procesul epidemiologic in bolile infectioase

5/16/2018 Procesul Epidemiologic in Bolile Infectioase - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/procesul-epidemiologic-in-bolile-infectioase 1/4

PROCESUL EPIDEMIOLOGIC ÎN BOLILEINFECŢIOASE

Orice boală transmisibilă poate exista numai sub forma unui lanţ continuu de proceseinfecţioase legate unele de altele.

Acest proces de extindere a infecţiei în masa populaţiei, poartă numele de procesepidemiologic.

Pentru realizarea şi continuitatea procesului epidemiologic sunt necesare treielemente de bază - trei factori obligatorii, determinanţi sau principali:

- izvorul de infecţie- căile de transmitere ale infecţiei- masa receptivăÎnlănţuirea şi interacţiunea acestora este condiţionată de prezenţa altor factori - factori

favorizanţi, care sunt împărţiţi, la rândul lor, în:- factori naturali- factori economico – sociali

- factori culturaliFactorii epidemiologici principali se găsesc în strânsă înlănţuire şi formează inelele procesului epidemiologic, condiţionând obligatoriu apariţia şi răspândirea unei boli infecţioase.

Lipsa unuia dintre aceşti factori duce la întreruperea procesului epidemiologic.

IZVORUL DE INFECŢIE (Primul factor epidemiologic principal)

Izvorul de infecţie (sinonim: sursa de infecţie, rezervor de infecţie) este reprezentat deorganismul uman sau animal (mamifere, păsări, insecte), care adăposteşte sau creează condiţii detrai, de înmulţire agentului patogen, de unde, pe o cale sau alta, infectează indivizi receptivi.

Elementele din mediul extern (apă, alimente, sol), în care unele microoganisme se pot

înmulţi, nu constituie propriu – zis izvoare de infecţie, ci, de cele mai multe ori, îndeplinesc rol devehicul ( de ex. laptele în toxiinfecţiile alimentare, apa în dizenterie, solul în antrax, etc).Izvoarele de infecţie generează focare care dau infecţiei caracter epidemic.Orice izvor de infecţie, are două elemente principale:1.Localizarea epidemiologică specifică, definitorie, caracteristică a agentului

infecţios: corespunde acelui situs anatomic din organismul gazdă la nivelul căruia are loc cea maisemnificativă înmulţire a agentului patogen şi care permite apoi eliminarea microorganismului

patogen în mediul extern.Adeseori, localizarea epidemiologică coincide cu cea patologică: diareile acute

infecţioase, infecţiile acute respiratorii, infecţiile urinare.În unele boli infecţioase însă, localizarea epidemiologică este alta decât cea

patologică: în poliomielită, localizarea epidemiologică este intestinală, cea patologică – la nivelulneuronilor din coarnele anterioare ale măduvei spinăroo; în rabie, localizarea epidemiologică este

parotidiană, iar cea patologică – cornul lui Amon.2.Calea de eliminare a agentului infecţios din organismul gazdă este determinată de

localizarea epidemiologică specifică.În infecţiile intestinale, principala cale de eliminare este cea prin fecale, iar în infecţiile

respiratorii – cea prin spută.Într-o anumită infecţie poate exista o singură localizare epidemiologică a agentului

etiologic sau mai multe, dar şi în ultima situaţie, doar una din localizări este principală – responsabilă de răspândirea agentului respectiv în colectivitatea umană (ex. în tuberculoză –

principala localizare este cea respiratorie, dar sunt posibile şi localizări renale, intestinale, osoase,etc; eliminarea principală va fi prin spută, la care se pot adăuga urina, fecalele, puroi, s.a.)

Organismele care pot să se constituie în izvoare de infecţie, se grupează în următoarelecategorii:

1



a) Izvoare umane de infecţieSunt reprezentate de:a1) Bolnavi: sunt izvoare de infecţie pe durata perioadei de contagiozitate;a2) Infectaţi inaparenţi: sunt persoane care suportă procesul infecţios, dar fără

manifestări clinice decelabile, au acelaşi rol ca izvoare de infecţie ca şi bolnavii cu forme de boalăaparentă;

a3) Purtătorii: sunt organisme aparent sănătoase, dar care elimină un agent patogen,fără a avea semne de boală. Ei se pot diferenţia în:-purtători cronici (foşti bolnavi) -purtători temporari -purtători criptici

b) Izvoare extraumane de infecţieSunt reprezentate de diverse animale şi păsări, fiind recunoscute aceleaşi categorii ca la

om: bolnave, infectate inaparent, purtătoare.

CĂILE DE TRANSMITERE A INFECŢIEI - (al II.lea factor ep. principal)

Transmiterea microorganismelor patogene reprezintă al doilea factor epdemiologic

primar, obligatoriu pentru constituirea procesului epiddemiologic.Transmiterea are ca suport material diferite elemente ale mediului extern, numitefactori sau căi de transmitere, cum sunt: aerul, apa, alimentele, obiectele, solul, etc.

Ele se interpun între sursa de infecţie şi organismul receptiv.Microorganismele patogene se pot clasifica -în funcţie de rezistenţa în mediul extern

în:- germeni cu rezistenţă scăzută (maxim 1 zi)- germeni cu rezistenţă medie (cel mult 1 lună)- germeni cu rezistenţă mare (luni sau ani).După mecanismul de transmitere şi poarta de intrare în organismul uman , bolile

infecţioase se clasifică în:

- boli infecţioase respiratorii- boli digestive- boli tegumentare- boli sanguineÎn funcţie de complexitatea căii de transmitere, modalităţile de transmitere ale agenţilor

etiologici ai bolilor infecţioase se împart în:a) Transmitere directă, realizată prin transferul direct, nemijlocit al agentului

patogen de la izvoeulde infecţie la organisnul receptiv, fără a interveni vreun element al mediuluiextern.

Transmiterea directă este realizabilă prin:

- contact sexual,- alăptare – supt,- sărut,- muşcătură,- transplacentar.Se mai poate realiza prin proiectarea directă a norului de picături rezultat prin tuse,

strănut, scuipare, vorbit, la o distanţă mai mică de 1 metru între sursa de infecţie şi receptor.Această modalitate este caracteristică pentru bolile cu transmitere sexuală, pentru

rabie, oreion, mononucleoză infecţioasă, etc.Agenţii etiologici ai acestor boli au rezistenţă mică în mediul extern.

b) Transmitere indirectă simplă, în care agentul infecţios ajunge de la izvorulde infecţie la receptiv prin intermediul unui singur element al mediului extern.

Se clasifică în:

2



b1) Transmitere aerogenăEste specifică infecţiilor acute respiratorii (viroze respiratorii, boli eruptive,

meningite), care se realizează prin diseminarea de aerosoli microbieni până la nivelul unei porţi deintrare respiratorii sau conjunctivală: pulberi, picături – nucleosoli, care sunt rezultatul evaporăriiconţinutului lichid al picăturilor Pfluge sau din laboratoare.

b2)Transmitere prin vectoriSe întâlneşte la bolile infecţioase transmise prin vectori activi (malarie, encefalite, tifos

exantematic). Agenţii cauzali ai acestor boli au rezistenţă medie în mediul extern.Vectorii sunt: insecte gen ţânţari, căpuşe, pureci, păduchi.

b3) Transmitere prin mâna murdară este angrenată în transmiterea indirectă simplă prin:

-mâna autocontaminată a izvorului de infecţie (bolnav, infectat inaparent, purtător)-mâna contaminată prin relaţii cu persoane care reprezintă izvoare de infecţie-mâna contaminată a unor terţe persoane sănătoase, care a preluat infecţia de la un alt

izvor de infecţie.Această modalitate de transmitere se poate constitui mai ales în familie, în colectivităţi

şi instituţii medicale, unităţi de coafură – frizerie – cosmetică.

Se întâlneşte la bolile infecţioase tegumentare şi ale mucoaselor, poarta de intrare fiindreprezentată de soluţiile de continuitate ale tegumentelor, mucoaselor (plăgi, zgârieturi).Mâna murdară intervine, de asemena, în multe din bolile digestive.

c) Transmitere indirectă complexă, realizată prin transferul succesiv alagentului patogen pe multiple elemente de mediu, legate între ele ca elementele unei ştafete, de laizvorul de infecţie la organismul receptiv, ca de exemplu: jucării, batiste, haine murdare, veselă,instrumente chirurgicale nesterile, apa, alimente.

Se realizează numai în cazul agenţilor etiologici rezistenţi în mediul extern.Este caracteristică pentru marea majoritate a infecţiilor digestive, multe din infecţiile

respiratorii şi tegumentare.

RECEPTIVITATEA POPULAŢIEI (al treilea factor epidemiologic principal)

Reprezintă proporţia subiecţilor dintr-o populaţie (colectivitate) susceptibili de a fiafectaţi de către o anumită infecţie.

În funcţie de starea de receptivitate, în urma pătrunderii agenţilor în organismul gazdă,va rezulta:

- necontractarea infecţiei,- simpla stare de purtător,- infecţii inaparente,

- forme uşoare de boală,- forme grave- forme mortale.

La realizarea receptivităţii populaţiei concură două componente: receptivitatea naturală

(biologică) şi rezistenţa antiinfecţioasă (specifică şi nespecifică)1.Receptivitatea naturală trebuie înţeleasă ca susceptibilitate la boală, care poate avea

valori diferite de la o boală la alta; astfel, deosebim:-boli cu receptivitate naturală absolută sau generală, unde primoinfecţia se asociază

întotdeauna cu boală Ex. rujeola, variola, febra tifoidă)-boli cu receptivitate naturală parţială sau incompletă, unde primoinfecţia este urmată

de boală doar la o parte din cei infectaţi, la restul evoluând infecţii subclinice (ex. hepatitele acutevirale, scarlatina, difteria)

-boli cu receptivitate naturală scăzută sau redusă, unde o mică parte din persoanele primoinfectate vor face boala, majoritatea suportând doar infecţii inaparente (ex. poliomielita,meningita meningococică)

-boli cu receptivitate naturală condiţionată sau potenţială ; receptivitatea faţă de astfelde boli infecţioase se realizează condiţionat de existenţa unor factori suplimentari de patogenitate(doză infectantă masivă, cale de pătrundere largă şau rezistenţa naturală compromisă).

3



2. Rezistenţa antiinfecţioasăAre două componente principale:a) Rezistenţa antiinfecţioasă nespecifică: este capacitatea organismului de a se

opune în mod normal şi într-o anumită măsură atât intrării unor microorganisme vii în organism, câtşi multiplicării lor ulteroare.

La realizarea acesteia iau parte trei categorii de factori, asociaţi în trei linii de apărareantiinfecţioasă:

- bariera cutaneo – mucoasă, care include: integritatea morfologică a mucoaselor şitegumentului, pH-ul acid, secreţiilefiziologice (sudoarea, lacrimile, saliva)

- bariera cito – tisulară: reacţia inflamatorie, reacţia febrilă- bariera umoral sanguină: lizine, complement

b) Rezistenţa specifică antiinfecţioasă reprez. proprietatea organismului de a fi protejat faţă de o anumită boală atunci când suportă infecţia respectivă; este opusul receptivităţii.

Se diferenţiază: b1 )rezistenţa antiinfecţioasă specifică innăscută, moştenită, care include:- rezistenţa naturală de specie, care conferă protecţie faţă de îmbolnăvirea cu agenţi

patogeni pentru alte specii animale

- rezistenţa relativă: derivă din anumite caracteristici ereditare sau ecologice ale unor persoane- rezistenţa transplacentară, moştenită de fiecare copil de la mamă, pasiv,

transplacentar b2)rezistenţa specifică dobândită (câştigată) în cursul vieţiiSe poate constitui:-în mod natural, prin suportarea infecţiei clinic manifest sau subclinic-în mod artificial, prin imunizare activă şi/sau pasivă.

FACTORII EPIDEMIOLOGICI SECUNDARI (DE MEDIU)

Coexistenţa factorului epidemiologic determinant – agentul infecţios – şi a factorilor epidemiologici primari – sursa de infecţie, calea de transmitere, receptivitatea populaţiei – în acelaşitimp şi în acelaşi loc, reprezintă tot atâtea condiţii pentru realizarea unui proces sau focar epidemiologic.

Factorii de mediu - sociali, economici, culturali, naturali (fizici), biologici – au oinfluenţă secundară, nedecisivă, asupra constituirii sau nu a focarului epidemiologic, dar potinterveni în modul de manifestare sau de evoluţie al acestuia.

Factorii epidemiologici secundari se clasifică astfel:

1.Factorii naturali cu cea mai mare influenţă asupra proceselor epidemiologice sunt:

-factorii meteo – climatici: precipitaţii, umiditate, mişcarea aerului-factorii cosmici: iradierea solară, ionizarea atmosferică-factorii geografici: latitudinea, altitudinea, relieful-factorii telurici: cutremure, erupţii vulcanice

2. Factorii economico – sociali se pot grupa astfel:-factori ocupaţionali: profesia, condiţiile de muncă-standardul economic al populaţiei: condiţii de lucuit, alimentaţie, asistenţă medicală-standardul cultural şi educaţional al popoulaţiei-aglomeraţia-perturbările economico – sociale ocazionale: războaie, crize economice

3. Factorii biologici sunt reprezentaţi de invazii de rozătoae sau de păsări, atacuri cuarme bacteriologice, etc.

4

procesul epidemiologic in bolile infectioase

Documents