociale; posibilitatea de a

beneficia de o angajare de durată;

obţinerea şi promovarea pregătirii lor

profesionale practice; creşterea

conştientizării societăţii în ceea ce priveşte

problemele persoanelor cu handicap.

Aceste efecte au fost raportate de entităţile

auditate pe baza evaluării periodice a

obiectivelor programelor – indicatorii

stabiliţi au fost atinşi. S-au propus şi

aprobat amendamente ale termenilor şi

condiţiilor programelor în vederea

eficientizării implementării.

Cele două programe s-au bucurat de interes

şi s-au angajat 3849 persoane în cadrul

programelor pe durata auditului. Măsurile

luate de entităţile auditate pentru

îmbunătăţirea activităţilor lor au ca scop

creşterea eficienţei acestora.

Cu toate acestea, este necesară luarea de

măsuri de către entităţile auditate in

domeniul evaluării proiectelor (la Agenţia

pentru persoane cu handicap), al

controlului, coordonării şi monitorizării (la

Agenţia naţională de ocupare a forţei de

muncă şi la Agenţia pentru persoane cu

handicap). S-au luat măsuri pentru

rambursarea sumelor excedentare plătite în

cadrul contractelor la Agenţia naţională de

ocupare a forţei de muncă. Din cauza

practicilor diferite stabilite în cadrul

birourilor regionale ale Agenţiei naţionale

de ocupare a forţei de muncă, este greu să

se stabilească respectarea termenelor

prevăzute în contracte. Ţinerea mai multor

evidenţe privind implementarea

contractelor îngreunează activitatea de

audit (la Agenţia naţională de ocupare a

forţei de muncă şi la Agenţia pentru

persoane cu handicap). Problemele se

complică şi din cauza fluctuaţiei de

personal la entităţile auditate.

Sectorul public din Bulgaria oferă condiţii

bune pentru crearea de locuri de muncă

pentru persoane cu handicap. Unul din

principalele obstacole cu care se confruntă

persoanele cu handicap în ceea ce priveşte

angajarea este lipsa unui mediu accesibil –

arhitectură şi transport.

Lipsa unei baze de date privind persoanele

cu handicap şi finanţarea insuficientă sunt

principalele bariere în implementarea unei

politici eficiente privind promovarea

angajării. Cunoaşterea de către angajatori a

programelor şi măsurilor privind angajarea

persoanelor cu handicap şi stimulentele

este insuficientă.

Annexes

39

Persoanele cu handicap chestionate

angajate în sectorul public consideră că

societatea are încă prejudicii în ceea ce-i

priveşte, dar se constată o tendinţă pozitivă

privind reacţia acesteia la problemele şi

nevoile lor.

Eliminarea punctelor slabe identificate şi a

discrepanţelor va îmbunătăţi politica

privind angajarea persoanelor cu handicap,

un aspect în care trebuie să se implice

întreaga societate.

7.2.2. Oficiul Suprem de Audit al Republicii Cehe

Titlul auditului

Fonduri de stat alocate în vederea asistării

şi integrării persoanelor cu handicap


Obiectivul auditului a constat în verificarea

sistemului de asistenţă privind angajarea

persoanelor cu handicap şi îndeplinirea

Planului naţional pentru susţinerea şi

integrarea persoanelor cu handicap în

perioada 2006-2009 în acest domeniu.


Entităţile auditate au fost: Ministerul

Muncii şi Afacerilor Sociale, Biroul

Guvernamental al Republicii Cehe şi 9

oficii de muncă.

Auditul s-a desfăşurat în perioada ianuarie

– august 2010.

Perioada auditată a fost 2006 – 2009.


În Republica Cehă trăiesc aproximativ 1

milion de persoane cu handicap. În

perioada 2006 – 2009, rata persoanelor cu

handicap inactive din punct de vedere

economic, cu vârste între 15 şi 59 ani a

crescut de la 64% în 2006 la 66,8% în

2009. În acelaşi timp, cheltuielile

Ministerului Muncii şi Afacerilor Sociale

pentru asistarea angajării persoanelor cu

handicap au crescut de la 1,8 miliarde CZK

la 2,6 miliarde.

Aproximativ 98% din aceşti bani au fost

folosiţi de angajatori care au angajat peste

50% persoane cu handicap.

SAI Republica Cehă a ales următoarele

măsuri statutare ca obiect al auditului:

alocaţii pentru susţinerea angajării

persoanelor cu handicap acordate

angajatorilor care au angajat peste 50%


În 2009, alocaţia se ridica la 87,5% din

totalul cheltuielilor privind susţinerea

angajării persoanelor cu handicap. Ca

urmare a auditului s-a constatat lipsa co-

finanţării de către angajatori – alocaţia a

acoperit în unele cazuri până la 100% din

costurile cu salariile înregistrate de

angajatori.

Analiza efectuată de Ministerul Muncii şi

Afacerilor Sociale şi de oficiile de muncă

arată că unii angajatori au folosit alocaţiile

în mod necuvenit. Cu toate acestea, s-a

constatat că verificările efectuate de

oficiile muncii nu au fost suficient de

frecvente în unele cazuri. Riscul de folosire

a alocaţiilor pentru plăţi necuvenite încă

persistă.

- cota obligatorie de 4% persoane cu

handicap angajate pentru angajatorii cu

peste 25 angajaţi

Annexes

40

În total, angajatorii au raportat o cotă de

complianţă de aprox. 3,7% privind

angajarea directă, 2,3 privind

achiziţionarea de produse şi servicii şi

0,5% prin transferuri la bugetul statului.

Cota totală raportată de angajatori a fost

6,5%, ceea ce înseamnă 2,5% peste cota

obligatorie. Acest lucru a fost influenţat şi

de faptul că fiecare persoană cu handicap

total/major se socoteşte de trei ori).

Se foloseşte din ce în ce mai des opţiunea

de achiziţionare a produselor şi serviciilor

de la angajatorii care angajează peste 50%

persoane cu handicap. Efectul secundar

este însă aşa-numita „re-facturare” a

produselor şi serviciilor, ceea ce duce la o

reducere a sumei subvenţionate pentru

plata muncii persoanelor cu handicap.

- reabilitarea profesională

Acesta este un instrument special pentru

toate persoanele cu handicap. Cu toate

acestea, deşi se prevede de lege, încă din

1991, utilizarea sa rămâne încă foarte

redusă. În medie a reprezentat numai

0,12% din totalul cheltuielilor privind

asistarea angajării persoanelor cu handicap.

Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale nu

a stabilit încă niciun fel de obiective

concrete şi măsurabile în cazul măsurilor

statutare în domeniul angajării persoanelor

cu handicap.

Din perspectiva îndeplirii Planului naţional

de către Ministerul Muncii şi Afacerilor

Sociale, s-a constatat că implementarea a

aproape jumătate dintre măsuri în

domeniul angajării depinde de rezultatele

aşa-numitului Proiect Sistemic, recent

lansat.

SAI Republica Cehă recomandă stabilirea

de obiective concrete şi măsurabile în

cadrul cooperării şi coordonare

interdepartamentale pentru întregul sistem

de asistenţă pentru angajarea persoanelor

cu handicap. În mod special:

- analizarea şi revizuirea tuturor

măsurilor statutare în domeniul

asistenţei pentru angajarea persoanelor

cu handicap

- motivarea tuturor grupurilor de

angajatori pentru a angaja persoane cu

handicap

- crearea condiţiilor care să asigure în

cea mai mare măsură prevenirea

situaţiei în care alocaţia de stat este

utilizată ilegal şi utilizarea

cunoştinţelor rezultate din practica

oficiilor de muncă

- asigurarea monitorizării regulate a

informaţiilor necesare gestionării şi

evaluării întregului sistem de asistenţă

în domeniul angajării persoanelor cu

handicap

7.2.3. Curtea Federală de Conturi a Germaniei

1. Observaţii generale

- Articolul 3(3), propoziţia 2 din

Constituţia Republicii Federale a

Germaniei interzice discriminarea din

motivul handicapului. Persoanele cu

handicap şi cele care prezintă riscul de

a căpăta un handicap au dreptul la

integrarea ocupaţională şi de a primi

orice fel de asistenţă necesară pentru a

garanta participarea permanentă la

viaţa activă pe piaţa muncii în funcţie

de aptitudinile şi abilităţile acestora.

Toate programele de asistenţă socială,

cât şi alte forme de asistenţă pentru

Annexes

41

integrare ocupaţională disponibile

persoanelor fără handicap sunt

deschise şi persoanelor cu handicap.

Mai mult, reglementări legale specifice

ajută promovarea activă a participării

egale a persoanelor cu handicap sever

pe piaţa muncii.

- Diferite instituţii furnizează informaţii

pe baza unei serii de metode de

culegere a datelor şi de surse de date şi

chiar analizează diferite perioade de

timp, ceea ce limitează posibilitatea de

comparare şi consecvenţa datelor.

Analiza situaţiei persoanelor cu

handicap şi în special participarea lor

pe piața muncii este prin urmare

limitată.

2. Rezumat al auditurilor naţionale

Programe/Măsuri selectate

Titlul auditului

Plasarea persoanelor cu handicap major

de către Agenţia Federală pentru

Ocuparea Forţei de Muncă.

Descriere

Agenţia Federală pentru Ocuparea Forţei

de Muncă cu birourile sale teritoriale are

funcţia statutară de a plasa persoanele cu

handicap major pe piaţa muncii. Au

răspunderea de a lua măsuri pentru ca

şomerii a căror integrare pe piaţa muncii

poate fi dificilă să beneficieze de o

susţinere mai puternică pentru a-şi găsi un

loc de muncă.

Obiectivul de audit

Obiectivul de audit a fost constatarea

modului în care plasarea persoanelor cu

handicap sever pe piaţa muncii este

organizată şi implementată de birourile

teritoriale ale Agenţiei Federale pentru

ocuparea forţei de muncă şi dacă acestea

încurajează integrarea ocupaţională a

persoanelor cu handicap sever.


Serviciul de plasare a persoanelor cu

handicap sever a fost auditat la o serie de

birouri teritoriale (interviuri cu personalul

tehnic şi de conducere, verificarea

documentelor, fişierelor electronice şi a

procedurilor operative IT, analiza datelor).

Serviciul de plasare a fost analizat atât din

perspectiva solicitanţilor cât şi din cea a

angajatorilor care oferă locuri de muncă

vacante.

Constatări şi recomandări

Plasarea persoanelor cu handicap sever

presupune un nivel ridicat de cooperare,

comunicare şi schimb de cunoştinţe între

organizaţiile şi persoanele implicate.

Folosirea sistemelor existente de IT nu e

suficientă pentru plasarea eficientă a

persoanelor cu handicap sever. În acest

sens am propus oficiilor de plasare a forţei

de muncă să menţină o legătură strânsă cu

persoanelor cu handicap sever în căutarea

unui loc de muncă, să desfăşoare în mod

regulat activităţi de consiliere şi să implice

persoanele cu handicap mai intens în

aceste eforturi.

Titlul auditului

Programul „Job 4000” care are ca scop

promovarea integrării ocupaţionale a

persoanelor cu handicap sever pe piaţa

muncii.

Annexes

42

Descriere

Prin folosirea resurselor fondului de

compensare ale programului „Job 4000”

s-au avut în vedere următoarele:

- crearea unui număr de minimum 500

locaţii de pregătire profesională

practică şi a unui minimum de 1.000

noi locuri de muncă pentru persoanele

cu handicap sever pe piaţa muncii

- cu ajutorul agenţiilor locale de

integrare un minimum de 2.500

persoane cu handicap sever vor fi

integrare pe piaţa muncii (asistenţă

pentru integrare)

Obiectivul de audit

Pe baza cadrului comun de audit al

auditului internaţional, verificarea

naţională s-a concentrat pe planificarea

(ţinte/obiective), pe implementarea

operaţională şi practică, pe finanţare,

execuţie şi monitorizare şi pe evaluarea

programului.


În scopul desfăşurării auditului pe teren

teritoriale (interviuri cu personalul tehnic şi

de conducere, verificarea documentelor,

fişierelor electronice şi a procedurilor

operative IT, analiza datelor), activitatea a

fost desfăşurate de Ministerul federal

relevant şi de entităţile care au fost

mandatate să implementeze programul

(birouri regionale ale Agenţiei Federale de

plasare a forţei de muncă sau de birourile

de integrare). Şi organizaţia care evaluează

programul a fost auditată.


Beneficiile existente în cadrul programului

„Job 4000” sunt similare beneficiilor

statutare.

Se va face o verificare detaliată în ceea ce

priveşte necesarul de costuri şi a presiunii

administrative pentru a se asigura că

resursele provenite de la fondul de

compensare sunt folosite în mod eficient.

De asemenea, în cadrul programului sunt

implicate multe entităţi şi organizaţii

diferite. Ca urmare, sunt necesare eforturi

deosebite de coordonare, comunicare şi

cheltuieli administrative pentru a derula

programul. Când se vor planifica viitoarele

programe se va acorda mai multă atenţie

acestor aspecte.

Întrucât programul nu s-a încheiat încă, nu

sunt disponibile rezultate generale. Până în

prezent, evaluarea nu face o distincţie între

locuri de muncă şi locuri de pregătire

profesională finanţate numai în cadrul

programului „Job 4000” şi cele care

primesc beneficii statutare.

Entitatea publică selectată

Titlul auditului

Aspecte privind gestionarea resurselor

umane în legătură cu angajarea

persoanelor cu handicap sever în sectorul

public.

Descriere

În afara reglementărilor generale privind

promovarea şi asistenţa în vederea

angajării pentru persoanele cu handicap

sever, se aplică prevederi legale specifice

sectorului public.

Obiectivul de audit

Auditul a avut ca scop:

- furnizarea de date privind condiţiile

actuale ale persoanelor cu handicap

Annexes

43

sever în cadrul procedurilor de

recrutare desfăşurate de ministere

- verificarea dacă procedurile de

recrutare respectă reglementările legale

relevante pentru a compensa

dezavantajele care apar ca urmare a

existenţei handicapului

- verificarea dacă practicile

administrative sunt adecvate pentru a

încuraja integrarea persoanelor cu

handicap sever pe piaţa muncii


Administraţia Federală oferă peste 300

locuri de pregătire profesională practică în

cadrul departamentelor guvernamentale în

domeniul a peste 80 de ocupaţii

recunoscute. Prin urmare, auditul s-a

concentrat pe locurile de muncă pentru

care numărul de solicitanţi permite tragerea

unor concluzii general valabile. Probele de

audit au fost strânse de la două autorităţi de

recrutare importante, relevante pentru

aceste locuri de pregătire profesională

practică, Biroul Federal de Administraţie şi

Universitatea federală de ştiinţe

administrative aplicate.


Procedurile de recrutarea au respectat

prevederile legale specifice pentru

persoanele cu handicap solicitante.

Candidaţii sunt selectaţi conform

principiului celei mai bune prestaţii. Se

acordă ajutor (tehnic sau personal)

persoanelor cu handicap solicitante pentru

a compensa dezavantajele acestora. În

cazul egalităţii rezultatului, vor avea

prioritate persoanele cu handicap major.

Formularea materialului de popularizare şi

informare privind locurile libere este

conformă cerinţelor legale, dar nu

încurajează şi nu atrage persoanele cu

handicap sever. Formularea ar trebui să

aibă în vedere explicarea posibilelor

ajutoare oferite în cursul examinării şi

pregătirii cât şi cerinţele postului.

Infrastructura clădirilor de birouri este

esenţială în vederea unei integrări reuşite.

Integrarea ocupaţională a persoanelor cu

handicap major presupune un grad înalt de

implicare, comunicare şi cooperare între

toate organismele angajate în toate etapele

procesului.

7.2.4. Oficiul de Audit al Statului al Republicii Macedonia

Titlul auditului:

Programe/măsuri având ca obiect

creşterea gradului de ocupare a forţei de

muncă din rândul persoanelor cu handicap


Auditul defineşte următoarele obiective:

Care sunt efectele programelor şi

instrumentelor de promovare a ocupării

forţei de muncă în rândul persoanelor

cu handicap, implementate atât central

cât şi local şi în ce mod sunt utilizate

fondurile publice alocate în acest scop?

În ce mod instituţiile selectate din

sectorul public şi privat, centrele

protejate folosesc programele/măsurile

pentru promovarea ocupării forţei de

Annexes

44

muncă în rândul persoanelor cu

handicap; respectă drepturile

persoanelor cu handicap şi elimină

obstacolele din calea angajării

persoanelor cu handicap?


Auditul a acoperit următoarele instituţii

care răspund de îmbunătăţirea condiţiilor


handicap: Ministerul Muncii şi Politicilor

Sociale, Agenţia de Ocupare a Forţei de

Muncă, centrele de ocupare a forţei de

muncă, Ministerul Educaţiei şi ştiinţei,

instituţii de învăţământ, Oficiul de Stat de

Statistică, Comunitatea centrelor protejate

din Republica Macedonia şi centrele

protejate.

Auditul a acoperit perioada 2005-2009.

Echipa de audit a constatat că prin

semnarea şi ratificarea unui mare număr de

documente internaţionale şi pe baza

procesului în curs de armonizare a

legislaţiei naţionale, Republica Macedonia

desfăşoară o politică activă în domeniul

persoanelor cu handicap. Politicile de

angajare a persoanelor cu handicap au un

efect pozitiv, în sensul că procentul de

şomaj a scăzut de la 46% în 2005 la 30,7%

din 2009. Există indicii privind includerea

socială în mediul muncii în care sunt

angajate persoanele cu handicap. De

asemenea, există indicii de progres în

dezvoltarea acestora, în modul lor de viaţă

şi privind integrarea lor generală în

societate. Modul în care persoanele cu

handicap sunt tratate de angajatori se

situează de asemenea la un nivel

satisfăcător, adică primesc salariul în mod

regulat şi beneficiază de tratament egal cu

cel al celorlalţi angajaţi.

Pe baza domeniului de audit şi a probelor

obţinute, am elaborat următoarele

constatări şi recomandări principale.

Constatări cheie

Autorităţile din Republica Macedonia

desfăşoară o politică activă în privinţa

persoanelor cu handicap prin semnarea şi

ratificarea unor documente internaţionale

(Convenţia privind drepturilor persoanelor

cu handicap, şi Cartea Europeană din 1996

(revizuită) şi prin armonizarea constantă a

legislaţiei naţionale în domeniu. Totuşi

anumite prevederi legale care

reglementează drepturile persoanelor cu

handicap nu sunt conforme principiilor

constituţionale şi normelor internaţionale.

Persoanele care au căpătat handicapul

desfăşurând activitatea obişnuită nu au

aceleaşi beneficii privind angajarea faţă de

alte persoane care au handicap din naştere.

De asemenea, persoanele care nu pot

munci au dreptul la beneficii permanente

în funcţie de statutul social şi economic al

familiei din care provin.

Autorităţile nu deţin date relevante privind

numărul total al persoanelor cu handicap

din Republica Macedonia.

Privind educaţia, condiţiile de incluziune a

persoanelor cu handicap în procesul

normal de pregătire sunt foarte modeste.

Programele de liceu pentru persoanele cu

handicap sunt limitate şi depăşite, şi foarte

adesea, deprinderile pe care le obţin nu

corespund cererii pieţei de muncă.

Procedurile de obţinere a documentelor

care certifică handicapul şi documentele

necesare angajării persoanelor cu handicap

sunt foarte complicate şi durează peste trei

luni emiterea lor, ceea ce descurajează

potenţialii angajatorii. Procesarea

formularelor de cerere privind utilizarea

fondurilor de la Fondul Special durează

peste un an sau doi şi are un impact negativ

asupra interesului entităţilor de a angaja şi

de a îmbunătăţi condiţiile de muncă.

Annexes

45

Politicile elaborate pentru angajarea

persoanelor cu handicap au un efect mai

mare în ceea ce priveşte creşterea

numărului persoanelor cu handicap

angajate în ateliere protejate, decât în

sectorul public sau în societăţi private.

Motivul este că atelierele protejate privesc

beneficii de stat mai bune în comparaţie cu

alţi potenţiali angajatori. Lipsa

informaţiilor în ceea ce priveşte beneficiile

oferite de autorităţile de stat pentru

angajatori potenţial interesaţi şi de

asemenea nivelul scăzut de pregătire al

persoanelor cu handicap şi scăderea

cererilor de locuri de muncă atrăgătoare

pentru persoanele cu handicap reprezintă

principala cauză a ratei scăzute de

angajare.

Instituţiile publice nu au obligaţia de a

angaja persoanele cu handicap, în

consecinţă acest sector angajează numai

0,2% din totalul numărului de persoane cu

handicap în ţară.

Ministerul Muncii şi Politicii Sociale, prin

intermediul Agenţiei de angajare a forţei

de muncă, monitorizează şi evaluează

efectele implementării programelor, ceea

ce a avut ca rezultat numeroase modificări

ale politicii. Cu toate acestea, nu s-au luat

măsuri concrete pentru integrarea acestora

în sectorul public şi privat.

În perioada 2005-2009, atelierele protejate

şi liber profesioniştii au folosit fonduri

nerambursabile din Fondul Special. O

mare parte a acestor fonduri au fost

utilizate pentru a angaja persoane cu

handicap şi pentru procurarea de

echipament. Totuşi, angajatorii nu au făcut

niciun fel de adaptări ale locurilor de

muncă în funcţie de tipul şi gradul de

handicap, deşi fondurile au fost destinate

acestui scop. Sistemul de control al

fondurilor provenite de la Fondul Special

nu este finalizat şi este lipsit de eficienţă.

Recomandări cheie:

Ministerul Muncii va trebui să ia măsuri

suplimentare pentru a realiza un tratament

egal pentru persoanele cu handicap în ceea

ce priveşte drepturile acestora, indiferent

de cauza handicapului. Ministerul va trebui

să actualizeze sistemul de asistenţă socială

astfel încât să le permită persoanelor cu

handicap care nu pot desfăşura niciun fel

de activitate lucrativă să beneficieze de

dreptul la un buget personal indiferent de

situaţia socială şi economică a familiilor

lor.

Ministerul va trebui de asemenea să

simplifice procedurile de angajare a

persoanelor cu handicap şi să ia măsuri

pentru mai buna integrare a acestora în

sectorul public şi privat.

Agenţia de angajare va trebui să ia măsuri

pentru procesarea promptă a cererilor de

utilizare a fondurilor provenite de la

Fondul Special şi pentru a institui un

control complet şi regulat, prin intermediul

centrelor sale de angajare, asupra utilizării

adecvate a acestora.

Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei va trebui să

ia măsuri pentru a crea condiţii adecvate

pentru integrarea persoanelor cu handicap

în procesul educaţional obişnuit.

Ministerul Transporturilor şi

Comunicaţiilor va trebui să impună

implementarea prevederilor legale privind

facilităţile de acces al persoanelor cu

handicap.

Annexes

46

7.2.5. Curtea de Conturi a României

Titlul auditului

Programe sociale având ca obiect

integrarea persoanelor cu handicap


Evaluarea impactului implementării

programelor de promovare a integrării

persoanelor cu handicap la nivelul

Autorităţii Naţionale pentru Handicapaţi şi

al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea

Forţei de Muncă, cât şi eficienţa utilizării

fondurilor de stat.

Domeniul auditului şi entităţile auditate

Auditul a acoperit programele/măsurile


ocupare a forţei de muncă în rândul

persoanelor cu handicap, în perioada 2006-

2009 implementate de două entităţi

implicate în orientarea, pregătirea

profesională şi angajarea persoanelor cu

handicap, respectiv Autoritatea Naţională

pentru Handicapaţi şi Agenţia Naţională

pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Constatări cheie

România a fost preocupată permanent de

promovarea şi respectarea drepturilor

persoanelor cu handicap, asigurând un

cadru legislativ adecvat încă din anul

1992.

Începând cu anul 2005, Guvernul

României a elaborat Strategia naţională

pentru protecţia, integrarea şi incluziunea

socială a persoanelor cu handicap în

perioada 2006 – 2013, care își propune

realizarea unei politici naționale pentru

protecția și promovarea drepturilor

persoanelor cu handicap prin 3 obiective

generale:

1. promovarea integrării sociale a

persoanelor cu handicap ca cetățeni activi

în măsură de a-și controla viața;

2. acordarea de sprijin pentru

familiile care au în componență persoane

cu handicap;

3. creșterea gradului de ocupare a

forței de muncă pentru persoanele cu

handicap.

Totodată, au fost stabilite o serie de

instituții și autorități naționale cu

responsabilități în ceea ce privește

aducerea la îndeplinire a acestor obiective

(Ministrul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, Autoritatea Nationala pentru

Persoanele cu Handicap, Agenția Națională

pentru Ocuparea Forței de Muncă).

Pe lângă acestea, există și numeroase alte

instituții locale și organismele

neguvernamentale care acordă diverse

forme de sprijin financiar persoanei cu

handicap, aspect ce poate avea drept

consecință lipsa de preocupare a

persoanelor cu handicap de a se integra în

muncă.

Factorul legislativ din România a fost

favorabil prin măsurile protectoare impuse,

menite să contribuie la creșterea gradului

de ocupare a forței de muncă din rândul

persoanelor cu handicap. Însă, cu toate

facilitățile și drepturile create (legislativ)

în favoarea angajatorilor, au fost constatate

foarte puţine situaţii în care aceste entități

au optat pentru angajarea persoanelor cu

handicap, deoarece legislația actuală nu

prevede o modalitate de constrângere/

sancționare a entităților care nu angajează

persoane cu handicap.

Annexes

47

Per ansamblu, sprijinul acordat de stat prin

finanțarea, din fonduri publice

nerambursabile, a unor proiecte destinate

persoanelor cu handicap, a avut efecte

benefice în sensul că acestea au contribuit

în principal la dezvoltarea de servicii

sociale care să contribuie la sprijinirea

integrării sociale a persoanelor cu handicap

și la integrarea profesională a acestora, însă

nu s-a bazat pe o evaluare corespunzătoare

a nevoilor prioritare.

Pentru urmărirea modului de realizare a

celor 3 obiective din cadrul Strategiei

naţionale pentru protecţia, integrarea şi

incluziunea socială a persoanelor cu

handicap în perioada 2006 – 2013, nu s-a

elaborat însă un ghid sau o metodologie

care să cuprindă procedurile de urmat, de

către instituțiile publice implicate, în

vederea realizării tuturor măsurilor,

asigurarea corectitudinii unor informații,

precum și monitorizarea implementării

măsurilor.

Măsurile implementate de către entitățile

auditate, în perioada 2006-2009, pentru

creșterea gradului de ocupare a forței de

muncă pentru persoanele cu handicap s-au

concretizat în special în finanțarea unor

proiecte din fonduri publice

nerambursabile care au avut ca obiectiv

principal înfiinţarea/dezvoltarea de servicii

sociale în domeniul persoanelor cu

handicap (locuinţe protejate, ateliere

protejate, centre de instruire şi

perfecţionare). A fost ignorată finanțarea

proiectelor ce vizează prioritar creșterea

gradului de ocupare a forței de muncă

pentru persoanele cu handicap.

De multe ori, în cazul proiectelor

implementate, este dificil să se

concluzioneze cu privire la eficiența și

eficacitatea acestora deoarece, prin

legislația secundară emisă, nu sunt definiți

indicatorii de rezultat pentru evaluarea

proiectelor nici pentru perioada de

implementare și nici pentru perioada de

sustenabilitate a acestora.

De asemenea, există deficiențe și în cadrul

sistemelor statistice ale instituțiile auditate

deoarece nu pot oferi o serie de informații

cum ar fi numărul persoanelor apte de

muncă din numărul total al persoanelor cu

handicap.

Urmare auditului s-au formulat o serie de

recomandări menite să conducă la un efort

mai susținut în dirijarea resurselor

financiare către acele proiecte care își

propun creșterea gradului de ocupare în

muncă a persoanelor cu handicap, precum

și evaluarea necesității și oportunității

menținerii unor tipuri de măsuri active în

funcție de evoluția și cerințele pieței.

7.2.6. Oficiul Suprem de Audit al Republicii Slovacia

Structura organizatorică a sistemului de

integrare profesională a persoanelor cu

handicap

Angajarea persoanelor cu handicap şi

relaţiile legale privind serviciile de

angajare în Republica Slovacă sunt

adoptate prin legea privind serviciile de

ocupare a forţei de muncă.

Serviciile de ocupare a forţei de muncă în

lumina prezentului document sunt

furnizate de birourile locale pentru

muncă, afaceri sociale şi familie, acestea

iau şi măsurile adecvate pentru angajarea

persoanelor cu handicap, prin intermediul

unor instrumente individuale de asistenţă

activă pe piaţa muncii. Activitatea acestor

Annexes

48

oficii privind serviciile de ocupare a forţei

de muncă este gestionată, auditată şi

coordonată de birourile centrale pentru

muncă, afaceri sociale şi familie.

Elaborarea politicii de stat în domeniul

ocupării forţei de muncă şi politica privind

piaţa muncii este asigurată de Ministerul

muncii, afacerilor sociale şi familiei din

Republica Slovacă.

Aspectele privind condiţiile de viaţă

oportunităţi şi tratament egale pentru

persoanele cu handicap şi integrarea

acestora în societate sunt de competenţa

Comisiei guvernamentale pentru

persoanele cu handicap. Acesta este

organismul consultativ, de coordonare şi

iniţiativă a Guvernului Slovac, activitatea

acestuia este asigurată de secretariatul

comisiei şi este integrată în structura

organizatorică a Ministerului muncii,

afacerilor sociale şi familiei al Republicii

Slovace.

Auditul a fost realizat pentru perioada

2006 - 2009 la diferite niveluri de

conducere şi privind instrumente de

implementare a măsurilor active pe piaţa

muncii în vederea angajării persoanelor cu

handicap; entităţile auditate au fost

Ministerului muncii, afacerilor sociale şi

familiei al Republicii Slovace, 8 birouri

locale ale muncii, afacerilor sociale şi

familiei şi entităţi administrative publice

(în special universităţi publice).

Realizarea programelor, finanţare şi

evaluarea programelor

„Programul naţional pentru dezvoltarea

condiţiilor de viaţă ale persoanelor cu

handicap în toate domeniile” este

documentul strategic de bază al politicii de

asigurare a şanselor egale, integrării şi

participării integrale la activităţile

societăţii acestui grup de persoane în

Republica Slovacă.

Instrumentul standard pentru încurajarea

angajării persoanelor cu handicap este

compensarea 3,2% pentru toţii angajaţii

unui angajator care angajează cel puţin 20

persoane.

Alte instrumente de bază pentru susţinerea

procesului de angajare a persoanelor cu

handicap sunt prevăzute în documentul

privind serviciile de ocupare a forţelor de

muncă.

Pentru finanţarea acestor instrumente s-au

folosit fonduri de la bugetul de stat şi de la

fondurile structurale (fondul social

european).

Rezultate şi recomandări ale auditului

S-au constatat următoarele în cursul

auditului:

Toate birourile locale ale muncii,

afacerilor sociale şi familiei au în

comun un element de bază –

îndeplinirea obligaţiei privind

angajarea cotei obligatorie de persoane

cu handicap au folosit baza de date cu

angajatorii din cadrul agenţiei pentru

asigurări sociale şi acolo s-au constatat

diferenţe. Din bazele de date a reieşit

că un număr mare de angajatori nu au

fost obligaţi să prezinte raportul anual,

dar şi că nu erau înregistraţi angajatorii

care şi-au îndeplinit obligaţia

transmiţând raportul anual. Există

riscul ca unii angajatori să nu-şi fi

îndeplinit această obligaţie legală, nu

există înregistrări în acest sens în baza

de date şi există şi posibilitatea ca

aceştia să nu-şi fi plătit obligaţiile la

bugetul de stat.

discrepanţe între Legea privind

serviciile de ocupare a forţei de muncă

şi alte documente legislative în vigoare.

Prin amendarea Legii privind serviciile

de ocupare a forţei de muncă în 2008

s-au introdus noi instrumente practice

în vederea unei participări mai active

Annexes

49

pe piaţa muncii, dar în practică acestea

nu sunt folosite.

S-a constatat că adaptarea instrumentelor

pentru asistarea procesului de angajare a

persoanelor cu handicap continuă să se

lovească de anumite obstacole. Obstacolul

principal este rezerva angajatorilor şi lipsa

de înţelegere a necesităţilor sociale pe care

le presupune angajarea persoanelor cu

handicap. Un motiv pentru neridicarea

alocaţiei este lipsa de interes a

angajatorilor din sectorul public din cauza

dificultăţilor administrative de încasare a

alocaţie, factorii financiari presupuşi de

adaptarea locului de muncă, activitatea

specifică şi rezistenţa angajatorilor la a fi

informaţi privind prevederile legale

relevante şi punerea lor în practică.

Printre factorii care influenţează

disponibilitatea organizaţiilor de a angaja

persoane cu handicap se numără starea

proastă de sănătate şi prin urmare absenţe

mai mari pe caz de boală, asigurarea

siguranţei şi protecţiei persoanelor cu

handicap la locul de muncă, nivel slab de

pregătire.

Angajatorii ar prefera beneficii privind

impozitarea şi scăderea obligaţiilor către

stat ca stimulent pentru angajarea


Deşi pregătirea profesională mai bună este

o condiţie de bază a angajării persoanelor

cu handicap pe piaţa muncii, iar slaba

pregătire este unul dintre motivele

neangajării acestor persoane, s-a constatat

o rată foarte scăzută de studenţi cu

handicap (0,01-0,2% din numărul total de

studenţi).

În ceea ce priveşte crearea unor condiţii

corespunzătoare în şcoli, în special intrări

care să nu reprezinte o barieră în cazul

accesului, s-a constatat că majoritatea

universităţilor nu au bariere la intrarea în

clădiri şi în clase şi că există lifturi

speciale şi platforme. Astfel de facilităţi nu

există în clădirile monumente istorice şi

nici nu este posibil să li se schimbe

aspectul.

În cursul auditului s-a constatat că

majoritatea universităţilor nu au creat un

fond pentru susţinerea studenţilor cu

handicap, aşa cum se prevede în legea

universităţilor.

Pentru situaţiile inadecvate constatate în

cursul auditului, SAI Republica Slovacă a

făcut 7 recomandări: 6 Ministerului

muncii, afacerilor sociale şi familiei din

Republica Slovacă şi una Ministerului

educaţiei, ştiinţei, cercetării şi sportului din

Republica Slovacă.

Măsurile au avut ca principal obiect re-

analizarea instrumentelor existente pentru

penetrarea activă pe piaţa muncii,

armonizarea legislaţiei.

7.2.7. Curtea de Audit a Republicii Slovenia

Titlul auditului

Angajarea persoanelor cu handicap in

Slovenia în perioada 2006 - 2009:

Constatări, recomandări şi date statistice.


Obiectivul general de audit a fost acela de

a exprima opina auditorilor privind

eficacitatea procesului de angajare

desfăşurat de Ministerul muncii, familiei şi

Annexes

50

afacerilor sociale, Fondul Republicii

Slovenia pentru promovarea angajării

persoanelor cu handicap şi Serviciul de

ocupare a forţei de muncă din Slovenia, în

perioada 2006 – 2009. Obiectivul auditului

a fost şi să constate ce măsuri şi acţiuni au

fost întreprinse privind Planul de acţiune

pentru persoanele cu handicap acceptat

pentru perioada 2007 – 2013.

Obiectivul specific de audit a fost

verificarea nivelului de eficacitate a

entităţilor auditate atunci când au angajat

persoane cu handicap în sectorul de stat

sau public şi să se constate dacă

politicile/măsurile implementate au avut ca

rezultat reducerea şomajului în rândul



S-a efectuat un audit privind procesul de

angajare a persoanelor cu handicap în

sectorul de stat în perioada 2006 - 2009.

Entităţile auditate au fost selectate în

funcţie de rolul, autoritatea şi răspunderile


handicap:

Ministerul muncii, familiei şi afacerilor

sociale;

Serviciul de ocupare a forţei de muncă

din Slovenia;

Fondul Republicii Slovenia pentru

promovarea angajării persoanelor cu

handicap.

S-au cules date şi de la Institutul de

asigurări de pensii şi boală al Republicii

Slovenia, Institutul de asigurări de sănătate

din Slovenia, Ministerul Administraţiei

publice şi alte entităţi. Interviurile şi

informaţiile privind angajarea persoanelor

cu handicap în cadrul entităţilor selectate

din sectorul public s-au efectuat şi adunat

de la următoarele entităţi: Universitatea de

care aparţine Centrul Medical Ljubljana,

Serviciul de ocupare a forţelor de muncă

din Slovenia, Radio - Televiziunea

Slovenia şi Institutul de Asigurări de

sănătate din Slovenia.

Principale constatări

Informaţiile şi analizele furnizate de

Serviciul de ocupare a forţei de muncă din

slovenia indică faptul că în Republica

Slovenia aproximativ 1,9% din numărul

persoanelor cu handicap şomere pe termen

lung ar putea fi angajaţi în mod direct. În

lumina faptului că la sfârşitul anului 2009

existau 13.132 persoane cu handicap

şomere înregistrate în Republica Slovenia,

se apreciază că Serviciul de ocupare a

forţei de muncă din Slovenia ar putea în

următoarea perioadă angaja aproximativ

încă 2.100 persoane cu handicap şomere

angajate, ceea ce poate reprezenta o nouă

oportunitate de a diminua şomajul în

rândul persoanelor cu handicap în

Slovenia.

În Republica Slovenia există următoarele

posibilităţi de a angaja persoane cu

handicap:

- toate societăţile şi persoanele fizice, cât

şi entităţile din sectorul public, care

angajează peste 20 persoane trebuie să

respecte sistemul cotelor de 2 până la

6% şi să angajeze persoane cu

handicap;

- programe de reabilitare profesională şi

măsuri şi politici active de angajare,

ajutor specializat pentru persoanele cu

handicap, calificarea acestei categorii

pentru a le da posibilitatea dă lucreze;

- centre protejate pentru persoanele cu

handicap care nu se pot integra pe piaţa

muncii;

- angajare asistată, cu salariu

subvenţionat pentru persoanele cu

handicap care nu pot obţine rezultate

normale în desfăşurarea activităţii;

- întreprinderi sociale pentru persoanele

cu handicap, unde se are în vedere un

parteneriat social cu cel puţin 40%

dintre angajaţi şi este posibilă

Annexes

51

acordarea unor beneficii pentru

societatea în cauză (reinvestirea

profitului reţinut, scutirea de a plata

contribuţiilor la fondul de pensii şi

asigurări de sănătate, care îi vor rămâne

societăţii)

Concedierea persoanelor cu handicap în

Republica Slovenia în anul 2009 – 913

cazuri, a crescut cu 30%. Menţionăm că în

ceea ce priveşte tendinţa recunoscută de

anulare a contractelor de muncă ale

persoanelor cu handicap trebuie luate

măsuri în Slovenia. O mai bună cooperare

şi coordonare între diferitele instituţii de

stat ar putea fi realizată, s-ar putea acorda

ajutor profesional şi consultanţă de către

anumite instituţii angajatorilor într-o etapă

timpurie, oferind şi anumite soluţii

alternative de a găsi un loc de muncă

pentru persoanele cu handicap în cadrul

organizaţiei sau în afara acesteia sau

propunându-se alte măsuri, instrumente sau

stimulente financiare în beneficiul

angajatorilor care ar putea avea ca rezultat

o reducere a concedierilor în rândul

persoanelor cu handicap care lucrează în

sectorul public.

În medie, persoanele cu handicap

reprezintă aproximativ 2,6% din numărul

total al angajaţilor din sectorul public în

Slovenia. Angajarea obligatorie în

administraţia publică datorită sistemului

cotelor a fost 2%. Administraţia publică nu

a contribuit semnificativ la creşterea

nivelului de ocupare a forţei de muncă din

rândul persoanelor cu handicap în

conformitate cu procedurile legale prin

adoptarea de strategi, politici sau a unor

posibile soluţii programatice. În cadrul

unor entităţi publice, ca de exemplu

Universitatea de care aparţine Centrul

Medical Ljubljana, Serviciul de ocupare a

forţelor de muncă din Slovenia, Institutul

de asigurări de sănătate din Slovenia,

Radio-Televiziunea slovenă procentul de

angajare a persoanelor cu handicap a fost

de 3 – 4%. Prin urmare considerăm că

există posibilitatea de a angaja mai multe

persoane cu handicap în administraţia

publică/sectorul public prin redefinirea

politicilor şi măsurilor de stat.

Suntem de părere că prin implementarea

noii propuneri de politică în domeniul

angajării persoanelor cu handicap care

prevede stimulente financiare mai mari în

cazul angajării persoanelor cu handicap şi

de asemenea încurajarea acelor persoane

cu handicap care pot munci dar nu îşi caută

loc de muncă sau primesc ajutor de şomaj

să se angajeze, Ministerul ar putea

influenţa semnificativ piaţa muncii prin

mesajul că munca în cadrul politicii de stat

active în domeniul angajării merită efortul

şi este bine remunerată. Plata muncii

persoanelor cu handicap angajate în

Republica Slovenia trebuie să fie în sumă

mai mare decât alocaţia pe care o oferă

statul persoanelor cu handicap care nu

doresc să caute un loc de muncă şi doresc

să fie şomere – atitudine pasivă.

În cursul auditului nostru am aflat şi am

încercat să încurajăm entităţile auditate să

analizeze şi să introducă unele dintre noile

bune practici moderne din unele ţări UE,

adică transformarea handicapului /

incapacităţii într-o abilitate/ capacitate de a

munci – promovarea capacităţii de a

munci, intervenţia promptă când să

observă handicapul – abordare preventivă

împreună cu medicii, conversie

profesională orientată spre client,

management în funcţie de obiective noi

principii moderne privind antreprenoriatul

pentru angajarea persoanelor cu handicap,

ateliere de stat pentru pregătirea practică şi

teoretică a persoanelor cu handicap,

constituirea de parteneriate, noi programe

având ca obiect menţinerea condiţiilor de

muncă şi sănătate ale persoanelor cu

handicap etc. care ar putea face obiectul

unei analize ulterioare pentru a stabili dacă

este posibil să fie implementate de către

entităţile auditate etc.

Suntem de părere că Ministerul Muncii,

Familiei şi Afacerilor Sociale, în calitate de

Annexes

52

entitate care propune elaborarea unor

reglementări, a unor politici, iniţiatoare şi

coordonatoare pentru introducerea unei

serii de modificări şi îmbunătăţiri, ar putea,

împreună cu alte instituţii, să promoveze şi

să coordoneze introducerea, dezvoltarea şi

implementarea de noi politici, programe şi

măsuri la nivel de stat. În acest mod, va fi

mai uşor pentru diferitele instituţii să

realizeze o abordare coordonată şi să

stabilească obiective cu o mai bună

sinergie şi să contribuie cu măsuri mai

eficiente şi eficace la creşterea ratei

angajării persoanelor cu handicap la nivel

naţional.

Am apreciat de asemenea că Ministerul

Muncii, Familiei şi Afacerilor Sociale, a

contribuit în mod eficient - prin

intermediul serviciilor de implementare a

reabilitării profesionale prevăzute în Legea

privind reabilitarea şi angajarea

persoanelor cu handicap, cât şi în

programele şi politicile de angajare ale

Serviciului de ocupare a forţei de muncă

din Slovenia şi pe baza implementării

sistemului cotelor prin intermediul

Fondului pentru promovarea persoanelor

cu handicap – la păstrarea unui număr de

33.000 locuri de muncă pentru persoanele

cu handicap şi la angajarea anuală a unui

număr suplimentar de aproximativ 1.770

persoanele cu handicap, în ciuda reducerii

locurilor de muncă pe piaţa muncii din

cauza crizei economice şi a unei

disponibilizări anuale a unui număr de 702

persoane. cu handicap.

7.2.8. Curtea de Audit a Spaniei

Titlul auditului

Angajarea persoanelor cu handicap în

perioada 2006-2009, evaluarea impactului

planului de reducere a contribuţiilor

sociale.


Principalul obiectiv al acestui audit a fost

analizarea evoluţiei procesului de angajare

a persoanelor cu handicap (în cadrul

societăţilor de pe piaţa generală a muncii şi

în centre protejate sau ca liber

profesionişti) în perioada 2006 - 2009,

analizând în special impactului planului de

reducere a contribuţiilor sociale în vigoare

în respectiva perioadă 2

. Acest plan aplicat

2 Diferite programe de reducere a contribuţiior

sociale au fost în vigoare în perioada analizată

s-au aplicat acelor grupe cu dificultăţi speciale

privind pătrunderea pe piaţa muncii, ca de

exemplu persoanele de peste 45 ani, femeile,

tinerii etc.

societăţilor obişnuite, centrelor protejate şi

liber profesioniştilor a fost modificat în

mod semnificativ în 2006, pe baza Legii

43/2006


În cadrul auditului s-a analizat evoluţia

procesului de angajare a persoanelor cu

handicap:

Populaţia cu handicap din Spania.

Planul actual de reducere a

contribuţiilor sociale.

Structura persoanelor cu handicap

şomere care solicită un loc de muncă în

perioada analizată şi evoluţia acesteia

Principalele caracteristici ale

procesului de angajare a persoanelor

cu handicap în perioada analizată şi

evoluţia acestuia.

Valoarea reducerilor aplicate de

angajatori şi de liberi profesionişti şi

persoane cu handicap afectate de

această măsură în perioada analizată, în

Annexes

53

comparaţie cu diferitele posibilităţi ale

planului actual.

Auditul a abordat atât solicitările de locuri

de muncă ale persoanelor cu handicap şi

angajarea acestora, pentru a stabili dacă

sunt identificaţi ca atare; structura

şomerilor şi relaţiile dintre şomajul şi

angajarea persoanelor cu handicap.

Perioada auditată a fost 2006 - 2009.

In Spania, grupa de persoane cu handicap

înregistrează cea mai mare rată de şomaj,

sunt mai puţin calificate şi primesc salarii

mai mici.

PRINCIPALELE CONSTATĂRI ŞI

RECOMANDĂRI PRIVIND DETERMINAREA

GRUPULUI DE PERSOANE CU HANDICAP

- Diferite organisme şi autorităţi publice

din domeniu au evidenţe structurate

diferit în funcţie de obiective şi de

activităţile desfăşurate de fiecare. Nu

există un registru global care să includă

toate persoanele cu handicap din

Spania. Pentru a aborda acest număr

global am folosit datele unui studiu

desfăşurat de Institutul Spaniol de

Statistică în 2008. Conform acestuia,

1.482.100 persoane, cu vârstă între 16

şi 64 ani au raportat că sunt

handicapate, respectiv 4,85% din

totalul populaţiei cu această vârstă.

- Autorităţile spaniole vor implementa

un registru detaliat şi complet pentru

toate persoanele care au fost clasificate

ca şi persoane cu handicap de diferite

organisme sau autorităţi publice. Acest

lucru va ajuta autorităţile publice să

folosească această informaţie pentru a

implementa reglementări, a lua decizii,

a oferi consultanţă etc.

PRINCIPALELE CONSTATĂRI ŞI

RECOMANDĂRI PRIVIND persoanele cu

handicap care solicită un loc de muncă şi la

angajarea acestora sau la începerea unei

afaceri proprii

- Persoanele înregistrate la birourile

publice ca persoane cu handicap în

căutarea unui loc de muncă reprezintă

aproximativ 2,8% din totalul şomerilor

(cu şi fără handicap ) în perioada 2006

– 2009. În acelaşi timp, persoanele cu

handicap angajate de societăţi şi centre

protejate reprezentau numai 0,5% din

cele recrutate în perioada 2006 – 2009.

Ambele au reprezentat procente mai

mici decât cele menţionate privind

populaţia cu handicap, cu vârste între

14 şi 65 de ani, care este 4,85%.

- Printre persoanele cu handicap în

căutarea unui loc de muncă, rata

bărbaţilor este mai mare decât cea a

femeilor (53% şi respectiv 47%).

Persoanele în căutarea unui loc de

muncă sunt în principal persoane între

25 şi 44 ani (aproximativ 45,7%);

64,6% din total au studii liceale şi

77,7% aveau un nivel de handicap între

33% şi 64%.

- În perioada 2006 – 2009, angajatorii au

încheiat diferite tipuri de contracte cu

persoane cu handicap ceea ce a făcut

posibilă reducerea contribuţiilor sociale

la 96,0% dintre aceştia. Angajatorii au

aplicat reducerile avute în vedere

pentru persoane cu handicap în 97%

dintre contracte.

- Rata şomajului în rândul persoanelor

cu handicap a fost de numai 0,5% din

totalul angajaților (persoane cu şi fără

handicap) în perioada analizată. Din

total, bărbaţii cu handicap au

reprezentat 62,9%, în timp ce femeile

cu handicap au reprezentat restul de

37,1%.

- În derularea auditului am putut verifica

influenţa unui element extern: actuala

criză economică. Rata angajării

persoanelor cu handicap a scăzut (la fel

şi în rândul persoanelor fără handicap)

în ciuda modificărilor prin care s-a

îmbunătăţit planul de reduceri.

Annexes

54

- Astfel, având în vedere diferitele tipuri

de contracte care permit reduceri ale

contribuţiilor sociale ale angajatorilor,

numărul persoanelor cu handicap

angajate a crescut în 2007 şi 2008, dar

a scăzut în 2009, deşi au fost mai mari

decât în 2006.

- Cu toate acestea, a crescut substanţial

numărul liber-profesioniştilor care au

aplicat reduceri – 256,39% din 2006

până în 2009 şi reducerea a reprezentat

345,95%

- Printre angajaţi, persoanele cu

handicap tinere, sub 24 ani, cele de

peste 55, cu competenţe reduse, studii

până la liceu şi persoanele cu handicap

sever au reprezentat procentul cel mai

redus de angajare.

- Centrele protejate – au exista numai

2.028 centre în 2009 – au jucat un rol

importat, întrucât au adunat până la

42,8% din persoanele cu handicap

angajate în perioada analizată.

- Aceste constatări demonstrează un

nivel scăzut de activitate a persoanelor

cu handicap în ceea ce priveşte

căutarea unui loc de muncă şi

angajarea.

- În acest context şi din cauza actualei

crize economice, ar fi recomandabil să

se menţină reducerile contribuţiilor

sociale, în special cele prevăzute de

Legea nr.43/2006 ca un stimulent

pentru creşterea sau menţinerea ratei

angajării persoanelor cu handicap,

inclusiv ca liber profesionişti, pentru

aceste persoane care sunt cele mai

expuse riscului de excludere de pe

piaţa muncii.

- Autorităţile publice ar trebui să

analizeze de ce procentul de femei în

căutarea unui loc de muncă sau din

numărul angajaţilor este mai mic şi

trebuie să încerce să adopte noi măsuri

pentru a le creşte interesul de a

pătrunde pe piaţa muncii pentru a spori

şansele lor de a fi recrutate.

- autorităţile publice vor trebui să

analizeze şi adopte noi măsuri pentru a

creşte gradul de angajare ale grupurilor

de persoane cu handicap menţionate.

- Autorităţile publice trebuie să continue

analiza detaliată a motivelor pentru

care societăţile obişnuite demonstrează

o lipsă de interes în angajarea


7.2.9. Oficiul Federal de Audit al Elveției

Titlul auditului

Integrarea profesională a persoanelor cu

handicap: evaluarea măsurilor aplicate la

nivelul Administraţiei Federale


Auditul se concentrează asupra evaluării

eficacităţii programelor şi măsurilor având

ca scop facilitatea integrării profesionale a

persoanelor cu handicap în cadrul

Administraţiei Federale (sectorul public,

numai nivel federal).

SAI a concentrat auditul pe implementarea

şi eficacitatea diferitelor instrumente noi

elaborate de Administraţia Federală pentru

a facilita continuarea activităţii angajatului

sau reintegrarea angajaţilor cu probleme de

sănătate. Mai exact, s-au analizat

următoarele aspecte:

- coerenta între obiectivele politicilor şi

măsurile de integrare profesională

lansate de Administraţia Federală;

- Implementarea (coordonare şi

consecvenţă) măsurilor pentru forţa de

muncă federală.

Annexes

55

- Potenţiale îmbunătăţiri ale

instrumentelor existente.

Auditul va trebui să servească şi la

compilarea unor cifre şi statistici care nu

erau disponibile anterior studiului privind

integrarea profesională în cadrul

Administraţiei Federale.


S-au folosit două tehnici de culegere a

datelor:

1. Pentru a stabili practicile şi măsurile

existente folosite pentru a reintegra

angajaţii după o boală sau un accident

şi pentru a constata în ce mod sunt

aceste măsuri percepute de cei

interesaţi, s-a transmis electronic un

chestionar la 16 august 2010 tuturor

Directorilor de Resurse Umane din

cadrul diferitelor birouri federale (66).

Dintre acestea, 62 unităţi

administrative au răspuns, ceea ce

corespunde unei rate de 94%.

2. În cea de-a doua etapă, s-au desfăşurat

16 interviuri privind calitatea şi s-a

transmis un chestionar scris cu ajutorul

a două firme private de consultanţă3

privind persoanele cu probleme de

sănătate pentru a înţelege diferitele lor

experienţe (43 din 52 persoane au

răspuns la chestionarul scris, ceea ce

reprezintă o rată de răspuns de 83%).

Aspecte cheie

Administraţia Federală care numără

aproximativ de 36.000 angajaţi reprezintă

unul dintre cei mai mari angajatori din

Elveţia. conform Legii privind

discriminarea din motive de handicap (în

vigoare din 2004), Confederaţia trebuie să

ofere şanse egale de angajare persoanelor

cu handicap şi să servească drept model în

3 BASS (Centrul de studii privind munca şi

politicile sociale) la Berna şi Evaluanda la Geneva.

acest sens, în special în ceea ce priveşte

politica de recrutare. Cu ocazia celei de-a

cincea revizuiri a Legii privind asigurarea

în caz de invaliditate din 2004, s-a pus

accentul pe reabilitare mai curând decât pe

beneficii acordate în caz de handicap şi din

punct de vedere al asigurării şi s-au

adăugat măsuri specifice pentru

reintegrarea profesională la lista de servicii

acoperite. Evaluarea a inclus o comparaţie

cu situaţia integrării profesionale la Căile

Ferate ale Federaţiei Elveţiene, care intră

de asemenea sub incidenţa Legii privind

discriminarea din motive de handicap.

Biroul Federal pentru Personal (FOPER)

oferă unităţilor administrative două

instrumente pentru implementarea concretă

a legislaţiei. Primul este gestionarea

operaţională de caz, care include detectarea

timpurie şi intervenţia promptă cât şi

gestionarea internă a cazului privind

personalul Administraţiei Federale şi

servicii de consultanţă în domeniul social.

Cealaltă măsură disponibilă este un sistem

de stimulente financiare, care alocă fonduri

pentru categorii speciale de personal (Euro

9,5 milioane pe an) pentru a încuraja

angajatorii să angajeze persoane cu

handicap. Cu toate acestea, măsurile nu

sunt încă incluse într-un program care să

definească obiectivele, indicatorii şi

resursele în vederea integrării profesionale

şi să clarifice răspunderile şi procesele.

Mai mult, cadrul general este vag, nu

există un birou sau organism individual

care să combine sarcinile şi instrumentele

privind integrarea profesională, spre

deosebire de Administraţia Federală, Căile

ferate federale elveţiene au, datorită

structurii centralizate, o strategie la nivelul

grupului cu criterii şi cerinţe obligatorii.

Reintegrare reuşită, dar puţine angajări

de persoane cu handicap

În unităţile de la care SAI a primit date

(~97%), aproximativ 290 angajaţi au o

afecţiune de sănătate, ceea ce corespunde

Annexes

56

0,85% din totalul forţei de muncă. În

comparaţie cu Căile ferate federale

elveţiene, rezultatele măsurilor de

reintegrare a angajaţilor care au dobândit

un handicap sunt bune, personalul

Administraţiei Federale revenind la lucru

în majoritatea cazurilor. Numai în 12% din

cazuri s-a solicitat încetarea angajării. Ca

tendinţă generală, numărul angajaţilor

Administraţiei Federale care au primit

alocaţii pentru handicap a scăzut începând

cu anul 2005. Cu toate acestea,

implementarea măsurilor a arătat că

anumite aspecte rămân neclare şi că acea

coordonare cu Asigurările pentru

invaliditate nu este suficient de bună.

Există o anumită nesiguranţă în ceea ce

priveşte folosirea măsurilor adecvate.

Detectarea timpurie, în mod special, nu se

aplică în mod consecvent. În ceea ce

priveşte noile angajări, rezultatele sunt

slabe. Numai 19 persoane cu handicap au

obţinut angajare permanentă în 2008 şi

2009. Este loc pentru îmbunătăţirea

activităţii Administraţiei Federale pentru a

fi într-adevăr un model de urmat.

Recomandările rezultate:

SAI recomandă ca FOPER să formuleze un

plan pentru integrarea profesională a

persoanelor cu handicap şi să îl comunice

în mod adecvat diferitelor grupe ţintă.

SAI recomandă ca FOPER să-i stabilească

o ţintă privind angajările, având în vedere

necesitatea de a oferi şanse egale

persoanelor cu handicap şi să demonstreze

existenţa stimulentelor financiare pentru

unităţile administrative.

SAI recomandă ca FOPER să revizuiască

„Ghidul pentru gestionarea operaţională a

cazurilor” şi să pregătească personalul de

conducere şi directorii de Resurse Umane

pentru a-l pune în practică.

7.2.10. Curtea de Conturi a Turciei

În cadrul auditului paralele al programelor


angajare a persoanelor cu handicap

(coordonat de SAI Polonia) SAI Turcia a

analizat angajarea persoanelor cu handicap

în sectorul public: obligaţii, autorităţi şi

activităţi ale Agenţiei Turce de plasare a

forţei de muncă (TEA), Departamentul de

Stat privind personalul (SPP), Ministerul

Învăţământului (MoE) şi municipalităţi, în

special Administraţia pentru persoane cu

handicap (ADP) în calitate de coordonator,

perioada de referinţă fiind 2005 – 2009.

Rezultatele obţinute sunt organizate pe

capitolele: strategie naţională, facilităţi

privind angajarea persoanelor cu handicap

în sectorul public, pregătirea profesională

practică şi reabilitarea, din cadrul

raportului de audit al performanţei.

Strategia Naţională

În Turcia nu există date actualizate privind

numărul, participarea pe piaţa muncii şi

ratele şomajului în ceea ce priveşte

persoanele cu handicap. Lipsa unor date

suficiente privind persoanele cu handicap

împiedică evaluarea practicilor curente, cât

şi elaborarea de noi strategi. Astfel, pentru

perioada 2005 – 2009 nu există niciun plan

strategic al unor entităţi relevante în

domeniul angajării persoanelor cu

handicap şi astfel nu este posibil să se

stabilească în ce măsură au fost atinse

obiectivele.

Annexes

57

Facilităţi privind angajarea persoanelor

cu handicap

Aproximativ două treimi dintre posturile

rezervate funcţionarilor public cu handicap

din cadrul entităţilor publice sunt vacante.

Acest lucru se explică prin lipsa

sancţiunilor aplicabile celor care nu

respectă obligaţia de a angaja persoane cu

handicap, cerinţa ca aceste persoane să

aibă cel puţin studii liceale în cazul a

aproximativ jumătate din posturile

rezervate persoanelor cu handicap şi faptul

că SPP nu monitorizează şi nu verifică

acest lucru la nivelul entităţilor. De

asemenea, faptul că aceste entităţi nu au

sucursale în teritoriu are un impact negativ

în ceea ce priveşte angajarea persoanelor

cu handicap ca funcţionari publici.

Spre deosebire de SPP, TEA care răspunde

de angajarea persoanelor cu handicap în

sectorul public, are sucursale în fiecare

provincie, experienţă în monitorizarea şi

verificarea procesului de angajare a

persoanelor cu handicap şi existenţa unei

infrastructuri adecvate.

TEA foloseşte un sistem de comparare a

datele, pe baza căruia informaţiile primite

de la persoanele cu handicap şi cele primite

de la entităţi sunt comparate; totuşi, acest

sistem nu este foarte relevant întrucât nu

sunt incluse calificările şi deficienţele

fiecărei persoane.

Sistemul de examinare diferă în cazul

angajării funcţionarilor publici de cel

aplicat atunci când se angajează muncitori

în sector public. Pentru angajarea

funcţionarilor publici, fiecare entitate

organizează propriu examen. Caracterul

inadecvat al infrastructurii tehnice şi

rezervele entităţilor împiedică organizarea

unor examene generale pentru angajarea

funcţionarilor publici. Angajarea

muncitorilor în sectorul public este

organizat, pe de altă parte, prin examen de

stat pentru selectarea personalului, care

reprezintă sistemul de examinare

centralizat. Totuşi, întrebările nu sunt

departajate în funcţie de grupa de

handicap, sunt aceleaşi. Din acest motiv,

persoanele cu handicap ortopedic şi vizual

se află pe o poziţie avantajată faţă de alte

grupe.

Pregătire profesională practică şi sistem

de reabilitare

În Turcia, principalul motiv pentru care

angajatorii au rezerve în a angaja persoane

cu handicap este insuficienţa pregătire

generală şi profesională şi calificarea

inadecvată. Sistemul de pregătire practică

şi de reabilitare în Turcia este conceput şi

implementat pentru persoane fără

handicap; se încearcă integrarea

persoanelor cu handicap în acest sistem.

O altă dimensiune a acestui aspect este

faptul că aceste servicii de pregătire

profesională practică şi de reabilitare sunt

elaborate fără a se ţine seama de cerinţele

de pe piaţa muncii şi de necesităţile locale

şi fără a se face o evaluare prealabilă.

La nivelul municipalităţilor, alţi jucători

care au ca atribuţie pregătirea profesională

practică a persoanelor cu handicap, se

organizează frecvent astfel de cursuri, deşi

aproape niciunul nu se adresează în mod

special persoanelor cu handicap.

Nivelul de educaţie scăzut este rezultatul

unor modele educaţionale improprii, iar la

rândul lor persoanele fără pregătire nu sunt

acceptate pe piaţa muncii. Cei care reuşesc

să depăşească diferitele provocări şi să

beneficieze de o pregătire adecvată sunt

confruntaţi cu deficienţe ale sistemului de

examinare şi cu o competiţie incorectă

(produsă de nediferenţierea între grupele

de handicap). După angajare apar

probleme cum ar fi funcţii

necorespunzătoare atribuite din cauza

insuficienţei informaţiilor, reţinerilor

Annexes

58

entităţilor şi practicii obişnuite de a oferi

funcţii necalificate fără să se ţină seama de

nivelul de pregătire etc. Indiferent de

cauză, aceste probleme trebuie rezolvate.

7.2.11. Camera de Conturi a Ucrainei

Titlul auditului

Implementarea programelor şi măsurilor

de stat în domeniul reabilitării

profesionale a persoanelor cu handicap


Obiectivul auditului este evaluarea

implementării programelor şi măsurilor de

stat selectate care au ca obiectiv

reabilitarea profesională a persoanelor cu

handicap, eficienţa utilizării fondurilor de

la bugetul de stat şi a resurselor provenite

de la fondul pentru asigurări obligatorii

sociale de stat pentru şomaj, cât şi să

evalueze răspunsul la concluziile şi

recomandările Camerei de Conturi ca

urmare a auditului anterior.

Principalele elemente auditate sunt:

- acte legislative, de reglementare şi

administrative (legi, decrete, ordine,

reglementări, instrucţiuni şi alte

documente) care reglementează toate

procesele în domeniul reabilitării

profesionale a persoanelor cu handicap;

- decizii administrative ale Ministerului

Muncii şi Politicilor Sociale din

Ucraina, Fondul pentru protecţia

socială a persoanelor cu handicap

(Fondul), Serviciul de Stat pentru

angajare şi alte autorităţi privind

implementarea programelor şi

măsurilor de stat având ca obiect

reabilitarea profesională a persoanelor

cu handicap;

- fonduri alocate de la Fondul special al

bugetului de stat din cadrul

programului PECC (Codul de

clasificare a cheltuielilor pe programe)

2507080 „Reabilitarea socială

ocupaţională şi profesională a

persoanelor cu handicap” şi de la

fondul de şomaj, în vederea

promovării angajării persoanelor cu

handicap, conversia profesională şi

pregătirea profesională;

- programe individuale de reabilitare

pentru persoanele cu handicap;

- documentaţie buget, date statistice date

din contabilitatea primară,

documentaţie licitaţie, documente

contractual, declaraţii financiare şi

operative.

Printre criteriile de evaluare a eficienţei

utilizării fondurilor se numără costul şi

numărul creat de locuri de muncă pentru

persoanele cu handicap; numărul de

persoane cu handicap angajate cu finanţare

de la bugetul de sat; condiţii de muncă ale

persoanelor cu handicap în conformitate cu

programele individuale de reabilitare;

numărul de persoane cu handicap care au

participat la cursuri de pregătire

profesională şi care au fost angajate;

eficacitatea performanţei centrelor de

reabilitare ale Ministerului Muncii;

justificarea utilizării fondurilor de la

bugetul de stat pentru implementarea

programelor de reabilitare profesională

pentru persoanele cu handicap.


Entităţile auditate sunt Ministerul Muncii,

Ministerul Sănătăţii Publice, Fondul şi

Annexes

59

Centrul acestuia din oraşul Kiev, Serviciul

de Stat pentru ocuparea forţei de muncă,

Serviciul d angajare din Oraşul Kiev,

Întreprinderea nr. pentru pregătire şi

fabricare din cadrul Asociaţiei ucrainene a

orbilor, alte întreprinderi, instituţii şi

organizaţii care folosesc fonduri pentru

implementarea măsurilor de reabilitare

pentru persoanele cu handicap şi respectă

sistemul cotelor.

7.2.12. Oficiul Suprem de Audit al Republicii Polonia

Titlul auditului

Implementarea programelor de stimulare a

angajării persoanelor cu handicap


Scopul auditului a fost evaluarea măsurilor

luate în cadrul implementării programelor

finanţate din fondul de stat pentru

reabilitarea persoanelor cu handicap

(PFRON) direcţionate către reabilitarea

profesională a persoanelor cu handicap.

Acest obiectiv urma să fie atins verificând

dacă aceste programe au susţinut

stimularea activităţii persoanelor cu

handicap, dacă fondurile publice au fost

cheltuite eficient, în conformitate cu

alocarea şi procedurile obligatorii, iar

persoanele cu handicap în căutarea unui

loc de muncă au avut oportunitatea de a-şi

îmbunătăţi calificarea profesională apelând

la programele de pregătire organizate de

birourile de muncă.

Domeniul auditului şi entităţile auditate

Tema auditului a acoperit, printre altele:

aspectul privind atingerea procentului de

angajare a persoanelor cu handicap,

principiile privind pregătirea,

implementarea şi monitorizarea

programelor, corectitudinea implementării

şi utilizării resurselor alocate de la Fond.

În total, auditul a acoperit 34 de unităţi,

inclusiv Centrala şi 6 sucursale ale

PFRON, 12 birouri de muncă, 14

participanţi la programe şi Poliţia

Metropolitană.


În perioada 2007 – 2010, cele cinci

programe co-finanţate PFRON au avut ca

scop susţinerea activării persoanelor cu

handicap şi sarcinile alocate ONG în baza

Legii privind activarea profesională şi

socială şi angajarea persoanelor cu

handicap. Programele au fost implementate

de Biroul şi sucursalele PFRON şi oficiile

forţei de muncă. Majoritatea programelor

auditate au fost elaborate în afara PFRON

şi rolul a fost adesea limitat la realizarea

programelor. De asemenea, nu s-a făcut o

analiză suficientă a cerinţelor pe care

aceste programe trebuiau să le acopere.

Pe durata implementării programelor, au

existat cazuri de încălcări procedurale,

îndeplinirea parţială a obligaţiilor rezultate

din acordurile încheiate atât de instituţiile

însărcinate cu implementarea programelor

cât şi de beneficiarii fondurilor. Din audit

a rezultat că la aproape jumătate din

entităţile auditate (40%) au existat cazuri

de încălcarea procedurilor obligatorii

pentru programele individuale sau

neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute în

acordurile încheiate. De asemenea,

anumite activităţi ale PFRON care a alocat

resurse pentru implementarea programelor

Annexes

60

având ca scop creşterea ratei angajării

persoanelor cu handicap au fost apreciate

ca încălcând criteriul de integritate pentru

că au subminat încrederea beneficiarilor.

Acestea au fost, printre altele:

- o modificare a regulilor de cooperare în

cursul derulării acordurilor pe termen

lung încheiate cu beneficiari din cadrul

programului numit Partner, în timp ce

aceste acorduri aveau scopul de a

reprezenta garanţia ajutorului financiar

pentru PFRON, având ca scop

menţinerea continuităţii acţiunilor

derulate de organizaţii din afara

sectorului finanţelor publice,

- încheierea unor acorduri în cursul

derulării sarcinilor sau după finalizarea

acestora,

- reducerea sumelor acordate în cursul

implementării proiectelor,

- efectuarea decontărilor un o întârziere

de până la trei ani.

Prin urmare, anumite organizaţii s-au retras

din cadrul cooperării cu PFRON.

O problemă importantă în evaluarea

programelor care susţin angajarea

persoanelor cu handicap se referă la

inexistenţa unor ţinte definite şi măsurabile

pentru anumite sarcini şi modul în care

indicatorii de evaluare a implementării lor.

În cazul unuia dintre programele auditate

numit Trener Pracy (Job Trainer)

obiectivul a fost formulat neclar şi într-un

mod care nu putea fi măsurat. Astfel a fost

imposibil să se stabilească măsura în care a

fost implementat şi a reprezentat un risc de

efectuare a unor cheltuieli inutile. De

asemenea, definiţia descriptivă a

indicatorilor privind implementarea

programelor (de ex. Partner) a făcut

imposibilă compararea acestora, în special

în ceea ce priveşte categoriile de sarcini şi

proiecte.

Programele privind evaluarea sunt din ce

în ce mai importante în contextul unei

eficienţe insuficiente a programelor şi

sarcinilor. Implementarea sistemului de

verificare a eficienţei proiectelor

individuale este deosebit de importantă în

lumina rezultatelor evaluării preliminare a

programului Trener Pracy, ceea ce a

indicat o eficacitate redusă a proiectului.

Ca urmare, numai 5 proiecte au avut

rezultate bune la un preţ moderat şi pot fi

considerate ca „răspunzând ipotezelor

programului” (14% din proiectele

implementate). Pe de altă parte, aproape

unul din două proiecte a avut „rezultate

slabe” (inclusiv 10 proiecte la cost redus şi

4 la cost ridicat). La începutul

implementării programului, datorită

caracterului pilot al acestuia, beneficiarilor

li s-a lăsat o libertate de acţiune

considerabilă, ceea ce a dus la disproporţii

semnificative în ceea ce priveşte sumele

cheltuite pentru un participant din cadrul

programului şi în ceea ce priveşte durata

perioadei în care se acordă ajutor unui

beneficiar. Costul la nivelul unei

organizaţii a fost chiar de zece ori mai

mare decât în cazul alteia.

Au existat de asemenea dificultăţi în ceea

ce priveşte stabilirea cauzei şi efectului

relaţiei dintre programele implementate şi

situaţia persoanelor cu handicap pe piaţa

muncii. Unul dintre motivele existenţei

dificultăţilor a fost greutatea monitorizării

persoanelor care au participat la program.

Din această cauză, este mai greu să se

evalueze succesul proiectului. A fost de

asemenea greu de apreciat eficacitatea

consultanţei privind locurile de muncă,

întrucât informaţiile privind numărul de

persoane care au un loc de muncă, au

urmat un program de pregătire profesională

sau de alt tip ca urmare a acestei

consultanţe nu au fost strânse. Are fi foarte

costisitor şi dificil să se organizeze

monitorizarea persoanelor care au

beneficiat de au astfel de serviciu numai o

dată

Annexes

61

În Polonia, ca urmare a acordului dintre

Primul ministru şi Ministrul plenipotenţial

pentru persoane cu handicap din cadrul

campaniei de promovare a angajării

persoanelor cu handicap se recomandă ca

anunţurile privind locuri de muncă la stat

să conţină stimulente pentru persoanele cu

handicap. Acest lucru nu limitează

competitivitatea recrutării dar arată faptul

că instituţia este deschisă persoanelor cu

handicap.

În ciuda eforturilor făcute în vederea

adaptării clădirilor şi facilităţilor destinate

persoanelor cu handicap există în

continuare bariere funcţionale care

împiedică accesul persoanelor cu handicap

la birouri. Chiar dacă încăperile în care

sunt serviţi clienţii au fost adaptate, nu

există facilităţi pentru persoanele cu

handicap în altele. Un astfel de loc de

muncă nu poate fi considerat prietenos

pentru persoanele cu handicap. S-au

considerat bariere arhitecturale

semnificative în cazul a 57,1% din cele 28

oficii verificate, şi au fost constatate de

asemenea 28,6% de probleme minore care

nu reprezintă un obstacol important pentru


Recomandări

Elaborarea unor metode eficace de

comparare a eficacităţii proiectelor

individuale implementate de PFRON.

Analiză exhaustivă a experienţei anterioare

în domeniul implementării programelor de

creştere a eficacităţii.

Annexes

62

programe/măsuri în vederea creşterii gradului de angajare ... · pentru promovarea angajării...

Documents