PROBLEMAAPEI IN LUMEAlaturi de incalzirea globala si epuizarea resurselor de petrol si gaze naturale, lipsa apei potabile va fi una dintre cele mai stringente probleme cu care se va confrunta omenirea in noul mileniu, au anuntat cercetatori din peste 50 de state ale lumii.Denumit si Secolul vitezei, secolul XX poate fi caracterizat printr-o dezvoltare uimitoare a tehnologiei si a industriilor, depasirea spatiului terestru si o crestere semnificativa a populatiei la nivel mondial.Reversul medaliei nu a intarziat insa sa apara. Daunele imense cauzate mediului au creat omenirii probleme grave care abia acum incep sa-si arate adevarata fata:incalzirea globala,topirea ghetarilor,subtierea stratului de ozon, si mai nou,epuizarea resurselor naturale de apa.O noua amenintareOdata cu triplarea populatiei la nivel mondial, consumul resurselor de apa a crescut de nu mai putin de 6 ori. In acelasi timp, se preconizeaza ca in urmatorii 15 ani, pamantul va avea cu 50% mai multi locuitori, fapt care, alaturi de urbanizarea si industrializarea accentuata a asezarilor umane va avea consecinte grave asupra mediului si asupra vietii, anunta organizatiile mondiale.

In prezent,risipa de apaa atins valori nemaintalnite.Una din cinci persoane nu are acces la apa potabila, insemnand 1,1 miliarde de oameni, doua din sase traiesc in conditii improprii de igiena, ceea ce s-ar traduce in 2,6 miliarde de oameni, iar 3 900 de copii mor in fiecare zi macinati de boli cauzate deapa infestatape care o consuma. In acelasi timp, nu mai putin de 88% dintre maladiile intalnite in prezent sunt provocate delipsa igieneisiconsumul apei poluate.

Viktor Danilov-Danilyan, profesor in cadrul Academiei de Stiinte din Rusia, care se ocupa in mod special de aceasta problema, considera ca este usor de prezis perioada in carecriza apeiva lovi intreg mapamondul.

Se estimeaza ca aceasta va lovi prima dataAfrica, Estul Mijlociu, Sudul si Sud Estul Asiei. Doua dintre cele mai populate tari,China si India, vor suferi, de asemenea, de lipsa apei, in ciuda rezervelor naturale de apa potabila pe care le detin in prezent.Exista si tari care detin mari cantitati de apa:Brazilia, Rusia, Canada si Australia. Este foarte probabil ca in curand, acestea sa incheie acorduri cu tarile mai putin norocoase, in ideea de a imparti aceste rezerve.

Cresterea accelerata a populatiei impune majorarea consumului de apa, ceea ce are ca rezultat scaderea rezervelor pe zi ce trece. Criza se va declansa, cel mai probabil, in jurul anilor 2020 - 2025, aproximativ jumatate din populatia globului urmand sa fie grav afectata de aceasta.Poluarearezervelor de apa si nenumaratele incalcari ale normelor ecologice nu fac decat sa intensifice reducerea rezervelor de apa de pe Pamant.Neajunsurile tehnologieiAgriculturaeste domeniul in care se foloseste cea mai mare cantitate de apa, peste70% din consumul mondial.Consiliul Natiunilor Uniteestimeaza ca peste numai cativa ani omenirea va avea nevoie de un volum de apa cu 17% mai mare decat rezervele existente in prezent pentru a hrani toata populatia globului.Industriile se inscriu si ele in randul marilor consumatori. O termocentrala care genereaza o putere de un million de kilowati consuma un metru cub de apa anual, pe cand o centrala nucleara care genereaza aceeasi putere consuma 1,6 kilometri cubi de apa pe an. Pentru a obtine o tona de otel sunt necesari 20 metri cubi de apa, o tona de hartie necesita utilizarea a 200 metri cubi de apa, iar aproximativ 5000 de litri de apa sunt folositi pentru a obtine doar un kilogram de orez.

Tehnologia modernapompeaza apa cu ajutorul unor sisteme care ajung sa polueze jumatate din rezerva de apa potabila, aproximativ sute de kilometri cubi de apa pierzandu-se in fiecare an.Marul discordieiLipsa rezervelor de apa si preconizarea disparitiei unora dintre ele in anii urmatori au dus la accentuarea tensiunilor dintre anumite tari, ale caror teritorii sunt traversate de catre aceeasi sursa de apa. Mai mult de 260 bazine ale raurilor din intreaga lume sunt impartite de doua sau mai multe tari. In absenta unor intelegeri sau a unor institutii care sa controleze aceasta situatie, se nasc des dispute intre conducerile acestor tari, fiecare incercand sa-si impuna propria viziune asupra controlarii si exploatarii resurselor de apa.

Cele mai cunoscute conflicte sunt cele dintre Siria si Irak, din 1974, privind constructia unorhidrocentralepe fluviul Eufrat ; procesul dintre Ungaria si fosta Cehoslovacie, din 1992, privind drepturile asupra apelor Dunarii, caz care a ajuns laCurtea Internationala de Justitieprecum si tensiunile dintre Coreea de Nord si cea de Sud, sau cele dintre Egipt si Etiopia.Salvarea resurselor de apaNumeroase programe au fost demarate si implementate pentru a conserva si protejaresursele de apadisponibile. Pentru a reusi, anumite masuri vor fi impuse:

garantarea dreptului la apa descentralizarea responsabilitatii in ceea ce priveste resursele dezvoltarea know-how- ului la nivel local cresterea si imbunatatirea fondurilor destinate proiectelor de protejare evaluarea si monitorizarea resurselor de apaMai devreme sau mai tarziu, oamenii vor invata sa pretuiasca apa. Foarte multi cercetatori sunt deja implicati in proiecte care urmaresc aducereaicebergurilordinspreAntarcticacatrePeninsula Arabica. Seicii arabi investesc dolarii obtinuti de pe urma petrolului indesalinizarea apei marii, care se obtine prin intermediul unei tehnologii foarte costistoare. Canada deja a inceput sa foloseascaghetarii din Groenlandapentru a obtine apa potabila, in timp ce China si-a indreptat atentia spre rezervele de gheata dinHimalaya.

n ceea ce privete Europa, situaia nu este chiar att de neagr, n sensul c acest continent nu se confrunt cu o scdere general a apei, iar secetele i inundaiile sunt puin frecvente. ns, adevrata problem cu care se confrunt continentul nostru este cea a calitii apelor, tiindu-se faptul c 20% din resursele de ap de la nivelul U.E. sunt poluate. Iat, c vorbim, din nou, de influena nefast a omului asupra mediului i chiar dac auzim c se vorbete, tot mai des, de cercul care nu se mai nchide, oamenii n-au neles c natura ne ofer totul, dar se i poate lua acest tot napoi i se poate ntoarce mpotriva noastr, dac nu tim s o protejm i dac continum s degradm, inevitabil, mediul. Astfel, datorit cererii tot mai mari de ap, att din partea populaiei, ct i datorit principalilor consumatori (industria i agricultura), resursele de ap sunt supraexploatate, ndeosebi cele subterane, iar n Europa, 50% din zonele umede sunt pe cale de dispariie din aceast cauz. ns, calitatea apei potabile a devenit o problem prioritar a omenirii i ca dovad a acestui fapt precizez c anul 2003 a fost proclamat de ctre Adunarea General ONU drept Anul Internaional al Apei Dulci, atrgndu-se astfel, nc o dat, atenia asupra faptului c deficitul de ap dulce i va pune amprenta, negativ, asupra omenirii sub toate aspectele (economic, social, cultural, estetic, moral) i c din totalul resurselor de ap dulce (44.700 kmP3P) se pot folosi doar 20.000 kmP3P (ruri, lacuri, ape subterane). De aceea, nc de la Summitul Mondial privind dezvoltarea durabil de la Johanesburg (2002) a fost lansat Iniiativa global n domeniul apelor (Apa pentru via, sntate, bunstare, dezvoltare economic i siguran) iIniiativa Acvatic European. Conform acestor iniiative, se preconizeaz c pn n 2015, numrul populaiei care ar avea acces la o ap potabil de calitate s scad. i atunci, ne ntrebm din nou Ce-i de fcut?, n condiiile n care populaia urban este din ce n ce mai mare, necesitile acesteia de asemenea (de exemplu, pentru aprovizionarea cu ap a Los Angeles-ului sunt necesari 4 mil. mP3P/zi, cantitate care se aduce pe un apeduct de la 500 km distan), iar industria i agricultura consum aproape 85% din cantitatea de ap la nivel mondial. Este adevrat c apa este o resurs regenerabil fiind supus unui proces de remprosptare, ca urmare a unui ciclu natural (astfel pentru Europa, durata unui circuit este de 28 zile, asta nseamn c ntr-un an procesul de regenerare se produce de 13 ori), dar ce folos dac continum s consumm cantiti mari de ap n unele zone cererea fiind mai mare dect rezervele existente i dac deversm din ce n ce mai multe substane poluante n ap. (Zvoianu + colaboratorii, 2002) Iat c resursele de ap sunt vulnerabile la presiunea antropic, dar, nu trebuie s uitm c, din cele mai vechi timpuri, Oceanul Planetar i lacurile s-au dovedit a fi adevrate depozite, care conin toate substanele minerale utile, care sunt exploatate n regiunile continentale, chiar dac costul exploatrii lor depete valoarea acestor resurse. Iat nc un motiv pentru care presiunea omului asupra resurselor de ap este mare. (Malia + Bcescu, 1980) De exemplu, Oceanul Planetar a nceput s fie considerat o surs potenial de materii prime minerale dup cel de-al doilea rzboi mondial, cnd se nregistreaz o veritabil explozie demografic i industrial, acestea determinnd o cretere a cererii de resurse energetice i minerale (petrol, gaze naturale, nisipuri cu minerale de titan, fier, aur, diamante, resurse de nodului polimetalici, etc. Totodat, din apa mrii se extrage sodiu, clor, brom, magneziu). (Malia + Bcescu, 1980) i asupra lacurilor, presiunea antropic a fost maxim, atta vreme ct apa lor a fost folosit n scopuri industriale, agricole, pentru alimentarea populaiei, ca mijloc de transport sau comunicaie. S nu uitm c lacul reprezint i un mediu favorabil dezvoltrii speciilor de pete, care dintotdeauna au reprezentat o surs de atracie pentru om, azi, pescuitul fiind practicat intensiv pe mai multe lacuri, ca s nu mai vorbim de amploarea pescuitului de amatori. Lacurile din zona montan nalt sunt folosite pentru obinerea energiei electrice, dar gzduiesc, pe margine, i numeroase cabane sau complexe turistice, reprezentnd, astfel, puncte de atracie pentru om. (Gtescu, Brecan, 2009) ns, acesta, din pcate, i pune amprenta negativ asupra acestor ecosisteme, distrugndu-le, iar datorit nclzirii globale i subierii stratului de ozon, specialitii ne atrag atenia c multe specii de pete, psri sau flora acvatic sunt distruse, iar datorit topirii ghearilor nivelul Oceanului Planetar crete. i atunci ce-i de fcut? Putem face ceva pentru a rezolva aceast problem a apei? Cu siguran, se impun a fi luate n calcul urmtoarele soluii: - desalinizarea apei de mare, procedeu, dei foarte costisitor, folosit, azi, n regiunile deertice i semideertice, care dispun de resurse financiare nsemnate ca urmare a numeroaselor zcminte de petrol existente n aceste regiuni, dar i datorit cantitii mari de energie folosit pentru evaporarea apei. De exemplu, n zona Golfului Persic sunt obinui prin acest procedeu circa 5000 mP3P/zi ap dulce; - refolosirea apelor uzate dup epurarea lor i redarea calitii; - cunoaterea i gospodrirea resurselor de ap de suprafa i subterane prin fntni, foraje, captri; - declanarea unor ploi artificiale produse prin nsmnarea norilor cu nuclee de condensare, procedeu pus n aplicare n S.U.A. i Japonia; - stocarea apei n perioadele n care curge n excedent pe ruri, pentru a putea fi folosit n perioadele cu deficit. Exist, deja, la nivel mondial peste 5000 de astfel de baraje de acumulare, acesta reinnd 5000 kmP3P ap; (Zvoianu, 2002) - economia apei la nivel individual i grija pentru starea ei de calitate, cu att mai mult cu ct apa, dei nu aparine nimnui, este folosit de toat lume. Trebuie atras atenia asupra urmtorului aspect: guvernele, prin subvenionarea consumului de ap al populaiei i factorilor industriali, ne informeaz fals c resursele de ap sunt abundente i c nu trebuie s lum msuri pentru economisirea acestora. ns, am vzut mai sus c acestea sunt distribuite inegal att pe continente, ct i n spaiu i c datorit creterii, accelerate, a numrului de locuitori i a dezvoltrii , fr precedent, a industriei i agriculturii, n unele zone cererea de ap este mai mare dect rezervele i c exist riscul ca oamenii s sufere din cauza lipsei acesteia. Pentru a prentmpina o astfel de situaie, autoritile israeliene au luat urmtoarele msuri: - irigarea culturilor se face prin punerea picturilor la nivelul rdcinilor, astfel nct apa s nu se piard, prin evaporare i aceasta se administreaz atunci cnd plantele au nevoie; - amenajarea integral a bazinelor hidrografice cu scopul de a le gestiona mai bine resursele de ap, n scopul dezvoltrii durabile; transportul ghearilor din Antarctica i ivirea, astfel, a unei noi posibiliti de alimentare cu ap dulce. Principalele inconveniente ale acestei soluii sunt costurile foarte mari, dar i pierderile care s-ar nregistra pe drumul parcurs de la surs la consumator. (Zvoianu + colaboratorii, 2002) Iat, cteva soluii propuse pentru rezolvarea problemei apei, mai ales c aceasta e considerat a fi sngele pmntuluii o surs care st la baza tuturor ndeletnicirilor omului, dar i la baza oricrei activiti a acestuia. De aceea, se impune, din ce n ce mai mult, ca exploatarea resurselor de ap s se fac innd cont de principiile dezvoltrii durabile. Satisfacerea cerinelor prezentului fr a compromite posibilitile generaiilor viitoare de a-i satisface cerinele, stabilirea unor limite spaiale (pn unde?) i temporale (pentru ct timp?) ale potenialului resurselor de ap. Stabilirea utilitilor pe care trebuie s le dobndeasc un ecosistem astfel nct s fie pstrat echilibrul om-natur.