procesul de extindere a uniunii europene
DESCRIPTION
sssssTRANSCRIPT
PROCESUL DE EXTINDERE A UNIUNII EUROPENE
Autori:
Vodarici Alina Gabriela
Vintila Karla Alexandra
Vintila Laura Ruxandra
Zamfir Ramona Dora
Cuprins
I. Procesul si premisele extinderii UE
II. Motivele extinderii UE
III. Istoricul UE
IV. Criterii de aderare
V. Moneda unica EURO
VI. Tari aflate pe drumul aderarii la UE
VII. Impactul extinderarii UE asupra vietii cotidiene si asupra institutiilor europene
VIII. Extindere UE : pericol sau oportunitate?
IX. Limitele extinderii UE
X. Cum va afecta extinderea relaţiile Uniunii Europene cu restul lumii?
2
Rezumat: În primul rând, el încearcă să ofere răspunsuri la numărul mare de întrebări adresate
de cetăţeni pe parcursul procesului de ratificare pentru aderarea a zece noi membri la 1 mai
2004. De ce se măreşte UE de la 15 la 25 (şi într-o etapă ulterioară mai mulţi) membri ? Care
vor fi efectele extinderii asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor? Sunt speranţele şi îndoielile
exprimate în actualele şi viitoarele state membre întemeiate ? Astfel de întrebări puse de
cetăţeni merită un răspuns serios. Scopul pe care l-am urmărit este să prezint într-o manieră
echilibrată nu numai avantajele şi oportunităţile oferite de primirea de noi membri în UE, ci şi
obstacolele, costurile şi riscurile potenţiale implicate de acest proces.
În al doilea rând, raportul abordează principalele provocări pe care le presupune
extinderea. Aderarea a 10 ţări în 2004 este numai o etapă într-un proces care a început cu mai
bine de un deceniu în urmă şi care va continua încă mulţi ani de acum încolo. În toată această
perioadă, atât membrii mai vechi, cât şi cei mai noi au realizat progrese semnificative, deşi
rămân încă multe de făcut. Ce anume va asigura succesul procesului de extindere? Ce trebuie
făcut pentru obţinerea unor beneficii maxime şi evitarea unui succes parţial sau chiar a unui
eşec al acestui proces ?
Scopul meu este să expun principalele domenii în care UE trebuie să elaboreze o
strategie în vederea realizării cu succes a extinderii. Chiar dacă percepţia generală a
populaţiei asupra extinderii este pozitivă, este necesar ca procesul de informare să continue.
Unele din întrebările adresate vizează probleme de bază ale integrării europene. Extinderea
UE pentru a cuprinde mai multe ţări va fi însoţită de o pierdere a identităţii naţionale ? Va fi
oare posibil să se ia decizii în cadrul UE dacă aceasta va număra atât de mulţi membri ? Oare
extinderea va ajuta UE să-şi facă mai puternic auzit glasul pe plan mondial ? Pe măsură ce se
apropie de momentul extinderii, UE trebuie să răspundă la aceste întrebări.
Acest proces în care societăţi şi popoare sunt aduse laolaltă începe acum. El este
similar unei fuziuni din lumea afacerilor: adevăratul test al succesului ei este atunci când
devine o realitate de zi cu zi pentru cei care muncesc acolo. Iată de ce este nevoie de o agendă
foarte clară pentru gestionarea schimbărilor într-o Uniune Europeană extinsă.
3
I. Procesul si premisele extinderii UE
Extinderea Uniunii Europene se referă la aderarea pe parcursul timpului a noi state la
Uniunea Europeană. Extinderea este un proces sui generis în comparație cu celelalte
provocări ale UE. Ca politică, extinderea este mai mult decât o preocupare a organelor
comunitare; Procesul de extinderea depinde de: pregătirea internă a țărilor candidate,
pregătirea internă a UE, negocierile de aderare propriu-zise.
Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a inceput
in 1951 intre sase state europene: Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda.
Dupa cinci valuri de aderari (1973: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie; 1981: Grecia;
1986: Spania si Portugalia; 1995: Austria, Finlanda si Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia,
Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria); 2007 : Romania , Bulgaria.
UE are acum 27 de State Membre. Acest proces are ca scop extinderea pasnica a zonei de
stabilitate si prosperitate catre noi membri. Extinderea este un pas important in constructia
unei Uniuni Europene mai puternice si mai competitive, necesara pentru stabilizarea
intregului continent european, consolidarea pacii si democratiei, intarirea economica si
dezvoltarea durabila, precum si pentru asimilarea diversitatii culturale si istorice europene.
A fost un proces de durata si impreuna cu toate celelalte entitati implicate, reteaua
Camerelor de Comert europene a contribuit din plin la pregatirea procesului de aderare.
O pregatire adecvata pentru acest eveniment este cheia succesului procesului de extindere a
UE. Cu cat firmele sunt mai bine informate, cu atat ele vor fi mai competitive pe Piata Unica
Europeana. Data de 1 Mai 2004 reprezinta un punct de referinta istoric si deosebit de
important pentru dezvoltarea Uniunii Europene (UE). Prin integrarea a 10 noi tari din Europa
Centrala si de Est si bazinul Mediteranean, Uniunea Europeana impune acum celor 27 de
state valori comune de libertate, democratie, respectarea legii si a drepturilor omului. Acest
val de extindere reprezinta o realizare unica – inseamna unitate in diversitate si in acelasi
timp, un angajament luat pentru promovarea prosperitatii continentului nostru prin pace,
securitate, solidaritate si stabilitate pentru toti cetatenii europeni.
Procesul de extindere a UE a pornit din dorința clară de a crea premisele necesare
unei uniuni cât mai strânse a popoarelor europene. Condițiile de bază pentru extinderea
Uniunii Europene au fost stipulate prin Tratatul privind Uniunea Europeană care prevede că:
"orice stat european poate cere să devină membru al Uniunii". În acest sens, statul interesat își
adresează cererea de aderare Consiliului UE, care se pronunță în unanimitate, după
consultarea Comisiei Europene și obținerea avizului conform din partea Parlamentului
4
European. Decizia Legislativului european se adoptă în condițiile întrunirii majorității
absolute a membrilor săi. Uniunea Europeană de astăzi, are 27 de state membre și o populație
de aproximativ 500 de milioane de locuitori, este mai sigură, mai prosperă, mai puternică și
exercită o mai mare influență decât Comunitatea Economică Europeană de acum 50 de ani,
cu 6 state membre și o populație de mai puțin de 200 de milioane de locuitori. Uniunea
Europeană este deschisă oricărui stat european care îndeplinește criteriile democratice,
politice și economice pentru dobândirea calității de membru. De asemenea, înaintea fiecărei
extinderi, UE elaboreaza capacitatea de absorbție a noilor membri, precum și abilitatea
propriilor instituții de a funcționa corespunzător în continuare. Extinderile succesive au întărit
democrația, au conferit securitate Europei și au sporit potențialul său comercial și de creștere
economică.
II. Motivele extinderii UE
Extinderea UE este rezultatul hotărârii de a împărți cu alte state beneficiile obținute de
Europa Occidentală prin crearea unei zone stabile, unde războiul a devenit imposibil. UE are
responsabilitatea de a ajuta țările vecine să se dezvolte din punct de vedere economic și
democratic, în paralel cu promovarea stabilității și securității. Acest ideal își are rădăcinile în
experiența acumulată datorită tulburărilor manifestate pe continentul european în anii
interbelici, a distrugerilor cauzate de ultimul război și a optimismului care a început să se
manifeste în perioada de după război. Pacea și stabilitatea constituie premisele unei economii
prospere, reciproca fiind în egală măsură valabilă. Raționamentul părinților fondatori ai UE s-
a bazat pe logica faptului că integrarea economiilor din Europa Occidentală ar preveni
războiul și ar crea pace, stabilitate și prosperitate pentru toți cetățenii, pretutindeni în Europa.
Această viziune este în continuare importantă, după cum a demonstrat-o și dezintegrarea
violentă a fostei Iugoslavii. Extinderea prin primirea de noi state membre va defini cadrul
politic și economic al UE pentru mai bine de o generație de acum încolo.
III. Istoricul UE
5
IV.Criterii de aderare
Uniunea este întemeiată pe principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a statului de drept. Orice stat european care
respectă aceste principii poate solicita să devină stat membru al Uniunii. Condiţiile sunt
prevăzute în Tratatul privind Uniunea Europeană .
Depunerea cererii de aderare la UE este doar începutul unui proces lung şi riguros.
Startul oficial este dat în momentul în care o ţară îşi depune cererea de aderare – deşi, de cele
mai multe ori, acest lucru este rezultatul unei relaţii bilaterale, deja solide, cu UE. O cerere
valabilă atrage după sine o serie de proceduri de evaluare care pot - sau nu - conduce la
invitarea statului să adere la UE. Ritmul în care avansează fiecare ţară depinde numai de
progresele pe care le face aceasta către realizarea obiectivelor noastre comune.
Cererea depusă de o ţară care doreşte să adere la UE este transmisă Consiliului.
Comisia Europeană contribuie cu o opinie oficială privind ţara solicitantă, iar Consiliul
decide dacă acceptă sau nu candidatura. Odată ce Consiliul decide în unanimitate asupra unui
mandat de negociere, negocierile între ţara candidată şi toate statele membre pot fi oficial
deschise. Acest lucru nu se întâmplă, însă, în mod automat. Ţara solicitantă trebuie să
îndeplinească o serie de criterii înainte ca negocierile să demareze.
6
Aşa-numitele „ criterii de la Copenhaga ”, stabilite în decembrie 1993 de Consiliul
European de la Copenhaga, impun unui stat candidat să aibă:
instituţii stabile care să garanteze democraţia, statul de drept, drepturile omului,
respectarea şi protecţia minorităţilor;
o economie de piaţă funcţională, precum şi capacitatea de a face faţă presiunii
concurenţiale şi forţelor pieţei din cadrul Uniunii;
capacitatea de a-şi asuma obligaţiile de stat membru şi, în special, adeziunea la
obiectivele uniunii politice, economice şi monetare.
În 1995, Consiliul European de la Madrid a adus clarificări suplimentare – o ţară
candidată trebuie, de asemenea, să fie capabilă să pună în practică regulile şi procedurile
comunitare. Aderarea presupune, de asemenea, ca ţara candidată să dispună de condiţiile
necesare pentru integrarea sa, prin adaptarea structurilor sale administrative. Cu toate că este
important ca legislaţia UE să fie transpusă în legislaţia naţională, este şi mai important ca
legislaţia să fie aplicată corect şi respectată, prin intermediul structurilor administrative şi
juridice corespunzătoare. Aceasta este o condiţie necesară în vederea aderării, bazată pe
încredere reciprocă.
La rândul său, UE trebuie să fie capabilă să primească noi membri: trebuie să garanteze
că instituţiile sale şi procesele de luare a deciziilor rămân eficiente şi viabile; pe măsură ce se
extinde, trebuie să fie capabilă să dezvolte şi să aplice politici comune în toate domeniile şi
trebuie să-şi poată finanţa în continuare politicile, într-o manieră durabilă.
V. Moneda unica EURO
Statele afl ate in faza de aderare, ca şi cele care au intrat in Uniune după intrarea in
vigoare a Tratatului de la Maastricht nu au posibilitatea de opţiune cu privire la participarea
in cadrul zonei Euro şi, implicit, cu privire la adoptarea monedei unice. Ca atare, Conform
Tratatului CE şi excluzand statutul de “opt-out”, un stat membru poate să adopte moneda
Euro dacă dovedeşte că indeplineşte condiţiile de convergenţă nominală şi pe cele de
convergenţă reală, după ce face parte pentru o perioadă de cel puţin doi ani din Mecanismul
Ratei de Schimb 2, sau poate să rămană stat membru cu statut de derogare. Un Stat Membru
căruia i se aplica o derogare este, conform articolului 122 al Tratatului, exclus de la drepturile
şi obligaţiile aferente Sistemului European al Băncilor Centrale . Deşi aderarea presupune
7
acceptarea obiectivelor UEM, indeplinirea criteriilor de convergenţă nu reprezintă o
precondiţie pentru aderare. Cu toate acestea, intrucat aceste criterii reprezintă indicatori ai
unei politici macroeconomice generatoare de stabilitate, toate Statele Membre din afara zonei
euro şi cele aflate in curs de aderare aplică politici macroeconomice care conduc spre
apropierea de atingerea acestor criterii.
Criteriile cerute sunt:
- Criteriul economic, identifi cat prin existenţa unei economii de piaţă funcţionale
- Implementarea unor prevederi specifice ale aquis-ului privind Uniunea economicã si
monetarã
Acquis-ul din acest domeniu cuprinde:
1) elemente care trebuie transpuse in legislaţie inainte de data aderării, incluzand:
- interzicerea fi nanţării directe a sectorului public: aceasta se referă la interzicerea depăşirii
de cont şi a oricărui alt tip de facilităţi de creditare acordate instituţiilor publice, precum şi la
interzicerea procurării directe de instrumente de datorie publică de către BCE sau de către
Băncile Centrale Naţionale. Motivul este asigurarea disciplinei fi scale şi faptul că aceasta
reprezintă un element de bază al independenţei Băncii Centrale.
- interzicerea accesului privilegiat al sectorului public la instituţiile fi nanciare: aceasta se
referă
la interzicerea oricărei măsuri care nu este bazată pe considerentele prudenţiale ce stabilesc
accesul privilegiat al organismelor publice la instituţiile fi nanciare. Acest lucru este motivat
de faptul că astfel se completează interdicţia fi nanţării directe, se consolidează libera
circulaţie a capitalului şi se previne distorsionarea principiilor economiei de piaţă.
- independenţa Băncii Centrale: Banca Centrală Naţională trebuie sa işi fi xeze ca obiectiv
explicit stabilitatea preţurilor şi nu trebuie să existe nici o instituţie sau organism extern care
să poată să dea dispoziţii, aprobe, cenzureze, să fi e consultat sau să participe la luarea
deciziilor acesteia. Pentru transpunerea legislaţiei comunitare legată de participarea la
Sistemul Băncilor Centrale Europene, Romania va fi naliza ajustarea cadrului legal
corespunzător pană cel mai tarziu la 31 decembrie 2006, in condiţiile in care aderarea va avea
loc la 1 ianuarie 2007.
2) elemente cu care statul respectiv trebuie să se conformeze numai după data aderării.
Acestea includ:
- politica ratei de schimb şi politica economică,
- coordonarea politicilor economice cu celelalte state membre prin participarea la procedurile
UE,
8
- aderarea la prevederile Pactului de Stabilitate şi Creştere şi ale statutului SEBC.
VI. Tari aflate pe drumul aderarii la UE
Croaţia, Islanda, Muntenegru, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Turcia sunt ţări
candidate. Negocierile de aderare cu Muntenegru şi cu Fosta Republică Iugoslavă a
Macedoniei nu au demarat încă.
Celelalte ţări din Balcanii de Vest – Albania, Bosnia şi Herţegovina, Serbia şi Kosovo
conform Rezoluţiei nr. 1244 a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite – au primit
promisiuni cu privire la perspectiva de a deveni state membre ale UE, de îndată ce vor fi
pregătite. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de potenţiali candidaţi.
Procesul de stabilizare şi asociere este un proces stabilit de UE cu toate ţările din Balcanii
de Vest care are drept obiectiv apropierea progresivă a acestora de UE. Datorită acestui
proces, aceste ţări se bucură deja de acces liber la piaţa unică a UE pentru aproape toate
exporturile lor, precum şi de sprijin financiar din partea UE pentru eforturile depuse în
direcţia realizării reformelor. Piesa centrală a procesului constă în încheierea unui acord de
stabilizare şi asociere (a se vedea acordul dintre UE şi Croaţia) care reprezintă o relaţie
contractuală între UE şi fiecare ţară din Balcanii de Vest şi care stabileşte drepturi şi obligaţii
reciproce. Acordurile de stabilizare şi asociere se concentrează asupra respectării principiilor
democratice esenţiale şi a principalelor elemente centrale ale pieţei unice europene. Prin
instituirea unei zone de liber schimb cu UE şi existenţa regulilor (în materie de concurenţă,
ajutor de stat, proprietate intelectuală etc.) şi a avantajelor conexe (de exemplu, dreptul de
stabilire) precum şi reformele introduse pentru a realiza adoptarea standardelor, acest proces
va permite economiilor din această regiune să înceapă să se integreze în UE. Dacă aceste
criterii sunt îndeplinite, acordurile de stabilizare şi asociere pot fi finalizate cu toate ţările din
Balcanii de Vest în 2008 – acorduri fie semnate, fie în vigoare.
VII. Impactul extinderarii UE asupra vietii cotidiene si asupra
institutiilor europene
9
De acum inainte, toti cetatenii Uniunii Europene vor avea posibilitatea de a trai, calatori,
munci si studia cu mai multa usurinta pe intreg teritoriul acesteia, care se intinde de la Marea
Baltica pana in estul Marii Mediterane. De exemplu, studenti din 27 de State Membre pot
studia la oricare universitate doresc in orice tara membra a Uniunii. Legislatia europeana
implementata in noile |ari Membre va garanta aderarea acestora la actualele standarde privind
siguranta bunurilor si serviciilor, publicitatea, comertul electronic, practicile comerciale
legale, regulile privind mediul inconjurator si siguranta alimentatiei, a hranei. La capatul
perioadei de tranzitie prin care trece conceptul de libera circulatie a fortei de munca, oameni
de pe tot cuprinsul Europei vor putea beneficia de politicile si conditiile imbunatatite de
angajare prin intermediul cresterii nivelului de pregatire, a flexibilitatii pietei muncii si
mobilitatii fortei de munca, a climatului de afaceri, adaptarea la noile tehnologii si crearea de
oportunitati egale. Va exista de asemenea si o preocupare activa, reala pentru o crestere a
calitatii vietii, proces ce va fi realizat prin politici comune europene care vizeaza protectia
mediului si o securitate mai buna pentru toti cetatenii Europei; toate acestea vor fi realizate
prin conjugarea eforturilor in lupta impotriva crimei, drogurilor si migratiei ilegale.
In timpul perioadei de inceput a Uniunii extinse, Tratatul de Aderare a intampinat
perioade de tranzitie pentru ca “vechile” si “noile” State Membre sa se poata obisnui gradual
cu noile dimensiuni economice si sociale ale Uniunii Europene. Acest fapt va usura procesul
de integrare in ceea ce priveste libera circulatie a fortei de munca, achizitionarea de terenuri
si imobile, taxa pe valoarea adaugata si accizele, precum si in privinta mediului.
XI. Extindere UE : pericol sau oportunitate?
Putini sunt factorii de decizie care mai contesta necesitatea morala, economica si politica
a procesului, chiar daca unii dintre ei, cum sunt cei din Franta, s-au convertit recent. Au fost,
in fapt, invatate lectiile razboiului din fosta Iugoslavie, de vreme ce extinderea este perceputa
ca un extraordinar element stabilizator in estul continentului european.
Dupa recenta extindere, Europa celor 27 este al treilea ansamblu populat din lume (453
milioane de locuitori), cu mult insa in urma Chinei si Indiei, dar inaintea Statelor Unite (300
de milioane de suflete) si Rusiei (140 de milioane). Cu un PIB de 10.000 miliarde de euro,
Uniunea Europeana reprezinta o treime din bogatia lumii si o cincime din comertul
10
international. Natiunile Unite, Fondul Monetar International sau Organizatia Mondiala a
Comertului vor ignora mai putin pozitia unui grup care si-ar putea impune cu mai multa forta
punctul de vedere asupra problemelor mondiale.
Noile tari membre aduc un plus de dinamism economic. “Cei 15”, cu o crestere de 0,4%
in 2004, lasa impresia ca stau pe loc in raport cu ritmul de 3,6% inregistrat anul trecut de cei
zece nou veniti, care ar putea redistribui cartile in Europa. Daca China este atelierul lumii,
Cehia si Slovacia pot fi atelierul Uniunii Europene, care dispune in Est de piete de desfacere,
dar si de o mana de lucru calificata si ieftina. Noile tari membre, care reprezinta doar 5% din
economia Uniunii, nu vor beneficia insa decat progresiv de ajutoare agricole directe, care
devoreaza inca jumatate din bugetul comunitar. Fondurile structurale, care au permis
decolarea Spaniei sau a Irlandei, vor fi, de asemenea, limitate de regula ce nu permite sa se
injecteze mai mult de 4% din PIB in economiile noilor veniti, in general economii sarace. In
scenariul cel mai “risipitor”, care are putine sanse de a fi realizat, cotizatia “celor 15” la
pusculita comuna ar trece de la 100 de miliarde de euro anual la 143 de miliarde in 2013,
ceea ce ar insemna 1,15% din PIB, fata de 1% cat este prezent.
Comisarul pentru extindere, Günter Verheugen, obisnuieste sa spuna adesea ca extinderea
a fost atat de bine pregatita incat vechilor state membre le-ar fi foarte greu sa respecte
criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca noile state membre. “Cei 15” nu sunt totusi
entuziasmati. Dimpotriva, scepticismul pare sa domine la Berlin sau Paris. Vechile state
membre si-au inchis temporar frontierele pentru muncitorii din Est.
In acelasi timp, statele bogate din Uniune, in frunte cu Germania si Franta, vor sa inghete
bugetul european la nivelul actual, in pofida admiterii unor tari al caror standard de viata nu
reprezinta in unele cazuri decat o treime din media vechilor tari membre. Sondajele de opinie
sunt si mai descurajatoare. Ultimul Eurobarometru arata ca 47% din popula¡ia “celor 15”
percepe extinderea mai mult ca un pericol decat ca oportunitate.
Franta este de departe cea mai ostila. Sondajele sunt mai bune in Est, dar si aici atmosfera
este departe de euforia care domnea in timpul reunificarii Germaniei. In vechile state membre
11
nu se cunoaste nici unde se va opri procesul intr-o Uniune care n-a prevazut ca se va extinde
atat de repede si cu atatea state, “big-bangul” de la 1 mai fiind considerat o utopie la sfarsitul
anilor 90.
IX Limitele extinderii UE
Conform articolului 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană "orice stat european
care respectă principiilestabilite în articolul 6(1) poate depune cererea de aderare la
Uniunea Europeană”. Articolul 6(1) prevede că “Uniunea are la bază principiile de
libertate, decmocraţie, respect al drepturilor omului şi al libertăţilor fundamentale, şi statul
de drept, principii comune statelor membre”.
Uniunea Europeană nu şi-a stabilit limitele geografice, dar fiecare stat candidat
trebuie să îndeplinească criteriile enunţate de Consiliul European de la Copenhaga:
democraţie, stat de drept, respectul drepturilor omului şi protecţia minorităţilor, o economie
de piaţă funcţională cu capacitatea de a face faţă presiunii competitive din Uniunea
Europeană, precum şi capacitatea de a-şi asuma obligaţiile care decurg din statutul de
membru.
În prezent sunt implicate 13 state în procesul de extindere, în anii următori alte state
putând să depună cererea de aderare. Uniunea Europeană a identificat drept potenţiali
candidaţi statele din regiunea vestică a Balcanilor5, inclusiv fosta Iugoslavie, care au în
proiect aderarea în viitor la Uniunea Europeană. Procesul de Stabilizare şi de Asociere, care
este cadrul politicii Uniunii Europene în Vestul Balcanilor, oferă perspective aderării la
Uniune şi un program de asistenţă care să sprijine pregătirea acestor state. De asemenea, este
posibil ca Norvegia6 şi Elveţia7, care au depus cereri de aderare în trecut, să-şi reformuleze
cererile în viitor.
X. Cum va afecta extinderea relaţiile Uniunii Europene cu restul lumii?
12
Pentru ca extinderea să aibă succes, sunt necesare implicarea şi sprijinul activ al
cetăţenilor, atât din Statele Membre, cât şi din statele candidate. În toate statele candidate se
organizează referendum-uri de aderare, iar Tratatul de Aderare trebuie aprobat de către
Parlamentul European şi ratificat în Parlamentele naţionale ale statelor membre.
În Statele Membre se efectuează periodic sondaje “Eurobarometru”. Comisia a lansat
o Strategie de comunicare pentru extindere pentru a informa atât cetăţenii din actualele state
membre, cât şi pe cei din viitoarele state membre. Este o strategie descentralizată, în cadrul
căreia Reprezentanţele Comisiei în statele membre şi Delegaţiile Comisiei în cele statele
candidate elaborează programe orientate spre problemele specifice naţionale şi locale.
Extinderea va oferi noi oportunităţi ţărilor din afara Uniunii Europene şi nu va
permite apariţia unor diviziuni ale Europei. Multe state, în special cele care au frontieră
comună cu viitoarele State Membre, sunt interesate de efectele extinderii: care vor fi
consecinţele unei frontiere comune cu Uniunea Europeană? cum va schimba acest lucru
schimburile comerciale tradiţionale sau cooperarea transfrontalieră, cum îi va afecta pe cei
care lucrează în străinătate? Statele ne-membre sunt în special interesate de modul în care
extinderea ar influenţa relaţiile lor comerciale cu viitoarele state membre.
Din punct de vedere politic, extinderea va creşte stabilitatea politică în Europa şi va
permite Uniunii Europene să trateze problemele internaţionale mai eficient.
Din punct de vedere economic, extinderea va însemna creşterea Pieţei unice, în care
exportatorii din statele ne-membre vor avea de a face cu un singur set de tarife, reguli
comerciale şi proceduri administrative. În general, tarifele din Uniunea Europeană sunt mai
scăzute decât cele din statele în curs de aderare, ceea ce înseamnă ca extinderea va conduce
mai degrabă la scăderea tarifelor, decât la creşterea lor. Uniunea extinsă va continua să
sprijine dezvoltarea durabilă a statelor în curs de dezvoltare şi integrarea lor în economia
mondială.
Concluzii:
Credem că amploarea apropiatei extinderi a UE ne oferă ocazia să abordăm
provocările într-o manieră decisivă. Aceste probleme nu sunt cauzate de extinderea UE. Ceea
ce face însă viitoarea extindere este să ne oblige să le abordăm şi în unele cazuri ne poate
13
ajuta să găsim soluţii. Extinderea poate să fie un catalizator pentru rezolvarea unora din
problemele Europei aflate încă în suspensie. Ea poate să ne ofere dinamismul necesar pentru
a face un salt înainte. A devenit de asemenea clar pentru mine că trebuie să ne mutăm centrul
atenţiei în ceea ce priveşte abordarea politicilor UE şi să avem în vedere încă de pe acum
situaţia unei UE extinse – viitoarea Uniune Europeană a celor 25. Discursul în care se
vorbeşte de “actualii membri” şi de “ţările candidate” este deja depăşit şi trebuie să privim
înainte la situaţia din viitor, când noii membri vor fi parteneri.
Considerem că noii parteneri mai au încă o serie de lucruri de făcut pentru a finaliza
pregătirile pentru aderare. Credem însă că la rândul nostru avem multe de învăţat din recenta
lor experienţă, acumulată în domeniul reformelor sociale, economice şi politice.
Bibliografie:
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/116-117/art4-buzaianu.html
http://ec.europa.eu/enlargement/the-policy/index_ro.htm
http://www.eurotinet.ro/teme/Tema%2025.pdf
14
http://www.ier.ro/documente/formare/Uniunea_economica_si_monetara.pdf
15