PROCEDURA SUCCESORALĂ NOTARIALĂ.

1. IMPORTAN A I NATURA PROCEDURII SUCCESORALE.Ț Ș Litigiile succesorale au un caracter complex i sunt date de lege în competen aș ț

instan elor judecătore ti. Adeseori păr ile doresc să evite apari ia unui proces. Aceasta cuț ș ț ț atât mai mult cu cât asemenea litigii vizează, de regulă, persoane între care există raporturi de rudenie.

Totu i problemele succesorale nu pot fi solu ionate direct de către mo tenitoriș ț ș datorită dificultă ilor juridice i practice ce se pot ivi (stabilirea calită ii mo tenitorilor,ț ș ț ș reduc iunea liberalită ilor, determinarea cotelor de mo tenire etc). Accesul la o autoritateț ț ș notarială este necesar i pentru clarificarea situa iei juridice a bunurilor ce au apar inutș ț ț defunctului. Înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor nu se poate face decât în temeiul unei hotărâri judecătore ti sau al unui act autentic, respectiv în materieș succesorală în baza certificatului de mo tenitor eliberat succesorilor. De asemenea,ș sumele de bani consemnate la institu iile financiare (C.E.C., unită i bancare etc.) nu pot fiț ț ridicate de către mo tenitori decât după stabilirea drepturilor succesorale prin hotărâreș judecătorească sau pe baza unui certificatde mo tenitor.ș

De aceea, legea a determinat cadrul juridic al solu ionării problemelor succesoraleț i pe cale notarială. Cauzele succesorale intră în competen a birourilor notariale doar înș ț

cazul acordului dintre mo tenitori. Orice problemă litigioasă în materie succesoralăș conduce la suspendarea procedurii în fa a notarului public i atrage după sine competen aț ș ț instan ei de judecată.ț

Prin urmare, procedura succesorală notarială este o procedură necontencioasă1. Altfel spus, birourile notariale nu exercită o jurisdic ie contencioasă. Activitatea notarialăț se întemeiează pe acordul dintre mo tenitori cu privire la: calitatea lor, cotele-păr i ce leș ț revin din emolumentul succesoral, valabilitatea dispozi iilor testamentare i celelalteț ș probleme succesorale.

În sistemul legisla iei noastre, procedura succesorală notarială are i un caracterț ș facultativ2. Această trăsătură fundamentală a procedurii succesorale a fost recunoscută în literatura noastră de specialitate i sub imperiul Decretului nr. 40/1953. Solu iaș ț men ionată nu este prevăzută în mod expres de lege. Ea decurge însă din interpretareaț dispozi iilor normative în materie. Astfel, potrivit art. 78 alin. 1 lit. c) din Legea nr.ț 36/1995, procedura succesorală se suspendă în cazul în care mo tenitorii prezintă dovadaș că s-au adresat instan ei de judecată pentru stabilirea drepturilor lor. i celelalte cazuri deț Ș suspendare a procedurilor succesorale, prevăzute de acela i text, confirmă caracterulș facultativ al procedurii succesorale. De altfel, nici o dispozi ie legală nu împiedică păr ileț ț să se adreseze direct instan elor judecătore ti. Într-adevăr, biroul notarial nu poateț ș constitui din oficiu "de pură înregistrare a neîn elegerilor dintre mo tenitorii care tiu deț ș ș la început că nu sunt de acord".

1 A se vedea pentru amănunte: A. Hilsenrad, Procesul civil în R.P.R, Ed. tiin ifică, Bucure ti, 1957; I.Ș ț ș Stoenescu, Drept Procesual Civil Român, Ed. Didactică i Pedagogică, Bucure ti, 1966.ș ș2 A se vedea I. Leș, Organizarea sistemului judiciar, a avocaturii i a activită ii notarialeș ț , p. 278.

1

2. COMPETEN A SUCCESORALĂ NOTARIALĂ.Ț Competen a de solu ionare a cauzelor succesorale necontencioase apar ineț ț ț

biroului notarial din raza teritorială în care defunctul a avut ultimul domiciliu. Această regulă de competen ă este statornicită în art. 10 alin.(1)ț lit. a) din Legea nr. 36/1995. precizăm că o atare regulă este aplicabilă, în temeiul art. 14 C.proc.civ., i în litigiileș succesorale de competen a instan elor judecătore ti. Ra iunea unei atare norme deț ț ș ț competen ă este aceea i în toate litigiile succesorale: problemele succesorale au unț ș caracter complex i pot fi solu ionate cel mai bine de instan a sau biroul notarial din razaș ț ț teritorială a ultimului domiciliu al defunctului.

De la regula men ionată anterior legea face o excep ie în cazul în care defunctulț ț nu a avut ultimul domiciliu în ară. Pentru această ipoteză legea determină competen aț ț notarului public "din circumscrip ia teritorială a judecătoriei în care defunctul i-a avutț ș bunurile cele mai importante ca valoare". Adeseori însă bunurile imobile sunt i cele maiș importante valori ce au apar inut defunctului. Totu i această afirma ie nu poate avea unț ș ț caracter absolut. De aceea, putem afirma că în cazul analizat competen a apar ine altuiț ț birou notarial decât cel de la locul situării bunurilor imobile ale defunctului (un depozit bancar la o institu ie situată într-o altă localitate, ac iuni importante la o societateț ț comercială din altă localitate etc.). Or, determinarea competen ei în asemenea situa ii esteț ț de natură a genera dificultă i în activitatea birourilor notariale. Într-adevăr, stabilireaț competen ei presupune cunoa terea exactă a valorilor bunurilor rămase după defunctț ș înainte de sesizarea biroului notarial, lucru greu de realizat uneori (existen a unor picturiț de valoare ce presupun o expertiză de specialitate, etc.).

De aceea, socotim că norma de competen ă analizată este susceptibilă deț interpretări diferite3. Consacrarea regulii potrivit căreia competen a revine birouluiț notarial de la locul unde este situat imobilul poate constitui o solu ie legislativă mult maiț inspirată. Ea este utilă inând seama i de caracterul complex al ac iunilor succesoraleț ș ț privitoare la imobile; la locul situării bunurilor imobile se află de altfel i eviden ele deș ț publicitate funciară. Criteriul valoric putea fi incident doar în cazul în care mo tenireaș cuprinde exclusiv bunuri mobile.

În prezen a actualei reglementări, din art. 68 din Legea nr. 36/1995, nu s-ar puteaț invoca, în mod întemeiat, inciden a art. 13 C.proc.civ. spre a justifica competen a birouluiț ț notarial de la locul situării bunurilor imobile. Sub imperiul vechii reglementări în favoarea unei atare solu ii au fost invocate prevederile art.2 din Codul Civilț 4, text abrogat în prezent prin Legea nr. 105/1992.

După sesizare, notarul public este obligat să- i verifice propria competen ă, iarș ț dacă constată că cererea intră în atribu iile altui birou notarial trebuie să- i declineț ș competen a în favoarea acestuia. Spre a proceda în acest fel notarul public nu este obligatț să mai citeze păr ile [art. 68 alin. (3) din Legea nr. 36/1995].ț

Legea reglementează i situa ia în care în circumscrip ia teritorialăș ț ț corespunzătoare ultimlui domiciliu al defunctului există mai multe birouri notariale. Într-o astfel de împrejurare competen a de realizare a procedurii succesorale revine "primuluiț birou sesizat". Notarul public trebuie însă să verifice dacă procedura succesorală nu s-a deschis la un alt birou notarial din aceea i circumscrip ie.ș ț

3 Ioan Le , ș Manual de drept notarial – curs universitar, Ed. All Beck Bucure ti 2001, p. 57.ș4 A se vedea, M.Ionescu, A. Popescu, Competen a i conflictele de competen ă în activitatea notarială, ț ș ț în R.R.D. nr. 5/1973, p. 57-59.

2

3. SESIZAREA BIROULUI NOTARIAL. În conformitate cu prevederile art. 68 din Legea nr. 36/1995 "procedura

succesorală se deschide, după caz, la cererea oricărei persoane interesate, a procurorului, precum i a secretarului consiliului local..." A adar, legea determină sfera persoanelorș ș care pot solicita deschiderea succesiunii. De i textul nu se referă la titularii ”ac iuniiș ț succesorale” notariale, ci la persoanele îndreptă ite să solicite deschiderea succesiunii, ceț trebuie interpretat că se referă la ambele ipoteze.

O anumită îndoială ar puteafi invocată de faptul că, potrivit art. 75 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a legii, secretarii consiliilor locale sunt obliga i să trimităț ”sesizările pentru deschiderea procedurii succesorale notarului public care ine opisul deț eviden ă a procedurilor succesorale”. Pe de altă parte, potrivit aceluia i text, modul deț ș repartizare a cauzelor succesorale se stabile te de camera notarilor publici în modș periodic. Această prevedere se referă, astfel cum rezultă în mod expres din art. 75 alin. (2) din Regulament, doar la sesizările făcute conform primului alineat, adică de secretarii consiliilor locale5.

După părerea noastră din nici o dispozi ie legală nu rezultă că mo tenitorii nu potț ș adresa direct biroului notarial competent. Textele men ionate anterior trebuie interpretateț în sensul că ele consacră o obliga ie pentru secretarii consiliilor locale, respectiv aceeaț de a sesiza organele notariale atunci când au cuno tin ă că ”mo tenirea cuprinde bunuriș ț ș imobile”. Dar i în acest caz mo tenitorii se pot adresa direct notarului public competent.ș ș Partea va trebui să prezinte toată documenta ia necesară pentru deschiderea proceduriiț succesorale6.

Sesizarea organelor notariale se poate face de orice persoană interesată, nu numai de către mo tenitori. O ter ă persoană trebuie să justifice însă un interes legitim, cum ar fiș ț în cazul creditorilor defunctului sau al executorului testamentar. De asemenea, observăm că legea conferă legitimare procesuală în această materie i procurorului. El ar puteaș solicita deschiderea procedurii succesorale doar în considerarea unr interese sociale deosebite, cum ar fi, de exemplu, apărarea drepturilor legitime le minorilor sau ale persoanelor puse sub interdic ie.ț

Cererea pentru deschiderea procedurii succesorale trebuie să cuprindă în toate cazurile men iuni privitoare la: datele de stare civilă ale defunctului, numeleț , prenumele i domiciliul mo tenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu men ionarea valorii lor,ș ș ț

precum i precizări privitoare la pasivul succesiunii.șÎnregistrarea cererii se va face doar după ce se stabile te că nu a fost înaintat unș

alt dosar cu acela i obiect la biroul notarial respectiv sau la un alt birou din aceea iș ș circumscrip ie.ț

4. INVENTARIEREA BUNURILOR SUCCESORALE. Legea i Regulamentul de aplicare a acesteia cuprind dispozi ii detaliate privitoareș ț

la competen a i procedura de inventariere a bunurilor succesorale.ț șInventarierea se face la cererea persoanelor interesate i în cazurile prevăzute deș

lege. Ea se poate face de notarul public sau de un delegat al acestuia. În mod obi nuit,ș

5 Potrivit art. 36 lit. m) din Statutul uniunii Na ionale a Notarilor Publici din România, Colegiul director alț Camerei Notarilor Publici desemnează biroul notarial din circumscrip ia fiecărei judecătorii care va ineț ț opisul de eviden ă a procedurilor succesorale i care prime te sesizările secretarilor consiliilor locale pentruț ș ș deschiderea procedurilor succesorale.6 Ioan Le , ș op.cit., p. 58.

3

inventarierea se face după sesizarea biroului notarial. Totu i legea precizează că ”cerereaș de inventariere ine loc i de cerere de deschidere a acestei proceduri” (art. 70 din Legeaț ș nr. 36/1995). Ea va trebui să cuprindă însă toate elementele unei cereri pentru deschiderea succesiunii.

Procedura inventarierii se poate realiza numai cu acordul persoanei în posesia căreia se află bunurile defunctului. Dacă persoana ce se află în posesia bunurilor refuză efectuarea inventarului se va încheia un proces-verbal, semnat de cei prezen i.ț

Inventarierea bunurilor se consemnează într-un proces-verbal ce va cuprinde ”enumerarea, descrierea i evaluarea provizorie a bunurilor ce se aflau în posesiaș defunctului la data decesului”[art. 71 alin. (1) din Legea nr. 36/1995]. Bunurile a căror proprietate este contestată se consemnează separat. Dacă cu prilejul inventarierii se găse te un testament lș ăsat de defunct acesta va fi vizat spre neschimbare i va fi depus laș biroul notarial.

La sfâr itul opera iilor de inventariere se procedează la întocmirea inventarului,ș ț care se va semna de cel care l-a redactat, de mo tenitorii prezen i, iar în ipsaș ț succesibiliilor sau a refuzului lor de a semna, de martorii prezen i.ț

Notarul public poate lua i măsuri pentru conservarea bunurilor ce au formatș obiectul inventarului. Astfel, dacă există pericol de dispari ie, notarul public puneț bunurile sub sigiliu sau le predă unui custode. Dacă în timpul inventarului se găsesc sume de bani, cecuri sau alte valori se vor depune în depozit notarial sau la o institu ieț specializată; despre aceasta se face i cuvenita men iune în proces-verbal de inventariere.ș ț

Toate măsurile de conservare trebuie comunicate mo tenitorilor legali, legatarilorș i, când este cazul, executorilor testamentari. Aceste măsuri pot fi completate sauș

modificate până la încheierea finală a procedurii succesorale. Măsurile de conservare încetează la data finalizării procedurii succesorale.

Legea consacră i posibilitatea exercitării căii de atac a plângerii atât împotrivaș inventarului întocmit, cât i împotriva măsurilor de conservare luate de notarul public.ș Plângerea poate fi exercitată de orice persoană care se consideră vătămată prin măsurile respective. Un asemenea interes în promovarea plângerii îl au în primul rând mo tenitorii.ș Dar i ter ele persoane pot fi îndreptă ite să se plângă împotriva măsurilor luate de notar.ș ț ț

5. DESFĂ URAREA PROCEDURII SUCCESORALE.Ș

După înregistrarea cauzei la biroul notarial, se dispune citarea mo tenitorilor, iarș dacă există testament se vor cita i legatarii, precum i executorul testamentar. Prezen aș ș ț mo tenitorilor este necesară pentru solu ionarea tuturor problemelor succesorale, întrucâtș ț procedura notarială se bazează pe acordul păr ilor. Totu i legisla ia noastră reglementeazăț ș ț i unele situa ii particulare.ș ț

În cazul existen ei unui legat universal se va cita numai legatarul, dacă acesta aț fost instituit printr-un testament autentic i nu sunt mo tenitori rezervatari. Dacăș ș testamentul este olograf sau mistic se vor cita în mod obligatoriu to i mo tenitorii legali.ț ș

Notarul public poate fi sesizat i cu o succesiune pretins vacantă, de cătreș organele administra iei publice, situa ie în care se va cita autoritatea competentă a preluaț ț bunurile.

În procedura succesorală pot dobândi calitatea de mo tenitori i minori sauș ș persoane puse sub interdic ie. De aceea, legea dispune că în asemenea împrejurări se vaț

4

cita reprezentantul legal i autoritatea tutelară. În această situa ie, notarul public va trebuiș ț să ină seama de dispozi iile dreptului comun privitoare la reprezentare i asistare. Astfel,ț ț ș de pildă, notarul va trebui să ină seama de situa ia concretă a păr ii, respectiv dacă este oț ț ț persoană cu o capacitate de exerci iu restrânsă sau, dimpotrivă, este lipsită total de oț asemenea capacitate. De asemenea, notarul public va trebui să verifice dacă nu există o contradic ie de interese între reprezentantul legal i succesibil. În caz contrar, va lua toateț ș măsurile pentru desemnarea unui curator.

După citarea legală a tuturor mo tenitorilor sau a reprezentan ilor lor, atunci cândș ț este cazul, notarul public va proceda la administrarea tuturor dovezilor în vederea solu ionării cauzei. ț

Scopul activită ii notariale în această materie este stabilirea calită ii mo tenitorilorț ț ș i legatarilor, întinderea drepturilor acestora i compunerea masei succesorale.ș ș

Spre a stabili calitatea mo tenitorilor notarul public va trebui să verifice, înș prealabil, dacă ace tia au acceptat succesiunea în termenul legal. Acceptarea sauș neacceptarea mo tenirii se va stabili pe baza declara iilor păr ilor, a martorilor i aș ț ț ș celorlalte documente prezentate de păr i. De asemenea, notarul public este obligat săț verifice dacă s-a înscris în registrul special de renun ări la succesiune vreo declara ie deț ț renun are sau de acceptare sub beneficiu de inventar.ț

Calitatea de mo tenitor i numărul acestora se determină prin acte de stare civilăș ș i cu martori. Componen a masei succesorale se dovede te prin înscrisuri sau prin oriceș ț ș

alte mijloace de probă permise de lege.Adeseori, din masa succesorală fac parte i lucruri care privesc comunitatea deș

bunuri ale autorului succesiunii i ale so ului supravie uitor. În acest caz, sistareaș ț ț comunită ii de bunuri constituie o problemă prealabilă determinării componen ei maseiț ț succesorale i a drepturilor succesibililor. Cotele de contribu ie ale fo tilor so i laș ț ș ț dobândirea bunurilor se stabilesc prin acordul mo tenitorilor (art. 77 din Legea nr.ș 36/1995).

Cursul normal al procedurii poate fi suspendat în prezen a unor împrejurări expresț determinate de lege. Potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 procedura succesorală se suspendă în următoarele cazuri:

• Dacă au trecut 6 luni de la deschiderea succesiunii i, de i legali cita i,ș ș ț succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără a cere eliberarea certificatului de mo tenitor i există dovada că cel pu in unul dintre ei aș ș ț acceptat mo tenirea.ș

• Dacă succesibilii î i contestă unii altora calitatea sau nu se în eleg asupraș ț componen ei masei succesorale i cu privire la întinderea drepturilor care li se cuvin;ț ș

• Dacă mo tenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-auș adresat instan ei pentru stabilirea drepturilor lor.ț

În prezen a uneia din aceste împrejurări notarul public este obligat să dispunăț suspendarea procedurii succesorale. Precizăm că în primele două cazuri de suspendare notarul public va determina taxele succesorale provizorii i onorariile, pe care leș comunica organelor financiare; această măsură va fi adoptată doar dacă mo tenitorii nuș au făcut dovada că s-au adresat instan ei i n-au solicitat repunerea pe rol a cauzei. Înț ș ipoteza prevăzută de art. 78 alin. (1) lit.b) notarul stabile te prin încheiere masaș succesorală, cu precizarea bunurilor sau a drepturilor contestate, întinderea drepturilor

5

mo tenitorilor i motivele neîn elegerii, îndrumând totodată păr ile să se adresezeș ș ț ț instan ei competente în vederea solu ionării diferendului dintre ele.ț ț

Măsura suspendării se dispune în toate cazurile printr-o încheiere. Ea trebuie să cuprindă toate elementele ce au rezultat din dezbateri, cu privire la identitatea celor prezen i, la op iunea succesorală i la compunerea masei succesorale. Dosarul succesoralț ț ș se poate repune pe rol oricând, dacă se constată încetarea cauzelor care au determinat suspendarea.

Încheierea reprezintă un act procedural important i se întocme te la fiecareș ș termen, de către notarul public. Ea este o oglindă fidelă a faptelor petrecute la fiecare termen al dezbaterilor succesorale. De aceea, art. 79 din Legea nr. 36/1995 enun ăț elementele necesare ale încheierii, respectiv: men iuni cu privire la îndeplinireaț procedurii, declara iile păr ilor, prezen a martorilor i măsurile dispuse de notarul public.ț ț ț ș Acela i text dispune că încheierea trebuie să fie motivată.ș

Legea determină i solu iile ce pot fi pronun ate de notarul public, în cauzeleș ț ț succesorale. O primă ipoteză este aceea a lipsei bunurilor succesorale. Sesizarea birourilor notariale se face tocmai datorită existen ei unei mase succesorale. Totu i,ț ș uneori, se poate întâmpla ca în timpul dezbaterilor să se constate că nu există bunuri succesorale. În asemenea cazuri, notarul public dispune, printr-o încheiere motivată, ”închiderea procedurii succesorale i clasează cauza ca fără obiect”.ș

Referirea legiuitorului la închiderea procedurii i la clasarea cauzei esteș inadecvată. Solu ia firească ce trebuie pronun ată de notarul public este clasarea cauzei.ț ț Închiderea procedurii succesorale constituie doar o consecin ă logică a solu iei de clasareț ț a cauzei ca fără obiect.

Procedura succesorală se finalizează, adeseori, prin emiterea unui certificat de mo tenitor. Acesta se întocme te pe baza încheierii finale a procedurii sucesorale.ș ș Încheierea finală se pronun ă atunci când există bunuri i păr ile au convenit asupraț ș ț calită ii, drepturilor lor i asupra componen ei masei succesorale.ț ș ț

Încheierea finală trebuie să cuprindă toate elementele comune încheierilor notariale. Ea trebuie să cuprindă i următoarele elemente: numele, prenumele i ultimulș ș domiciliu al defunctului; data decesului; numele i domiciliul mo tenitorilor iș ș ș legatarilor; întinderea drepturilor cuvenite mo tenitorilor; bunurile i datoriile mo tenirii;ș ș ș taxele de timbru; onorariul i alte date relevante.ș

Procedura succesorală se poate finaliza i ”înainte de expirarea termenului deș acceptare a succesiunii, dacă este îndoielnic că nu mai sunt i alte persoane îndreptă ite laș ț succesiune”. La această solu ie trebuie să se recurgă cu multă precau iune, spre a evitaț ț apari ia unor litigii ulterioare i posibila anularea certificatului de mo tenitor.ț ș ș

O solu ie similară este prevăzută în art. 82 alț in. (2) din Legea nr. 36/1995. Pe baza acestei dispozi ii legale procedura succesorală se poate finaliza ”de îndată, în temeiulț unui testament, dacă acesta îndepline te condi iile legale de formă, nu con ine dispozi iiș ț ț ț contrare legii i nu aduce atingere drepturilor mo tenitorilor rezervatare sau existăș ș acordul acestora”. Finalizarea procedurii, în condi iile textului men ionat, se poate realizaț ț atât în cazul unui testament autentic, cât i în ipoteza prezentării unui testament olograf.ș Legea nu face nici o distinc ie în ce prive te forma testamentului. Acesta trebuie săț ș îndeplinească însă toate condi iile legale.ț

Notarul public va trebui să manifeste i în acest caz o deosebită precau iuneș ț pentru a stabili dacă nu există mo tenitori rezervatari. Aceasta cu atât mai mult cu cât înș

6

ipoteza analizată procedura poate fi finalizată chiar i înainte de împlinirea ș termenului de op iune succesorală. Sintagma ”de îndată” nu poate avea, în opinia noastrăț 7, altă conota ieț decât aceea a solu ionării operative a cauzei, deci inclusiv înăuntrul termenului deț op iune succesorală.ț

În cadrul procedurii succesorale pot să apară i unele probleme conexe, cum suntș cele privitoare la: reduc iunea liberalită ilor, raportul dona iilor, stabilirea pasivuluiț ț ț succesoral, stabilirea drepturilor legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament, etc. Toate aceste opera ii pot fi realizate de notarul public dar numai cuț acordul tuturor mo tenitorilor.ș

Stabilirea drepturilor legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament se poate face în condi iile art. 82 alin. 2 din Legea nr. 36/1995, adică ”deț îndată”. Este ceea ce rezultă din partea finală a textului invocat.

În cadrul procedurii succesorale mo tenitorii pot conveni să- i împartă bunurile ceș ș au format obiectul dezbaterilor. Împăr eala se va consemna în încheierea de finalizare aț procedurii succesorale. În asemenea situa ie în încheiere se va indica modul de împăr ealăț ț i bunurile atribuite fiecărui mo tenitor. Actul de împăr eală se poate realiza i ulterior,ș ș ț ș

respectiv printr-un înscris separat, întocmit în formele prevăzute de lege.

6. CERTIFICATUL DE MO TENITOR.Ș

În termen de 20 de zile de la finalizarea procedurii succesorale se redactează certificatul de mo tenitor. El se întocme te pe baza încheierii finale i cuprinde tocmaiș ș ș constatările din aceasta cu privire la: masa succesorală, numărul i calitateaș mo tenitorilor i cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.ș ș

Certificatul de mo tenitor se întemeiează pe acordul de voin ă al păr ilor asupraș ț ț tuturor aspectelor succesorale ale cauzei. El reprezintă, în acela i timp, o sinteză aș activită ii succesorale notariale, fără a putea fi identificat cu o veritabilă hotărâreț judecătorească.

Literatura de specialitate i practica judiciară au conturat, în cei peste 40 de ani deș exercitare a procedurii succesorale notariale, natura juridică a certificatului de mo tenitor.ș În acest sens s-a decis că certificatul de mo tenitor nu îndepline te decât func ia unuiș ș ț instrument probator; el constată calitatea de mo tenitor, dobândită ca urmare a deschideriiș succesiunii8. A adar, calitatea de mo tenitor se dobânde te în temeiul legii sau alș ș ș testamentului o dată cu deschiderea succesiunii i anterior sesizării organelor notariale.ș

Prin urmare, se poate afirma că certificatul de mo tenitor se înfă i ează ca unș ț ș document oficial constatator al calită ii de succesor i ca un act caracteristic proceduriiț ș necontencioase9.

Certificatul de mo tenitor nu conferă alte drepturi decât acelea pe care le-a avutș autorul succesorilor. El este un simplu instrument probatoriu al cărui con inut poate fiț infirmat pe cale judecătorească.

For a probantă a certificatului de mo tenitor este diferită, după cum acesta esteț ș opus celorlal i succesori sau este invocat fa ă de ter e persoane. Actuala reglementare, caț ț ț

7 Ioan Le , ș op.cit., p. 62.8 M. Eliescu, Transmisiunea i împăr eala mo tenirii în dreptul Republicii Socialisteș ț ș România, Ed. Academiei, Bucure ti, 1966, p. 178.ș9 A se vedea pentru amănunte, I. Le , ș În legătură cu natura juridică i puterea doveditoare a certificatuluiș de mo tenitor, precum i cu ac iunea în anularea acestuia IIș ș ț , în Dreptul nr. 11/1998, p. 41-43.

7

i cea anterioară de altfel, con ine o dispozi ie importantă privitoare la valoareaș ț ț probatorie a certificatului de mo tenitor. Potrivit art. 88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995:”ceiș care se consideră vătăma i în drepturile lor prin emiterea certificatului de mo tenitor potț ș cere instan ei judecătore ti anularea acestuia i stabilirea drepturilor lor, conform legii.ț ș ș Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de mo tenitor face dovadaș deplină în privin a calită ii de mo tenitor i a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecăruiț ț ș ș mo tenitor în parte”.ș

Prima parte a textului citat consacră posibilitatea promovării unei ac iuni înț anularea certificatului de mo tenitor. Ac iunea poate fi promovată de orice persoană ce seș ț consideră vătămată în drepturile sale, respectiv atât de mo tenitori, cât i de ter eș ș ț persoane. Cel de-al doilea text vizează puterea doveditoare certificatului de mo tenitor.ș Sub acest aspect remarcăm că legea nu distinge între persoanele cărora li se opune un certificat de mo tenitor. Cu toate acestea, o atare distinc ie se impune i ea a fost făcutăș ț ș deja în literatura de specialitate10. Astfel, în privin a mo tenitorilor care au participat laț ș activitatea succesorală notarială for a certificatului de mo tenitor rezidă în acordul deț ș voin ă al păr ilor. Prin urmare, certificatul de mo tenitor poate fi anulat doar pentruț ț ș cauzele ce pot determina i anularea conven iilor.ș ț

Situa ia este însă diferită în privin a ter ilor sau chiar a persoanelor îndreptă ite laț ț ț ț mo tenire, dar care au fost omise de la dezbaterile succesorale. Astfel, ac iuneaș ț promovată de un ter , care invocă un drept de proprietate asupra unor bunuri introduse înț masa succesorală, îmbracă forma unei cereri în revendicare. Într-o asemenea împrejurare mo tenitorul nu se va putea apăra invocând certificatul de mo tenitor ca un titlu deș ș proprietate. Succesorul va trebui să facă dovada drepturilor autorului său, căci nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însu i. ș De asemenea, certificatul de mo tenitor nu poate fi considerat ca un just titlu apt a conduce la dobândirea proprietă iiș ț prin prescrip ie achizitivă. Aceasta deoarece certificatul de mo tenitor nu constituie, prinț ș el însu i, un titlu translativ de proprietate.ș

În cazul anulării certificatului de mo tenitor, notarul public va proceda laș eliberarea unui nou certificat, în temeiul i în limitele stabilite prin hotărâreaș judecătorească pronun ată în cauză. Eliberarea noului certificat se poate face, desigur,ț numai după ce hotărârea instan ei a rămas irevocabilă.ț

Posibilitatea eliberării noului certificat de mo tenitor, în condi iile men ionate,ș ț ț este prevăzută în art. 88 alin. 2 din Legea nr. 36/1995. Ea constituie o excep ie de laț regula potrivit căreia ”după emiterea unui certificat de mo tenitor nu se mai poateș întocmi alt certificat”[art. 86 alin. (1) din Legea nr. 36/1995]. Dispozi ii similare au fostț consacrate i în vechea reglementare (art. 25 din Decretul nr.40/1953). Pe baza acestorș norme procedurale s-au formulat, în literatura de specialitate, opinii diferite cu privire la posibilitatea anulării par iale a certificatului de mo tenitor.ț ș

Într-o primă opinie s-a acreditat teza potrivit căreia certificatul de mo tenitor esteș un ”document unic”, iar invalidarea unei singure men iuni generează anularea întreguluiț certificat11. Practica notarială i judiciară a promovat însă opinia potrivit căreiaș invalidarea unei (unora) men iuni a certificatului de mo tenitor antrenează numaiț ș anularea în parte a acestuia. În opinia contrară s-a invocat faptul că certificatul de 10 R.Petrescu, Aspecte din practica judiciară în legătură cu anularea certificatului de mo tenitor,ș în R.R.D, nr. 9/1975, p. 36-37.11 A se vedea I. Spirescu, I.Mihalache, Anularea certificatului de mo tenitor la cererea păr ilor prezente laș ț dezbaterea succesorală în fa a notarului de statț , în R.R.D. nr. 6/1981, p. 36-37.

8

mo tenitor nu poate fi modificat întocmai ca o hotărâre judecătorească, el poate fi doarș confirmat sau anulat în întregime.

Realitatea procesuală este însă diferită. Principiile privitoare la anularea actelor juridice trebuie să fie aplicate i în materie notarială. Or, în dreptul nostru nulită ile sunt,ș ț de regulă, par iale, iar sanc iunea trebuie evitată ori de câte ori acest lucru este posibil. Peț ț de altă parte nulitatea operează numai în măsura în care s-a produs păr ii o vătămare ceț nu poate fi înlăturată în alt mod12.

Solu ia contrară ț ar avea un caracter excesiv formal. Ea ar fi potrivnică iș principiului disponibilită ii procesuale, care guvernează activitatea judiciară în materieț civilă. Astfel, în practică sunt frecvente situa iile în care partea solicită doar anularea înț parte a certificatului de mo tnitor. Alteori, partea nici nu ar putea justifica un interesș legitim spre a solicita anularea totală a certificatului de mo tenitor. Este, de pildă, cazulș ter ului care solicită revendicarea unui singur bun înscris în certificatul de mo tenitor. Or,ț ș în asemenea situa ii instan a nu ar putea acorda mai mult decât a solicitat reclamantul,ț ț adică doar anularea în parte a certificatului de mo tenitor.ș

Eliberarea în practică a unui nou certificat de mo tenitor, astfel cum dispune înș mod expres art. 88 alin. 2 din Legea nr. 36/1995, nu infirmă punctul de vedere exprimat anterior. Certificatul de mo tenitor este înlocuit doar în calitatea sa de înscris probator.ș Această împrejurare nu afectează activitatea succesorală notarială cu privire la celelalte men iuni ale certificatului de mo tenitor. Din acest punct de vedere nu se poate vorbi de oț ș reluare a activită ii notariale ca o consecin ăn a anulării certificatului de mo tenitor. Noulț ț ș certificat va păstra toate men iunile neanulate de către instan ăț ț 13.

Legea consacră i posibilitatea eliberării unui nou certificat de mo tenitorș ș suplimentar în ipoteza omiterii unor bunuri din masa succesorală. În acest scop, notarul public poate relua procedura succesorală, în vederea completării încheierii finale cu bunurile omise fin masa succesorale. Eliberarea certificatului de mo tenitor este posibilăș însă, potrivit art. 86 alin. 2 din Legea nr. 36/1995, numai cu acordul tuturor mo tenitorilor. Această dispozi ie legală corespunde unor necesită i practice. Într-adevăr,ș ț ț se poate întâmpla uneori ca păr ile să ia cuno tin ă despre existen a unor valori (ca sumeț ș ț ț depuse la diferite unită i financiare etc.) din masa succesorală doar după eliberareaț certificatului de mo tenitor.ș

Practica judiciară i literatura de specialitate au fost confruntate, de asemenea, cuș problema caracterului prescriptibil sau imprescriptibil al ac iunii în anularea certificatuluiț de mo tenitor. Solu ia corectă trebuie să ină seama de natura dreptului ce se pretinde a fiș ț ț încălcat;dacă dreptul este prescriptibil ac iunea în anulare va avea acela i caracter; dacăț ș dreptul este imprescriptibil, ac iunea va i ea imprescriptibilă. Prin urmare, dacă prinț ș ac iune se tinde la desfiin area certificatului de mo tenitor pentru a substitui acordul deț ț ș voin ă al păr ilor ac iunea va avea un caracter prescriptibil. În acest caz, certificatul vaț ț ț putea fi anulat doar în condi iile i termenele în care pot fi anulate i conven iile. Dinț ș ș ț punct de vedere al prescrip iei vor fi aplicabile dispozi iile art. 3 din Decretul nr.ț ț 167/1958.

Dacă ac iunea se întemeiază pe cauze extrinseci acordului de voin ă alț ț mo tenitorilor, aceasta trebuie să fie considerată, în principiu, ca imprescriptibilă. Au unș

12 A se vedea pentru amănunte, I.Le , ș Sanc iunile procedurale în procesul civil românț , p. 72-7713 Buletinul Jurispruden ei. Culegere de decizii pe anul 1994ț , Editura Proema Baia Mare, 1995.

9

asemenea caracter ac iunile promovate de ter ele persoane care se pretind prejudiciateț ț prin eliberarea certificatului de mo tenitor.ș

Procedura succesorală se poate finaliza i prin pronun area altor solu ii decât celeș ț ț men ionate anterior. Astfel, în ipoteza în care nu s-a făcut dovada existen ei unor bunuriț ț în patrimoniul defunctului, la cererea succesorilor, se poate emite un certificat de mo tenitor. Aceea i solu ie se poate adopta i atunci când determinarea masei succesoraleș ș ț ș necesită opera iuni de durată (art. 84 din Legea nr. 36/1995).ț

De asemenea, în lipsa mo tenitorilor legali sau testamentari, notarul publicș constată că succesiunea este vacantă i procedează la eliberarea unui certificat de vacan ăș ț succesorală. Acesta poate fi eliberat la cererea reprezentantului statului i numai duș pă expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii (art. 85 din Legea nr. 36/1995).

Legea nr. 36/1995 reglementează i posibilitatea îndreptării erorilor materialeș cuprinse în încheierea finală. Potrivit art. 87 din acest act normativ:”Erorile materiale cuprinse în încheierea finală, precum i eventualele omisiuni se vor îndrepta, la cerereaș mo tenitorilor, în baza unor încheieri, făcându-se men iune despre aceasta în încheiereaș ț finală i pe toate exemplarele certyificatului de mo tenitor”.ș ș

Textul citat nu define te conceptul de eroare materială. Pe de altă parte, legea seș referă i la ”eventualele omisiuni”. Între aceste sintagme nu există deosebiri esen iale.ș ț După părerea noastră ambele concepte vizează gre eli sau erori materiale strecurate înș încheierea finală, iar nu gre eli de apreciere cu privire la drepturile păr ilor sau laș ț compunerea masei succesorale14. Erorile i omisiunile la care se referă art. 87 din Legeaș nr. 36/1995 au acela i con inut i semnifica ie ca i cele prevăzute de art. 281 C.proc.civ.ș ț ș ț ș pentru rectificarea gre elilor materiale cuprinse în hotărâre. O atare interpretare poate fiș desprinsă i din prevederile art. 87 alin. 1 din Regulament, text ce se referă la gre elileș ș evidente care rezultă din cuprinsul dosarului succesoral, dacă acestea ”nu impietează asupra drepturilor i calită ii mo tenitorilor i legatarilor”.ș ț ș ș

Îndreptarea erorilor materiale poate fi dispusă de notar numai la cererea mo tenitorilor. În acest scop este necesară citarea mo tenitorilor i prezentarea tuturorș ș ș certificatelor de mo tenitor sau legatar.ș

BIBLIOGRAFIE.

1. A. Hilsenrad, Procesul civil în R.P.R, Ed. tiin ifică, Bucure ti, 1957;Ș ț ș2. I. Stoenescu, Drept Procesual Civil Român, Ed. Didactică i Pedagogică,ș

Bucure ti, 1966;ș3. Ioan Leș, Organizarea sistemului judiciar, a avocaturii i a activită ii notariale;ș ț

14 Ioan Leș, op.cit., p.66.

10

4. Ioan Le , Manual de drept notarial – curs universitar, Ed. All Beck Bucure tiș ș 2001;

5. M.Ionescu, A. Popescu, Competen a i conflictele de competen ă în activitateaț ș ț notarială, în R.R.D. nr. 5/1973;

6. M. Eliescu, Transmisiunea i împăr eala mo tenirii în dreptul Republiciiș ț ș Socialiste România, Ed. Academiei, Bucure ti, 1966;ș

7. I. Le , În legătură cu natura juridică i puterea doveditoare a certificatului deș ș mo tenitor, precum i cu ac iunea în anularea acestuia II, în Dreptulș ș ț nr. 11/1998;

8. R.Petrescu, Aspecte din practica judiciară în legătură cu anularea certificatului de mo tenitorș , în R.R.D, nr. 9/1975;

9. Legea nr. 36/1995 a notarilor publici.

11