principiul autonomiei locale

7/18/2019 Principiul Autonomiei Locale

http://slidepdf.com/reader/full/principiul-autonomiei-locale 1/16

COALA NA IONALĂ DE STUDII POLITICE I ADMINISTRATIVEȘ Ț Ș

REFERAT LA DISCIPLINA DREPTUL COLECTIVITĂ ILOR ȚLOCALE

PROF.: LECT. UNIV. DR. CEZAR MANDA

MASTERAND: GRIGORE TEFANȘ

0



Administraţia !"#i$% #&$a#%

Prin$iii $&nt'm&ran' d' &r(ani)ar' a administraţi'i !"#i$'#&$a#'

Doctrina administrativă din ultimii ani, dezvoltând doctrina interbelicâ, când se referăla modul de organizare a administraţiei teritoriale, administraţia locală, în sensul larg altermenului, se opreşte la trei principii fundamentale: a) principiul centralizării; b) principiuldeconcentrării şi c) principiul descentralizării !rin aceste principii se încercă a se rezolvacele două tendinţe care se manifestă în guvernarea şi administrarea unei ţări: tendinţa launitate şi tendinţa la diversitate "n alţi termeni, este voba de tendinţa centalizatoare,organizarea administrativă, spun specialiştii, nu e#primă niciodată numai centralizare sau

numai descentralizare, e#istă întotdeauna un doza$ între una şi alta Dar diferenţa într%o ţarăsau alta rezidă în partea recunoscută descentralizării, ceea ce determină originalitateaadministraţiei din fiecare ţară

&stfel, principiul centralizării, ca principiu de bază al organizării administraţieilocale, presupune e#clusiv dependenţa organelor locale de organele administraţiei centraleDin punct de vedere $uridic, organele centrale sunt singurele care adoptă decizii aplicabile înteritoriu, iar autorităţile din teritoriu, fiind vorba e#cusiv de autorităţi statale, au doar competenţa e#ecutării deciziilor autorităţilor centrale De fapt, mult timp acest sistem s%a bazat, în teritoriu, nu pe e#istenţa unor autorităţi, în sensul de organe 'adică collective defuncţonari organizaţi, potrivit legii), ci pe e#istenţa unor simpli agenţi ai centrului &cestsistem, specific organizării ststale şi administrative din &ntic(itate şi vul *ediu, iar în

epoca modernă şi contemporană, regimurilor politice totalitare, admitea +autorităţilor localeo putere de decizie doar în situaţii e#cepţionale, în cazuri de calamităţi, cum ar fi inundaţiilesau cutremurele

!rincipiul deconcentrării este, în realitate, o formă a centralizării, el constă înrecunoaşterea agenţilor statului, repartizaţi pe întregul teritoriu al ţării, a unei anumite puteride decizie -um arată prof -(arles Debbasc( în lucrarea citată, centralizarea e#istă în oricemoment, deoarece agenţii sunt subordonaţi ierar(ic puterii centrale, pe de%o parte, iar deciziile lor sunt imputabile e#clusiv statului, pe de altă parte

!rincipiul descentralizării presupune e#istenţa unor personane publice locale,desemnate de comunitatea teritoriului, care au atribuţii proprii, intervenind direct îngestionarea şi administrarea afacerilor colectivităţii .deea de descentralizare, cum susţine şi

doctrina noastră din perioada interbelică, implică ideea de autonomie locală /u de puţine oricele două noţiuni se folosesc împreună, aşa cum procedeză şi legiuitorul constituent romandin 11: +&dministraţia publică din unităţile administrativ%teritorile se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice 'art 1)

Descentralizarea, după tezele actuale, constituie corolarul indispensabil aldemocraţiei, ea reprezintă pentru organizarea administrativă ceea ce democraţiareprezentativă reprezintă pentru organizarea instituţională, cum se e#primă doctrinaruloccidental citat



A!t&n&mia #&$a#%*rin$ii! +!ndam'nta# d' &r(ani)ar' ,i+!n$ţi&nar' a administraţi'i !"#i$' #&$a#'

&cest principiu este formulat e#pres atât de dispoziţiile art 20 din -onstituţie cât şide cele ale art din 3egea nr 245200 şi ocupa un loc prioritar între celelalte principii pecare se bazează administraţia publică în unităţile administrative%teritoriale -onţinutul acestui principiu şi valenţele sale comple#e rezultă însă din ansamblul reglementărilor cuprinse în

dispoziţiile legii şi reprezintă c(intesenţa întregii activităţi de administraţie publică dinunităţile administrativ%teritoriale "nţelegerea sa corectă prezintă importanţă deosebită pe planul acţiunilor practice şi evită accentuarea şi absolutizarea sa, până la a o face sinonimă cu+independenţa autorităţilor administraţiei publice locale în toate acţiunile lor, ori cu aşanumita +autoguvernare şi alte concepte similare, care presupun o contrapunere aadministraţiei publice locale, administraţiei centrale prin care se realizează puterea e#ecutivăa statului !otrivit dispoziţiilor constituţionale şi ale 3egii nr 245200 privind adminstraţia publică locală, administraţia publică în unităţile administrativ%teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice

&utonomia locală nu înseamnă dreptul unei colectivităţi de a se guverna singură înorice problemă fără a ţine seama de raporturile cu colectivităţi similare sau situate la niveluri

superioare, ori la centru-olectivităţile locale sunt integrante material 'territorial) şi $uridic statului suveran,care le asigură autonomia necesară gestionării treburilor lor specifice, dar numai în măsura încare aceasta se integrează în ordinea $uridică a statului

!atrimoniul de care dispune fiecare colectivitate din unitatea administrativ%teritorialăconstituie în fapt, izvorul dezvoltării şi prosperităţii sale, al rezolvării la nivel superior acerinţelor şi trebuinţelor locuitorilor

6n scopul asigurării autonomiei locale, 3egea 245200 prevede că autorităţileadministraţiei publice din comune, oraşe şi $udeţe elaborează şi aprobă bugetele de venituri şic(eltuieli şi au dreptul să instituie şi să perceapă impozite şi ta#e locale în condiţiile legii

7tatul roman recunoaşte, în primul rand prin dispoziţiile constituţionale, dar şi ale3egii nr 245200, că în interiorul său colectivităţile locale se administrează prin aleşi săi şi prin forţe proprii, dar sub controlul legalităţii din partea autorităţilor statale

"n acest sens sunt şi o serie de prevederi ale unor documente internaţionale &sfel,-onvenţia uropeană a &utonomiei 3ocale defineşte autonomia locală ca +principiu stabilit prin -onstituţie sau prin legile statelor%părţi, care conferă colectivităţilor locale dreptul şicapacitatea de a rezolva şi gestiona, în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în interesul populaţiei acestora, o parte importantă din treburile publice

* !reda, Drept administrativ, partea generală, ditura 3umina 3e#, 8uc 2002, p 949

2



&cest document recunoaşte, totodată, necesitatea e#ercitării unui controladministrativ din partea statului asupra colectivităţilor locale, control care priveşte numailegalitatea actelor emise de autorităţile lor representative

!rincipiul autonomiei locale nu este numai un concept teoretic şi nu are un conţinutabstract l are un support material, care se e#primă prin acţiuni practice, concrete

&utonomia locală are drept fundament economic baza patrimonială proprie pe carecolectivităţile locale o gestionează ca un autentic proprietar, în condiţiile legii-olectivităţile locale au la dispoziţie, în proprietate sau administrare, bunuri materiale

'terenuri, clădiri, utila$e diverse etc), precum şi mi$loace financiare, alcătuind domeniul public sau privat al acestora, pe care îl administrează potrivit intereselor locuitorilor, dar înconformitate cu reglementările e#istente De altfel, autonomia locală fără e#istenţa acestuifundament material şi fără libertatea de a%l gospodări potrivit nevoilor proprii ar însemnadoar afirmarea unui principiu pur teoretic, fără conţinut şi fără relevanţă pe planul acţiunilor practice

!atrimoniul de care dispune fiecare colectivitate din unităţile administrativ%teritorialeconstituite, în fapt, izvorul dezvoltării şi prosperităţii sale, al rezolvării, la nivel superior, a

cerinţelor şi trebuinţelor locuitorilor!rin adoptarea 3egii nr29511 privind proprietatea publică şi regimul $uridic alacesteia, s%au precizat şi bunurile care fac parte din proprietatea publică şi privată acomunelor, oraşelor şi $udeţelor şi regimul lor $uridic, abilitându%se autorităţile administraţiei publice locale de a întocmi inventarul acestor bunuri şi uvernul de a atesta apartenenţa lor la domeniul public $udeţean sau local, după caz

Dar patrimoniul comunelor, oraşelor şi $udeţelor cuprinde nu numai bunuri materialeci şi mi$loace băneşti, a căror formare şi utilizare e#primă de asemenea, autonomia de careautorităţile administraţiei publice locale şi $udeţene se bucură, potrivit legii

"n scopul asigurării autonomiei locale, 3egea nr 245200 prevede că autorităţileadministraţiei publice din commune, oraşe şi $udeţe, elaborează şi aprobă bugetele de venituri

şi c(eltuieli şi au dreptul să instituie şi să perceapă impozite şi ta#e locale, în condiţiile legii&ceste dispoziţii e#primă afirmarea principiului autonomiei locale într%un domeniuimportant < finanţele publice < care constituie, aşa cum am precizat mai sus, un element de bază al suportului material prin care se asigură realizarea autonomiei locale

3egea nr 245200 conţine şi alte dispoziţii care sunt nemi$locit legale şi dau e#presie $uridică unor elemente care privesc principiul autonomiei locale

-a circumscripţie administrativ%teritorială intermediară între autorităţile centrale şicele locale din municipii, oraşe şi comune rurale, $udeţul are sarcina principală de a îndruma,coordona şi controla activitatea administrativă din cuprinsul său, urmărind îmbunătăţireacontinuă a acesteia2

*ai înâi, legea precizează natura $uridică a autonomiei locale, statuându%se că aceastaeste administrativă şi financiară şi se e#ercită numai pe baza şi în limitele prevăzute de lege= asemenea prevedere este de natură a curma orice tendinţă sau acţiune de a denaturaînţelesul şi conţinutul e#act al acestui principiu, de a avansa sau pune în operă +autonomiilocale pe criterii +etnice, +lingvistice, +teritoriale 'regionale) etc

-âteva precizări necesare:

2 *>=roveanu, >rtat de drept administrativ, ditura -erma, 8uc 11?, p 229

9



% autonomia locală reprezintă nu numai un drept ci şi o obligaţie pentru autorităţilereprezentative ale colectivităţilor locale, de a rezolva şi administra problemeleacestor colectivităţi;

% acest drept şi această obligaţie se e#ercită în numele colectivităţii locale şi numai pe baza împuternicirilor date de colectivităţi;

% e#ercitarea drepturilor şi obligaţiilor conferite se fac numai în interesulcolectivităţilor pe care le reprezintă;% autorităţile administraţiei publice locale reprezentative răspund politic şi $uridic

de modul în care şi%au e#ercitat dreptul şi obligaţia privind rezolvarea şigestionarea problemelor colectivităţlor locale

3egea administraţiei publice locale defineşte şi ce se înţelege prin colectivitate locală, precizând că aceasta înseamnă totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ%teritorială

3egea mai prevede că aplicarea principiilor enunţate nu poate aduce atingerecaracterului de stat naţional unitar şi indivizibil al @omâniei &ceste prevederi reprezintă ogaranţie $uridică a înţelegerii, dar mai ales a principiului autonomiei locale şi aldescentralizării

=ricât de dezvoltate ar fi autonomia locală şi descentralizarea, acestea nu trebuie săafecteze nici suveranitatea statului şi nici caracterul său naţional şi unitar, statul fiind tocmaifactorul care asigură şi garantează autonomia locală, fiind direct interesat atât în rezolvareainteresului local cât şi a celui naţional, păstrându%le într%un ec(ilibru optim şi creând condiţiicorespunzătoare de conlucrare dintre autorităţile publice locale şi cele centrale, în scopul bunei funcţionări a societăţii în ansamblul său

*ai este de relevat faptul că principiului autonomiei locale îi sunt subordonate toatecelelalte principii de organizare şi funcţionare a autorităţilor administraţiei publice locale,autonomia locală constituind c(intesenţa acestora !oate tocmai de aceea legiutorulconstituant român se referă doar la principiul autonomiei locale, la cel al descentralizării şideconcentrării serviciilor publice

&utonomia locală este pusă în valoare şi prin principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale cu competenţă materială generală în unităţile administrativ%teritoriale "ntr%adevăr, prin alegerea consiliilor locale, a primarilor şi a consiliilor $udeţene prin votul universal, egal, direct, secret şi liber e#primat al locuitorilor cu drept de vot dinaceste unităţi, ele apar cu adevărat, ca fiind e#presia voinţei acestora, autorităţile centrale alestatului neintervenind în nici un fel în procesul electoral

ligibilitatea acestor autorităţi publice are o semnificaţie politică şi socială cu totulspecială, care derivă, în primul rând, din natura $uridică a acestora le nu sunt autorităţi alestatului care să e#ercite vreuna din puterile sale *enirea lor este numai de a administratreburile unităţilor administrativ%teritoriale în care sunt alese, în interesul locuitorilor, al celor care le%au ales +!uterea lor nu derivă din puterea statului, ci din cea a alegătorilor, pe care îireprezintă, acţionând în numele lor

&utonomia locală se e#primă şi prin principiul cosultării cetăţenilor în problemelocale de interes deosebit, c(iar dacă acest principiu nu este definit în elementele sale deconţinut, cu suficientă rigoare normativă

radul de autonomie este nemi$locit legat de : modul de organizare a autorităţilor autonome descentralizate; de forma în care se e#ercită tutela administrativă; de numărulserviciilor publice date în competenţa autorităţilor autonome alese

A



"n legătură cu primul element < modul de formare a autorităţilor autonome,descentralizate < reglementările în vigoare prevăd că aceste autorităţi sunt toate alese, prinsufragiu universal şi direct şi fără să fie nevoie de confirmarea lor de către autorităţilecentrale, fapt ce reflectă un grad mare de autonomie loocală

"n ce priveşte tutela administrativă care, aşa cum am demonstrat e#istă şi

funcţionează şi în administraţia publică din @omânia, sunt de reţinut,următoarele aspecte:% întrucât controlul de tutelă e#ercitat de prefect priveşte numai legalitatea actelor administrative, rezultă că este vorba de o autonomie accentuată;

% în acelaşi fel poate fi apreciată autonomia şi ca urmare a faptului că organul detutelă nu poate anula actele ilegale ale autorităţilor autonome alese, aceastafăcându%se, dacă este cazul, numai de instanţa de contencios administrativ;

% autonomia poate fi însă precizată ca fiind mai atenuată, mai limitată, dacă avem învedere pe de%o parte că de la controlul e#ercitat de prefect sunt e#ceptate actele degestiune curentă, iar pe de altă parte, dreptul recunoscut al prefectului de a propune uvernului dizolvarea unui consiliu local sau $udeţean, suspendarea dinfuncţie a unui consilier, sau a unui primar fectul acestor măsuri însă, care la

prima vedere par foarte severe, este în cele din urmă atenuat prin derptul celor interesaţi de a ataca la instanţa de contencios administrativ (otărârea uuvernului,ceea ce constituie iarăşi un element de apreciere a autonomiei locale ca fiindmare, acest drept constituindu%se într%un element de protecţie la dispoziţiaautorităţilor autonome alese, faţă de eventualele abuzuri ale administraţiei publicestatale

-oncepţia clasică are la bază obiectivele urmărite prin instituirea controlului de tutelăBn prim obiectiv este acela al respectării legalităţii în activitatea persoanelor publice caree#ercită puterea e#ecutivă, iar cel de%al doilea are în vedere aprecierea oportunităţii acţiuniiadministrative a unui bun administrativ, a intereselor colectivităţilor descentralizate*i$loacele de realizare a controlului de tutelă clasic sunt: tutela asupra persoanelor

'suspendarea şi revocarea primarilor, demiterea din oficiu a consilierilor), tutela asupraactelor 'implicând derptul de substituire a organelor de tutelă în atribuţiile autorităţilor locale,în special în materii financiare, dreptul de anulare a actelor adoptate de consiliile locale şi primari) şi procedeul aprobării prealabile9

"n privinţa celui de%al treilea element care e#primă gradul de autonomie locală dinadministraţia publică < numărul serviciilor publice date în competenţa autorităţilor descentralizate < este de relevat că, potrivit dispoziţiilor cuprinse în 3egea administraţiei publice locale, care stabilesc atribuţiile consiliilor locale, ale primarilor şi ale consiliilor $udeţene, aceste autorităţi au, practice, competenţă în a rezolva problemele de interes local,sau $udeţean, după caz, bineînţeles în condiţiile şi limitele stabilite prin prevederile legale

"n acest sens, sunt de amintit prevederile din 3egea administraţiei publice locale potrivit cărora consiliile locale şi cele $udeţene îşi stabilesc structura aparatului propriu,încadrează personalul de care are nevoie, înfiinţează regii autonome şi instituţii publice deinteres local precum şi serviciile publice de care au nevoie şi le controlează activitatea, seîngri$esc de buna desfăşurare a activităţilor edilitar%gospodăreşti, social%culturale şi de protecţia mediului, precum şi de asigurarea ordinii publice şi se pot asocia, ori pot colaboracu agenţi economoci din ţară sau străinătate în vederea realizării unor acţiuni sau lucrări deinteres comun

9 !opa, lemente de drept administrativ, ditura 7ervo%7at, &rad, 200, p C4

4



Dezvoltarea autonomiei locale, prin limitarea efectelor negative ale structurilor şiactivităţilor administrative centralizate este pusă în evidenţă şi prin e#istenţa în actualalegislaţie şi a altor importante reglementări în materie, astfel:

a) !e planul constituirii patrimoniului şi gestionării de bunuri, reglementările învigoare e#primă un grad accentuat de autonomie, mai ales după intrarea în

vigoare a 3egii nr 29511 privind proprietatea publică şi regimul $uridic alacesteia, care nu numai consacră dreptul comunelor, oraşelor şi $udeţelor de adeţine în proprietate publică sau privată bunuri, ci precizează şi din care anume bunuri este constituit domeniul public ., respective, cel privat al unităţilor administrativ%teritoriale, precum şi regimul $uridic al acestora

b) Dacă 3egea privind proprietatea publică şi regimul $uridic al acestuia asigură olargă autonomie în gestionarea bunurilor comunelor, oraşelor şi $udeţelor, 3egeafinanţelor publice locale şi -odul fiscal, asigură cadrul $uridic necesar pentruformarea şi administrarea într%un regim de largă autonomie, a finanţelor publicelocale

7unt de relevant câteva coordonate esenţiale care definesc acest regim:

% veniturile administraţiei publice locale sunt constituite în principal, din surserealizate pe teritoriul unităţilor administrativ%teritoriale respective, bugeteleacestora aprobâdnu%se de consiliile locale sau $udeţene, după caz;

% consiliile locale şi consiliile $udeţene au competenţa să stabilească impozite ţi ta#eîn condiţiile legii, care se fac venit la bugetele comunelor, oraşelor sau $udeţelor,după caz;

% un procent important din impozitul pe salarii rămâne ca sursă de venit la bugetelecomunelor şi a oraşelor în a căror rază teritorială se desfăşoară activitatea şi un alt procent la bugetul $udeţului respective;

% din bugetele locale se finanţează, în condiţiile legii, c(eltuieli social%culturale şide investiţii

&cestea sunt, desigur, numai câteva elemente de fond menite să asigurecolectivităţilor locale un potenţial financiar şi material care să poată conduce la rezolvareacorespunzătoare a cerinţelor din unităţile administrativ%teritoriale, fără intervenţiaautorităţilor centrale

c) !e planul asigurării ordinii şi liniştii publice sunt de amintit prevederile generaledin 3egea administraţiei publice locale, dar şi cele din multe legi speciale, princare consiliile locale şi cele $udeţene sunt abilitate să stabilească faptecontravenţionale şi sancţiuni contravenţionale, iar primarii şi c(iar alţi funcţionari publici din aparatul propriu, să constate contravenţii şi să aplice sancţiuni, încondiţiile legii

d) Din ansamblul consideraţiilor e#puse se desprind cu suficientă claritate şi principalele coordonate ale corelaţiei centralizare%descentralizare%autonomie înadministraţia publică, pe care trebuie să se fundamenteze

=rientarea acestui program nu trebuie să fie univocă, e#clusiv pe laturadescentralizatoare ori spre cea centralizatoare, ci spre descifrarea şi statornicirea unuiec(ilibru optim între acestea, în consens cu posibilităţile şi cerinţele etapei date

= descentralizare şi atonomie prea mare ori prematură, când structurile statale şi celeale colectivităţilor locale, ori societatea în ansamblul său nu sunt pregătite pentru a funcţionaeficient într%un asemenea regim, sunt la fel de dăunătoare ca şi o centralizare e#cesivă

?



!entru colectivităţile locale mici şi sărace, lipsite de resurse naturale aducătoare devenituri, o autonomie prea mare nu este de natură a le aduce prosperitate şi rezolvareacorespunzătoare a intereselor locuitorilor ci, dimpotrivă, de a accentua decala$ul economicfaţă de celelalte colectivităţi locale, cu potenţial economic ridicat le vor avea nevoieîntotdeauna de un +spri$in mai accentuat al cenntrului, de intervenţia statului prin alocarea

de fonduri suplimentare, care nu pot fi procurate din surse propriiste şi motivul pentru care programul de reformă în acest domeniu trebuie săcuprindă acele măsuri şi priorităţi care să fie fundamentate ştiinţific, bazate pe cerinţeobiective, pe necesităţi şi posibilităţi, nu pe dorinţe, ambiţii şi orgolii partizane, care e#cedinteresului naţional

!e de altă parte, corelaţia centralizare%descentralizare%autonomie constituie liantulstructurii unui stat, al bunei sale funcţionări, al armonizării interesului naţional cu intereselediferitelor colectivităţi locale, asigurându%i indestructibilitatea şi indivizibilitatea !erioadeleistorice caracterizate prin fărâmiţare statală şi putere locală 'autonomie) e#agerată au avutdrept rezultat state slabe, incapabile să%şi asigure propria dezvoltare, să%şi aperesuveranitatea, să%şi prote$eze cetăţenii

De aceea +autonomia locală nu înseamnă +independenţa totală a colectivităţilorlocale şi autorităţilor publice locale alese, ci asigurarea unei legături organice şi funcţionale aacestora cu statul şi autorităţile publice ale acestuia, atât la nivel central cât şi pe plan local

@omânia, ca aspirantă a ocupării unui loc, nu numai de fapt, ci şi de drept, în rândulstatelor europene cu administraţie publică democratică, eficientă şi ca semnatară, în acestsens, a unor documente internaţionale, are datoria ca, prin programul de reformă în acestdomeniu, să asigure cu mai multă (otărâre armonizarea legislaţiei noastre de profil cu cea aţărilor Bniunii uropene, aliniindu%se astfel la valorile morale şi $uridice internaţionaleA

F&rm'#' ,i #imit'#' a!t&n&mi'i #&$a#'

&utonomia locală, cum s%a e#primat şi &nibal >eodorescu, în ordinea evenimentelor istorice, este anterioară statului, ea păstrându%se ca realitate socio%psi(ologică c(iar şi atuncicând puterea politică centrală a aplicat cele mai dificile şi brutale mi$loace de +guvernarelocală -a realitate $uridică, autonomia locală a variat şi variază după mai mulţi factori, întrecare: a) tradiţia istorică, b) cadrul geografic, c) resursele economice, d) gradul de instrucţiecivică sau politică, e) stadiul atins de reglementările naţionale şi internaţionale

7e poate spune că la acest început de secol îi de mileniu, cel puţin în spaţiuleuropean, problemelor autonomiei locale li se acordă o importanţă mare în ceea ce priveşte

menţinerea păcii sociale şi a stabilităţii politice, pe de%o parte, şi prefigurarea viitoareiorganizări politice a continentului, inclusiv într%un cadru constituţional unic al viitoarelor state unite ale uropei, pe de altă parte &ceastă importanţă este cu atât mai mare dacă nereferim la asocierea care se face tot mai mult între autonomia locală şi rezolvarea problemelor minorităţilor etnice, culturale sau lingvistice 3a ora actuală, ca regulă, principiul descentralizării sau ideea autonomiei locale comportă două forme: a)descentralizarea teritorială şi b) descentralizarea te(nică

A * !reda, Drept administrativ !artea generală, ditura 3umina 3e#, 8uc 200A, p 942%941

C



Descentralizarea teritorială presupune e#istenţa unor interese comune ale locuitorilor dintr%o +fracţiune geografică, ce reprezintă o porţiune din teritoriul unui stat, interese ceconduc la afaceri locale în cele mai diverse domenii de activitate, distincte de afacerile'problemele) naţionale 7trict sociologic vorbind, solidaritatea cetăţenilor în $urul acestor interese depinde de dimensiunile cadrului teritoral, ea fiind foarte puternică într%o mică

localitate rurală şi foarte superficială într%o mare aglomerare urbană sau la nivelul uneiregiuni"n alţi termeni, descentralizarea teritorială presupune e#istenţa unor autorităţi locale

alese, care au competenţă materială generalăDescentralizarea te(nică presupune e#istenţa unor personae morale de drept public

care prestează anumite servicii publice, detaşate din masa serviciilor prestate de autorităţilestatale &ceste persoane morale sunt denumite, tradiţional, stabilimente publice locale

Doctrina actuală reţine ideea după care descentralizarea teritorială este o repartizarede afaceri administrative comandată de diversitatea socială şi politică a ţărilor asupraansamblului teritoriului, pe când descentralizarea te(nică corespunde e#igenţelor uneirepartizări armonioase a funcţiilor între diferitele ramuri ale administraţiei !rima răspunde,

astfel, unor aspiraţii politice, pe când a doua unor preocupări de eficacitate, ceea ce face caideea de autogestiune să fie mai puţin pronunţată în cazul descentralizării te(nice, decât încel al descentralizării teritoriale

E.ndiferent de formă, autorii contemporani sunt unanimi în a aprecia descentralizareaca o problemă e#clusiv de natură administrativă, spre deosebire de federalism, care este o problemă de natură politică, de putere politică, presupunând constituţie şi clasica trinitate aseparaţiei puterilor =ricât de largă este autonomia locală, deci competenţa autorităţilor alesesau, după caz, a stabilimentelor publice 'te(nice) de a rezolva preblemele locale, acesteautorităţi desfăşoară o activitate în cadrul unui stat 'unitar) şi nu în afara acestuia 7unt douălucruri total distincte, anume natura de autorităţi autonome faţă de stat a autorităţilor, princare se realizează descentralizarea administrativă, şi limita statală a activităţii acestora

Dacă nu s%ar admite această limită, care este dată, fireşte,de -onstituţie, de lege şi deactele autorităţilor centrale specializate, autorităţile locale autonome nu numai că s%ar transforma în autorităţi politice, ca în cazul federaţiei, dar, mai mult, s%ar transforma înveritabile structuri statale independente, cu consecinţe dintre cele mai dramatice pe plannaţional şi internaţional ste adevărat că orice cetăţean de pe mapamond când părăseştedomiciliul sau reşedinţa 'fie aceasta şi o cameră de (otel) se loveşte de +barbaria concretuluide pe stradă, din localitate 'salubritate, aprovizionare, asistenţă de toate genurile,comunicaţii, transport în comun etc) şi în consecinţă, instinctive, primul său gând, primelesale reacţii sunt îndreptate către primar sau consiliul local, dar, nu este mai puţin adevărat,atâta timp cât vorbim despre un stat care are un !arlament, un uvern, o -onstituţie,ministere etc dorinţele cetăţeanului faţă de primar, consiliul local, consiliul departamental,nu pot fi nelimitate ste de la sine înţeles că acestea nu pot fi decât conforme ordiniiconstituţionale şi ordinii $urudice a ţării, de unde circumstanţierea, cel puţin în aceste limite,şi a competenţei autorităţilor autonomiei locale

Descentralizarea, cum am mai spus, se situează ezclusiv pe terenul administrativ, careeste comandat de voinţa legiuitorului

>ocmai de aceea descentralizarea, ca element esenţial al autonomiei locale, nu poatefi concepută, cel puţin în statele unitare, fără e#istenţa unui contol din partea statului,denumit, tradiţional, control de tutelă, e#ercitat, în unele ţări ' Franţa, .talia), de funcţionari



sau autorităţi ale administraţiei de stat, iar în altele '*area 8ritanie) de către $udecătoristede menţionat, însă, că formula controlului de tutelă din Franţa conduce, în final, în faţainstanţei de contencios administrative, soluţie preluată şi de -onstituţia @omâniei din 11,în art 22 alin final

"n concepţia de tip francez, după unii autori, e#igenţele unităţii naţionale conduc la o

interpretare restrictivă a descentralizării, fiind, în final,+un mi$loc de luptă contra puteriicentrale, pe când în concepţia engleză, date fiind particularităţile @egatului Bnit al *arii8ritanii şi .rlandei de /ord, descentralizarea este înţeleasă într%un sens larg,, acela de auto%administrare locală 'selfgovernment) După cum spun specialiştii, în &nglia descentralizareanu conduce la o rivalitate între stat şi colectivităţile locale, ideea de bază e buna gestiuneadministrativă, iar problemele de unitate naţională, practice nu se pun /u este cazul şi loculsă intrăm într%o polemică, dar teza de mai sus are mai degrabă caracter declarativ şi propagandistic, decât teoretic%ştiinţific Gtiinţa, prin definiţie, presupune ansamblul de idei,concepte,etc pentru a stăpâni esenţe, pentru a cunoaşte adevărul ste de notorietatemondială lupta nu pentru autonomie administrativă, ci pentru autonomie statală a .rlandei de /ord @ămâne, cu toate acestea, valabilă ideea unei distincţii între selfgovernment%ul anglo%

sa#on şi descentralizarea continentală de tip francez, nu întâmplător, controlul de tutelă, în&nglia, se e#ercităde $udecător şi nu de autorităţile administrative statale4

A!t&n&mia #&$a#% ,i d's$'ntra#i)ar'a s'r-i$ii#&r !"#i$'"n art 1, -onstituţia ţării noastre consacră principiul autonomiei locale după care

este organizată şi funcţionează administraţia publică din unităţile administrativ%teritoriale>otodată, determinat de caracterul unitar al statului nostru, -onstituţia consacră şicel de%al doilea principiu de organizare şi funcţionare a administraţiei publice din unităţileadministrativ%teritoriale, şi anume principiul descentralizării serviciilor publiceFaptul căaceste două principii sunt cuprinse în acelaşi articol demonstrează că aceste două principiiacţionează concomitent şi că cerinţele lor se întrepătrund asfel încât să se asigure, pe de o parte, autonomia locală, iar pe de altă parte, conducerea unitară a întregii ţări

Deşi aceste două principii acţionează concomitent şi cu intensităţi diferite, este deobservat că în legătură cu ele se manifestă două tendinţe, pe de parte, aceea a organeloradministraţiei publice locale şi c(iar a locuitorilor, care reclamă o cât mai mare autonomielocală, iar, pe de altă parte, aceea a organelor de specialitate ale administraţiei publicecentrale care, în virtutea caracterului unitar al statului nostru, susţin conducerea de la centru atuturor laturilor puterii e#ecutive

&ceste două tendinţe se vor manifesta până la realizarea unui ec(ilibru între acestedouă principii, astfel încât organele administraţiei publice centrale să se ocupe de satisfacereaacelor interese generale ale societăţii care nu pot fi realizate pe plan local < de către organeleadministraţiei publice locale < cum ar fi: apărarea ţării, paza frontierelor, siguranţa statului, politica e#ternă şi alte asemenea ste adevărat că orice stat < prin organele administrative pulice centrale < trebuie să se preocupe de nivelul de educaţie a locuitorilor săi, de sănătateaacestora, dar aceasta nu însemnă că organele de specialitate ale administraţiei publicecentrale, trebuie să resolve de la centru, toate aspectele care se ivesc în practică &cesteorgane < de specialitate ale administraţiei publice centrale < trebuie să asigure numaiconducerea generală a acestor laturi ale activităţii puterii e#ecutive

7pre deosebire de descentralizarea serviciilor publice administrative, care a constituit,evident un progres, încă de la proclamarea acestui principiu, în primii ani ai *arii @evoluţii

4 & .orgovan, >ratat de drept administrative, ediţia a ...%a, ditura &ll%8ecH, 8uc 2002,p AA%AAA

1



Franceze, sau la noi prin @egulamentele =rganice, dar cu deosebire prin -onstituţia din??, autonomia locală, deşi s%a manifestat cu intensităţi diferite în ţara noastră, constituieviitorul în ceea ce priveşte conducerea unităţilor administrativ%teritoriale =rganizarea şifuncţionarea organelor administraţiei publice locale potrivit cerinţelor principiuluiautonomiei locale asigură satisfacerea intereselor cu caracter local ale locuitorilor unităţilor

administrativ%teritoriale în care funcţionează!entru organizarea şi funcţionarea organelor administraţiei publice locale potrivitcerinţelor principiului autonomiei locale şi realizarea atribuţiilor ce le au, este necesar caaceste organe să dispună de venituri proprii, constituite din surse realizate pe teritoriulunităţilor administrativ%teritoriale în care funcţionează Fără baza materilă necesarăatribuţiilor ce le revin, de satisfacere a intereselor locuitorilor, considerăm că autonomialocală rămâne numai un deziderat

"ncepând cu *area @evoluţie Franceză din C1, în sec I.I, în uropa s%a pus problema trecerii de la centralizarea conducerii statelor 'a laturii administrative a activităţiiacestora) la descentralizarea administrativă

7pre deosebire de descentralizarea serviciilor publice administrative, care înseamnă

organizarea în unităţile administrativ%teritoriale a unor servicii publice care realizează, înteritoriu, sarcinile unui minister sau altui organ de specialitate al administraţiei publicecentrale 'şi acestea servicii publice), descentralizarea administrativă implică transmiterea dinatribuţiile organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale către organeleadministraţiei publice locale

-onsacrând principiul descentralizării serviciilor publice administrative, constituantulnostru din 11 a avut în vedere numai organizarea de servicii publice în unităţileadministrativ%teritoriale şi nu o descentralizare administrativă -ă este aşa ne%o dovedesc prevederile art 22 alin'2) din -onstituţie, potrivit cărora prefectul +conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unităţileadministrativ%teritoriale

"n ţara noastră primele reglementări privitoare la descentralizarea administrative;, leîntâlnim în @egulamentele =rganice, în 3egea comunală nr 91A di 59 aprilie ?A, în3egea pentru consiliile $udeţene nr 91? din 25A aprilie ?A, în art 0? şi 0C şi art 92 pct din -onstituţia din ?? "n acest sens, în art 0? se prevedea că instituţiile comunaleşi $udeţene sunt reglementate de legi, iar potrivit art 0C, aceste legi vor avea la bazădescentralizarea administraţiunii mai completă şi independenţa comunală

Dispoziţii asemănătoare, celor cuprinse în art 0?, 0C citate, găsim şi în art 0 din-onstituţia din 129

7pre deosebire de prevederile constituţionale cuprinse în cele două -onstituţii < ??şi 129 < obervăm că în art C1 din -onstituţia din 19 nu se mai consacra principiuldescentralizării administrative, ci se prevedea numai că instituţiile administrative suntstatornicite prin legi

-ele trei -onstituţii, din 1A, 142 şi 1?4 adoptate în perioada regimului totalitarreglementa un în alt mod organizarea şi funcţionarea organelor administraţiei de stat locale,care pentru dezvoltările noastre nu prezintă interes nici măcar t(eoretic

!rincipiul autonomiei locale, după care sunt organizate şi funcţionează organeleadminitraţiei publice locale, implică, după cum rezultă din prevederile art 9%4 din 3egeaadministraţiei publice locale nr 245200, următoarele aspecte:

0



a)aceste organe să fie alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber e#primat allocuitorilor cu drept de vot, care au domiciliul în unitatea administrativ%teritorială în care vorfuncţiona acele organe;

b)să aibă iniţiativă, în condiţiile legii, în toate domeniile cu e#cepţia celor care suntdate în mod e#pres în competenţa altor autorităţi publice;

c)să organizeze funcţionarea, competenţele şi atribuţiile, precum şi gestionarearesurselor care, potrivit legii, aparţin comunei, oraşului sau $udeţului, după caz&legerea acestor organe, prin votul direct al cetăţenilor cu drept de vot din unităţile

administrativ%teritoriale, evidenţiază şi faptul că, spre deosebire de unele organe carefuncţionează la nivelul unităţilor administrativ%teritoriale, care sunt numite de la centru,consiliile locale, primarii, consiliile $udeţene, precum şi preşedinţii acestora sunt oganerepresentative alese de cei în interesul cărora îşi desfăşoară activitatea 7unt numiţi de lacentru prefecţii $udeţelor, de către uvern, şi conducătorii serviciilor publice descentralizate,de către miniştrii şi conducătorii celorlalte organe de specialitate, ale administraţiei publicecentrale cu avizul prefecţilor

&utonomia locală implică, aşa cum am arătat, şi dreptul organelor administraţiei

publice locale de a adopta, în mod independent < fără nici un amestec al altor organe < actele $uridice necesare în vederea realizării atribuţiilor ce le revin potrivit legii &ltfel spus,autonomia locală se e#ercită conform legilor statului, iar în cazul în care, în virtuteaautonomiei locale, un consiliu adoptă o (otărâre care încalcă legea, această (otărâre estelovită de nulitate"n acest sens vom da următorul e#emplu:

Bn consiliu comunal a doptat o (otărâre care cuiprindea, printre altele, obligaţialocuitorilor comunei de a contribui , prin muncă, la e#ecutarea unor lucrări gospodăreşti şi deînfrumuseţare a localităţii

-onstatând că această parte din (otărârea consiliului comunal contravene prevederilor art 91 alin din -onstituţie, potrivit cărora munca forţată este interzisă, prefectul $udeţului acerut instanţei de contencios administrativ competente anularea parţială a (otărârii consiliului

comunal7oluţionând litigiul, instanţa de contencios administrativ a admis acţiunea astfel cumaceasta a fost formulată

"mpotriva acestei soluţii, consiliul comunal în cauză a cerut instanţei supremedesfiinţarea (otărârii pronunţate de instanţa de fond

Judecând recursul, 7ecţia de contencios administrativ a -urţii 7upreme de Justiţie, prin Decizia nrC45119, a respins recursul formulat de recurentul%pârât

"ntr%o altă cauză, prefectul $udeţului a cerut instanţei de contencios administrativcompetente anularea (otărârii unui consiliu local municipal prin care s%au stabilit ta#especiale pentru oficierea căsătoriilor în zilele de sâmbătă şi duminică

7oluţionând cauza, instanţa de fond a admis acţiunea astfel cum a fost formulatăJudecând recursul, instanţa supremă a reţinut c;, printre atribuţiile pe care le e#ercită primarul, potrivit art AA din 3egea nr ?1511%astăzi art? lit 'ş) din 3egea nr 245200%este şi aceea prevăzută la lit 't) referitoare la faptul că îndeplineşte funcţia de ofiţer de starecivilă Fiind un serviciu legal datorat el este, în esenţă, gratuit şi nu poate deveni oneros prin(otărârea consiliului local, dacă se e#ercită în zile nelucrătoare şi, cum instituirea de impoziteşi ta#e constituie atribuţii prevăzute e#pres de lege prin Decizia nr A1A5112 a 7ecţiei decontencios administrativ a -urţii 7upreme de Justiţie, recursul a fost respins



&m prezentat aceste cazuri pentru a sublinia că autonomia locală implică respectarealegii în întreaga activitate de rezolvare a treburilor publice, inclusiv în activitatea de adoptarede acte administrative, desfăşurată de consiliile locale şi, în mod corespunzător, şi deconsiliile $udeţene

-oroborând prevederile art 20 din -onstituţie cu cele ale art 2 observăm că

noţiunea de autonomie locală, ca principiu după care sunt organizate şi funcţionează organeleadministraţiei publice locale, este folosită numai în legătură cu consiliile locale, în timp ce pentru consiliile $udeţene nu se mai foloseşte această noţiune &stfel, potrivit art20 alin ,autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în commune şioraşe sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii, iar potrivit art 20 alin 2,consiliile locale şi primarii funcţionează în condiţiile legii, ca autorităţi administrativeautonome şi rezolvă treburile publice din comune şi oraşe -ât priveşte consiliul $udeţean, înart 2 alin se precizează că el+este autoritatea administraţiei publice pentru coordonareaactivităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes $udeţean

Din te#tul citat rezultă că, deşi nu este folosită noţiunea de autonomie locală, aceasta

nu înseamnă că, în raporturile cu centrul, consiliul $udeţean nu acţionează autonom înrealizarea atribuţiilor ce%i sunt stabilite prin lege -u alte cuvinte, autonomia locală este un principiu după care sunt organizate şi funcţionează atât consiliile locale şi primarii comunelor şi oraşelor, cât şi consiliile $udeţene şi preşedinţii acestora

Deşi principiul autonomiei locale acţionează atât la nivelul organelor administraţiei publice locale cât şi la acela al organelor administraţiei publice $udeţene, trebuie să subliniemfaptul că în ceea ce priveşte autonomia locală, atât la un nivel < cel local, cât şi celălalt % cel $udeţean, nu se e#clud reciproc, ci ele acţionează cu luarea în considerare a prevederilor art ?alin '2) din 3egea administraţiei publice locale nr 245200, conform cărora relaţiile dintreautorităţile administraţiei publice locale şi consiliul $udeţean, pe de o parte, precum şi întreconsiliul local şi primar, pe de altă parte, nu e#istă raporturi de subordonare

&utonomia locală < a consiliilor locale şi a celor $udeţene < rezultă şi din faptul că,după cum un consiliu $udeţean nu poate anula un act administrativ de autoritate adoptat deconsiliul local ori emis de către primar, tot aşa, nici uvernul, şi cu atât mai puţin un minister sau alt organ de specialitate al administraţiei publice centrale nu poate anula un actadministrativ de autoritate adoptat de consiliul $udeţean sau emis de preşedintele consiliului $udeţean "n realizarea cerinţelor principiului autonomiei locale, actele ilegale ale consiliilorlocale şi a celor $udeţene pot fi anulate numai de către instanţele $udecătoreşti de contenciosadministrative, la sesizarea prefectului sau a celor care se cosideră vătămaţi în drepturile lorrecunoscute de lege, în condiţiile 3egii nr215110

&l doilea principiu după care este organizată şi funcţionează administraţia publică dinunităţile administrativ%teritoriale, stabilesc poziţia $uridică a prefectului < reprezentant aluvernului < şi a serviciilor publice descentralizate din unităţile administrativ%teritoriale <servicii publice de specialitate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate aleadministraţiei publice centrale care îşi desfăşoară activitatea, nu la centru, ci în unităţileadministrativ%teritoriale în care au fost organizate?

E-&#!ţia r'(#'m'nt%rii ri-ind a!t&n&mia #&$a#% n R&m/nia

? K !risăcariu, >ratat de drept administrativ roman,partea generală, ditura 3umina 3e#, 8uc 2002,p C40%C44

2



!entru prima dată ideea de autonomie locală este prezentă în @egulamentele=rganice, dar numai pentru oraşe: +7tăpânirea, socotind că îngri$irea pentru toate cele ce privesc buna fericire a unui oraş nu poate fi mai bine încredinţată decât acelora cari mai cudeosebire se folosesc dintr%însa, au socotit să le dăruiască drepturi de a%şi redobândi ale lor

interesuri prin sfaturi orăşeneşti alcătuite de mădulări alese de către însuşi locuitorii acestororaşeDreptul de a fi aleşi în sfat îl aveau cei care domiciliau în oraşul respective şi aveau

proprietăţi imobiliare în valoare de cel puţin 000 de piaştri &ceste sfaturi aveau ca atribuţii principale administrarea şi gospodărirea oraşului în cele mai diverse domenii şi sectoare,regulamentele cuprindeau dispoziţii foarte amănunţite care se refereau la o gamă largă dematerii administrative, de la votarea bugetului, înc(eierea de contracte, pavarea şi iluminatuloraşelor până la politica urbanistică de înfrumuseţare a oraşului etc 7faturile respective eraututelate şi controlate în întreaga lor activitate de către 7fatul &dministrativ

7atele au fost lăsate de @egulamentele =rganice în situaţia lor anterioară, fiindconduse de anumite comisii cu funcţii anuale, locuitorii satelor puteau să%şi aleagă câte un

pârcălab 'Lara @omâneascâ) sau vornic '*oldova), însă cu ştirea şi învoirea atât aocârmuitorilor $udeţului cât şi a stăpânilor moşiilor-u toate aceste inovaţii şi tendinţe de modernizare a organizării administraţiei locale,

trebuie precizat că @egulamentele =rganice menţin oraşele embaticare, adică oraşele proprietate particulară

&ceastă idee, după cum remarca şi profesorul &nibal >eodorescu, a devenit un punct programmatic +în revendicările mişcării de la A din cele două !rincipate, fiind preluatăde -onvenţia de la !aris 'artA? alin ultimo), iar 3egile lui -uza din şi 2 aprilie ?A au pus%o efectiv în practică, recunoscând personalitatea $uridică atât $udeţelor cât şi comunelor,înzestrându%le cu organe deliberative şi representative

&devărata administraţie modernă pe plan local în @omânia se instituie deci prin legile

lui -uza din ?A, 3egea pentru înfiinţarea consiliilor $udeţene şi 3egea comunală, ambelede influenţă franceză .nteresant este de reţinut că în concepţia acestor acte normative, $udeţulşi comuna erau circumscripţii teritorial%administrative învestite cu personalitate $uridică,având atribuţii cu caracter patrimonial şi de putere publică, ele erau administrate de consiliialese pe baza votului cenzitar "n $udeţe, pe lângă consilii funcţiona câte un prefect, iar încomune câte un primar, ambii numiţi de uvern; prefectul era comisar al uvernului şie#ecutor al deciziilor consiliului $udeţean, iar primarul < e#ecutorul deciziilor consiliuluicommunal

=rganizările administrative ulterioare pe baza constituţiilor şi a legilor ordinare, ce aufost adoptate până la instaurarea republicii, au căutat să consacre soluţii cu privire larealizarea administraţiei de stat pe plan local, oscilând între descentralizare, deconcentrare,autonomie şi centralizare, fără ca să pună problema constituirii unor organe administrative despecialitate "n linii generale, s%a menţinut formula organelor colective şi respective, aorganelor individuale ca organe menite a rezolva, cu o autonomie mai mare sau mai mică, dela o lege la alta, toate problemele unităţilor administrativ%teritoriale, indiferent de naturaacestora

-onstituţia din 1A introduce după modelul sovietic, organele locale ale puterii destat, sub denumirea de consilii populare, reglementând şi comitete e#ecutive ale consiliilor populare "n cadrul Facultăţii de Drept +consiliile populare devin o instituţie a Dreptului

9



constituţional, fiin studiate la această materie, iar comitetele e#ecutive au început să fiestudiate la Dreptul administrativ, concepţie care s%a menţinut şi în baza -onstituţiilor din142, 1?4, precum şi în baza legilor elaborate pe baza acestor -onstituţii "n plus, au apărutşi autorităţile locale specializate 'organe locale de specialitate)

&stfel, organele locale de specialitate ale administraţiei de stat, au fost create prin

Decretul nr2415140 emis în baza art 4 al -onstituţiei din 1A, problemă la care s%a referite#pres şi -onstituţia din 142 'art ?2) "n baza acestor reglementări, secţiile respective sesubordonau orizontal faţă de comitetul e#ecutive şi vertical faţă de secţiunea corespunzătoarede pe lângă comitetul e#ecutiv imediat superior, până la ministerul sau organul centraladministrativ din acel resort & doua etapă a reglementării acestor organe este marcată deapariţia 3egii nr ?514C pentru organizarea şi funcţionarea sfaturilor populare &ceastăreglementare, în redactarea sa defectuoasă, părea că stabileşte o legătură a secţiilor cuorganele centrale din aceeaşi specialitate numai prin comitetul e#ecutiv respectiv, ceea ce adeterminat pe unii autori să susţină că secţiunile şi%au sc(imbat natura $uridică, devenindcompartimente ale aparatului propriu -ea de%a treia etapă în reglementarea acestor autorităţiale descentralizării te(nice a fost dată de -onstituţia din 1?4 şi corespunzător de 3egea nr

4C51?, lege care cuprindea un capitol special intitulat: =rganele locale de specialitate aleadministraţiei de stat=rganele locale de specialitate ale administraţiei de stat sunt subordonate atât

consiliului popular cât şi comitetului e#ecutiv sau după caz, biroului e#ecutiv, cât şiorganelor centrale şi locale ale administraţiei de stat ierar(ic superioare

7e poate spune că prin -onstituţia din 11 se marc(ează nu numai a patra etapă înceea ce priveşte reglementarea organelor locale de specialitate, dar şi sc(imbareafundamentală a filosofiei care stă în spatele acestei reglementări 3egiuitorul constituent,după ce arată care este rolul consiliilor locale, al primarilor şi consiliilor $udeţene, caautorităţi ale+descentralizării teritoriale, vorbeşte şi despre rolul prefectului ca reprezentantal guvernului pe plan local, deci ca autoritate deconcentrată în acest conte#t de idei, în art

22 alin 2 se arată că prefectul +conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor şiale celorlalte organe centrale din unităţile administrativ%teritoriale ste clar că prefectulconduce pe plan local serviciile din teritoriu ale ministerelor 'altor organe de specialitate),deci serviciile statale care ne apar ca servicii deconcentrate şi nu descentralizate &utorităţiledescentralizate nu sunt decât cele care realizează autonomia locală autorităţi alese decetăţeni, adică consiliile locale, primarii şi consiliile $udeţene, cum se menţionează în art 20şi 2

=rganele locale de specialitate ale administraţiei de stat au, aşadar o subordonarefuncţională, pe orizontală, faţă de prefect şi o subordonare organică, pe vericală, faţă deministru #istenţa acestora nu e#clude, formarea de către consiliile locale sau consiliile $udeţene, deci autorităţile descentralizării teritoriale, de regii autonome, societăţi comercialesau instituţii publice, care, în viziunea occidentală înfăţişată, ne apar ca veritabile autorităţiale descentralizării te(niceC

C & .orgovan,opcit p AA?%AA

A



0I0LIOGRAFIE

!reda *ircea, Drept administrativ!artea generală ditura 3umina 3e#, 8uc 200A;2 !risăcariu Kalentin, >ratat de drept administrativ român !artea generală ditura

3umina 3e#, 8uc 2002;9 .orgovan &ntonie, >ratat de drept administrativ, diţia a ... a,ditura &ll 8ecH,

8uc, 2002, vol .;A @evista Dreptul nr A5200A;4 =roveanu *i(ai, >ratat de drept administrativ, ditura -erma, 8uc 11?;? !opa ugen, lemente de drept administrativ, ditura 7ervo%7at, &rad, 200

4

principiul autonomiei locale

Documents