Anul V. Nr. 41 Cluj, Duminecă, 2 Noembrie 1930 3 tei exemplara

ABONAMENT ANUAL t H ui an Lei 2Wr— f« on tamitate.an Lei 100.-aatorittţi şi institution! Lei 500*-

Iti streinătate dublu.

ANUNŢURI DUPA TARIF SE PRIMESC LA ADMINISTRAŢIA ZIARULUI

CLUJ, STRADA REGINA MARIA No. 36

REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA s etaj, Strada Regina Maria Nr. 36. — Teletoai 740

Procesul Chemării Un proces politic sau lupta între două lumi

In zina de 10 Noembrie a. c. se r a desbate în faţa Tribunalului Cluj, procesul prietenului chemă-rist Bazil Gruia, intentat în contra ' lui, de mareşalul Averescu.

Dosarul este extrem de redus: câteva file mărunte, care păstrea­ză urmele unei tinereşti şi sincerei revolte, un fruct copt, năseut sub presiunea opiniei generale, forma-! tă în decurs de două decenii ce s'au1

scurs delà răscoalele ţărăneşti din 1907 şi până astăzi. Cel ce-i scru­tează obiectiv conţinutul remarcai din primul moment, că nu poate fi , vorba de violarea unor consacrate norme juridice, în care Mareşalul, să-şi găsească satisfacţia unei co-| mode încadrări şi sancţionări ai faptului incriminat şi nici nu cre-j de că articolul cu pricina, apăruţi in „Chemarea" din 12 Ianuarie 1930, a fost creat cu diabolica in­tenţie de a atinge grav onoarea ca­valerească sau civică a Mareşalu­lui. Nimic nu pare ştirbit din or­dinea morală sau juridică, ci totul prezintă aspectul, unui semnifica­tiv proces politie, deschizând o lup­tă crâncenă între două lumi dife­rite: cea de ieri şi cea de azi. Es te o încercare, penibilă pentru noi, de reconstrucţie istorică, a unor îm­prejurări dureroase, care-au pătat «u sânge începuturile veacului al XX- lea din sbuciumata noastră is­torie socială şi politică; dar acest proces este necesar, pentru lichi­darea ultimilor epare, rămase din vremurile de sălbatică opresiune şi de guvernare cu harapnicul.

încă odată, justiţia este chemată, a descifra valorile morale, care-au patronat evenimentele politice şi sociale din primele două decenii ale veacului care curge, de a formula sumar şi concludent rosturile aco­perite hi strai de legendă ale Ro­mâniei de ieri.

Lumea de ieri, reprezentată prin Mareşalul Averescu, încearcă de prisos să-şi recâştige poziţiile de luptă pierdute.

Subliniem acest tragic final, în care se sbate cu svâcniri de agonie, efemera existenţă politică a mare­şalului Averescu.

Este complect edificatoare acea stă revanşardă pornire, a conducă torului partidului poporului. Ce 1-a determinat să-şi aleagă Clujul pen tru trăirea pasionată a ultimilor sale suferinţe şi înfrângeri?

De ce până astăzi şi-a purtat im­pasibil figura-i veştedă şi obosită printre rândurile celor ee l'au asal­tat necruţător din toate părţile şi i-au cântat neîntrerupt romanţa

tristă delà 1907? De ce a înfipt mâ-na-i slabă şi tremurândă în pieptul celui mai distins luptător al no­stru? Ce rost are, deplasarea, acum la început de iarnă a unei banale întruniri politice, din piaţa publică în pretoriul Tribunalului?

La toate aceste întrebări formu­lăm un singur şi larg răspuns: Ma­reşalul nutreşte o ură înveninată în contra „Chemării ardelene" pen-trucă originile acestei puternice or­ganizaţii politice, coincid cu ultima aventură a averescanismului, a-tunci când în 1926, au fugit într'o noapte sumbră şi PORCINĂ vreo trei ortaci de-ai noştri, tentaţi de mirodeniile puterii. Chemarea, a însemnat înfierarea morală a ace­stui gest scabros, şi-a tuturor în­cercărilor de distrămare a partidu­lui care astăzi guvernează. Goga, Goldiş, Silviu Dragomir, Lapedatu, Lupaş, toată ceata ardeleană care a luptat şi luptă în contra demo­craţiei, a fost definitiv lichidată politiceşte în Ardeal, prin activi­tatea chemăristă.

Acesta este rezortul intim care a determinat pe Mareşal, să răzle­ţească un vajnic luptător de-ai no-ştrii, ca astfel prin ponegrirea lui să compromită întreaga organiza­ţie. Dar se Snşală! Vom strânge rândurile! întreg tineretul chemă-rişţ din Ardeal, Banat şi Bucovina, dimpreună cu tineretul ţărănesc din vechiul regat, îşi însuşesc acest

groces şi-1 consideră ca pe al lor. rede oare cineva că ne sperie per­

spectiva unor argumentări masive sau poate şi'nchipuie cineva că ma­reşalul poartă în tolba sa miracu­loasă vraja unor documentări ire­cuzabile, din eare ochii buimăciţi de griji ai contemporanilor să ci­tească povestea suferinţelor ador­mite delà 1907? Ar fi o imprudentă anticipare!

Câte adevăruri vor trebui scoase la iveală! Câte legende vor fi sbul-berate cu ocazia acestui proces, în care ne om angaja toate forţele de luptă, întreaga generaţie tânără naţional-ţărănistă a României în­tregite! Vor putea rezista opiniei publice cristalizate timp de 2 dece­nii într'o unică şi puternică inter­pretare a răscoalelor din 1907, textele art. din Legea apărării o-noarei? Ce şubredă reabilitare? Şi de ce o încerca tocmai acum? Ce proces tainic sufletesc s'a petrecut în fiinţa Mareşalului, sensibilizân-du-i în aşa măsură epiderma vir­tuţilor morale? De ce nu s'a răfuit pe vremuri cu Titus Enacovici, ca­re în „Cuvântul" din 8 Iunie 1927

scrie răspicat: „S 'a prăbuşit în fă­râme şi de astădată definitiv, acela care a ştiut să creeze un nume unui copil de moaşe, născut în Izmail a-cum 70 de ani, din tată necunoscut.

S'a isprăvit în ruşine şi ridicol cariera copilului de trupă pus să înveţe lăcătuşeria şi ajuns ofiţer de cavalerie, ofiţer de Stat major bre­vetat delà Turin, general, ministru de războiu, omul cel mai popular din România şi de trei ori prim-ministru. S'a înmormântat acela care la fiecare etapă a carierii sale se arăta incapabil să-şi îndeplinea­scă misiunea.... Dacă s'ar găsi ci­neva care să-şi piardă timpul cu biografia lui Alexandru Averescu, ar constata că un singur lucru î l poate caracteriza: contrastul.

De aici seria de cascade mari ea-re-i formează cariera sa. Omorâto-rul de ţărani delà 1907, omul ado­rat de ţărani în 1917 e t c . " .

Şi pe acest ton este cântată în­treagă istoria Mareşalului, de toţi care-au scris vreo carte, vreo pa­gină sau vreun fragment dejspre evenimentele din 1907.

Atunci, ca şi astăzi, Averescu a urmărit satisfacerea oarbă a inte­reselor clasei stăpânitoare, eonrup-tă şi incapabilă, şi prin lipsa sa complectă de simţ politie s'a trans­format în instrument docil al eli­celor oligarhice, opunând hibrida sa înjghebare politică tuturor de­zideratelor legitime ale plugarilor, şi încercând mereu a organiza de­fensiv marea proprietate în Româ­nia. Tovărăşia sa cu ţăranii, i-a costat pe cei din urmă o amară de-siluzie.

Nu ne miră generoasa şi puter­nica expresie a sufletului tineresc care a stăpânit pe confratele Bazil Gruia, căruia nu i se poate imputa decât meritul de a se fi înseriat în mişcarea de regenerare morală şi politică a ţării şi de a fi provocat o lămnrire definitivă a evenimen­telor din 1907.

Sperăm că, cu această ocaziune echivocul mascaradei averescane, va căpăta o complectă deslegare şi astfel opinia publică va fi scutită pe viitor de rătăciri insalubre.

I Hotărât lucru, procesul delà 10 j Noemvrie, al prietenului Bazil : Gruia nu poate fi definit decât [ astfel: Lupta între două lumi, în­tre două generaţii, una reprezen­tând tristeţea amurgului, iar alta voioşia şi splendorile zorilor Ro­mâniei de mâine.

P E T R E Ţ U Ţ E A .

Congresul partidului maghiar

Partidul maghiar, care nu este re­prezentantul fidel al maghiarimei din România a ţinut zilele trecute un congres fulminant la Satu-Mare.

Stimabilul domn şi preşedinte al partidului maghiar, Bethlen, fratele premierului din Ungaria a ţinut cu orice preţ să inventeze o nouă sursă de nemulţumiri, care să continue se­ria de agitaţii pe cari le vor men­ţinute în orient — spre „folosul" pă­cii universale.

Aşa că sub onorata dsale preşiden-ţie, oratorii partidului maghiar (nu ai poporului maghiar) din România şi-au deschis larg barierile ficatului ca să curgă cât mai abundentă fie­rea — otrăvitoare şi spurcată — a tânguirilor, a răcnetelor şi a amenin­ţărilor.

Au criticat, au insultat şi-au pro­fanat domnii ciceroni delà Satu-Mare toată nobila şi sincera stră­duinţă a Statului român de a-i în­cadra printr'un tratament egal şi de multeori privilegiat, în noua ordine de lucruri, în noua orânduire geo­politică românească dintre Tisa, şi Nistru.

Deşi n'au putut dovedi cu nimic că elementul maghiar ar fi în infe­rioritate cu un cât de neînsemnat drept faţă de elementul românesc sau că ar fi grevat cu o sarcină in piu» — retoricii reprezentanţi ai partidu­lui maghiar (nu ai poporului ma­ghiar) n'au ezitat o clipă să-şi retu­şeze impulsivitatea jalbelor şi ascu­ţimea ameninţărilor. Iar când secu­iescul deputat Abrudbányai a răcnit celebra şi uzata formulă finală „mer­gem la Genera", toţi cei de faţă a» răspuns în aceeaş salvă de răcnet fi tânguiri de aprobare.

De ce domnilor reprezentanţi ai partidului maghiari Nu s'a rezolvat problema fjptanţilor, pe care n'aţi fi dorit să se rezolvet

N'aveţi aceleaşi drepturi absolut egale cu elementul dominant roma' neset De cet

Pentru că e criză economică şi gu­vernul Maniu n'a consimţit să vă lase să sburdaţi anapoda după ca­priciile voastre problematice şi anar­hice f

De ce? Pentru a menţine mereu o atmos­

feră încărcată in care partidul ma­ghiar să apară în postura de martir al cauzei minoritare din România. O atmosferă creiată prin nesinceri-tate şi manevre flagrante. Pe noi ne bucură totuşi un lucru. Si anume că partidul maghiar după cum singur a recunoscut-o fără să vrea, nu este reprezentantul fidel al poporului maghiar din România.

B. a

© BCUCluj

Pag 2. C H E M A R E A Nr. 4!.

Conferinţa statelor balcanice Un eveniment de o frapanta

semnificaţie în acest timp de in­tensă viaţă internaţională este fă­ră îndoială conferinţa delà Athena.

Es te pentru prima dată în isto­ria politică a Europei, că toáté na­ţiunile zbuciumatei peninsule se întrunesc la un loc, cu scopul de a da o soluţie crizei economice pria crearea unei uniuni balcanice, şl a intensifica legăturile lor politice printr'o colaborare loială iSn vede­rea consolidării păcii universale. Războiul este considerat ca o crimă colectivă, deci declarat în afară de lege, iar acea din naţiuni cari ar încerca să recurgă cu, sau fără mo­tiv la această măsură criminală pentru aplanarea vre-unui conflict internaţional, se va lovi de rezi­stenţa tuturor celorlalte naţiuni balcanice cari îşi vor da ajutor mu­tual pentru reprimarea celui cu­prins de accese belicoase.

Ia tă gândul şi spiritul de care sunt animate popoarele balcanice; aceleaşi cari secole dearândul au înroşit apele Dunării cu sângele lor. *

Nu mă voi pierde, adâncind isto­ria Balcanilor, bogată ffin fapte de tot felul. " Totuşi găsesc nemerit de a aminti în acest loc un eveniment nu toc 1

mai îndepărtat, la care aii luat par­te aproape toate statele cari azi participă la Conferinţa delà Athe­na. - -

E vorba de războiul din 1912— 13. I n 1912 Bulgaria, Grecia şi Ser­bia cari până atunci au fost în con­tinue ostilităţi, au încheiat un tra­tat de alianţă pentru scuturarea jugului turcesc. Războiul a izbuo1-nit iar aliaţii au eşit învingători. Dar după victorie aceste puteri a-Hate au jucat în faţa Europei o comedie politică fără iprecedent. Prada de războiu a întrecut aştep­tările lor de unde, neînţelegeri pen­tru împărţirea ei. Bulgaria, întoar­ce armele în contra aliaţilor ei de ieri. Dar unde doi se bat, a r treilea câştigă, iar câştigătorul a fost Ro­mânia, care ameninţând cu ocupa­rea Sofiei, a impus beligeranţilor pacea delà Bucureşti din 1913, 6 August, după care şi-a mărit po­pulaţia în Dobrogea cu 350.000 lo­cuitori.

'Nicăeri, ca în Peninsula Balca­nică populaţia n u este mai hètero-genă. :- '«• ' •

; i ţ Pe o suprafaţă relativ mică, sunt sortite să trăiască, popoare de rase cu totul diferite şi cari un afară de n n trecut plin de suferinţe şi anu-ötite obiceiuri ce se numesc „bal­canice''", TOI au nimic comun unele ett altele. <"•

Peninsula Balcanică a atins cul­mea cea mai înaltă de cultură şi glorie antică, şi éea mai profundă umilire şi incultură modernă;

Intre epoca de strălucire elenică şi acea a zilelor noastre — care este un punct de întrebare, un loc de răspântie, ceva ce încă nu e de­finit'i— se găseşte un haos> o pră­pastie în care s'a prăbuşit gloria străveche pecetluită dè secolii ce ia urmat, dealun?ul cărora s'a ju­cat ; drama 1 atâtor -naţiuni, culmi­nând prin spceta<x>lül din1914 când s'a reprezentat tragedia Sntregii umanităţi.

Mai mult decât boul, popoarele balcanice, sunt obicinuite cu jugul. Căci cine nu Ie-a înjugat?

Cât timp semi-luna strălucia vic­torioasă, cât timp sultanul a fost temut de toată lumea el era acela, care punea resteul. Mai târziu gă­sim acest apetit la toate puterile apusene.

Anglia căuta să-şi asigure supre­maţia asupra Bosforului şi Darda-nelelor, Italia Coastele Adriaticei, Rusia Marea-Neagră şi Constanti-nopolul. Germania şi Austro-Un-garia aveau faimoasa deviză:

Criza din partidul liberal Drang nach den Osten" şi căutau

! să-şi asigure sfere de influenţă prin investiţiuni ; dè capitaluri în Între­prinderile de'construcţii, î n special şosele şi căi ferate. ' ;

' Această 'goană fără scrupul a dus în mod fatal la conflicte de tot soiul; mai lîntâi între subjugatori unde germenul războiului acţiona în mod latent pregătind o massă inflamabilă, massă care a făcut ex­plozie când conflictul s'a produs între subjugatori şi subjugaţi. Ia­tă unde-şi găseşte originea războ­

i u l mondial. Dacă statele balcanice J erau organizate şi trăiau în armo­nie, puteau opri cupiditatea impe-

; rialiştilor, iar aceasta însemna evi­tarea catastrofei.

După războiu harta politică a Europei s'a schimbat radical. Cu mici excepţii putem spune că fie­care popor se găseşte lîntre grani­ţele lui etnice. S'a ajuns deci la u-nitatea politică, şi independenţa naţională. Insă războiul s'a termi­nat cu învinşi şi învingători adu­când în plus, şi o gravă perturba-ţie în viaţa economică mondială.

In Balcani învingătorii sunt în majoritate, iar ' criza economică e generală şi mai pronunţată ca ori unde. I a t ă două cauze cari ne ex­plică solidarizarea statelor balca­nice şi deci conferinţa delà Athena. De uadie până bine de curând ace­ste state erau într'o continuă hăr-ţuiala, cari de cari mai belicoase, ajungând uneori până la atrocităţi, astăzi le găsim căutând împreună soluţia cea mai efieace pentru re­glementarea pacifică a aricărui conflict.

Acestui reviriment i-se mai poate da şi ó altă explicaţie de natură psihologica. Un popor ca şi un in­divid are anumite tendinţe şi ape-tiţiuni provocate de către necesită­ţile lui organice şi de către instinc­tul de conservare. Acestea cresc şi se desvoltă cu atât mai mult cu cat satisfacerea lor întâmpină mai multe obstacole, Idar pier odată cu posesiunea lucrului dorit.

'^Independenţa politică şi unitatea naţională a fost idealul tuturor ce­lor oprimaţi şi răsleţiţi.

Şi Cât sânge nu s'a vărsat pen­tru atingere»' acestui ideal! Toate ingerinţele opresorilor n'au fost în stare să oprească lupta pentru li­bertate a celor-oprimaţi. Dar acea­stă luptă a (încetat când acest ideal sacru v a fost satisfăcut.

Ge mai doresc atunci statele bal­canicei *

Ele doresc, ceeace doreşte o lume întreagă: pace, bun train, progres şi Civilizaţie; I a r aceátea nu se pot asigura numai prin satisfacerea ca­priciilor mărunte, prin aţâţarea or­goliului naţional, ci ?este nevoe de é colaborare 5 a tuturor naţiunilor. Statele- din Su-d-Estul Europei au înţeles aceasta. Dovada ne-o dă conferinţa delà Athena. • F ie ca această conferinţă să poa­tă contribui cu ceva la» progresul şi binele umanităţii! >"

• Aurel Vasiu.

Partidul liberal îşi trăeşte, fără îndo­ială, cele mai grele zile ale existenţii sale politice. Condus până mai deunăzi de un om de o vădită incapacitate, aeest partid, este azi divizat în tabere, cu o mulţime de şefi, dar nici unul adevărat şi cu nenumărate frecuşuri şi certuri interne. In starea gravă în care se găseşte acum, pentru acest partid, e greu de întrevăzut posibilitatea unor vremuri mai bune.

Ani de zile ne-am luptat, împreună cu ţara întreagă, să scăpăm de obsesia omului bărbos din fruntea acestui par­tid, cocoţat printr'o fatală împrejur re, într'un loc care nu i-se cuvenea şi pe ale cărui funcţiuni era incapabil să le îndeplinească. Cu inconştienţa si încă-păţinarea sa proverbială, cu inteligenţa sa obtuză, şeful de până mai eri al partidului liberal, după guvernările atât de cunoscuse, a dus partidul, la o soarte

cu un final de mulţi întrevăzut, când este pus într'o situaţie vecină cu des­fiinţarea. ) ;

Partidul liberal, se zbate într'o crizi acută. O criză de şefie şi o criză de popularitate.

Căci, în învălmăşeala de azi din par­tidul liberal, cine ar putea să răspundă, care este adevăratul şef al acestui par­tid ? Sau mai clar, care este adevăra­tul partid liberal?

E greu de răspuns acestor întrebări. Căci timpuri grele au dat peste libe­rali, când li s'au întunecat minţile şi nu se mai înţeleg între ei şi nu mai ştiu cui să se închine. Lui Vintilă? Lui George? Lui Argetoianu? Lui Duca?

Problema, o recunoaştem, e în ade­văr grea. Viitorul ne-o va lămuri desi­gur. Fapt e, că partidul liberal se luptă cu moartea.

Administraţia ziarului no­stru funcţionează în str. Re­gina Maria 35. D. administra­tor Gh. Vitencu stă la dispo­ziţia on. abonaţi zilnic între orele 9—12; 3 - 6 . D: Luca in-casatorul nostru se va pre­zintă la toţi abonaţii ziarului, îndreptăţit fiind a incasa abo­namentul. In viitorul apropiat d. Luca se va deplasa la Turda şi apoi la Oradea. Dd. abo­naţi sunt rugaţi a-i plăti res­tanţele.

Abordarea unei probleme atât de spi­noasă şi de vastă în conţinut ca cea de faţă, este un lucru greu şi delicat. Sar­cina devine şi mai grea şi riscurile sunt mai numeroase, când ai de lucru cu cetitori, cari nu sunt lipsiţi de capricii. Iar în această privinţă har Domnului lectorul român se găseşte în frunte, căci nu odată s'a întâmplat ca unul care a îndrăznit să-şi întindă ariptle spiritului peste graniţele ţării, sburând în vastul orizont al vieţii internaţionale, să fie acuzat de „internaţionalism" de „rău patriot" de „element suspect şi vân­dut străinilor" şi câte alte calificatire împănează vocabularul fanfaronilor.

Conştient de aceste riscuri, m'am hotărât să pornesc la drum, şi într'o serie de articole vo încerca a servi cetitorului gazetei noastre, detalii cu privire la garanţiile actuale ale păcii mondiale.

Pacifismul şi democraţia. Ideea de pace nu este o inovaţie a

secolului nostru. Cristianismul are la bazele lui între altele şi această idee. Noi Insă nu vom trata problema din punct de vedere al comunităţii religioase, ci din punt de vedere al societăţii po­litice, Este oare vre'o deosebire ? In fond nu, în formă da, sau cel puţin aşa ar trebui să fie.

Examinând evoluţia societăţii politice şi religioase constatăm că alta a fost concepţia bărbaţilor de stat cu privire ia pacifism şi alta acea a conducători­lor spirituali. Primii i'au nesocotit în permanenţă, ultimii din contră, s'au pus în slujba lui.

Toate transformările sociale au primit botezul sângelui, toate înfăptuirile mari s'au făcut prin jertfe omeneşti.

Societatea politică — adică Statul — care şi astăzi îmbracă mai multe forme de" guvernământ, încă â trecut printr'o mulţime dé transformări, cari toate au fost scăldate în sânge. Astfel stând lu­crurile putem spune că germenul răs-boiufui s'a născut odată cu ea şi a în-âo{it-o în toată evoluţia ei. Vor dispare Hurkai împreună? Iată miezul proble­mei ce ne-am propus să studiem. '" Dar ce legătură există între pacifism şi democraţie? Democraţia este forma de guvernământ care se împacă mai mutt cu idea de pace. Făcând apel din nou la istorie ne vom convinge despre aceasta. Cât timp destinele popoarelor au fost în mâna unui singur ora, răz-boaele au fost şi ele foarte dese. Căci un om care avea putere absolută de guvernare, devenea în curând un tiran al poporului, iar după ce şi-a îngenun-chiat supuşii pofta după cuceriri şi glorie creştea, dorul de-a extinde im­periul tiraniei era nepotolit şi totul se termina în mod fatal prin războaie. Toţi micii seniori visau să devină împăraţi şi câţi împăraţi n'au debutat astfel! Napoleon, un umil locotenent corsican la început, devine în curând general, prim-consul al Franţei, rege, împărat şi pe când toată Europa tremura sub teroarea grenadirilor lui, el visa împă-

Pacea Mondiala si garantiile ei raţia lui Alexandru cel Mare. Cât sânge nu s'a vărsat, câte vieţi nu s'au stins numai şi numai pentru satisfacerea am­biţiei şi vanităţii unui om I Oare nu avem exemple mai recente de acest gen? Dar împăratul Wilhelm II şi chiar Francise-losef I nu erau cuprinşi de aceleaşi diabolice pofte de glorie ? Unde a dus desfrâul lor politic?

Astăzi chiar, mai găsim reminiscenţe de autocraţie. Prin ce se deosebesc dis­cursurile d-lui Mussolini de acelea pe care le ţinea „nebunul delà Posdam" în ajunul războiului mondial?

S tat; le mai pornite spre războiu au fost şi vor fi statele autocrate.

Este deajuns să ne amintim care era starea de spirit in privinţa aceasta, la începutul cataclismului din 1914 în sta­tele autocrate din centrul şi Răsăritul Europei adică, în Germania, Austfo-Ungaria, Rusia etc.

Din contră ţările democrate din Apu­sul şi Nordul Europei ca : Anglia, Ho-landa, Belgia, Ţările scandinavice chiar Franţa până la un punct sunt mai pa­cifiste.

Democraţia este soră cu pacea, autocraţia este un izvor nesecat de rele sociale printre cari cel mai sinistru este războiul.

Ţara noastră este ea pacifistă? Pen­tru a răspunde la această întrebare a-vem nevoe de un alt element şi anume să determinăm dacă România este o ţară democrată. N'am putea spune că democraţia la noi este o ficţiune, dar nici că ea este o realitate. România-Mare, este un întreg, o înjghebare, com­pusă din mai multe bucăţi rupte delà două mari state autocrate: Austro-Un-garra şi Rusia şi adăugate la un alt stătuleţ, România-veche, care Ia rândul ei nu era mai democrată. Sufragiul uni­

versal, în forma în care s'a dat cetă-! ţenilor noştrii a fost o minciună politică, ö calamitate şi o adevărată denaturare a acestui mare deziderat social.

Democraţia noastră este încă în faşă, ea datează numai de doi ani data ve­nirii la cârma ţării a marelui democrat d. luliu Maniu. Insă un guvern cu principii democratice, nu însemnează numai decât realizarea democraţiei. Democraţia va exista in fapt numai a-tunci când massele poporului vor fi pătrunse şi convinse de binefacerile acestui postulat şi nu vor mai îngădui ca o clică despotică să le fie guver­nanţi. Singur timpul ne va aduce a-ceastă reformă căci noi suntem evolu-ţionişti, iar nu revoluţionari.

Cum stăm cu pacifismul ? Aceaşi stare de evoluţie lentă şi dibuită, aceiaşi paşi mărunţi ş j nesiguri, caracteristici şovăi-rei şi nesiguranţei.

Noi nu suntem un popor fără ideal, România nu este o ţară fără viitor. Pen­tru ce dar să nu ne luăm o atitudine fermă şi să păşim cu paşi mari şi si­guri spre ţinta către cari tind toate ţă­rile civilizate, spre pace.

^Continuarea

© BCUCluj

Nr. 41. C H E M A R E A Pag. 3

Dumpingul rusesc o sperietoare?

Am putea începe aşa: „Chemarea" -a fost primul ziar românesc care s'a ocupat pe larg şi temeinic de stă­rile din Rusia sovietică, arătând pericolul de care este ameninţată Europa burgheză în urma vânzări-

E un fel de Golgota al popoarelor ce compun imperiul bolşevic.

Falsul, minciuna, înşelăciunea, ipocrizia şi teroarea sunt mijloacele bolşevice cu care lupta Stalin, înă­untru şi înafară, pentru stabilizarea lor forţate, pe preţuri de dumping, n Q u l u i i m . ^ r e v o l u t i o n a .

ale colosului moscovit Abia sau f e a p r o l e t a r i a t l l l u i m o n d i a l . Fără scurs cate va luni de atunci, p l i a t a g f t f . a y u t a t u n d d o v e z i l f t î n d e m â . ca întreaga presa mondiala cânta In ă a m a f i r m a t c a s o v i e t e l e o p e r e a z ă cor aria „dumpingului rusesc c e - , c u a j u t o r u l i n f l a ţ i e i m o n e t a r e , adică rand masuri grabnice de stăvilire a. a j u t o r u l p r e s e i d e b a n c n o t e . Si de ofensivei moscovite... ^ ^ ! f a p t > d e l a r e v o l u t i e ş i p â n ă a z i m o .

Dar noi nu avem pretenţia să fi neda rusească a trecut printr'o serie răscolit comentariile şi discuţiile de inflaţii şi sisteme de devalvare, aprinse ce au urmat pe această te- j fără posibilitatea de convertire, o-mă. Indrăsnim însă să afirmăm, că prindu-se totdeauna la comodul si­la noi prea puţini inşi au cunoscut stern al cursului forţat, până acum câteva luni ce se fierbea j ^ i g i 4 g > a d e c r e t a t d e j a c u r s u l

m cazanul Satanei bolşevice, deşi; f t U r m e a z a e m i s i u n i l e din tim-s'au scris multe cărţi, impresii, n o t e , p u l r ă z b o i u l u i ^ n a t u r a l , s u s p e n d a -de drum şi articole răzleţe în presa străină, cari însă în majoritatea lor s'au ocupat mai mult de laturea so­cială a „experimentului bolşevic" şi mai puţin cu cea economică. Am fost şi suntem surprinşi că unii ti­neri studioşi şi publicişti au găsit exclamaţii admirative faţă de mon­struozităţile regimului comunist şi au leşinat de entuziasm înaintea „grandiosului" plan economic pro­gramatic pe cinci ani (quinquenal), ca să nu mai amintesc de „giganti­cul" experiment social, Himalaya privirilor pline de nostalgie ale ad­miratorilor. Eu i-am trimis la faÇa. locului şi rog guvernul să le pu?,ă la dispoziţie bursele necesare pentru a studia la origină „marile" reali­zări bolşevice. Sunt sigur că şi ei vor

rea convertibilităţii în aur. In Oc­tombrie 1916 circulaţia fiduciară se urcase delà 1 miliard 600 milioane la 16 miliarde. Sub Kerenski rublele Romanov dispar din circulaţie. In 1922 emisiunea de ruble Kerenski se urcă l a fabuloasa sumă de 50 miliar­de. La 2 Noembrie 1922 autorităţile provizorii revoluţionare dispun în­fiinţarea unei noui monede: „Siste­mul monetar 1922", făcând să- dis­pară vechile ruble. O rublă nouă va­lora 10.000 ruble vechi. Dar mă în­treb, pe ce bază s'a emis noua mo­nedă? Iarăşi urmează o nouă infla­ţie, aşa că în Iulie 1922 circulaţia monetară se ridică la 47 miliarde. Veni stabilizarea şi inventarea „chervonetzului" — un nou fals şi escrocherie. Se afirmă, că Banca de

Avangarda europeana.

™™3JieJn??^n}Lin p a r a d i 8 u l Stat a Sovietelor, avea o acoperire în aur de 25%' din valoarea nouii monede. Dar cum se explică atunci exportul de aur în America. Falsi­ficarea bilanţurilor Băncii de emi­siunea făcu ca la un an după această reformă „chervonetzul" să nu.mai fie cotat la bursele internaţionale. Ten­tativa de escrocare a Europei n'a reuşit, (degeaba au vrut Ruşii să co­pieze pe Germani,! şi din nou se de­cretă cursul forţat. Se presupune că

comunist, ca atâţia alţii, Articolele amintite au dat un ta­

blou succint al stărilor din Rusia, aşa cum acestea au fost văzute, con­statate şi descrise de cercetători şi călători curajoşi, aşa cum însăşi zia­rele ruseşti- le-au prezentat din când în când, folosindu-ne şi de date ofi­ciale sovietice. Seria acestor articole nu are pretenţia unui studiu, deşi conţine multe cifre şi date de docu

Delà un timp încoace toată presa românească tresare la intervaluri nu prea mari de spectrul ameninţător al unor acte sau procedee, cărora atribu­tul „sovietic" le dă nota înfiorătoare a necunoscutului. Am avut astfel un „dumping sovietic", avem „spionajul sovietic" şi câte altele încă.

Poate că „dumpingul" a atins mai intens un alt stat, poate d spionajul rusesc a reuşit să se infiltreze mai adânc în secretele militare şi economice ale altei puteri. România are totuşi alături de Polonia, o situaţie aparte, cate justifică îngrijorarea presei ori de câfe ori viaţa noastră bogaţi în pro­bleme dificile, primeşte câte un ghiont de dincolo de Nistru.

Suntem avangarda Europei burgheze. Era un timp, Sovietele încă nu se orga­nizează şi păreau a fi mereu prada frământărilor interne şi pe pragul fali­mentului, când ne lăudam cu acest titlu. Ne gâdilea orgoliul şi ne excita ambiţia. Jucam şi noi un rol şi unul din cele mai importante. Beneficiam de aureola de martir virtual şi nu ne păsa de viitor. Azi însă situaţia s'a schimbat. Nu ne mai disimulăm realitatea şi ne dăm seamă, că în marea promiscuitate mos­covită s'a schimbat ceva esenţial. Planul de cinci ani, această eşalonare diabo­lică a unui program gigantic, a pus pe gânduri până şi pe cei mai optimişti şi nepăsători dintre conducătorii conti­nentului nostru, îndată ce i-se vedeau primele înfăptuiri. Pas cu pas, etapă de etapă, haosul începe şi continuă să se organizeze. Se desprind cu o claritate exasperantă primele din fazele unei prefaceri al cărei punct final ar coincide

după intenţia Cominternului — cu lichidarea capitalismului burghez şi cu dezastrul unei lumi, ce azi este purtă­toarea civilizaţiei.

Imediata apropiere a colosului rusesc este pentru ţara noastră o sursă con­tinuă de îngrijorări. Intr'un eventual răsboiu solul nostru, săturat de sângele

unui popor de viteji şi iubitor de glie, va fi fără îndoială teatrul operaţiunilor. Şi oricât am avea sorijinul efectiv al Europei, trezită din lâncezala ei la con­ştiinţa solidarităţii internaţionale, mar­tirajul nostru va fi fără precedent în istoria lumii.

Venirea în ţară a M. S. Regelui Carol II. a însemnat totuşi pentru si­tuaţia noastră militară o schimbare radicală. Oştirea are un stăpân. Acest fapt singur e de o imensă importanţă pentru moralul ei şi constitue o garanţi? considerabilă pentru naţiune.

Din calitate a noastră de avangardă decurge pentru ţara noastă o sume­denie de consecinţe; obligaţiuni dar şi drepturi. Suntem scrupuloşi în execu­tarea primelor dar nu şi a celor din urmă. Avem dr pturi. O naţiune, gata să se sacrifice pentru un bine comun, destinată de soarte — prin aşezarea ei geografica — să fie un tampon între două lumi, are drepturi şi trebue s i aibă. Avem un drept întâi la respectul celorlalte ţări precum şi la un sprijin efectiv şi continuu al lor. Tranşee» româneasca este a Europei şi fiecare picătură de sânge de grănicer român se varsă pentru salvarea comună. Acest lucru trebue să-l înţeleagă toată lumea şi trebue să-l înţelegem şi noi. Avem o misiune din cele mai nobile, din cele mai ingrate. Cu capul sus s ăm deci în faţa popoarelor şi cu arma la picior le păzim liniştea. Desv >ltarea lor paşnică şi rodnică se datoreşte astfel vigilenţei şi tenacităţii româneşti.

Manevrele regale concentrează prin urmare asupra lor toată atenţia şj toată mândria noastră. Anvergura lor, pre­zenţa regelui, teama, ţinuta trupei, toate ne înaţlâ sufletele şi ne dau încrederea în forţele noastre. Găsim în armata noastră acel suport moral, care ne-* lipsit atâta timp.

E consolidarea României-Mari. Aurel Ciobanul

mentare, în schimb cred că am prins chervonetzul a pierdut de atunci şi era bolşevică destul de sugestiv şi în până azi cea 47% din valoarea lui

iniţială. Eu cred însă că nimeni nu poate cunoaşte valoarea lui reală.

toate aspectele ei. Nu mă voi repeta, totuş voi subli

nia şi de data aceasta că sistemul D a r incontestabil că din această 6 i economic bolşevic în multe privinţe, tuaţie a izvorît goana turbată după copiază pe cel capitalist burghez, cu : devize, chervonetzul ne mai fiind ac-deosebirea c ă i lipsesc principiile ! ceptat de nici o ţară din lume, el fundamentale comerciale şi de eco- rămânând doar un mijloc de schimb nomie politică şi libertatea necesară mtern. unei desvoltări prospere, întreaga producţie şi desfacere constituind un monopol de stat. Puţinele conce­sionări la cari este interesat şi sta­tul, nu contează. Deasemenea nici infimul comerţ particular.

Am relevat atunci inconştienţa statelor europene, cari prin cumpă­rările şi vânzările făcute în Rusia încurajează bolşevismul şi facilitea­ză planurile diabolice ruseşti. Mare mi-a fost mirarea, când am aflat că şi România cumpără mărfuri ru­seşti! Munca forţată, prestaţiile în natură, împrumuturile interne si­lite, restricţiile de tot felul şi pe toate liniile, mizeriile multiple îndu-ş rate de imensa majoritate a popula-j tieij revoltele celor sleiţi de vlagă în

Aceste devize indispensabile co­merţului extern, pentru înzestrarea industriei şi pentru scopuri de pro­pagandă sunt procurate azi exclusiv prin exportul de produse agricole şi miniere, pe preţuri de dumping, adi­că mult sub preţul de cost real. Cum însă şi acest preţ de cost este com­pus din salarii de mizerie, la baza producţiei stând sclavajul, şi nu este grevat prin prea mari spese de re­gie, ne putem închipui ce pierd Ru-> şii de pe urma ofensivei exportului contra ţărilor burgheze. Scopul este vădit: turburarea;: echilibrului eco­nomic aU Europei şi celorlalte con­tinente. Nu este oare o provocare perversă exportul de cereale în Ca­nada* ţara grâului! Rusia aduce

raiul muncii silnice, etc., n'au fost ; jertfe incontestabile pentru revora-elemente suficiente pentru admira- j turnarea lumei. Dumpingul este cel torii experimentului bolşevic. Emi-jjmai periculos mijloc dintre armele grările în masă dintr'o regiune în- de luptă ale bolşevismului şi a co-tr'alta, eşecul colectivizării agricole, stat Rusia numai la exportul de privaţiunea populaţiei de hrana J grâu în ultimii trei ani 20 miliarde strict necesară susţinerii maşinei u- j lei. La unt pierde anual 6 miliarde, mane, înăbuşirea în sânge a orică-, la petrol aproape 4 miliarde anual, i rei împotriviri şi reacţiuni faţă de j la exportul de cânepă 1 miliard şi la ' excesele regimului comunist etc., ! lemne în ultimele 3 Inni cea 3 mi- í n'au fost, se vede, suficiente indicii liarde, pe când perderile la diverse ' că acest sistem economic şi social nu articole se cifrează anual la 12 mi-contine nimic nou, nimic mistic şi ' liarde lei. Aceste cifre s'au citat la înălţător ce ar merita să fie admi-Jo întrunire de protestare a opoziţiei rat. Dimpotrivă, este o cămaşă de'de dreapta, duşmană politicei de forţă aplicată unui popor de 150 mi- ; dumping, care dăunează deopotrivă lioane, exploatat în mod groaznic şi proletariatul rusesc şi internaţional.. cravaşat în fiecare zi până la sânge! Corespondentul lui „Daily Express"

deţine aceste date din sursă absolut do încredere.

Este deci evidentă politica nefastă a dumpingului. Căci dacă unii cred că ea nm prezintă pentüu moment nici un pericol pentrucă Rusia n'ar dispune de stocuri de mărfuri sufi­ciente unei ofensive asidue, ei se în-şală amarnic. Efectul rămâne ace-laş: deruta preţurilor pe pieţile mon­diale. Specula nu ţine cont de data aceasta de stocurile vizibile, nepu­tând cunoaşte cuantumul mărfuri­lor disponibile puse la bătae. E un fel de războiN economic de guerilă, mărfurile cele mai variate apărând ici şi colo şi pretutindeni, cu eluda­rea măsurilor de prohibiţiune şi pe lângă toate riscurile unei confiscări. Aşa, au sosit recent în Belgia, la Antwerpen, mari stocuri de produse agricole şi viticole, parte destinate pentru Belgia, parte pentru re-ex-port în Franţa, prima ţară care a luat măsuri serioase de apărare con­tra dumpingului rusesc. Ungaria luptă din greu contra importului de lemn răsese. Acum a apărut zahărul rusesc pe unele din pieţile străine. Va să zică noui şi noui surprize, permanente hărţueli, adevărat răz­boi de guerila, la care ţările inter­mediare contribnesc prin acordarea de certificate de provenienţă — evi­dent false.

Faţă de măsurile de apărare ale ţărilor europene Sovietele declară

prin „Pravda" şi „Izvestia" război economic, ameninţând cu_ represalii, boicotul mărfurilor, căilor şi mijloa­celor de comunicaţii ale ţărilor res­pective. ,{Izvestia" prezintă- exportul rusesc ca foarte neînsemnat (2%) î » raport cu comerţul mondial, iar ex­portul de preţuri de dumping ca un act generos faţă de proletariatul lu­mii, grăbind astfel deslegarea crizei economice mondiale.

Câtă îndrăzneală, minciună şi şar-latanie în tot ce gândesc, vorbesc scriu şi fac exponenţii sovietici.

Eu nu cred în izbutirea planului quinquenal (am arătat la timpul său toate greutăţile aproape de neîn­vins) dar de aceea nu trebue să ig­norăm efectele alarmante ,ale dum­pingului rusesc, tocmai astăzi, când întreg organismul economic este a-tât de sensibil, nervos şi bolnav, Nn se pot tăgădui unele progrese reali­zate de bolşevici şi, tocmai de aceea pe măsură ce producţia vá creşte, Rusia va deveni tót mai periculoasă.

Spuneam, că singura soluţie în si­tuaţia dată este solidaritatea depli­nă a ţărilor civilizate faţă de bar­barii bolşevici şi decretarea blocadei economice generale. Dar aceasta să fie sinceră şi fără gânduri ascunse. Boicot şi blocadă! Ei să rămână cu paradisub lor şi noi cu „iadul" bur­ghez!

I . Martalogu.

Vide gâsiţi fericirea in zilele acesfeo m iû fäEiinuS m SZEGI s&o r t s an rmíu i

í BOGSZA Cälea ßeaek ferdlnani No. ? 0 ,

unde veţi găsi V a r g a b é l e s şi friptură la grătar special pregătite si v i n u r i l e celé mai renumite

a 1«

© BCUCluj

Pag. C H E M A R E A No. 41.

1907 La 10 Novemvrie ora 9 dimineaţa se

va desbate Ia secţia II a tribunalului Cluj procesul intentat de către d. Alex. Averescu, redactorul nostru Bazil Gruia, pentru calomnie prin presă. Acest proces care este aşteptat cu încordată nerăbdare de întreaga opinie publică din ţară, do­bândeşte o semnificaţie deosebită atât prin obiectul la care se raportează cât şi prin personalităţile proeminente cari vor apărea înaintea instanţei.

Redactorul nostru Bazil Gruia are meritul şi norocul de a provoca o lă­murire istorică a contraversatelor şi sângeroaselor evenimente din 1907 deşi in chestiunea revoltelor ţărăneşti de atunci s'au pronunţat în acelaş sens savanţi ca Nicolae Iorga şi publicişti de talia lui Titus Enacovici, Radu Roseti, C Bacalbaşa C. Mille etc.

De altă parte suntem informaţi că se va prezenta în instanţă însuşi dom-aul Averescu asistat de mulţi ad­vocaţi averescani, cari ţin ca cu această ocazie să facă un act de slugărnicie politică faţă de şeful partidului poporului.

Se zice că d. Alex. Averescu va face declaraţii sensaţionale şi va pro­duce documente inedite. Redactorul •ostru, Bazil Gruia va fi apărat de un număr care trece peste 80 de advocaţi, din baroul Ilfov şi cam totatâtia din Ardeal şi Banat.

Atât tineretul ţărănist din Regat cât şi organizaţia chemăristă din Ardeal consideră acest proces ca procesul său, organizând de comun acord apărarea.

In acest scop, la Bucureşti s'a ales o comisiune compusă din dnii: Virgil Madgearu, ministru de domenii, ü. Tănăsescu şi V. V. Stanciu. Cei dintâiu vor lua cuvântul în apărare dnii Pom-piliu Joaniţescu, d. Cezar Parteniu, I. Gr. Perieţanu d. Dem. Dobrescu, primarul Capitalei d. Nicu Stănescu, fratele V. V. Stanciu, Petru Strihan, a-sistent universitar, Victor Mălinescu, ca delegaţi din partea partidului naţional-ţărănesc, organizaţia Capitalei. Aceşti apărători vor mai fi asistaţi de dnii

Popescu Zorica deputat, Protopopescu, primarul Sectorului Negru al Capitalei G. T. Manea şi alţii ai căror listă o vo n publica în proximul număr al ziarului no­stru. In Ardeal s'a instituit de asemenia o comisiune în frurïteV căreia stau dnii

Iadvocaţi: Sever Dan, Ionel Pop, Cor­nel Anca, Flaviu Laurenţiu, Aurel Socol şi S. Nemeş.

In legătură cu acest proces care pro­mite să ia proporţii puţin obicinuite, redăm şi unele episoade nostime, cari învederează până la ce grad de serio­zitate a evoluat partidul averescan.

D. Alex. Averescu dorind să se ţină cu orice preţ procesul ca să-şi poată face celebrele declaraţii anunţate, a sesizat Chestura Poliţiei din Cluj şi Prefectura Alba, că deoarece fiind in­format că redactorul nostru Bazil Gruia intenţionează să plece în streinătate ceeace este absolut neadevărat, să i-se refuze paşaportul cerut.

Se înţelege această petiţie stranie a făcut mare haz în cercurile la care a fost adresată. Şi i-s'a răspuns d-lui Averescu cum se cuvine să i-se răspundă: întâiu, că pentru simpla deschidere a acţiunii penale pentru calomnie prin presă, deci în lipsa unei sentinţe va­labile, legea paşapoartelor nu prevede prohibiţia dorită de d. Averescu ; al doi­lea că d. Bazil Gruia nici n'a cerut paşaport pentru streinătate. Acest pro­cedeu ridicol care probează cât de puerile sau senile sunt manierile oa­menilor din partidul poporului nu pot trezi decât o naturală compătimire. Cred averescanii că fugim de răspundere?

Se înşeală amar. Au dorit să se ţină procesul ? Foarte bine. Le stăm în faţă fără nici o teamă. Cu sufletul liniştit şi conştienţi de răspunderea celor afir­mate — aşteptăm sentinţa nepărtini­toare a justiţiei, care la 10 Noemvrie — doi ani delà venirea la guvern a par­tidului naţional-ţărănesc — va avea istorica sarcină de a se pronunţa într'un litigiu, care depăşeşte cronica faptelor diverse.

Intre popularitate şi salvarea ţarii

— Masurile salutare luate de guvernul naţional-ţărănesc — In cei zece ani banali şi sărâcâcioşi

în creaţii sănătoase am asistat cu mâi­nile în sân la un adevărat desmăţ, de furibundă supralicitare democratică. Toate partidele sau mai precis toate fetele partidului liberal, au aruncat cu dărnicie avutul public în pumnii ciraci­lor ei ţidula tricoloră, construind astfel o biurocraţie formidabilă, suficientă pen­tru întreg continentul nord şi sud ame­rican.

Guvernul actual şi-a luat greaua sarcină, de a lichida acest sistem de nefasta căpătuială preconizând, în in­teresul superior al ţării masurile cu­noscute : legea cumulului, desfiinţarea liceelor (şcoalelor pentru domnişori găunoşi !), desfiinţarea automobilelor ministeriale, conversiunea datoriilor agricole (măsură care priveşte exclusiv, partidul cămătăresc liberal) şi alte mă­

suri drastice, toate rezumate în formula: economie.

Majoritatea cetăţenilor nebugetivori cântă, iar minoritatea formează unica gloată de miliţieni care alimentează în-trunirile politice ale partidelor de opo­ziţie, sperând astfel, în recâştigarea paradisului pierdut, la Kalendele greceştt când componenţii politici ai nemulţumi­rilor mărunte vor veni la cârmă.

Reducerea cheltelilor bugetare cu T miliarde va înviora întreaga viaţă eco­nomică a ţării, iar nemulţumirile de astăzi, pe care adversarii le exploatează, se vor transforma în curând în recu­noştinţe. Popularitatea noastră, poate va suferi o uşoară ştirbire, dar demni­tatea politică a acelora care-au pregătit migăloasa criză generală de astăzi, vor gusta mai departe cu amărăciune fruc­tele înfrângerii lor de astăzi.

Guvernul ia masuri pentru combaterea şomajului

— Acţiunea salátára a ülni ministru na,legăna _ In programul actualului guvern

de refacere şi salvare a ţării fi­gurează pe primul plan preocu-

va apela şi la obolul marelui pu­blic, cerându i să contribue la marea operă de salvare din ghia-

parea de a se veni cât mai grab- jele mizeriei a atâtor oameni fără

Cruciate întârziate şi fara cruce Eşecul campaniei de „laminare" a iiDerfiUHwerescanlior

Partidul averescan, ca şi partidul vin-tilist de altfel, a ajuns în sfârşit, după atâtea rătăciri dezastruoase la drumul pe care partidul naţional-ţă.ănesc l'a bătătorit de mult, ca singur îndreptar sănătos ce duce spre mântuirea patriei.

Acest drum este drumul care porneşte din inima şi voinţa irasselor populare şi se întoarce irr la ele, în aceeaşi pre­cisă linie dreaptă care promovează bi­nele obştesc

Zece ani de zile partidul naţional-ţărănesc a propovăduit fără încetare re­ligia democraţiei curate, ridicând con­ştiinţa civică la un grad de luminare şi dârzenie, care la un moment dat s'a arătat capabilă să înfrângă hidra atot­puterniciei brăteniste.

Campania începută de către partidul naţional ţărănesc, în opoziţie la laş» continuată în celealalte centre ale ţării, pentru a sfârşi în proporţii istorice cu Adunarea delà Bucureşti şi grandioasa Adunare delà Alba-Iulia din 6 Maiu 1928, face mărturia puternică a cultului partidului nation-l-ţărănesc faţă de ma-ssele populare, reservorul enorm al su­veranităţii şi al existenţei naţionale.

Ce făcea partidul averescan şi liberal în timp ce partidul naţional-ţărănesc lupta prin masse pentru binele masse-lor poporului?

Ce atitudine au luat liberalii şi ave­rescanii faţă de noile percepte demo­cratice ?

O atitudine făţiş ostilă, de batjoco­rire a celor mai elementare drepturi ale poporului, maltratându-1 în alegeri săl­batice, furându-i buletinul devot,umi-lindu-1 prin un sistem administrativ centralist şi uzurpator.

Faţă de aceasta ruşinoasă atitudine pe care averescanii au avut-o ieri faţă de poporul de jos, este mai mult decât stranie şi inexplicabilă atitudinea pe

care o iau azi faţă de aceleaşi masse populare.

Cetitorul de fiecare zi al gazetelor are ocazie să citească izolate în vre-un colţ a! paginilor reportagiile diferitelor adu­nări, congrese şi paracongrese ale par­tidului liberal sau a veresein ţinute de-a largul ţării.

Curios este însă că pe nime nu-1 mai interesează aceste lucruri. De ce?

Pentrucă pur şi simplu, opinia pu­blică urmăreşte mai mult cu milă decât cu interes, svârcolirile muribunde ale averescanilor şi liberalilor.

Eşecul „campaniilor" pe cari averes­canii l'au cules la Blaj, Sighişoara sau Sibiu nu ne pot trezi decât o sinceră compătimire faţă de feţe preoţeşti ca alde Lupaş şi ceialalţi părinţi cari se trudesc degeaba să între în inima mas-selor poporului.

Dezastrul adunărilor liberale, la cari d. Vintilă Brătianu există doar prin „scrisori" cetite spre „salvarea armo­niei şi unităţii partidului" de către d. Duca — ne trezeşte aceeaşi omenească milă, cu care învrednicim orice trecă­tor în — lumea celor care nu mai sunt

Nu-i vorbă sunt demne de relevat cruciatele averescanilor şi liberalilor de „luminare" a poporului. j

Numai cât aceste cruciate sunt prea tardive şi prea... fără nici o cruce. Fără yreun ideal — decât acela de rapidă şi ieftină căpătuială.

Credem că tocmai aici zace explicaţia enormei reuşite a spectacolelor liberale şi averescane, cari excelează în acelaş fiasco tragi-comic, fără a trezi decât desgust în sufletul ţărănimii căreia i-se adresează.

Căci poporul român îi cunoaşte aşa de bine, încât nu se mai lasă îmbătat cu apă rece.

Valeriu V. Pogăceam.

nie în ajutorul şomeuiilor, cei mai crâncen loviţi de criza economică.

Pentru aceasta, o întrevedere a avut loc între d. G. Mironescu preşedintele consiliului de miniştri şi d. Emil Haţieganu, ministrul muncii, hotărându-se luarea celor mai salutare măsuri pentru com­baterea şomajului.

Tot pentru rezolvarea acestei chinuitoare probleme care apasă azi statul român — ca şi pe ce­lealalte state streine dealtfel — d. ministru Haţieganu a convocat la o consfătuire pe reprezentanţii ministerului muncii în frunte cu d. dr. N. Dobrescu, secretarul ge­neral al ministerului.

S'a hotărât cu această ocazie redactarea unui memoriu, care va cuprinde în toată amploarea pro­blema şomajului la noi în ţară, preconizând şi măsurile necesare de luat.

Acest memoriu va fi discutat de către delegaţia economică a gu­vernului şi de către Consiliul de miniştri, care este hotărât să ia cele mai eficace măsuri.

Suntem informaţi chiar, că în solicitudinea sa pentru ajutorarea şomeurilor, d. ministru Haţieganu

|icru.

Directoratul Ministerial IV. Cluj Serv. Muncii, Sănătăţii şi Oer. Sociale

No. 18364-1930

CASA de vânzare

sau Schimb, soş. fabr. de zachar 24 constând din 2 camere, 1 bucătărie, vereandă închisă, pivniţă, cameră de lemne, apaduct, lumină, electrică, grădină de 350 stânjini pătraţi.

Publicaţi une

Redactor responsabil: Dr. A. T. MUREŞAN

Se aduce la cunoştinţă generală căi, pentru aprovizionarea cu carne, pâineV făină şi lapte pe anul 1931, a Instituţiut-nilor de Asistenţă medicală şi socială diin Cluj, pendinte de Ministerul Munciii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale şi specihi-cate în Caetele de sarcini, se va ţine licit— taţie publică, în ziua de 8 Decemvrie 193©,. în conformitate cu Legea Contabilităţii pui» blice articolul 81—114, cu oferte Inclusse şi sigilate cu ceară, în localul Directora­tului Ministerial IV. Cluj, Serviciul MuncihY Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, Calea Vic­toriei No. 27 şi anume:

pentru carne la ora 8Vi, pentru pâine şi făină la ora 10 pentru lapte la ora HVi. Cantităţile necesare se pot vedea dii»

tablourile anexate Caetelor de sarcini, caui stau la dispoziţia Domnilor concurenţii, cu începere delà 1 Noemvrie 1930, tiu fiecare zi de lucru între orele 8—13, lift Serviciul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale Cluj, Calea Victoriei 27.

Ofertanţi vor depune o garanţie provi­zorie de 5 % din valoarea fiecărei fuma­turi, adică:

Lei 90.000 pentru carne. Lei 72000 pentru pâine şi faină. Lei 42.000 pentru lapte. Garanţia se va depune numai sub formiă

de recepisă a Casei de Depuneri, a Ad­ministraţiei Financiare sau Percepţiei, sain sub formă de cek al Băncei Naţionale.

Furnitura va fi în riscul furnizorului. Şeful Serv. Sanitar Ministerial

Inspector General Sanitar: D. T. Slăvoacă.

2336 Şef de birou: Maiom

No. 5474—1930

Aviz Direcţiunea Uzinelor Electrice Cluj SS.

A: aduce la cunoştinţa Onor. Public, ccă din cauza de reparaţiuni necesare la taa-bloul de distribuţie va ţine pauză de cou­rent în întreg oraşul, Duminecă, la \ 2 Noemvrie între orele 12—14. 23335

Tipografia Naţională S, A., Cluj, Str. Regina Maria No. 36. © BCUCluj