program de educaŢiei nonconflictualĂ „arta … · 2019-07-22 · un rezumat al poveştii...

PROGRAM DE EDUCAŢIEI NONCONFLICTUALĂ „ARTA REZOLVĂRII CONFLICTELOR”

Prof. înv. primar Alina Geluța GRIGORIȚĂ Școala Gimnazială „Vasile Alecsandri” Brăila

Pe parcursul desfăşurării programului, toţi participanţii vor respecta regulile grupului

creativ de formare. (Caluschi, M., 2001).

• Acceptaţi, nu criticaţi ideile altora! (criticarea ideilor, opiniilor care se exprimă în

grup este interzisă);

• Daţi frâu liber imaginaţiei!

• Metafora este binevenită!

• Aici şi acum începe schimbarea!

• Bun venit gândului pozitiv!!

• Eşecul este o provocare la creativitate şi schimbare!

• Preluaţi ideile altora şi le dezvoltaţi!

• Emiteţi un număr cât mai mare de idei!

• Opriţi autocenzura gândurilor şi ideilor!

Activitatea 1 - Înţelegerea conflictului: vocabular şi concepte

Obiective: După realizarea acestei lecţii, elevii vor fi capabili să:

Să prezinte soluţii nonviolente posibile pentru un conflict

Să descrie consecinţele posibile fiecărui conflict

Să considere conflictul ca o oportunitate de comunicare şi progres într-o relaţie

Să prezinte conflictul existent între personaje

Să identifice nevoi reale ale fiecărui personaj

Să identifice şi să ordoneze pe o scară a conflictelor sentimentele corespunzătoare

fiecărei trepte a conflictului

Informaţii preliminare

Un conflict este o dispută sau un dezacord dintre doi sau mai mulţi oameni. Disciplina

rezolvării conflictelor are la bază câteva idei fundamentale:

Lărgirea sensului conceptului de conflict, care include acum atât simplele

diferenţe dintre oameni, cât şi micile probleme cotidiene, din categoria micilor

frustrări, impedimente, contrarietăţi.

A doua premisă a rezolvării conflictului este acceptarea conflictului,

recunoaşterea omniprezenţei sale. A ignora conflictul interuman sau a- l nega

jenaţi, a- l ascunde acolo unde este exclus ca el să nu existe, a declara că eu (sau

noi) trăim într-un climat fără contradicţiilor, înseamnă a duce politica păguboasă a

struţului, lăsând liber conflictul să se dezvolte.

Transformarea conflictelor, tradiţional percepute ca evenimente negative şi

distructive, în oportunităţi, şanse de progres. Se produce schimbarea perspectivei

şi a atitudinii despre conflicte, în sensul de pozitivare a acestora.

Într-un autentic spirit etic, fairplay, democratic, se propune o nouă abordare,

finalitate şi, implicit, metodă de rezolvare a conflictelor, una la sfârşitul căreia

ambii sau toţi protagoniştii beneficiază de avantajele care, în mod curen,t revin

exclusiv învingătorului: câştig-câştig. Este „filosofia” rezolvării conflictelor, forţa

ei (oferă o rezolvare de durată, definitivă chiar, întrucât convine integral părţilor

implicate şi în consecinţă este acceptată de ele), temeiul etic şi psihologic.

Respectul de sine (respectiv, felul în care cineva se simte în raport cu el însuşi)

influenţează felul în care o persoană reacţionează în situaţii de conflict. O

recunoaştere evidentă, în limitele normalităţii, a calităţilor pozitive ale cuiva este

legată de un nivel înalt al respectului de sine. Cu alte cuvinte, o persoană care are

încredere în ea şi care se preţuieşte are adeseori un mai mare respect de sine.

Fiecare elev posedă calităţi unice, care fac din el o individualitate. A ridica

respectul de sine al elevilor înseamnă, în primul rând, a- i ajuta să-şi formeze o

imagine pozitivă despre ei înşişi.

Materiale:

Un rezumat al poveştii „Dumbrava minunată” în care să fie surprinse conflictele dintre

personaje.

Activitate: Fiecare copil îşi alege rolul unui personaj, chiar dacă unele roluri se repetă. Fiecare

personaj îşi prezintă 5 nemulţumiri, dar şi 5 calităţile pe care le are. După prezentarea fiecărui

personaj clasa aplaudă şi propune soluţii pentru rezolvarea conflic tului în care este implicat

personajul respectiv. Rezultatele discuţiilor se sintetizează într-un tabel Câştigă-câştigă

Întrebări pentru discuţii

Cum v-aţi simţit stând pe scaun şi împărtaşindu-vă problemele şi calităţile?

Aţi fost nervoşi sau v-a fost teamă să vorbiţi în faţa întregii clase?

Cum a fost atunci când i-aţi ascultat pe ceilalţi?

Credeţi că fiecare a simţit la fel?

Credeţi că toate personajele şi-au rezolvat conflictele în care au fost implicate?

Activitatea 2 – Adoptarea deciziei

Obiective:

Concentrarea asupra esenţialului în luarea deciziilor

Formarea unei idei mai clare despre ceea ce îi face diferiţi şi ceea ce îi uneşte pe indivizii

unui grup

Favorizarea comunicării şi evoluţia deciziilor luate în grup; examinarea procesului de

luare a deciziilor prin consens, în grupuri mici

Materiale : Hârtie şi creioane

Activitate:Suntem un grup de ecologişti, am participat la un concurs şi tocmai am câştigat

marele premiu: o vacanţă de două săptămâni oriunde în lume, dar vacanţa trebuie să o petrecem

împreună şi nu putem merge decât într-un singur loc.

Sarcină: Alegeţi locul unde vreţi să petreceţi vacanţa.

Întrebări pentru discuţii :

Ce trebuie să ia echipa în considerare înainte de a alege un anumit mod de luare a

deciziilor?

Aţi întâmpinat greutăţi în luarea unei decizii? Descrieţi cauzele!

Care ar fi consecinţele dacă membrii grupului nu ar fi de acord cu decizia?

Activitatea 3 – Comunicarea nonconflictuală

Obiective:

Practicarea unei comunicări constructive

Identificarea unei situaţii de conflict şi găsirea posibilităţii unei noi soluţii

Stimularea capacităţii de descriere şi analiză a situaţiilor de conflict

Dezvoltarea creativităţii în vederea căutării unor noi soluţii rapide în situaţii de

conflict

Convingerea că rezolvarea conflictului, uneori, poate satisface ambele părţi

Materiale: Hârtie şi creioane

Activitate: Cineva în rând trece înaintea ta. De obicei nu dai atenţie acestui fapt, dar astăzi vrei

să-ţi expui punctul de vedere. Ce vei spune? Doi elevi se află pe terenul de sport. Acolo se află o

singură minge şi fiecare dintre ei încearcă să o ia. Ei aleargă şi o apucă amândoi în acelaşi

timp. Fiecare dintre ei revendică mingea, cearta se aprinde şi încep să se bată. Încercaţi să

găsiţi cât mai multe posibilităţi de rezolvare a conflictelor.

Întrebări pentru discuţii:

Ce contează mai mult pentru tine: să ieşi învingător sau să ajungi la o înţelegere?

Activitatea 4 – Stima de sine

Obiective:

Să întocmească o listă a reuşitelor lor

Să exprime păreri pozitive despre ei înşişi în faţa celorlaţi

Să descrie factorii care influenţează imaginea de sine

Informaţii preliminare: Imaginea de sine ni se formează de la naştere. Ea este influenţată de

felul în care arătăm, de felul în care ne purtăm şi de felul în care alţii se comportă cu noi. Este

foarte important ca elevii să înţeleagă că imaginea de sine se formează; datorită acestui lucru, ea

se poate îmbunătăți.

Materiale: Un scaun

Activitate:

Elevii sunt anunţaţi că se va organiza o preselecţie pentru un rol într-o scenetă care se va

desfăşura pe scena teatrului Luceafărul din Iaşi, unde vor avea ocazia să joace alături de actori

renumiţi. Ca să dea probe pentru, elevii trebuie să facă următoarele: să întocmească o listă cu 5

lucruri pe care le-au realizat în viaţă de care sunt mândri. Elevii vor selecta din lista lor realizarea

cu care se mândresc cel mai mult. Fiecare, pe rând, se va aşeza pe un scaun plasat în faţa clasei şi

va spune: „Nu vreau să mă laud, dar ...(se va completa propoziţia menţionând o anumită

realizare)”.

Întrebări pentru discuţii

Cum v-aţi simţit stând pe scaun şi împărtăşindu-vă realizările?

V-a fost teamă să vorbiţi în faţa întregii clase?

Cum a fost atunci când i-aţi ascultat pe ceilalţi?

Credeţi că fiecare a simţit la fel când s-a aşezat pe scaun şi a vorbit? De ce?

Credeţi că aţi primit rolul în film? Explicaţi.

Activitatea 5 – Respectul de sine

Obiective:

Să definească cu propriile cuvinte conceptul de respect de sine

Să lege conceptul de respect de sine de propria persoană

Să explice în ce fel este legat respectul de sine de conflicte

Informaţii preliminare:Respectul de sine (respectiv, felul în care cineva se simte în raport cu el

însuşi) influenţează felul în care o persoană reacţionează în situaţii de conflict. Să presupunem că

doi elevi tocmai au luat o notă mică la o lucrare şi că ei cred despre ai că nu sunt buni de nimic.

Dacă vor fi implicaţi într-o situaţie conflictuală, probabil că se vor purta cu totul altfel decât în

situaţia în care ar fi luat o notă bună şi s-ar fi simţit bine în pielea lor.

În timpul activităţii şi a discuţiei, se va sublinia importanţa respectului de sine. Este foarte

sănătos să credem despre noi că suntem persoane bune, unice.

Materiale: Un scaun aşezat în faţa clasei, 4 fişe cu descrieri ale unor persoane, după cum

urmează, tablă pe care sunt scrise întrebările de la sfârşitul lecţiei.

1. Eu am un frate. El e supărat pe mine şi mi-a spus că sunt prost. Şi eu cred că sunt prost,

dar nu spun asta celorlalţi. Părinţii mereu îmi spun că nu mă străduiesc prea tare la şcoală, deşi

eu chiar mă străduiesc, dar poate că nu destul. Astăzi am luat o notă proastă la limba română.

Nu mă simt prea fericit cu aceste momente.

2. Eu am o soră. Ea crede că sunt inteligent. Şi eu cred despre mine că sunt inteligent. Sunt

conştiincios, silitor şi mândru de mine, chiar dacă nu iau note foarte mari. Ştiu că am depus

întotdeauna tot efortul pentru a obţine rezultate cât mai bune. Părinţii mei sunt fericiţi pentru că

învăţ atât de mult. Asăzi am luat o notă bună la matematică.

3. Îmi place să pictez. Ieri tocmai am finalizat un tablou la care am lucrat două luni, care a

fost admirat de toată familia şi prietenii mei. Mă înţeleg foarte bine cu prietena mea. Astăzi am

luat o notă proastă la istorie, dar cu toate acestea sunt mulţumită de mine.

4. Fiecare râde de mine. Prietenii îmi spun că mă apreciază, dar eu nu cred că le place cu

adevărat de mine. Sunt convins că nu le place chiar deloc. Părinţii mă ceartă întruna pentru că

nu am deloc rezultate la fel de bune ca sora mea. Mă străduiesc cât pot, dar notele mele nu sunt

la fel de mari ca şi ale surorii mele. Cred că nu sunt bun de nimic.

Activitate:

Li se cere elevilor să spună ce cred ei că este respectul de sine

Se vor distribui elevilor, în mod aleatoriu, fişe cu scurte descrieri ale unor persoane

Fiecare elev va citi cu voce tare descrierea de pe fişă

Li se va cere elevilor să arate, în cazul fiecărei descrieri, dacă este vorba despre

cineva cu un nivel ridicat sau scăzut al respectului de sine. Se discută motivele pentru

care ei gândesc că o persoană are un respect de sine ridicat sau scăzut.


1. Ce este respectul de sine? Cum diferă respectul de sine de îngâmfare?

2. Cum acţionează oamenii care au un respect de sine scăzut?

3. Cum acţionează oamenii care au un respect de sine crescut?

4. Cum acţionează oamenii care au un respect de sine scăzut, în cazul unui conflict?

5. Credeţi că bătăuşii au un respect de sine scăzut sau crescut? De ce?

6. Ce fel de lucruri faci ca să fii mulţumit de tine?

Activitatea 6 – Valorizarea pozitivă a diversităţii

Obiectiv:

După realizarea acestei lecţii elevii vor fi capabili să identifice asemănări şi deosebiri

între oameni.

Informaţii preliminare:

Fiecare om are anumite asemănări cu şi anumite deosebiri faţă de ceilalţi oameni. Un

aspect extrem de important în crearea strereotipurilor şi a prejudecăţilor este că diferenţele sunt

supraevaluate, în timp ce asemănările sunt subevaluate. Această activitate le permite elevilor să

înţeleagă cum se aseamănă şi cum se deosebesc oamenii.

În cazul în care elevii au dificultăţi în completarea fişei de lucru, sunt încurajaţi să fie creativi.

Materiale: Fişa de lucru, după modelul de mai jos:

Completaţi punctele cu cel puţin trei asemănări şi trei deosebiri în ceea ce vă priveşte, în

raport cu categoriile respective:

Categoria Asemănări Deosebiri

Membru al familiei Trei asemănări între mine şi

membriii familiei mele sunt:

1………………………

2………………………

3………………………

Trei deosebiri între mine şi

membriii familiei mele sunt:

1………………………

2………………………

3………………………

Prieteni Trei asemănări între mine şi

prietenii mei sunt:

1………………………

2………………………

3………………………


prietenii mei sunt:

1………………………

2………………………

3………………………

Animale Trei asemănări între mine şi

animele sunt:

1………………………

2………………………

3………………………


animele sunt:

1………………………

2………………………

3………………………

Oameni cu altă religie Trei asemănări între mine şi

oameni cu altă religie sunt:

1………………………

2………………………

3………………………


oameni cu altă religie sunt:

1………………………

2………………………

3………………………

Oameni de altă culoare Trei asemănări între mine şi

oameni de altă culoare sunt:

1………………………

2………………………

3………………………


oameni de altă culoare sunt:

1………………………

2………………………

3………………………

Activitate : Elevii completează fişa de lucru.

Elevii se împart la întâmplare în perechi şi fiecare pereche îşi compară răspunsurile. Ei au

ca temă să observe asemănări şi deosebiri între ei. Perechile se schimbă de trei ori,

continuându-se comparaţiile între colegi.


La ce categorii aveţi aceleaşi răspunsuri ca şi ceilalţi?

În ce fel sunteţi asemănători cu ceilalţi elevi cu care aţi vorbit?

În ce fel sunteţi diferiţi de ceilalţi cu care v-aţi comparat?

Aţi fost vreodată trataţi rău din cauza diferenţelor dintre voi şi alţi oameni?

Cum ar fi lumea dacă toţi oamenii ar fi la fel?

Activitatea 7 – Capacitatea păstrării unui secret

Obiective:

După realizarea acestei lecţii elevii vor fi capabili:

Să explice de ce este importantă confidenţialitatea

Să explice în ce situaţii poate fi încălcată confidenţialitatea


Confidenţialitatea înseamnă păstrarea unui secret sau a unei informaţii cu caracter privat.

Ea este o dimensiune importantă a încrederii, iar încrederea este un element esenţial al artei de a

face faţă conflictelor. De multe ori, oamenii aflaţi în conflict nu-şi arată adevăratele sentimente,

deoarece le e teamă şi sunt stânjeniţi de faptul că ceilalţi ar putea afla detalii despre el. De

asemenea, exprimarea emoţiilor ne plasează într-o poziţie vulnerabilă, întrucât ceilalţi pot

descoperi ce simţim noi cu adevărat. Comunicarea este favorizată prin respectarea

confidenţialităţii: oamenii se simt mai bine şi sunt dispuşi să vorbească deschis. De aceea, pentru

cei care doresc o rezolvare constructivă a conflictelor este extrem de importa nt să respecte

confidenţialitatea.

Elevii vor şopti atunci când încearcă să-şi ghicească unii altora secretele. Altfel, elevii pot trage

cu urechea pentru a descoperi secretele celorlalţi.

Materiale :Hârtie, creioane, tablă, cretă

Activitate :

Se dă câte o foaie de hârtie fiecărui elev. Nu se scrie numele. Se spune elevilor că

fiecare dintre noi este deosebit şi fiecare are secrete pe care nu le spune celorlalţi. Fiecare elev

scrie pe hârtie un lucru despre el însuşi, pe care nu-l ştie nimeni din clasă.

Se strâng foile şi nimeni nu va vorbi despre secretele ale. Se notează pe tablă secretele,

numerotându- le. Se face o listă cu toţi elevii din clasă. Apoi elevii vor trebui să găsească

corespondenţe între cele două liste. Vor merge prin clasă şi vor încerca să ghicească cine şi cu ce

secret se potriveşte. Confirmările trebuie să le facă în şoaptă. Dacă cineva a ghicit bine, va nota

numele persoanei în dreptul secretului. După 10-15 minute se va verifica care dintre elevi a găsit

cel puţin 5 corespondenţe.


Ce este un secret?

Cum v-aţi simţi dacă aţi avea un secret pe care l-aţi spune celui mai bun prieten iar acesta

l-ar spune altora?

De ce este important să nu spuneţi altora despre o problemă sau despre un conflict

povestite de către cineva?

În ce situaţie ar fi important să spuneţi totuşi acest secret altcuiva?

Un prieten vă spune un secret. El s-a gândit să-şi facă rău lui însuşi sau altcuiva. Ar trebui

să spuneţi acest lucru altcuiva? Cui ar trebui? De ce?

Activitatea 8 – Unde ne întâlnim cu violenţa

Obiective :


Să definească şi să descrie ce este violenţa;

Să identifice numărul mare de acţiuni violente cărora ei sunt expuşi în fiecare zi

Să ofere căi multiple de rezolvare efectivă, nonviolentă a situaţiilor de utilizare a

violenţei

Să explice de ce violenţa pare, dar nu este, o strategie sănătoasă, bună de rezolvare a

conflictelor


Violenţa poate fi întâlnită oriunde. Dacă deschidem ziarele, putem citi despre războaie

în diferite părţi ale lumii. Dacă deschidem televizorul, vedem oamenii ridicând vocea sau trăgând

unii în alţii. Dacă observăm copii jucându-se, vedem că ei joacă jocuri precum „împuşcă- l pe cel

rău”. Pe ecrane, vedem oameni luptându-se şi bătându-se în filme. Aflăm tot timpul despre rata

înaltă a criminalităţii stradale etc. În lumea noastră, violenţa este acceptată ca o cale de a rezolva

conflictele. Acest lucru produce numeroase probleme, deoarece copiii învaţă multe din mediul în

care trăiesc. Cu cât mediul cultivă mai mult violenţa, cu atât copiii se vor obişnui mai mult cu ea,

văzută ca o cale practică şi sănătoasă de rezolvare a conflictelor.

Pentru a schimba această mentalitate, copiii ar trebui să înveţe:

1) să recunoască violenţa

2) să facă faţă conflictelor folosind alte mijloace decât cele violente

Activitatea de faţă permite o abordare profundă a subiectelor legate de violenţă. Există

trei categorii principale de violenţă:

- violenţa fizică: când cineva face uz de forţa fizică pentru a răni pe altcineva. Acest tip de

violenţă se manifestă, de regulă, cu intenţie. Un exemplu este situaţia când un elev îl îmbrânceşte

pe altul.

- violenţa psihică: există când cineva dăunează imaginii de sine a altcuiva. Un exemplu este

situaţia când un părinte îi spune întruna copilului său că este prost şi lipsit de valoare.

- violenţa instituţională: există când o instituţie neagă unora dintre membrii ei drepturile lor

fundamentale. Un exemplu este situaţia când conducerea unui stat nu ar da voie unora dintre

cetăţenii acestuia să lucreze.

Elevii care au avut de suferit din cauza violenţei sau care au fost martori ai unor situaţii

de folosire a violenţei – fizică sau psihică – pot să se vindece încetul cu încetul vorbind despre

problemele lor. În timpul acestei activităţi, elevii ar trebui să aibă încredere că pot vorbi despre

situaţii personale; ei pot să aleagă însă să nu vorbească despre sentimentele lor, dacă nu doresc.

După realizarea acestei activităţi, se poate discuta cu elevii dacă situaţiile descrise pe fişa de

lucru sunt exemple de violenţă fizică, psihică sau instituţională.

Materiale : Tablă, cretă şi 2 fişe de lucru:

Fişa „Unde ne întâlnim cu violenţa?”

Ce credeţi că este violenţa?

Când cineva imbrânceşte sau răneşte pe altcineva, este vorba de violenţă?

1. Da – de ce?

2. Nu – de ce?

Dacă îi strigăm pe alţii cu poreclele lor, este vorba de violenţă?

a. Da – de ce?

b. Nu – de ce?

Ce se întâmplă dacă sentimentele altor persoane sunt rănite?

Dacă cineva răneşte o persoană în mod accidental, este vorba de violenţă? De exemplu,

dacă aţi călcat din greşeală pe piciorul cuiva şi i-aţi produs o fractură, aţi comis un act

violent?

a. Da – de ce?

b. Nu – de ce?

Numiţi cel puţin patru locuri în care violenţa poate fi văzută sau auzită.

Fişa „Cum să recunoaştem violenţa?”

Violenţa observată Persoanele /

împrejurările

Cum a fost rezolvată

situaţia?

Alte moduri de a

face faţă situaţiei

Activitate : Se scrie pe tablă cuvântul Violenţă.

Elevii se împart în grupe de câte 4. Se explică cum trebuie completate fişele de lucru.

După ce completează fişele elevilor li se cere să formeze un cerc mare. În cerc, fiecare grupă

împărtăşeşte celorlaţi cum a definit violenţa.


Cum ar arăta societatea noastră dacă nu ar exista violenţă?

Există multe manifestări violente în societatea noastră?

Deoarece în jurul nostru există multe situaţii de manifestare a violenţei, ne putem gândi

că violenţa este firească. Care sunt unele dintre dificultăţile posibile când vrem să

rezolvăm un conflict prin a face uz de violenţă?

Activitatea 9 – Exprimarea sentimentelor

Obiective :

După realizarea acestei lecţii, elevii vor fi capabili:

Să alcătuiască liste de cuvinte care exprimă sentimente;

Să descrie căi de exprimare a emoţiilor;

Să recunoască faptul că există o varietate de feluri în care oameni diferiţi îşi

exprimă aceeaşi emoţie.


Oamenilor le vine uneori greu să-şi comunice emoţiile, deoarece au dificultăţi în a găsi

„cuvântul potrivit” pentru a-şi descrie propriile trăiri. Elevii vor putea să exprime mai clar ceea

ce simt, dacă vocabularul lor activ, privind cuvintele care exprimă emoţii, se va îmbogăţi. Acest

tip de cunoaştere este extrem de folositoare în situaţii de conflict, când oamenii au mare nevie să-

şi exprime sentimentele cu claritate.

Materiale : Tablă şi cretă

Activitate :

Se scriu la mijlocul tablei cuvinte care exprimă sentimente. Se cere elevilor să dea cât mai

multe exemple de cuvinte de acest fel (cam 25 de cuvinte).

Fiecare elev iese în faţă şi interpretează la alegere un cuvânt din listă. Ceilalţi trebuie să

ghicească ce a interpretat colegul, iar cine ghiceşte primul iese în faţă şi intrepretează un alt

cuvânt. După interpretarea mai multor cuvinte, elevii stau în cerc. Cineva propune un cuvânt, iar

toţi îl interpretează şi în acelaşi timp observă expresiile celorlalţi. Se repetă de 5 ori, cu alte

cuvinte propuse de elevi.


a. A fost greu să vă gândiţi la atâtea cuvinte care exprimă sentimente? De ce?

b. Care sentiment a fost cel mai greu de interpretat? Au avut toţi elevii acelaşi mod de a exprima

acel sentiment? De ce?

c. Se poate ca doi oameni să aibă expresii total diferite dar care să exprime acelaşi sentiment?

Daţi exemplu.

d. Dacă doi oameni se ceartă şi doar unul pare foarte furios înseamnă că celălalt nu e deloc

furios?

e. Un elev să încercuiască pe tablă cuvintele care exprimă sentimente pozitive. Care sunt mai

multe, cele pozitive sau cele negative? De ce?

Activitatea 10 – Strategii pentru a depăşi un conflict

Obiective:


Să aplice o strategie explicită şi simplă pentru recunoaşterea şi abordarea

nonviolentă a conflictelor interpersonale

Să descrie factori implicaţi în conflictele familiale

Să descrie strategii de a face faţă conflictelor în familie.

Materiale: Fişa de lucru

Activitate :

- Fiecare elev deţine o fişă de lucru

- Se citeşte tare fişa şi se explică fiecare pas al strategiei de rezolvare a conflictelor

- Elevii se împart în perechi, unul fiind părinte, iar unul fiind copil

- Li se explică următoarele: Este vineri seara. Părintele consideră că elevul nu a

învăţat cât ar fi trebuit şi copilul trebuie să rămână în casă şi să înveţe. Dar copilul

este obosit şi sătul de stat în clasă. Prietenii lui sunt afară la joacă. Copilul şi

părintele se ceartă pe această temă.

- Perechile trebuie să interpreteze conflictul. Pentru a-l rezolva trebuie să parcurgă cei

cinci paşi.

- După ce rezolvă conflictul, schimbă rolurile între ei şi reinterpretează.


1. Daţi exemple de câteva sentimente pe care le trăieşte cineva aflat în conflict cu un membru al

familiei.

2. Ce fel de conflicte există între părinţi şi copii?

3. Ce sentimente au copiii când se ceartă cu părinţii?

4. De ce se ceartă părinţii cu copiii?

5. De ce se ceartă copiii cu părinţii?

6. Cum ar putea ei să-şi satisfacă reciproc interesele?

Test Thomas-Kilmann-de identificarea stilului de soluţionare a conflictului

Instrucţiuni:

Gândiţi-vă la situaţii în care realizaţi că dorinţele dumneavoastră

diferă de cele ale altei persoane.

Cum reacţionaţi de obicei în asemenea situaţii ?

Pe paginile care urmează sunt mai multe perechi de afirmaţii care descriu posibile

răspunsuri comportamentale. Pentru fiecare pereche, vă rog să încercuiţi afirmaţia „A” sau „B” -

care credeţi că este cea mai reprezentativă pentru propriul comportament.

În cazul în care nici afirmaţia „A” şi nici afirmaţia „B” nu este tipică pentru

comportamentul dumneavoastră, dar vă rog să selectaţi răspunsul care credeţi că ar fi mai

probabil să-l utilizaţi.

1 A Sunt momente în care las altora responsabilitatea rezolvării problemelor

B Decât să negociez aspectele asupra cărora nu suntem de acord mai bine insist asupra celor

pe care le agreem.

2 A Încerc să găsesc o soluţie de compromis.

B Încerc să rezolv atât problemele mele cât şi pe ale celuilalt.

3 A Sunt de obicei ferm în atingerea obiectivelor mele.

B Urmăresc să respect sentimentele celorlalţi şi să păstrez relaţia.

4 A Încerc să găsesc o soluţie de compromis.

B Uneori îmi sacrific propriile dorinţe în favoarea satisfacerii dorinţelor celuilalt.

5 A În mod constant solicit ajutorul celorlalţi pentru rezolvarea problemelor

B Încerc să fac tot posibilul pentru a evita tensiunile inutule.

6 A Încerc să nu-mi creez neplăceri personale.

B Încerc să-mi câştig poziţia.

7 A Încerc să amân rezolvarea problemei până voi avea timp să reflectez asupra ei.

B Renunţ la nişte puncte pentru a obţine altele.


B Urmăresc să scot imediat la iveală toate îngrijorările şi problemele .

9 A Cred că diferenţele de opinie nu trebuie să ne preocupe.

B Depun unefort destul de mare pentru a-mi găsi calea.


B Urmăresc găsirea unei soluţii de compromis.

11 A Urmăresc să scot imediat la iveală toate îngrijorările şi problemele .

B Urmăresc să respect sentimentele celorlalţi şi să păstrez relaţia.

12 A Uneori evit luarea unor poziţii care ar crea controverse.

B Îl voi lăsa să câştige câteva din punctele sale dacă şi el îmi va permite câştigarea câtorva

din punctele mele.

13 A Propun o cale de mijloc.

B Fac presiuni pentru a-mi câştiga punctele.

14 A Îi comunic ideile mele şi îl rog să mi le expună pe ale sale.

B Încerc să-I arăt logicaşi avantajele poziţiei mele.

15 A Urmăresc să respect sentimentele celorlalţi şi să păstrez relaţia.

B Încerc să fac tot posibilul pentru a evita tensiunile.

16 A Încerc să nu afectez sentimentele nimănui.

B Încerc să-l conving pe celălalt de meritele poziţiei mele.


B Încerc să fac tot posibilul pentru a evita tensiunile inutule.

18 A Dacă acestea îl fac fericit , îl las să-şi menţină părerile.

B Îl voi lăsa să câştige câteva din punctele sale dacă şi el îmi va permite câştigarea,câtorva

din punctele mele.

19 A Urmăresc să scot imediat la iveală toate îngrijorările şi problemele .

B Încerc să amân rezolvarea problemei până voi avea timp să reflectez asupra ei.

20 A Încerc imediat să aplanez diferendele dintre noi.

B Încerc să creez o combinaţie satisfăcătoare de pierderi şi câştiguri pentru ambele părţi.

21 A În negocieri, încerc să consider şi dorinţele celeilalte persoane.

B Întotdeauna conduc către o discuţie deschisă a problemei.

22 A Încerc să găsesc o poziţie intermediară între cele două aflate în conflict.

B Îmi expun părerile.

23 A Sunt de cele mai multe ori preocupat de satisfacerea tuturor dorinţelor noastre.

B Sunt momente în care las altora responsabilitatea rezolvării problemelor.

24 A Dacă menţinerea poziţiei este foarte importană pentru el, încerc să îl ajut să-şi împlinească

dorinţele.

B Încerc sâ-l determin să facă un compromis.

25 A Încerc să-i arăt logica şi avantajele poziţiei mele.

B În negocieri, încerc să consider şi dorinţele celeilalte persoane.


B Sunt de cele mai multe ori preocupat de satisfacerea tuturor dorinţelor noastre.

27 A Uneori evit luarea unor poziţii care ar crea controverse.

B Dacă acestea îl fac fericit , îl las să-şi menţină părerile.

28 A Sunt de obicei ferm în urmărirea scopurilor mele.

B De obicei solicit ajutorul celorlalţi pentru soluţionarea unor probleme.


B Cred că diferenţele de opine nu trebuie să ne preocupe prea mult.

30 A Încerc să nu rănesc sentimentele celorlalţi.

B Întotdeauna discut problema cu cealaltă persoană pentru a o putea rezolva.

Marcaţi literele afirmaţiilor adevărate pe tabelul centralizator al rezultatelor. Adunaţi câte

un punct pentru fiecare literă marcată şi faceţi totalul pe fiecare coloană. Ordinea descrescătoare

a punctajelor indică preferinţele individuale ale dumneavoastră.

Punctajul

Nr. crt. rechinul

bufniţa

vulpea

broasca

ţestoasă

ursuleţul

CONFRUNTARE COLABORAE COMPOMIS EVITARE ACOMODARE

1 A B

2 B A

3 A B

4 A B

5 A B

6 B A

7 B A

8 A B

9 B A

10 A B

11 A B

12 B A

13 B A

14 B A

15 B A

16 B A

17 A B

18 B A

19 A B

20 A B

21 B A

22 B A

23 A B

24 B A

25 A B

26 B A

27 A B

28 A B

29 A B

30 B A

Total

Puşi în faţa unor confruntări interpersonale, elevii tind să aibă anumite reacţii. Acestea

reflectă gradele diferite de cooperare (adică efortul fiecăruia de a satisface interesele celuilalt) şi de autoimpunere (efortul fiecăruia de a-şi satisface propriile interese). Ele pot fi clasificate în cinci categorii:

1.Confruntare (reprimare,victorie/înfrângere) 2.Colaborare (victorie/victorie)

3.Compromis 4.Evitare (abandon) 5.Acomodare (convertirea coflictului în şansă)

1.Confruntare (reprimare, forţare, victorie/înfrângere) - rechinul

Rechinul încearcă să îşi domine adversarii prin a-i face să accepte soluţia lui, în cazul unui conflict. Scopurile sale personale sunt dominante în raport cu relaţiile interpersonale, pe care le sacrifică foarte uşor. Caută să îşi atingă ţelurile cu orice preţ. Nu îl interesează nevoile

celorlalţi. Nu îl interesează dacă ceilalţi îl plac sau îl acceptă. Rechinul crede că un conflict se câştigă atunci când o parte învinge, iar cealaltă este înfrântă. El vrea să fie câştigătorul cu orice

preţ. “Victoria” îi dă rechinului un sentiment de mândrie şi de realizare personală. Înfrângerea îi dă un sentiment de slăbiciune, neadaptare şi ratare. Încearcă să câştige prin atac, copleşire sau intimidare.

2. Colaborare (victorie/victorie) - bufniţa

Bufniţa preţuieşte în egală măsură scopurile personale, cât şi relaţiile cu ceilalţi. Ea vede conflictele ca pe probleme ce trebuie rezolvate şi caută soluţii care să satisfacă atât interesele personale cât şi cele ale celorlalţi. Bufniţa vede conflictul ca pe o metodă de îmbunătăţire a

relaţiilor prin reducarea tensiunii dintre două persoane sau grupuri. Încearcă să pornească o discuţie pentru a identifica conflictul ca problemă. Bufniţa nu este mulţumită până c ând nu

găseşte o soluţie care să satisfacă ambele părţi. 3. Compromis - vulpea

Vulpea este interesată atât de scopurile personale, cât şi de relaţiile cu ceilalţi. Ea tinde, însă, să facă compromisuri, renunţând parţial la scopurile ei, convingând cealaltă parte să

procedeze la fel. Într-o situaţie conflictuală, soluţia vulpii este ca fiecare parte implicată să piardă şi să câştige câte ceva. Este capabilă să renunţe temporar la scopurile ei, pentru a depăşi situaţia

de criză. 4. Evitare (abandon) – broasca ţestoasă

Broasca ţestoasă se retrage în carapacea ei pentru a evita conflictul. Ea renunţă la scopurile şi relaţiiile ei personale. Stă departe de zonele de conflict şi evită persoanele care

creează sau întreţine stări conflictuale. Broasca ţestoasă crede că nu există speranţă în încercarea de a rezolva un conflict. Se simte neajutorată. Crede că este mai bine să te retragi decât să intri într-un conflict.

5. Acomodare (convertirea coflictului în şansă) – ursuleţul

Pentru ursuleţ relaţiile interpersonale sunt foarte importante în timp ce propriile scopuri au o importanţă mai mică. Ursuleţul doreşte să fie plăcut şi acceptat de ceilalţi. El consideră conflictele ca pe ceva ce trebuie evitat în favoarea armoniei şi mai crede că oamenii nu pot

discuta în contradictoriu fără a afecta relaţiile dintre ei. Se teme că, dacă conflictul continuă,, cineva are de suferit şi asta va compromite relaţiile cu acea persoană. De aceea încearcă cu orice

preţ, chiar renunţând la scopurile personale, să aplaneze conflictul din teama de a nu periclita relaţiile interpersonale.

BIBLIOGRAFIE

1. Bogathy, Z., “Conflicte şi organizaţii”, Ed.Eurostampa, Timişoara, 2003

2. Cristea, S., Managementul organizației școlare, Editura Didactică și Pedagogică, București,2004

3. Debarbieux, E., Violența în școală- o provocare mondială?, Institutul European, Iași, 2010

4. Gant, W., Rezolvare conflictelor, Editura Teora, București, 1997

5. Gherman, C., Medierea conflictelor în școală, Ed. Rovimed Publishers,Bacău, 2010

program de educaŢiei nonconflictualĂ „arta … · 2019-07-22 · un rezumat al poveştii...

Documents