În anul 2009 au mai apãrut

In memoriamARTUR SILVESTRI

mărturii tulburătoare

ARTUR SILVESTRIFrumuseţea lumii cunoscuteZile de neuitat

ARTUR SILVESTRIVocaþia Cãii Singuratice de Cleopatra Lorinþiu

ARTUR SILVESTRIAPOCALYPSIS cum figuris.ªapte nuvele fantastice cu prolog ºi epilog.Ediþia a III-a

ARTUR SILVESTRIPerpetuum mobileEdiþia a II-a

În anul 2009 în curs de apariţie

În colecţia Pro memoria

ARTUR SILVESTRIEditorul sau grãdinarul dãruit

ARTUR SILVESTRIAºa cum l-am cunoscut

Reeditări

ARTUR SILVESTRIMemoria ca un concert baroc (vol. I, II, III)

ARTUR SILVESTRINu suntem singuri - (Convorbiri)

Colecþie iniþiatã ºi îngrijitã deMARIANA BRĂESCU SILVESTRI

ARTUR SILVESTRI

P R O M E M O R I A

Fapta culturală

Editura Carpathia 2009

Documentar alcãtuit de sociolog Teodora Mîndru135 de mãrturii

ARTUR SILVESTRI

P R O M E M O R I A

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiArtur Silvestri: Fapta culturalã / ed. coordonatã ºi îngrijitã de

Mariana Brãescu Silvestri; ed.: Teodora Mîndru - Bucureşti: Carpathia Press, 2009ISBN 978-973-7609-49-6

I. Brãescu-Silvestri, Mariana (coord.)II. Mîndru, Teodora (ed.)

821.135.1-09 Silvestri, A.

© CARPATHIA, 2009

7

O lecţie post mortem

Această carte s-a alcătuit, cum ar fi spusArtur Silvestri, de-a lungul unui an întreg.

Luni de zile au venit către noi mărturii ale acţiu-nilor sale culturale, ale faptelor sale. Zi de ziaproape din toate colţurile ţării dar şi din zări în-depărtate ale lumii şi-au trimis mesajele cei careîntr-un fel sau altul au fost atinşi de aripa de îngera grijii sale de a nu lăsa pierdute sau uitate fapteimportante, valori culturale importante.

De ce Fapta Culturală când de obicei sespune că, după un scriitor, ceea ce contează suntcărţile? Că nu mai interesează pe nimeni dacă afost un om rău sau un om bun. Contează doarcărţile şi doar cărţile se iau în consideraţie. Greşităperspectivă, cumplită perspectivă. Artur Silvestri afost înainte de toate, scriitor şi pentru aceasta peprimul loc în ierarhia oricăror valori a pus Scrisul,Cartea. Dar, scrisul fără morală, fără misiune,atrăgea el atenţia, nu e de ajuns. Pentru el, misi-unea, aceea pe care Dumnezeu i-a dat-o şi pe care

8

Dumnezeu o ştia mai bine decât el, devenise da-torie morală, obligaţie, o Golgotă pe care trebuiasă urce în ciuda tuturor opreliştilor. Şi mai ales, înciuda evidenţei. Îşi propunea prea mult, preamulte. Planurile sale erau cât pentru un minister,am mai spus-o, nu pentru un singur om, oricât dedotat, oricât de dăruit. Cu eforturi sisifice se stră-duia să înlăture uriaşa stâncă a nepăsării, adelăsării, a ignorării valorilor naţionale, a dez -nădejdii marginalizaţilor, oricît de valoroşi, a cărorvină nu era decât aceea că nu făceau parte dincorul corect politic indiferent faţă de cine, indifer-ent faţă de ce moment. Din această perspectivă,pot spune, Artur Silvestri s-a stins ca un martir, caun călugăr laic care îşi luase de bună voie asuprasa povara greşelilor timpului său şi sub această po-vară care până la urmă l-a strivit, încerca în-dreptarea. Poate niciodată această carte nu ar fiexistat dacă el însuşi, prin ceea ce a făcut, nu apredat şi nu a lăsat, post mortem, lecţia FaptelorMari, lecţia Omului Mare.

Mariana Brăescu Silvestri

9

O carte a faptelorAceastă carte trebuia să existe. Când, în acel decembrie

viforât, scriitoarea Mariana Brăescu a formulat titlul cărţii,Artur Silvestri - Fapta culturală, a folosit o calitate pe caresoţul său i-o admira foarte mult şi despre care a şi scris: aceeade a şti, de a intui exact ceea ce este relevant, ceea ce trebuiefăcut şi scris în momente esenţiale „ca şi cum i-ar dicta cineva“, intuiţie pe care Artur o numea insuflare.

Artur Silvestri - Fapta culturală este o carte a marilor pro-iecte culturale ce depăşesc sfera operei scrise: Asociaţia Ro-mână pentru Patrimoniu, Premiile Patrimoniului Naţional,Asociaţia Biblioteci pentru sate, tocmai pentru că acestea, deşifoarte cunoscute acum, pe urmă se pot uita uşor. Cartea defaţă este un documentar, dar nu o listă de inventar sau o sta-tistică impersonală. Fiindcă faptele lui Artur Silvestri, pentru afi înţelese şi apreciate corect în timp, trebuie cunoscute în în-tregime, de la gândul, intenţia care l-a pus în mişcare pe celcare a înfăptuit, la efectul lor şi la contextul în care s-au petre-cut. Altfel, cum s-ar putea înţelege şi aprecia, peste timp, ce auînsemnat Premiile Patrimoniului Naţional, pentru cel care le-a organizat şi pentru cei care le-au primit, fără a şti ce a fost,concret, „exclusivismul cultural“ postdecembrist şi ce a în-semnat pentru cei marginalizaţi, compensaþia în recunoaºtereoferită prin premiere ?

Sau ce au însemnat, pentru nişte şcolari ºi bibliotecaridin sate uitate de lume, cărţile şi revistele primite neaşteptat, îndar, de la omul bun care, de departe, s-a gândit la ei, să le tri-mită Lumina cărţii?

Artur Silvestri avea un principiu, pe care îl repeta ade-seori şi care mi-a fost prezent în minte în tot timpul alcătuirii

10

acestei cărţi: „Să nu ne înveţe nimeni ce am trăit noi”. Şi amcăutat să-i respect dorinţa, uzând de tot ceea ce formaþia meade sociolog m-a ajutat pentru a alcătui o carte a faptelor reale.

I-am citit încă o dată cărţile, sute de documente publicateon-line sau în tipărituri, mii de pagini de corespondenţă, ste-nograme, etc. Am completat documentarea în aprilie 2009,mergând pe urmele donaþiilor ºi premiilor, pentru a vedeaefectul, remanenþa acestor în fapte în timp ºi invitând persoa-nele implicate să-ºi amintească ºi să povestească.

Şi când am redactat cartea, „m-am retras în spatele sce-nei“ şi am lăsat să explice, să povestească, pe cei care au trăitaceste fapte: Artur Silvestri, care le-a gândit, iniţiat organizat,derulat şi pe cei care au beneficiat, cei care au primit premiile,cărţile, sfaturile, sprijinul lui. Am căutat, potrivind cu migalăaceste mărturii ºi documente, ca într-un puzzle, să refac princolaj desenul, conturul şi substanţa faptelor reale, adăugând,uneori depoziţia mea de martor ocular.

Cred că a rezultat o carte atipică, dar corectă, deºi, fatalincompletã, o carte document ce va păstra peste timp, Faptaculturală a lui Artur Silvestri, sprijinită pe cele135 de mărturiiale persoanelor im plicate sau martore, împotriva uitării şi aoricăror deformări şi minimalizări defãimãtoare.

Am alcătuit această carte ca un documentar, dar la sfâr-şit, când am recitit totul, am fost tulburată de sentimentul unuidialog pe care îl poartă şi acum Artur Silvestri, cu noi, con-temporani ºi urmaºi, toþi care „privim în aceeaºi direcþie”, cumspunea el. Un dialog ce va continua ºi în viitor prin efectulacestor fapte în timp şi prin modelul şi exemplul de urmat ce ni-l oferă ºi, pentru care, Artur Silvestri intră demn în galeria Pă-rinţilor Patriei de azi, prin care începe o nouă istorie de modele.

Teodora Mîndru

11

ASOCIAÞIA ROMÂNĂPENTRU PATRIMONIU,TREAPTĂ A ROMÂNIEI

TAINICE

Patrimoniul este acel spaþiu enigmatic ce însem-neazã deopotrivã univers de valori ºi univers al me-moriei, dar, mai întâi de toate, Urma de existenþã înistorie. De la clãdirile cu vechime, exprimând tradiþie,urmã ºi memorie ºi pânã la cãrþi uitate, risipite, pier-dute, de la personalitãþi ignorate ºi fapte ce ar bine-me-rita recunoaºtere publicã ºi exemplificare drept modelsocial ºi pânã la idei ce nu se evocã ºi se pierd ºi se uitã– iatã o imensã geografie de valori a cãror coeziunetrebuie realizatã ºi pãzitã cãci, la drept vorbind, Patri-moniul în sine este ceva tainic, este Pomenirea Pãrin -þilor.

Artur Silvestri

C A P I T O L U L I

13

România Tainică ºiRomâniile de suprafaþă

Artur Silvestri a descris ºi explicat realita-tea României de astăzi, prin existenþa a

două lumi paralele aproape, care nu se intersec-tează, chiar dacă uneori lasă această impresie: Ro-mânia (sau Româniile) de suprafaþă ºi RomâniaTainică.

România de suprafaþă este România oficială, astatului, a puterii, condusă de „stăpânii clipei“ ºi deacoliþii lor, elitele ce deþin nu numai puterea în statºi bogăþia ci puterea de a domina ºi în viaþa socială,culturală, mass media etc. Puterea lor e mare acum,dar, în istorie, e trecătoare, de aceea îi numeºte”stăpânii clipei de azi”, reproºându-le (ca ºi mulþidintre noi), corupþia ºi indiferenþa faþă de þară,neam, patrimoniul naþional etc. Oricât ar fi de pu-ternici acum, pe scena publică, sunt trecători.

„Româniile de suprafaþă sunt alcătuite din toatăaceastă desfăºurare neaºezată, fovistă ºi indecisă, in-capabilă a comunica distinct ºi, deopotrivă, a vorbicompatibil cu noi. Dar cine suntem noi ? Noi suntemun popor vechi, suntem unul dintre cele mai vechi po-poare ale Europei, în a cărui componenþă s-a depus

14

un tipar pe care tocmai taina întocmirii poporuluiromân o poate evidenþia ºi această imagine de rea-lităþi sublunare ce se sustrag clipei celei repede, de ieri,de alaltăieri ºi poate de poimâine.1“

Au mai fost vremuri grele, de ameninþare nunumai a teritoriului ºi economiei, ci chiar a fiinþei na-þionale exprimate prin limbă, cultură, spiritualitate.Momentul istoric actual este, după părerea lui ArturSilvestri, tot o mare încercare a existenþei noastre na-þionale, dar, peste care, poporul nostru, unul din celemai vechi popoare ale Europei, va trece, aºa cum afăcut-o ºi în alte vremuri de cumpănă naþională.

„Eu cred că există o Românie frumoasă, harnică ºiputernică ºi care ºtie ce are de făcut din instinct. Deaceea sunt încredinþat că noi nu trăim o criză istorică.Noi trăim doar iluzia greºită că există numai Româniilede suprafaþă, unde răul românesc s-a mobilizat. Dar înadânc, unde se scrie istorie autentică, lucrurile se înºirăîn datele lor fundamentale, aºa cum s-au înºiruit ºi pevremea fanarioþilor ºi cum or fi fost ºi pe vremea cuce-ririlor romane: dar, în e senþă, această fibră puternicăexistă ºi funcþionează de la sine.2“

Continuitatea aceasta în istorie, uneori împotrivatuturor forþelor ºi evidenþelor, þine chiar de enigma al-cătuirii poporului nostru: nu este în nici un caz rod alstratului superficial al Româniilor de suprafaþă, ci forþa

1 Artur Silvestri, România Tainicã este o realitate..., interviu V. Tomoiagã,în vol. Nu suntem singuri, CARPATHIA PRESS 2006, p 63

2 Artur Silvestri, Eu cred cã existã o Românie frumoasã, harnicã ºi pu ter-nicã.., interviu de Veronica Balaj, publicat în vol. Nu suntem singuri,CARPATHIA PRESS, 2006, p 45

15

profundă a României Tainice, „acolo unde se scrie isto-rie autenticã“, acolo unde f i i n þ a naþională „se refugiază“în vremuri grele.

Aºa a ieºit la suprafaþă ºi s-a manifestat, în isto-rie, forþa României Tainice care a păstrat fiinþa na-þională ameninþată de distrugere în epoca fanariotă,izbucnind apoi, la lumină, mai puternică ºi mai valo-roasă, în cultură, în sec al XIX-lea.

Iatã cum descrie Artur Silvestri evenimentele is-torice:

„...Există un divorţ între cele două Românii. «Ro-mâniile de suprafaţă» nu mai sunt înţelese – dacă or fifost vreodată! – ca apar ţi nând acestui agregat straniu şimisterios care este o colectivitate isto rică. Şi, poate, de-aceea vom avea aici ceea ce am avut şi în secolul XVIIIcând românii erau zvârliţi într-o subistorie atunci cândse vorbea greceşte la palate şi protipendada venea de laFanar şi când tiparul era grecesc, când manuscrisele, cetrebuiau să fie ro mâ neşti, puteau să se alcătuiască doarprin mănăstiri şi la boierii aflaţi la moşie. În urma aces-tei retrageri aparente din istorie când România Tainică –despre care tot vorbesc – şi-a consumat mi siunea ei de aface legătura între cei de dinainte, înaintând în nevăzutca o pânză freatică spre «cei care urmează să fie», înurma acestui proces spun – au apărut şi Tudor Vladi-mirescu şi paşoptiştii; apoi, odată cu Eminescu, mira-colul. Ţineţi minte cum spunea Heliade Rădulescudespre cum învăţase româneşte de pe manuscrisele dinmânăstiri.“3

3 Artur Silvestri, Aceastã Românie Tainicã lucreazã ºi, în cele din urmã,va birui interviu de Anca Bãrbulescu, în vol publicat în vol Nu suntem singuri,CARPATHIA PRESS, 2006, p 52

16

Ceea ce inspirã încredere este faptul cã au existattimpuri în care România Tainică s-a impus, din pro-funzime, a ieºit la suprafaþă în momentele grele, cu oforþă extraordinară, provenind din secole adunate înadâncuri, ceea ce în vremuri obiºnuite nu se observăaproape, dar ar trebui să cercetăm mai în adânc.

Cum s-au întâmplat aceste evenimente de legendădin istoria poporului, Artur Silvestri nu explică întot-deauna, parcă învăluie totul într-o mantie enigmaticăa timpului istoric, menþinând misterul României Tai-nice, cu o aură aproape mistică. De fapt, în profun-zime, textul aparent literar include o explicaþiefundamentată ºtiinþific până la un moment dat (într-un orizont de dezbatere politologică, sociologică ºi fi-losofică asupra rolului statului, confruntată cuopþiunea istorică protocronistă), până la un anumitpunct, dincolo de care începe miracolul în existenþapoporului, miracol ce þine de clipe mari. Timpul fun-damental, illo tempore, vârsta de aur.

Un astfel de timp istoric a fost domnia lui ªtefancel Mare, „Marele Model ºi, de fapt, Marele Simbol: elrămâne, în chip definitiv, ªtefan voievodul Moldovei celSfânt“, cel care „îºi doarme acum la Putna somnul greu,neobiºnuit, reversibil de Păzitor ºi de Judecător...

...Aceasta este concepþia unui Stat vegetal, de faptStatul adevărat, vechi, organizarea de speþă unde in-dividul luat în parte nu-i altceva decât o repetare detipar ºi orice alte întocmiri decât aceasta sunt abiaumbre trecătoare, derivaþie care piere, substitut ilegi-tim.“4

4 Artur Silvestri, Stãpânul statului vegetal, în vol. Memoria ca un concertbaroc, vol. II, Ofrandã aproape fãrã grai, CARPATHIA PRESS, 2004, p 55

17

Cu siguranþă textul trebuie înþeles în sensul săufigurativ, nu literal. Concepþia asupra statului natu-ral, vegetal, cum îi spune Artur Silvestri merită oatenþie ºi decriptare minuþioasă, ceea ce nu este ros-tul acestei cărþi „a Faptelor“.

Dar, cred eu că este important de reþinut deaici, pentru înþelegerea faptelor culturale ale luiArtur Silvestri, că după părerea lui, revenirea la onormalitate statală la noi, e posibilă prin elimina-rea existenþei duale ºi contradictorii a celor „douăRomânii“, România Tainică ºi Româniile de supra-faþă, este prin ridicarea la suprafaþă, la cârmă, aModelelor, Exemplelor, Tiparelor umane ale Ro-mâniei Tainice.

Un prim pas necesar este identificarea, culti-varea ºi păstrarea Patrimoniului Naþional de Mo-dele de Oameni Mari, Părinþi ai Patriei de azi, avalorilor spirituale, culturale, istorice, autenticeale poporului român, pentru ca acestea să asigurecon tinuitatea fiinþei noastre naþionale. La fel denecesar este, pentru a ne construi un viitor, să ne re-cuperăm trecutul, bogăþia valorică a mileniilor deexistenþă de la daco-geþi.

„Bogaţi suntem căci venim de demult şi cîteva miide ani de acu mulare culturală au efect şi se presimtmai mult decât se ob servă de obicei. Căci, adesea, înloc să ne cunoaştem mai bine de cît o facem, noi de-plângem istoria ostilă şi locul blestemat unde ne aşe-zarăm, în loc să ne clarificăm cine suntem şi,ştiindu-ne obâr şia, încotro ne îndreptăm.“ 5

5 Artur Silvestri, Interviu de Veronica Balaj în vol. Nu suntem singuri,CARPATHIA PRESS 2006, p 42

18

Însă, când statul este departe de a fi „statulvegetal“, ci devine oprimant, când este o „Româ-nie de suprafaþă“, nepăsătoare faþă de prezent ºiviitor, salvarea poate veni doar din România Tai-nică, din efortul cetăþenesc de a lua iniþiativa ºi ase substitui statului, creându-ºi instituþiile nece-sare pentru a lua în grijă ºi în stăpânire Patrimo-niul Naþional ºi viitorul lui.

Iatã de ce a fost înfiinþatã Asociaþia Românãpentru Patrimoniu:

”Ceea ce descriu e un sentiment absolut tulbur-ător. Sentimentul risipei şi, poate, al morţii defini-tive. În faţa morţii definitive nu trebuie să neplângem ci să întreprindem orice o poate opri sauînlătura. Dar ce s-ar putea întreprinde când însuşiStatul Român este nepăsător şi risipitor, când bi-bliotecile au cărţi din ce în ce mai puţine, când de laSarmisegetusa se fură cărămidă ca să se facă gar-duri de gospodărie? Lucrarea acestui marasm, cepare orânduit de o doctrină a prezentului impresio-nează prin virulenţă şi, deci, prin puterea de a serăspândi.

Şi, totuşi, ceva trebuie făcut acolo unde institu-ţiile statului nu sunt capabile ori sunt rău voitoare,răspunsul cetăţenesc apare şi, deseori, sfârşeşte prina se impune. Noi am început, văzând epoca, şi direc-tivele ei, să ne îngrijim de patrimoniu, adică de me-morie.6

6 Artur Silvestri, Eu cred cã existã o Românie frumoasã ºi harnicã...in-terviu de Veronica Bãlaj în vol. Nu suntem singuri, CARPATHIA PRESS2006, p 43

19

O treaptă a României Tainice

„Asociaþia Română pentru Patrimoniu este otreaptă a României Tainice. Nu e mult, nu-i puþin. Im-portant este că există. Dar dacă ajungem la ceea ceinvoc frecvent ºi anume Pomenirea Părinþilor, cred cănu facem puþin….

Am vrut, deci, să arătăm învăþături. Întâi, că pu-terea e la cetăþeni. Acolo e puterea, nu în altă parte!Cine le-a dat puterea, le-a dat-o lor! ªi să mai spunemceva ºi anume că nu suntem singuri. Nimeni nu e sin-gur dacă se gândeºte bine ºi priveºte în jur, căci îºi vaîntâlni, de bună seamă, rudeniile. ªi, apoi, că nu tre-buie să ne fie frică. ªi nu numai că nu trebuie să ne fiefrică ci ºi, dacă avem o datorie a vieþii noastre pepământ - trebuie să ne-o ducem la capăt! Indiferent decum ar fi - o datorie mai mică sau mai mare - noi tre-buie să o ducem până la capăt. De aceea am făcutaceste lucruri, le-am făcut ºi pentru a fi ºi exemplu ºimodel, dar ºi pentru a se vedea că aceste patru în-văþături reprezintă o Cale. Nu e Calea, e una dintreele.7

Aºa descria Artur Silvestri þelurile Asociaþiei pecare a înfiinþat-o ºi a direcþionat-o în slujba Patri-moniului Naþional.

7 Artur Silvestri, Sunt un om liber, Interviu de Radu Cãjvãneanu, în vol.Nu suntem singuri, idem, p 79-80;

20

Asociaþia Românăpentru Patrimoniu8

- scurtã prezentare -

Asociaţia Română pentru Patrimoniu şi-a înce-put activităţile în anul 2004, fiind creaţia unui grup deintelectuali, scriitori şi oameni de afaceri care au con-siderat că această iniþiativă cetăþenească a lui Artur Sil-vestri, este utilă şi corespunde unor necesităţi evidenteale societăţii româneşti.

Personalităţi participante iniþial

� Prof.Artur Silvestri, România, preşedinte şi fondato-rul ARP� Prof. Dr. Francis Dessart, Belgia, presedinte deonoare ARP� Alexandru Nemoianu, S.U.A., istoric, redactor „In-formation bulletin“, � Bucur Chiriac, scriitor, colectionar de artã� Dr. Dimitrie Grama, medic, scriitor, Danemarca, di-rector revista „Neamul Românesc“� Ion Marin Almăjan, scriitor, director revista on-line„Luceafãrul Românesc“� Ioan Miclău, Australia, scriitor, poet, director revista„Iosif Vulcan“

8Asociaþia Românã pentru Patrimoniu, document de organizare,http://arp-romania.com

21

Obiective prioritare

� Cunoaşterea realităţilor româneşti în diversi-tatea lor istorică şi actuală, pentru a puteaacţiona în scopul păstrării patrimoniului demodele ºi exemple de urmat.� Cunoaºterea activităţilor cetăţeneşti în acestedomenii; comunicare permanentă cu grupuri,organizaţii şi instituţii aflate oriunde în lume,care prin obiectivele lor îşi propun un ţel colec-tiv asemănător.� Sprijinirea unor asociaţii, publicaţii, grupuri,instituţii de stat (şcoli, biblioteci, muzee etc.)unde preocupările pentru tradiţie şi istorie ro-mânească sunt cultivate şi dezvoltate cu consec-venţă şi rezultate deosebite.� Sprijinirea autorilor de cercetări de istorio-grafie locală şi orice fel de studii cu caracter„localist“(în domeniu laic sau religios).� Identificarea şi popularizarea grupurilor cul-turale constituite (sau în curs de a se constitui),promovarea prin mijloacele ARP a manifestu-lui lor cultural, a reprezentanţilor şi publicaţiileeditate de acestea.� Sprijinirea formelor locale de muzeografie siînvăţământ popular.� Cunoaşterea stării unor monumente locale,de orice fel, indiferent dacă acestea sunt sau nu

22

incluse în programele curente de protecþie depatrimoniu.� Identificarea ºi promovarea personalitãþilorlocale (în mediul rural, urban şi în comunităţiromâneşti de pretutindeni) a operei lor, a ini-ţiativelor culturale, a temelor de cercetare,cãrţi proprii aflate în curs de editare � Identificarea ºi promovarea unor iniþiative lo-cale şi regionale de mare impact cultural, mani-festãri culturale, festivaluri, lansări depublicaţii dedicate tematicii tradiţiei, culegeriide documente şi literaturii (cu precãdere regio- nale)� Identificarea ºi promovarea oricăror eveni-mente cu caracter istoric, prea puţin cunoscu tesau neglijate.9

Aceste obiective generoase, au fost gânditeastfel încât să se susþină ºi să se realizeze îm-preună ºi consecvent urmărite. Dar pentru aces-tea nu erau suficiente acþiuni punctuale ºi răzleþe,cum se întâmplă la multe asociaþii ºi fundaþii. Eranevoie de proiecte ºi programe, de capacitate or-ganizaþională, logistică, resurse umane, materialeºi financiare, notorietatea cu nume bun, prestigiulcare să inspire încredere, care să aibã relaþii ºi con-tacte utile, cola bo ratori.

9Asociaþia Românã pentru Patrimoniu, http://arp-romania.com

23

Proiecte ºi programe ale AsociaþieiRomâne pentru Patrimoniu

„Eforturile de a crea instituţii, programe şi proiectede interes public major s-au sprijinit exclusiv pe iniţia-tivă privată şi pe colaborarea unui mare număr de spe-cialişti independenţi şi organizaţii culturale româneşti,din ţară şi din străinătate. Tot ce s-a făcut până acums-a făcut prin voluntariat.

Asociaţia şi-a propus să completeze cu realizărileei tematica abandonată, în mod voit sau inerţial, de cătreinstituţiile publice. Acesta este răspunsul cetăţenesc pecare fondatorii organizaţiei îl consideră soluţia sigurăpentru o Românie viitoare stabilă şi echilibrată.“10

Aceste principii organizatorice reflectã concep-þia lui Artur Silvestri despre acþiunea în stratul Ro-mâniei Tainice.

Trei mari proiecte ARP au fost iniþiate ºi co-or donate de Artur Silvestri, proiecte care au adusAsociaþiei Române pentru Patrimoniu cadrul or ga -ni zaþional-instituþional, notorietatea, contactele ne-cesare, colaboratorii-persoane fizice, organizaþii,instituþii - prin care s-au derulat, timp de 4 ani, ves-titele programe ARP, þintite pe obiectivele concrete.

10 ARP - Asociaþia Românã pentru Patrimoniu, pagina web

24

� PREMIILE PATRIMONIULUI ROMÂ-NESC, manifestare culturalã prestigioasă, dincare s-au derulat primele trei ediþii.

� INTERMUNDUS MEDIA, cel mai mare grupromânesc de presă electronic, cuprinzând 18publicaþii periodice ºi 100 de pagini web admi-nistrate, prin care se realizeazã programulINTERMUNDUS - „pune românii în legãturã“

� Editurile ARP: CARPATHIA PRESS, KO-GAION EDITION, INTERMUNDUS

Aceste Proiecte mari, cardinale, au fost com-pletate ºi susþinute cu acþiuni derulate în parte-neriat cultural cu alte instituþii ºi organizaþii,culturale, istorice, de presă, fie create tot de ArturSilvestri (Asociaþia Biblioteci pentru sate, Asocia-þia Scriitorilor Creºtini) – fie organizaþii ºi aso-ciaþii partenere în reþeaua culturală a AsociaþieiRomâne pentru Patrimoniu.

Volumul „Artur Silvestri Fapta culturalã“ nuepuizeazã prezentarea acestor mari proiecte ºi ac-þiuni. Doar „Premiile Patrimoniului Românesc“ potfi cuprinse în paginile cãrþii de faþã, iar celelalte fapteculturale, respectiv Intermundus Media ºi editurilevor fi prezentate în volumul „Artur Silvestri - Grãdi-narul dãruit“.

25

PREMIILE PATRIMONIULUIROMÂNESC – ÎNCEPUTULUNEI ISTORII DE MODELE

În tot ceea ce facem astăzi prin efort colectiv seadunã o întâie pagină de istorie de modele şi în aceastaconstă, înainte de toate, forţa şi însemnătatea contri-buţiei ce aducem. Acest mod de a vedea îşi arată în-semnătatea în imediat, dar va veni o vreme când vadeveni însăşi condiţia de a fi şi când vom fi obligaţi,dacă voim să mai existăm, să ne compunem prin în-tregire friza de semne secrete sau Panteon populat dechipuri cărora Patria le este recunoscătoare, fiindcă şiei au înţeles care este datoria lor faţă de ea.

Iar toţi aceştia, care şi-au înţeles misiunea faţă depatrie şi anume contribuţia la Binele colectiv, trebuienumiţi, cu respect şi recunoştinţă, Părinţi ai patriei deazi şi păstraţi în Panteonul naţional înscris în conştiin -ţe, în memoria colectivă a neamului românesc.

Artur Silvestri

C A P I T O L U L I I

27

Părinþii Patriei de azimodele ºi exemple de urmat

Într-o societate afectată de lipsa reperelormorale, a modelelor culturale ºi comporta-

mentale valoroase, Artur Silvestri propune, prinPremiile ARP noi repere morale „modele ºi exem-ple de urmat“ :

„... Noi am început prin identificarea reperelor,arătând prin instituirea Premiilor Patrimoniului Ro-mânesc, existenta unor modele şi exemple care săpoată fi urmate şi dezvoltate într-o vreme când ideeaînsăşi de model era considerată a fi caducă şi inutilă.“1

Identificarea acestora se face pe baza unor cri-terii noi, ce reflectă o atitudine de respect ºi interespentru valori autentice, personalităþi, opere, faptedimensionate moral:

• Cel dintâi criteriu trebuie să fie “Fapta, deorice mărime vizibilă ar fi aceasta“, adică realiza-rea proprie. Se înţelegea că vorbele frumoase, ideile,oricât de minunate, doar afirmate, nefinalizate într-orealizare, nu sunt suficiente.

• Al doilea criteriu trebuie să fie înţelegerea şiasumarea liberă a misiunii, a datoriei faţă de patrieşi a sensului acţiunii pentru Binele colectiv.

1 PRINCIPII, Pilda paºilor mãrunþi, 18 aug. 2007site ARP http://arp-romania.com

28

„Reperele propuse de noi au avut din principiu uncaracter paralel cu tabla de valori impusă de presiu-nile zilei şi din acest motiv inventarul de modele a sur-prins în anumite detalii. Teme amânate, ocultate sauconsiderate eretice, studioşi şi savanţi uitaţi, «făcuţianonimi», pentru a se lăsa cale liberă notorietăţilor in-ventate sau fabricate, domenii întregi «satanizate» şiabandonate din raţiuni de ideologie anti-autohtonistă,înţelepţi creştini ce vieţuiesc în penumbră dar socotiţide mulţimi ca adevăraţii ei Voievozi, dascăli şi «popide ţară» dispreţuiţi de belferismul aşa-ziselor elite in-congruente ce se întreţin din banul celor pe care îi de-testă cu aroganţă – o întreagă friză de Oameni aiFaptei a fost constituită prin ceea ce noi am denumitPremiile Patrimoniului Românesc. Căci aceştia se in-clud de la sine în ceea ce defineşte, de fapt, Patrimo-niul, adică Lumea părinţilor“.2

•Al treilea criteriu trebuie să fie respingereaideii de „elită“ confirmată instituþional, de ierarhi-zare a valorilor după false criterii:

„Noi am respins aprioric ideea eronată de elităaşa cum este ea înţeleasă astăzi, care ar fi însemnat osimplă categorie de «notorietăţi» sterile şi «reprezen-tative» (în urmarea reprezentativităţii fabricate, ce estespecifică acestui timp). Dacă aceasta ar fi existat în ac-ţiunea ce o desfăşurăm, atunci scopul ultim ar fi fostnu Binele colectiv, ci înlocuirea unor titulari de «insti-tuţii ocupate» cu alţii, într-o epocă rea când instituţiileînsele sunt inoperante şi lucrează prădalnic sau incert.

2 REPERE, 18 aug. 2007,site ARP http://arp-romania.com

29

În anii când România este stăpânită de «cei ce toarnănisipul în ceasuri», oprind timpul interior în loc, rege-nerarea instituţiilor ar fi constituit o întâie eroare şimateria încă unui război fără şanse (adăugat războiu-lui civil interminabil ce opune românilor pe români),aducând, deci, pierdere de energie utilă.“3

Ori, nu acesta este scopul ci, dimpotrivă, toc-mai Binele colectiv, prin identificarea ºi promova-rea atât de puternică a unor modele morale decomportament, încât acestea să declanºeze efectemari, fenomene psihocomportamentale de cât maimare amploare colectivă care „să tragă“ societateaîna inte, către obiective benefice.

Poate că ideea ar părea la prima vedere utopică,iluministă, (un iluminism combinat cu o fermă opþiunede credinþă ortodoxă), mai ales dacă includem valoa-rea de lumină ce o acordă Artur Silvestri cărþilor. Dar,dacă avem în vedere uriaºa posibilitate de influenþare,ca să nu zic manipulare a societăþii prin mass - media,dacă ne gândim puþin numai la ce înseamnă dictaturamodei liber consimþită asupra tinerilor, sau la com-portamentul consumatorist inculcat, ne dăm seama căeste foarte posibil. Voinþă ºi modele bune să fie!

Eu ºtiu din discuþiile noastre că Artur Silvestria fost capacitat, optimizat în această speranþă deexemplul „fenomenului de presă ºi social Casa Lux ºiPractic“- cum numea el extraordinara audienþă a re-vistelor editate de soþia sa, Mariana Brăescu Sil-vestri, prin trustul Casa Lux (3000 000 cititorilunar) ºi, mai ales, puterea acestora de a influenþa

3 Artur Silvestri, Gânduri în Duminica Datornicului nemilistiv, scrisoarecircularã, 28 aug. 2006, corespondenþã personalã artur.silvestri@gmail.com

30

concepþiile, atitudinile, modul de viaþă al cititorilor.Artur Silvestri urmărea foarte atent reacþia cititori-lor la reviste ºi la valorile promovate de acestea.Citea toate revistele, în mod deosebit scrisorile dela cititori publicate ºi sondajele de opinie, căutând săînþeleagă de unde venea forþa de a declanºa nunumai un fenomen de presă ci un adevărat fenomensocial. Artur Silvestri ºi-a dat seama că e posibil camodele ºi valori autentice, cu sorgintea în matriceaTradiþiei, să aibă această forþă, dacă sunt identifi-cate ºi promovate suficient, în lumea de unde pro-vin, adică în România Tainică.

31

O alternativă la culturaoficială exclusivistă

Dacă instituţiile oficiale ale statului nu permitcreaţia şi manifestarea culturală liberă, „trebuie săcreăm o reţea paralelă, să revitalizăm forme culturalevechi“, îndemna Artur Silvestri în cuvântările sale laaceste festivitãþi de premiere, dar ºi în scris.

„Premiile Patrimoniului deveniră un fel de friză cuportrete mari, care sunt reperele trebuitoare pentru omulromân de azi; şi poate şi de mâine. Astfel, noi am voit săarătăm sinteze clădite cu efort, cărţi importante, monu-mente, cărturari, truditori, suflete sacrificate. Unii dintrepremianţi sunt aproape istorie; alţii sunt bătrâni, uitaţisau risipiţi în lumea largă. Dar fapta a rămas.“ 4

Este fapta celor ce vor fi recunoscuþi ca părinţiai patriei de azi, răsplătiþi de Asociaþia Românăpentru Patrimoniu cu Diplome de Excelenþă ºi Pre-mii de Merit. Cum s-ar spune, într-un limbaj actua-lizat, Artur Silvestri, prin Premiile Patrimoniului dăun exemplu de iniţiativă şi acţiune cetăţenească şipropune societăţii civile să creeze, (să facem, spu-nea el, nu trebuie să cerem voie de la nimeni), oreţea culturală paralelă cu cea a statului, pentru dez-voltarea, afirmarea adevăratelor idealuri şi valoripatrimoniale naţionale.“

4Artur Silvestri, Interviu de Veronica Balaj, în vol. NU SUNTEM SIN-GURI, CARPATHIA PRESS 2006, p. 43

32

Premiile Patrimoniului Românesc- în fapte -

Din acest Proiect cultural istoric şi literar, numitPremiile Patrimoniului Naþional, (sau PremiileARP), atât de drag lui, în care a investit atât de multşi în care avea atât de mari speranţe, Artur Silvestria avut vreme să organizeze şi să se bucure doar deprimele trei ediţii:

Ediţia I – 23 martie 2005Ediţia a II-a – 27 septembrie 2005Ediţia a III-a – 17 martie 2006

Toate cele trei ediţii s-au desfăşurat la ClubulFloreasca din Bucureşti, locaţie devenită tradiţio-nală pentru evenimentele Asociaţiei Române pen-tru Patrimoniu. Ceremonia a fost de fiecare datăminuţios pregătită şi s-a bucurat de participareachiar peste aşteptări a invitaţilor (între 250-400 per-soane de fiecare dată), din lumea culturală româ-nească din toată ţara şi de peste hotare, împotrivaprejudecăţii conform căreia „cultura se face numaipe Calea Victoriei“ când, de fapt, spunea Artur Sil-vestri, ca un consecvent susþinător al noii geografiiculturale, „Cultura se face pretutindeni“.

În cele trei ediþii, 199 de personalităþi culturaleau fost distinse cu Diplome de Excelenþă ºi de

33

Merit: academicieni, ierarhi ºi preoþi, profesori uni-versitari, cercetători, istorici, scriitori, editori, jur-naliºti, critici literari ºi de artă, muzicologi, artiºtiplastici, pictori etc., toþi oameni ai Faptei, toþi avânda arăta, contemporanilor ºi urmaºilor, o Faptă cul-turală îndreptată spre binele colectiv.

Ediþia a IV-a a Premiilor Patrimoniului, pro-gramată pentru 2007 a fost întâi amânată pentru2008 ºi…a rămas un proiect pregătit până aproapede finalizare, lista propunerilor pentru nominalizărifiind aproape completată.

În ianuarie 2008, întorcându-se de la Rm. Vâl-cea, unde fusese invitat de onoare la „Zilele Curie-rul de Vâlcea“, Artur Silvestri împărtăºea unuiprieten gândurile sale despre organizarea Ediþiei aIV-a într-o formă nouă:

„Ideea ar fi ca în loc de o reuniune centralã sã rea-lizãm 12-15 întâlniri îmbrãcând cam toate regiunile,în cadrul unui ºir de contacte unificate sub numele deLuna Patrimoniului. Aceasta ar putea fi Aprilie, cuevoluþii de la Bunavestire pânã la Paºte care sunt anulacesta în 27 Aprilie. Stabilind trei, patru itinerarii, defelul :

- Rm. Vâlcea - Tg. Jiu - Slobozia ( Cãlãraºi ) -Buzãu - Adjud (Focºani)- Suceava - Arad ( Oradea) - Timiºoara - Reºita (Mehadia) - Braºov - Cluj-Napoca - Satu -Mare

(simple ipoteze, pot fi ºi alte propuneri) unde, în fie-care localitate, s-ar realiza o întrunire mai bine defi-nitã ca tematicã ºi conþinut ºi care sã cuprindã, fãrãaccent principal, ºi un moment festiv, de premiere a

34

celor distinºi regional cu Premiile Patrimoniului, arputea avea efecte mai bune ºi ar aduce o rãspândire amesajului în locuri foarte diferite (lansãri ºi prezentãride carte ar fi, la rândul lor, foarte utile.“5

Proiectul era interesant, dar…a rămas în pro-iect, alături de celelalte iniþiative, unele pornite, înfuncþiune, altele doar plănuite.

Obiectivele Premiilor Patrimoniului:

� Să evidenţieze sentimentul misiunii, al dato-riei faţă de aproapele şi faţă de neam, fapta bună,mare şi în raport de condiţiile şi puterile celui ce oînfăptuieşte (ex: o editură nu e un lucru mare dacăo face cineva în domeniu, într-un oraş mare, dar esteceva dacă este realizatã de un preot de ţară, într-ocomună).

� Să stimuleze pe cei ce fac faptele bune, să im-pulsioneze la acţiune, la continuarea, multiplicareaexemplului bun. Să arate importanţa acestor făptui-tori prin care trăieşte România Tainică şi va trăi înveac.

� Să creeze o stare de comuniune şi de emula-ţie, un fenomen socio-cultural cu rol pedagogic.(Unii au comentat, dar dacă stimularea se foloseştepe scară largă în şcoli, şi nu numai la clasele mici, şiîn resursele umane, în motivarea adulţilor pentrucreşterea performanţelor profesionale, de ce nu s-arputea folosi la aceste premii?)

5 Artur Silvestri, extras corespondenþã personalã electronicã, 19 ian. 2008

35

Cum au fost identificaþi ºi selectaþicandidaþii pentru nominalizare,

apoi laureaþii Premiilorde Excelenþă?

Artur Silvestri era întotdeauna actualitatea la ziîn cultura românească. Citea ºi se informa perma-nent despre realizări, apariþii editoriale, concepte ºicurente noi, personalităþi, evenimente etc. Scana totceea ce apărea, cunoºtea foarte multe persoane dinmediul cultural ºi îndeosebi literar, chiar dacă aces-tea nu erau pe scena vizibilă a României de supra-faþă. Cu atât mai mult se interesa de cei ocultaþi,lăsaþi în uitare, marginalizaþi, în mod nejustificatprin realizările lor. Deci putea oricând să nominali-zeze 60-70 persoane ale căror performanþe lecunoºtea, în vederea premierii chiar pe merit, ceeace a ºi făcut, mai ales la prima ediþie a Premiilor.Dar el a dorit ca implicarea cetăþenească în acþiu-nile ARP, inclusiv în Premiile Patrimoniului să fiecât mai mare, să fie propuse personalităþi din afaracercului său. De aceea, Artur Silvestri a dat anunþurichiar în publicaþiile ARP ºi în revistele tipărite ac-cesibile, îndemnând cititorii să propună personali-tăþi culturale cunoscute lor, din zona sau domeniullor, pentru nominalizare la Premii.

36

Iată un exemplu de anunþ on-line:

PREMIILE DE EXCELENÞÃ ALE ASOCIAÞIEI ROMÂNE PENTRU PATRIMONIU

Premiile ARP sunt acordate anual, fiind atribuite încadrul unor festivităþi devenite tradiþionale. Nomi-nalizările pentru fiecare ediþie sunt de fiecare datãexpresia unei largi consultări cetăþeneºti. Propu-nerile pot fi făcute de organizaþii ºi grupuri cultu-rale, de instituþii cu activitate în domeniulînvăþământului ºi culturii, de personalităþi cunos-cute prin activitatea desfăºurată în acest domeniu.Nominalizările pot fi însoþite de o scurtă susþinere,iar acolo unde este cazul - de precizarea cărþii, lu-crării, faptei ce se propune pentru a fi laureată.Premiile Patrimoniului Românesc au reunit ceea ces-a numit „Fapta Mare“, atât în domeniul cercetă-rii istorice ºi culturale cât ºi prin iniþiative diverse,cu ecou ºi efect asupra conservării ºi dezvoltăriitradiþiilor româneºti.Propunerile pot fi trimise:- prin poºtă la adresa: ASOCIAÞIA ROMÂNĂ PENTRUPATRIMONIU, str. Ciprian Porumbescu nr.10, codpostal 010652, Bucureºti, România- prin fax, la nr. 0040/21/317.01.14- prin e-mail la adresa patrimonium@gmail.com6

6 Anunþ publicat pe pagina web patrimonium.ro@gmail.com

37

Desigur, propunerile trebuiau susþinute cu argu-mente faptice, care erau verificate de o comisie for-mată din 3 membri. La Ediþia I, de ex. aceºtia au fostprof. univ. dr. Virgiliu Eustaþiu Radulian (preºedinte),dr. Artur Silvestri ºi scriitorul colecþionar de artăBucur Chiriac, (membri), care analizau propunerile.

Respingerea ideilor de elită şi de ierarhie nuînsemna absenţa criteriilor de evaluare a celor no-minalizaţi, apoi laureaţi ai Premiilor Patrimoniului,dar Artur Silvestri, cu marea lui experienţă de criticliterar şi istoric al culturii şi civilizaţiei, ştia cât derelative pentru timpul istoric sunt ierarhizărilestricte ale contemporanilor, cunoştea atâtea cazuride recunoaşteri postume a valorii operelor unorscriitori, artişti, savanţi, încât dorea să evite posibi-litatea unor erori şi chiar abuzuri în sfera pe care opromova.

El însuşi proceda cu mare prudenţă, intere-sându-se şi documentându-se îndelung asupra celorcare intrau pe lista nominalizaţilor pentru premiilede excelenţă ale Patrimoniului Românesc, Lista luiSilvestri, listă publică, de personalitãþi susþinute cu ar-gumente şi pe care juriul le-a analizat apoi, toatăaceastă activitate desfăşurându-se într-o lume com-plet paralelă celei a instituţiilor statale, o lume a ini-ţiativei cetăţeneşti, manifestată chiar în completareaşi adnotarea acestei liste.

38

Laureaþii ºtiu asta cel mai bine.Unii dintre cei premiaþi nu ºtiau cum au ajuns

pe lista nominalizaþilor, fiind chiar surprinºi de fap-tul că Artur Silvestri le cunoºtea activitatea, deºi nuse cunoºteau personal sau dacă se cunoºteau, pentrucă nu credeau că Artur Silvestri ar fi fost interesat săle acorde astfel recunoaºterea meritelor lor. Dar toþicei întrebaþi, analizându-ºi activitatea ºi realizările,discutând cu comisia, sau numai cu Artur Silvestriau conºtientizat că motivul alegerii lor nu era cel alcunoºtinþei sau colaborării, ci faptele, realizările,operele istorice, literare etc. Adică motive reale,Fapta îndreptată către binele colectiv cum spuneaArtur Silvestri.

Iată câteva dintre răspunsurile diverse primatede la persoanele premiate.

• Prof. univ. dr. în filologie Nicolae Georgescu,Decanul Facultăţii de Litere şi Limbi Străine dincadrul Universităţii Hyperion:

Nominalizarea mea a fost, desigur, o surpriză –plăcută, dar surpriză. Nu sunt obişnuit cu premiile(am mai luat unul pentru debut în revista „Luceafă-rul“, în 1980, şi altul pentru debut editorial, în 1994– ambele, fără concurenţă, oferite de prieteni sauapropiaţi cu multă bunăvoinţă). Artur Silvestri ştiade mult de muncile mele sisifice pentru descâlcireaoperei şi vieţii lui Eminescu. Practic, ani la rând amdiscutat cu el şi cu alţi prieteni şi colegi despre pro-gramul pe care mi-l asumasem. Şi, la drept vorbind,am considerat acest program ca responsabilitatea

39

mea testamentară faţă de revista Luceafărul caremi-a primit mai întâi colaborarea şi apoi m-a an-gajat ca redactor pentru a dezvolta, întreţine, apăraeminescologia ca ştiinţă. M-a surprins nominaliza-rea la premiu tocmai prin aceea că nu-mi dădeamseama pentru ce anume mi se acorda: pentru stu-diile privind viaţa lui Eminescu – sau pentru cele pri-vind opera sa. Am avut totdeauna grijă să echilibrezaceste două domenii, să arăt că una fără alta nu sepoate, şi tare-mi era teamă că o evidenţiere anumeriscă să strice echilibrul. M-a bucurat, apoi, că juriul agăsit măsura corectă premiind tocmai acest echilibru.

• Preot prof. univ. dr. Theodor Damian, NewYork:

În primul rând pentru că revista Lumina Lină.Gracious Light pe care o editez şi public în NewYork se bucură de o foarte largă circulaţie în Ro-mânia precum şi de o presă foarte bună. În al doilearând, Artur Silvestri a fost un creator de valori, unpromotor al acestora cu un rafinat şi pronunţat simţal valorii. Acest simţ l-a făcut să le găsească, să leidentifice, să le definească şi apoi să le pună în cir-culaţie. Aşa se face că prin Lumina Lină dar şi princorespondenţa noastră, ca şi prin întâlnirile perso-nale, Artur Silvestri a aflat despre activitatea de cul-tură şi spiritualitate românească pe care o desfăşorîn America de peste 20 de ani prin Biserică, prin re-vista şi cenaclul Mihai Eminescu pe care le-am fon-dat acolo, ca şi prin activităţile de tip academicdesfăşurate prin Institutul Român de Teologie şiSpiritualitate Ortodoxă, pe care l-am înfiinţat în

40

1993 în New York, de promovarea valorilor culturiiromâne prin comunicările ţinute de mine şi ceilalţiinvitaţi la seminariile şi conferinţele pe care le or-ganizez fie prin Institut, fie prin Catedra de Filoso-fie şi Etică de la Metropolitan College of New York,unde sunt profesor din 1992. Apreciind această ac-tivitate, pe scurt indicată aici, Artur Silvestri a avutideea şi generozitatea de a-mi acorda Premiul Pa-trimoniului Românesc

• Prof. univ. dr. Ion Sandu: Eruditul Artur Silvestri, prin formaţia sa enci-

clopedică şi de mare educator, era interesat conti-nuu de excelenţa românească din toate domeniilede activitate, cu deosebire din cele care implică crea-tivitatea. Cred că Artur Silvestri a văzut în mine unperformer, prin tot ceea ce realizasem până la acelmoment şi ştia despre mine. Am fost foarte fericit,atunci, când înainte de premiere, respectabilul ArturSilvestri m-a invitat să ne cunoaştem, fără să-mi des-tăinuie surpriza care urma, decât la sfârşitul întâlni-rii, şi atunci foarte vag. Ştia multe despre mine, maiales că pusesem bazele primei specializări universi-tare de conservare a patrimoniului cultural în spaţiuleclesial, de care era legat. Deja era PreşedinteleAsociaţiei Române de Patrimoniu şi dorea o confir-mare directă a rezultatelor mele obţinute în activi-tatea de cercetare şi de educaţie. Discuţia cu domniasa a fost o mare plãcere, mă simţeam lângă un pa-triarh, un membru al României eterne şi profunde.Căldura prieteniei sale îmi încălzeşte şi acum sufle-tul şi a rămas o mângâiere pentru totdeauna.

41

• Prof. univ. dr. Florentin Smarandache, Uni-versity of New Mexico, USA:

Poetul Eugen Evu din Hunedoara m-a reco-mandat Asociatiei Române pentru Patrimoniu, careasociaþie mi-a acordat acest premiu pentru Antolo-gia Paradoxistã Internaþionalã, Vol. 4, apãrută în2004.

• Adrian Dinu Rachieru, profesor universitar,sociolog, critic şi istoric literar:

Sunt un colaborator vechi al revistei Luceafărul(seria M. Ungheanu), obţinând şi premiul pentrucritică (în 1982). Cel care mi-a comunicat vestea in-vitându-mă să vin în Capitală a fost Artur Silvestri.Astfel ne-am şi cunoscut. Iar nominalizarea pentruPremiul ARP, i se datorează negreşit şi vizează mo-numentala antologie Poeţi din Bucovina, ivită în1996.

• Alexandru Oproescu, bibliolog, filolog, mem-bru al Uniunii Scriitorilor:

Maestrul Artur mă cunoştea, era la curent cu rea-lizările mele în spaţiul cultural literar de la curburaCarpaţilor. Adesea venea la Saloanele literare aleBibliotecii Judeţene „V. Voiculescu“ – Buzău pecare o conduceam… aveam şi un prieten comun(Bucur Chiriac). Mi-a scris încurajator când m-ampensionat, în 2003, la instituţie: “mare e nevoia deînţelepţi“. Ne-am revăzut la Premiile Patrimoniului.

• Bucur Chiriac, scriitor, membru al Colecţio-narilor de artă, colaborator la reviste literare

A apreciat calităţile mele morale şi spirituale,

42

văzând în tot ce am făcut preocuparea mea con-stantă de a realiza o colecţie de artă valoroasă.

• Prof. univ. dr. Virgiliu Eustaţiu Radulian,Prim Vicepreşedinte al L.P.R.S. (Liga de PrietenieRomâno-Sârbă):

Iniţiativa de a mi se acorda Diploma şi Premiulde Excelenţă ale A.R.P. pe anul 2005 a aparţinut înîntregime d-lui Artur Silvestri şi a fost urmare a de-ciziei Consiliului Director A.R.P. din 7 iunie 2005,nominalizarea pentru “ansamblul operei culturaleşi memorialistica sa“. În scrisoarea ce mi-a adresat-ocu acest prilej, dr. Artur Silvestri - în calitatea ce o de-ţinea de Preşedinte al A.R.P. - menţiona că nomi-nalizarea mea “constituie o recunoaştere publică astrăduinţei admirabile ce aţi arătat pentru a se şti şia se dezvolta ceea ce românii înfăptuiră în istoria lorpresărată de sacrificii“. Această recunoaştere a fost- consider - şi urmare a unei fructuoase colaborăriîntre mine şi Domnia Sa, începând din primăvaraanului 2003, în diverse domenii ale promovării ac-ţiunii culturale şi publicistice şi în alte domenii alespiritualităţii româneşti, netăgăduite fronturi de so-lidaritate şi năzuinţe colective, pentru a căror iz-bândă am luptat cu vigoare, ardoare şi însufleţireîmpreună, în numele şi pentru triumful unei cauzefundamentale - fapta bună - dăruită României tai-nice şi profunde, străvechi şi perpetue, precum ºi re-naşterii şi revigorării spiritualităţii româneşti.

La convergenţa opiniilor, acţiunilor şi faptelornoastre culturale au contribuit multe preocupări de in-teres şi de acţiune comune, cât şi cultivarea aceloraşi

43

valori morale, culturale şi spirituale, consacrate prinfaptele şi pildele vieţuirii noastre, ca intelectuali, creş-tini şi cărturari aparţinând trup şi suflet aceluiaşi uni-vers sufletesc. Printre altele, şi intensa, captivantacorespondenţă ce a funcţionat între noi, devenindaproape o comunicare simbolică, şi-a adus de ase-menea contribuţie preţioasă. La care (corespon-denţă) s-au adãugat frecvenþele ºi emoþionanteledialoguri în care ne antrenam pe diverse teme laice ºireligioase din acele vremuri.

Ne-am descoperit astfel reciproc interferenţe ui-mitoare, cum dânsul însuşi mărturisea (într-o scrisoarece-mi trimisese din Barcelona): “conturând lupta ceduceam împreună pentru triumful unei lumi iubitoarede mai bine, care să depăşească timpul trecător“.

• Prof. univ. dr. în Bizantinologie, Emilian Po-pescu, membru al Academiei Române:

Nu ştiu. Presupun că activitatea mea ştiintificădedicată istoriei bizantine şi primului mileniu creş-tin a contribuit la nominalizarea mea. Poate şi acti-vitatea didactică de profesor pentru IstoriaBizanţului la Universitatea din Bucureşti şi la Uni-versitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi.

• Lucian Hetco, manager revista AGERO,Stuttgart, Germania, Preşedintele Ligii AsociaţiilorRomâneşti din Germania:

L-am cunoscut pe dl. Silvestri în anul 2004. Pre-miul l-am primit în toamna anului 2005. Am cores-pondat cu Domnia Sa, de la bun început intensiv, întot cursul anilor 2004 şi 2005, dar şi dupã aceea. No-

44

minalizarea a fost rezultatul aprecierii publice a re-vistei de cultură AGERO pe internet, revistă pe careo conduc din anul 2000, prima din Germania, şi carela acea vreme avea deja câteva sute de corespon-denţi de limbă română de pretutindeni. De aseme-nea, dlui Silvestri îi era cunoscută activitatea mea capromotor cultural în Germania în cadrul AGEROprecum şi activitatea mea ca preºedinte al Ligii Aso-ciaţiilor Româneşti din Germania, în special prinpromovarea spiritului românesc, activităţile cultu-rale şi cu caracter social – cenaclurile AGERO, orialte manifestări culturale diverse la care am luatparte, pe teme româneºti de istorie, cultură, poezie,artă si filozofie. În Stuttgart, în special, fiind cena-cluri la care am avut în mod regulat invitaţi din ţarăşi din străinătate, multe personalităţi româneşti dinGermania, oameni de litere, istorici etc.

• Lucia Olaru Nenati, dr. în filologie, scrii-toare (poetă, prozatoare, eseistă ş.a.) jurnalistă,membră a Uniunii Scriitorilor din România şi aUniunii Jurnaliştilor Profesionişti:

Colaboram deja de ceva vreme la publicaţiileA.R.P. şi corespondasem cu Artur Silvestri pe mar-ginea acestei colaborări, când am primit propune-rea de-a participa la această festivitate de premiereşi anunţată fiindcă voi primi Premiul pentru fonda-rea Centrului Naţional Mihai Eminescu – de la Ipo-testi, Botoşani. Desigur că m-a bucurat această vesteca orice veste bună şi care înseamnă că cineva segândeşte la tine chiar dacă tu însuţi nu o faci preamult. Dar, am solicitat să se reformuleze în alt mod

45

titulatura premiului şi să nu mi se acorde mai multdecât merit cu adevărat. Artur Silvestri a dat curs cupromptitudine şi eleganţă solicitării mele, aşa că dis-tincţia mi s-a acordat în final pentru contribuţia lafondarea aşezământului muzeal Mihai Eminescu, Ipo-teşti şi pentru propagarea spiritului eminescian înlume, ceea ce acoperă perfect motivaţia acordăriiacestui premiu.

• Sabin Bodea, scriitor, poet, editor, directoral revistelor Viaţa de pretutindeni şi Viaţa ară-deană:

Maestrul Artur Silvestri îmi cunoscuse revistaViaţa arădeană, înfiinţată în 1994. După o discuţiela telefon, m-a invitat să particip la prima Ediţie adecernării Premiilor Patrimoniului Naţional, înmartie 2005. I-am spus atunci că voi veni şi cu pri-mul număr al revistei Viaţa de pretutindeni, care,atunci, avea 12 pagini, format A3. Bucuroşi deprima întâlnire, am hotărât să colaborăm, ceea ces-a şi întâmplat. După al doilea număr, care cres-cuse la 24 de pagini, maestrul Artur Silvestri a con-siderat că iniţiativa mea de-a lega gândurile,simţămintele şi scrisul românilor de pretutindeniîn paginile unei reviste merită aprecierea Asocia-ţiei pe care o patrona, iar apoi, văzând ascensiu-nea revistei, m-a nominalizat pentru Ediţia a II-aa Premiilor Patrimoniului Naţional, unde am pri-mit Diploma de excelenţă.

• Theodor Codreanu, prof. dr. în filologie, pro-zator, istoric şi critic literar:

Nominalizarea mea la Premiile Patrimoniului

46

Românesc s-a datorat, fără îndoială, lui Artur Sil-vestri. Mă cunoştea din vremea colaborării mele la re-vista Luceafărul, colaborare care a început de prin1986, datorită, în primul rând, invitaţiei lui Cezar Ivă-nescu. De atunci, i-am trimis aproape toate cărţilemele, inclusiv cea pe care el a propus-o pentru pre-miere.

• Nicolae Danciu Petniceanu, scriitor, redactorşef revista Vestea, Mehadia:

Cred că a fost încântat de revista Eminescu. L-aimpresionat în mod deosebit genericul revistei Emi-nescu - Luceafãrul românilor de pretutindeni: Artur Sil-vestri simţea româneşte, era un patriot inegalabil, unmare român.

• A.I. Brumaru, scriitor, redactor la revistaAstra, Braşov:

O colaborare, începută, cred, încă din anii ’70.Artur Silvestri oficia atunci în critica literară la Lu-ceafărul, eu eram de ani buni în aceeaşi poziţie la re-vista Astra din Braşov; era o conlucrare, prin urmare,care, depăşind mărginirile, neîngăduinţele epocii searătase a fi spornică ne va fi adus, era încredinţat maitânărul meu confrate – impozant cărturar, promotorcultural, nu în ultimul rând, scriitor – Artur Silvestri,pe o linie ideatică pe care el o va numi, nu mult dupăaceea, originism cultural (împlinit, isprăvit ulterior cuprogamul Reconquista).

Revenind la întrebare, cred că instituţia, dejaprestigioasă, a Premiilor pentru Patrimoniul Ro-mânesc îşi va fi motivat, în ceea ce mă priveşte, no-

47

minalizarea, în temeiul conceptului de originismcultural, dezvoltat, pus în operă, cum aminteam,de către Artur Silvestri. Probabil, cărţile mele Fi-inţă şi Loc, Despre Fiinţa Românească, Fiinţa mu-zicală să se fi, cum se spune, încadrat între puterile(sau limitările ce nu limitează, cum ar rosti gândi-torul cunoscut) ale conceptului silvestrian.

• Iosif Băcilă, profesor, poet şi publicist, re-dactor-şef al revistei Almăjana:

De-a lungul anilor, am publicat versuri în revis-tele literare şi de cultură de largă respiraţie din ţară:Luceafărul (Bucureşti), Familia (Oradea), Transil-vania (Sibiu), Orizont (Timişoara), Semenicul (Re-şiţa) etc. Bănuiesc că numele meu a fost întâlnit şireţinut de d-l Artur Silvestri. Decizia (nominaliza-rea) pentru a se acorda un Premiu revistei Almăjanaşi redactorului-şef cred însă cã a luat-o după ce s-aconsultat cu scriitorii şi publiciştii de frunte ai Ba-natului: Ion Marin Almăjan, Alexandru Nemoianu,Nicolae Danciu Petniceanu.

• I. Gaghii, director Biblioteca judeţeanăGiurgiu:

Marele om de cultură, deschizător de drumuri şicreator de destine, Artur Silvestri, a făcut, la iniţiativamea, o vizită Bibliotecii Judeţene „I.A. Bassara-bescu“ din Giurgiu, unde, intenţiona să înfiinţeze Fon-dul Documentar Naţional, care astăzi îi poartănumele. Această idee, a fondului documentar, s-anăscut după ce Domnia Sa lecturase volumul „Asaltspre crestele destinului – dicţionarul personalităţilor

48

giurgiuvene“, apărut la Editura Cronos din oraşul nos-tru, al cărui autor şi coordonator am fost, alături deElena Ştefan. Cartea, apărută în 2006, i-o făcusemcadou cu prilejul decernării premiilor ARP din acelan şi, impresionat de valoarea ei dar, mai ales, de fap-tul că aici era amintit şi Tit Simedrea, (rudă apropiatăa Domniei Sale) episcop al Hotinului şi Bălţilor, apoimitropolit al Bucovinei, a vrut să afle de la sursă maimulte date despre strămoşul distinsei sale familii.Ajuns la Giurgiu, nu s-a oprit doar la studierea docu-mentelor care îl interesau, ci a dorit să viziteze toatesecţiile bibliotecii, interesându-se atât de fondul decarte existent cât şi de proiectele ce le aveam în calitatede director al respectivei instituţii. După ce s-a docu-mentat îndeajuns, notându-şi cu meticulozitate fiecareaspect care îl interesa, ne-a promis sprijinul său ne-condiţionat, fiindcă, a spus: „aveţi aici, la Giurgiu, unveritabil templu al culturii ce merită a fi făcut cunoscutnu doar în ţară ci şi peste hotare“. Aşa a fost cunos-cută activitatea mea şi am ajuns să fiu nominalizat şisă mi se acorde Premiul de Excelenţă în bibliotecono-mie al ARP.

• Gheorghe Neagu, scriitor, jurnalist:Nu ştiu. Am fost chiar surprins, pentru că la capitalãse dau de obicei premii doar dacă eşti din Bucureşti

• Gheorghe Iscru, prof. univ. dr.în ştiinţe is-torice, dacolog:

Ne cunoşteam mai dinainte, mai purtasem dis-cuţii. Dar cred că după ce i-am dat d-lui Artur Sil-vestri cartea mea Traco-geto-dacii, naţiunea matcă

49

din spaţiul carpato-danubiano-balcanic şi citind-o,mi-a apreciat preocupările şi munca.

• Vladimir Brilinsky, jurnalist, redactor ºefDacia Magazin

Premiul de excelenţă a fost acordat FundaţieiDacia Revival şi revistei Dacia Magazin. Sincer, nuştim cum am ajuns în această postură. Probabil laurechile celor care au făcut nominalizările au ajunsşi acţiunile pe care Fundaţia Dacia Revival le-a în-treprins de mai bine de un deceniu, precum şi mili-tantismul cu care am abordat o adevărată luptăpentru salvarea cetăţilor dacice din Munţii Orăştieiatât faptic, adică punând mâna pe bâtă, cât şi în pa-ginile revistei Dacia Magazin. Ilustrul cărturar ArturSilvestri era cu ochii pe noi de mai multă vreme şiprobabil că a fost realmente impresionat de volumulremarcabil de muncă pe care l-am depus pentru sal-varea unei părţi importante a patrimoniului româ-nesc.

• Marin Toma, scriitor, editorul şi fondatorulrevistei Dor de Dor şi al săptămânalului Magazinulsatelor:

Revista Dor de Dor, consider că a fost uºor desesizat pe scena literară chiar şi prin numele său purromânesc şi a calităţii materialelor publicate. Apoi,a fost atenţia pe care a atras-o unui prieten de laCluj, poetul Al.Florin Ţene, care, invitat la Festivi-tăţile de premiere de la Bucureşti de către prof. dr.Artur Silvestri, mai înainte, îi propusese si aceastãrevistă apărută în Câmpia Bărăganului, într-un satprecum este Dor Mărunt.

50

• Zenovie Cârlugea, prof. dr. în filologie, poet,scriitor, critic şi istoric literar, dacolog:

Deşi debutasem cu douăzeci de ani înainte deRevoluţia din 1989, cu poezie şi critică literară, primulvolum de poezii mi-a apărut în 1994, la 44 de ani. În ia-nuarie 2005 am fondat la Tg.-Jiu revista de cultură„Portal-MĂIASTRA“, care, iată, în cei cinci ani deapariţie, a reuşit a deveni o revistă căutată de colabo-ratori români şi străini. În 2005 am editat lucrareaDACOROMANIA PROFUNDĂ – studii de dacolo-gie, în care publicam o serie de texte privind străve-chimea culturală multimilenară a strămoşilorcarpato-danubieni în spaţiul de obârşie. Aflând deaceste preocupări ale mele, dl Artur Silvestri – careparticipase el însuşi la câteva congrese de dacologie–a fost încântat. În acest fel, adică printr-o cunoaştereexactă a tot ceea ce fac, am fost nominalizat şi mi s-aacordat unul din Premiile Asociaţiei Române pentruPatrimoniu – „pentru cercetări în domeniul dacismu-lui“.

• Ilie Rad, prof. univ. dr., Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, critic si istoric literar, jurnalist:

Îl ştiam pe Artur Silvestri din timpul studenţiei,din paginile revistei Luceafãrul. Dar prima noas-trã luare de contact s-a produs graţie internetului.Cred cã, la un moment dat, mi-a fãcut propunerea dea fi nominalizat pentru un premiu, ca urmare a unuivolum cu interviurile acordate de Edgar Papu, pentrucare amândoi aveam o mare admiraţie.

La propunerea mea pentru lista de nominalizări,a luat un premiu şi scriitorul Ştefan J. Fay, care la 2

51

iulie anul acesta va împlini 90 de ani. Mi-a scris cã di-ploma primitã a însemnat foarte mult pentru dânsul.

• Bogdan I. Stanciu, inginer, coordonator ºi fon-dator, Asociaþia Altermedia, Preºedinte ºi fondator,Asociaþia Pro-vita Bucureºti:

La aceastã întrebare ar fi putut rãspunde doar dl.Silvestri... Bănuim, doar bănuim, că în neostoita sa do-rinþã de a strânge laolaltă cât mai mulţi oameni de va-loare, oameni preocupaţi de vremurile pe care le-afost dat să le trăiască, ne-a acordat şi nouă aceastãşansă. Nu ştiu, însă, cât am meritat-o - şi mai ales câtam onorat-o de atunci înainte.

• Ioan Miclãu, scriitor, poet, Cringila, Austra-lia:

Cred eu ca în urma unei munci potrivite, dar va-loarea critică si aprecierea, precum şi decizia reieşitădin experienţa dlui prof. dr. Artur Silvestri au fãcut săajung a fi nominalizat pentru Premiul PatrimoniuluiRomânesc. De fapt, chiar prin fondarea AsociaþieiARP, Bucureºti, România de către Artur Silvestri,Omul de geniu în cultura română ºi universală s-auputut institui aceste Premii ale Patrimoniului Româ-nesc, premii care esenţializează răsplata imenseimunci a tuturor premiaþilor.

• Miron Ţic, poet, prozator, eseist, memoria-list, autor monografii locale:

Am avut o lungă şi adevărată colaborare, timpîn care am simţit din plin omenia, cinstea şi priete-nia Domniei Sale Dr. Artur Silvestri şi multe schim-buri de scrisori, o colaborare sinceră, omenească şi

52

cu bune învoiri.Asociaţia Română pentru Patrimoniu Româ-

nesc a însemnat pentru mine o clipă de taină, unsprijin venit la timp, când puterile mele creatoaredădeau semne de slăbiciune şi chiar de decădere.Dr. Artur Silvestri a fost cel care m-a ridicat dinacea somnolenţă venită prea devreme, îndemnându-mă să scriu cărţile de istorie locală, între care se nu-mără volumul monografic Cronica de la IliaMureşană, pentru care am primit premiul. Tot ce amscris şi publicat în antologiile tipărite de către edi-tura Carpathia Press a însemnat o legătură de cu-rată şi adevărată amiciţie, de respect pentrucuvântul scris, cuvântul care să dăinuie peste timpînainte.

• Pavel Panduru, prof. istoric, autor de mono-grafii:

Vestea nominalizării pentru primirea Premiuluide Excelenţă al Patrimoniului Naţional pentru anul2006 am primit-o în februarie 2006, veste ce mi-a făcuto mare surpriză şi o deosebită plăcere.

După o corespondenţă de 2 ani cu regretatulprof. dr. Artur Silvestri, prin care arătam despre minecă mă preocupă istoria ţării, în general, şi a Banatului,în mod special, viaţa culturală, etnografia, folclorul şitradiţia românească la graniţa dintre imperii, fără acăuta glorii deşarte, am creat pilde demne de urmatpentru tineri, din faptele de arme ale strămoşilornoştri, care şi-au lăsat oasele pe câmpurile de bătaieale Europei, aducându-şi din plin contribuţia la reali-zarea marelui vis al românilor – România Mare.

53

Dorinţa mea de a căuta rădăcinile, izvoareleculturii la români, a coincis cu activitatea AsociaţieiRomâne de Patrimoniu sub auspiciile povăţuitoru-lui nostru, dr. Artur Silvestri, de reîmprospătare asuflului spiritualităţii româneşti, al culturii noastrevechi, pentru a se păstra viu sentimentul de româ-nism.

Pe lângă activitatea la catedră, am scris zeci dearticole şi studii despre istoria locurilor, etnografieşi folclor, viaţa culturală a Banatului de Munte. Deasemenea, am scris monografii ale unor localităţi şipersonalităţi culturale, militare şi preoţi.

54

Ediţia I Premiile Patrimoniul Naţional23 martie 2005, Bucureºti,

Clubul Floreasca

Teodora Mîndru:

Paºoptiºtii mileniului III

În seara zilei de 23 martie 2005, străbăteamcentrul capitalei, pe un bulevard cu nume de rezo-nanţă istorică şi decorat acum glorios cu reclame lalenjerie intimă, între clădiri cu faţada ciuntită deschele promiţând încă o apariţie selenară, din sticlăşi oţel beton, meditând la meschinăria trivială in-staurată în plin centrul capitalei ºi în viaþa noastră.

Mă îndreptam către un club de ţinută, dinapropierea lacului Floreasca, unde ºtiam că va avealoc o festivitate de premiere organizată de AsociaţiaRomână pentru Patrimoniu, fondată şi condusă deArtur Silvestri.

La Clubul Floreasca, evenimentul tocmai înce-pea şi câteva minute bune a trebuit să mă adaptez,ca atunci când schimbi brusc întunericul cu atmos-fera luminoasă. Vorbea chiar Artur Silvestri ºi pro-nunţa cuvinte pe care nu eram pregătită să le aud lao manifestare întru totul privată: istorie, patrie,neam, patrimoniu, panteon naţional, misiune, da-toria faţă de patrie etc... Nu-mi venea să cred, cu

55

atât mai mult, cu cât, o mare mulţime de persoanerespectabile, poate mai bine de 300, umplând sala,şezând pe scaune, cei mai în vârstă, dar foarte mulţiîn picioare, nu arătau nici o surprindere, dimpotrivă:primeau cuvintele, le împărtăşeau sensul, erau în re-zonanţă. Era un cadru elegant, mai degrabă clasic,dar nu învechit, cei de faţă erau în ţinute decente,mai sobre, dar în nici un caz desuet, înnobilate depatina de neconfundat al celor aplecaþi, de o viaþă,asupra cărţii. Intrasem deci, din cotidianul stridentîntr-o altă lume, aveam impresia că am greşit uşa şiam intrat în alt timp, în care, spunea Artur Silvestri,se preþuia ºi se urma Binele poruncilor biblice, îm-binat cu morala doctrinei getice a sacrificiului celuimai bun, dedicat faptei pentru neamul său.

Privind în jur, aveam o senzaþie inexplicabilă dedéjà vu, Şi, dintr-o dată mi-am dat seama că toatăadunarea aceasta, toată scena era ca o fotografiepurtând ştampila, descifrată doar cu infraroşii demoment istoric, din categoria celor pe care le-am pri-vit, cu religiozitate în anii de şcoală în cărţile de is-torie şi care marcau momente de cotitură, ilustrauadunări paşoptiste, unioniste, culturale, patriotice,ale unor vremuri glorioase sau cel puþin de nobileidealuri…

Eram la prima Ediţie a Premiilor PatrimoniuluiRomânesc, iar iniţiatorul, Maestrul Artur Silvestri,oficia „doctrina timpului istoric moral“ în care ne in-trodusese pe toţi cei prezenţi.

Artur Silvestri vorbea captivant, dominând salacu uşurinţă fără să ridice vocea: avea carismă, infor-maţii, darul vorbirii, o siguranþă calmă ºi liniºtitoare

56

în voce, şi ceva foarte rar în timpul din urmă: mora-litate, o moralitate creştină sui generis, pe fondulpreceptelor getice pentru care avea o apetenţăstructurală:

„Pentru că Patrimoniul însemnează de fapt cam totce ne defineşte. Şi dacă vorbim despre Patrimoniu tre-buie să vorbim despre pomenirea părinţilor, adică despre Părinţii în sensul cel mai larg – Părinţii Patriei. Să-ipomenim pe toţi cei care au fost înainte şi care vorbescşi lucrează pentru noi. Şi mai ales să pomenim – FaptaMare. Fapta Mare pe care unii au făcut-o, o fac şi o vorface, o vom face împreună.“

57

Ediþia I, 23 martie 2005Festivitatea de premiere

Fragment din stenogramã

Artur Silvestri: Bună seara. Bună seara tuturor.Sunt fericit că suntem atât de mulţi, că am rămas atât demulţi, că am rămas împreună şi acest lucru care emoţio-nează pe fiecare dintre noi care suntem în viaţă de faptînsemnează altceva şi anume că n-am uitat nimic din cenu trebuia uitat, şi atuncea însemnează că şi alţii care orsă vină după noi n-o să ne uite pe noi. Cum cred că estebine.

Astăzi am dorit să ne întâlnim... pentru că trebuiesă tragem o linie şi trebuie să spunem că mergem înainte,mergem înainte pentru ceva tainic care ni s-a dat defăcut. Toţi cei care suntem aici avem ceva de făcut. Pro-babil ceva important. Şi atunci am spus că este cel mainimerit să începem lucrarea Asociaţiei Române pentruPatrimoniu cu Premiile sale de excelenţă.

De ce asta?Pentru că patrimoniul însemnează de fapt cam tot

ce ne defineşte. Şi dacă vorbim despre patrimoniu tre-buie să vorbim despre pomenirea părinţilor, adică des-pre părinţi în sensul cel mai larg – Părinţii Patriei. Să-ipomenim pe toţi cei care au fost înainte şi care vorbescşi lucrează pentru noi. Şi mai ales să pomenim – Fapta

58

Mare. Fapta Mare pe care unii au făcut-o, o fac şi o vorface, o vom face împreună.

Asociaţia Română pentru Patrimoniu lucrează înce-pând de azi. Şi lucrează începând de azi în acest fel ca sădefinească exact reperele. Noi lucrăm pentru acest cevacare însemnează Pomenirea Părinţilor şi pentru faptaOmului Mare şi împotriva Uitării...Nu trebuie să ceremvoie de la nimeni, trebuie să punem mâna şi să facem. Şiacum am zis că dacă în ţara asta ne plângem poate în sineanoastră şi unii chiar cu voce mai tare că toate încep să sepiardă şi că încep să se strice, atunci să nu le lăsăm să sestrice. Nu trebuie să cerem voie de la cineva. Să nu lăsămsă se strice, să nu lăsăm să se risipească. Întâi să vedem cinece a făcut, cât a făcut şi să luăm Model şi Exemplu. Deaceea m-am gândit să recapitulăm Faptele Mari şi să ară-tăm excelenţa unde este ea. Nu e numai aici. E în multe lo-curi. Aşa ne-am priceput noi să alegem nu totalul ei, cieşantioane. În spatele fiecărui nume şi în spatele fiecăreicărţi stau sute de alte nume şi sute de alte cărţi. Aşa ne-amgândit. Şi poate că am greşit?! Dar de undeva trebuie săîncepem. Şi începem de aici.

……………………………………………………Şi anume Marele Premiu de excelenţă se acordă în

semn de recunoştinţă obştească şi continuă aducereaminte Mitropolitului Antonie Plămădeală, Mitropoli-tul Ardealului, pentru toată opera pe care a lăsat-o.Î.P.Sf. este suferind, Î. P. Sf. ne transmite îndemnul de aurma ceea ce i-a dat Dumnezeu să facă, adică o operă deOm Mare, de ctitor, de ce să mai spun că ştim cu toţii –Să-i dea Dumnezeu sănătate. Doamne, ajută.

Marele Premiu special – In memoriam – Savantu-lui Nestor Vornicescu – Mitropolitul Olteniei – Operă

59

mare, prezenţă voievodală şi cel care a dezgropat litera-tura străromână. Nu-i puţin lucru să muţi începuturile cuo mie de ani. Şi el a făcut-o. Dumnezeu să-l odihnească.

Marele premiu de excelenţă se acordă Î.P.S. Barto-lomeu Anania – pentru monumentala operă de tradu-cere a Bibliei în limba română.

Sunt oameni care pentru patrimoniu au făcut mult,au făcut mai mult decât se vede.

Unul dintre aceştia, şi care îşi merită cu prisosinţăPremiul de Excelenţă este dl. Prof. Ioan Opriş – pentruactivitatea monumentală în domeniul patrimoniului cul-tural. Doamne, ajută.

Prof. Ioan Opriş:În primul rând să mulţumesc Asociaţiei Române pen-

tru Patrimoniu că există, e nevoie de asemenea uniri de che-zăşie, de momente de dăruire, de altruism, pentru arecunoaşte ceea ce fac semenii noştri pentru Patrimoniu.Vă mulţumesc şi vă felicit.

Artur Silvestri: Două premii de excelenţă, douăpremii mari, le-am spus amândurora, nu numai pentruvaloarea de ansamblu a întregii opere ci şi pentru con-tribuţia de Învăţător al þării. Doi dintre marii învăţătoriai ţării, care sunt la o vârstă ce nu le îngăduie să fie aici.Întâi de toate este marea noastră profesoară doamnaprof. univ. dr. Zoe Dumitrescu Buşulenga ºi dl. acad.univ dr. Constantin Ciopraga.

O Diplomă de excelenţă – pentru activitatea în do-meniul conservării patrimoniului cultural – se acordă d-lui prof. univ. dr. Ion Sandu.

Să începem cu cel care lucrând în biblioteci ani dezile ne-a făcut Dicţionarul Presei Literare Româneşti, dl.prof. Ion Hangiu.

60

Ion Hangiu: Onorată asistenţă, este un moment de-osebit pentru mine să fiu răsplătit pentru munca mea de-pusă de 50 de ani după cum a mărturisit directorul generalal bibliotecii, pentru că n-am făcut alt ceva decât să dau ge-neraţiilor viitoare un instrument de cunoaºtere a ce s-a în-tâmplat în 210 ani. Dicţionarul începe cu 1790 şi se încheiecu Ediţia a III-a care e sub tipar cu anul 2000, mai departeurmează alţii după mine. Vă mulţumesc!

Artur Silvestri: Premiul de Excelenţă pentru mo-numentala lucrare Catalogul Manuscriselor Româneştidomnului profesor doctor Gabriel Strempel.

Gabriel Strempel: Mulţumesc. Este o lucrare la caream stăruit vreo 15 ani şi mă bucur că, deşi a fost gândităsub imperiul unor ameninţări de dislocare a fondului demanuscrise de la Academie, am putut să o termin totuşi şiam avut ajutoare din partea unor instituţii care au înţeles ceînseamnă un Catalog de Manuscrise, care înregistrează,care reflectorizează aproape 6000 de documente. Le mul-ţumesc celor care m-au ajutat şi vă mulţumesc dvs. pentruaceastă cinste pe care mi-aţi făcut-o şi nădăjduiesc că sevor mai face multe lucruri.

Artur Silvestri: Ne-am mai gândit de asemenea cănu numai Fapta Mare, evident existentă, ci şi curajul şimai ales atitudinea sunt importante şi atunci am acordatdouă Premii de Excelenţă autorilor uneia din cele maiputernice cărþi doctrinare şi de atitudine din ultimul de-ceniu şi anume Enciclopedia Valorilor Reprimate, autorifiind dl. Mihai Ungheanu şi dl. Ilie Bãdescu.

Mihai Ungheanu: Onorată asistenţă. Este un proiectde 9 volume din care n-au apărut decât două, cu toate căacele valori interzise, toate valorile reprimate, în măsura încare ele pot fi catalogate evident la vârf din cultura română,

61

din literatură etc. De ce s-a făcut acest lucru? Scopul aces-tei lucrări pentru ca să facem evidentă pierderea uriaşă carea avut loc după război în ceea ce priveşte marile valori careau fost interzise, sechestrate în biblioteci, care au fostscoase din circuitul, din osmoza culturii române. Toatălumea ştie câte ceva despre aceste lucruri, dar în momen-tul în care cineva deschide aceste măcar două volume apă-rute până acum înţelege că nu mai este vorba doar de oafirmaţie care poate să pară grandilocventă. Eu am o carteHolocaustul Culturii Române, - titlul l-a vrut editorul. Ci-neva mi-a spus că acest titlu nu se cădea să apară pe co-perta unui volum pentru că n-a fost un holocaust al culturiiromâne, dar, după apariţia cărţii, persoana respectivă avenit şi mi-a spus „Da, acum înţeleg că a fost un Holocaustal Culturii Române“... Vă mulţumesc.

Artur Silvestri: Trei premii de excelenþă pentru treiOameni Mari care nu sunt aici.

Dl. Florin Constantiniu – pentru contribuţia magis-trală la Cultivarea valorilor Româneşti, Dl. Ma-rian Popa – pentru Istoria Literaturii Române de azi pemâine, Acad. Preot prof. Dr. Mircea Păcurariu – pentruDicţionarul Teologilor Români.

Dl. Prof.dr. Ion Rotaru – primeºte Premiul de ex-celenþă pentru monumentala sinteză Istoria LiteraturiiRomâne

Dl. Prof. Ion Rotaru: Vă mulţumesc foarte mult pen-tru această atenţie şi am să pun acest premiu de excelenţăîn zidul Istoriei Literaturii Române.

Artur Silvestri: Un alt premiu de excelenţă pentrulucrarea Panteonul Românesc – domnului Ion Ghinoiu.

Ion Ghinoiu: Doamnelor şi domnilor, este premiat unstâlp al spiritualităţii româneşti, Panteonul Românesc.

62

Avem şi alţi stâlpi, lucrări în curs de publicare, CalendarulPopular, Cartea Românească a Morţilor, Atlasul Etno-grafic al României – din care a apărut primul volum- Lu-crare Monumentală la care am lucrat trei decenii şi pe carev-o fac cadou.

Artur Silvestri: Acum va fi un moment îndurerat,pentru că ne-am gândit să evocăm şi să arătăm că n-amuitat fapta mare a unor mari savanţi şi scriitori şi amacordat – In Memoriam – mai multe Premii de excelenţă,ei nu sunt aici, am să le spun numele ca să-i pomenim:

Savantului Paul Anghel – pentru Istoria LiteraturiiRomâne. Modelul magic

Savantului Romulus Vulcănescu – pentru mareasinteză Mitologia Română

Savantului Constantin Joja – pentru contribuţiaunică la Studiul Arhitecturii Româneşti (premiul ridicatde nepoata lui C. Joja)

Artur Silvestri: Alte premii se acordă: savantuluiprof. Edgar Papu – pentru istorica teorie a protocronis-mului, Savantului I.C. Chiţimia – pentru Studiile monu-mentale de cultură românească veche, savantuluiPandele Olteanu – pentru contribuţia memorabilă la dez-voltarea cercetărilor Evului Mediu românesc, savantu-lui Gheorghe Ivănescu – pentru marea sinteză de IstoriaLimbii Române, savantului Dinu Adameşteanu – pentruStudiile de arheologie Magma Graecia.

Iar acum, premiile pentru publicaþii de culturã.Primul Premiu de Excelenţă dlui Dumitru Abrudan,

Patriarhul Presei Româneşti, la aniversarea a 150 de anide la fondarea publicaţiei Telegraful Român.

Un Premiu de Excelenþã se acordã dnei MarianaBrãescu pentru promovarea tradiþiei româneºti ºi a va-

63

lorilor patrimoniale de civilizaþie naþionalã prin publica-þiile editate de Casa Lux.

O Diplomă de excelenţă se acordă pr. prof dr.Theodor Damian – pentru revista Lumină Lină de laNew York.

Avem ºi 3 diplome de merit aparent stranii dar suntpentru publicaţii care apar eroic în sate, comune şi în licee,ºi anume: pentru publicaþia localistă Almăjana, condusă

de prof. Iosif Băcilă, o Diplomă de merit pentru dl. TraianGaletaru pentru publicaţia localistă Suflet Nou.

Acum premiile pentru edituri:Diplomă de merit Editurii Saeculum, domnului Ion

Oprişan pentru curajoasa acţiune de editare şi recupe-rare a marilor valori româneşti şi pentru volumul TroiţeRomâneşti.

Şi aici avem un alt Premiu pentru Editura CugetRomânesc, cea mai importantă editură din domeniulrural din România. O face un preot, un preot celebru, pecare îl cunoaştem, este pr. dr. Alexandru StănciulescuBârda. Acolo, într-un sat din Mehedinţi, apar zeci decărţi într-un an datorită acestui om, un mare cărturarromân de astăzi. Să ne trăieşti.

Pr. dr. Alexandru Stănciulescu Bârda: Cu mulţi aniîn urmă, când am citit pentru prima oară nuvela lui Slavici– Popa Tanda, m-am gândit şi eu, ca orice începător într-o evoluţie. să fac ceva ca să ies din greutăţile inerente vieţiide preot de ţară, şi am văzut că a împleti coşuri nu maimerge, nu mai este la modă, nu se mai caută. Şi atunci amdat glas unei chemări pe care am simţit-o de multă vreme,încă din copilărie, de a scrie. Şi de 32 de ani am tot scris, în-trunind până astăzi vreo 30 de cărţi ale mele, peste o mie dearticole şi studii în ţară şi străinătate. După anii 90, în noile

64

condiţii, am deschis la parohie, deci într-un sat, o editură,şi acolo am publicat aproape 200 de titluri, ale mele, ale al-tora, pe care le-am distribuit sub formă de carte prin poştă,în ţară şi în străinătate, până în Noua Zeelandă. Se poate!Badea Cârţan poate să existe şi astăzi. Sunt lucruri extra-ordinare de făcut pentru cultura neamului românesc şi sepot face. Mulţumesc familiei mele care m-a sprijinit. Mul-ţumesc superiorilor mei că nu m-au promovat şi m-au lăsatsă-mi scriu cărţile, şi acum mulţumesc domnului Artur Sil-vestri fiindcă nu mi-a mai dat nimeni nici diplomă, nici pre-miu decât dumnealui. Este o bucurie mare ca să fiu astăziîn mijlocul dumneavoastră. Vă mulţumesc şi sper să nu fieultima dată.

Artur Silvestri: Acum vom premia ediţiile. Suntmulte care ar merita, dar să luăm câte un exemplu dinfiecare.

Premiul de Excelenţă se acordă Ediţiei AcademiceEminescu respectiv d-lui prof. univ. dr. Dumitru Vata-maniuc

Dumitru Vatamaniuc: Ediţia Eminescu are şi ea o is-torie deşi am să spun numai câteva cuvinte, iată a fost fon-dată în 1939 de Academicianul Perpessicius şi până în 1963au fost tipărite 6 volume care acoperă poezia şi literaturapopulară. În 1963 academicianul Perpessicius a adresat oscrisoare deschisă către editorul de la anul 2000 în care spu-nea, cu regret, şi cu pesimism, că nu cred că la anul 2000Ediţia Eminescu integrală va putea fi pe masa cititorului.

Întâmplarea a făcut să o iau eu de unde a lăsat-o Per-pessicius şi am tipărit în continuare celelalte 10 volume. Dinîntâmplare, ceea ce trebuia să fie terminat în 1989, dar avenit Revoluţia, şi ultimul volum n-a mai putut să apară

65

atunci, dar acum ediţia este integrală şi este cea dintâi edi-ţie mare care s-a tipărit la noi cu opera integrală a unuimare scriitor. Cu această Ediţie s-a schimbat şi viziuneaasupra lui Eminescu. Eminescu nu mai este numai poet cişi prozator, dramaturg, dar mai ales este şi publicist. Este unlucru extraordinar iar eu sunt mulţumit că am putut duce lacapăt această întrevedere foarte de lungă durată şi vă mul-ţumesc.

Artur Silvestri: Diplomă de merit pentru CriticăSinoptică Poezii de Eminescu şi studiile de eminescolo-gie pentru prof. univ. dr. Nicolae Georgescu.

Nicolae Georgescu: Vă mulţumesc. Sunteţi atât deaproape de mine încât parcă mi-aş vorbi mie însumi ca să zicaşa. Dar pentru că bănuiesc că pentru că nu ştiţi despre ceeste vorba propriu zis, vreau să vă spun două cuvinte despreEdiţia Critică Sinoptică a Poeziei Antume Eminesciene pecare am dus-o la capăt după 10 ani de cercetări. Deci am con-fruntat între ele cele 24 de ediţii critice cunoscute printre carecele 11 ediţii ale lui Titu Maiorescu. Titu Maiorescu ºi cei-lalþi editori oscilează de la o ediţie la alta în privinţa punc-tuaţiilor, a termenilor, a aranjării poeziilor în pagină ş.a.m.d.,inclusiv eu am încercat să stabilesc un text autentic, care sănu se mai schimbe, cu punctuaţia şi formele auctoriale ale luiMihai Eminescu. Operaţiunea este concentrată numai pe an-tume, pe poeziile publicate numai în timpul vieţii, deci nu aco-peră aria largă a postumelor. Eminescu a publicat 64 de poeziiîn timpul vieţii, însă actualmente numărul poeziilor lui a ajunsla 450. Mi-ar trebui încă 50 de ani ca să le fac pe toate, dacă10 ani au trebuit numai pentru aceste confruntări. Sper să văplacă volumul şi vă mulţumesc din suflet.

Artur Silvestri: Acum ca să încheiem cu ediţiile,două premii complet speciale:

66

Doamna prof. Viorica Enăchiuc pentru EdiţiaCodex Rohonczi.

Prof.Viorica Enăchiuc: Codex Rohonczi a apărutdupă o activitate susţinută de 17 ani şi am reuşit în felulacesta să restitui poporului român istoria pentru secolul XI,secolul XII şi literatura veche tot pentru aceeaşi perioadă.Mă bucur că am reuşit acest lucru şi mulţumesc organiza-torilor că au reuşit să vadă importanţa acestei lucrări.

Artur Silvestri: Pentru mine e un moment emoţio-nant, uneia dintre cele mai fascinante personalităţi din li-teratura română ºi un mare editor, dl Dan Zamfirescu,pentru monumentala ediţie Dobroljubije Filocalia Slavonăa lui Paisie Velicicovski.

Dan Zamfirescu: Această ediţie mi-a adus numai ne-cazuri, m-a ruinat într-o primă fază ca editor, era gata să dauchiar faliment din cauza ei, m-a ajutat sfântul Paisie din cerca să nu dau faliment să mai rezist şi acum ca editor, amcompletat-o cu o carte pe care am dat-o d-lui Silvestri acum,Paisianismul- un moment românesc în istoria civilizaţiei eu-ropene. Un lucru am reuşit să-l demonstrez că pe teritoriulRomâniei în sec. XVIII prin Paisie Velicicovski s-a creat pri-mul curent spiritual de universalitate având baza în Româ-nia.

Artur Silvestri: Două personalităţi care iarăşi aulăsat şi lasă faptă mare sunt aici şi am să-i invit, un Pre-miu de excelenţă pentru contribuţia la dezvoltarea re-portajului românesc care de fapt însemnează loc,însemnează istoria locului şi sufletul omului de acolo,domnului Ilie Purcaru ºi un Premiu d-lui Nicolae Dabijapentru contribuţia la conservarea spiritualităţii culturiiromâneşti din Basarabia.

Dl. Vasile Tărâţeanu primeºte Premiul de excele-

67

nþă pentru contribuţia la conservarea spiritualităţii cul-turii româneşti din Basarabia.

Vasile Tărâţeanu: Dragi fraţi, mă bucură că sunt oa-meni în ţara aceasta care îşi aduc aminte că peste hotareleactuale ale României mai există Patrimoniu Românesc,pentru că foarte mulţi uită că avem dincolo şi cimitire undesunt îngropaţi mari personalităţi ale neamului nostru şimulţumim dlui Artur Silvestri pentru că ne readuce în me-morie acest fapt ºi acela că mai sunt şi oameni acolo caremai respiră româneşte într-o atmosferă care devine din ceîn ce mai insuportabilă. Vă mulţumesc tuturor, Dumnezeusă ne ajute.

Artur Silvestri: Premiul de excelenþă se acordă ºiacad. dr. Mihai Cimpoi pentru contribuţia la conservareaspiritualităţii culturii româneşti din Basarabia, ºi d-lui Va-sile Barbu pentru acelaşi lucru în Banatul Sârbesc ºi dluiIon de la Vidin (Petrov Ivan)

Pentru antologiile de literatură basarabeană şi buco-vineană Adrian Dinu Rachieru primeşte o Diplomă de ex-celenţă.

Premiul de excelenþã dlui Al. Nemoianu.Acum m-am gândit că ar merita premiate ºi ideile li-

terare originale care însemnează şi ele mult pentru îmbo-găþirea culturii.

Pentru fondatorul Curentului Literar ParadoxismFlorentin Smarandache din America acordăm o Diplomăde merit.

Premiul de Excelenţă pentru contribuţia la promova-rea Luceferismului curent literar românesc, dl. NicolaeDragoş, Nicolae Dan Fruntelată şi Mihai Ungheanu.

Nicolae Dragoş: Desfăşurate sub semnul solemnităţii,asemenea întâlniri au darul să ne amintească şi să dove-

68

dească că solemnitatea se potriveşte numai oamenilor lumi-naţi. Văd aici numai oameni luminaţi şi cred că Luceafăruleste cu dumneavoastră. Vă mulţumesc.

Artur Silvestri: Ne apropiem de sfârşit, cu Diplomede Merit pentru lucrări foarte importante :

Doamnei Antoaneta Olteanu pentru Calendarele po-porului român.

Antoaneta Olteanu: Vă mulţumesc. Îmi pare bine căaceastă culegere de texte populare ale poporului român con-stituie un cod între trecutul din care am adunat aceste mate-riale foarte importante şi prezentul de astăzi pentru că suntmateriale de care încă avem nevoie.

Artur Silvestri: O Diplomă de merit Domnului VasileDumitrache pentru Monografia Mânăstirile din BisericaOrtodoxă Română Volumele I-IV.

O Diplomă de Merit pentru Dl. Adrian Bucurescupentru studiul Dacia Secretă, o carte foarte curajoasă şi im-portantă.

Artur Silvestri: Acum intrăm într-o altă zonă, în zonaîn care Arta Plastică şi marii donatori îşi au locul lor şi mariiiniţiatori. Pentru contribuţia la dezvoltarea Tezaurului Mu-zeistic din România Premiul de Excelenţă se acordă DluiCorneliu Bucur, care ne aminteşte astăzi de Muzeul Astra,din Sibiu, care este una dintre Faptele Mari ale românilor.

Corneliu Bucur: Doar două cuvinte. Îngăduiţi-mi săcred că nu unei persoane şi nu ultimului chiar vrednic slujitoral unei idei piramidale din cultura şi civilizaţia românilor secuvine Premiul de Excelenþă al domniilor voastre din aceastăseară. În anul acesta aniversăm centenarul Muzeului Astra,unde, asemeni unui stup de albine, vreme de 100 de ani amlucrat împreună mai multe generaţii ca să oferim românilorce? O piramidă originală sistematică de valori care definesc

69

locul nostru al poporului în istoria civilizaţiei universale prinvrednicia uneltelor şi a ideilor tehnice. Vă mulţumesc.

Artur Silvestri: Şi încă două alte fapte mari. Di-ploma de Excelenţă se acordă Dlui Vasile Grigore pentrucrearea Muzeului de Artă Vasile Grigore.

O Diplomă de Excelenţă se acordă D-lui Bucur Chi-riac pentru crearea Colecţiei de artă care-i poartă numeleşi pe care de ani de zile se străduieşte să o doneze statuluiromân şi statul român nu este capabil să o primească.

Pentru contribuţia la reevaluarea picturii româneşti,în activitatea jurnalistică mai ales, revistei Casa Lux şi prininiţiativă profesională şi legislativă, Diploma de Excelenţăse acordă ºi Dlui Vasile Parizescu.

Vasile Parizescu: Doamnelor şi domnilor mulţumescfoarte mult Asociaţiei Române pentru Patrimoniu, este într-adevăr uimitor ca cineva, în afara Ministerului Culturii, să semai gândească la patrimoniu şi patrimoniu din toate sectoa-rele.

Artur Silvestri: O carte importantă împotriva uităriişi care de asemenea este astăzi elogiată cu Diploma de ex-celenţă, Dlui Tudor Octavian, pentru volumul Pictori ui-taţi.

Artur Silvestri, alte premii: - Al. Nemoianu, Premiul de excelenþã pentru opera de

antropologie culturalã, - dlui Ervino Curtis, Premiul de excelenþã pentru cer-

cetarea culturii istroromâne, - dlui Petre Simionescu, Diplomã de excelenþã pentru

contribuþia deosebitã la cercetrea istoriograficã localã, - dlui Ion Filipciuc, Diplomã de excelenþã pentru con-

tribuþia la dezvoltarea cercetãrii etnografiei româneºti, - dlui Graþian Jucan, Diplomã de merit pentru edi-

70

þiile de istorie localã, etnografie ºi folclor,- dlui Eugen Goia, Diplomã de merit pentru studiile

ºi cercetãrile de istorie localã dedicate Þãrii Moþilor, - dlui Stan V. Cristea, diplomã de excelenþã pentru

lucrãrile de istoriografie localã dedicatã jud. Teleorman, - dlui Gheorghe Jurma, Diplomã de merit pentru Di-

cþionarul scriitorilor din Caraº-Severin.Artur Silvestri: Şi, în încheiere, tot in memoriam,

două Premii de Excelenţă pentru două mari personalităţiale artei româneşti. Pentru monumentala operă de sculptormonumentalist maestrului Andrei Ostap. Pentru valoareaoperei artistice unice de pictor şi poet maestrului Ioan I.Mirea.

Nepotul pictorului Ioan Mirea, care a preluat premiul:Sunt emoţionat şi vă mulţumesc din tot sufletul pentru acestgest remarcabil, gest pe care presa timpului respectiv nu l-a ac-ceptat.

Artur Silvestri: Mă simt îndatorat că aţi avut răbdareca să trecem peste toate aceste momente, peste toate acestenume pe care am apucat pe multe dintre ele doar să le men-ţionăm. De fapt sunt foarte puţine faţă de câte ar trebuispuse şi câte ar trebui pomenite, dar am făcut un prim pas.Un pas, atât. Urmează alţii pe care poate îi vom face îm-preună.Vă mulţumesc tuturor că aţi fost aici, astăzi, laaceste, nu ştiu cum să le spun, pentru că doar premii, acor-dare de premii ar fi prea puţin, în acest moment de comu-niune. E ca şi cum am cânta împreună în biserică.

Să vă ajute Dumnezeu.

71

O seară culturală de neuitatpentru laureaþii PremiilorPatrimoniului Naþional

Peste 4 ani9, anul acesta, 2009, amintirea aces-tei seri era foarte proaspătă în memorie, iar perso-nalitãþile premiate, ne-au vorbit despre aceasta cadespre un eveniment deosebit, recent petrecut.

• Nicolae Georgescu, doctor în filologie, prof.univ., Decanul Facultăţii de Litere şi Limbi Străinedin cadrul Universităţii Hyperion:

M-a onorat şi m-a responsabilizat prezenţa meaîntr-o adunare atât de selectă. Practic, nu eram întrecititorii mei, pentru că puţină lume din acel număratât de mare de participanţi cunoştea litera studii-lor mele – dar eram între oameni care mă ştiau dinauzite, din articole disparate, din discuţii anterioare.Ştiţi cum este: mai ales în critică şi istorie literarăideile se detaşează de text, circulă ca idei, argumen-tele şi raţionamentele la fel – în măsura în care ori-cine le poate regândi. Aici nu e ca în poezie, depildă, unde trebuie să ţii minte pe dinafară versuri,poeme întregi, titluri; ideile n-au nevoie de haine

9 Extrase din rãspunsurile la întrebarea „Ce impresie v-au fãcut ceremoniade decernare a premiilor, întâlnirea cu ceilalþi premianþi ºi cu publicul? Ches-tionar de opinie pe tema Premiile Patrimoniului Naþional, aprilie 2009

72

exact ajustate, puterea lor de sugestie este mare.Astfel că m-am pomenit printre oameni care, deşinu mă citiseră, mă ştiau – şi încă foarte bine, adicăasimilându-şi, discutând cu ei înşişi şi pentru ei înşişiteoriile şi argumentele mele. Mai mult chiar: în dis-cuţiile prilejuite de această întâlnire şi prelungiteapoi cu diverse alte ocazii, am găsit eu însumi punctenoi de sprijin, argumente noi, am ajustat unele opi-nii poate prea rigide, am reformulat unele conclu-zii. În fond, fără astfel de confruntări cu un public deidei nu poţi construi, sau construieşti numai în min-tea şi sufletul tău, nu câştigi acea detaşare pentru aprivi, pentru a te privi pe tine însuţi în fond, de un-deva din afară, pentru a te obiectiva.

• Prof univ dr. Ion Sandu: Ceremonia de decernare a premiilor s-a desfă-

şurat într-un cadru elegant, într-o sală cu mare în-cărcăturã culturală, de pe malul lacului Floreasca.Cu toate că m-am prezentat cu mult timp înainteaînceperii, echipa de organizare deja crease un am-bient sărbătoresc, cu un secretariat pentru recepţie,cu mape de participare şi cu eleganţa unor primiriprotocolare de nivel academic. Printre invitaţi amvăzut atunci ilustre personalităţi ale vieţii literare,ştiinţifice şi artistice din ţara noastră, care m-au im-presionat într-un mod aparte, creându-mi o emoţieputernică. Imaginile acelei seri le păstrez foarte viiîn amintire. Am fost nominalizat alături de numemari, precum Constantin Ciopraga, Zoe Dumi-trescu-Buşulenga, Antonie Plămădeală, Mircea Pă-curariu, Ovidiu Drâmba, Nicolae Dabija şi mulţi

73

alţii. Primirea acestui premiu a contribuit la îmbu-nătăţirea imaginii mele publice, chiar şi în faţa unoroficiali din Ministerul Culturii care acceptau cu re-zerve dezvoltarea unui învăţământ academic de patri-moniu cultural pe o platformă teologică. Întâlnirea afost înălţătoare. Şi fiul meu, care m-a însoţit laaceastă ceremonie, a recunoscut la întoarcere că arămas profund impresionat de ceea ce a văzut şi asimţit şi a povestit despre încărcătura emoţională co-pleşitoare care i-a încercat pe unii laureaţi.

• Alexandru Oproescu, bibliolog, filolog, mem-bru al Uniunii Scriitorilor:

Ceremonia de decernare a Premiilor Patrimo-niului Românesc a fost grandioasă şi emoţionantă.Am reîntâlnit, printre omagiaţi, pe profesorul de laŞcoala de biblioteconomie din Bucureşti (în anii1958 – 1960), azi academician şi director al B.A.R.,Gabriel Ştrempel; pe colegul de atunci Ion Bel-deanu; pe mulţi oameni de seamă ai Ţării. Amfi-trionul Artur a vorbit pentru sufletul fiecăruia…

• Adrian Dinu Rachieru, profesor universitar,sociolog, critic şi istoric literar:

A fost o întâlnire - reîntâlnire emoţionantă, or-ganizată cu fast şi rigoare, în regia infatigabiluluiArtur.

• Bucur Chiriac, scriitor, membru al Colecţio-narilor de artă, colaborator la reviste literare:

Păstrez o impresie deosebită, de înaltă ţinută,de profesionalism

74

• Pr. dr. Al. Stãnciulescu Bârda, scriitor, edi-tor;

Momentul a fost mirific pentru mine. Spunaceasta, deoarece în perioada respectivă un înaltfuncţionar eparhial afirma în dreapta şi în stânga căobiectivul său numărul unu este desfiinţarea editu-rii mele şi reducerea mea la tăcere. Îl deranja nunumai activitatea mea editorială, ci şi însăşi exis-tenţa mea fizică. Scrisesem mai multor ierarhi caremă cunoşteau personal despre această ,,lăudabilă“iniţiativă a stimabilului respectiv şi-i rugasem să-şifolosească influenţa lor pentru a tempera pornirileatât de ,,patriotice“ ale ,,amicului“ meu. Totuşi! Măcuprinsese în perioada respectivă o stare de leha-mite şi dezgust, iar randamentul într-ale scrisuluiscăzuse vizibil. Iată că am fost invitat la Bucureşti,la Sala Floreasca, pentru a primi premiul de la Aso-ciaţia Română pentru Patrimoniu, pentru activita-tea editorială din mediul rural, ,,unică în felul ei“.

Pentru mine a fost un eveniment de neuitat.M-am dus acolo şi toată seara aceea a fost fasci-nantă. Am găsit acolo cca. 250 de oameni veniţi dinţară şi din străinătate. Erau nume sonore ale cultu-rii române, de care citisem în cărţi, articole, auzisemla radio sau îi văzusem la televizor. I-am ascultatvorbind, le-am sorbit cuvintele şi gândurile şi am în-ţeles încă o dată câtă splendoare conţine domeniulculturii pentru cel care are afinităţi cât de cât cuacest gen.

Atunci l-am întâlnit pentru prima dată faţăcătre faţă şi pe Artur Silvestri. În anii premergători,cât menţinusem corespondenţă cu dânsul, îl cre-

75

deam un uriaş, dar atunci am fost frapat de modestialui. Cu barba lui masivă, părea un mitropolit sau unpatriarh. Vorba caldă, cuvântul bine strunit, grija vă-dită pentru fiecare participant îl făcea, alături desoţia sa, Doamna Mariana Brăescu, o gazdă exce-lentă, de zile mari. În contextul respectiv, culmea,nu aveam complexe de inferioritate. Artur Silvestrişi cei câţiva oameni, cunoscuţi mai vechi, cu care măreîntâlnisem după ani şi ani, făceau ca să mă simtca-ntr-o familie. O bucurie mare îmi ţâşnea din pro-funzimile fiinţei mele, fiindcă atunci percepeamceea ce Artur Silvestri poate tocmai urmărise: măsimţeam puternic având asemenea prieteni şi cu-noscuţi. Eu, ,,cel de la capre“, parcă devenisem altul.Am vorbit eu însumi, când am primit diploma. Nu-mipregătisem nimic dinainte, dar nici n-a fost cazul.Atunci ideile, cuvintele ţâşneau la lumină, frazele sealcătuiau din mers, firesc, fără nici o greutate. La câ-teva congrese şi sesiuni ştiinţifice participasem pânăatunci şi doar acolo avusesem sentimentul că audi-toriul meu se situează la aceeaşi înălţime ideatică.Cred că acea seară a rămas în amintirea tuturor par-ticipanţilor pentru tot restul vieţii lor ca ceva unic,deosebit, măreţ. Nişte particulari reuşiseră să creezeacea autentică manifestare culturală, iar acei parti-culari erau Artur Silvestri şi Doamna MarianaBrăescu. Cred că şi dânşii au alăturat acea zi celormai frumoase zile din viaţa dumnealor.

76

Ediţia a II-aPremiile Patrimoniului Românesc,

27 sept. 2005

Să pomenim Fapta Mare, oriunde-ar fi, şi să nedesprindem de Româniile de suprafaţă, care neomoară zilele, în România tainică, adică în Româniacare va fi şi mâine.

Artur Silvestri

Acest material10 - care se publicã în paginile ce ur-mează, şi pe care le-am preluat de pe bandă magnetică -este o mărturie vie a unei seri deosebite, care a fost trăităde peste 200 de cărturari şi oameni de suflet, marţi, 27septembrie 2005, la Clubul Floreasca din Capitală, searăprilejuită de acordarea Premiilor şi Diplomelor de Exce-lenţă ale Asociaţiei Române pentru Patrimoniu, ediţia aII-a, 2005. Asociaþia Română pentru Patrimoniu fondatăde cărturarul, omul de omenie şi patriotul dr. Artur Sil-vestri, pentru a ne arăta nouă înşine, ţării şi lumii – pen-tru cei care au ochi să vadă – că noi, românii, nu suntemfitecine, că am avut de mii de ani părinţi care şi-au ştiutdimensiunile demnităţii şi suntem datori, noi, urmaşii, să-i punem în lumina pe care trudnica lor existenţă o merită.Dacă nu vom gândi astfel, şi nu ne vom uni eforturile şi

10 Stenograma Festivitãþii de acordare a Premiilor Patrimoniului Naþional,a fost publicatã ºi pusã la dispoziþia ARP de dl Sabin Bodea, Director al re-vistei Viaþa de pretutindeni

77

inima să ducem mai departe eforturile lor, ne vom ames-teca într-o masă amorfă, fără nume, fără nici un fel deidentitate.

Sabin Bodea

Fragmente din stenograma festivitãþii de premiere:

Artur Silvestri (amfitrionul serii): Bună seara. O po-trivire tainică face să ne întâlnim în ziua Sfântului MartirAntim Ivireanu. El este cel care a întemeiat biblioteca, estecel care a făcut cu mâna lui cărţi - pentru că atunci cărţilese făceau cu mâna celui care le gândea - şi este cel care asfârşit ucis; şi trupul lui zace undeva, fără mormânt.

Marele Om fără Mormânt este, de fapt, o ima gine tai-nică a românilor. Unii sfârşesc scurtaţi de cap, zvârliţi înape ori cu trupul sfărâmat de cămile şi locul unde se aflăceea ce rămâne este necunoscut şi ascuns cu grijă spre a nudeveni loc de pelerinaj şi prilej de adoraţie. Alţii sunt în-mormântaţi simbolic în viaţă şi puşi de-o parte, ca şi cum arfi vinovaţi de ceva. Şi sunt vinovaţi... Sunt vinovaţi pentrucă nu au plecat capul şi pentru că doresc să-şi ducă la în-deplinire datoria vieţii lor.

Asociaţia Română pentru Patrimoniu, atunci când aînceput să existe, acum câtva timp – nu e încă un an – s-agândit c-ar fi mai bine să facem în aşa fel încât să pome-nim Părinţii; întâi de toate, să pomenim Fapta Mare,oriunde-ar fi, şi să ne desprindem de Româniile de supra-faţă, care ne omoară zilele, în România tainică, adică înRomânia care va fi şi mâine. De aceea, am încercat săarătăm celor care poate că începuseră să nu mai creadă cămerg pe drumul folositor, că fapta lor este bună şi că există

78

un model şi un exemplu în ceea ce fac.Astăzi ne-am întâlnit aici pentru că este a doua

oară când decernăm Premiile Patrimoniului Românesc.Şi, în al doilea rând, pentru că, astăzi a apărut volumulCuvinte pentru urmaşi, pe care toată lumea care este aiciîl primeşte în dar; şi care înseamnă învăţătură şi po-văţuire din partea câtorva zeci de oameni mari, şi caresunt Părinţii Patriei noastre de azi. Unii dintre ei... Pentrucă sunt mulţi... Mult mai mulţi decât ne închipuim noi.

Şi acum, ca ºi altădată, vom desfăşura o friză de chi-puri care merită să rămână în memorie; şi vor rămâne…

Ca premii ale Patrimoniului pe 2005 ne-am gândit laun număr de peste cincizeci de cărturari, clerici, istorici,artişti, oameni importanţi. Ne-am gândit la făcători dereviste, ne-am gândit şi la câţiva dintre cei care nu maisunt printre noi şi a căror memorie trebuie respectată.Un dar important va fi, din partea d-lui Petru Petrescu,un mare pictor, un mare artist plastic român: câte o gra-vură pentru fiecare dintre cei care au primit premiu datatrecută sau primesc premiu acum.

Ceea ce este important este că vom avea o seară decomuniune.

Marele Premiu de excelenţă se acordă unui mare in-telectual român, patriarh al istoriografiei româneşti, dl.Raoul Şorban, pentru ansamblul operei culturale şi pen-tru studiile dedicate Transilvaniei. Dl. Raoul Şorban, lacei 94 de ani pe care-i are, n-a putut să vină, dar ne-atransmis, expressis verbis, gândurile sale, gândurile,foarte pe scurt, pe care i le prilejuieşte acest moment:

„Este un eveniment oarecum singular în existenţamea, fiindcă de-a lungul vieþii mele foarte rar şi în puţineocazii s-a întâmplat să fiu lăudat. (Aşa ni s-a întâmplat şi

79

nouă….) Sunt foarte recunoscător că a fost sesizată o preo-cupare principală a vieţii mele, aceea de a cunoaşte şi înţe-lege problemele Ardealului, care nu sunt uşoare“. (Mesajuld-lui Raoul Şorban).

Artur Silvestri: De la cel mai vârstnic, patriarhul is-toriografiei militante, ajungem la cel mai tânăr, care estedl. Lucian Hetco, directorul revistei AGERO din Stut-tgart şi care este aici pentru că lucrarea pe care o face,acolo, între românii de departe, este o lucrare constantă,importantă, solidă. Şi domnia-sa, ca şi toţi ceilalţi caresuntem aici, este făcător de pace. Şi aducător de bine. Îlinvit aici...

Lucian Hetco: Mulţumesc Asociaţiei Române pentruPatrimoniu. Mulţumesc d-lui Artur Silvestri pentru onoa-rea ce mi-a făcut-o, prilejuindu-mi astăzi să vă spun câtevacuvinte. Trăiesc în diaspora; sunt plecat de 15 ani din ţară.De 5 ani am deschis o revistă de cultură pe Internet, care sebucură de o bună vizionare. O găsiţi deci, pe Internet, lacuvântul AGERO, care înseamnă Asociaţia Germano-Ro-mână, a cărui vicepreşedinte sunt. De asemenea, sunt preşe-dintele Ligii Asociaţiei româno-germane din Germania şimă bucur să slujesc cauza românilor din Germania, a celorpeste 500 de mii de vorbitori nativi de limbă română, carese află actualmente acolo. Vă mulţumesc!

Artur Silvestri: Un alt premiu important este unPremiu de excelenţă pentru dl. prof. Alexandru Husar,pentru ansamblul activităţii de estetician şi istoric al cul-turii.

Alexandru Husar: Mă simt foarte emoţionat. A fost oonoare să vin aici, într-o sală cu mulţi oameni valoroşi,mulţi oameni care gândesc; şi gândesc frumos şi înălţător,dar mai sunt atâţia care se gândesc mai mult la sine decât

80

la alţii. Stimate domnule profesor, sunt profund mişcat deexistenţa dvs. în ţara noastră şi de existenţa acestui aşez-ământ. Asociaţia Română pentru Patrimoniu, în conştii-nţa mea, este o instituţie care face onoare ţării. Dvs. aveţi oconcepţie că „uitarea – şi spuneţi asta undeva – şi părăsireaechivalează cu moartea unei naţiuni“. Se pare că întreagadvs. operă se aliniază în jurul acestei idei. Pentru asta eu văfelicit şi felicit pe toţi cei care sunt astăzi aici şi au onoareasă vă cunoască şi să vă felicite în acest sens. Să trăiţi „Lamulţi ani!“.

Artur Silvestri: Mulţumesc d-lui Husar dar eu spunun singur lucru: toţi cei care fac şi lasă o faptă, o operă,indiferent ce, până şi o fântână, chiar dacă nu le ştie nu-mele nimeni, au făcut o faptă mare.

Un Premiu de excelenţă şi pentru acad. prof. dr.Virgil Cândea, care este suferind şi transmite întregiiadunări de astăzi câteva gânduri: „Cu părere de rău căstarea sănătăţii nu-mi permite să particip la această reu-niune a Oamenilor Idealurilor Înalte vreau să fiu prezentcu mulţumirile mele.“ Îi mulţumim şi noi.

Un Premiu de excelenţă pentru prof. Gligor Popi.Pentru cine nu ştie – dar cine nu ştie? Gligor Popi este olegendă a românilor din Banatul Sârbesc. Un mare isto-ric, un octogenar, un om activ şi la această vârstă şi carene-a transmis „cele mai frumoase gânduri şi roagă să seconsidere că acesta este un premiu pentru toată comu-nitatea românilor din Banatul Sârbesc, o comunitategreu încercată“.

Un Premiu de Excelenţă pentru dl. prof. dr. ViorelRoman de la Universitatea din Bremen, Germania, pen-tru ansamblul activităţii de cercetare şi pentru volumul„România în sfera de influenţă a marilor puteri“.

81

Viorel Roman: Gândindu-mă la cartea la care a tre-buit să particip cu numele de „Cuvinte pentru urmaşi“, fărăsă ştiu ce formă va căpăta, la sugestia d-lui Artur Silvestri,m-am „executat“ ca un neamţ. Când am văzut cartea, mi-am amintit un motto care ar fi ideal pentru această carte...Un împărat român, auzind de creştini, le spunea mirat:„Creştinii sunt nişte oameni care se iubesc înainte de-a sevedea?“ Pentru un român pragmatic era ceva paradoxal.Pentru noi, care am participat la crearea acestei cărţi, ar ficeva de la sine înţeles. Mulţumesc pentru carte şi sper să fiecontinuată.

Artur Silvestri: Un premiu straniu acordăm înaceastă seară – straniu pentru cei care vizionează, să zicaşa, România din avion – , un Premiu de excelenţă in me-moriam pentru părintele Ghelasie Gheorghe, cãrturarmãnãstiresc. Am să vă spun câteva cuvinte despre acestpremiu. Părintele Ghelasie Gheorghe s-a dus la Domnulnu demult. A fost un mare stareţ în sensul de povăţuitor,la Mânăstirea Frăsinei. A scris în ultimii ani de viaţă zecide cărţi. Toate sunt cărţi mari, sunt cărţi de povăţuire şiînţelepciune. Îl vom redescoperi sau îl vor redescopericei care nu-l cunoşteau, peste ani, sau poate, acum mairepede, ca pe unul dintre înţelepţii acestei naţii. Să-ievocăm memoria în acest fel.

Un Premiu de excelenţă pentru dl. prof. dr. TheodorCodreanu, pentru ansamblul activităţii de istoriograf li-terar privitoare la Basarabia. Dl. Codreanu a făcut dintema Basarabiei aproape un apostolat.

Theodor Codreanu: Mulţumesc Asociaţiei Românepentru Patrimoniu. Mulţumesc pentru că se gândeşte şi lascriitorii de departe. Altminteri, Artur Silvestri de mulţi anieste sprijinitor ºi al celor care nu locuiesc în Capitală. Ţin

82

minte că, pe vremuri, la „Luceafărul“, a descoperit şi a spri-jinit nume care au devenit apoi „nume grele“ în culturanoastră. Mă simt bine aici, între mulţi oameni de valoare.Pe mulţi îi cunosc şi nu-mi pare rău că am parcurs un drumfoarte dificil, după aceste nenorociri (inundaţiile –n.n.) cares-au abătut asupra ţării. Vă mulţumesc tuturor!“

Artur Silvestri: Premii şi Diplome de excelenţă aufost acordate câtorva oameni mari, la rândul lor, fiecareîn felul lui. ...Un Premiu de excelenţă pentru nonagena-rul părinte Ion Ionescu, un mare cercetător, un om carea făcut mult pentru România şi poporul român.

Ion Ionescu: Vă mulţumesc frumos!Artur Silvestri: Doamne-ajută! Data trecută când

ne-am întâlnit, spunea cineva că în acea încăpere eraucâteva zeci de biblioteci. Aşa e şi astăzi. Sunt câteva zecide biblioteci mari!

Mai avem Premii de excelenţă pentru prof. dr. univ.Jean-Louis Courriol, un eminent traducător, pentru ac-tivitatea de propagare a literaturii române în mediilefrancofone; apoi pentru marea cerce tătoare în emines-cologie Svetlana Matta Paleologu; mai avem un Premiude excelenţă, in memoriam, pentru o mare personalitateal cărei nume era întotdeauna înlocuit de formula, de nu-mele tainic, de „patriarh al dacismului“ la români, părin-tele Dumitru Bălaşa.

Mai avem un alt Premiu de excelenţă – in memo-riam, de asemenea - pentru un mare cercetător, dinpăcate mai puţini îl ştiu, uitat, poate, dar nu de către toţi,Adrian Riza, pentru studiile dedicate Transilvaniei.

Am mai acordat şi alte câteva Premii şi Diplome deExcelenţă, pe care le voi citi acum. Iarăşi, din diferite mo-tive, laureaţii nu sunt aici:

83

Pentru dl. prof. univ. dr. Achim Mihu, pentru acti-vitatea de estetician şi istoric al culturii; pentru A.I. Bru-maru, pentru activitatea de estetician şi istoric literar;pentru dl. Emil Poenaru, pentru studiile dedicate sanc-tuarului dacic de la Sarmizegetusa; un Premiu de exce-lenţă, in memoriam, pentru prof. Constantin Daniel,neuitatul profesor Constantin Daniel, pentru studiile deistorie a civilizaţiilor şi pentru lucrarea capitală „Mitu-rile lui Zamolxis“; un Premiu de Excelenţă pentru o maresinteză, care ar trebui cunoscută mai bine, „Datina – Bi-blia românilor“ de Ion Drăguşanul; şi un Premiu de ex-celenţă, in memoriam, probabil pentru cel mai mareistoric al artei plastice româneşti din perspectivă mo-dernă şi pentru contribuţia la istoria monumentelor deartă moldoveneşti, Vasile Drăguţ.

Marta Drăguţ: Mulţumesc Asociaţiei pentru Patrimo-niu, în numele soţului meu şi în numele meu personal. Măgândesc că trăim o perioadă de înviere culturală şi chiar unmiracol pe care îl săvârşiţi dvs., d-le Artur Silvestri, prin aomagia o personalitate, un intelectual, cum a fost defunctulmeu soţ.

Artur Silvestri: Vom continua cu cei care sunt aici...O Diplomă de excelenţă pentru dl. prof. AlexandruLigor. Dl. prof. Alexandru Ligor este unul dintre cei maisolizi cercetători în materie de istoriografie din Moldova.Cartea – să zic aşa – tainică, care mie, cel puţin, mi-arămas foarte aproape tocmai pentru că e puţin cunos-cută, este, însă o monografie pe care a publicat-o în anii’80. Se numeşte „Ţăranii“ şi este şi ea o Carte Mare!

Alexandru Ligor: „Mulţumesc Asociaţiei Române pen-tru Patrimoniu, în mod deosebit d-lui Artur Silvestri. Este unpremiu care mă onorează. Doresc d-lui Artur Silvestri să îm-

84

plinească acţiunile culturale pe care le-a gândit şi pe cele pecare le ţine secrete.“

Artur Silvestri: Un premiu pentru contribuţia lafondarea aşezământului muzeal „Mihai Eminescu“ dinIpoteşti şi propagarea spiritului eminescian în lume,doamnei Lucia Olaru Nenati, care este şi o învietoare demuzică eminesciană sau de univers muzical eminescian.Poate ne face şi o demonstraţie...

Lucia Olaru Nenati: Este o mare provocare din par-tea amfitrionului care a dat viaţă acestei întâlniri şi care adat motivaţia acestui premiu. Dar, înainte de orice, nupoate face paşi lenţi şi mai ales acum când ţara şi naţia neamintesc de datoriile pe care le avem faţă de statornicie, m-am gândit să mulţumesc celor care-şi amintesc de lucrurilede valoare, restaurând, astfel, o axiologie uneori de duratăşi plăcută. Iar acum, daţi-mi voie, cu toleranţa de rigoare,să încerc, aşa cum a sugerat dl. Artur Silvestri, să dau glasunui cântec pe care l-am auzit într-o noapte, pe versurilelui Eminescu, “Rugăciune“, ca o rugăciune a noastră, a tu-turor către Cel de Sus şi către Maria – Ei îi este dedicat acestcântec – , ca o dovadă că şi noi, românii, putem intra înseria celor cântători de „Ave Maria“ (n.n. L.O.N. a inter-pretat superb acest cântec, interpretare urmată deaplauze).

Artur Silvestri: Un Premiu de excelenţă pentruacţiunea de revigorare a dacismului şi pentru cercetărilepersonale în acest domeniu - pentru dl. dr. NapoleonSăvescu, de la New York, pe care mulţi îl cunosc; oacţiune care este, în mod categoric, istorică, dl Sãvescueste în America şi ne transmite mulţumirile d-sale pentruacest premiu.

Şi acum, mai multe premii pentru un fenomen care

85

ar trebui observat mai atent, şi anume: reviste culturaleregionale… Însumate toate, ele fac să completeze o ma-terie şi să adauge fiecare în parte – de unde vin – câteceva la ansamblul unei culturi. Am acordat Premii şi Di-plome de Excelenţă pentru editori şi făcători de reviste,care sunt în toată România, în diverse locuri. Întâi detoate, pentru dl. Ioan Barbu, editorul unei splendide re-viste şi, totodată, un scriitor de inspiraţie ortodoxă.

Ioan Barbu: ªi pentru mine este o mare onoare să măaflu aici. Apreciez invitaţia d-lui Artur Silvestri pentru că seapleacă şi asupra provinciei, de foarte multe ori uitată, şiapreciază ceea ce facem noi. Trăiesc o mare bucurie pentrucă printre cei premiaţi se află nume foarte importante: re-gretatul părinte Dumitru Bălaşa, P.S. Episcop Calinic,nume pe care le iubesc şi le apreciez. Sunt alături cu inimaşi dragostea şi faţă de oamenii care fac cultură dincolo degraniţele româneşti.

Artur Silvestri: Să mulţumim, aşa cum facem în fie-care clipă, Celui care ne îndrumă să facem bine. Acum,o Diplomă de Merit foarte specială pentru o revistă deschit. Ea se numeşte „Murmurul Sihaştrilor“, iar editoruleste părintele stareţ Modest Ghinea.

Stareþ Modest Ghinea: În fiecare episcopie, existăcâte un cărturar. Episcopia noastră, a Argeşului şi Musce-lului, este reprezentată de P.S. Calinic, care a căutat să neîndrume şi pe noi pe această cale. Revista noastră este o re-vistă mică, dar, totuşi, este citită de foarte mulţi dintre cre-dincioşii care ne-au călcat pragul. Şi mulţumesc pentruacest lucru d-lui Artur Silvestri. Este ca o recunoaştere afaptului că Biserica, încă, se mai ridică la treapta aceea încare s-a păstrat flacăra culturii; nu numai a tradiţiei. Ţinsă mulţumesc acum şi în numele Preasfinţitului, care, din

86

binecuvântate pricini, nu a putut veni pentru premiul ce i l-aţiacordat. Şi mulţumesc tuturor care sunteţi aicea pentru fap-tul că, iată, şi Biserica este reprezentată în acest fel.

Artur Silvestri: O Diplomă de excelenţă pentru dl.Gheorghe Neagu, editorul revistei „Oglindă literară“,una dintre cele mai solide publicaţii literare din Româniaşi care vorbeşte către toată România de la Focşani.

Gheorghe Neagu: Eu vin de la Milcov. Şi vreau ca prinprezenţa mea să ne adunăm cu toţii să facem ceva împotrivatuturor relelor care ne domină. Vă îndemn să fiţi alături deAsociaţia Română pentru Patrimoniu şi să-i dăm vigoare,suflu, tot ce are nevoie pentru ca dihonia dintre cei care seocupă cu arta, în general, să dispară. Vă mulţumesc!

Artur Silvestri: Aceste cuvinte m-au emoţionat foartemult pentru că făcătorii de pace sunt, de fapt, cei carerămân.

Acum diplome de excelenþã pentru mai multe revisteşi creatorii lor: dl. Ion Beldeanu, pentru „Bucovina lite-rară“, dl. Eugen Evu, pentru revista „Provincia Corvina“, orevistă regională importantă; o revistă importantă şi edito-rul ei, un important scriitor contemporan este domnul Va-leriu Bârgău, un editor, un făcător de ziare, un animator alacestei publicaţii pe care a înfiinţat-o.

Valeriu Bârgău: Ceea ce dvs. aţi auzit aici din ace-leaşi motive am dat şi noi drumul unei reviste „Ardealul li-terar“. Una dintre rubricile noastre, care a stârnit anumitediscuţii, este „Cine îl apără pe scriitorul român?“. Efectiv,cine-l apără pe scriitorul român? Toată lumea s-a întrebat:cine-l atacă pe scriitorul român? Artur Silvestri a comis unlucru frumos. Cineva trebuie să-l apere pe scriitorul românşi iată că s-a adeverit ceea ce semnalam eu în revista noas-tră.

87

Artur Silvestri: Dl. Nicolae Danciu Petniceanu pen-tru revista Eminescu, o revistă care, cu eforturi mari,apare la Mehadia.

Nicolae Danciu Petniceanu: Mulţumesc AsociaţieiRomâne pentru Patrimoniu pentru acest premiu, care esteo dovadă, o confirmare că noi, bănăţenii, tot ce facem,facem bine pentru memoria şi eternizarea lui Mihai Emi-nescu. Scoatem această revistă cu greutăţi materiale şi mo-rale pentru că acolo, în Banat, mai sunt şi unii dintre aceiacare îşi permit luxul de a-l denigra pe Eminescu. Revista„Eminescu“ a apărut în anul jubilar 2000, ca o replică latristele vorbe care au apărut în revista „Dilema“. Vă asigu-răm, d-le dr. Artur Silvestri, că vom continua să fim la înăl-ţime, când e vorba de opera lui Mihai Eminescu, Biblianea m ului românesc. Vă mulţumesc!

Artur Silvestri: Şi una dintre publicaţiile mai re-cente, dar şocantă prin vigoarea cu care a intrat în acţiu-nea culturală ce şi-a propus, Viaţa de pretutindeni, editatăde dl. Sabin Bodea, o revistă care, de la un număr la altul,este mai importantă, mai consistentă şi afirmă un punctde vedere care trebuie menţionat şi ratificat. Doamne-ajută!

Sabin Bodea: Mulţumesc Asociaţiei Române pentruPatrimoniu, acestui mare şi inimos cărturar, Artur Silvestri,care ştie, iată, să ne adune în număr mare, să vibrăm laaceeaşi frecvenţă a culturii româneşti. Mulţumesc soţieimele, care ştie cum se tipăreşte această revistă, şi cu ce bani,mulţumesc tuturor celor care colaborează cu noi şi au făcutca acest gest să devină viabil: sperăm să fie – cum a spus şimaestrul Silvestri – din ce în ce mai bună, să realizăm opunte între trecut, prezent şi viitor, o punte între voi, cei deaici şi ceilalţi fraţi şi prieteni ai lor de pe alte meleaguri.

88

Artur Silvestri: Intrăm acum în lumea cărţilor, a bi-bliotecilor... O Diplomă de Excelenţă pentru dl. prof. dr.Dumitru Bălăeţ pentru studiile de biblioteconomie şipentru lucrările de istorie literară.

Dumitru Bălăeţ: Vreau să spun doar două lucruri: unmare cărturar din cultura română de ieri a spus „Nasc şi laMoldova oameni“. Fără a fi urmaşul marelui citat, bucuriamea vine de la faptul că, în sfârşit, în România se nasc ase-menea oameni. Îi mulţumesc lui Artur Silvestri că ne uneştepe noi toţi, intelectualii, patrioţii. Cred că această Asocia-ţie Română pentru Patrimoniu are un rol foarte importantîn cultura română contemporană şi mă bucur foarte multcă dânsul s-a gândit că în bibliotecile României avem unpatrimoniu care trebuie ocrotit şi perpetuat pentru genera-ţiile viitoare, ceea ce, din păcate, nu se întâmplă în altăparte. Vă atrag atenţia că vom reveni la situaţia BiblioteciiNaţionale care de peste 15 ani de zile, al cãrei sediu nou decompetitivitate europeană şi mondială, a rămas pur şi sim-plu neterminat şi continuă să fie împrăştiate cărţile ei prinsubteranele Bucureştiului. Mulţumesc, deci, pentru aceastăpreocupare şi încă o dată îl felicit pe Artur Silvestri şi pe oa-menii din jurul său şi pe dvs., pe toţi.

Artur Silvestri: O Diplomă de excelenţă pentru ac-ţiunea culturală în domeniul biblioteconomiei unui omcare a făcut foarte mult la una din bibliotecile judeţene.Este dl. Ion Gaghii, directorul Bibliotecii judeţene Giur-giu, cu care am început crearea unor fonduri memorialede documente şi de manuscrise.

Am început la Giurgiu, şi vom continua la foartemulte dintre bibliotecile judeţene. Aceasta a început atuncicând am observat că foarte mulţi dintre scriitorii pe careDomnul îi cheamă la el nu au pe nimeni ºi în urma lor ră-

89

mâne prăpăd, manuscrise despre care nimeni nu ştie nimic;şi atunci, am hotărât crearea unor fonduri cu caracter me-morial prin bibliotecile judeţene, ca să poată fi şi la înde-mâna cercetătorilor. Dintre cele 12 biblioteci cu care amcăzut de acord a fost şi cea condusă de dl. Ion Gaghii.Vreau să spun că dorim să înfiinţăm la Biblioteca jude-ţeană Giurgiu Fondul Naţional pentru Memorialistică,unde să depunem memorii pe care fiecare intelectualromân, care vrea să-şi scrie povestea vieţii lui, să le poatãdepune; să publicăm din ele şi să le şi găsească urmaşiinoştri din mileniul IV. Doamne-ajută!

Ion Gaghii: Iată, dl. dr. Artur Silvestri îmi dă o veste ex-traordinară pentru care îi mulţumesc din suflet şi e clar că, dinpunctul meu de vedere, Asociaţia Română pentru Patrimoniueste această catedrală a spiritului românesc în care vă invit, ande an, să intraţi cu sufletul deschis. Vă mulţumesc foarte mult!

Artur Silvestri: Un premiu şi pentru dl. prof. DumitruJompan, un mare cărturar, a cărui operă în domeniul isto-riografiei locale, al etnografiei şi folclorului muzical este deo mare însemnătate şi greutate.

Dumitru Jompan: Mulţumesc bunului Dumnezeu că m-ajută să scriu, să dirijez, să compun, să promovez muzica reli-gioasă la Seminarul teologic de la Caransebeş, mulţumesc d-lui.Dr. Artur Silvestri pentru premiul acordat şi, ca să-mi fac plă-cerea, mulţumesc mie însumi pentru tot ceea ce fac. Vă felicit!

Artur Silvestri: Tot în materie de muzicologie...Dlui Vasile Tomescu, pentru monumentala sa operă Mu-sica Daco-Romana.

Vasile Tomescu: Ne aflăm în anul George Enescu,1881-1955, un alt simbol al spiritualităţii româneşti, un altspirit care s-a dăruit cu generozitate pentru ca sufletul ro-mânesc să învingă vicisitudinile istoriei, să trăiască prin cul-

90

tură, prin credinţă, prin spirit. Aş vrea să spun că aceastănobilă iniţiativă, la care suntem părtaşi astăzi, se aseamănăcu aceea venită din nobil gând şi din generoasă faptă a Pre-miului Naţional de Compoziţie “George Enescu“, pentrucă şi aceea a fost o iniţiativă de suflet, nu oficială, şi a duratdecenii de-a rândul, înălţând credinţa şi fortificând voinţacelor care slujeam muzica. Este cu atât mai lăudabilă ini-ţiativa la care suntem astăzi beneficiari cu cât ea îmbrăţi-şează tot spectrul spiritualităţii româneşti. Îi mulţumescd-lui Artur Silvestri şi doresc Asociaţiei Române pentru Pa-trimoniu viaţă lungă şi succese în continuare!

Artur Silvestri: Acum e rândul premierii d-luiPetru Petrescu pentru opera plastică. Este un mare artistplastic, care ne-a eliberat – să spunem aşa – tot universulCucutenilor într-o pictură de o anvergură uimitoare. UnPremiu de Excelenţă.

Petru Petrescu: Mulţumesc foarte mult Asociaţiei Ro-mâne pentru Patrimoniu. Mulţumesc maestrului Artur Sil-vestri, care e un om deosebit!

Artur Silvestri: S-a evocat, aici, de câteva ori numelepoetului naţional, Mihai Eminescu, şi pentru cei care aufăcut enorm pentru el trebuie să spunem, de fiecare dată,că le mulţumim, chiar dacă nu mai sunt printre noi. Unuldintre cei mai mari eminescologi, a cărui contribuţie fun-damentală nu se poate uita, este profesorul George Mun-teanu, căruia îi acordăm, in memoriam, Premiul deExcelenţă.

D-na Munteanu (soþia): Dl. Artur Silvestri a fost unuldintre cei mai apropiaţi şi mai iubiţi colaboratori ai soţuluimeu. Îi mulţumesc pentru acest Premiu.

Artur Silvestri: Aici scopul nu este de a recunoaşteelite, pentru că doar Dumnezeu ştie cât însemnăm fie-

91

care. Aici scopul este de a vedea Faptele Mari, de pestetot. Când la un moment dat, la întâia ediţie, învăţătorulTraian Galetaru, din Comloşul Mic, din Banat, care con-duce o revistă de sat, de 70 de ani, a luat acest premiu,unii s-au mirat. Ce importanţă are această revistă desat?!... Făcută de un învăţător... Nu era făcută cine ştiecum. Dar trăia! Trăia într-un sat! Când preotul Alexan-dru Stănciulescu Bârda, pe care l-aţi văzut aici, din Ma-lovăţ, a primit un premiu, lucrarea lui însemna o mareeditură în satul Malovăţ! Aceştia sunt Oamenii Mari;acesta este punctul meu de vedere. Aşa cred că trebuievăzută România tainică. România oficială e alt c eva. Darnoi nu facem parte din România oficială. Noi facem partedin România tainică.

Şi acum o Diplomă de excelenţă pentru dl. prof. dr.Virgiliu Radulian, laureat pentru ansamblul operei cultu-rale şi pentru memorialistica domniei-sale. Un om impor-tant şi care a făcut multe. A făcut multe acolo unde se face,nu unde se declară, ceea ce este important să menţionămde fiecare dată.

Virgiliu Radulian: Sincere sentimente de gratitudine şialese mulţumiri Asociaţiei Române pentru Patrimoniu şi ini-mosului, luminatului şi generosului său preşedinte, dl. ArturSilvestri, care scoate la lumină tot ce poate fi preţuit şi poatefi valorificat, pentru cauza românităţii şi culturii româneşti.Din suflet îi mulţumesc pentru aprecierea dată şi pentru în-curajare şi-l rog pe Dumnezeu să-mi dea putere şi ani şi înţe-lepciune şi călăuzire, să pot să îl ajut în continuare înmisiunea nobilă pe care o săvârşeşte (...)

Artur Silvestri: Un premiu important se acordă isto-ricului literar Aurel Sasu, din Cluj-Napoca, cel care a re-constituit tabloul operei culturale a românilor americani.

92

Aurel Sasu: Domnule Silvestri, vă felicit pentru orga-nizarea, în primul rând, a acestei superbe seri. Vă mulţu-mesc pentru că mi-aţi adăugat numele pe această lungălistă de mari nume ale culturii, istoriei, biblioteconomiei şivoi spune doar atât: problemele esenţiale ale identităţii, pa-trimoniului, moralei, tainei, credinţei, sfinţeniei etc., suntprobleme, subiecte dificile, faţă de care nu putem să afişămdecât o atitudine responsabilă. Îmi pot permite să spun cănu avem faţă de ele încă o strategie. E vorba, în ultimă in-stanţă, de modul cum cultivăm dialogul româno-român,de ceea ce înseamnă ştiinţa comunicării. Poate de astăzi în-a inte să cercetăm cu mai multă perseverenţă, cu mai multăatenţie, cu mai multă dragoste patrimoniul, istoria şi cul-tura acestor comunităţi din afara graniţelor ţării, pentru casă învăţăm de la ei cum se trăieşte, cum se supravieţuieşteşi cum se rezistă într-o lume contemporană, bântuită decontradicţii, de conflicte, de dileme etc.

Artur Silvestri: Ne apropiem de sfârşitul acesteipărţi. Mai sunt câteva premii foarte importante. Unuldintre ele este Premiul de excelenţă, in memoriam, pen-tru autorul unei cărţi importante despre relaţiile istoricedintre români şi maghiari, Francisc Păcurariu.

Tudor Păcurariu (scriitor, fiul): „Stimată asistenţă,d-le dr. Silvestri, vă mulţumesc. Mulţumesc mult şi că sun-teţi aici! Vă mulţumesc pentru acest gest de curaj, pentrucă trăim vremuri curioase. Vedeţi dvs., se urmăreşte de cătrespecialişti să se facă o altfel de ţară, adică, o marcă a Ro-mâniei, undeva la intersecţia între cârnaţul de Debreþin şicastravetele bulgăresc. Eu zic că faţă de asemenea cara-ghioslâcuri trebuie să avem o atitudine fermă, fiecare din-tre noi, în modul său. De aceea, este binevenită iniţiativaAsociaţiei Române pentru Patrimoniu de redescoperire a

93

acestei Românii tainice, care trăieşte în fiecare dintre noi.Maestre, vă mulţumesc!

Artur Silvestri: O Diplomă de merit pentru unuldintre istoricii regionali, ºi anume, Emil Satco, pentrustudiile de istorie a Bucovinei şi pentru întreaga Enci-clopedie a Bucovinei. Emil Satco este un cercetător, carelucrează liniştit, la o parte, şi care realizează operă mare.

Emil Satco: Vă mulţumesc că v-aţi gândit şi la mine.Am descoperit că există şi aici oaze de românism. Vă mul-ţumesc şi dvs. pentru această operă şi am venit cu aceastăcarte pentru a v-o oferi drept cadou. Între coperţile ei suntmulţi ani de dăruire. Nu este pentru Prometeu, ci este pen-tru dvs.

Artur Silvestri: Mai este o Diplomă de excelenţăpentru o altă faptă.... Pentru un mare reporter ºi pentruansamblul operei: Ioan Grigorescu. Dar şi pentru ciclul„Spectacolul lumii“.

Ioan Grigorescu: Această provocare mă tulbură pro-fund şi mă angajează, totodată. Vă doresc ca Asociaţia Ro-mână pentru Patrimoniu să fie o acţiune de durată! Tuturorle mulţumesc şi le doresc multă sănătate şi să ne întâlnimcu bine şi la anul!

Artur Silvestri: Mulţumesc d-lui Grigorescu că aspus un lucru foarte important: este o iniţiativă care vadăinui. Ea nu va supravieţui. Ea există! Dar nu existădoar de acum. A existat şi va exista. Patrimoniu înseamnăpărinţi. Toată lumea va avea odată părinţi. Toată lumeava avea părinţi şi, din acest motiv, Pomenirea Părinţilornu poate dispărea. Ar fi un nonsens să fie altfel. Acum în-cheiem această festivitate.

Şi totuşi, ar mai fi ceva. Domnul prof. univ.dr. Ion

94

Sandu este un mare inventator român, un specialist îndomeniul conservării patrimoniului. Dânsul mi-a comu-nicat că vrea să-mi dea şi mie un premiu. Nu am fost deacord. Totuşi, dânsul vrea... Să-l ascultăm şi să-i mulţu-mim că e aici, cum a fost şi prima dată, la întâia ediţie:

Ion Sandu: Am văzut câtă dragoste împarte dl. ArturSilvestri pentru toţi. Ne-am spus că trebuie să i se întoarcădragostea. Deoarece suntem într-o mare sărbătoare – Săr-bătoarea creatorilor luminaţi – , vreau să vă spun că şi crea-torii tehnici salută creatorii artistici şi înmânează oDiplomă de Excelenţă şi Ordinul Mânăstirii Voroneţ, unsimbol nu numai pentru interiorul ţării, ci peste tot. De cu-rând, m-am întors de la Sevastopol cu 12 medalii de aur şi16 premii pentru inventică românească unde am dat, deasemenea, această Diplomă de Excelenţă unui mare crea-tor ucrainean. Deci, d-le dr. Silvestri, pentru ceea ce aţi făcutpentru noi toţi, de-a ne aduna la această frumoasă sărbă-toare, primiţi ca simbol al dragostei inventatorilor ieşeni –dintre care foarte mulţi creatori de bunuri culturale, inves-tiţii în domeniul patrimoniului cultural - primiţi Diplomade Excelenţă şi Ordinul Voroneţ, de aceeaşi vârstă cu CapelaSixtină, de o valoare inestimabilă pentru România, o va-loare în care se găseşte şi un dram de inventică, atât în teh-nica artistică, cât şi materială şi tehnologicã de punere înoperă o tehnică deosebită, care a dăinuit peste secole şi cucare mă mândresc... Capela Sixtină a fost renovată de atâ-tea ori, în schimb Voroneţul a avut intervenţii doar în ul-tima perioadă a secolului XX şi a rezistat cu putere învreme.

Artur Silvestri: Am primit o veste de la fiecare din-tre cei de aici. Şi le-am mulţumit. Acuma, încheiem

95

această întâlnire de astăzi pentru Premiile de Patrimo-niu şi aş vrea să mai spun câte ceva... Aş vrea să spun cănu ne-am propus să facem doar o activitate protocolară,deşi şi asta are importanţa ei, pentru că, uitaţi-vă bine, eaici atâta lume, din toate părţile. Asta face ca oamenii săse cunoască între ei şi poate se şi întăresc relaţiile în ceeace au de făcut. Dar am făcut în şase luni de zile, de cândam început să lucrăm, mult. Am făcut o carte, care în-seamnă Cuvintele pentru urmaşi şi pe care o veţi vedea. Echiar o carte-tezaur. Va rămâne fără nici un fel de dubiupentru urmaşi şi chiar e o Carte Mare. Am început alteprograme: un ciclu de volume Mărturisirea de credinţă li-terară cu scriitorii care au o credinţă literară, pentru căeste important s-o ai. Am deschis – v-am şi comunicat –prin biblioteca din Giurgiu, şi vom continua prin alte 11biblioteci, fonduri memoriale pentru depunerea de ma-nuscrise. Am constituit Grupul de cercetare literară Mi-tropolitul Nestor, care se va ocupa şi va începe, cred cădin anul viitor, să editeze integral literatura străromână,ca să se poată pune la dispoziţia cercetătorilor de mâineceea ce este important în această materie. Facem totulvoluntar, nu ne ajută nimeni decât – nu ştiu dacă e binesă spun – Compania „Casa Lux“ şi Dumnezeu din cer.Asta cred că e important să se ştie. Şi acum, aş vrea sămai adaug câteva menţiuni...Pentru că am vrea să înţele-gem cu toţii, cei care putem înţelege, o concluzie de viaţă:nu trebuie să aşteptăm de la nimeni nimic. Dacă tot vomaştepta de la cineva care nu dă şi nu ştie să dea, nu ştienici că trebuie să dea, ci trebuie doar să ia, n-o să ajun-gem nicăieri.

Nu trebuie să ne plângem. Suntem ca în secolul alXVIII- lea, când în România tiparul era grecesc ºi pro-

96

tipendada vorbea limbi străine. Atunci, noi ne-am întorsdin drum şi aparent ne-am dus la mânăstire; şi, ca boieri,ne-am întors la moşie; şi am stat, făcând manuscrise, vor-bind unii cu alţii, într-o limbă din ce în ce mai lustruită,în limba noastră, nu în limba lor; şi de aici au ieşit Tudorşi paşoptiştii.

Doamne, ajută!

Astfel încheia Artur Silvestri, cu formula descurtă rugăciune binecunoscută la el, prima parte aserii culturale festive. Spun prima parte, fiindcă auurmat, mai bine de două ore, discuþiile informale,apropiate, mai ales cu cei care, veniþi de la mari dis-tanþe, nu se îndurau să încheie abrupt seara ºi îl în-conjurau pe amfitrion, încheind cu felicitările ºiprivind către viitor.

97

Sentimentul de comuniunea fost important

Fragment din interviul acordatjurnalistului Radu Căjvăneanu13:

Radu Căjvăneanu: După festivitatea decernăriipremiilor ARP (marţi, 27 septembrie 2005) am si-mţit că principalul autor al proiectului ar avea şi elnevoie de o cunună. Şi atunci m-am apucat să o îm-pletesc din întrebări şi răspunsuri (ale dumnealui!).Şi astfel s-a născut interviul ce urmează. Dacă veţigăsi în cununa lui şi câteva frunze de laur, cu atâtmai bine.

Radu Căjvăneanu: Stimate domnule Artur Sil-vestri, cum vi s-a părut, acum, imediat după înche-iere, complexa manifestare de astăzi?

Artur Silvestri: Mi s-a părut în nota obişnuită,tradiţională de-acum, căci aceasta nu este prima şi,dacă o vrea Dumnezeu, nici ultima. Ceva este însăstraniu în toate aceste reuniuni şi am să vă spun şi dece am întotdeauna această impresie.

De obicei, există o notă mondenă ori de câte ori seîntâlnesc oamenii, în ziua de astăzi; există şi o notă

13 Artur Silvestri, Sunt un liber, Interviu de Radu Cãjvãneanu, publicat învol. NU SUNTEM SINGURI, CARPATHIA Press, 2006, p. 74-75

98

protocolară, iar întâlnirile dintre oameni în aceastăRomânie – stranie, la rândul ei – sunt, în principal, de-opotrivă, mondene şi protocolare. Substanţa – cândexistă – e firavă şi tocmai de aceea aici mi s-a părut căa fost o întâlnire enigmatică.

Ea nu şi-a arătat nici o secundă un caracter mon-den; un caracter protocolar – da, pentru că aici vin oa-meni parcă din alt timp, pentru care buna-cuviinţă esteun principiu capital. Până la urmă acest gen de Ro-mânie tainică, despre care vorbesc mereu, ne spune căexistă – şi de aici şi caracterul enigmatic, poate insu-flat, pe care îl are o întâlnire cum este aceasta.

Radu Căjvăneanu: Unde aţi văzut substanţa –din punctul dumneavoastră de vedere?

Artur Silvestri: Sentimentul de comuniune a fostimportant. Comuniunea nu este nici episod monden,nici episod protocolar. Este „ceva“ în care oameni dintoate părţile vin – cum spunea, foarte pătrunzător, Vio-rel Roman – căci se iubesc fără să se ştie, fără să se în-tâlnească şi chiar fără să se cunoască. A şi exemplificatsplendid, cu răspunsul dat unui împărat roman decătre creştini: “creştinii sunt cei care se iubesc fără săse cunoască.“

Şi oamenii aceştia, pe care i-aţi întâlnit astăzi,aici, se iubeau dinainte, fără să se cunoască, pentru căprivesc în aceeaşi direcţie. Aici cred că este, de fapt,concluzia esenţială: într-o ţară în care sentimentul des-trămării este, de la o zi la alta, mai puternic deşi Ro-mânia nu se destramă, unde meritul este înlocuit decu totul altceva şi nici nu ştii măcar cu ce anume şicare ar fi de fapt această pseudovaloare petulantă; într-o ţară în care Fapta Mare ori nu se cunoaşte, ori nu se

99

recunoaşte; într-o ţară cum este aceasta, sau cum suntcele pe care le denumim Româniile de suprafaţă, aparastfel de episoade de comuniune unde oameni dintoate părţile vin, deodată, ca la o chemare, simţind căîntre ei, de fapt, circulă, un fel de fluid misterios. Dacămăcar o sută de oameni există, avem sentimentul călucrurile nu se precipită către haos.

Radu Căjvăneanu: Aş zice că astfel de episoadede comuniune nu apar chiar de la sine; mai trebuieo scânteie, mai trebuie un mediu, mai trebuie unliant şi mai trebuie încă multe alte lucruri.

Artur Silvestri: Aşa este. Dar, pe de altă parte,chiar dacă nu era un liant, unii dintre ei ajungeau săse cunoască, cine ştie cum şi în ce vreme fiindcă existăîntre ei, într-un fel, şi între ei şi mulţimile din aceastăţară, în alt fel, o alcătuire consubstanţială. Pentru căAcela Care le îndrumă pe toate, le potriveşte. Eu aşavăd, de altminteri, această realitate de dincolo de vizi-bil, dar care se vede tocmai fiindcă lucrează! De aceeaspun că, până la urmă, chiar nu este atât de importantsă se cunoască fizic, câtă vreme pot să facă împreună-lucrare – cum s-ar zice. Şi chiar dacă nu ajung să facăîmpreună-lucrare, prin însuşi faptul că acolo undesunt, ei înfăptuiesc ceva – cât de mărunt sau cu apa-renţă măruntă – însemnează că, într-un absolut alAcelui Care ne îndrumă, „lucrarea ce ne trebuie“ estefăcută. Aşa văd eu lucrurile, de fapt. Unii, însă, nu leînţeleg astfel pentru că, dacă aţi observat, la un mo-ment dat, aici, a apărut ideea că, decât să fie şaptezecide premii, mai bine să fie zece şi bune. Dar eu nu credcă această încheiere este adevărată.

100

O atmosferã caldă, relaxată, deprietenie ºi comuniune spirituală

Aºa a fost percepută seara festivităþii decernăriipremiilor Ediþiei a II-a, de către participanþi.

Iată amintirile participaþilor14

Prof. univ.dr. Virgiliu Eustaţiu Radulian, PrimVicepreşedinte al L.P.R.S. (Liga de Prietenie Ro-mâno-Sârbă:

Am participat la două festivităţi de decernareale Premiilor A.R.P.- au impresionat - în ambelereuniuni - atât prestanţa participanþilor, cât şi at-mosfera caldă prietenească şi de comuniune spiri-tuală ce au domnit în tot timpul. Întâlnirile prilejuitede marcante personalităţi au fost deosebit de folo-sitoare, conturând nu doar schimburi de opinii şi ex-perienţe, dar şi început de noi colaborări şiinterferenţe culturale. Cu toţii am beneficiat fără demărginire de asemenea însufleţite împrejurări. Nuîntâmplător, în acţiunile noastre curente (cotidiene),aceste întâlniri s-au concretizat în perspective folo-sitoare şi în realizări importante.

Cât priveşte relaţia cu publicul, aceasta a fost

14 Idem

101

favorizată prin faptul că au fost lansate, în cadrulreuniunilor respective, cărţi de certă valoare docu-mentară şi memorialistică, precum „Cuvinte pentruurmaşi. Modele şi „exemple“ pentru „OmulRomân“ în 2005 şi „Mărturisirea de credinţă lite-rară“ - document de conştiinţă colectivă, 2006,apărute în editura Carpathia Press (am publicat şieu câte un studiu în fiecare volum). Volumele me-nţionate au reunit comunicări ale unor importantepersonalităţi, constituindu-se într-un veritabil mo-zaic de abordări tematice care, laolaltă, au izbutit săînfăţişeze potrivit îndemnului editorului dezideratul„să înflorească o mie de flori“. În acest fel atât di-versitatea, cât şi unitatea tematică au fost pe deplinasigurate.

În mod esenţial, la mediatizarea acţiunii şi aparticipanţilor au adus importante contribuţii nu-meroasele publicaţii ale A.R.P., cu deosebire revis-tele Analize şi Fapte.

• Lucian Hetco, managerul revistei AGEROStuttgart, Germania, Preşedintele Ligii AsociaţiilorRomâneşti din Germania:

Au fost manifestări cu semnificaţie socială şi ci-vică de exceptie. Întâlnirea a fost excepţional debine organizată. Întâlnirea cu alţi premianţi şi cu pu-blicul a fost emoţionantă, dat fiind faptul că mulţidintre ei, îi cunoşteam ca şi corespondenţi ai revis-tei AGERO, din mesajele scrise. O parte îi cuno-şteam din auzite. Am avut prilejul de a cunoaºte oserie de cărturari şi personalităţi culturale, cum s-arspune, pe viu.

102

• Lucia Olaru Nenati, dr. în filologie, scrii-toare (poetă, prozatoare, eseistă ş.a.), membră aUniunii Scriitorilor din România şi a Uniunii Jur-naliştilor Profesionişti:

Era ca o uriaşă colecţie de valori întrupate pecare un colecţionar excentric şi-a dorit s-o reuneascăşi a reuşit să obţină pentru o seară o densitate de va-lori reală şi autentică aşa cum rar se poate petreceîntr-un secol.

Am ajuns la această ceremonie venind de laBotoşani cu maşina personală împreună cu soţulmeu şi cu regretatul Emil Satco, cercetătorul enci-copedist de la Suceava, cu care ne „cuplasem“ în-spre folosirea cu eficienţã a mijlocului de transport.Drumul a fost dificil, aşa că atunci când am ajuns însfârşit la sala derulării evenimentului, eram foarteobosiţi.

Dar atmosfera de acolo ne-a remontat rapid şine-a oferit posibilitatea de-a ne întâlni cu mulţi din-tre oamenii de valoare şi semnificaţie culturală pecare îi preţuiam şi mă bucuram să-i revăd, precumGrigore Vieru, Viorel Cosma, A.D.Rachieru, LucianHetco, Aurel Sasu şi atâţia alţii. Era ca o uriaşă co-lecţie de valori întrupate pe care un colecţionar ex-centric şi-a dorit s-o reunească şi a reuşit să obţinăpentru o seară o densitate de valori reală şi autenticăaşa cum rar se poate petrece într-un secol. Erau atâ-ţia oameni, unii în vârstă, care veniseră chiar de de-parte, precum profesorul Husar de la Iaşi şi alţii,care nu erau abonaţi la premii, pentru că pur ºi sim-plu, focalizarea atenţiei lor fusese mereu asupraobiectivului activităţii lor, nu asupra publicităţii şi

103

răsplăţii, cum, din păcate, se petrece azi cu prec-ădere şi aproape că nu se mai vede valoarea dincauza preempţiunii imaginii. Perindarea tuturor pe„podium“, prezentarea motivaţiei de către ArturSilvestri şi rostirea justificativă a fiecăruia a relevato imensitate de domenii şi o varietate de preocupărişi, mai ales, de merite, de performanţe greu accesi-bile în raza vizualizării mediatice. Erau, cei maimulţi de acolo, oamenii ignoraţi de mass-media,aceea care cultivă cu slugărnicie dezgustătoare ce-lebrităţi de o zi, dintre cele total lipsite de vreunmerit, numai pentru faptul că au acumulat „puncte“de notorietate, chiar dacă aceasta este de-a dreptuldezonorantă. Cei distinşi atunci cu Premii ale Patri-moniului Naţional - chiar dacă nu cu premii valorice- ci doar cu o diplomă şi un simbol, au fost, unii din-tre ei, poate pentru prima dată, observaţi şi răsplătiţide cineva. Veneau din toată românitatea, din toatecolţurile ţării şi ale diasporei româneşti unde trudi-seră până atunci ca să zidească ceva, o fărâmă dinpatrimoniul neamului, drept care fuseseră „deco-raţi“ de către Asociaţia Română pentru Patrimoniu.

Nu pot să trec cu vederea şi împrejurarea că,atunci când mi-a venit rândul şi mie să primesc dis-tincţia, Artur Silvestri mi-a solicitat, ştiind despreconexiunile mele cu muzica, să cânt acolo, pe viu,un cântec din cele cântate de Eminescu şi pe careeu le reconstituisem pe albumul meu. Deşi ar fi fostpoate potrivit să interpretez unul dintre cânteceledin repertoriul eminescian şi cei ce m-au felicitat ul-terior şi-au exprimat dorinţa de-a fi auzit şi un ase-menea cântec, eu am ales un alt cântec pe care l-am

104

considerat potrivit cu apertura împrejurării în carene aflam: piesa Rugăciune pe care am pus-o pe mu-zică după versurile eminesciene şi care, adresatăfiind Fecioarei Maria, mi s-a configurat a avea atri-butele unei Ave Maria româneºti şi aşa am cântat-oîn mai multe colţuri de lume. Aplauzele şi impresiileentuziaste ce mi s-au adresat la sfârşit, chiar de lacunoscători în artele scenice (precum actriţa IleanaStana Ionescu), dar care au apărut şi ulterior în con-semnările scrise ale evenimentului, au confirmat căideea - invitaţie a amfitrionului fusese foarte inspi-rată.

• Sabin Bodea, scriitor, poet, editor, directoral revistelor Viaţa de pretutindeni şi Viaţa ar-ădeană:

Ceremonia de decernare a premiilor, întâlni-rea cu ceilalţi premianţi, cu publicul, întâlnirea cu„Doamna Casa Lux“, alias Mariana Brăescu Sil-vestri, a fost una deosebită, maiestuoasă, aş puteaspune, pentru că am putut vedea pe viu ce în-seamnă să trăieşti, să te zbaţi, să arzi pentru o idee.Aveam în faţa noastră nu un om, un scriitor, ci unadevărat Patriarh al simţirii româneşti, gata, înorice moment, însă, spre colaborare cu orice naţie,capabilă de prietenie, pace şi bună înţelegere.Acea masă enormă de personalităţi, de la cei maitineri până la cei atinşi de anii senectuţii, realiza otrecere între generaţii prin măsura valorii, princreaţie, indiferent de forma de expresie. Momen-tele acelea înălţătoare ne dădeau aripi şi ne în-demnau să fim mai performeri.

105

• Theodor Codreanu, prof. dr. în filologie,prozator, istoric şi critic literar:

Întâlnirile prilejuite de acordarea anuală aPremiilor pentru Patrimoniu Românesc erau im-presionante prin amploarea lor, în spaţii publiceprestigioase, cum e Sala Floreasca din Capitală.Numărul participanţilor era de ordinul sutelor. Nuştiu cum reuşea Artur Silvestri să adune atâteapersonalităţi din cele mai diverse categorii sociale,departe de a fi doar numai scriitori. Întâlnirileerau benefice nu doar prin mesajul lor cultural na-ţional, neglijat de instituţiile oficiale, ci şi prin fap-tul că se cunoşteau între ei cei care gândeau că enecesară schimbarea de mentalitate în renaştereaculturii româneşti.

• Gheorghe Neagu, scriitor, jurnalist, editorreviste:

Ceremonia a fost decentã, iar întâlnirea debun augur. Aºa am mai aflat cine mai trãieºte, cinemai scrie ºi cum mai aratã idolii tinereþii mele.

• Nicolae Danciu Petniceanu, scriitor, re-dactor şef, revista VESTEA Mehadia:

Impresia excelentă. Nu mai participasem la unasemenea act cultural, într-o mulţime considera-bilă, lume deosebită. Am avut prilejul de a cu-noaşte câteva personalităţi: Mariana Brăescu,scriitoarea botoşăneancă Lucia Olaru Nenati (cusoţul), Viorel Cosma, Mihai Miron, Sabin Bodea,Fl. Ţene, Miron Ţic etc.

• Ion Gaghii, director al Bibliotecii Judeţene

106

„I. A. Bassarabescu“, Giurgiu:Atmosfera de decernare a premiilor ARP îmi

era, oarecum, familiară, deoarece participam efectivla aceste manifestări culturale menite a pune în miş-care întreaga forţă creatoare a tuturor acelora careaveau, realmente, ceva serios de spus în perimetrulspiritualităţii româneşti din ţară şi diaspora. Cu atâtmai mari au fost emoţiile ce mă încercau, atuncicând mi s-a înmânat respectivul premiu la care, sin-cer vorbind, nici măcar nu îndrăzneam să visez.

107

Premiile Patrimoniului Naþional,ediþia a III-a, 17 martie 2006,

Clubul Floreasca

Am dorit ca premiile să fie diverse, să ne aratemodelul ºi exemplul social.

Artur Silvestri

Fragment din stenogramă

Artur Silvestri: Bună seara tuturor! Bine aţi venit!Doamne-ajută! Bine aţi venit la a III-a ediţie a Patrimo-niului Românesc. Premiile Patrimoniului Românesc auapărut acum un an de zile. Am avut două ediţii pânăastăzi, şi am stăruit să fie acum din mai multe motive.Am să le spun pe scurt, ca să ne înţelegem din capul lo-cului pentru ce ne-am grăbit să acordăm atâtea premiiîntr-un interval atât de scurt. Întâi, pentru că am vrut săarătăm continuitate. Prea de multe ori iniţiative, fapterămân în proiect şi în loc să fie tratate cu stăruinţă, într-un chip stăruitor, uităm prea repede, ca şi cum apa s-arpierde în deşert. Noi ne-am gândit că poate avem norocşi să nu ne oprim aici. Apoi, ne-am mai gândit că, totuşi,asemenea acţiuni trebuiau să fie făcute pentru că era cea-sul lor, era un moment bun, fiindcă atunci când răul ţi separe că s-a înstăpânit, el face ca binele să se potenţeze.

108

Nevoia de bine, în vremurile prigoanei, este evidentă. Nuam dorit să facem decât binele. Acest bine, care însem-nează ceea ce ne-au lăsat alţii de când a fost să fie om peacest pământ la noi. Şi am vrut să facem acest bine întâiarătând modele şi exemple. Aceste premii ale Patrimo-niului Românesc s-au născut pentru a arăta ce însem-nează modelul social. Cineva, odată, era nedumerit cănu premiem 5 sau 10 personaje, adică, într-un plan su-bţire, aceia care tot circulă pe scena vieţii publice. Eu n-am dorit să facem asta şi n-am să doresc câte zile voiavea. Întâi, pentru că pe scena vieţii publice defileazăaceleaşi chipuri şi se macină la moară aceeaşi nu ştiu cefăină… Dar România-i mult mai mare decât aceastăscenă a vieţii publice. România este pretutindeni undeun om înfăptuieşte ceva, care face o fântână, o cişmea,strânge documente, înscrie şi el măcar ca un cronicarminor sau ca un om de mânăstire, în veacul fanarioţilor.De aceea, vom da premii multe şi puţine, totuşi, faţă decâte fapte mari sunt în ţara noastră de azi. Vom da pre-mii multe nu numai că sunt multe fapte, ci pentru că noitrebuie să arătăm că suntem în ţara noastră şi nu în ţaralor, adică în ţara celor care vor să ne facă sã gândim ca ei.Noi gândim ca noi. Ca noi, fiecare în parte… De ce? Ese-nţial, în istorie, este să laşi să înflorească o mie de flori.Aceste o mie de flori ne-am gândit, de fiecare dată, să learătăm. În spatele fiecărui premiu, fiecărei nominalizări,fiecărei cărţi stă categoria, adică mulţimea, care estefăcută din acelaşi mister constitutiv şi care, de fapt, în-semnează un fel de oaste: oastea ţării. De aceea ne-amgândit ca premiile să fie diverse, să ne arate modelul şiexemplul social, să arate că toţi aceştia sau mai bine spuscă toţi aceşti reprezentanţi nu fac altceva decât să po-

109

menească părinţii pentru că patrimoniul însemnează po-menirea părinţilor...

Erau unii care, cu o vreme în urmă, mă întrebau – oparte din ei neliniştiţi şi o parte din ei aproape în derâ-dere – unde-i vei găsi dumneata pentru nu ştiu câte edi-ţii vor fi? Adică, în sensul că sunt numai câţiva. Aceastămentalitate există şi ne luptăm zilnic cu ea. Există pentrucă sunt multe prejudecăţi. Una dintre ele spune: „culturase face numai pe Calea Victoriei“. Când, de fapt, culturase face pretutindeni. Şi s-a mai spus, în mod strălucit, căîntre ţărani şi mari cărturari nu există decât o diferenţăde formare. De aceea, toţi cei care sunteţi aici aflaţi defaptele mari pe care le întâlniţi pretutindeni, în fiecarezi.

Ceea ce facem este un gest cu gravitate, cu greutate.Dar sunt unii înfăptuitori mai puţin cunoscuţi. Răspun-sul imediat este simplu. Şi atunci, se pune firesc întreba-rea: dacă nu sunt pe scenă, nu există? Iarăşi, răspunsuleste evident. Mai este, încă, un gând, pe care aş vrea să-lspun acum şi anume: mi-a mai spus cineva că poate uniidintre cei care au primit acest premiu nu sunt valori. Amsă fac o declaraţie pe care cei care mă cunosc o ştiu bineşi au şi citit-o… Ce facem fiecare, numai Dumnezeu ştieşi că există un criteriu esenţial care este fapta în istorie, ca-pacitatea de a fi pomenit. Adică, de-a fi pomenit prin ceeace-ai făcut. Şi, evident, prin ceea ce laşi, pentru că fărăurmă şi fără tiparul pe care-l creezi ori iniţiativă sau oriceintenţie, rămâne doar vorbă-n vânt. De aceea, nominali-zaţii iniţiali au condus la premiile ce le vom acorda astăzi.

Marele Premiu al Patrimoniului Românesc pe2006. După multe examinări – ca să spunem aşa – , Ma-rele Premiu a fost acordat unei cărţi. Este una dintre cele

110

mai misterioase cărţi din ultimii ani în România. O cartemisterioasă despre un ministru şi despre straniul carestăpâneşte această ţară. O carte care va fi sau nu dezle-garea unei enigme istorice, dar, oricum, este un gest ui-mitor. În această faptă complexă există multe învăţături.Una dintre ele stă chiar în fabula ei de constituire. Unom ajuns acum la bătrâneţe îşi dedică o bună parte dinviaţă într-un chip stăruitor care se pare că a ilustrat viaţade chilie, de benedictin din evul mediu ca să dezlege niştetăbliţe despre care nimeni nu ştie nimic şi Stăpânirea nudoreşte să ştie nimic. Nu de azi, ci de zeci de ani, de cândexistă într-un depozit aceste tăbliţe de plumb necunos-cute şi într-o scriere necunoscută. Aceasta este fabula în-făptuitorului, dedicaţia, pentru că la fundamentulfiecărei fapte mari ea există. Există aceste documente,care nici măcar nu sunt apărate, protejate, închise cuşapte lacăte, aşa cum ar face oricine pe pământ, cu cheiaflate la şapte persoane diferite. În realitate, zac undevadepozitate. Norocul a fost că un cineva sau un ceva –pentru că parcă, astfel de gesturi nu aparţin omului – n-a lăsat să se întâmple acest lucru, ci a stăruit zeci de anisă le şi descifreze şi să le şi publice. Şi alţii au făcut săapară rezultatul acestei trude. ªi altcineva s-a oglindit înaceastă cercetare făcând în aşa fel în care să se vadă cevaloare are ea.

Astăzi, Marele Premiu al Patrimoniului Românesc,pe 2006, îl vom acorda domnului Dan Romalo pentrucontribuţia specială la studiul culturii străvechi prin vo-lumul Cronica getă, apocrifă, pe plăci de plumb. Vi-l re-comand! Dar nu-l recomand… Sunt convins că-l veţicăuta... Un studiu de o acurateţe uimitoare. Cartea aapărut în anul 2003. Deci, de trei ani! Aţi auzit de o dez-

111

batere publică pe această temă? Nu. În schimb aţi auzitde un istoric la curtea unui împărat african, timp de 20 deani, chemat la un post de Televiziune ca astfel de cărţi şiCodex Rohonczi să fie boicotate. Adică să nu vorbimdespre ele. Adică să le înmormântăm din viaţă. Şi atunci,eu voi spune aşa: e treaba lor. Noi trebuie să ne facemdatoria vieţii noastre, ºi să nu lăsăm ca aceste boicoturisă se producă. Şi de aceea suntem astăzi aici şi de aceeacei mulţi gândim aşa, pentru că noi suntem majoritatea.

Dan Romalo : Aş vrea să mulţumesc celor care s-augândit să premieze cartea şi nu pe mine. Mare bucurie că afost premiată. Spun asta pentru că din fragedă tinereţe amconsiderat că opera contează în primul rând şi apoi cel careo făureşte, pentru că opera este o cristalizare a multor ezitărişi bâlbâieli ale autorului, care evident, dacă este pe un terennebătut nu poate să meargă la sigur şi face încercări care secristalizează prin eliminarea rezultatelor nevalabile.

Artur Silvestri: Am dat Premii de excelenţă, dupăacest mare premiu, pentru doi mari povăţuitori ai ne-amului şi pentru ansamblul operei lor. Nu sunt aici, pen-tru că ei aproape trăiesc într-o altă dimensiune şi suntfoarte bătrâni, pentru că înţelepciunea este, poate, to-tuşi, o expresie a bătrâneţii: arhimandritul Justin Pârvu,stareţul Mânăstirii Poiana Teiului, şi arhimandritul Ar-senie Papacioc. Să-i aplaudăm! Din această categorie artrebui să facă parte şi face parţial şi un preot care vinedin ţări barbare, de acolo unde creştinii sunt prigoniţipentru că sunt români ºi nu sunt lăsaþi să-ºi facă biserică.Acest om care este un conducător cum erau în vremuride prigoană, este părintele Bojan Aleksandrovic, din Ser-bia, de la Nehotin, din Valea Timocului, care primeşteun Premiu de Excelenţă pentru contribuţia eroică de

112

conservare a tradiţiei românilor din Valea Timocului, îm-preună cu episcopul lui, P.S. Daniel Stoenescu, episcopulde Vârşeţ.

Bojan Aleksandrovic: Doamne-ajută,fraţi şi surori!Mi-e drag că suntem atâţia adunaţi. Iertaţi-mă că vorbescpoate într-un grai pe care nu l-aţi auzit de curând, pentru cănoi acolo, în Valea Timocului, nu am avut şcoală româ-nească din 1883. Domnul Silvestri a spus că autorităţile nune dau voie să zidim biserică românească acolo. Pot săspun pe scurt: pot ei să nu vrea dar Dumnezeu vrea şi bise-rica-i construită. Prima-i construită, funcţionează cu multeprobleme, dar Sfânta Liturghie în limba română se ţine întoată Duminica, cu voia lui Dumnezeu mai sunt încă douălocuri, pentru două biserici româneşti. Credinţa ortodoxăromânească a pornit şi se răspândeşte ca şi creştinismul dinprimele secole ale creştinismului.Vă mulţumesc!

Artur Silvestri: Mulţumim părintelui Bojan Alec-ksandrovic pentru că acolo unde este face ce trebuie. Şiacum, alte multe premii…Trecem, să spun aşa, la acelaşistrat de învăţători şi mari povăţuitori ai naţiei. De po-văţuitori secreţi… Avem povăţuitori secreţi, cum am avuttot timpul, pentru că la lumina zilei avem alţii.

Un Premiu de excelenţă binemeritat, domnului IvanEvseev, pentru contribuţia deosebită adusă la păstrareatezaurului folclorului românesc. Mulţumim că aţi venit!

Ivan Evseev: Vă felicit pentru apărarea acestei cauzecare este din ce în ce mai greu de apărat. Aduc un omagiucelor care se străduiesc să păstreze tradiţiile noastre mile-nare, iar folclorul nostru este unul dintre cele mai intere-sante tezaure din lume. Dacă vom şti să înţelegem asta, vomşti să-l păstrăm.

Artur Silvestri: Un Premiu de excelenţă, de aseme-

113

nea, binemeritat pentru domnul Petru Ursache, pentruansamblul operei şi pentru cercetările în domeniul isto-riei literare.

Petru Ursache: Sunt sigur că am venit aici pentru căapărăm nişte adevăruri. Eu nu ştiu dacă ceea ce am scrisrăspunde acestui deziderat. O carte, care urmează să apară,va fi în treaba aceasta şi ti tlul va fi: „Antropologia conştii-nţei neocoloniale“. Adevărul, spuneţi, unde stă? Conştiinţamea este că ţara noastră ajunge repede, aşa cum prevedeaodată Eminescu. Din păcate, a prevăzut acest lucru. O ţarădevine o ţară colonială dacă nu suntem atenţi. De asta amvenit aici, să punem umărul… În planurile prezise suntmulte lucruri care trebuie făcute neapărat în aşa fel ca Emi-nescu să nu aibă dreptate. Din păcate, el are multă dreptate.Eu, cel puţin, sunt sub semnul Eminescu. Vreau să vă maispun încă un adevăr… Dumneavoastră aţi spus că ceea cefacem priveşte întreaga românime, românii din toate spa-ţiile. Eu spun… spaţiul limbii române. Într-adevăr, aşa staulucrurile. Se află în sală – şi sunt foarte bucuros – trei maripoeţi, unul din Bucovina, Vasile Tărâţeanu, şi doi din Rep.Moldova, Grigore Vieru şi Nicolae Dabija.

Artur Silvestri: Un Premiu de excelenţă pentru an-samblul operei şi studiului istoriei noastre străvechi dom-nului Vasile Boroneanţ.

Vasile Boroneanţ: De fapt, este o confirmare a unuimare efort al domnului Romanov. Eu am descoperitaceeaşi scriere. Dacii scriau. Aveau o scriere a lor. Şi dindocumentarea mea, am ajuns la concluzia că aveau chiarmai multe scrieri. La concurenţă cu lumea aceasta medite-raniană care a venit peste noi ele au rămas necunoscute.Este o confirmare ce domnul Artur a spus. Ele confirmă şidau certitudine. Mă bucur că am participat la această în-

114

trunire. Domnilor, eu am făcut săpături în zona Porţilor-de-Fier şi m-am interesat de populaţia românească de pecele două maluri ale Dunării. Am avut prilejul datorităunor subvenţii din partea Academiei de la Belgrad şi maipuţin a noastră să reiau legătura cu aceşti oameni. Şi, într-adevăr, este înfiorător să te duci în satele româneşti şi oa-menilor să le fie ruşine să spună că sunt români. Am fostcazat în casa unor români de acolo. Am crezut că pot vorbicu ei româneşte. Mi-au spus: nu româneşte! Aceeaşi situa-ţie am văzut şi în alte zone. Ceea ce a făcut părintele este unlucru extraordinar şi mai trebuie să-l sprijinim cu nişte ma-nuale din clasele primare. Eu am făcut atunci, le-am dat,dar a doua zi a venit cineva şi le-au luat, sub ameninţare.Asta se întâmpla cu 20 de ani în urmă. Se pare că situaţianu s-a schimbat prea mult…

Artur Silvestri: Un Premiu de excelenţă pentru an-samblul operei şi cercetări în domeniul istoriei noastrestrăvechi dlui prof. dr. Marin Cârciumaru.

Marin Cârciumaru: Tot ce este neaşteptat este plăcut.Nu m-am aşteptat la acest premiu. Spre ruşinea mea, nuştiam că există această onorantă Asociaţie pentru apărareaPatrimoniului. Sunt arheolog, iar acum mă mândresc căsunt cadru didactic al unei Universităţi şi formez oamenicare să apere Patrimoniul. Vă promit că acest premiu îmidă aripi ca să formez acei oameni, care merg peste tot, even-tual ca profesori de istorie, pentru a mai salva ceea ce semai poate salva. Este foarte greu pentru că mentalităţilesunt altele. Vă mulţumesc!

Artur Silvestri: Un Premiu de Excelenţă, care areun caracter simbolic, domnului Andrei Vartic pentruapărarea românismului.

Andrei Vartic: Doamnelor şi domnilor, vă salut de pe

115

pământ românesc. Poporul român a apărut şi pe ValeaMureşului, şi pe Valea Timocului… Suntem români din-totdeauna în Basarabia prin tradiţia românească. Doina şicântecele noastre româneşti se cântă şi se lansează ca la1600 şi la 1800…

Artur Silvestri: O carte mare, „Enciclopedia artişti-lor români contemporani“ şi trei autori: Vasile Florea,Negoiţă Lăptoiu şi Alexandru Cebuc. Toţi trei primescun Premiu de excelenţă.

Vasile Florea: Am făcut-o pentru că toţi trei am lu-crat în domeniul artei. Unul a fost directorul Muzeului deartă din Cluj-Napoca, un altul, redactor şef al Editurii “Me-ridiane“ şi subsemnatul director general al Muzeului Na-ţional de Artă Dramatică. Ediţia pe care am creat-o, acum12 ani, a scos peste 20 de volume. Prin preocuparea celortrei am scos până în momentul de faţă 5 volume şi urmeazăvolumul 6. Suntem onoraţi să fim cu dumneavoastră aicipentru a primi acest premiu.

Artur Silvestri: Şi acum, un ciclu monumental decărţi, care, parcă, a ajuns la volumul 9: „Personalităţi şi fi-guri fundamentale ale culturii româneşti“. Numai gândulde-a pune unul lângă altul, atâtea nume mari, este impre-sionant. Asta pentru ca uitarea să nu se producă. Con-stantin Toni Dârţu de la Iaşi. În numele dânsului IeftimieNesfântu.

Ieftimie Nesfântu: În primul rând, vreau să vă mu-lţumesc în numele domnului Dârţu…Recent a apărut vo-lumul 17. Sunt multe personalităţi cuprinse aici. Credemcă gestul pe care-l faceţi dumneavoastră este şi mai deose-bit.

Artur Silvestri: Acum, un premiu pentru o scriitoarecare vine de la Viena. O Diplomă de excelenţă pentru

116

eseistică, în domeniul valorificării fondului de obiceiuri şitradiţii. Eseistica a însemnat o activitate care este impor-tantă nu atât pentru valoarea de cercetare, ci pentru va-loarea de rememorare, adică de a arăta că obiceiurile şitradiţiile nu numai că sunt necesare ci şi că ele există.Doamnã Julia Maria Cristea, aş vrea să ne spuneţi câtevacuvinte.

Julia Maria Cristea: Am plâns înainte de a veni aici.Mulţumesc domnului Silvestri, care este părintele spiritualal acestei cărţi. Dânsul i-a dat contur şi formă. Am scrisaceastă carte dintr-o nostalgie cumplită. Numai cei carepleacă şi încep o altă viaţă ştiu ce înseamnă dor de ţară.Nostalgia ca român este durerea piciorului amputat.Această durere nu poate fi ameliorată de nici un fel de me-dicament. Am scris aceste articole pentru cea de-a doua Ro-mânie, pentru cele 12 milioane de români care sunt pestetot în lumea asta şi marea majoritate stă cu capul plecatpentru că sunt români. De ce? Pentru că avem această patăneagră pe care ne-au scos-o, nu istoria, nu contemporani-tatea, ci naţionaliştii din alte ţări. Pentru ca aceşti românisă meargă cu capul sus trebuie să se arate că noi am făcutceva în istoria Europei, în Al Doilea Război Mondial. Ceeace nu se ştie, românii au ajuns la porţile Vienei. Nu ruşii aueliberat Viena. Românii trebuie să spună în toate colţurilelumii: „Da, am venit aici că aşa s-a întâmplat.“. Am scristoate acestea să se ştie că avem o mitologie extraordinară.Am cunoscut aceste tradiţii şi m-am întors în copilărie, înperioada când am vibrat îngrozitor de adânc.

Artur Silvestri: Şi acum, o Diplomă de excelenţă…Pr. Constantin Protopopescu a făcut o monografie aoraşului Strehaia, cât un tom din evul mediu.

Pr. Constantin Protopopescu: Domnule profesor,

117

doamnelor şi domnilor. Mă simt onorat de-a fi fost invitatla această manifestare de cultură şi asta datorită dr. ArturSilvestri. Mă simt onorat pentru această Diplomă de exce-lenţă. Un oraş, o aşezare, o ţară e mare când are ceva desărbătorit. Şi noi sărbătorim astăzi valorile de elită ale Pa-trimoniului Naţional. Un cărturar francez al secolului tre-cut spunea că geografia este trupul patriei, iar istoria sufletulei. Aici ne întâlnim cu trupul patriei, dar şi cu sufletul ei.Mulţumim domnului dr. Silvestri, preşedintele executiv alAsociaţiei Române pentru Patrimoniu, pentru faptul că ainiţiat şi organizează asemenea acţiuni la nivel de ţară, pen-tru faptul că nouă, care suntem din teritoriu, intelectualianonimi, dacă ne putem numi aşa, ni se dă prilejul să fimalături de dvs., care lucraţi în aşezămintele de învăţământsuperior, în cercetare.

Artur Silvestri: Alte două premii, autori de studii şimonografii locale… Miron Ţic, o Diplomă de Merit,pentru monografia dedicată comunei Ilia.

Miron Ţic: Mulţumesc domnului Artur Silvestri. Îlconsider cel mai important din viaţa mea şi îl voi păstraacolo unde trebuie. Cartea pe care am scris-o este mono-grafia unei comune, Ilia, de Hunedoara. Comuna are o ve-chime de peste 750 de ani. Am descoperit valorile ei.

Artur Silvestri: O altă Diplomă de excelenţă pen-tru monografia comunei Pridvor din Banat, prof PavelPanduru…

Pavel Panduru: Scuzaţi emoţia care mă copleşeşte înacest moment spiritual. Fac şi eu parte din această armatăa spiritului românesc care se străduieşte să păstreze tradiţiaromânească şi creştină, pentru ca să ne putem păstra iden-titatea în momentul când ea este pusă la îndoială. Vă mu-lţumesc din suflet şi în special domnului doctor Artur

118

Silvestri!Artur Silvestri: Domnului Nicolae Romulus

Dărămuş, un Premiu de excelenţă pentru contribuţiaadusă la conservarea mediului naţional... În realitate,însă, Natura este Patrimoniul de unde pleacă totul.Fără natura care ne defineşte, noi nu existăm. Deaceea, oricine se ocupă de natură şi doreşte ca ea să fieaşa cum a lăsat-o Dumnezeu, merită recunoaºtere dela toată lumea.

Nicolae Romulus Dărămuş: Vorbeam înainte dom-nului Artur Silvestri despre faptul că atunci când seadună mult rău, creşte proporţional şi nevoia de bine. Eibine, ne aflăm într-un punct critic în ceea ce priveşte su-portul vieţii. Am avut senzaţia unui echipaj, plecat pe onavă pe mare. Pe Titanic, când la etajele superioare sebea coniac şi se asculta muzică, puntea de jos era inun-dată şi se murea. Am senzaţia că luaţi de cotidian, de tur-nurile de fildeş ale fiecăruia dintre noi, uităm că Titaniculpe care ne aflăm, ţara, continentul, globul, moare. Ce do-resc eu? O sensibilizare a noastră, a dumneavoastră, de-a ne decupla din turnurile noastre de fildeş şi de a faceceva pentru supravieţuirea vieţii.

Artur Silvestri: Şi acum Premii de excelenţă pen-tru literatură. Unii scriitori au ilustrat şi au scos la su-prafaţă ceva din geniul local, din geniul locului, dinregiuni. Sau, şi-au dedicat viaţa unei construcţii mari.

Un Premiu de excelenţă pentru monumentala edi-ţie a operei lui Liviu Rebreanu, domnului Nicolae Ghe-ran. Nu este. Am să spun o frază… Domnul NicolaeGheran a reuşit ceea ce nu există în literatura română:acum noi n-am avut o ediţie completă, indiferent demărimea operei unui autor.

119

Un Premiu de excelenţă unui scriitor care trăieştela Nisa. Nu este român, dar este român, domnul Şte-fan J. Fay, o operă unicat de evocare a istoriei Tran-silvaniei. Ştefan J. Fay spune că patria pe care adobândit-o este limba română. Domnul Ilie Rad pri-meşte şi dânsul un Premiu de Excelenţă. Am să spuncâteva fraze… S-a ocupat o bună parte din cariera dân-sului de jurnalism şi de istoria jurnalismului, dar şi derestituirea scriitorilor uitaţi. Restituirea scriitorilor ui-taţi nu este o joacă. Noi pierdem din vedere, sau isto-ria îi pierde, sau sunt lăsaţi de-o parte. Şi de fiecaredată trebuie să ne uităm înapoi şi să vedem dacă jude-căţile sunt definitive şi adevărate sau nu. Domnul IlieRad a considerat că e o datorie să se ocupe de scriito-rii uitaţi, iar noi credem că a făcut foarte bine.

Ilie Rad: Eu lucrez ca jurnalist în Cluj şi mă ocup deun proiect care are mare legătură cu Patrimoniul: să va-lorificăm o activitate publicistică a peste 100 de scriitoriromâni ale căror articole stau răspândite în reviste şi nule bagă nimeni în seamă. Avem, deja, trei volume, CelaSerghi, Geo Bogza s-au şi bucurat de succes. Acest pre-miu este foarte important pentru noi. Vă mulţumesc!

Artur Silvestri: un alt Premiu este pentru TeofilRăchiţeanu pentru ansamblul operei şi pentru intro-ducerea în poezia românească a lumii Munţilor Apu-seni. Teofil Răchiţeanu este un caz foarte straniu. Amsă spun doar o singură frază… Imaginaţi-vă un dac,izolat în Munţii Apuseni, ca profesor de română, citi-tor şi admirator al lui Eminescu, care scrie o poezieeminentă, departe de scenă, departe de regizori şi ac-tori. Sunt oameni care trăiesc într-o altă dimensiune.

Domnul Ion Marin Almăjan ne-a comunicat că este

120

la Paris unde participă la Cenaclul Traian Vuia, primulom care s-a ridicat de la pământ cu o pasăre mecanică înzbor. Aţi citit cumva în ziarele din România despre acestlucru, într-un articol mai semnificativ? Noi nu avem voiesă avem o prioritate în ceva. Noi nu trebuie să avem prio-ritate în nimic. Domnului Ion Marin Almăjan, Premiulde excelenţă, pentru ansamblul operei şi pentru o cartetulburătoare, care este unicat prin felul în care este„Mătuşa mea, Maria Theresia“.

Două premii foarte importante… Unul dintre eleeste dedicat celui care a introdus în poezia româneascălumea Dunării. Cel care a introdus în proza româ-nească lumea Dunării a fost Panait Istrati. Acest tiparîn lirica de limba română este Nicolae GrigoreMărăşanu. Premiul de excelenţă…

Nicolae Grigore Mărăşanu: Nu prea sunt obişnuitsă joc pe scenă, dar ce pot să vă spun? Am măs l uit înaceastă idee, „spaţiul carpatic“, pentru noi nu avemnumai câmpie, ci şi munţi şi spaţiu acvatic. Mă intrigaideea că poezia engleză a locurilor existã şi într-o even-tuală geopoetică românească lipseşte această poezie aspaţiului acvatic. Dacă dumneavoastră aţi sesizat acestefort al meu şi m-aţi luat în seamă, vă mulţumesc!ArturSilvestri: Încă un premiu pentru un poet foarte impor-tant, pentru cel care a reconstituit – reconstituit e unfel de-a spune – nu era o reconstituire ci aproape oepocă întreagă de literatură pe care noi n-am avut-o şipe care, Radu Cârneci a inventat-o sau mai bine spusa restituit-o pentru cultura românească – Renaşterea.Un Premiu de excelenţă pentru poetul Renaşterii înlimba română astfel încât să nu creadă cineva că nuavem aşa ceva.

121

Radu Cârneci: Pentru mine scriu foarte multă poeziede iubire. Şi pentru că lucrez acum la o antologie din liricauniversală, cu mari poeţi ai iubirii şi pentru că cele trei vo-lume ale mele strânse într-o casetă constituie un omagiuadus iubirii, Dumnezeirii şi omului, am să zic pentru ArturSilvestri o poezie mică, scurtă, de iubire: «Ea era cea maifrumoasă/ Eu am fost cel mai nebun/ Şi-astăzi, iată cumapun/ Suflet, sânge, spaimă joasă/ Ea era cea mai fru-moasă/ Eu am fost cel mai nebun/ În genunchi rugam opiatră/ Inima-mi murea curată/ Şi-astăzi, iată cum apun/Suflet, sânge, spaimă joasă/ M-a purtat prin Cer, prin iad/Şi-acum vine să mă scad/ Suflet, sânge, spaimă joasă/ Eaa fost cea mai frumoasă.//»

Artur Silvestri: Alt premiu.Pentru domnul prof.dr. Teodor Vârgolici, pentru contribuţia adusă la cer-cetarea istoriei literaturii române.

Teodor Vârgolici: Iniţiativa Asociaţiei Române pen-tru Patrimoniu se justifică pe deplin în România, iar pen-tru noi, cei prezenţi aici, reprezintă o mare satisfacţie şimulţumesc domnului doctor Artur Silvestri pentru acestpremiu.

Artur Silvestri: Acum, am să spun câteva vorbedespre două Premii de Excelenţă, care trebuie expli-cate.

Domnul George Roca este redactor-şef la ziarul„Spirit românesc“ din Sydney, Australia. Domnul IoanMiclău, poet şi dramaturg, pe lângă opera pe care alăsat-o, are o caracteristică. Domnul Ioan Miclău afăcut o bibliotecă privată, a construit o casă în curteacasei sale. Se numeşte „Mihai Eminescu“ şi are vreo3.500 de volume pentru românii din Australia. Şi săştiţi că vin români de nu se ştie unde să împrumute

122

cărţi. Dacă vă imaginaţi acest lucru… Artur Silvestri:Azi am comunicat cu domnul Roca şi m-a rugat să ci-tesc o frază şi o declaraţie simplă care este mult maiimportantă.

Artur Silvestri: Oriunde ne-am afla, pe planetaPământ, chiar şi în Australia, la 20.000 km distanţă sun-tem într-o măsură mare răspunzători de promovareaculturii neamului şi a strămoşilor noştri.

Un premiu care pe mine mă bucură, este pentrudiaconul Ioan I. Ivan, care este un cărturar mare, ca şipărintele Ioan Ionescu, care este de faţă. PărinteleIoan Ionescu a venit, la 92 de ani, aici. A primit, în sep-tembrie 2005, Premiul de Excelenţă. Este un mare cer-cetător al istoriei creştinismului. Pentru că vinevorba de Biserică, Diploma de Excelenţă pentru unvolum care are o importanţă mai mare decât ne închi-puim. El se numeşte „Ortodoxie şi putere politică înRomânia contemporană“. Acest volum aparţine unuicercetător, George Enache. Însemnătatea trebuie su-bliniată pentru că este întâia dată când se face o cer-cetare fără prejudecăţile cu care ne-am obişnuit.Domnului George Enache o Diplomă de Excelenţă.

Artur Silvestri: Acum, două premii in memoriam.Unul dintre ele este pentru un eminent cercetător al regio-nalismului creator. Premiul este pentru cărţile legate despreBihor şi arta bihoreană. Scriitorul este Stelian Vasilescu,care primeşte, in memoriam, Premiul de Excelenţă.

Fiica lui Stelian Vasilescu: Chiar dacă nu mai este prin-tre noi, de acolo de sus ne priveşte şi ne mulţumeşte.

Artur Silvestri: Alt Premiu de Excelenţă, in memo-riam, a fost acordat unui cărturar care, în sinea lui, repre-zintă un caz. El a murit în ziua de Crăciun a anului 2004, la

123

New York, printre străini şi am aflat despre această moartetârziu. Un mare cărturar, care a scris multe din cărţile pecare ar trebui să le cunoaşteţi, cărţi mari, eminente, şi în me-moria lui voi forma la Biblioteca Naţională din Bucureştiun fond memorial Şerban Andronescu.

Dar pentru că tot vorbim despre dacologie şi da-cism, un Premiu de Excelenţă binemeritată domnuluiprofesor Gheorghe Iscru pentru eminenta carte „Traco-geto-dacii, naţiunea matcă din spaţiul carpato-danu-biano-balcanic“. Gheorghe Iscru este unul dintreexponenţii acestei dezbateri intelectuale şi trebuie să-iacordăm meritele pe care le are în mod deosebit.

Gheorghe Iscru: Aş vrea să spun ceva tare, ca să seaudă, Congresul al IV-lea, din acest an, de dacologie, de laBucureşti, a hotărât ca anul 2006 pentru noi să fie anul De-cebal. Anul acesta, al VII-lea, va fi dedicat lui Decebal. M-abucurat foarte mult şi am venit special pentru a-i mulţumidomnului Silvestri şi Asociaţiei pentru a conduce pentruorientarea spre Rădăcini, pentru că ele sunt atacate. Tot-deauna când vrei să distrugi un popor, îi ataci rădăcinile. Per-sonal am lansat o scrisoare deschisă către toată lumea, cătrepreşedintele ţării, către cei care au lumea lor şi pot să facăceva. Vă mulţumesc!

Artur Silvestri: Şi acum, alte multe premii… Uniisunt aici, alţii nu sunt, dar noi îi vom pomeni. TudorOpriş, un Premiu de excelenţă pentru contribuţia deose-bită la cercetarea istoriei învăţământului românesc. Unadintre cărţile cele mai importate ale acestor ani este„Dramă învăţământului românesc“, o carte tulburătoareprin atitudinea cetăţenească şi prin punctul de vedere pecare le avansează. Un Premiu de excelenţă s-a acordat şiunui scriitor important, pentru atitudinea continuă în do-

124

meniul analelor publice. Este vorba de domnul OctavianPaler. Nu este aici. Un Premiu de excelenţă pentru mo-numentala lucrare „Hronicul muzicii româneşti“ dom-nului Octavian Lazăr Cosma. Doamna Emilia Comişel,care este un mit, o legendă a etnomuzicologiei în Româ-nia a primit şi domnia-sa un Premiu de Excelenţă.

O carte mare, „Enciclopedia artiştilor români con-temporani“ şi trei autori: Vasile Florea, Negoiţă Lăptoiuşi Alexandru Cebuc. Toţi trei primesc un Premiu de ex-celenţă.

Alte două premii, pentru doi oameni merituosi caren-au putut veni aici.

Radu Ray - Premiu de excelenţă - pentru studiileprivitoare la civilizaţia montană

Corneliu Leu - Premiu de excelenţă - pentru an-samblul operei literare şi pentru genul “romanului do-cumentar” iniţiat în literatura română

Un Premiu de excelenţă pentru un suflet care s-adedicat toată viaţa operei lui George Bacovia, domnulConstantin Călin, de la Bacău.

Următorul Premiu de excelenţă aparţine unuia carese situează printre cei puţini care în acest moment exem-plifică un gen de cercetători care nu cred că mai este atâtde frecvent. Pentru Stancu Ilin, pentru contribuţia de is-toric literar, şi folclorist.

Urmãtoarele premii sunt pentru: Tudor Gheorghe,pentru că ne-a arătat că folclorul muzical românescpoate fi şi recreat.

Eugen Budău ºi Alexandru Ruja- Diploma de exce-lenţă - pentru eminenta operă de cercetător al „regiona-lismului creator”

Mircea Motrici - Diploma de excelenţă - pentru re-

125

editarea operei Arhim. Dionisie UdişteanuIsabela Vasiliu Scraba - Diploma de Merit - pentru

valorificarea, prin opera filosofică şi hermeneutică, a va-lorilor tradiţiei naţionale

Ion Longin Popescu - Diploma de Merit - pentru su-sţinerea şi afirmarea culturii “românilor de pretutindeni”

Zenovie Cârlugea - Diploma de excelenţă - pentrucercetările în domeniul dacismului şi pentru studiile pri-vind “zalmoxismul” - „Daco-România profundă - Studiide dacologie”

Cristian Tomescu - Diploma de merit - pentruDocumentarul „Zalmoxis” revistă de dezbatere şi opi-nie istorică.

Acum premiile pentru publicaþii: Revista Literatură şi artă – Premiu de excelenţă -

pentru însemnătatea istorică a acţiunii ei de conservarea valorilor româneşti

Revista literară Argeş- Premiu de excelenţă - pen-tru contribuţia la întărirea culturii regionale

Revista literară Ateneu - Premiu de excelenţă -pentru contribuţia la întărirea culturii regionale şi va-lorificarea fondului cultural local

Revista literară Tomis - Premiu de excelenţă -pentru contribuţia la întărirea culturii regionale şi va-lorificarea fondului cultural local

Revista literară Dacia literară - Premiu de exce-lenţă - pentru efortul de conservare a tradiţiei cultu-rale majore în literatura română

Revista Altermedia - Premiu de excelenţă - pen-tru contribuţia deosebită la răspândirea informaţiei li-bere şi pentru adeziunea la principiile civilizaţieitradiţionale

126

Revista literară Rost - Diploma de excelenţă -pentru adeziunea la principiile civilizaţiei tradiţionale

Pentru contribuţia la întărirea culturii regionale şivalorificarea fondului cultural local, au fost premiateurmãtoarele publicaþii:

Revista literară Ramuri - Premiu de excelenţă - Revvista literară Tribuna - Premiu de excelenţă Revista Helis - Diploma de excelenţăRevista Dor de dor - Diploma de merit Revista România Pitorească - Premiu de exce-

lenţă pentru contribuţia specială la redescoperirea“României Frumoase”

Revista Formula As - Premiu de excelenţă - pen-tru contribuţia specială la conservarea tradiţiilor şi aspiritului românesc şi pentru susţinerea şi afirmareaculturii “românilor de pretutindeni”

Revista Top Business - Premiu de excelenţă - pen-tru contribuţia la descoperirea “României Magice” şipentru susţinerea inteligenţei creatoare româneşti

Revista Lumina - Pancevo - Premiu de excelenţăpentru contribuţia deosebită la dezvoltarea literaturiiromâne generale

Revista Lumina - Szeged - Diploma de Merit -pentru contribuţia la crearea unei jurnalistici culturaleromâneşti în Ungaria

Centrul de studii si documentare al românilor –americani Michigan, USA – Premiu de Excelenţă -pentru contribuţia deosebită la conservarea tradiţieiromâneşti şi a istoriei românilor – americani.

N.red. Sfãrºitul expunerii lui Artur Silvestri la ediþia a III-a a PremiilorPatrimoniului Naþional nu este consemnatã în stenogramã.

127

Ediþia a III-a a fost, după spuseleparticipanþilor, o „agora culturală“liberă, sau „un adevărat regal“, omanifestare culturală de calitate

ºi optimizantă

• Vladimir Brilinsky, jurnalist, redactor ºef laDacia Magazin:

Ceremonia a fost un adevărat regal în care scrii-tori, artişti, ziarişti, s-au reunit pentru a asista la o ma-nifestare unică în felul ei, o manifestare prin careapărătorii şi promotorii patrimoniului erau recunos-cuţi public drept valori ale spiritualităţii româneşti.

• Ilie Rad, prof. univ. dr., Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, critic ºi istoric literar, jurnalist:

Am fost impresionat de ceremonia de acordarea premiilor, unde am cunoscut multe personalitãţi, pecare le ştiam doar de la televizor sau din cãrţi.

• Gheorghe Iscru, prof. univ. dr. în ştiinţe is-torice, dacolog:

Văzându-i pe cei premiaţi, am înţeles, odată înplus, orientarea d-lui Silvestri spre esenţe şi ataşa-mentul său total la cauza naţională.

• Miron Ţic, poet, prozator, eseist, memoria-list, autor monografii locale:

Atunci, mi-am dat seama de amploarea şi de-

128

osebita organizare a ceea ce înseamnă Premiile Pa-trimoniului Românesc, de numeroasa participare şide personalităţile creatoare româneşti, începând cuprofesori, preoţi, istorici, scriitori, ziarişti, oameni de-votaţi şi curaţi la suflet pentru binele poporului nos-tru. În acele momente din anii 2005 şi 2006, m-amputut întâlni şi am putut cunoaşte oameni deosebiţi,între care, desigur, la loc de cinste s-a aflat Dr. ArturSilvestri şi Doamna Mariana Brăescu, soţia dânsu-lui. Cu aceste prilejuri, am reuşit să-mi fac o serie denoi prieteni ai scrisului, să depăn o serie de lucrurideosebite, care, mai târziu mi-au servit la scris.Aceste ceremonii au fost foarte bine organizate, ade-vărate întâlniri ale spiritualităţii româneşti. Nu amsă le pot uita vreodată, păstrându-le la loc de cinsteîn acel lăcaş sfânt al inimii intimităţii mele. Eu m-amnumărat printre cei ce veneau la această ceremoniedintr-un mediu rural, asta, însemnând o şi mai marebucurie şi cinste că puteam reprezenta o comună cuo istorie veche şi atestare documentară de peste 750de ani, cu oameni harnici şi destoinici.

• Pavel Panduru, prof., istoric, autor de mo-nografii:

Ziua de 17 martie 2006, când a avut loc cere-monia de decernare a premiilor, mi-a produs o pu-ternică emoţie; a fost ca un vis frumos. Am văzutacolo o agora, un for academic cu oameni provi-denţiali care au contribuit şi contribuie la zidireaculturii româneşti, cu un grandios laborator deteme. Când credeam că poporul român şi înfăptui-rile sale sunt în pericol, a apărut îndemnul şi povaţa

129

marelui cărturar enciclopedist Artur Silvestri, cu rolmesianic, şi am simţit că Dumnezeu ne-a trimis unpovăţuitor şi un reazem pentru a nu ne simţi singurişi fără leac la boala pierderii identităţii. GeniulDomniei Sale se revărsa benefic asupra tuturor celorprezenţi, electrizând şi luminând inimile cu darul dea rupe rădăcinile răului şi a schimba în bine pe ceidin jur. Am simţit atunci şi acolo duhul atâtor spiriteluminate care vine de dincolo de vremi, spirite ce lu-minează prezentul, asigurând un viitor pentru ro-mâni şi românism.

130

Cine a fost invitat ºi nu a participatla serile Premiilor ARP, a regretat.

Ecourile festivităþilor ARP de al Clubul Flo-reasca din Bucureºti au făcut ocolul þării ºi chiar allumii, ajungând în Australia, Canada, S.U.A., etc. -prin presă, internet, telefon, comunicare directă - în-tărind regretele celor care, împiedicaþi de distanþe,suferinþe, evenimente neprevăzute, nu au putut par-ticipa

• Preot prof. univ. dr. Theodor Damian:Nu am putut fi prezent la ceremonie spre re-

gretul meu, din motive obiective, dar din cele aflatede la alţii prezenţi acolo, din cele citite în presă şi peinternet, am înţeles şi am fost impresionat de an-vergura, calitatea şi, în general, înalta ţinută a eve-nimentului. Şi azi se scrie şi se vorbeşte despre el.

• Ion Marin Almăjan, scriitor român: Nu am putut participa, spre marele meu regret,

la ceremonia de decernare a premiilor.

Totdeauna m-am uitat cu regret la fotografia,postată pe frontispiciul revistei Analize ºi fapte,înfăþiºând acest moment...

131

• A. I. Brumaru, scriitor, redactor la revistaAstra, Braşov:

Mă însoţeşte şi astăzi regretul de a fi absentatde la mirabilul (cum mi s-a relatat şi cum am obser-vat eu însumi contemplând imagini din mass media)eveniment; a devenit, chiar repede, un evenimentreputat; moment totdeodată de cumpăniri şi reeva-luare; mai important, poate: de cunoaştere şi recu-noaştere – cu semenii, cu coreligionarii. Anticipam,de pildă, cu emoţie, întâlnirea cu promotorul, cumecena, cu Artur în persoană, o întâlnire pentruorişicine memorabilă, aşa cum mi s-a povestit. N-afost să fie.

•Prof. univ. dr. Florentin Smarandache, ºefulCatedrei de Matematicã ºi ªtiinþe, University ofNew Mexico, U.S.A.:

Din pãcate, fiind departe - peste mãri ºi þãri –nu am putut participa la ceremonia din anul 2005.Ar fi fost un moment deosebit pentru mine, deoa-rece eu doresc sã cunosc ºi sã am contacte cu totfelul de personalităþi din þarã ºi străinătate.

132

Premiile Patrimoniului - o răsplatămorală pentru laureaþi ºi imboldul

de a merge mai departe

Ce au însemnat Premiile Patrimoniului Naţio-nal pentru cei nominalizaţi şi premiaţi? Cum au fostreceptate în sufletul lor ºi ce efect au avut asupramuncii ºi creaþiei lor?

Răspunsul cel mai sincer şi adevărat a venit totde la cei premiaþi, un răspuns sedimentat şi limpezitde timp: premiul a însemnat bucuria recunoaşteriimuncii şi efortului depus uneori zeci de ani şi a me-ritelor, o onoare, o binemeritată răsplată, de multeori chiar singura şi chiar „un pansament pentru su-flete rănite“ de ingratitudinea autorităţilor şi con-temporanilor. Şi, mai presus de toate, acordareapremiilor de către prestigioasa Asociaţie Românăpentru Patrimoniu a însemnat confirmarea drumu-lui bun şi a muncii folositoare neamului şi un imboldpentru a munci, a stărui, a merge mai departe.

Dar, aşa cum am spus, laureaþii celor trei Ediþiiºtiu cel mai bine. Iată ce spun ei, după 3-4 ani:

• Prof. univ. dr. Nicolae Georgescu: „Premiilelui Artur“ (generic vorbind) au zidit din noi un su-flet colectiv“.

Eu nu prea lucrez cu sufletul, mai ales cu al

133

meu... Bănuiesc, totuşi, că i-a plăcut şi lui, acestuiindivid din noi căruia îi zicem suflet. Mie-mi place săvorbesc despre raţiune – şi, în context raţional, des-pre grupuri raţionale. „Premiile lui Artur“ (să lezicem astfel, generic) au rotunjit un grup, au scosdin masa mare socială prieteni care uitaseră,aproape, unii de alţii, şi în acest fel au zidit din noiun suflet colectiv. Aş vrea să evoc o întâmplare curost din viaţa noastră de luceferişti. Era la sfârşit, re-vista se desfiinţase în focul şi fumul Revoluţiei dindecembrie, şi ne-am întâlnit cu toţii, redactori şi co-laboratori apropiaţi la o masă comună, despre carenu aveam cum să ne dăm seama că va fi fost ultima,masa noastră de adio ca grup coerent. Acolo, înaintede plecare, după ce am frământat fel de fel de solu-ţii pentru reînvierea revistei fără a găsi vreuna con-venabilă, Mihai Ungheanu, prietenul nostru maimare ca să-i zic aşa, ne-a spus că n-avem ce face, tre-buie să ne răspândim şi să ne găsim fiecare un loc şiun rost în societate. Cum vom mai ţine legătura uniicu alţii, cum vom şti unii de alţii, cum vom mai co-munica? – Simplu, ne-a spus „bomful“: „făcându-nesemne în întuneric“. A rostit chiar aceste vorbe, şicred că eu am fost singurul care a cam zâmbit a râde,cum adică: să ne facem semne în întuneric, cum levom vedea?! La îndemnul lui Artur Silvestri, careera mereu mai informat decât noi toţi, „bomful“ aexplicat această expresie – care, atenţie, vă rog, a de-venit de atunci un fel de lozincă, un fel de „parolă derecunoaştere“, dacă înţelegeţi în sensul constructivaceasta. N-a făcut decât să povestească pe scurtprima scenă din romanul „După 20 de ani“ de Ale-

134

xandre Dumas. Cred că vă aduceţi aminte. Muşche-tarii îmbătrânesc, fiecare în colţul lui de ţară, cu tre-burile lui de arme. La un moment dat, pe o stradăîntunecoasă a Parisului se iscă o neînţelegere întredouă grupuri de cavaleri, repede se scot săbiile dinteacă – şi începe duelul colectiv. Lucrurile sunt po-vestite din punctul de vedere al lui D’Artagnan, carese grăbeşte să aplice scheme din meşteşugul duelu-lui (e un meşteşug, la urma urmei...) doar de el ştiuteşi experimentate. Face o anumită piruetă, aplică fi-gura „mortală“ – şi constată uimit că lovitura esteparată de celălalt. Atunci se dă în lături, îşi scoatecoiful şi exclamă luminat: „ - Pe onoarea mea, unsingur om din lume putea să pareze această loviturăşi acela este Porthos!“ De partea cealaltă, adversa-rul s-a dat şi el la o parte şi a exclamat: „ – Pe onoa-rea mea, un singur om din lume putea să facă oasemenea figură şi acela este D’Artagnan!“ Cei dois-au recunoscut în întuneric, după scheme doar de eiştiute, s-au îmbrăţişat şi au reluat prietenia. „Astaeste o lege a firii-a completat „bomful“- şi de acumînainte va trebui să ne recunoaştem în întuneric –dacă dorim.“ A accentuat asupra condiţiei.

Revenind la suflet în sensul întrebării Dvs.,cred că astfel a resimţit el gestul lui Artur, ca pe unsemn de recunoaştere în întuneric.

• Preot prof. univ. dr. Teodor Damian: „o re-cunoaºtere a efortului depus“

Pentru mine acest premiu a însemnat mult dindouă motive: întâi pentru că reprezintă o recunoa-ştere a efortului pe care îl depun peste ocean, pe

135

gratis, sacrificial uneori, în slujba culturii române şiapoi pentru că el a venit de la Artur, omul de caremă leagă vechi amintiri şi o îndelungată prietenie.

• Prof. univ. dr. Ion Sandu : „un suflu nou ºi oîncredere în forþele proprii“

Inventica şi conservarea moştenirii culturale,prin rezultatele obţinute, mi-au adus acest premiuîn anul 2005, la prima ediţie a Premiilor ARP. Acestfapt mi-a dat un suflu nou şi o încredere în forţeleproprii. Era o perioadă delicată a vieţii mele, cândnu prea aveam parte de recunoaşterea meritelor,acest premiu recompensându-mi nu doar aceastălipsă, ci aducându-mi şi prietenia unui mare român,Artur Silvestri.

• Alexandru Oproescu, bibliolog, filolog: „unbalsam pentru sufletul meu bolnav“

Primirea unui asemenea Premiu, alături decele mai importante figuri culturale româneşti, afost ca un balsam pentru sufletul meu bolnav, dupăce se produsese despărţirea de Bibliotecă, după 43de ani de muncă fără preget la conducerea biblio-tecilor publice de-aici. Prietenul Artur, inegalabilcunoscător al fenomenului cultural, ne ştia şi - iată- voia nu numai să ne răsplătească, dar şi să ne„aşeze“ ca modele pentru devenirea spirituală aŢării…

• Prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru: Reînnodarea unei legături (cu sincope), frac-

turată de evenimente şi strâmbele confraţilor.

136

• Bucur Chiriac, scriitor, colecþionar de artă:O recunoaştere a calităţilor mele şi a eforturi-

lor de a valorifica această colecţie de artă, de a oconserva şi a o reda posterităţii. Artur Silvestri a in-tuit exact eforturile mele, calităţile mele de a apre-cia valorile spirituale, de a le păstra şi reda societăţii,Patrimoniului Naţional.

• Prof. univ. dr. Virgiliu Eustaţiu Radulian: „oluminoasă bucurie ºi sentimentul de împlinire“

Premiul şi studiile publicate mi-au adus o lumi-noasă bucurie şi sentimentul de cinste, de împlinireapreciată de personalităţi recunoscute public, cu de-osebire de obştea scriitoricească, de elita intelec-tuală. Prin acestea au reprezentat un puternicimbold în activitatea mea cărturărească.

• Lucian Hetco, scriitor, manager revistaAGERO: „O recunoaºtere publică pe care am pri-mit-o cu recunoºtinþă ºi admiraþie“

Personal premiul ce l-am primit înseamnă re-cunoaştere publicã. Dar aşa cum am afirmat deja,succesul publicaţiei AGERO este în primul rândlegat de calitatea muncii corespondenţilor noştri. Deaceea, consider premiul acordat lor, ca o recu-noaºtere publică generală – premiul l-am preluat înnumele corespondenţilor noºtri, cu recunoºtinþã ºiadmiraþie pentru acest gest cu totul deosebit.

• Prof. univ. dr. în bizantinologie, Emilian Po-pescu, membru al Academiei Române:

Diploma de Excelenţă a reprezentat o bucurie

137

fiindcă am fost nominalizat alături de colegi de mareprestigiu ca Mitropolitul Antonie Plămădeală şiAcad. Zoe Dumitrescu Buşulenga şi alţii.

• Lucia Olaru Nenati, Doctor în filologie,scriitoare: „încă o confirmare că sunt cine sunt, căam făcut ce am făcut, că merit ce merit“

Desigur că orice răsplată, şi cea morală, atingesufletul oricui, fie acela chiar un om dur şi insensi-bil la gesturi simbolice, cu atât mai mult când evorba de un suflet poetic. În contextul foarte frus-trant pentru mine al nedreptăţirii mele la Ipoteşti,de către o instiuţie de cultură de stat, distincţiaA.R.P. a însemnat încă o confirmare „că sunt cinesunt, că am făcut ce am făcut, că merit ce merit“, lu-cruri care poate ar părea pleonastice dacă n-ar fifost atât de contorsionate şi dramatice ...Desigur căam mai primit multe premii, diplome, distincţii detot felul în ţară şi în afara ei, medalii, chiar şi Me-dalia Eminescu 2000. Dar această distincţie primităîn contextul general al personalităţilor profund me-ritorii dar îndeobşte uitate, ignorate, a avut pentrumine o importantă semnificaţie reparatorie.

• Sabin Bodea, scriitor, poet, editor: „ne-a bu-curat, e o măsură a recunoaºterii efortului literar ºipublicistic“

Premiul, în sine, ne-a bucurat, cum e şi firesc,el reprezentând o măsură a recunoaşterii efortuluinostru cultural-publicistic. (A venit într-un momentcând un pigmeu literar sărea coarda peste simţul va-lorii, vrând să ne ştirbească din eforturile noastre).

138

Premiul venind tocmai într-un asemenea moment,firesc că a avut o influenţă benefică asupra deliber-ărilor celor îndreptăţiţi să le facă.

• Theodor Codreanu, prof. dr. în filologie, pro-zator, istoric şi critic literar

Fiind, prin structură, descins din arheitateaeminesciană, nu mă prea interesează premiile, dis-tincţiile, titlurile de faţadă şi nici laudele publice.Totuşi, Premiul pentru Patrimoniul Românesc l-amperceput în sensul scopului pentru care au fost in-stituite aceste premii.

• Nicolae Danciu Petniceanu, scriitor, redac-tor şef: „mulþumire sufletească ºi imbold în creaþie“

Pentru mine, premiul a însemnat imbold în ac-tivitatea creativă, mulţumire sufletească, un certifi-cat pentru activitatea dedicată memoriei lui MihaiEminescu, în Banat.

• Ion Gaghii, Director Biblioteca judeþeanăGiurgiu: „o recunoaºtere sinceră a muncii mele“

Cred că o recunoaştere sinceră a muncii melede creator, cercetător şi bibliotecar, după ani grei detrudă, experimente şi căutări, nu de puţine ori folo-sitoare semenilor mei.

• Prof. univ. dr. Dumitru Jompan : „Diplomamă onorează, înseamnă recunoaºtere ºi-mi dă curajsă continui investigaþiile“

Pentru mine, obţinerea Diplomei de Merit aAsociaţiei Române pentru Patrimoniu a însemnat

139

extrem de mult. Recunoaşterea contribuţiilor melela istoriografia locală, la valorificarea tezauruluicreaţiei populare materiale şi spirituale din Banat,de către o instituţie atât de importantă în peisajulcultural actual, mă onorează. Acordarea acestei dis-tincţii, la propunerea Preşedintelui, dr. Artur Sil-vestri, a acestui Mare Maestru, mi-a dat mult curaj,îndemnul ca la cei 70 de ani ai mei să continui in-vestigarea domeniului amintit mai sus identificându-mă întrutotul cu cei de aceeaşi baştină - locuitoriisatelor din sud-vestul ţării.

Nu voi uita niciodată privirea caldă, blândă,înţeleaptă, îmbrăţişarea lui Artur Silvestri în mo-mentul înmânării distincţiei din partea AsociaţieiRomâne pentru Patrimoniu.

Am fost, sunt şi voi rămâne mereu alături deideile şi scopurile măreţe ale Asociaţiei Românepentru Patrimoniu, Asociaţiei Scriitorilor Creştini,ctitorii ale Dr. Artur Silvestri, care vor dăinui veşnicprin cea care, afectiv şi asumat are în minte şi în su-flet acest deziderat în „România Tainică“.

• Gheorghe Neagu, scriitor, jurnalist:Premiul a fost ca un pansament pentru sufletul

meu de om chinuit mereu de lipsa fondurilor nece-sare unor programe culturale de anvergură.

• A.I. Brumaru, scriitor, eseist, redactor la re-vista Astra, Braşov: „un moment privilegiat al refa-cerii în spirit“

Într-o perioadă prea lungă de tranziţie a socie-tăţii româneşti, cu multe dezamăgiri, renunţări, re-

140

semnare etc. „Diploma de excelenţă“ acordată deARP a însemnat desigur momentul privilegiat al re-fontei, al unei refaceri în spirit.

• I.M. Almăjan, scriitor român: „o firească bu-curie:

Premiul a însemnat o firească bucurie din douămotive: pentru că venea din partea unui cărturar, aunui intelectual, coleg de condei şi prieten din aniitinereţii în a cărui blândă severitate credeam şi în-trucât el acoperea, în cazul meu, nu doar activitatealiterară ci şi ani lungi şi deosebit de grei în care m-amstrăduit să construiesc fapte de cultură, să le adaug lalungul şir al zidirilor generaţiilor de dinainteanoastră.

• Dr. Ilie Rad, prof. univ., critic ºi istoric lite-rar, jurnalist: „orice premiu te bucură“

Orice premiu te bucurã, fiindcã este o recunoa-ştere a activitãţii depuse într-un anumit domeniu.La fel şi Premiul Asociaţiei Române pentru Patri-moniu.

• Zenovie Cârlugea, prof. dr. în filologie poet,scriitor, istoric: „o confirmare ºi o recunoaºtere“

Premiul Patrimoniului Românesc avea să con-firme preocupările mele documentare mai vechi înspinoasa problemă a străvechimii noastre multimi-lenare în arealul carpato - danubiano - pontic. Aînsemnat totodată o recunoaştere deplină a întregiimele activităţi cultural-literare, care s-a îmbogăţitmereu cu noi contribuţii (monografii, studii, eseuri).

141

Pot spune că „Dacoromânia profundă“ îşi aşteaptăo nouă ediţie, mult sporită şi cu un aparat critic pemăsură.

• Vladimir Brilinsky, jurnalist, redactor ºefDacia Magazin : „o onoare pentru noi toþi“

În primul rând a fost o onoare pentru noi, în-treg colectivul redacţiei Dacia Magazin, de a ne aflaprintre laureaţii acelei ediţii. În al doilea rând, amconştientizat că munca noastră nu a fost în zadar şică o prestigioasă fundaţie îi acordă o atenţie pe care,în mod normal, statul român ar fi trebuit să oacorde...

• Iosif Băcilă, profesor, poet şi publicist: „pre-miile m-au ajutat să depăºesc greutăþile“

Apariţia unei reviste de cultură în această pe-rioadă nestatornică (după 1990) implică mari sacri-ficii: financiare, de timp, morale. Alteori chiarîndoieli sau renunţări. Premiile şi Diplomele deMerit primite de revista Almăjana de la AsociaţiaRomână pentru Patrimoniu (Bucureşti) şi de la Di-recţia Judeţeană pentru Cultură Caraş-Severin (Re-şiţa), scrisorile sosite la redacţie m-au făcut sădepăşesc greutăţile şi să ofer continuitate revistei.

• Ioan Miclãu, scriitor, poet, Australia: „o fan-tastică încurajare, un semn că patria ne recu-noaºte“

Pentru mine a însemnat o fantastică încurajare,o realipire a originii ºi culturii în care m-am născutºi de care cugetam că trebuie să aparţin. Oriunde aş

142

trăi sunt de Neam român, de fapt, şi þara adoptivăspre care am emigrat tot român te va numi, adicãetnie română. Premiul acesta din Martie 2006, mi-adovedit ca totuºi patria ne iubeºte. Ne apreciazã! Nerecunoaºte!

• Marin Toma, scriitor, editor: Am trăit o mare bucurie şi cred că, dintr-un

nume, revista Dor de Dor ºi-a creat ºi un renume.

• Gheorghe Iscru, prof. univ. dr. în ştiinţe is-torice, dacolog:

Mi-a întărit convingerea că merg pe o direcţiecorectă în domeniul ştiintei istorice, a valorii ei fun-cţionale

• Miron Ţic, poet, prozator, eseist, memoria-list: „m-a tras înainte, mi-a dat un nou ºi puternicimbold să scriu“

Pentru sufletul meu, acest premiu a însemnatun lucru deosebit, un fel de oglindă în care am pri-vit de zeci şi zeci de ori. Chiar de sute de ori. A fostun fior ce m-a tras înainte, ce m-a făcut mai bun lasuflet şi cu mai multă poftă de scris. Sentimentulmeu a fost unul foarte puternic, poate cel mai de-osebit de până atunci. Dovada? Dacă în anul 2006când am fost la ceremonia Patrimoniului aveam unnumăr de l3 cărţi, astăzi, am ajuns la un număr de 20de volume. Acest premiu, mi-a dat noi imbolduri descris, putând privi altfel scrisul, ca pe ceva necesar şitotodată nobil. Cred că dr. Artur Silvestri a fost pen-tru mine cel mai bun sfătuitor şi cel mai adevărat

143

mentor, cum rar se mai pot întâlni în scrisul româ-nesc. Eu am avut norocul să-l întâlnesc şi acest lucrua fost minunat. Mă mândresc şi azi şi pentru tot-deuna cu această şansă.

• Prof. Pavel Panduru : „un dar divin, o încu-nunare a muncii de zeci de ani“

Premiul ARP a fost un dar divin, o încununare amuncii de zeci de ani printre oameni şi pentru oa-meni. A devenit un izvor pururea viu al cuvântuluicare zideşte, o încurajare, un îndemn spre faptă, ta-lisman şi prilej de apreciere şi mândrie.

• Ing. Bogdan I. Stanciu, fondator, Altermedia:„o onoare ºi o rară preþuire dezinteresată“

Dacã am spune „o onoare“ am risca sã folosimun cliºeu, dar asta a fost. Mai ales judecând cine aufost ceilalþi laureaþi... Arareori în aceºti ani de cândscriem, publicãm, distribuim ºi în general ne strãduimsã arãtãm cã mai þine cineva steagul sus în aceastãþarã, ni s-a arãtat atâta preþuire dezinteresată.

În concluzie, Premiile ºi Diplomele de Exce-lenþă acordate de Asociaþia Română pentru Patri-moniu, au adus laureaþilor bucurie, mulþumirearecunoaºterii muncii, creaþiei, performanþe, confir-marea valorii ºi a „direcþiei de mers“.

Cineva i-a remarcat, le-a recunoscut publicã va-loarea, le-a acordat respect, le-a redat demnitatea,le-a dat imbold să meargă mai departe.

Acest cineva a fost Artur Silvestri ºi asta ºi-adorit să facă.

144

Premiile Patrimoniului Românesc au bucurataproape 200 de personalităþi culturale, atâþia scrii-tori, istorici, publiciºti, preoþi, editori, artiºti plastici,au redat multor oameni sentimentul demnităþii ºiforþa de a merge mai departe. Pentru unii a însem-nat, cum spuneau, „un dar divin“, pentru alþii multmai puþin, dar instituirea acestor premii putea ficonsiderată o Faptă Culturală Mare, chiar ºi numaipentru bucuria adusă cercetătorului Emil Satco:“Îmi amintesc, iată, aici, de cazul vrednicului cer-cetător Emil Satco, de la Suceava, autor de unul sin-gur al unei lucrări realizabile în mod normal de cătreun întreg institut de cercetări, care să primească sa-lariu ani întregi (desigur, trăgând de timp!), „Enci-clopedia Bucovinei“. Premiul pe care l-a primit, laBucureşti, din mâna lui Silvestri, în cadrul unei marifestivităţi de premiere, a fost singurul şi cea maimare răsplată pe care a primit-o pentru marea saoperă, într-un moment care avea să fie ajunul sfâ-rşitului său. Nu poţi să nu simţi bucuria că, în acestfel, el a fost fericit înainte de moarte datorită iniţia-tivei lui Artur Silvestri, această instanţă de răsplătirea tuturor uitaţilor şi neglijaţilor acestei ţări, pe carei-a mai şi adunat între coperţile unei mari cărţi, nu-mindu-i „Părinţi ai Patriei“, şi îndemnându-i să lasecâte o mărturie pentru urmaşii de mâine.“

145

Laureaþii ºtiu cel mai bine cât debenefice pentru prestigiul ºi carieralor au fost Premiile ºi Diplomele de

excelenþă obþinute

Am considerat onest din partea mea să nu-miexpun consideraþiile personale despre efectul pre-miilor asupra celor care le-au primit, ci să-i invitsă-ºi spună dumnealor părerea, fiindcă este ceeace au trăit ºi trăiesc.

De aceea, chestionarul de opinie a inclus ºiaceastă întrebare: „Premiul obþinut de la ARP acontribuit în vreun fel la creşterea prestigiului dvs.în mediul social şi profesional în care activaţi şitrăiţi? Cum?“

Premiile ºi Diplomele de excelenþă acordatepublicaþiilor, editurilor, altor instituþii au dus lacreºterea notorietăþii, a numărului de colabora-tori, de cititori.

• Prof univ. dr. Ion Sandu: „Da, a contribuitla îmbunătăþirea imaginii ºi reconsolidarea presti-giului meu“

Primirea acestui premiu a contribuit la îmbun-ătăţirea imaginii mele publice, chiar şi în faţa unoroficiali din Ministerul Culturii care acceptau cu re-zerve dezvoltarea unui învăţământ academic de pa-trimoniu cultural pe o platformă teologică.

146

Da, acest premiu a contribuit puternic la re-consolidarea prestigiului meu ca om de ştiinţă şiprofesor universitar, atât în cadrul Ministerului Cul-turii, al Ministerului Învăţământului, cât şi în me-diul meu universitar. În panoplia cu diplome,distincţii şi premii obţinute în străinătate la marileconfruntări ştiinţifice s-a adunat una cu atât mai im-portantă, cu cât recunoaşterile naţionale sunt maigreu de obţinut şi care devine cu atât mai preţioasă,conform zicalei că nimeni nu-i profet în ţara lui.

• Prof. univ. dr. Nicolae Georgescu: a fost re-simþit ca o adevărată răsplată dreaptă, cinstită, cu-rată

Ce să vă spun....Unii prieteni din noul meu grup(din noul meu colţ de ţară literară, ca să mă păstrezsub semnul parolei invocate) s-au mirat că o institu-ţie atât de prestigioasă se interesează de persoanamea, alţii şi-au adus aminte că sunt un vechi lucefe-rist şi au găsit normală această premiere. Cu toţii,însă, au înţeles că s-a creat o instituţie care prote-jează Patrimoniul Naţional, că premiile ei decu-pează aria ei de interes pentru valori uitate sauneglijate de instituţiile oficiale (statale).

Premiul lui Artur a avut o valoare deosebită, afost resimţit de către prieteni şi cunoscuţi ca orăsplată de suflet, dreaptă, cinstită, curată.

• Preot prof. univ. dr. Theodor Damian:„Artur Silvestri a creat din noi o mare ºi fasci-nantă familie“

147

Atât în cazul meu cât şi al altora care au fostpremiaţi, premiul ne-a internaţionalizat şi ne-a na-ţionalizat (unii eram deja cunoscuţi naţional şi in-ternaţional, dar premiul a făcut-o şi mai mult). PrinA.R.P. Artur Silvestri a creat din noi, membrii aso-ciaţiei, o nouă, mare şi fascinantă familie. A fostun prestigiu să aparţin acestei familii de oamenidistinşi şi valoroşi pe care Artur a ştiut să-i uneascăaşa cum numai el o putea face.

• Alexandru Oproescu, bibliolog, filolog:„Primăria Municipiului mi-a acordat titlul de cet-ăþean de onoare“

Acest Premiu al Patrimoniului Românesc m-astimulat şi am scris cinci cărţi în perioada ce aurmat, cu gândul la Bunul Om Artur Silvestri,Mare Om pentru românii de-aici şi din lume... Înacel an, 2005, Primăria Municipiului mi-a acordatTitlul de Cetăţean de Onoare al Buzăului, iar anulurmător am fost nominalizat, şi am primit, premiulVIP acordat celei mai importante figuri culturalebuzoiene a momentului. Diploma de excelenţă a„Patrimoniului Românesc“ a fost, cred, binevenităpentru toţi fericiţii posesori...

• Sabin Bodea, scriitor, poet, editor: „Premiula contribuit la creºterea prestigiului revistei ºi ne-aadus mulþi colaboratori“

Bineînţeles că premiul obţinut a contribuit la cre-şterea prestigiului nostru, prin faptul că au început săvină tot mai mulţi colaboratori din ţară şi străinătate,un merit în aceasta avându-l şi maestrul Artur Sil-vestri, prin implicarea sa directă. Mulţi dintre colabo-

148

ratorii revistei noastre „Viaţa de pretutindeni“ au pri-mit premii de la Asociaţia Română pentru Patrimo-niu, familia Asociaţia Română pentru Patrimoniu şifamilia Viaţa de pretutindeni având acelaşi stindard:românismul, creşterea demnităţii noastre ca popor înactuala etapă a europenizării şi mondializării.

• Alexandru Nemoianu, American HeritageCenter, Jackson, Michigan:

Ştiu ca pentru cei „de departe“ a însemnat cã„nu suntem singuri“ şi nu suntem uitaţi.

• A.I. Brumaru, scriitor, redactor: Desigur! Diploma a fost reprodusă în săptă-

mânalul de prestigioasă tradiţie „Foaie pentruMinte, Inimă şi Literatură“, o dată cu prezentareaprimului volum de „Mărturisiri de credinţă lite-rară“ (editat de CARPATHIA PRESS, una dinediturile create de Artur Silvestri) în cuprinsulcăruia aveam să mă prenumăr.

• Prof. univ. dr. Virgiliu Eustaţiu Radulian:„Premiul a contribuit la creºterea prestigiuluimeu public“

În mod vădit premiul acordat cât şi mediati-zarea ce s-a făptuit, au contribuit la creşterea pres-tigiului meu public, înainte de toate prinalăturarea unei atât de selecte elite intelectuale,prin contactele nemijlocite stabilite în aceste îm-prejurări şi prin popularizarea preocupărilor noas-tre comune. Din câte cunosc de asemeneaavantaje spirituale au beneficiat şi ceilalţi partici-

149

panţi. Se realiza astfel, potrivit dorinţei iniţiatori-lor, contacte viabile şi unitatea de sens şi de ţeluri.Cum îmi mărturisea dr. Artur Silvestri: „ideile desolidaritate (intelectuală, morală şi socială) tre-buie să le avem în vedere întotdeauna şi mai alesîn aceste vremuri nedefinite“. Reuniunile A.R.P.împlineau în chip rodnic acest deziderat.

• Lucian Hetco, manager revista Agero, Stut-t gart, Germania:

Premiul a crescut notorietatea revistei Ageroºi a persoanei mele; pentru mulþi, premiul a încu-nunat activitatea de o viaþă.

Cu siguranţă că Premiul Patrimoniului Ro-mânesc a sporit notorietatea revistei AGERO şi apersoanei mele. In mediul social în care trăiesc, înGermania, cu siguranţă notorietatea acestuia estealta decât în ţară. S-a aflat însã în cercurile de in-telectuali români, unde a avut importanţă.

Apreciez că şi pentru alţi premianþi, pentrumulþi dintre laureaţi, acest premiu a fost o încu-nunare a unei activităþi de o viaþă, a cărei apre-ciere publică nu s-a produs până la acordareapremiilor ARP, prin dl. Silvestri. Cred că pentruaceşti oameni, premiul a fost nu numai binevenitca recunoaştere socială, dar a fost un gest cu totulneaşteptat, unii dintre aceºtia erau deja în etate,ori uitaţi de mult.

• Dl. Zenovie Cârlugea, prof. dr. în filologie,poet, scriitor, critic şi istoric:

150

Desigur, Premiile ARP constituie impunereaunor nume în conştiinţa publică, ele vin să con-firme şi să încununeze anumite pasiuni în varii do-menii, preocupări cultural - ştiinţifice… Ceea ceeste, să recunoaştem, şi plăcut şi just, câtă vremeinstituţiile culturale oficiale nu o fac, în suveranalor impasibilitate „bucurându-se“ de o mare opa-citate, însă trezindu-se din când în când cu năzu-roase şi resentimentare umori, cu isterii de feudătulburată.

• Vladimir Brilinsky, jurnalist, redactor ºefDacia Magazin:

În anul decernării am avut mândria de a in-sera pe toate revistele apărute, chiar pe manşetacopertei, faptul că publicaţia noastră a fost pre-miată de Asociaţia Română pentru Patrimoniu.

• Ioan Miclãu, scriitor, poet, Cringila,Australia: „Familia, prietenii, vecinii au fost im-presionaþi ºi mi-au sporit încrederea în mine“

Bineînţeles, şi încă într-un mod neaşteptat defericit şi oportun. Un prim efect a fost asuprapropriei mele familii, care şi-a sporit încredereaîn munca mea de creaţie literară, deci, cineva măaprecia! Apoi veniră la rând vecinii, prietenii, iarprin intermediul Revistei de artă şi cultură „IosifVulcan“evenimentul a ajuns la familiile româ-neşti trăitoare în Australia, la fel prin revista„Spirit Românesc“-Sydney-Australia. Am văzutcă până în ziua de azi Publicaþia AGERO- Stut-tgart, consideră o prestigioasă mândrie acorda-

151

rea Acestui Premiu de Excelenþã al PatrimoniuluiRomânesc şi menţine diploma publicată. Apoi,Publicaþiile ARP- cred cã au fost cele ce au măritarealul informaþiei respective la nivel mondial!

• Marin Toma, scriitor, editorul şi fondato-rul revistei Dor de Dor: „a adus notorietate nu-melui meu ºi revistei“

Premiul acesta a făcut ca numele revistei, almeu personal, să facă înconjurul ţării, dar şi înafara ei, să câştige admiraţia multor oameni decultură scriitori de mare valoare. Revista avea unnume, şi-a câştigat prin premiu un renume si amreuşit de atunci, iată, să apărem aproape cinci anifără nici o întrerupere. Am ajuns la cea de a 45-a apariţie.

• Adrian Dinu Rachieru, prof. univ., socio-log, critic şi istoric literar:

Presupun că răspunsul nu poate fi decât po-zitiv deşi, mai degrabă, reacţiile celor din jur aufost invidioase (o „boală profesională“, nu?). Ori-cum, nu am bătut toba (cum se spune) şi poate căîn cazul altora ecoul mediatic a fost vizibil.

• Lucia Olaru Nenati, doctor în filologie,scriitoare, poetă: „premiul sporeºte laudele, darºi invidia“

Nu se pot cuantifica efectele unui premiu,căci nimeni nu vine să-ţi facă cunoscut în mod ex-pres că ai câştigat un grad anume în prestigiu ori

152

in notorietate. Poate doar gradul de adversitate şiinvidie ar putea fi observat căci, din păcate, trăimin ţara invidiei mioritice iar acumularea delaude, aprecieri, distingeri pozitive de orice felare, din păcate, efectul invers, acela al creşteriiunei ostilităţi din oficiu... Dar ºi asta face proba-bil, parte din crucea pe care trebuie să ne-oducem laolaltă cu celelalte poveri, fie ele amaresau dulci şi tot ce putem face e să continuăm săne zidim lucrarea căci vedem din exemplul lui SirArthur ( cum îmi era la îndemână să mă adresez)cât de imprevizibilă este soarta oricui.

• Theodor Codreanu, prof. dr. în filologie,prozator, istoric şi critic literar: „un stimulent încolaborarea cu scriitorii“

Nu ştiu dacă în cazul meu s-a petrecut cevaspectaculos după primirea premiului patrimonial,dar, cu siguranţă, în cazul multora a însemnat nunumai o recunoaştere a valorii, ci mai ales un sti-mulent în colaborarea numeroşilor scriitori şi oa-meni de ştiinţă la întreţinerea unei bogateactivităţi creatoare în publicaţiile electronice ºila editura ARP.

Din păcate, în proverbialul nostru spirit „ge-neros“, unii premianţi au resimţit mai mult aceleinvidiei.

• Nicolae Danciu Petniceanu, scriitor, re-dactor şef revista Vestea, Mehadia.

Mi-a crescut prestigiul în rândul confraţilor,dar şi invidia din partea multora, mărunţi la su-flet şi mari în patimi.

153

• Ion Gaghii, Director al Bibliotecii Jude-ţene „I. A. Bassarabescu“, Giurgiu:

Da. Era, în primul rând, o confirmare, pentruceea ce a fost ºi a urmat pe acest aspru drumcătre lumina cunoaşterii, întru risipirea întuneri-cului din noi, din societatea românească. Din pă-cate, doar mediul profesional în care activez şitrăiesc a vibrat – dar nici acesta foarte tare! – laauzirea respectivei veşti. Cert este că numai ceiavizaţi înţeleg, în profunzime, valoarea acestorpremii extraordinare. Şi, de ce să nu recunoaş-tem, egoismul şi invidia unora încă mai umbresc,din nefericire, zborurile înalte.

Cu siguranţă, viaţa şi activitatea multor con-fraţi au căpătat noi valenţe, inclusiv respectul cu-venit, în urma primirii unui premiu ARP.

• Iosif Băcilă, profesor, poet şi publicist:Bineînţeles. Conţinutul publicaţiei s-a diver-

sificat, au apărut rubrici noi şi prestigioşi colabo-ratori. Chiar numărul de pagini a crescut. Înacelaşi timp a crescut şi responsabilitatea redac-ţională de a propune cititorilor articole intere-sante şi o diversitate mai amplă: istorie,literatură, filozofie, tradiţii, folclor, viaţă spiri-tuală. Iar, prin bunăvoinţa Asociaţiei Românepentru Patrimoniu, a Domniei sale dl. dr. ArturSilvestri, pagini ale Almăjana au putut fi accesatepe internet.

154

• Ilie Rad, prof. univ. dr., critic si istoric li-terar, jurnalist:

La propunerea mea, a luat un premiu şi scrii-torul Ştefan J. Fay, care la 2 iulie anul acesta vaîmplini 90 de ani. Mi-a scris cã diploma primitã aînsemnat foarte mult pentru dânsul.

• Gheorghe Iscru, prof univ. dr. în ştiinţe is-torice, dacolog:

Nu, pentru că mediul universitar în care ac-tivez, trecând peste excepţii, ca să nu mai vorbescde cel politic, se îndepărtează - văzând cu ochii,conştient sau nu – de cauza naţională, aceastafiind „direcţia trasată“, „recomandarea“ dinspreo altă „Înaltă Poartă“. Rămân totuşi optimist lagândul că oameni ca dl. Silvestri vor trezi la rea-litate pe cât mai mulţi până când se va reveni lanormal.

• Miron Ţic, poet, prozator, eseist, memo-rialist, autor monografii locale:

Primarul a prezentat diploma mea la o întâl-nire cu cetăþenii.

Sigur că premiul a contribuit şi chiar într-omăsură foarte mare. După ce m-am întors de laBucureşti, domnul primar al comunei Ilia, m-apoftit la o întâlnire cu sătenii, pentru a prezentaDiploma de Merit şi, sigur şi pe mine cel care în-făptuisem o deosebită realizare. Consătenii mei,mă priveau cu ochi mult mai atenţi şi cu mult maimare dragoste. Chiar şi presa hunedoreană a scrisdespre acest merit adus localităţii mele şi, astfel,

155

lumea din judeţul Hunedoara a putut afla desprerealizările unui conjudeţean al lor. Eu cred că şiceilalţi premianţi au simţit la fel ca mine eveni-mentul şi sigur, l-au trăit ca pe cel mai mare ade-văr... cât şi al acestui premiu de înalt prestigiu,Diploma de Merit stând astăzi la loc de cinste, caun trofeu viu la Primăria din Ilia...Semnătura deautentificare a Dr. Artur Silvestri este nemuri-toare şi nimeni şi nimic nu o va şterge de pe acestdocument drag.

156

Instituirea Premiilor PatrimoniuluiRomânesc îºi atinge scopul ?

Contribuie acordarea Premiilor de Excelenþă larecuperarea valorilor patrimoniale naţionale, la con-stituirea modelelor culturale şi patriotice autentice,de mare valoare morală, aºa cum dorea iniþiatorullor, Artur Silvestri?

Aceasta a fost o altă întrebare din chestionarulde opinie, considerând noi părerile personalităþilorimplicate foarte importante pentru a aprecia efici -en þa acestei mari iniþiative culturale. Iată câtevarăspunsuri relevante:

• Prof. univ. dr. Virgiliu Eustaţiu Radulian:„DA!“Da, cred şi sunt convins cã astfel se creează o

adevărată punte spirituală şi sufletească între gene-raţii şi se pun bazele constituirii modelelor morale şipentru contemporani şi pentru urmaşi. Numai astfeldevine viabilă şi zicerea lui Artur Silvestri, un au-tentic veteran şi luptător pentru continuitatea spiri-tualităţii şi culturii româneşti, din străvechimepână-n zilele noastre, anume „să nu fie uitat nimicdin ceea ce trebuie ţinut minte!“ Este şi moştenireape care Artur Silvestri ne-a lăsat-o şi pe care nestrăduim, sperăm, că vom şi reuşi s-o transmitem

157

mai departe, către generaţiile de după noi în spiritde pioşenie şi de responsabilitate civică şi morală.

În acest spirit, nu o dată am păşit pe căi pe careprofesorul şi cărturarul Silvestri m-a îndemnat să lestrăbat. Aşa a fost, de pildă, în aprilie 2006, când m-ammobilizat pe mine însumi şi am chemat şi pe alţii să nise alăture în rugăciuni, pentru sănătatea Arhimandri-tului Arsenie Papacioc, stareţul mânăstirii din Te-chirghiol. Gândul a „pornit“ de la Artur Silvestri,exprimând profundul său umanism. La fel am acţionatspre sprijinirea Părintelui Justin Pârvu şi a mânăstiriiPetru Vodă, al cărei stareţ era. La îndemnul aceluiaşiSilvestri, am abordat la Văratec, cu prilejul celei de a85-a aniversări, pe Maica Benedicta (prof. acad. ZoeDumitrescu Buşulenga), după ce am dat citire şi scrie-rii „Florilegiu“, (iniţiată, îngrijită şi editată de ArturSilvestri), dedicată aceluiaşi eveniment. Maica Bene-dicta mi-a răspuns: „Sper ca Domnul să îngăduie cân-dva să ne vedem faţă către faţă“. Asemenea ecouriample sufleteşti aveau iniţiativele pline de omenie cele „porneam“ din iniţiativa profesorului. Sau, din ace-leaşi îndemnuri, am răspândit apelul preotului BojanAleksandrovic din Malainiþa - Negotin (Serbia), pecare l-am cunoscut la a doua ediţie a Premiilor de Ex-celenţă, intitulat „Către oamenii de bine“. Alte multeacţiuni, de acelaşi fel, iniţiate cu profundă omenie, amîntreprins împreună sau din îndemnul PreşedinteluiA.R.P., cel ce mereu ne zicea: „să nu lăsăm să treacănimic din ce trebuie să facem“. Suntem mulţumiţi căastfel am reuşit să ne mobilizăm şi să acţionăm.

158

• Sabin Bodea, scriitor, poet, editor: Artur Silvestri, trăind în permanenţă sub ideea

că valorile adevărate, de multe ori trăiesc în umbrafalselor valori, ne-a canalizat pentru a da glas mun-cii de creaţie, indiferent unde aceasta s-a manifes-tat: într-un sat izolat de munte sau în marile oraşe.A doua idee mare a maestrului, pe care ne-a insu-flat-o şi nouă, tuturor colaboratorilor săi, a fost ne-cesitatea modelelor. Această idee a stat la genezavolumelor colective pe care le-a editat, într-un fel,dându-ne mâna cei de aici cu cei trăitori dincolo defruntariile ţării, dar pe care viaţa i-a dus în cele patruzări, aceste volume vrând să stea drept mărturie azbaterii noastre pentru generaţiile ce vin după noi.

• Prof. univ. dr. Nicolae Georgescu:În primul rând, aceste premii continuă amintita

politică culturală a revistei Luceafărul. Ele atragatenţia asupra unor valori care se creează în socie-tatea civilă, care nu se instituie la comandă ori ca re-zultat al stipendiilor. Ele indică o linie paralelă,necesară, alternativă la cea instituţionalizată statal.Ele sunt rezultatul unei dezbateri autentice în inte-riorul unui juriu avizat, autorizat. Au acea condiţiea echidistanţei, a obiectivităţii, care le fac nu numaicredibile, dar şi exemplare.

• Preot prof. univ. dr. Theodor Damian:Cred că acesta este scopul înfiinţării A.R.P. şi

că, prin munca şi talentul şi darurile sale specifice,Artur Silvestri şi-a adus o contribuţie decisivă la de-zideratele menţionate, el însuşi fiind un model cul-

159

tural şi patriotic autentic.

• Prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru: „In-discutabil, DA!“

• Alexandru Nemoianu, American HeritageCenter, Jackson, Michigan:

Premiile ARP au fost una dintre feţele văzuteale „României Tainice“- concept creat ºi dăltuit decătre Artur Silvestri.

• Alex. Andru Oproescu, bibliolog, filolog:Desigur, acordarea Premiilor Patrimoniului

Românesc contribuie la recuperarea adevăratelorvalori naţionale – care, altfel, în perioada pe care oparcurgem, ar avea puţine puncte de sprijin – şi, cudeosebire, la constituirea „modelelor culturale şi pa-triotice autentice“ pentru cei de azi şi de mâine.Doamne, ce Idee Mare! Fie în veci pomenit iniţia-torul Artur Silvestri!

• Bucur Chiriac, scriitor, membru al Colecţio-narilor de artă, colaborator la reviste literare:

Da, desigur. Dovada, în cazul meu, că expozi-ţia de artă premiată este apreciată de marele public,este numărul mare de vizitatori, organizarea de în-tâlniri cu oameni de cultură şi artă, ziarişti, elevi etc.

• Prof. univ. dr. în bizantinologie Emilian Po-pescu, membru al Academiei Române“

Da. Socot că trebuie continuată această activi-tate, dublată de activitatea de publicare a unor cărţişi broşuri care să ilustreze marile valori ale neamu-

160

lui românesc şi personalităţile care au contribuit lacrearea lor.

• Lucia Olaru Nenati, doctor în filologie,scriitoare, jurnalistă:

Desigur că până la urmă se vede ceva din toateaceste lucruri care nu sunt mediatizate cum ar trebuipentru că, se spune, nu aduc rating. Dar televiziu-nile habar n-au de câtă nevoie are sufletul colectivromânesc de astfel de modele şi exemple, de comu-nicare profundă şi inteligentă, de oameni cu cha-rismă. Dovadă că, atunci când apare câteodată latelevizor vreo personalitate reală, lumea o priveşteşi nu schimbă postul până la sfârşit. Aşadar cred căda, rostul acestor premii este unul major, compen-satoriu şi demn de recunoştinţă publică.

• Lucian Hetco, manager revista Agero Stutt -gart:

Aşa ºi este. Premiile Patrimoniului Românescsunt autentice, bine alese – departe de lobbismul cucare ne-am obişnuit la alte instituţii. Sunt modeleclare, alese cu bun simţ, cu discernământ şi pe bazãde cunoaşterea realizărilor – nu prin relaţii. Să lespunem altfel, ca la nemţi, pe merit şi nu pe pile!

• Theodor Codreanu, prof., dr. filologie, pro-zator, istoric şi critic literar:

Chiar dacă s-ar întâmpla ca activitatea publicaţii-lor ARP să înceteze, faptul că atâtea personalităţi augăsit aici posibilităţi de afirmare, în condiţiile în careinternetul are o audienţă incomparabil mai mare

161

decât toate revistele tradiţionale, acestea fiind asociateşi cu un cadru instituţional privat, situaţie la care s-a ri-dicat acordarea Premiilor Patrimoniale, ţinta lui ArturSilvestri, secondat îndeaproape de doamna MarianaBrăescu, a fost atinsă. Bunurile spirituale câştigate vorcontinua să nutrească viaţa spirituală românească. Al-tminteri, în argumentele pe care Artur Silvestri le adu-cea la ceremoniile de acordare a premiilor, el preciza,invariabil, că dacă instituţiile statului român neglijeazăcultura şi specificul naţional, ARP vine să înlocuiascăo atare lacună.

• Ion Gaghii, director al Bibliotecii Judeţene„I. A. Bassarabescu“, Giurgiu:

Tocmai de aceea s-au instituit respectivele pre-mii...

• A. I. Brumaru, scriitor, redactor: Da. Spre a vorbi în termenii Reconquistei (ce

face parte din temeiul ideistic al ARP), InstituţiaPremiilor ARP leagă prin solidaritate şi dezleagăprin libertate.

• Gheorghe Neagu, scriitor, jurnalist:Ar fi contribuit ºi mai mult dacă premianţii ar

fi stat în atenţia iniţiatorilor sub toate aspectele,fiind sprijiniţi în realizarea unor programe culturale.

• Ion Marin Almăjan, scriitor român:Nu doar premiile au această benefică contri-

buţie, ci ansamblul de publicaţii creat de ArturSilvestri. Din păcate, dispariţia lui tragică, neaş-

162

teptată, loveşte profund în visul său. Şi al multoradintre noi. Societatea românească se află într-unproces galopant de degradare morală, de pierde-rea criteriilor de valoare, de nepreţuire a valori-lor, indiferent că este vorba de valori umane saumateriale. Ca tăvălugul distrugerilor să fie opritar trebui să existe mai mulţi Artur Silvestri, maimulţi Dinu Rachieru etc. Spre marea noastră jaleşi marele nostru ghinion, o seamă dintre aceştiaau fost chemaţi prea devreme la Înalta Judecată şiau lăsat goluri de neacoperit. În starea de acum aRomâniei ar trebui o pădure de asemenea maricugete, de mari luptători bravi, cu simţul onoareişi al iubirii nepervertite pentru neamul românesc.Ar trebui oşteni tăcuţi care să lupte cu fapta şi maipuţin cu vorba, acum când peste România cloco-teşte o mare de palavre, de minciuni, de injurii,de vorbe scabroase. Dar, unde să găseşti aseme-nea oşteni?

• Dl. Zenovie Cârlugea, prof. dr. în filologie,poet, scriitor, critic şi istoric literar, dacolog:

Da, Premiile Patrimoniului Românesc contri-buie la impunerea unor valori şi la identificarea unormodele culturale autentice, într-o vreme de incerti-tudini, debusolări şi alienări aşa-zis globaliste, des-curajând într-un fel carierismul, impostura,miticismul dâmboviţean atât de agresiv şi paranoicîn manifestările sale ipostazice.

• Vladimir Brilinsky, jurnalist, redactor ºefDacia Magazin:

Premiile, indiferent de natura lor, sunt stimula-

163

tive, competitive chiar şi odată ce am primit acestpremiu ne-am simţit obligaţi în a ţine ştacheta câtmai ridicată pentru a fi demni de acest premiu.Sigur, că cei care preţuiesc cu adevărat PatrimoniulRomânesc şi auzind de aceste premii ar putea fi sti-mulaţi în a-şi sufleca mânecile şi a trece efectiv latreabă. Cu scrisul, cu vorba sau cu fapta fiecare din-tre cei sinceri pot contribui la salvarea patrimoniu-lui şi de ce nu la câştigarea unui nou premiu.

• Marin Toma, scriitor, editor: Fără nici cea mai mică ezitare, sunt convins că

instituirea şi acordarea Premiilor Patrimoniului Ro-mânesc contribuie la recuperarea adevăratelor va-lori naţionale şi la constituirea modelelor culturaleşi patriotice autentice, de mare valoare morală pen-tru contemporani şi pentru urmaşi.

• Ioan Miclău, scriitor, poet, Cringila, Aus-tralia:

Categoric! Aºa cum am mai explicat, sensul să-nătos al acestor Premii de Patrimoniu recupereazăpână şi marile sentimente naţionale ale românilor.Educaþia moralã şi de întrajutorare, de grijă pentruecologia vetrei în care ne-am născut ca într-un scu-tec, grija de păstrarea tuturor vestigiilor istoriei încare ne-am înfăşurat existenţa milenară şi prin carene identificăm a fi urmaşi prin urmaşi, totul seadună în acest simbol al Premiilor PatrimoniuluiRomânesc înfăptuit genial de reprezentantul mora-lei şi credinţei noastre româneşti, Artur Silvestri.

164

• Gheorghe Iscru, prof univ. dr. în ştiinţe is-torice, dacolog:

Da, această convingere este sursa optimismuluimeu şi a perseverenţei pe direcţia pe care mă aflu.Dar e foarte mare pierderea prin plecarea dintre noia d-lui Artur Silvestri – un om cu conştiinţa predes-tinării pentru o cauză înaltă.

• Miron Ţic , poet, prozator, eseist, memorialist,autor monografii locale:

Acordarea Premiilor Patrimoniului Românesceste bine să fie continuată, prin aceasta, contribuindu-se la recuperarea adevăratelor valori naţionale şi laconstituirea modelelor culturale şi pa tri otice auten-tice. Sunt destui oameni ai scrisului de bună credinţăşi de reală corectitudine, pentru a sluji acestor inte-rese demne şi de actualitate. Nu trebuie să lăsăm săse piardă spiritul patriotic şi tradiţiile poporului ro-mânesc. Eu militez în comuna mea, pentru înfiinţareaunui muzeu şi pentru realizarea unui volum de tradi-ţii şi obiceiuri vechi. Am adunat o serie de cântece şistrigături ale vremurilor din trecut şi le voi reda prinacest volum posterităţii...Urmaşii, sperăm, să ne mul-ţumească pentru ceea ce facem şi să se bucure de no-bilele valori, pe care le dorim să dăinuie pentrutotdeauna..

•Pavel Panduru, prof., istoric, autor de mono-grafii:

Cărturarii premiaţi, adunaţi din toate colţurilelumii într-o Românie tainică, au contribuit şi contri-buie la recuperarea adevăratelor valori naţionale şi

165

au creat Omul Mare prin fapte, acţiuni, scrieri, aju-tor pentru cei mulţi, dedicate binelui coletiv. Au fostşi sunt exemplu şi model de mare valoare moralăpentru cei de azi şi pentru cei de mâine, fiind ieşiţidin înţelepciunea populară. În opera lor găsim esen-ţialitatea în simplitate ce exprimă sacrul. Ea ne estespre învăţătură, dar şi spre desfătare şi zidire, deve-nind altar al recunoştinţei în inimile contemporani-lor şi urmaşilor. Operele exprimă duhul locurilor,subliniind rolul naturii şi al spaţiului românesc în de-finirea omului cu bună cuviinţă şi măsură, azi, cândo parte din pseudo-cărturari nu găsesc decât cuvintede ocară şi denigrare la adresa poporului.

• Bogdan I. Stanciu, inginer, fondator, Aso-ciaþia Altermedia:

Cum ar putea fi altfel, privind la sumedenia deoameni mari ai neamului românesc alături de caream avut onoarea sã fim chemaþi?

• Iosif Băcilă, profesor, poet şi publicist, re-dactor-şef al revistei Almăjana:

Dacă s-ar urmări evoluţia revistei noastre timpde 10 ani (e mult ? e puţin ?) evident că s-ar observaefortul pe care l-am făcut în a direcţiona – în aceastăvreme în care presa culturală centrală uită de valo-rile naţionale şi propovăduieşte false valori – tinerii,elevii şi studenţii, colaboratorii noştri, înspre valo-rile perene ale neamului românesc ca modele cul-turale şi patriotice autentice.

166

Ce ar fi important să cunoascăcititorii despre Asociaţia Românăpentru Patrimoniu ºi despre iniþia-

tivele culturale ale luiArtur Silvestri?20

Este o întrebare nu numai pentru laureaþii Pre-miilor, este o întrebare pentru posteritate ºi pentrunoi toþi care l-am cunoscut, apreciat, care am colabo-rat cu el sau am beneficiat într-un fel de generozita-tea ºi iniþiativele sale, sau poate doar l-am ascultat saul-am citit, dar avem sentimentul că privim în aceeaºidirec þ ie ºi că ne-a lăsat în grijă ceva important.

• Preot prof. univ. dr. Theodor Damian:Toate aceste instituţii create de Artur Silvestri

nu au precedent în cultura română, de aceea ele tre-buie promovate şi cunoscute. Cred că ar fi impor-tant ca Asociaţia Română pentru Patrimoniu să senumească A.R.P. Artur Silvestri şi în felul acesta cti-torul şi-ar ocupa locul cuvenit în ctitoria sa, aşa cum,în vechime,( dar şi azi), se obişnuia ca voievodul cti-tor de mânăstiri să fie îngropat în locaşul ridicat deel.

20 Idem, Chestionar opinie

167

• Prof univ. dr. Ion Sandu:Este foarte importantă păstrarea tradiţiei aces-

tor ceremonii cu un rol deosebit în zidirea unei con-ştiinţe a valorilor naţionale. Nu doar IntermundusMedia, ci şi alte grupuri de acţiune ar trebui să va-lorifice experienţa unui exemplu demn de urmatprecum al lui Artur Silvestri.

• Alexandru Oproescu, bibliolog, filolog:Opera Sa Mare, frumoasa Sa Operă, între alte

realizări personale importante, e aceea necesarăAsociaţiei Române pentru Patrimoniu, cu pre-miile- simbol acordate „modelelor“ şi „exemple-lor“ con tem porane, „părinţilor de azi ai patriei“,printre care m-am aflat şi eu. Şi această Operă, aRegretatului Maestru Artur Silvestri, trebuie con-tinuată! Ca de fapt tot ce a întreprins, temeinic, înmultiple registre de creaţie şi acţiune social-cultu-rală. Marele ferment Artur Silvestri este necesar,încă şi încă, românilor de pretutindeni! El trăieşte!

• Prof. univ. dr. Florentin Smarandache, Uni-versity of New Mexico, U.S.A.:

Cititorii trebuie să cunoască faptul că grupul depresă on-line Intermundus sprijină cultura neaoşăromânească ºi constituie o punte de legatură întrecreatorii români din diaspora.

• Prof. dr. univ. Adrian Dinu Rachieru: Probabil ar fi cazul (pentru o bună şi promptă

informare) ca ARP să publice anual un Almanah,aducând la cunoştinţa publicului larga paletă de ac-

168

tivităţi (Premii, iniţiativele Asociaţiei, vitrina edito-rială, publicaţiile on-line ş.a.). Şi, nu în ultimul rând,prezentarea grupului Intermundus Media

• Alexandru Nemoianu, American HeritageCenter, Jackson, Michigan:

Pentru toti cei care ţin la „fenomenul“ româ-nesc „miºcarea“ Artur Silvestri ar trebui sa fie ex-presia continuităţii şi cuminþeniei româneşti.„Mişcarea“ Artur Silvestri înseamnă piatră de hotarşi semn de tărie. Acuma şi întotdeauna.

• Bucur Chiriac, scriitor, colecþionar de artă: Este necesară o continuitate şi apreciem că ar fi

bine să aibă loc în continuare întâlnirea cu oameniide cultură, acordarea de noi titluri, reactivarea celorinteresaţi, şi continuarea periodică a întâlnirilor.Este necesară în continuare stimularea lor, tipărireavalorilor şi creaţiilor acestor membri ai Patrimoniu-lui Naţional.

• Prof. univ. Emilian Popescu dr. în bizanti-nologie:

Cred că activitatea Asociaţiei Române pentruPatrimoniu trebuie făcută publică prin mass-media:televiziune, radio, presă.

• Lucian Hetco, manager revista Agero, Stutt g -art, Germania:

Este bine ca personalitatea ºi prolificitatea luiArtur Silvestri sa fie adusă la cunoştinţa publiculuilarg, prin presă si televiziune. Aş propune ca distinc-

169

ţie supremă a ARP, acordarea Premiului ARTURSILVESTRI tuturor personalităþilor civice, cu meriteindiscutabile în domeniul cultural, social, istoric etc.

Tot ceea ce este demn de a fi cunoscut trebuiesă se găsească într-o prezenţă constantă şi de cali-tate nu numai pe web, dar ºi pe hârtie, publicaţii cudistribuþie lunară la universităţi, şcoli, gimnazii – înmod gratuit.

• Lucia Olaru Nenati, dr. în filologie, scrii-toare

Merită să fie cunoscute toate aceste fapte, bo-găţia publicaţiilor ARP, editurile şi bibliotecile,poate o selecţie a celor mai valoroase texte apă-rute acolo ca într-un fel de antologie, culegerileeditate : Cuvinte pentru urmaşi şi Mărturisirea decredinţă literară, Zoe Dumitrescu Buşulenga–Opera încoronată şi celelalte, căci ele au stârnitoamenii să-şi facă o introspecţie care a lăsat roade.Iată, eu am scris nu de mult un gând de despăr-ţire, despre Profesorul şi academicianul Ciopraga,iar lucrurile mărturisite de el în aceste cărţi mi-auservit de minune la rotunjirea şi aprofundareaideilor pe care am intenţionat să le exprim despreel la despărţire. Şi, mai ales, cred că lucrarea luiSir Artur trebuie continuată, cu tenacitate şi so-brietate şi că acesta este cel mai eficient şi dăi-nuitor omagiu.

• Sabin Bodea, scriitor, poet, editor, directorrevista Viaţa de pretutindeni şi Viaţa arădeană:

E mult de lucru. Acest „mult“ vine şi de la fap-tul că Artur Silvestri, fizic, nu mai este printre noi. El

170

a devenit idee, spirit, imbold, un model. Avem da-toria pentru tot ce a făcut pentru noi – iată, revista„Viaţa de pretutindeni“ a ajuns la sute de pagini peediţie – să facem totul pentru a nu se instala un vidde memorie, ci, prin varii acţiuni, să punem pe pie-destal uriaşa muncă a lui Artur Silvestri. Doar „ge-stionând“ cum se cuvine opera sa, numele său se vaimplementa – acum şi în perspectivă – în memoriacolectivă. Este binevenită această carte, cu atât maimult cu cât cei care au primit premii de la ARP vorrăspunde mai sincer la întrebări. Revin cu ideea că,în oraşe şi comune, ar trebui înfiinţate librării „ArturSilvestri“ unde să fie puse în circulaţie lucrările lui,cărţile despre el.

• A. I. Brumaru, scriitor, redactor la revistaAstra, Braşov:

Astăzi spaţiul nemărginit on-line îngăduie o in-credibilă masificare a informaţiei. Publicaţiile on-line, numeroase, înfiinţate de Artur Silvestri pot ficitite în timp real în lumea largă. Ele sunt aşadar cu-noscute pretutindeni. Ceea ce se va reţine din con-ţinutul purtat de acestea! Nădăjduiesc să se reţinăîn primul rând mesajele spiritului românesc.

• Ion Gaghii, Director al Bibliotecii Judeţene„I. A. Bassarabescu“, Giurgiu:

Cititorii de azi şi de mâine, sunt convins, vorrămâne conectaţi la toate acele demersuri intelec-tuale ale maestrului (Premiile Patrimoniului Româ-nesc şi activităţile ARP), mai ales că distinsadoamnă, rafinata scriitoare Mariana Brăescu Sil-

171

vestri şi harnicii colaboratori ai Domniei Sale duc,cu cinste, mai departe, ideile acestei uriaşe flăcăricare s-a stins luminând: Artur Silvestri.

• Gheorghe Neagu, scriitor, jurnalist:Cititorii de azi ar trebui să cunoască spiritul lui

Artur şi dacă mai este posibil să se continue cu aju-torul premianţilor programele sale. Eu sunt gata săcontribui.

• Vladimir Brilinsky, jurnalist, redactor ºefDacia Magazin:

Cred că premiile ar trebui să se numească deacum Artur Silvestri, că noi toţi ce am mai rămasvremelnic pe acest pământ, avem datoria să-iurmăm poveþele şi, de ce nu, poruncile acestui om,un OM care se naşte odată la 100 de ani, şi că acestepremii trebuie să reprezinte în continuare ceva im-portant pentru patrimoniul românesc.

• Ion Marin Almăjan, scriitor român, Timi-şoara:

Aşa cum i-am spus şi lui Artur Silvestri, eu credcă această uriaşă iniţiativă ar fi trebuit ceva mai multfăcută cunoscut, prin intermediul mass-media. Efec-tul, ecoul publicaþiilor, al premiilor, al activităþii edi-toriale, ar fi mult mai mare dacă ele ar fi mai binecunoscute. Spun acest lucru deşi am o părere catas-trofală despre mass-media românească părtaşă, înmajoritate, la mocirla, la desfrâul naþional. Ba, chiarcred că unele publicaþii ºi televiziuni sunt responsa-bile direct de căderea României în acest noroi vâs-cos, dezgustător. Dar, din păcate, mass-media a avut

172

o asemenea influenþă negativă asupra românilor, asocietăþii noastre, încât am ajuns în stadiul în careexistăm public sau nu existăm în funcþie de prezenþasau absenþa din această caracatiþă. Fireşte, pentrueternitate acest lucru nu este important. Din păcate,noi trăim acum ºi aici, iar lucrarea noastră trebuiesă aibă eficienþă acum şi aici. Îmi place să cred căArtur Silvestri a creat, odată cu grupul Intermun-dus, ºi o familie de intelectuali, de creatori ºi de binedoritori ai neamului românesc. Desigur, această fa-milie are diversitatea ei, ceea ce o face cu atât maiinteresantă ºi poate mai valoroasă. Rămâne săvedem dacă fără liantul, fără magicianul care ºtia săne þină uniþi, să ne provoace, să ne incite asupraunor teme majore, fierbinþi, dureroase ale existenþeineamului nostru, ale culturii ºi istoriei sale, ale pre-zentului acesta atât de mizerabil, vom fi capabili săsupravieþuim ºi să ne manifestăm, continuând să do-vedim că suntem fii adevăraþi, nepervertiþi aimoºilor ºi strămoºilor noºtri.

• Ioan Miclãu, scriitor, poet, Australia:Simplu, dar din deplina convingere, important

pentru cititorii de azi si de mâine, va fi să se bucurede simbolul acestui Premiu pentru Patrimoniu, carenu este altceva decat o esenþã metaforicã prin caredescoperim însãºi calea bunã pe care va trebui sã neaflãm ºi pe care sã mergem! Viaþa cea adevãratã, deiubire ºi credinþã, de Neam ºi Limbã, toate acestevalori stau sculptate cu adevãrat în cãrþile lui ArturSilvestri ºi care trebuie citite ºi promovate ca pe o

173

adevãratã biblie româneascã. Este de absolutã necesitate continuarea acestor

Premii ale ARP. MERITÃ! Posteritatea cu tot ºira-gul generaþiilor viitoare va simþi vie lumina credin þei,a iubirii de neam ºi tradiþie. Este deosebit de impor-tant ca instituþiile de Stat, ministerele legate de acestdomeniu al culturii ºi educaþiei, biserici, ºcoli, asocia-þii de culturã româneascã ºi universalã, sã pãstrezepromovând cãrþile ºi învãþãturile ce le-a scris acesturiaº al gândirii ºi simþirii nevoii de împlinire a fapte-lor demne pentru urmaºii urmaºilor sãi. Acestea nevor ridica la acel nivel uman de unde vom fi priviþi înansamblul istoriei universale ale popoarelor ca pe unNeam valoros, civilizat ºi de bunã credinþã!

• Prof. univ dr. Ilie Rad, critic si istoric lite-rar, jurnalist:

Prietenul nostru comun, Ştefan J. Fay , obişnu-ieşte sã spunã cã mor doar cei uitaţi. Aşadar, pentrua i se perpetua memoria (care rãmâne oricum, princãrţile publicate), trebuie continuate proiectele pecare le-a început, publicaţiile on-line etc.

• Marin Toma, scriitor, editorul şi fondatorulrevistei Dor de Dor:

Acest GRUP, publicaţiile on-line, trebuie să fiepermanent deschis pentru că, aici ne regăsim foartemulþi dintre cei ce gândim ca si el, un mare patriot.Ne cunoaºtem ºi mulþi dintre noi purtăm dialoguridintr-un capăt la altul al lumii.

174

• Gheorghe Iscru, prof. univ. dr. în ştiinţe isto-rice, dacolog:

Azi – dar şi mai dinainte – când, dintr-o direcţiemalefică, s-a declanşat o adevărată ofensivă împotrivapatrimoniilor naţionale, opera d-lui Artur Silvestri şiputerea exemplului rămân stâlpi de lumină şi energie,de speranţă pentru revenirea la normalul epocii mo-derne, în care încă ne aflăm, dar pe care Forţe aleunor bolnavi de Avere şi de Putere au deturnat-o, vre-melnic, de la principiile ei altruiste, generoase, de lamersul ei firesc.

• Miron Ţic, poet, prozator, eseist, memorialist,autor monografii locale:

Tot ce a făcut şi a întreprins dr. Artur Silvestri,de la multele colaborări cu atâţia intelectuali de seamă,la revistele şi antologiile tipărite, la cărţile scrise de Dr.Artur Silvestri, omenia şi ţinuta de care a dat dovadăsunt la cotă de mare cinste. Asociaţia Română pentruPatrimoniu nu trebuie dată uitării, ci trebuie dusă maideparte. Trebuie să rămână în conştiinţa celor de azi şia celor de mâine.

Publicaţiile on-line înfiinţate de Dr. Artur Silvestritrebuie respectate şi duse mai departe... Cinstea pen-tru Omul care a fost Artur Silvestri a rămas şi va ră-mâne neştirbită. Merită pentru tot ce a făcut pentruliterarura şi istoria României, pentru cuvântul scris cuinima şi sufletul lui curat...Dumnezeu să-i dea odihnameritată.

• Pavel Panduru, prof., istoric, autor de mo-nografii:

Rolul eminent ocupat în ultimele decenii în

175

viaţa publică românească de Artur Silvestri, com-plexitatea fiinţei sale, enciclopedismul său, i-au atraspreţuirea miilor de oameni adevăraţi. A fost una dinacele prezenţe prin care spiritualitatea noastră şi-adovedit vitalitatea, puterea de a învinge vicisitudi-nile vremurilor de azi, de a face ca valorile culturaleşi umane să devină o permanenţă a vieţii noastre.Rolul pe care l-a avut Artur Silvestri pe acest tărâma fost, de-a dreptul, ieşit din comun, ţinând seamade multitudinea prezenţei sale, a preocupărilor sale,care nu a exclus nici o cale de comunicare, nici o ca-tegorie a publicului.

Dr. Artur Silvestri a fost un om de o mare deli-cateţe sufletească şi un spirit aristocrat, dar ºi spiritpractic. La el am întâlnit o risipă de iubire ce îl de-taşa de ceilalţi. Iubea munţii româneşti, unde estesacralitatea neamului românesc – lamura.

El a scris despre „o lume dintr-o altă lume,dintr-o altă dată“. Poate, cea mai bună caracterizareeste o mărturisire a sa: „Eu nu am pasiuni, am da-torii morale. Scriu cu pasiune, dar aceasta fiindcăam o datorie faţă de cultura ce m-a îngăduit în cu-prinsul ei“ – pildă urmată de toţi cei care l-au cu-noscut şi iubit.

Mulţumim lui Dumnezeu că a rânduit să intreîn viaţa noastră prin opere şi fapte, personalitateadr. Artur Silvestri şi ARP, devenind un far călăuzi-tor, trezindu-ne la realitate şi asigurându-ne că nusuntem singuri în idei şi speranţe.

• Prof. univ. dr. Virgiliu Eustaţiu Radulian:Readucerea în memoria şi conştiinţa publică

176

a faptelor şi existenţei exemplare a lui Artur Silvestri,acest autentic tribun al luptei pentru românism şi pro-păşire naţională constituie o tulburătoare şi bineve-nită faptă culturală şi morală, pe care o salut cu vieemoţie şi gratitudine.

Iar pentru noi toţi, aderenţi şi simpatizanţi aiAsociaţiei Române pentru Patrimoniu şi ai AsociaţieiScriitorilor Creştini – rămâne să promovăm pe maideparte cu aceeaşi sârguinţă, însufleţire şi dârzenie lu-crarea lui Artur Silvestri în slujba culturii şi neamuluiromânesc.

Multe sugestii, multe gânduri frumoase au fostexprimate. Artur Silvestri a lăsat în suflete ºi în gân-duri, în viaþa culturală românească, o urmă adâncă.Iar Premiile Patrimoniului Românesc au ajuns doarla Ediþia a III-a. Ediþia a IV-a, la care voia să intro-ducă descentralizarea festivităþilor de premiere în maimulte centre regionale, a rămas în proiect. Dacă ar fireuºit să organizeze măcar câteva ediþii regionale, su-sþinute de publicaþii locale, sunt convins că Artur Sil-vestri ar fi reuºit să declanºeze o emulaþie de masă, unfenomen psiho-social capabil să impună modele cul-turale ºi morale naþionale valoroase, aºa cum visa.

Ne rămâne, din multele sugestii dar ºi din pre-ceptele moral-cetăþeneºti ale lui Artur Silvestri săfacem fiecare câte ceva, începând de azi, pentru Bi-nele public, continuând astfel modelul ºi proiectulArtur Silvestri.

Doamne, ajută!

CĂRÞI ÎN DAR

Fericit este cel ce are un loc al lui pe Pământ,cel ce trăieşte liber printre cărţi, citite sau ascultate...

Artur Silvestri

C A P I T O L U L I I I

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 177

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 178

179

Casa mea a fost întotdeaunao bibliotecã

„C ele dintâi suflete cu care sã mã învoiescau fost, când am început să citesc litera-

tură, cei ce scriau şi, dintre aceştia, cei care păreau săîmi vorbească într-un mod special, într-o limbă inte-rioară, parcă ascunsă şi aflată înăuntrul limbii ce fo-losea cuvinte. Toţi aceştia, sau aproape toţi, nu maierau pe Pământ. Dar în liniştea bibliotecii – căci, defapt, casa mea a fost întotdeauna o bibliotecă – înce-peam să le disting, desluşind şire după şire, gândul lorcel bun, de fapt gândul lor de a face bine. Ei mi-au dat,astfel, îndemnare, într-un fel ce nu înţelegeam peatunci, de a face şi eu Binele, la rândul meu, vorbind înscris, ca şi ei“1, spunea Artur Silvestri.

1 Artur Silvestri, „Precum în Ceruri aºa ºi pe Pãmânt“, în Memoria ca unconcert baroc, vol. III, Ed. CARPATHIA PRESS, Bucureºti, 2005, pag. 4-5

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 179

180

Cartea a avut un rol crucial îndestinul lui Artur Silvestri

Orice carte pe care o deschidea Artur Silvestriavea în el un răsunet afectiv, nu numai o înţelegere ra-ţională, intelectuală. El iubea cu adevărat cartea, sui-generis. Cartea a avut un rol crucial în destinul său.Născut într-o familie de profesori, a crescut cu carteaîn mână. Aventura intelectualã din fragedă tinereţe,definitorie pentru cursul ulterior al vieţii lui Artur Sil-vestri, a fost perioada de câteva săptămâni petrecuteîn Italia, în biblioteca marelui arhitect Dinu Adame-şteanu, despre care Artur Silvestri povesteşte cu fas-cinaţia de atunci resimþitã şi peste zeci de ani: „Pemine, fără să mă întrebe, mă încartiruise în bibliotecalui de la Soprintendenţă, comunicându-mi această ho-tărâre în trecere, ca un fapt de la sine înţeles. Atunci şinici în mulţi ani ce trecură fără să-i mai ştiu, până azi,nu mi-am dat seama ce însemna acea clipă ori, mai binezis, ce va întipări definitiv acel moment ne-întâmplător.Abia acum, când văd altfel totul şi încep să desluşesc po-triveli şi semnificaţii îndărătul şirului egal de zile şi nopţice se scurseră cu doar puţine reliefuri aparente, cred căpricep că avusesem, acolo, un fel de răscruce şi că pro-babil dacã acel loc n-ar fi fost, nici viaţa mea de dupăaceea nu s-ar fi rânduit cu aceste potriveli, într-un fel de

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 180

181

urzeală ce duce, orânduită fiind, într-un necunoscut şimai adânc.

... Pe-atunci totul mi se părea fascinaţie şi descope-rire neaşteptată, ca şi cum aş fi intrat, nu se ştie cum şipentru câtă vreme, şi, mai ales, cu ce preţ, într-o peş terăcu comori. Ţin minte perfect cum, în prima noapte, dupăce privisem uimit cărţile aliniate în ordine ºi cu cotorul vi-zibil şi aflând aproape numai nume despre care nu maiauzisem niciodată până atunci, am găsit, aşezată pe raft,Pe strada Mântuleasa, de Mircea Eliade. Am citit-opână dimineaţa cu o surprindere care cre ştea paginădupă pagină…

Zilele ce urmară nu mai însemnaseră nimic pentrumine şi nici nu mi le mai amintesc. Aşteptam să vinănoaptea, ca un consumator de opium ce se fereş te de pri-virile indiscrete, hotărât să-şi exercite viciul cu impa-cienţă. Acum mă gândesc că un fel de potrivire ce ţine demiracol a făcut să citesc, fără nici o legătură cu imedia-tul, şi, poate, doar cu un fel de plăcere în sine ce aparţinedegustătorului, pagini care, mai apoi, se treziră ca unecou ce venea de-acolo... Pentru mine, care crescusem înprejudecăţile colective ce sunt şi astăzi mai tari decât pia-tra, era uluitor să aflu, citind pe Monseniorul Tăutu, cănoi avusesem înainte de «cărţile de slavonie», un poetmare, numit Niceta de Remesias şi un imn ce se cântă detoţi creştinii, «Te Deum laudamus», că avusesem scrii-tori ce scriau pe latineşte, despre care se vorbea ca străro-mâni şi că, de fapt, slavonismul îi înlăturase şi neobligase să-i uităm. Eram uimit şi indignat...”2

2 Artur Silvestri „Vrãjitorul“ în MEMORIA CA UN CONCERTBAROC, CARPATHIA PRESS, 2004, p. 8

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 181

182

Darul cărţilor – măsura cea maiexactă a generozităţii

Sunt scriitor,iar cărţile sunt viaţa mea.

Artur Silvestri

Dintre toate lucrurile, toate obiectele care potface parte din viaţa unui om, Artur Silvestri acordacea mai mare valoare cărţilor, pe care le iubea cupatimă. În al doilea rând aprecia operele de artă: ta-blouri, sculpturi. În al treilea rând aprecia casa cavatră a existenţei, ca areal cultural, casa solidă careîi dădea sentimentul stabilităţii şi continuităţii întimp. Obiectele scumpe, de lux, pe care şi le-ar fiputut permite la un moment dat – maşini, ceasuriscumpe, bijuterii etc. – aşa cum e în idealul multoroameni prosperi material nu aveau nici o preþuiredin partea lui. Efectiv nu le vedea valoarea şi rostul.

El s-a format în universul bibliotecii, citind rea-litatea prin gândirea şi cuvintele marilor istorici şiscriitori, Învăţătorii Naţiei, cărora le-a fost toată viaţarecunoscător pentru cărţile şi învăţăturile pe careaceştia le-au dăruit omenirii şi pe care îi asocia în-totdeauna bibliotecii.

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 182

183

Pentru Artur Silvestri „...biblioteca nu însemnadoar cărţi, însemna şi oameni care făceau cărţile dinbibliotecă. Acesta este mediul meu, căci eu am fost,prin conformaţie, un om de bibliotecă.

De fapt, biblioteca este spaţiul libertăţii absolute:alegi ce vrei, ce te interesează şi începi să te defineştiîn acest fel.“3

Cărţile îi populau sufletul, erau hrana lui spiri-tuală şi modul lui de a fi, de a trăi, de a respira.Dăruirea cărţilor este de aceea măsura cea mai exactăa generozităţii sale, recunoscută chiar şi de inamici, ogenerozitate care pentru Artur Silvestri era o formăimportantă de a face binele şi în care el găsea înaltebucurii şi satisfacţii morale: el dăruia semenilor cărţicu sentimentul că le oferă hrana specifică oameni-lor, pâinea de care spiritul are nevoie.

Artur Silvestri a dăruit enorm de multe cărţi:� Cărţi din diferite domenii, din biblioteca

personală, cărţi cumpărate şi adunate cu grijă, efortşi chiar cu sacrificii de-a lungul vieţii, cărţi de carehotăra, la un moment dat, că se poate despărţi în fo-losul altora. A donat multe cărţi individual, ca per-soană, apoi după înfiinţarea Asociaţiei Bibliotecipentru sate a donat mii de volume prin intermediulacesteia.

� Cărţi cumpărate special pentru a fi dăruitecelor care aveau nevoie de ele, fie că erau persoane,

3 Artur Silvestri, Interviu realizat de Elvira Irºai, în 2004, publicat în vol.NU SUNTEM SINGURI, CARPATHIA PRESS, 2006, p. 23

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 183

184

fie cã erau mânăstiri sau biserici, biblioteci etc. Un singur exemplu, din zeci de cazuri:Mariana Gurza, scriitoare din Timişoara şi co-

laboratoare apropiată a lui Artur Silvestri poves -teºte:

„Îmi amintesc cum mi-a dăruit Patericul românesc,o carte care m-a schimbat mult simţind-o aşa cum mi-afost prezentată de Artur Silvestri:

«Este o lectură interesantă, stranie şi categoric folo-sitoare fie şi numai prin aceea că se văd mai bine oamenidin altă dimensiune, despre care au ştiut puţini şi au vor-bit şi mai puţini la vremea când erau pe Pământ. Despreaceştia se vorbeşte astăzi şi mai puţin dar cred că impor-tant ar fi să nu fie uitaţi. Iar dacă vor fi uitaţi, nu ei pierdceva esenţial ci mulţimile care îşi imaginează că nu maieste nevoie de ei. Din acest punct de vedere, conservarealecţiei sapienţiale a Pr. Adrian Făgeţeanu o veţi înţelegeşi mai bine în aspectul ei de act eroic şi de ripostă la con-temporaneitatea depravată.“4

�Cărţile proprii, de autor, daruri din chiar su-fletul său: cărţile crescute undeva, în adâncul perso-nalităţii sale creatoare. Erau scrierile proprii, saudocumentare, volume colective iniţiate, îngrijite, pre-faţate şi editate de el însuşi.

Efortul scrisului sau închegării documentarelor,chinuitor mai ales acestea din urmă, îşi afla sens, sedesăvârşea în bucuria cu care le dăruia, „calde“, demulte ori în format electronic, „imediat ce cuvintelei se prelingeau de pe degete” (expresia poetului IonDrăguşanul), celor cu care putea împărţi această

4 Mariana Gurza, „Artur Silvestri va rãmâne în conºtiinþa colectivã unmare iniþiator“, www.artur-silvestri.com, 2009

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 184

185

pâine spirituală. Nu a vândut nici o carte din câte ascris şi a editat, a tipãrit: totul în dar.�Un dar de cărţi absolut special, în forma cea

mai pură şi dezinteresată, era a-i dărui unui scriitor,poet, propria carte: ca un adevărat mecena, Artur Sil-vestri îi îndruma, îi încuraja pe tineri sau mai puţini ti-neri – oameni în care intuia scânteia de talent, pepitade aur pe care o căuta să o ridice şi să o arate lumii –să scrie. Le îndruma primii paşi literari, le publicascrierile în revistele electronice ARP, apoi, cu timpul,le strângea materialele într-un volum, pe care îl pre-faţa şi se ocupa, pe munca, timpul şi banii lui, de tot:selecţia textelor, corecturã, stilizare, prefaţare, teh-noredactare, copertã, tipărire la o tipografie, apoipromovarea cărţilor şi distribuirea lor gratuită, cătreautor şi către biblioteci, cititori etc.

Foarte rară, dacă nu chiar unică această tipărireîn dar din bani personali, direct sau printr-o organi-zaţie – Asociaţia Română pentru Patrimoniu – fina-nţată tot din buzunarul propriu. Mai ales că fap telese petrec la începutul mileniului al III-lea, sub zodiaconsumatorismului dezlănţuit, când nici măcar în ro-mane nu mai înfloreşte romantismul.

Acest dar special, de fapt un adevărat programcultural desfăşurat sub deviza „să înflorească o miede flori” pe o arie geografică internaţională, din Car-paţi până în S.U.A, Canada şi în Australia, este preavast pentru a fi tratat în câteva pagini şi de aceea vaface obiectul unui volum separat: ARTUR SILVESTRI– Grădinarul dăruit.5

5 În pregãtire pentru apariþie în colecþia PRO MEMORIA Artur Silvestri

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 185

186

Ofranda cărţilor de sărbători

Cu ani în urmă, mi-am spuscă nu va fi an lăsat pe lume

fără a trimite de Crăciun şi de Paşticâte o cărticică drept ofrandă

pentru Cel ce m-a adus pe Pământşi nu voi avea linişte, şi gând de a sărbători,

până când nu o voi face, de fiecare dată.Artur Silvestri

Să vii în faţa Domnului tu, cărturar, cu ofrandata, rodul muncii tale, cartea, aşa cum vine, dintot-deauna plugarul cu pâinea din grâul muncii lui! Săaduci jertfa ta, pâinea cărţii! Ce cuvinte poţi găsipentru aceasta ?

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 186

187

„De fiecare sărbătoare importantă, dar mai alesde Paşte şi de Crăciun, Artur Silvestri scria câte o cartesau o broşură, în care aborda câte o temă de interescultural naţional: evoca un domnitor de seamă, o per-sonalitate a culturii sau Bisericii, o idee culturală ge-neroasă. Scopul era nu numai de a informa, de arepune în valoare şi în circuit teme uitate sau mai puţinabordate, ci şi de a crea modele, de a supune spre dez-batere idei valoroase. El nu vindea cărţile sale. El şi ledona prietenilor, cunoscuţilor, instituţiilor culturale,dar mai cu seamă bibliotecilor publice. Cunoscusemultă lume bună din cultura românească, dinainte şide după 1989 şi căuta să zugrăvească acea lume cuneobositul lui condei” povesteşte pr. dr. Al. Stănciu-lescu Bârda.

„Îmi amintesc, reia Părintele Stănciulescu firulpovestirii, că în ajun de sărbători, când toată lumea seagita cu pregătiri şi cumpărături, cadouri, Artur îşipregătea darurile în felul său: scria de zor, retras în bi-roul său, mai bine zis, în biblioteca-birou în care lucra,înconjurat de cărţi. Apoi le trimitea, însoţite de cuvinteînţelepte, prietenilor şi colaboratorilor din toatălumea.”6

� Înainte de Sărbătoarea Naşterii Domnuluiîn 2005, Artur Silvestri trimitea prin poºtã, o datã cuurarea creştinească „Hristos Se Naşte! Măriţi-L!“ şio frumoasă scrisoare către ierarhi, stareţi şi cărtu-rari bisericeşti împreunã cu vol. Modelul OmuluiMare dedicat Mitropolitului Antonie Plămădeală.

6 Pr. dr. Alexandru Stãnciulescu Bârda, Artur Silvestri, Fapta culturalã,www.artur-silvestri.com, 2009

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 187

188

�Scrisoare circularã de Crăciun către ierarhi, stareţi şi cărturari bisericeşti

Decembrie 2005Domnia Voastră,Gândul, plin de amărăciune, că a mai trecut încă

un an din atât de vremelnica, şovăitoarea şi firavanoastră viaţă pământească se însoţeşte, întărindu-ne,cu bucuria Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, cevom retrăi în curând. În aceste clipe de comuniune,mă gândesc la toţi cei care pretutindeni risipiţi şi con-tribuind fiecare după puteri, precum Domnia Voastră,se străduiesc să re-clădească Semnele şi Urmele noas-tre mari, tradiţionale, pe zidurile neisprăvite, unde din-tele nemilos al vremii rele a muşcat adânc.

Suntem, deci, pe Tărâmul certitudinilor care, ori-cât ar fi vremurile de rele şi nedesluşite, nu ne-au pă-răsit. Şi noi, la rândul nostru, stăruind oriunde neaflăm, aducem poate o întărire mai măruntă ori cevamai răsărită dar care, adăugată la tot ceea ce alţii,mulţi, fac laolaltă cu noi, apără substanţa noastră greude pătruns şi o ţin încă la depărtare de spiritul destră-mării ce voieşte a ne cuprinde. Precum ţineţi minte, înfiecare an, odată cu Marile noastre Praznice creştine,mă gândesc să dăruiesc câte puţină „apã vie” în încu-rajarea celor ce sunt de o parte cu noi şi de o parte cumulţimile fără număr, ce au fost şi or să mai fie, şi care,cu toţii, se simt în Locul Lor şi în Pomenirea Părinţi-lor ce au avut. Şi, tot precum bine ştiţi, adaug câte ceva,de fiecare dată cu o subliniere, de Ziua Sfinţilor Ro-mâni, adică atunci când prăznuim pe toţi cei ce, de unNeam cu noi, ştiuţi sau neştiuţi, se rugară şi ne izbăviră

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 188

189

de rele indefinite ce se aşezau asupra noastră, ce suntem„în calea tuturor răutăţilor”.

Acum, în acest an, mi-am zis că este potrivit sătrimit către Domnia Voastră o cărticică dedicată Vlă-dicii Antonie Plămădeală, ce s-a mutat la Domnul închiar acest an ce se încheie în curând. Soarta ne-afăcut contemporani cu acţiunea sa unde am întrevăzutîntotdeauna o poruncă mai puternică decât înţelegereanoastră şi unde vorba misterioasă ce ne spune că„omul sfinţeşte Locul” capătă mereu o şi mai neobiş-nuită înfăţişare de enigmă. Primiţi-o, deci, şi gândiţi-vă cât de puţin că, asemeni marelui Vlădică, ne stă şinouă în putere să facem Binele oriunde ne aflăm, înorice clipă şi cu orice obiectiv ne propunem, indiferentdacă îl voim arzător sau doar ni se spune, fără grai darşoptit, de către Cel ce ne îndrumă în toate.

Aş fi mulţumit dacă m-aţi întări în dorinţa caaceste cuvinte, şi cărticica, au ajuns la Domnia Voas-tră şi, în acelaşi timp, dacă v-aţi găsi puţină vreme săîmi scrieţi câteva cuvinte despre amintirea ce i-o pur-tăm Vlădicii Antonie de la Sâmbăta, care, în tăcereatulburătoare a Munţilor, ne veghează şi se roagă ne-contenit pentru a nu se împrăştia ceea ce făcură cei dedinaintea noastră şi, în parte mică, şi noi pe lângă ei.

Îngăduiţi-mi, Domnia Voastră, să vă trimit şi gân-dul meu cuminte şi o vorbă tainică, poate neînţeleasă,spre a vă face să aflaţi cât de multă bună-voire aş dorisă aveţi şi, deopotrivă, izbândă în toate cele ce vă stră-duiţi să faceţi pentru poporul nostru trist, sărăcit şiaflat în necazuri.

Hristos Se Naşte! Măriţi-L!Artur Silvestri

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 189

190

� În decembrie 2006, Artur Silvestri trimiteatuturor o scrisoare cu îndemnuri pentru Fapta Bunăşi o cărticica dedicată celuilalt înalt ierarh ce i-a ja-lonat drumul spiritual, Mitropolitul Olteniei NestorVornicescu.

O scrisoare şi un dar de Crăciun

2006, de Sfintele Sărbători ale Crăciunului

Domnia Voastră,Şi astăzi, ca şi în alte rânduri, mă gândesc cu

emoţie la tot ceea ce sunt încredinţat că aţi reuşit săaduceţi în Fapta şi în anul ce ne pregătim să încheiemla puţină vreme după ce, cu tulburarea ce o încercamde fiecare dată, vom prăznui Naşterea Mântuitoruluinostru, Iisus Hristos.

Ştiu că nu v-a fost uşor. Peste noi, şi peste Locu-rile noastre, trec zile şi ani grei şi nedesluşiţi; pe deasu-pra noastră trec nori întunecaţi şi pânze înceţoşate:vremuri de nelinişte, de bejenie şi, poate, şi de pri-goană. Astăzi, mulţi din cei ce îşi făcuseră din Faptauna o expresie a însuşi felului lor de a fi încep să eziteşi să se îndoiască sub asaltul unui rău nedefinit careaduce stricăciuni fără de număr şi apăsări în a pres-chimba aşezăminte multimilenare ce ne-au ţinut; darşi obiceiuri neverosimile. E vremea când, ca şi altă-dată, va trebui să alegem grâul de neghină şi să ne în-văţăm a vedea sămânţa bună şi roditoare şi soiul eibun, indiferent unde se găseşte ori se ascunde. Căci,oricât ni s-ar spune, prin cuvinte, despre ceea ce altorali se pare cã ar fi de trebuinţă – mulţi venind cu po-

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 190

191

runcă de la Înşelător – noi ştim, prin însăşi întocmireanoastră, că adevărul nu cunoaşte decât o rânduială,iar aceasta izvorăşte de acolo de unde ne vin toate şi seexprimă întotdeauna prin Neamuri. Numai astfel, prinaceastă enigmă ce sălăşluieşte în fiecare dintre cei bunişi doritori de a merge înspre bine vom putea trece pestetimpurile de acum cu nădejdea Timpului nesfârşit.

Şi eu, ca şi Domnia Voastră, mă străduiesc să fac– în tăcere şi la adăpost de zgomotele lumii dezlăn-ţuite – partea mea de bine, fără să spun decât puţin– şi uneori chiar deloc – din ceea ce fac şi nici dacăîmi este uşor sau greu căci ştiu, aşa cum bine ştiţi, căunicul nostru criteriu este Fapta Bună; iar pe aceastao ştie Dumnezeu, căci nu există un alt Judecător. Elne va ajuta să ducem înainte, şi cu folos, dorinţanoastră de a înfăptui şi a lăsa o urmă, o povaţă sau oîndrumare ce poate că va fi un reazem cândva, cui vaavea nevoie: însetatului, flămândului, deznădăjduitu-lui sau celor umiliţi şi obidiţi. Dar pentru aceastaavem uneori, şi chiar la Zile Mari, trebuinţa de asimţi că „nu suntem singuri” şi că nu suntem ai ni-mănui.

Şi de-aceea m-am gândit să vă dăruiesc, pentruzilele ce urmează, o cărticică ce s-a născut întocmaica o danie de Crăciun, în amintirea şi pentru veşnicapomenire, a celui ce a fost Marele Mitropolit, VlădicaNestor Vornicescu,7 ce până la o vreme mi-a arătat în-drumare părintească şi grijă şi mi-a dat povăţuire.

Mulţumirea mea de a v-o trimite ar fi înzecită şide bună-voirea Domniei Voastre de a o primi, ce mi-

7 Artur Silvestri, BIZANÞ ÎNAINTE DE BIZANÞ, Mitropolitul NestorVornicescu ºi ideea de literaturã strãromânã, format electronic

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 191

192

aţi arăta-o răsfoind-o cândva şi, poate, arătându-mi dacă v-a fost de folos.

Îngăduiţi-mi, v-aş ruga, să vă doresc zile senine şiizbândă în tot ceea ce întreprindeţi, cale luminoasă şidreaptă, sănătate, bună-voire şi aşezare neclătinată înLocul ce ni s-a dat, în Ţara noastră căreia îi datorămlimba, secretul nostru de alcătuire şi însăşi raţiunea dea exista, din Neam în Neam.

Hristos Se naşte! Măriţi-L!Cu cele mai calde, bune doriri,Artur Silvestri

Ecouri din toată lumea au arătat că darurile desuflet… a mers la sufletul celor care le-au primit, cugând curat şi recunoscător. Transcriem numai câteva,spre exemplificare.8

� Stimate D-le Dr. Artur Silvestri,Mulţumesc pentru frumoasele gânduri şi pentru ne-

preţuitul dar. Orice carte este un bun universal valabilcare nu vă mint dar sunt viaţa şi averea mea.

Pr. Gh. NaghiSan Jose, California, USA

� Medicul scriitor Dimitrie Grama îi răs-pundea din Danemarca

Dragă Artur,Îţi mulţumesc pentru Bizanţ înainte de Bizanţ. M-

a bucurat să citesc aceste rânduri ale tale privind vecheanoastră erudiţie spirituală, bazate în parte pe cercetărileşi scrierile Mitropolitului, vlădica Nestor Vornicescu. Afost, pentru mine, o reafirmare a unor gânduri şi senti-

8 Extrase din corespondenþa personalã artur.silvestri@gmail.com

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 192

193

mente pe care le-am avut intuitiv, nefiind un erudit. In-tuiţie bazată însă pe alte cunoştinţe de cultură europeanăşi universală, intuiţie bazată pe libertatea „cotidianuluimistic”, care nu este intimidat de diversele atitudini „lamodã”, atitudini ridicate la rang de adevăr. Sunt con-vins că există încă mult adevăr de descoperit în urmelelăsate de strămoşii noştri, atât la Sud, cât şi la Nord deDunăre, atât la Est, cât şi la Vest de Carpaţi.

Sincere felicitări!Cu drag,Dimitrie Grama

� Lucian Hetco, director Agero, Germania Iubite domnule dr. Silvestri,Sincere mulţumiri pentru Dar, gestul de revenire ca

atare şi tulburătorul mesaj ce l-aţi trimis. L-am aşteptatpe undeva, deşi nu eram sigur că va mai veni vreodată,dar acum cu atât mai mult îmi pare bine să vă ştiu cevamai bine, ştiind că aflaţi printre multele obligaţii neapă-rat şi timpul necesar pentru cele ce trebuiau de o vremescrise sau împărtăşite!

Nimic nu e mai plăcut şi mai creativ în sens pozitiv,decât această odihnă în ale scrisului, fapt pentru care aţifost înzestrat cu Har. Mi-a plăcut şi coperta şi materia-lul anexat, lucrarea este bine gândită, structurată şi vaavea succes!

În amintirea convorbirilor noastre din ultimii doiani, toate gândurile mele bune să vă însoţească şi să gă-siţi ceea ce vă bucură! Cu drag, preţuitor şi recunoscătorpentru multele ce s-au învăţat şi preţuit prin şi de laDomnia Voastră,

Lucian Hetco

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 193

194

� Doamna Cecilia Popescu Latis

Mult Stimate Domnule Profesor Artur Silvestri,Vã mulþumesc mult pentru aleasa corespondenţă

pe care mi-o adresaţi, chiar dacă eu nu reuşesc să răs-pund la mesajele Dumneavoastră, citite întotdeaunacu mult interes.

Consideraţiile Dumneavoastră de ordin moral seimpun ca un corolar al mesajului, un veritabil pream-bul al cărţii consacrate Marelui Mitropolit VlădicaNestor Vornicescu, mulţumindu-vă cu recunoştinţă.

Revenită din vacanţa de iarnă am descoperit cubucurie acest dar adresat cu ocazia Sfintei Sărbători aCrăciunului şi alături de aleasa mea consideraţie, Vãrog sã primiţi calde urări de sănătate, cu împlinirea do-rinţelor în Noul An 2007!

La mulţi ani!Cecilia Popescu Latis

� Din Moldova, Vlad PohilaDragă Domnule Profesor Artur Silvestri,Vă mulţumesc mult, din suflet pentru emoţio-

nanta scrisoare şi darul de Crăciun...Nu vă pot răspunde decât printr-un banal mesaj,

dar care, vă asigur, conţine toată căldura şi vigoareasufletului meu.

Vă urez, aşadar, Crăciun fericit, apoi La mulţi anicu sănătate, bucurii, noi şi frumoase împliniri...

Sper să ne întâlnim în anul ce vine, şi sper, de ase-menea, sã mai conlucrăm...

Cu mult drag, cu toată consideraţiunea şi gratitu-dinea, frăţeşte, Vlad Pohila

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 194

195

� Şi în cinstea celei mai mari sărbători creş-tine, Învierea Domnului, Artur Silvestri trimiteaemoţionante cuvinte înţelepte să însoţească un darde carte.

Scrisoarea din Ajunul Învierii, 2007, aminteştedespre promisiunea atât de specială ofrandei căr-ţilor de sărbători, în faţa Domnului şi însoţeştecărticica Secretul rugului aprins, despre Mitropoli-tul Tit Simedrea, rudă cu Artur Silvestri.

9 Aprilie 2007, Sfintele PaştiHristos a înviat!

Domnia Voastră,Îngăduiţi să vă trimit o cărticică încheiată astăzi,

acum câteva minute. Nu puteam să nu vă fac un darde Sfintele Paşti, aşa cum, în următoarele zile, îl voiface şi sutelor de mânăstiri de la noi, cărturarilor bise-riceşti şi celor ce îmi sunt apropiaţi.

Cu ani în urmă, mi-am spus că nu va fi an lăsat pelume fără a trimite de Crăciun şi Paşti câte o cărticicădrept ofrandă pentru Cel ce m-a adus pe Pământ şi nuvoi avea linişte şi gând de a sărbători, până când nu ovoi face, de fiecare dată. Şi, uneori, am mai reuşit să ofac şi în Duminica Sfinţilor Români, dăruind de sufle-tul celor care, din Neamul nostru, s-au ridicat mai susşi ne păzesc de acolo de unde sunt, rugându-se pentruMaica noastră România şi pentru noi.

Primiţi, dar, această cărticică drept un semn bunşi un gând la o Zi Mare. Ea vorbeşte despre vlădica deveşnică pomenire Tit Simedrea, ultimul mitropolit alBucovinei, căruia îi sunt rudenie şi a cărui amintire

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 195

196

m-am gândit să nu o las pradă zilelor nedefinite ce amajuns să trăim. În acelaşi timp, rândurile ce vă trimitvorbesc şi despre noi ca Neam şi ca limbă, pentru acărei îngrijire să nu ne lăsăm biruiţi, zi după zi şi întoate ceasurile vieţii ce ni s-a dat.

Încuviinţaţi, deci, rogu-vă, şi primiţi acest dar.Cu dragoste ,Dr. Artur Silvestri

�Ultima scrisoare şi ultima carte pe care le-amprimit de la Artur Silvestri, au fost la Înălţarea Dom-nului, în iunie 2008.

5 iunie 2008, Înălţarea Domnului. Ziua Eroilor

Îngăduiţi astăzi, Zi Mare, să vă dăruiesc cea mai re-centă din cărţile mele, arătând că gândul către cei ce aufost şi au pecetluit viaţa noastră istorică trebuie să ră-mână viu, oricum ar fi cele ce ne înconjoară şi cât de in-definite şi neaşezate vremurile ce le trăim. Astăzi, carteape care o public îi este dedicată vlădicii Antonie, ce ne-afost învăţător; dar ar fi putut fi o evocare şi o amintire anenumăraţi români care, ieri, alaltăieri şi totdeauna, nuau lăsat să piară nici măcar un semn din pecetea sufle-tului nostru colectiv. Trag nădejde să nu greşesc în celece întreprind şi că, poate, aceste gânduri şi fapte să fieapropiate cu ceea ce simţiţi că vă defineşte.

Hristos S-a Înălţat!Cu dragoste,Dr. Artur Silvestri

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 196

197

Artur Silvestri dăruia cărţilescrise sau editate de el

Teodora Mîndru:ªi eu m-am bucurat de cãrþile primite

Şi eu am primit de multe ori, de la Artur Silvestri,în preajma marilor sărbători de Crăciun şi de SfintelePaşti, sau în zile obişnuite, un dar deosebit: cea mai re-centã carte a lui.

Uneori, fiind mai multe rude adunate în vizită lafamilia Silvestri, deodată Artur dispărea în cabinetul luide lucru (biblioteca) şi se întorcea aducând cărţi (saucărticele) aproape „calde”, cu cerneala tipografiei abiauscată, pentru toţi cei prezenţi.

Mi se părea un dar firesc de la Artur, scriitorul, darîntotdeauna eram impresionată de felul în care îţi ofe-rea aceste cărţi: cu bucurie, dar şi cu mare grijă, cu de-licateţe. Mi se părea că şi felul în care îţi oferea cartea(pe prima pagină întotdeauna cu un cuvânt bun şi sem-nătura lui), era deosebit: cu emoţie, parcă îţi oferea oparte din sufletul lui, şi era atent să vadă de-l primeşticum se cuvine. Se bucura de bucuria noastră, dar aş-tepta, mai ales semnul că te interesează, că o vei citi, căfapta lui bună are un sens…pentru care rămâne în me-moria celor care l-au cunoscut.

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 197

198

� Cărţile dăruite foloseau nu numai per-soanelor ce le primeau. Iată cum unele cărţi au fostfoarte bine primite la premiile şcolare.

De la: Mihaela StroeData: 12 iunie 2008 14:42Subiect: cărţiCătre: Artur Silvestri

<artur.silvestri@gmail.com>

Hristos s-a Înălţat!

Domnule Silvestri, Am primit coletul şi vă mulţumesc mult. A ajuns

la ţanc: liceul unde lucrez nu avea fonduri pentru pre-mii, aşa că am donat cărţile ºcolii! Mâine e festivitateade premiere. Am obţinut şi de la braşoveni o donaţie de60 de albume, va fi bine!

Toate cele bune,MMS

Artur Silvestri către Mihaela Stroe

Dragă Doamnă Mihaela Malea,Ce bine îmi pare că au ajuns cărţile când trebuia;

dar, cu toate acestea, daţi-mi voie să vă cert puţin. Ig-norând cum este calendarul de azi al şcolilor, nu îmi în-chipuiam că a venit vacanţa şi, deci, nu aveam ideedespre ce ar fi trebuitor acum. Dacă mi-aţi fi spus dinvreme (măcar cu o săptămânã) am fi făcut donaţii maiserioase de cărţi, aşa cum facem de ani de zile către bi-blioteci de ţară sau din străinătate, la românii bejenari.

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 198

199

Ce vă rog este ca pe viitor să nu uitaţi acest deta-liu şi să nu ezitaţi să ne comunicaţi când e necesar.

Cu doriri de bine,Artur Silvestri

� Pentru darurile de cărţi, Artur Silvestriva fi pomenit mereu

Pr. dr. Al. Stănciulescu Bârda pomenea prin-tre faptele bune ale lui Artur Silvestri, darurile decărţi pentru care rămâne în memoria celor care l-aucunoscut.

„Artur Silvestri mi-a trimis aproape în fiecare anajutoare băneşti pentru parohie, reviste pentru a ledărui copiilor ce veneau la biserică, o cameră de fil-mat. Ceea ce m-a impresionat până la lacrimi şi amsocotit că prin dânsul lucrează mâna lui Dumnezeu, afost faptul că, înainte cu câteva săptămâni de a plecaspre veşnicie, a trimis parohiei mele aprox. 950 cărţidiverse, pentru a le vinde şi, din suma obţinută, să ti-păresc Noul Testament, din care să donez câte unexemplar fiecărei familii din parohia mea. Precizez căniciodată nu a ajuns în parohia mea şi nici nu a cu-noscut pe altcineva din parohie. Şi, totuşi, a făcut ofaptă bună extraordinară.“9

Iată un extras dintr-o ultimă corespondenţă elec-tronică a lui Artur Silvestri cu pr. Al. StănciulescuBârda, corespondenţă care, în mod esenţial, era ca-racteristică pentru Artur Silvestri, se referea la dona-ţia de cărţi şi a fost completată cu o convorbire chat:

9 In memoriam ARTUR SILVESTRI, mãrturii tulburãtoare,CARPATHIA 2009, p. 16

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 199

200

From: Artur Silvestriartur.silvestri.contacte@gmail.comDate: 11.10.2008 09:22Subject: cărţile 950 ex.To: Pr. Stănciulescu Bârda10

11 Octombrie 2008,Sf. Apostol Filip, unul din cei 7 diaconi;Cuviosul Teofan Mărturisitorul;Sf. Mucenici Zenaida şi Filonila

Dragă Părinte Alexandru Stănciulescu Bârda,Nu m-am putut ocupa de cele promise din cauza unor

neajunsuri de sănătate, din aceste zile, mai atenuate acum,după analize şi consultat medici; dar am încă o stare rea.

Sunt pregătite 34 de colete cu cărţi, în total circa 950 devolume, compuse din :

•Al Cincilea Patriarh, 2 x 50 şi 4 x 25, total 6 colete /200 ex.•Modelul Omului Mare (Antonie Plămădeală), 225 ex.•Bizanţ înainte de Bizanţ (Nestor Vornicescu), 100 ex.•Patriarhul Ardelean (Raoul Şorban), 4x30/120 ex.•Cuvinte pentru Urmaşi vol. II, 5x20 ex/100 ex,•Adrian Botez, Ruguri. România sub asediu, 2x20/40 ex.•Vasile Plăvan, Boabe de lacrimi, 2x30/ 60 ex.•Al. Nemoianu, Fragmente din vremea persecuţiilor, 40ex.•Alexandru Nemoianu, Iluminări, 2x25/ 50 ex,•Mărturisirea de credinţă literară, vol. II, 2x20/ 40 ex.

Sper să ajute. Până marţi nu se vor trimite căci nu arecine s-o facă; marţi ajunge la birou Maria Anghel, care va ex-pedia întreg lotul prin firma „Nemo”; după câte ştim, mier-curi, maximum joi vor ajunge la Malovăţ.

Cu doriri de bine,Dr. Artur Silvestri

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 200

201

From: Artur SilvestriDate: 11.10.2008 12:00Subject: Chat cu Artur SilvestriTo: stanciulescubarda11

11:59 Artur: Bună seara, părinteV-am scris un mesaj important.12:00 eu: Sã trăiţi, Domnule Doctor! Încă n-am

văzut mesajul. Acum am deschis.12:01 Artur: Citiţi, e o temă practică.12:02 eu: Acum am citit mesajul. Îmi pare sincer rău

pentru necazurile Dvs. privitoare la sănătate. Dumnezeusă vă dea însănătoşire cât mai grabnică cu putinţă. Nu-iproblemă că au întârziat cărţile. Niciodată nu e prea târziu.

12:03 Artur: Dar marţi vor pleca sigur, coletele au fostfăcute deja numai marţi este însă un funcţionar la sediupentru a le trimite joi le aveţi cel mai târziu sper sã fie defolos. Maria Anghel vă telefonează când pleacă mesageria

eu: Mai aveţi grijă şi de Dvs., Domnule Doctor.Ars longa, vita brevis est!12:04 Artur: Aşa este, părinte, dar sunt multe de făcut

oricum, mulţumesc, merg la medici sper să fie bineeu: Niciodată nu se vor termina. Să dea Dumnezeu!Artur: Aşa este, dar unele sunt prioritare Doamne

ajutã! să ne vedem cu bine12:05 eu: Sã trăiţi, Domnule Doctor, şi sper să-mi

comunicaţi de bine cu privire la sănătatea Dvs. Artur: Să fiţi convins că vă comunic.Cu drag, şi doriri de bine noapte bunã.eu: Doamne ajută12

10,11, 12 Extras corespondenþã electronicã pusã la dispoziþia ARP de pr. dr.Alexandru Stãnciulescu Bârda

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 201

202

Cărţi pentru românii de pretutindeni

� Cărţile dăruite de Artur Silvestri ajungeaula românii de peste tot, din afara graniţelor, în Eu-ropa sau mai departe, la distanţe uriaşe, în S.U.A,Canada, Australia etc.

� Antonia Iliescu, Belgia: Artur Silvestri mi-a făcut, anul acesta (2005),

cel mai frumos dar: cărţile lui, în limba română, cu autograf.

Cel mai frumos dar care mi se poate face suntcărţile scrise în limba română. Ori de câte ori merg înRomânia aduc valize întregi, pe care le devorez în câ-teva luni. Anul acesta, neputând merge eu după cărţi,au venit ele la mine. Cum? Am avut norocul să pri-mesc, la început de noiembrie, două pachete cu cărţi,reviste şi broşuri direct de la sursă, scrierile domnuluiArtur Silvestri având şi dedicaţiile autorului, pline desuflet, pentru care îi mulţumesc de nenumărate ori.

Scriitorul bun, cel care-ţi ia în stăpânire minteaprin „cuvinte potrivite”, acel scriitor pe care abia îlcunoşti cu sfială în primele pagini ale cărţii, şi caresfârşeşte prin a-ţi deveni prieten când ai închis car-

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 202

203

tea, acela este scriitor adevărat, „născut, nu făcut”.Este cel care te poate reaşeza într-o stare de confortsufletesc, cel care îţi redă încrederea în oameni şi înnezădărnicia lumilor trecute. Este cel căruia – înbaza prieteniei de durată (durata citirii unei cărţi) –i te adresezi fără sfială, ca de la personaj la personaj,poate uneori cu prea multă îndrăzneală, aşa cum ofaci şi cu o rudă apropiată. I-ai spune pe loc frate sautată sau „părinte”.

Artur Silvestri este şi el un „Părinte al Patriei”, iu-bindu-şi ţara şi neamul prin fapte, gesturi şi cuvinte, cavechii cronicari sau ca păstorii de suflete. Este şi el un„om mare”, dar şi omul bun. Scrierile lui înseamnădezlegare de taine, sub ochiul atent al Îngerului depază. Îi mulţumesc pentru faptul de a mi se fi dezvăluitîn publicaţii de o extraordinară erudiţie, dintre care aşcita deocamdată: Apocalypsis cum figuris, Memoriaca un concert baroc, Arhetipul Călugărilor sciţi.

Prin firme de curierat sau poştă, prin bună-voinţa unor persoane care veneau în ţară sau plecauîn vizită în străinătate, prin diferite organizaţii, ro-mânii din străinătate care comunicau cu Artur Sil-vestri primeau cărţile lui, alături de alte cărţi editateîn limba română, şi uneori de reviste editate de CasaLux. Îndeosebi când era vorba de o iniţiativă cultu-rală, un proiect al unei organizaţii, Artur Silvestrise străduia să le sprijine cu publicaţii în limba ro-mână.

Avea deja un fel de puncte de primire şi distri-buţie în mic a acestor materiale, colaboratori apro-

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 203

204

piaţi, persoane, organizaţii, de exemplu AsociaţiaGermano–Română Agero din Stuttgart, condusă deLucian Hetco, la care Artur Silvestri trimitea pe-riodic cărţi pentru membrii ei, dar şi pentru alte per-soane şi organizaţii.

Iată numai un exemplu:

Colaborare europeană între români pentru lumina cărţii

Artur Silvestri s-a oferit s-o sprijine cu material şicărţi în limba română pe d-na Antonia Olaru, Preşe-dinta Asociaţiei Germano–Române din Bodensee,Germania, prin intermediul d-lui Lucian Hetco, de laAgero Stuttgart, căruia i-a expediat coletul cu cărţi. Seimpulsiona astfel şi o formă de cunoaştere şi comuni-care între românii din Germania.

Iată câteva extrase de corespondenţă ilustrândaceastă temă:

christian writers wrote:

23.01.2006Stimată Doamnă Antonia Olaru,În cadrul ARP funcţionează un mic departament

pentru donaţii de cărţi şi publicaţii către instituţii ro-mâneşti din străinătate. Avem posibilitatea de a donaun număr de 50-100 volume către biblioteca organi-zaţiei Dvs. la începutul lunii februarie, când expediemun colet cu asemenea donaţii către AGERO – Stut-

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 204

205

tgart. Ne-ar fi util să ne informaţi dacă există necesi-tatea acestui tip de donaţii şi, în cazul pozitiv, ce fel decărţi sunt dorite.

Cu deosebită consideraţie,Mădălina Vasiliu,referent ARP

From: antonia olaruDate: 26.01.2006 17:36Subject: donaţie/Dnei Antonia OlaruTo: christian writers

În primul rând doresc să vă mulţumesc pentrue-mailul dvs. şi să vă felicit pentru activitatea ARP.Este minunat ceea ce faceţi şi vă doresc o activitatecât mai îndelungată şi plină de succese.

Societatea noastră nu are încă un sediu însădorim acest lucru pe viitor. De aceea dorim să luămlegătura cu biblioteca oraşului Konstanz în vedereaunei cooperări. Am intenţiona să donăm cărţile bi-bliotecii care să creeze un spaţiu dedicat României.Atât eu cât şi colegii mei din conducerea societăţiine-am bucura de această donaţie. Ne-am dori cărţide învăţare a limbii române pentru străini; de litera-tură română; cărţi pentru copii; de etnografie şi civi-lizaţie română, turistice pe care le-am putea folosieventual şi la expoziţii şi standuri informative; dar şicărţi din domeniul social, istoric, politic. De mareinteres ar fi cărţi în engleză sau germană despre Ro-mânia. Dar şi afişe sau cărţi poştale cu imagini des-pre România ar fi foarte binevenite dacã aveţiposibilitatea de a trimite aşa ceva.

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 205

206

Vă mulţumesc în numele societăţii pe care oconduc şi aştept răspunsul dvs.

Antonia Olaru

From: Lucian Hetco - Revista AgeroDate: 12.03.2006 13:21To: Silvestri, Artur

<artur.silvestri@gmail.com>

12 martie, după Masa Rotundã - IstorieIubite domnule dr. Silvestri,Am citit cele două ample mesaje ce le-aţi trimis

ieri, voi reflecta atent şi revin asupra lor.Ştiu cât sunteţi de obosit şi presat de eveniment, ce

va ajunge piatră crucială în cultura locală, nu vă reţi-neţi cu cele de-ale mele, mai mult decât trebuie, eu potsă aştept, liniştit, până ce veţi avea timp şi suflu.

La seara de istorie… Am punctat sprijinul ARPsi al Domniei Voastre, cărţile şi materialele s-au dis-tribuit gratuit, atât din cele ale Domniei Voastre cât şidin cele ale doamnei Brăescu, ce mai aveam aici, în re-zervă. A fost foarte bine aşa, mai am ceva mărunţişurişi pentru alte ocazii.

Am dat şi doamnei Olaru partea ce i se cuvenea.Cred că este mulţumită şi doamna Olaru de la Bo-densee de cunoştinţa ce am făcut-o şi de preţuirea cei-o arătaţi.

Voi reveni pe seară cu cele ce aţi solicitat.Cu bine,Lucian Hetco

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 206

207

12 Martie 2006Iubite Domnule Hetco,Aş vrea să vă rog să nu vă grăbiţi cu nimic fiin-

dcă în mod sigur sunteţi foarte ostenit şi când existăatâta oboseală de obicei nu trebuie lucrat. Gândiţi-vă numai că lucrurile sunt orânduite mai bine decâtam putea noi să le facem şi că astăzi este oricum cevamai bine decât altădată. Faptul însuşi că reuşiţi atâtea,inclusiv întâlnirea de ieri, are însemnătatea lui.

Mi-a făcut bine ideea că Antonia Olaru a pututsă primească unele volume şi vă sunt dator pentru ges-tul de solidaritate; îi promisesem, de fapt nu eu, ciARP, un ajutor în această direcţie şi este bine că s-aînceput ceva. Cred că şi pentru Domnia Voastră va fiun contact favorabil fiindcă orice legătură cu „oameniorganizaţi” poate să ajute la o vreme şi într-un anumitfel. Nu vă grăbiţi să îmi răspundeţi la temele propuse;poate fi mâine sau poimâine, ori mai târziu. Ele rămânvalide, în orice caz.

Cu drag,Silvestri

From: Artur Silvestri<artur.silvestri@gmail.com>

25 Martie 2006, de BunavestireDragă Doamnă Antonia Olaru,Îmi este foarte plăcut să vă scriu, gândindu-mă că

trebuie să vă întăresc în acţiunea ce vă străduiţi să susţi-neţi în folosul românităţii şi pentru „românii de peste tot”.Inutil, cred, să vă spun că ştiu cât este de dificil să faceţi

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 207

208

ceea ce faceţi, chiar dacă multe din detaliile cotidiene, deobicei cele mai supărătoare, nu le cunosc dar le presu-pun. Şi noi le avem; dar cine, dintre cei care acţioneazădin „cetăţenism” şi dintr-o idee morală mai înaltă, nu leare? Şi tocmai de aceea am să vă spun că voi face întot-deauna tot ce îmi este cu putinţă pentru a-i face să simtăun reazem cât de mărunt pe cei care, din idealism, spiritde sacrificiu şi sentiment al datoriei, stăruiesc în ceea ceuneori li se pare unora a fi fără rost sau, şi mai neînţele-gător, neaducător de nici un câştig. Dar, la drept vorbind,ce câştig am putea urmări noi când ne îngrijim fiecaredupă putere de Maica Noastră România.

Aş vrea să vă rog să nu aveţi ezitare în a-mi împăr-tăşi tot ceea ce socotiţi că ne-ar fi de folos pentru a facegreutăţile mai uşor de trecut şi acţiunea mai solidară. Noivom începe cu o donaţie de cărţi (ceea ce aţi primit, re-cent, de la dl. Hetco nu era decât o parte măruntă fiindcăse întrerupsese comunicarea Domniei Voastre cu ARP, oîntrerupere „administrativã”, care acum s-a reglementat;nu ştiu dacă s-ar putea folosi, în această materie, serviciileAtlassib, dar ne vom lămuri la începutul săptămânii ceurmează. Dacă nu va fi posibil,vom recurge din nou laajutorul AGERO, care este întotdeauna foarte solidar şiprompt.

Este ceea ce am vrut sã vã spun, astăzi, în Zi Mare.M-aº bucura sã îmi împărtăşiţi gândurile Domniei Voas-tre.

Cu calde, bune doriri,Silvestri

� Cărţile lui Artur Silvestri au ajuns şi în în-depărtata Australie, la Cringila, New South Wales,

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 208

209

unde un român patriot, dl Ioan Miclău, a deschis, înpropria curte, o bibliotecă românească MIHAIEMINESCU.

Iată scrisoarea d-lui Ioan Miclău

Darul cărţilor de la Artur Silvestri pentru Biblioteca „Mihai Eminescu“

Am considerat întotdeauna că a primi o carte îndar înseamnă a câştiga un prieten adevărat, care te re-cunoaşte! Desigur că în răspuns îi vei dărui şi tu sin-cera ta prietenie şi respect. Aşa am înţeles şi eu arăspunde gestului mărinimos primit din partea luiArtur Silvestri, fondatorul Asociaţiei Române PentruPatrimoniu – Bucureºti – România.

Mentorul nostru şi legătorul relaţiilor de regăsire aromânilor de pretutindeni ne-a trimis mai multe cărţi,mie personal, cărţi scrise de dânsul precum şi cele destructură antologică cum sunt volumele I, II–Mãrturi-sire de credinþã literarã. Într-un cuvânt, cărţi de marevaloare. Pot spune cu recunoştinţă că aceste cărţi mi-au realizat un fundament al gândirii despre viaţă şi con-diţia noastră ca fiinţe în aceastã lume, a valorilorcreştine, în restabilirea iubirii între oameni, a restabiliriiarmoniei între acea libertate naturală a ego-ului nostruspiritual şi libertăţile existenţiale în societatea omenească.Tocmai ce e atât de necesar unui viitor demn şi civilizat.Nimeni nu va avea decât de câştigat minte şi înţelepciunecitind cărţile lui Artur Silvestri. Prin faptele şi scrierilesale continuate până în ultimul moment al vieţii sale,

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 209

210

mecena din Ceahlău îşi câştigă nemurirea sa, precum şiveşnica apartenenţă acelei Românii tainice pe care aiubit-o cu tot sufletul lui de cărturar de geniu!

Iată şi cărţile dăruite mie de către Artur Sil-vestri:

• Semne şi peceţi. Şapte lecţii despre originism,• Arhetipul călugărilor sciţi• Memoria ca un concert baroc, Vol. I, II, III,• România în anul 2010. Pagina de piaţă imo -

biliară,• Modelul Omului Mare: Antonie Plămădeală,• Vremea seniorilor. Scrisori de altădată de la

ierarhi şi cărturari bisericeşti,• Documente de conştiinţă colectivă, conce-

pute şi orânduite de Artur Silvestri,• Zoe Dumitrescu Buşulenga – Opera încoro-

nată.• Intermundii. Vise despre forme şi culori,• Mărturisire de credinţă literară – Scrisul ca

religie la români, Vol. I, II,• Cuvinte pentru Urmaşi – Modele ºi exemple

pentru Omul Român.• Înţeleptul din America – Alexandru Nemo-

ianu – opera în analize şi exegeze.Opera lui Artur Silvestri este desigur prodi-

gioasă şi mult mai cuprinzătoare, criticii şi istoricii li-terari numai vor putea omologa opera completă aacestui Mare Om al culturii şi gândirii române! Spe-răm să fie şi asta o împlinire de recunoştinţă!

Ioan Miclău – Australia, 2009

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 210

211

Un dar pentru Voluntarii Cărţii de laPiatra Neamţ

Chiar şi în România, în care mass media, cao apă tulburată de vârtejuri, scoate la suprafaţă maimult mizeriile din adâncuri decât unda curată, maicitim, mai auzim, mai vedem la TV câteodată FapteBune, Fapte Mari făcute de oameni obişnuiţi, ano-nimi.

Uneori citim şi în secunda următoare am şiuitat, alteori poate gândul la necunoscutul – copil,omul matur sau vârstnic – care a făcut aşa o faptăbună ce ne-a impresionat durează în noi câteva oresau câteva zile şi se întâmplă chiar să-l împărtăşimcelor din jur, acasă sau la serviciu.

Dar câţi dintre noi şi-au rupt din timpul lor sădea un telefon şi să felicite pe copilul, tânărul,doamna-domnul, omul, cel care a făcut ceva bundeosebit, să-i mulţumească şi să-l încurajeze, pe dru-mul pe care tocmai a păşit? Cine s-a străduit să facă,din exemple individuale de cazuri minunate, modeledemne de urmat? Artur Silvestri a fost cu siguranţăprintre ei, fără absolut nici un interes personal, dim-potrivă.

Dar să ai disponibilitatea ca, plecat fiind în

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 211

212

concediu în străinătate, să te preocupi, să consumitimpul tău şi efort şi chiar o oarecare cheltuială casă feliciţi şi să stimulezi, cu dar de cărţi, câţiva ti-neri care, în loc să-şi treacă vremea în discotecă şila ştrand, au făcut o faptă bună şi au lucrat ca vo-luntari la o bibliotecă dintr-un oraş oarecare din România? Aşa ceva e mai greu de întâlnit chiardecât însăşi Fapta Bună a tinerilor.

E însă un gest semnificativ, un răspuns la oatitudine, la o faptă, un ecou, o încurajare cepoate fi definitorie pentru traseul lor ulterior.

Dar iată că Artur Silvestri, un om atât de ocu-pat de cărţile lui, publicaţiile electronice, activita-tea asociaţiilor ARP şi ABS, şi-a găsit timp pentrua se ocupa de… Voluntarii cărţii din Piatra Neamţ,tinerii care au lucrat în vacanþa de varã în biblio-teca judeþeanã. Aflând de acest fapt prea măruntpentru cei mai mulţi dintre noi, dintr-un jurnallocal, Artur Silvestri a apreciat fapta lor, conformconcepţiei lui că binele, oricât de mic ar fi, se cu-vine a fi stimulat şi răsplătit şi iată cum: cu un darde cărţi şi scrisoare de felicitare pentru fiecaretânăr voluntar al cărţii.

A scris personal la Piatra Neamţ şi la birou, adat instrucţiuni amănunţite, precum se vede dinacest extras de corespondenţă electronică din au-gust 2006. Iar din partea Bibliotecii G. T. Kirileanuşi a vrednicului ei director, dl. Constantin Bostan,a primit, precum se vede, un feed-back foarte bun.

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 212

213

From: Artur Silvestri<artur.silvestri@gmail.com>

Date: 07.08.2006 20:39Subject: Dlui dir. Constantin Bostan/câteva cuvinte

7 August 2006, Sf. Teodora de la SihlaDragă Domnule Director Constantin Bostan,Revenind în România, am citit într-un număr de acum

câteva săptămâni al „Monitorului de Neamţ” despre maimulţi elevi care, în timpul vacanţei, au hotărât să lucreze vo-luntar în Biblioteca G. T. Kirileanu. Această ştire mi-a dat unsentiment bun fiindcă, astfel, cred că se mai poate nădăjduiîntr-o aşezare a mentalităţilor din această ţară în rânduialalor naturală.

Dacã îmi veţi îngădui, mă gândesc să donez către aceştiadolescenţi admirabili un număr de volume ce le-ar putea fide folos, aparţinând unor autori importanţi, scriitori români,ce locuiesc în străinătate; de asemenea şi volumele „Cuvintepentru urmaşi. Modele şi exemple pentru Omul Român“ şi„Mărturisirea de credinţă literară“, editate de Asociaţia Ro-mână pentru Patrimoniu (ARP), în anul trecut şi în anulacesta.

Nădăjduiesc că vom găsi calea cea mai simplă în a rea-liza acest gând ce am expus acum. Ar trebui doar să ştiu câţivoluntari au lucrat în Biblioteca pe care o conduceţi şi, aflândaceasta, ne-am îngriji să le expediem pe cheltuiala mea câteun colet individual pe adresa Bibliotecii sau, dacă socotiţi maifiresc, pe adresa fiecăruia în parte.

V-aş fi recunoscător dacã aţi întâmpina această iniţia-tivă cu solidaritate.

Cu calde, bune doriri,Dr. Artur Silvestri

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 213

214

6 august 2006Stimate Domnule Profesor Dr. Artur Silvestri,Vă mulţumim din toată inima pentru propunerea

Dumneavoastră, care vă onorează şi ne onorează, bu-curându-ne din nou prin prompta reacţie, atât de sem-nificativă întru aleasă generozitate şi distinsăsolidaritate culturală.

Onoraţi vor fi, desigur, şi cei 15 voluntari care –prin intermediul nostru – vor primi dovada preţuiriiDumneavoastră. Aşteptăm prin urmare coletele şi văvom da cuvenitul semnal şi după mica festivitate depremiere…

Cu multă prietenie şi aleasă consideraţie,Constantin BOSTAN, director al Bibliotecii Ju-

deţene G. T. Kirileanu, Neamţ

16 August 2006,Sf. Mahramă a Domnului,Sfinţii Martiri Brâncoveni

Dragă Domnule Director Constantin Bostan,Întâi de toate, am să vă mulţumesc pentru prom-

ptitudine. Cred că v-aţi gândit bine să le arătaţi, aces-tor tineri de toată isprava, că nu au greşit lucrândpentru Lumina Cărţii. Din partea mea, faceţi cum so-cotiţi că este mai bine, căci sunt convins ca DomniaVoastră face întocmai ceea ce trebuie. Expediţia de co-lete o vom face mâine, aşa cum rezultă din documen-tul trimis mai jos, inclusiv lista de cărţi din fiecarecolet.

Noi, Mariana Brăescu şi cu mine, revenind în Ro-mânia abia săptămâna viitoare, în 21 August, am pre-

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 214

215

ferat să fie trimise de îndată, comunicând aceasta labiroul de la Bucureşti. Nădăjduiesc că am putut săprocurăm o cât de mică mulţumire, atât celor ce şi-audedicat truda scopului colectiv şi acţiunii nobile cât şiDomniei Voastre, ca om de carte.

Îmi va face plăcere să ajut, pe cât este cu putinţă,ºi altădată.

Cu calde, bune doriri,Artur Silvestri

Imediat, Artur Silvestri s-a ţinut de cuvânt şi atrimis la biroul său de la Bucureşti, aceste instruc-ţiuni:

From: Artur Silvestri, artur.silvestri@gmail.comDate: 16.08.2006, 14:19Subject: Fwd: Voluntarii de la Piatra-NeamţTo: ARP 2004 Cc: Maria Anghel

Vă pun la curent cu o corespondenţã schimbatăîn tema unei alte donaţii de cărţi: vor fi 16 colete, cuconţinut identic, arătat mai jos. 15 vor fi pe adresa bi-bliotecii judeţene (d-lui. director Constantin Bostan),iar unul pe aceeaşi adresă, doar că se menţionează pelângă destinatar cuvântul „strict personal”.

Pe lângă acestea, 16 scrisori, pe hârtie galbenă cuantet, din partea mea, introduse câte una în fiecarecolet.

Îl avertizaţi prin telefon pe dl. director atunci cândfaceţi expediţia, preferabil mâine.

Adresa destinatarului

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 215

216

Biblioteca Judeţeană G. T. Kirileanu Neamţ,610005 Piatra-Neamţ, Bd. Republicii 15.

Conţinut pentru fiecare colet:- Cuvinte pentru urmaşi,- Mărturisirea de credinţă literară- Fr. Dessart – Reconquista (ediţia în l. română)- Gandhi- Jm. Cristea – Timp şi sărbătoare- Alexandru Nemoianu – Semnele vremii- Dimitrie Grama – Bastian- George Roca – Epoca ştefaniană- Întoarcerea scriitorului- A. Silvestri: Modelul omului mare, Modelul si

memoria, Nu suntem singuri, Semne si peceţi, Memo-ria ca un concert baroc vol. 2

- Lucian Hetco – Sufletul românesc/ dacă maiaveţi în depozit 15 ex.

Cântăriţi un colet şi dacă mai încap şi altele – rogsã comunicaţi. Trimit curând şi scrisoarea care trebuiemultiplicată în 16 exemplare şi introdusă în fiecarecolet.

Şi, ţineţi cont, era în concediu în străinătatecând concepea şi trimitea aceste instrucţiuni, pre-cum şi scrisoarea de mai jos, adresată VoluntarilorCărţii, fiecărui tânăr în parte.

16 August 2006,Sf. Mahramă a Domnului,Sfinţii Martiri Brâncoveni

Către „Voluntarii Cărţii” de la Piatra-Neamţ

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 216

217

Revenind în România cu oarecare timp în urmă,am citit într-un număr al „Monitorului de Neamţ” des-pre fapta mai multor elevi de Liceu care, în timp devacanţă, au hotărât să lucreze voluntar în BibliotecaG.T. Kirileanu din Piatra Neamţ. Între aceştia te-ainumărat şi Domnia Ta.

Această ştire mi-a dat un sentiment bun, fiindcă ast-fel cred că se mai poate nădăjdui într-o aşezare a men-talităţilor din această ţară în locul arătat de Tradiţie, şideci, în rânduiala lor naturală.

Dacă îmi veţi îngădui, aş vrea să donez către tână-rul admirabil care eşti - un număr de volume - ce arputea fi de folos - aparţinând unor scriitori români ce lo-cuiesc în România şi în străinătate; de asemenea şi vo-lumele „Cuvinte pentru urmaşi. Modele şi exemplepentru Omul Român” şi „Mărturisirea de credinţă lite-rară”, editate de Asociaţia Română pentru Patrimoniu(ARP), în anul trecut şi în anul acesta.

Aş fi recunoscător dacă aţi întâmpina această ideecu un simţământ ce arată prezenţa Binelui şi cu dorinţade a le răsfoi vreodată, socotind că sunt de folos.

Cred că m-am gândit să fac acest gest ca să le arătacestor suflete demne de toată lauda, că nu au greşit lu-crând pentru Lumina Cărţii. Sau poate că apropiereaCeahlăului, Muntele nostru Sfânt, de care mă leagă pen-tru veşnicie o emoţie enigmatică şi de nedescris, să fi con-tribuit, printr-o poruncă abia auzită, la mărunta daniece o fac astăzi, pentru pomenirea celor ce au fost şi pen-tru folosul celor ce sunt si celor ce vor mai fi.

Nădăjduiesc că am putut să procur o cât de micămulţumire, atât celor ce şi-au dedicat truda lor către Bi-nele colectiv şi acţiunii nobile pe care o lasă ca model,

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 217

218

cât şi celor ce i-au îndrumat să o facă, adică oamenilorde carte de aici şi de oriunde, de la noi.

Ceea ce v-aţi hotărât să faceţi este, poate, un gestobişnuit şi, în orice caz, firesc: dar semnificaţia lui poatesă depăşească şi clipa cea repede şi vremurile ce am apu-cat să trăim, nedefinite şi grele. Dar poate că, mâine, şiprin voi, prin VOLUNTARII CĂRŢII, ideea de a lu-mina calea ce ni se aşterne în faţa ochilor, împăienjeniţiîncă de indefinitul cotidian, îşi va arăta adevărata sem-nificaţie şi va triumfa.

Îmi va face plăcere - şi voi fi mulţumit - să ajut, pecât este cu putinţă, şi altădată.

Cu calde, bune doriri,Artur Silvestri

Nu e scrisoarea unui adevărat senior către o spe-ranţă în viitor? Aceste rânduri nu înalţă şi nu în-dreaptă oare un suflet tânăr, aflat în căutarea căiiproprii în viaţă? Citind aceste scrisori m-am întrebatce aş fi simţit eu deci, ce aş fi simţit eu, să fiu elevă deliceu şi să primesc o asemenea scrisoare de la un scrii-tor ca Artur Silvestri? Dacă un cărturar de aşa presti-giu mi se adresa mie, spunându-mi cu siguranţă,pentru prima dată în viaţă, „domnia ta” şi „tânăr emi-nent”, dând atât de mare importanţă faptelor mele înslujba Luminii Cărţii, cred că eram pe viaţă legatã debibliotecã ºi de carte în general.

Totuşi, ce importanţă a avut, concret, gestul luiArtur Silvestri pentru tinerii participanţi la Programul„Voluntarii Cărţii de la Piatra Neamţ”? Ce ecou aavut, ce semnificaţie a avut pentru viaţa lor?

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 218

219

Găsim răspunsurile chiar în scrisoarea primită,prin bunăvoinţa d-lui Director Constantin Bostan, dela Biblioteca judeţeană Neamţ.

Voluntarii Cărţii

Iniţiativa estivală 2006 a Bibliotecii Judeţene G.T. Kirileanu, de a atrage grupuri de tineri mai aproapede lumea cărţilor, prin implicarea lor directă în muncade bibliotecar, cu statut de voluntari, a pornit din start,chiar şi la purtător cu o bună doză de neîncredere înprivinţa feed-back-ului juvenil. Dar, ceea ce părea laînceput sortit să rămână un simplu exerciţiu al entu-ziasmului tineresc, s-a dovedit ulterior a fi un lucrumult mai profund şi benefic – atât pentru liceenii im-plicaţi, cât şi pentru iniţiatorii acestui proiect.

Astfel, încărcătura gestului făcut de tinerii care auaderat la această idee a căpătat greutate, chiar pentruaceştia, atunci când ecourile activităţii lor s-au întorscătre ei prin mesajul emoţionant al d-lui Artur Silvestri,însoţit de un generos dar de carte. Obişnuiţi, în gene-ral, cu formalismul adulţilor, tinerii au realizat că maiexistă şi oameni care sunt în măsură să dea consistenţăunor cuvinte pe care realitatea le ilustrează din ce înce mai puţin. Voluntarii prezenţi în vara acelui an înBiblioteca Judeţeană au venit astfel în contact cu unneaşteptat gest de generozitate, cu dovada atât de con-cretă a faptului că preocuparea benefică faţă de celă-lalt prin încurajarea unor fapte meritorii, este nu doar„o vorbă din cărţi“, ci şi un fapt de viaţă...

Pentru Cristina Mancaş, una dintre voluntarele deatunci, cartea rămâne în continuare o mare pasiune, iar

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 219

220

darul de carte o mare bucurie. Aşadar, pentru ea, ArturSilvestri este, fără să-l fi cunoscut, omul care i-a făcut omare bucurie.

Irinei Botezatu, pasionată de gândire ca mod de acunoaşte oamenii, darul cărturarului Artur Silvestri i-adeschis orizonturi umane pe care poate le-ar fi ignoratdacă n-ar fi fost adusă, iată, atât de aproape de ele.

La rândul lor, Raluca Dumitru şi Andreea Mitreaşi-au descoperit, prin cărţile pe care le-au primit, pasiunicomune.

La Alexandru Dorobanţu şi Bogdan Alexandroaiaa fost stimulat interesul pentru lumi şi lucruri despre carenu credeau că le pot avea atât de aproape.

Ioana Văcăraşu şi Otilia Ciobanu şi-au îmbogăţittrăirile sufleteşti, lecturile facilitate de cărţile ce le-au fostdăruite de Artur Silvestri sporindu-le dorinţa de a se im-plica în sprijinul celorlalţi.

Studenţi acum, tinerii voluntari din 2006 au în te-melia devenirii lor ca oameni şi fapta distinsului şi gene-rosului om Artur Silvestri – atât prin cărţile dăruite (sursede temeinicire a gândului bun), cât şi ca gest. Desigur,profunzimea şi sensibilitatea fiecăruia dintre ei au răs-puns diferit unui mesaj atât de neaşteptat.

Remanenţa sentimentului că un lucru minunat s-apetrecut şi şansa de a reveni în apropierea acelei stări răs-foind cărţile primite sunt însă realităţi certe, pe care fie-care din ei le poartă în arhiva de experienţe bune ale vieţiilor.

Iniţiatoarea proiectului „Voluntariat la bibliotecă”,Cristina Catană, bibliotecară

Artur Silvestri

cap III Carti in dar:Layout 1 20.11.2009 17:13 Page 220

ASOCIAŢIA BIBLIOTECIPENTRU SATE,aerul necesar

bibliotecilor rurale

La noi totul s-a făcut aproape ca o misiune ºi cao taină, prin dar venit din mâna omului adeseori ano-nim ºi poate chiar din renunþare ºi din gândul bun că,undeva, un copil ce are nevoie de lumina Cărþii îi vamulþumi binefăcătorului necunoscut.

Artur Silvestri

C A P I T O L U L I V

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 221

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 222

223

Asociaþia Biblioteci pentru sate,un sprijin nepreţuit

Ideea constituirii organizaţiei a pornit, defapt, de la scrisoarea primită de iniţiatorul şi

fondatorul acesteia, Artur Silvestri, din partea bi-bliotecarei unei şcoli dintr-o comună din judeţulVrancea care mărturisea că bugetul de achiziţie pen-tru cărţi nu se ridica, pentru întreg anul 2003, decâtla suma de 450.000 de lei vechi, adică o sumă ruşinosde mică.

„În scurt timp – spunea Artur Silvestri într-undocument de analiză a Asociaţiei Biblioteci pentrusate (prescurtată şi ABS) – verificarea acestei infor-maţii a arătat nu numai că fondurile destinate achi-ziţiilor sunt scandalos de scăzute, ci şi că interesuladministraţiei publice, atât locale, cât mai ales cen-trale, pentru această puternică sursă de iradiere cul-turală şi de conservare a formelor de civilizaţietradiţionale este uluitor de scăzut, frizând irespon-sabilitatea. S-a adăugat la această realitate şi modi-ficarea tacită a Legii Bibliotecilor (care prevedeaanterior scăderea proporţională de la impozitele da-torate către stat a editurilor care fac donaţii cătrebiblioteci publice) prin Codul Fiscal care a inclus în

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 223

224

categoria subvenţiilor orice donaţie către bibliotecişi le-a abrogat. Astfel, a rezultat că sursele unice decompletare a fondului de carte pot fi bugetele locale(de obicei foarte reduse şi administrate rău) şi par-ticiparea cetăţenească prin donaţie.”1

Atunci Artur Silvestri a realizat că donaţiilepersonale, oricât de generoase ar fi, nu pot suplinilipsurile unui sistem, într-un număr uriaş de biblio-teci şcolare, comunale, mânăstireşti şi a iniţiat fon-darea Asociaţiei Biblioteci pentru sate.

A fost o misiune pe care Artur Silvestri şi-a asu-mat-o cu mare determinare interioară, mânat înluptă de un sentiment de deznădejde văzând că, laînceputul mileniului, în România europeană, orices-ar fi spus la timpul acesta, cartea era încă un lucrudiscriminatoriu pentru atâţia copii şi oameni maturi,dar şi de marea lui dorinţă de a face Binele, de a în-drepta lucrurile, convins că este o parte a misiuniilui pe Pământ. O parte foarte importantă, aşa cumse vede astăzi.

1 Document de analizã din 29 ian 2007, Asociaþia BIBLIOTECI PENTRUSATE, fondat 2004, nr. 27/2003, RAF, Str. Ciprian Porumbescu nr. 10, sector1, Bucureºti, cod 010652, tel/fax: 021/317.01.14, publicat electronic la adresahttp://bibliotecipentrusate.wordpress.com

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 224

225

Copii fără Lumina Cărţii – o imaginede Apocalipsă pentru Artur Silvestri

„Ideea însăşi că astfel trebuie procedat a venitdintr-un anume simţământ de legitimitate. Dar şidintr-un sentiment de deznădejde de când am aflatcă sunt, în România, biblioteci săteşti ce se aflau însuferinţă şi cu un buget neverosimil de mărunt,uneori abia peste un milion de lei (anual, n.n.) pen-tru cumpărare de carte, abia cât două sute de pâini.Două sute de pâini, adică doar cu puţin peste o ju -mătate de pâine pe zi, pentru o bibliotecă! Iată unpeisaj de Apocalipsă, o realitate unde pare că s-a în-stăpânit Destrămarea.

Imaginea însăşi a cărţilor interzise, puţine,aproape ignorate, tulbură nu doar pe cel care potri-veşte cuvintele şi stăruie ca să facă, la rândul lui, altecărţi, fiindcă este un făcător-de-bine. Ea ne reamin-teşte şi că, înainte de orice, ar fi esenţial în viaţa fie-căruia, mai întâi a fost o carte de unde am luatLumina literelor şi a fost o Şcoală unde un învăţătorne-a arătat un drum.“2

2 Artur Silvestri, „Câteva preliminarii la Reconquista“, în Cuvinte pentruurmaºi, vol. I, Modele ºi exemple pentru Omul român, Editura CarpathiaPress, Bucureºti, 2005, pag. 5-6.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 225

226

Asociaþia Biblioteci pentru sateScurtã prezentare

În cursul anului 2004 s-a constituit, la Bucureşti,Asociaţia Biblioteci pentru sate, rod al iniţiativei unuigrup de intelectuali sprijinit, în mod solidar şi ne-condiţionat, de fondatoarea unui mare grup depresă românesc de la acea vreme”3 spunea Artur Sil-vestri, referindu-se la colaboratori, la sprijinul acor-dat de soţia sa, D-na Mariana Brăescu Silvestri,fondatoarea trustului de presă Casa Lux, dar uitând,cu modestie, să spună că iniţiatorul, mentorul şi co-ordonatorul marilor acţiuni de donaţie a fost chiar elînsuşi. Era normal să se menţioneze susţinerea ma-sivă şi necondiţionată din partea „Doamnei CasaLux”, fiindcă altfel, pe de o parte, nu s-ar fi pututdesfăşura multe din operaţiunile de preluare, sto-care şi distribuire a donaţiilor, iar pe de altă parte,nu am înţelege de ce apar atât de multe reviste îndonaţii, reviste care, împreună cu volumele dãruite,au dus bucuria lecturii folositoare în atâtea comune,ºcoli şi mânăstiri.

3 Document de analizã din 29 ian 2007, Asociaþia BIBLIOTECI PENTRUSATE, fondat 2004, nr. 27/2003, RAF, Str. Ciprian Porumbescu nr. 10, sector1, Bucureºti, cod 010652, tel/fax: 021/317.01.14, publicat electronic la adresahttp://bibliotecipentrusate.wordpress.com

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 226

227

Iată câteva extrase din statutul asociaţiei, articoleconcis formulate, relevante pentru scopul fondăriiacesteia şi pentru tipul de acţiuni preconizat:

Art. 5 Asociaţia Biblioteci pentru sate are ca scoppromovarea culturii în mediile rurale prin procurareade cărţi pentru bibliotecile rurale, inclusiv mânăsti-reşti, având drept obiectiv dezvoltarea şi îmbogăţireaculturală şi spirituală a maselor.

Art. 6 În realizarea acestor obiective, asociaţia îşipropune să creeze un patrimoniu care să permită achi-ziţionarea de cărţi pentru dezvoltarea mediului ruralşi implicit a bibliotecilor din comune şi sate, să stimu-leze donaţiile persoanelor fizice şi ale persoanelor ju-ridice, să identifice necesităţile bibliotecilor din mediulrural, inclusiv ale celor din mânăstiri, şi să încerce săle satisfacă în măsura posibilităţilor.

Participarea la aceste acţiuni era, şi este, emina-mente cetăţenească, încercându-se crearea unuimodel de acţiune care să aibă drept criteriu capitalacţiunea concretă întemeiată pe voluntariat.

Art. 7 Poate deveni membru al Asociaţiei Biblio-teci pentru sate orice persoană fizică sau juridică, caredoreşte să adere la obiectivul propus de Asociaţie şi sămiliteze pentru îndeplinirea lui. Activitatea membrilorAsociaţiei se desfăşoară pe bază de voluntariat.”4

4 Idem 3

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 227

228

Biblioteci pentru sate,un minister care şi-aîndeplinit misiunea

Donaţii impresionante: 45.000 de volumeşi 300.000 de publicaţii numai în

perioada 2004-20065

Asociaţia Biblioteci pentru sate a stăruit în di-recţia realizării obiectivelor stabilite prin statut,în felul care i-a fost la îndemână şi fără nici unsprijin nici din partea stăpânirii, nici în materie demediatizare, într-o ţară a cărei agendă reală estecomplet diferită de agenda creată artificial depresă şi de administraţie.

Printr-un complex fericit de împrejurări – de-oarece a beneficiat nu numai de sprijinul finan-ciar, ci şi de forţa mediatică a publicaţiilor editatede Trustul de presă condus, în perioada iniţială,de scriitoarea Mariana Brăescu Silvestri – Asocia-ţia Biblioteci pentru sate a înzestrat, totuşi, dupănumai câteva luni de la înfiinţare, peste 80 de bi-blioteci din mediul rural, atât şcolare cât şi comu-nale şi bisericeşti (ale unor mânăstiri şi parohii)

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 228

229

cu peste 15.000 de volume şi 100.000 de publicaţii.În aceeaşi perioadă, asociaţia a fondat deja

două biblioteci şcolare (în judeţele Prahova şiMureş) şi a insistat în privinţa intensificării dona-ţiilor de carte făcute de către persoane particu-lare, care constituie singura categorie de donatoriînregistrată.

În anul următor, Asociaţia Biblioteci pentrusate a extins şi diversificat acţiunea sa de donaţiede carte şi de publicaţii astfel încât, la sfârşitulanului 2005, numărul de cărţi şi de publicaţii do-nate s-a dublat.

S-au adăugat, ca necesităţi urgente, şi biblio-tecile, extrem de firave, ale mânăstirilor nou-în-fiinţate, unde nevoia de carte exprimă nu numaitrebuinţele vieţuitorilor, ci şi dorinţa acestora dea deveni centre de iradiere culturală şi morală încolectivităţile ce le sunt apropiate.

În aceeaşi situaţie se aflau şi multe din bi-bliotecile parohiale.

Mai multe mânăstiri, precum „Cota 1000” –Moroieni, „Sfântul Ştefan cel Mare” – Vaslui,„Sfântul Pahomie cel Mare” – Hangu, jud. Neamţ,„Strâmba” – Sălaj au primit importante donaţii decărţi bisericeşti şi de istorie şi cultură naţională.Peste 450 de mânăstiri au primit în anii 2004 şi2005, periodic, din partea D-nei Mariana BrăescuSilvestri, publicaţii cu caracter practic, foarteapreciate de cei care ora et labora, se roagă dar şitrudesc, aceasta fiind o continuare a donaţiilorfăcute periodic, la marile sărbători creştine depeste an, încă din anul 2001.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 229

230

Asociaţia îşi propune acum să participe lafondarea mai multor biblioteci mânăstireşti, înaşezăminte constituite recent, cum ar fi Mânăsti-rile „Plăviceni” – Teleorman şi „Cristorel” – Cluj.

Asociaţia Biblioteci pentru sate a donat, de laînfiinţare şi până pe 29 ianuarie 2007, peste 45.000de volume si aproape 300.000 de publicaţii cătrecirca 250 de biblioteci şcolare, comunale si paro-hiale şi către 480 de aşezăminte mânăstireşti.

Asociaţia a fondat câteva noi biblioteci săteştişi a reconstituit, printr-o donaţie de 2.000 de vo-lume şi un computer, fondul de lucru al Bibliote-cii comunale din Drăgăneşti de Vlaşca, jud.Teleorman, singura bibliotecă distrusă complet deinundaţiile din primăvara anului 2006.6

Transparenþa donaþiilor

Toate aceste donaţii de cărţi şi publicaţii suntînscrise în evidenţele Asociaţiei Biblioteci pentrusate, confirmate de semnarea documentelor de pri-mire a donaţiilor, de scrisori de mulţumire (maiales când donaţiile erau expediate în colete la se-diile beneficiarilor), uneori însoţite şi de fotogra-fii de la momentul primirii cărţilor.

5, 6 Document de analizã din 29 ian 2007, Asociaþia BIBLIOTECI PEN-TRU SATE, fondat 2004, nr. 27/2003, RAF, Str. Ciprian Porumbescu nr. 10,sector 1, Bucureºti, cod 010652, tel/fax: 021/317.01.14, publicat electronic laadresa http://bibliotecipentrusate.wordpress.com

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 230

231

Totul la vedere, toate listele de donatori şi desolicitanţi, ca şi confirmările primirii de cărţi, lavedere, publicate, pentru a nu fi suspiciuni.

Din expediţiile făcute, o parte a urmat caleaexpresă de la donator la beneficiar, dar cu sprijinulinformaţional şi uneori logistic al Asociaţiei Bi-blioteci pentru sate, şi a fost înscrisă în evidenţeleAsociaţiei, donatorii ţinând legătura cu Asociaţia,după cum vom vedea.

Dar în ce măsură exemplul acestor acţiuni amobilizat persoane deţinătoare de biblioteci par-ticulare, să doneze unele cărţi bibliotecilor din îm-prejurimile lor, sau chiar familiilor cu copii, pecare le cunoşteau, nu s-a ştiut decât parþial, nu s-aînscris decât uneori în documente, dar, cum prin-cipalul scop era ca lumina cărţii să se propage sprecât mai mulţi copii şi maturi, important este căacest efect mobilizator a existat şi poate îşi maiface efectul, pe alocuri şi acum.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 231

232

De unde zeci de mii de cărţi şi sutede mii de publicaţii pentru donaţii?

Cine au fost donatorii?

Absolut nici o instituţie publică, de stat, nu s-aimplicat şi nu a sprijinit activitatea de colectare şidonare a cărţilor. Singurele relaţii cu instituţii destat specializate şi autorităţi administrative locale aufost donaţiile făcute de Asociaţia Biblioteci pentrusate către biblioteci comunale aparţinând primării-lor. Deci, singurele autorităţi administrative impli-cate, unele primării comunale, au fost beneficiareale donaţiilor de cărţi şi reviste.

Fiindcă, dacă potenţialii beneficiari, bibliotecicare aveau nevoie disperată de cărţi existau şi preaexistau, donatorii trebuiau să fie creaţi, adică diversepersoane, îndeosebi din mediul intelectual, care de-ţineau cărţi, trebuiau convinse să doneze.

Nu există persoane care au ocupaţia sau profe-sia de donatori. Doar, rar, iubitori de carte generoşisunt sensibili la nevoia altora de literatură, cultură îngeneral.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 232

233

Cum a procedat Artur Silvestri pentru a crea şia pune în mişcare tot acest angrenaj?

� Şi-a oferit propriile resurse: mii de cărţi dinbiblioteca personală, spaţiu de depozitare, mijloa-cele de comunicaţie (telefoane, fax, computer, in-ternet), bani, relaţiile personale şi toată puterea deconvingere pentru scopul nobil pe care îl urmărea,muncă: zeci, sute de ore cheltuite pentru coordona-rea şi impulsionarea activităţii. A donat mii de cãrþişi a convins pe alţii să-i urmeze exemplul.

� Şi-a asigurat colaboratori valoroşi, în primulrând soţia sa, D-na Mariana Brăescu Silvestri, care– aşa cum nota Artur Silvestri în documentele ofi-ciale de analiză –, a fost principalul partener şi spri-jinitor al Asociaţiei Biblioteci pentru sate, cu mariledonaţii de publicaţii, diverse sume de bani, mate-riale, spaţiu publicistic pentru promovarea acesteiacţiuni umanitar culturale etc., dar şi alţi intelectualivaloroşi şi generoşi, entuziasmaţi de ideea donaţii-lor.

� A promovat foarte bine scopul, obiectivele şiactivitatea Asociaţiei Biblioteci pentru sate în revis-tele Practic, editate de trustul CASA Lux, pe paginaweb special creată bibliotecipentrusate.com şi înalte publicaţii electronice ale Asociaţiei Românepentru Patrimoniu, când acestea au fost înfiinţate.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 233

234

� Apelul către români al Asociaţiei Biblioteci pentrusate publicat consecvent în anii 2004-2006, a pătrunsîn sufletele românilor şi i-a făcut să răscolească şi săgolească rafturile bibliotecilor personale, dăruind ocarte şi mai mult celor ce tânjeau după lumina lite-relor.

BIBLIOTECI CARE AŞTEAPTĂO CARTE DE LA UN OM BUN

APEL CÃTRE ROMÂNI:SĂ FACEM DIN ACEST AN –

ANUL CĂRŢII PENTRU SATE!

În cursul anului 2004, un grup ce-tăţenesc a luat iniţiativa de a fonda Aso-ciaţia Biblioteci pentru sate cu sprijinuldeosebit de semnificativ acordat de maimulţi scriitori şi oameni de afaceri dinBucureşti. Este prima oarã când, în Ro-mânia, cineva se interesează, în mod or-ganizat, de completarea fondului decarte din bibliotecile rurale, aflate într-osituaţie dezastruoasă.

Răspunsul s-a produs cu o uimi-toare repeziciune, fiind o dovadă că nuam greşit atunci când am luat aceastăhotărâre. În foarte puţin timp, s-au pri-mit numeroase scrisori, toate impresio-nante, care ar merita citite şi care nearată o realitate ce depăşeşte cu multcele mai pesimiste bănuieli. Majoritateaconţin solicitări de carte şcolară, clasici,cărţi de şcoală, inclusiv pentru clase gim-naziale sau, pur şi simplu, cărţi de citit.Noi am dăruit, în aceşti ani, cantităţimari de reviste si publicaţii, dar cererea

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 234

235

rămâne în continuare imensă, donatoriisunt încă puţini, iar capacitatea de aprimi, depozita şi transporta este de-păşită de cerere.

De aceea ne-am gândit că, alături deceea ce facem zilnic, prin efort particu-lar şi prin voluntariat, să îndemnăm petoţi cei ce au bunăvoinţă şi o carte pecare o pot dărui, să nu ezite să o facă.

Dacă există posibilitatea de a ajutacu o donaţie de carte directă către Bi-bliotecile de ţară, nu ezitaţi să o faceţi.Dacă aveţi acasă sau la rude cărţi pecare nu le mai folosiţi ori întâlniţi cuno-ştinţe care doresc să ajute prin donaţiide carte aceste biblioteci aflate în necaz,nu ezitaţi! Şi nu uitaţi că nu departe deoraşul în care locuiţi sau în locurile undecălătoriţi cu treburi sau pentru odihnă,sunt biblioteci de şcoală şi de comunăcare se află în suferinţă şi aşteaptă să în-locuiţi, cu fapta d-voastră bună, ceea ceStăpânirea de la noi nu poate, nu ştiesau nu vrea să facă pentru cei ce trăiescaici şi încă visează în limba română.

Dăruiţi, cu mâinile Dumneavoastră,o carte pentru cei ce şi-o doresc.

Gândiţi-vă că undeva, în aceastăţară, un copil are nevoie de lumina cărţiipe care nu o are!7

Acest apel a miºcat multe suflete generoase cares-au implicat în donaþii de cãrþi pentru copiii caretânjeau dupã ele.

7 Asociaþia Biblioteci pentru sate, http://bibliotecipentrusate.wordpress.com

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 235

236

Ecouri de la oameni bunidin toatã lumea

� Cuvinte calde, de apreciere şi încurajare pen-tru Artur Silvestri şi ABS8

Dr. ing. Dan Florian Sămărescu, Germania: Săvă dea Dumnezeu numai bine. Binele trebuie ajutat, alt-fel... nu găseşte adresa.

M. N. Rusu, S.U.A: Vă doresc să realizaţi în anul cevine ca fiecare muritor din spaţiul mioritic să aibă înmână o carte nemuritoare.

Florica şi Jean-Louis Courriol, profesori la Uni-versitatea din Lyon: Vă urăm spor în activitate, multăsănătate şi o intrare rodnică în Comunitatea Europeană.Să vă ajute la difuzarea cărţii în România profundã, săne ajute să difuzăm, prin traduceri de calitate, literaturaromână în străinătate, aşa cum încercăm s-o facem înFranţa de un sfert de veac.

Ion Marin Croitoru: Domnul să vă întărească şi săvă dăruiască alese bucurii! Nu am ştiut că există o ase-menea Asociaţie. Mă bucur că este în funcţiune şi vă urezsă aveţi o activitate cât mai bogată în Anul Nou în caretocmai am păşit!

Mariana Gurza: Satele româneşti să înfloreascăprin fapta binecuvântată a celor ce seamănă nădejdepentru neam.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 236

237

�Oferte de donaþii

Unii cititori ai anunþului Asociaþiei Bbliotecipentru sate au rãspuns direct cu oferte de donaþii.

Îmi face o deosebită plăcere să donez cărţi pentrubibliotecă. Ar putea cineva să vină după ele? Suntmulte şi de aceea vă propun să le preluaţi dumnea-voastră. Sediul editurii este în Bucureşti, sectorul 6.Aştept răspunsul dumneavoastră, ca să fixăm data şiora când puteţi veni.

Cu stimă, Rodica Elena Lupu, director edituraAMAROL.

Dorim să oferim bibliotecilor de la sate 1.000 deexemplare din cartea „O viziune asupra vieţii”. Pre-zentarea sa şi întregul volum se află la: http://www.provita.ro/content/view/13/29. Scrieţi-ne laaceastă adresă de e-mail sau sunaţi-ne la tel:210.34.27 sau 0726.679.459 Larisa Iftime9

Ofertelor de donaţii atât de generoase le-auurmat donaţiile efective.

Donaţiile promise, mai ales dacă era vorba deun număr mare de cărţi, se realizau şi în mai multeetape. De aceea se poate observa uneori o diferenţăîntre numărul de exemplare promise şi numărul decărţi donate la un moment dat.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 237

238

�Mulþumiri

Pe pagina web a Asociaþiei Biblioteci pentrusate, generozitatea nu a rãmas fãrã rãspuns. S-a în-fiinþat o rubricã de „mulþumiri“ pentru cei care audãruit cãrþi, aceasta atât pentru satisfacþia lor, cât ºipentru promovarea exemplului bun.

ASOCIAŢIA PROVITA MEDIA – reprezentatăde d-na LARISA IFTIME – 400 vol. O viziune asu-pra vieţii – www.provita.ro

EDITURA ANAMAROL – reprezentată de dnaRODICA ELENA LUPU – 300 vol. – carte şcolară:manuale, culegeri, dicţionare, ghiduri de conversa-ţie, literatură pentru copii şi elevi, literatura românãşi universală, literatură religioasă, poezie, lucrări despecialitate.

Dna TUHARI BEATRICE VIRGINIA – 500vol. – carte şcolară: manuale, culegeri, dicţionare,ghiduri de conversaţie, literatură pentru copii şielevi, literatură română şi universală, literatură reli-gioasă, poezie.

Pentru cei ce au dăruit,10

MULŢUMIRI

8,,9,10 Asociaþia Biblioteci pentru sate, http://bibliotecipentrusate.word-press.com

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 238

239

Cine au fost beneficiarii donaţiilor,cum au fost identificaţi şi selectaţi?

Beneficiarii principali au fost bibliotecilesăteşti, foarte multe din localităţi uitate de lume, celecare erau în cea mai mare suferinţă din lipsa cărţilor,fie că erau biblioteci şcolare, fie comunale, admi-nistrate direct de primării. Uneori, Asociaţia Biblio-teci pentru sate a participat chiar la fondarea unorbiblioteci sau la refacerea unora distruse de i nun -daţii (ca de exemplu, cea din Drăgăneşti Vlaşca).Donaţii importante de cărţi şi reviste au mai fostfăcute către biblioteci mânăstireşti, parohiale, unelebiblioteci şcolare din oraşe.

Identificarea şi selectarea beneficiarilor s-afăcut cu cea mai mare transparenţă (ceea ce nu seprea întâmplă cu alocarea fondurilor din bugetul destat), deşi toate donaţiile au fost din resurse private.

Un anunţ-chestionar în care se ofereau infor-maţii despre Asociaţia Biblioteci pentru sate şi activi-tatea ei şi se cereau informaţii despre bibliotecilecare aveau nevoie de cărţi şi solicitau donaţii – a fostpublicat în revistele editate de Casa Lux, care înacea perioadă erau revistele cu cea mai mare forţăpublicitară din România, având cel mai mare tiraj şicea mai bună distribuţie în mediul rural.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 239

240

De asemenea a fost foarte important faptul căchestionarul asigura operativ feed-back-ul necesar,colectând informaţii utile şi adrese de contact cu bi-bliotecile.

Iată un astfel de anunţ-chestionar conceput deArtur Silvestri:

BIBLIOTECI PENTRU SATE

Prin această Asociaţie Biblioteci pentru sate, Casa Lux– membru fondator – şi Revistele Practic(e) sprijinăbibliotecile comunale, şcolare, mânăstireşti şi de pa-rohie în completarea fondului de lectură.

Noi ştim că nu aveţi buget suficient pentru a cum-păra cărţile pe care le doriţi, dar putem înlocui parţialacest deficit cu donaţii de carte făcute de particulari şiedituri.

Dacă vreţi să beneficiaţi de donaţii de cărţi şi reviste,completaţi chestionarul de pe verso.

Dar dacă lucraţi la o bibliotecă sau la o şcoală careare bibliotecă sau doriţi să înfiinţaţi una şi vreţi să nescrieţi alte informaţii sau să ne cereţi detalii adăugaţio foaie şi scrieţi-ne pe ea ce credeţi. Nu uitaţi să com-pletaţi şi chestionarul şi să le expediaţi pe adresa:

CASA LUX, Str. Ciprian Porumbescu nr. 10, sector1, Bucureşti

Pentru BIBLIOTECI PENTRU SATE.

Bibliotecari din toată ţara au rãspuns comple-tând, plini de speranþã, chestionarul.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 240

241

Chestionar

1. Titulatura bibliotecii, aşa cum figurează în acte……………………………………………….....…….

2. Ce fel de bibliotecă este?a. Comunalăb. Şcolarăc. Parohialăd. Mânăstirească

3. Cine o administrează?………………………………………………….....….

4. De când funcţionează?………………………….....………………………….

5. Ce fond de carte are?……….....…………………………………………….

6. Câţi cititori are?………….....………………………………………….

7. Ce fel de cărţi sunt cele mai necesare cititorilor?…………………………………………………….…8. Adresa completă a bibliotecii (inclusiv telefon/fax)………………………………………..........................………………………………………………….....….

9. Numele, prenumele, funcţia, adresa şi telefonulpersoanei de contact: . …………………….......................................................................................................

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 241

242

Drumul cărţilor de la donatorila biblioteci

Un angrenaj funcţional, dirijat pas cu pas de Artur Silvestri

O activitate atât de vastă, cuprinzând sute de bi-blioteci din toată ţara, nu este uşor de desfăşurat nicicând ai un depozit la dispoziţie, când distribui cărţisau reviste într-o reţea comercială. Cu atât mai puţinaceastă activitate este facilă atunci când trebuie să facirost de cărţi, reviste, orice publicaţii utile cititorilor şisă le expediezi sau să le predai direct celor care au ne-voie, dar pe care trebuie mai întâi să-i cunoşti, să ştiice nevoi au, să stabileşti ce cărţi şi publicaţii, cum, şicând vor primi, să asiguri corectitudinea tuturor pre-dărilor şi primirilor.

Toate acestea presupun o reţea, un nucleu coor-donator, sediu, spaţii de depozitare, mijloace de co-municare (telefon, fax, poştă, internet), mijloace detransport, canale de promovare publică a acţiunilor,de atragere a donatorilor şi de identificare a bibliote-cilor ce au nevoie de cărţi, mijloace financiare pentrua susţine toate acestea şi o mare capacitate de a atragedonatori şi voluntari, care să contribuie prin muncalor la drumul cărţii de la donator la biblioteci.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 242

243

Artur Silvestri a făcut posibil acest angrenajfuncţional în care, cu precădere între 2004-2006, afuncţionat ca donator, ca intermediar între donatorişi beneficiari sau ca sprijin pentru efectuarea dona-ţiilor directe.

� Artur Silvestri a făcut publice cererile bi-bliotecilor, ca să ajungă la românii generoşi, pose-sori de cărţi.

Toţi solicitanţii aveau nevoie de cărţi, reviste,toate bibliotecile solicitante erau prea sărace, toţicopiii şi adulţii aveau nevoie de lumina cărţii. Însăcererile erau diferite, unii având mai mare nevoiede literatură română clasică, alţii de manuale, cule-geri de probleme, poveşti, literatură universală, re-viste Practic(e) şi Draga mea etc.

Toate solicitările erau luate în seamă, erau ex-trase datele din chestionare şi stocate în evidenţeleasociaţiei, pentru a fi rezolvate în funcţie de stoculde cărţi şi publicaţii disponibil.

Dar, cum era şi de aşteptat, aproape tot timpulcererile de carte depăşeau resursele existente.Atunci Artur Silvestri a început să publice listele desolicitări, alături de anunţurile–apel adresate po-tenţialilor donatori, sub titlul sensibilizator:„Biblioteci care aºteaptã o carte de la un om bun“

Publicarea listelor contribuia la creşterea în-crederii oamenilor în activitatea Asociaţiei Biblio-teci pentru sate, la sensibilizarea donatorilor.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 243

244

� ABS oferea donatorilor două variante-căiprin care darurile lor să ajungă la beneficiari: di-rect sau prin intermediul Asociaţiei.

Pentru fiecare variantă, drumul era jalonat deacte şi proceduri bine stabilite de Artur Silvestri.

Iată, un extras de corespondenţă electronică aAsociaţiei Biblioteci pentru sate cu un potenţial do-nator, în care sunt explicaţi paşii de urmat pentru fie-care variantă.

Asociaţia Biblioteci pentru sate to iulianpopescu1, showdetails 3/15/07

Stimate Domnule Popescu Iulian,Vă mulţumim pentru mesajul transmis. Modalităţi de efectuare a donaţiilor:

1. Donaţie prin intermediul ABS

Cărţile pot fi donate către organizaţia noastră laadresele: str. Ciprian Porumbescu nr. 10, cod poştal010652, sau str. Cântăreţ Macarie nr. 6, cod poştal010651.

Anunţaţi donaţia, în prealabil, la tel.: 021/317.01.10sau 021/317.01.14, GSM: 0744. 33.13.92.

În urma donaţiei pe care o veţi efectua către Asocia-ţia Biblioteci pentru sate, veţi primi o notă de custodie8

şi veţi intra în baza de date a donatorilor noştri.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 244

245

2. Puteţi face o donaţie în mod direct, urmând paşiide mai jos:

- accesaţi site-ul organizaţiei noastre: http://bi-bliotecipentrusate.wordpress.com/;

- intraţi în secţiunea BIBLIOTECI CARE AŞ-TEAP TĂ O CARTE DE LA UN OM BUN, unde seaflă evidenţa solicitărilor făcute (http:// biblioteci-pentrusate.wordpress.com/biblioteci-care-asteapta-o-carte-de-la-un-om-bun-2/);

- alegeţi beneficiarul căruia doriţi să-i faceţi dona-ţia în mod direct şi contactaţi-ne, prin intermediulpoştei electronice, pentru a vă pune la dispoziţie da-tele de contact ale viitorului beneficiar al donaţiei.

- o mare parte din datele de contact ale viitorilorbeneficiari sunt deja inserate în lista de solicitări pu-blicată pe site.

Cu bune gânduri,Georgeta DencuReferent ABS11

11 bibliotecipentrusate@gmail.com

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 245

246

� Majoritatea persoanelor au predat cărţilepentru donaţii, în număr mai mare sau mai mic,Asociaţiei Biblioteci pentru sate

În funcţie de posibilităţi, acestea au fost adusede donatori la sediul Asociaţiei, sau preluate de re-prezentanţii ABS chiar de acasă de la donatori. Pebaza notei de custodie se face apoi predarea cărţi-lor către beneficiari.

Viitorii beneficiari ai donaţiilor erau apoi con-tactaţi spre a fi anunţaţi de donaţia ce o vor primi şipentru a stabili exact când, cum şi unde se va facepredarea, respectiv primirea cărţilor.

Uneori, când coletele nu erau prea mari, saucând bibliotecarii sau alte cadre didactice de laŞcoala respectivă aveau un mijloc de transport, seputea stabili ca reprezentantul bibliotecii să preiacărţile de la sediul Asociaţiei Biblioteci pentru sate şise proceda ca atare. Astfel s-a procedat cu donaţiacătre Biblioteca comunală Ghidigeni, jud. Galaţi,donaţie despre care d-na Mihaela Gudană a scrisapoi o scrisoare către revista Practic:

„Una dintre bucuriile mele ca bibliotecară esteaceea de a achiziţiona cărţi. În anul 2004 am comple-tat un formular dintr-o revistă Practic, cu datele bi-bliotecii mele şi l-am trimis la Asociaţia Bibliotecipentru sate. Mare mi-a fost mirarea când, peste puţintimp, am fost invitată la Bucureşti, la sediul AsociaţieiBiblioteci pentru sate, pentru a ridica o donaţie decarte. Pe lângă romanele şi cărţile de beletristică ce al-cătuiau pachetele cu un număr de vreo 160 de cărţi,

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 246

247

am primit şi foarte multe reviste Casa Lux, Casa devacanţă şi Practic pentru amenajări interioare şi gră-dini, dar şi pentru bucătărie. Bucuria cea mai mare afost a copiilor care sunt principalii cititori şi au primitmulte reviste Draga mea pentru copii. Eram fericităcând îi vedeam cum se certau de la aceste cărticele şiprin ei le-am trimis şi mamelor acasă revistele Practicpentru grădină şi bucătărie. Ele le cumpărau de lachioşcuri de ziare sau de la Oficiul Poştal. Acum sosisemomentul să le citească gratis şi astfel au venit la bi-bliotecă pentru a împrumuta aceste interesante cărti-cele şi reviste.

Mulţumim domnului Artur Silvestri şi tuturorcelor care l-au sprijinit în minunata activitate de do-naţie pentru bibliotecile de la sat!

Mihaela Gudană, bibliotecară, Biblioteca comu-nală Ghidigeni.”

Donaţiile către biblioteci din sate îndepărtateerau expediate prin colete

De cele mai multe ori, însă, în satele îndepăr-tate şi în colţuri uitate de lume, donaţiile erau expe-diate în colete, prin poştă sau firme de curierat,costurile expediţiei fiind suportate de Asociaţia Bi-blioteci pentru sate, spre marea bucurie şi uimirechiar a destinatarilor, exprimată în mesajele de con-firmare şi scrisorile de mulţumire.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 247

248

� Iată un exemplu: confirmarea primirii co-letelor cu reviste şi cărţi la Burcedea Grânoasă, jud.Alba.

De la: <mihai_szilagy@yahoo.com>Data: 19 iulie 2008, 19:17Subiect: MULŢUMIRI ABS ŞI ARPCătre: Asociaţia Română pentru Patrimoniu

„Dragă Domnule Artur Silvestri,Cu bucurie rar întâlnită am primit azi, 30 iunie

2008, cele 9 colete cu cărţi şi reviste, circa 500 exem-plare, dimpreună cu actul de donaţie. Operativ şi, ceeace m-a surprins, fără nici un cost, nici măcar un bănuţ,până şi firma de curierat rapid a fost plătită la expe-diere!

Copiii sunt primii care s-au bucurat: strânşi îngrupuleţe pe la umbră, din cauza caniculei, au primitcu multă plăcere Vulpea Academiciană – carte şi joc– a doamnei Mariana Brăescu. Har Domnului, avemcopii! Suntem 2300 de locuitori, în creştere! Mult tine-ret şi copii.

Cu drag ne-am împărtăşit şi noi la deschidereapachetelor de acest gest frăţesc din partea AsociaţieiBiblioteci pentru sate – ABS şi Asociaţiei Române pen-tru Patrimoniu – ARP.

Nu vom uita să mulţumim lui Dumnezeu, cerândpentru Domniile voastre tot binele din lume şi sănă-tate ca să mai puteţi produce, nouă şi altora dornici,mângâierea solidarităţii conaţionale.

Mulţumim tuturor românilor cu suflete deschisecare au donat, sau o vor face, măcar o carte.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 248

249

Astfel, Asociaţia Biblioteci pentru sate a ajunscu o donaţie şi în Judeţul Alba, la Bucerdea Grânoasă!

Teolog, preşedinte Cerc Cultural, Mihai C. Szi-lagy/Târnăveanu.”

Acest lucru era cel mai important pentru ArturSilvestri: să ajungă donaţiile la copiii ce aşteaptă lu-mina cărţii.

În alte cazuri, donatorii, cu sprijinul informa-ţional al ABS, au făcut donaţii directe bibliotecilor,mai ales când distanţele între aceştia erau mai micidecât până la sediul Asociaţiei.

Important a fost să ajungă cărţile la biblioteci.

� Biblioteca comunală Baia de Criş, jud. Hu-nedoara, 2004

„Către Asociaţia Biblioteci pentru sate,Am primit, cu recunoştinţă, donaţia dumnea-

voastră. În numele cititorilor din comuna Baia de Crişvă mulţumesc din suflet pentru cele 104 buc. revisteprimite de la d-voastră cât şi pentru donaţia primităde la d-na Zdurcea Cornelia, domiciliată în Hune-doara, Aleea Oţelarilor nr. 1. Familia Zdurcea din Hu-nedoara a donat bibliotecii noastre un număr de 195de volume (171 titluri). Actul de donaţie a rămas săvi-l trimită dânsa. Familia Zdurcea are o bibliotecã deadmirat. În ziua de astăzi sunt puţini oameni cu unsuflet atât de generos ca al dânşilor care să doneze aşacarte de valoare. Am primit literatura universală deBalzac, Stendhal, Th. Hardy, Karl May, George Sand,

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 249

250

Jack London etc. şi literatură română de Eminescu,Coşbuc, Blandiana, P. Goma, C. Petrescu etc. Să-idea D-zeu familiei Zdurcea multă sănătate şi zile se-nine. Vă rog mult de tot să mă ajutaţi ca prin paginilerevistelor d-voastră să mulţumesc acestor oameni mi-nunaţi atât din partea mea cât şi din partea cititorilordin comuna Baia de Criş pentru donaţia făcută.

Aşa să ne ajute D-zeu!Vă mulţumesc cu recunoştinţă,Bibliotecară Laza Anica”

Din semnalele existente, bibliotecarii cu care acolaborat ABS au finalizat corect drumul cărţilor, în-scriind volumele primite în evidenţa bibliotecilor şipunându-le la dispoziţia cititorilor.

� Biblioteca comunală Ion Iancu Lefter, loc.Albeşti, jud. Vaslui

„Dragă Asociaţie Biblioteci pentru sate,Stimate domnule dr. Artur Silvestri,Pentru început vreau să vă mulţumesc din tot su-

fletul pentru donaţia de cărţi şi în acelaşi timp să vă fe-licit pe dvs. şi întreaga echipă în tot ceea ce faceţi pentrubibliotecile de la sate. Vreau să vă asigur că pachetul cucărţi l-am primit pe data de 22.11.2004 iar astăzi,23.11.2004, cărţile au fost înregistrate în RMF (registrulde mişcare a fondului) la nr. 8 iar în registrul-inventar lanumărul 19423–19463. Cu siguranţă, cărţile vor fi cititede utilizatorii mei fideli. Vă doresc tot binele din lume şimultă sănătate de aici din <împărăţia cărţilor>.

Cu respect,Bibliotecar Maricica Coşeru”

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 250

251

Teodora Mîndru

Martor ocular

În anii 2003-2005, datorită unui contract cufirma CASA Lux, lucram majoritatea timpului într-un birou situat la sediul acesteia, la acelaşi nivel cubiroul lui Artur Silvestri. În afara întâlnirilor în fa-milie, această vecinătate de serviciu ne-a oferit pri-lejul (pe care poate atunci nu-l preţuiam suficient),multor discuţii cu Artur Silvestri, prea scurte dincauza timpului, mereu insuficient, dar întotdeaunapline de miez.

Mai ales discuţii despre stări de lucruri şi eve-nimente, semnificaţii ale acestora şi semne ale celorce vor veni, îmi amintesc. Vorbeam şi despre lipsacărţilor necesare din biblioteci şi din casele oameni-lor, dar despre proiectul Asociaţiei Biblioteci pentrusate, nu cred că am vorbit ceva, până când nu a de-clanşat efectiv activitatea. Observasem că se adunămai multe cărţi prin birouri, pe rafturi aduse special,pe holuri, pe oriunde era un loc liber, dar nu eraceva de mirare, fiindcă pe Artur întotdeauna l-amvăzut înconjurat de cărţi. Când a publicat primulanunţ, primul Apel al Asociaţiei către români, l-am

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 251

252

felicitat sincer pentru idee, i-am urat mult succes,dar, în sinea mea, mă îndoiam foarte tare de succe-sul ei. Mi se părea că este o idee iluministă minu-nată, dar care va fi îngropată imediat în valul deindiferenţă al autorităţilor şi de neputinţă tristă şiresemnată a poporului. Mă gândeam că după ce sto-cul de cărţi personale ale lui Artur Silvestri şi de pu-blicaţii donate chiar din prima fază de MarianaBrăescu, directoarea şi fondatoarea firmei CASALux, se vor epuiza şi această iniţiativă se va alăturamultor idei geniale, stinse ca focurile de paie.

Greşeam însă, subevaluam forţa, consecvenţa şidăruirea lui Artur Silvestri când urmărea o idee şicapacitatea lui de a însufleţi pe alţii, de a-şi găsiadepţi, susţinători.

Şi am constatat cu mirare şi cu mare bucurie căgreşisem în prognoză când, după câteva luni cred,poate în toamna anului 2004, nu-mi amintesc exact,vedeam adeseori, mai ales după-amiaza, maşini per-sonale oprite în faţa sediului Asociaţiei Bibliotecipentru sate, maşini din care se descărcau cărţi,uneori mai multe, alteori câteva zeci. Şi ceea ce măimpresiona şi mai mult, erau persoanele care veneaucu cărţile în sacoşe, de obicei pensionari, de cele maimulte ori însoţiţi de tineri, alteori chiar singuri, adu-când cărţi pe care le donau Asociaţiei, pentru caacestea, la rândul ei, să le dea mai departe, biblio-tecilor rurale. Îndeosebi în anii 2004 şi 2005 acestemici şi mai mari donaţii erau făcute sub ochii noştri,cel mai adesea în valuri, urmând probabil anunţuri-lor. Folosind aceeaşi intrare şi acelaşi culoar deacces către biroul meu, adesea mă strecuram printre

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 252

253

cărţi care se descărcau, se încărcau de la sediu în altemaşini sau, pentru scurtă vreme, erau depozitate lasediu, în toate spaţiile posibile, inclusiv pe culoare.De multe ori, când plecam, spre seară, băieţii şi fe-tele de la Asociaţie sortau cărţi, făceau liste şi co-lete, pentru a le expedia în îndepărtate sate. Fără săfiu implicată în activitatea ABS, tot fiind în preajmă,vedeam şi faptul că donatorii nu plecau de la sediucu mâna goală: câteva reviste Casa Lux şi Practicprimeau, se bucurau de o revistă frumoasă şi folo-sitoare şi vedeau că lanţul omeniei poate fi lung şifiecare era doar o verigă. Dacă era în sediu, întot-deauna Artur îşi făcea timp să vorbească cu dona-torii, să le mulţumească. Îşi făcea timp să-iprimească în biroul lui pe toţi cei care voiau să-lvadă şi să vorbească cu el. Unii, poate mai interesaţide literatură, istorie, filozofie, plecau şi cu o carte alui Artur Silvestri cu autograf.

Alteori, găseam în faţa porţii câte o maşină cunumăr de un judeţ oarecare, de obicei o maşină mo-destă, care încărca manuale, cărţi de literatură, despecialitate, reviste. Era maşina personală a biblio-tecarului, sau a directorului şcolii, sau a unui profe-sor, care pleca bucuros cu darul primit către un satde undeva...

Citeam mereu (în revistele Practic(e) şi apoi peinternet), pe lângă solicitările bibliotecilor, tot maimulte mulţumiri pentru donaţiile primite şi cred căîn toată ţara era cunoscută Asociaţia Biblioteci pen-tru sate. Prin iarna lui 2005, cred, la o discuţie, i-ammărturisit lui Artur îndoiala mea de început şi cums-a risipit fără urmă, dar cu oarecare mirare în faţa

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 253

254

realităţii. Îi spuneam că cea mai uimită eram de ca-pacitatea de a motiva atâţia oameni, de a-i scoatedin letargia cetăţenească şi de a-i convinge nu numaisă se despartă de nişte cărţi, poate de multe cărţi pecare nu le mai foloseau, dar să facă efortul să le careefectiv, uneori cu braţele, la sediul Asociaţiei. Laaceasta nu mă aşteptam nici eu şi, sunt convinsă, nicimulţi alţii care au privit cu suspiciune activitateaAsociaţiei. Mult s-a mai bucurat Artur şi îmi amin-tesc cum spunea: „Vezi de ce e în stare Româniaadevărată?”

Atunci, în discuţie, m-am lămurit şi de ce aveasucces şi de ce nu a fost înăbuşită ideea în nepăsareşi birocraţie, sau chiar rea voinţă: pentru că, ne-apelând de loc pentru sprijin la instituţiile statului, laautorităţile locale sau centrale, indiferenţa acestora,reaua voinţă a unor oameni sau pur şi simplu o bi-rocraţie parcă făcută să împiedice orice acţiune, n-auavut efecte în mecanismul donaţiilor de carte prinAsociaţia Biblioteci pentru sate.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 254

255

Donaþiile au adus mare bucurie însate uitate de lume, în şcoli şi

mânăstiri

Toţi beneficiarii donaţiilor s-au bucurat, maiales că donaţiile de cărţi au căutat să răspundă ne-voilor solicitanţilor, vârstei şi preocupărilor cititori-lor. A contat şi faptul că transportul cărţilor, demulte ori în sate uitate de lume, s-a făcut pe cheltu-iala Asociaţiei Biblioteci pentru sate, respectiv a luiArtur Silvestri şi a soţiei sale, Mariana Brăescu,sponsorii ABS.

Pe lângă completarea actului de primire a do-naţiei, mulţi beneficiari au trimis şi scrisori de mul-ţumire. Cuvintele calde, exprimând bucuria celor ceprimeau cărţile: cadre didactice, copii, monahi dinschituri, preoţi etc., au fost un izvor de energie bunăpentru donatori.

Unele scrisori au fost publicate în revistelePractic(e), în anii 2004-2005 sau pe site-ul bibliote-cipentrusate.wordpress.com, pentru ca oamenii săvadă că donaţiile sunt reale, să capete încredere atâtîn a solicita cât şi în a dona cărţi, să aibă încredere căvor fi citite cererile de cărţi, iar donaţiile vor ajungela destinatari. Păstrăm sute de scrisori, confirmări

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 255

256

recunoscătoare ale primirii cărţilor şi revistelor dincare am selectat câteva reprezentative pentru fie-care categorie de beneficiari.

� Primele gânduri şi cărţi, împărţite bibliote-cilor şcolare

Primele gânduri şi primele colete expediate deAsociaţia Biblioteci pentru sate au fost către şcoli,fiindcă Artur Silvestri punea ºcoala ºi cartea la te-melia drumului existenţial: „înainte de orice ar fiesenţial în viaţa fiecăruia, mai întâi a fost o carte deunde am luat Lumina literelor şi a fost o Şcoală undeun învăţător ne-a arătat un drum”.

� Biblioteca Şcolii cu clasele I-VIII, loc. Tău-ţii Măgherăuş, jud. Maramureş

Stimată Asociaţie Biblioteci pentru sate,Stimate Domnule Artur Silvestri, Am rămas plăcut surprinşi de gestul dumnea-

voastră de generozitate şi de rapiditatea cu care ne-aţitrimis donaţia de cărţi şi reviste. Iniţiativa dumnea-voastră de a sprijini bibliotecile şcolare, care se des-curcă greu cu resursele financiare, este de toată lauda!

Informaţiile oferite de materialele pe care le-aţiexpediat bibliotecii noastre vor fi foarte utile copiilor,cadrelor didactice şi cetăţenilor localităţii.

Primiţi, vă rugăm, cele mai sincere mulţumiri. Vădorim multă sănătate şi împlinire în activitatea de cu-legere şi tipărire a unor informaţii atât de utile!

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 256

257

Cu deosebită recunoştinţă,Director prof. Ştefan Rus

� Biblioteca comunală Coteşti, jud. Vrancea

Mult stimate d-le dr. Artur Silvestri,De la început vă mărturisesc că donaţia de carte

prin care aţi avut bunăvoinţa de a ne-o face a produsîn sufletele localnicilor, cititorilor, elevilor şi nunumai, multă bucurie, fiindcă sunteţi alături de noi,cei care ne confruntăm cu greutăţile şi cu sărăcia vie-ţii de azi. În numele elevilor, cititorilor, localnicilorşi al meu personal, vă mulţumesc pentru generozita-tea şi promptitudinea cu care ne-aţi răspuns solici-tărilor. De asemenea, ţin să mulţumesc şi revistelorPractic în bucătărie şi Casa Lux. În paginile lor amdescoperit chestionarul „biblioteci pentru sate” prinintermediul căruia v-am întâlnit pe Dumneavoastră.Încă o dată, mii de mulţumiri.

Cu consideraţie,Bibliotecară Natalia Mazilu

� Şcoala cu cls. I–VIII, loc. Uioara de Sus,Ocna Mureş, jud. Alba

Stimată Asociaţie Biblioteci pentru sate,Vă mulţumim!Vă mulţumim pentru generozitatea şi promptitu-

dinea cu care aţi acordat această donaţie şi care pen-tru noi are o importanţă deosebită. Colectivul de cadredidactice şi elevii vă sunt recunoscători. Gestul de a

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 257

258

oferi un sprijin bibliotecilor şcolare fără posibilităţi fi-nanciare este extraordinar. Vă dorim multă sănătateîntregului colectiv care se ocupă cu astfel de activităţi,cât mai multe idei pentru revistele Practic(e) şi cât maimulte apariţii şi să dea Dumnezeu să aveţi posibilităţisă ajutaţi cât mai multe biblioteci.

Cu deosebită recunoştinţă,Secretară Ilea Camelia

� Biblioteca Şcolii Gimnaziale Nr. 1, com.Lieşti, jud. Galaţi

Stimaţi prieteni,Clipe de bucurie până la lacrimi am avut puţine în

viaţa mea, dar săptămâna asta, când am primit cărţilede la dumneavoastră a fost una dintre ele. Bucuria de aşti că există oameni care-şi dăruiesc o fărâmă de sufletoferind altora cărţi din biblioteca personală, bucuria de aşti că le voi putea oferi copiilor de la şcoală pagini intere-sante de lectură, bucuria de a face ceva concret pentrulocul în care şi pentru care petrec mai multe ore pe zidecât acasă. Şi asta e bine. Atâta timp cât mai există oa-meni care pot face lucrul acesta încă este bine, mai avemo speranţă. Revistele trimise au creat mare bucurie de ase-menea. Vreau să ştiţi că mulţi dintre copii au spus că audeja colecţiile din Practic(e) acasă şi s-au uitat cu jind laDraga mea pentru copii. Vă dorim în continuare puterede muncă şi multă sănătate ca să puteţi aduce bucurie şialtor copii.

Cu deosebită stimă, în numele noilor dumneavoas-tră prieteni,

Prof. Mihaela Bulai

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 258

259

� Biblioteca Şcolii Găineşti, jud. Suceava

Dragi şi stimaţi binefăcători,Cu scuzele de rigoare pentru întârzierea cu care

vă scriu încerc să exprim bucuria pe care aţi făcut-o,speranţa pe care aţi trimis-o într-o şcoală care nu semai aşteaptă de mult timp la ceva bun.

Noi, cei peste 200 de elevi şi cadre didactice de laşcoala Găineşti, care ne numărăm printre miile de be-neficiari ai gestului dumneavoastră extraordinar nerugăm şi sperăm ca Bunul Dumnezeu să vă dea binelepe care-l meritaţi, să aveţi parte de sănătate şi bucuriipe măsura faptelor pe care le faceţi. Locuind într-unsat „uitat de lume”, la aproape 40 km de oraşul Fălti-ceni (unde şi astăzi, ca pe vremea lui Sadoveanu „nuse întâmplă nimic”), la doar 3 km de Mânăstirea Sla-tina (de unde-l aşteptăm pe Lăpuşneanu să vină să cu-reţe puţin „mizeria” în care trebuie să trăim) şi la 4 orede mers prin pădure de Mânăstirea Voroneţ, benefi-ciem mai mult de aer, de verdeaţă şi de o apă crista-lină, mai puţin de hrană pentru suflet, aşa că gestulDumneavoastră umple un mare gol nu doar din raf-turile bibliotecii ci mai ales din suflete.

Revistele îşi au rafturile lor şi au fost deja folositeca surse de informare şi inspiraţie chiar şi pentru pe-trecerea ce am organizat-o împreună cu părinţii eleve-lor clasei a IV-a cu ocazia zilei copiilor. Nici„Buratino” n-a reuşit „să se aşeze” prea comod pe raftcă a fost plimbat pe mai toate uliţele satului de copiiicei lacomi la citit. Şi pentru că nu avem cu ce să vărăsplătim binele făcut vă trimitem una din felicitărilepe care le-am lucrat la orele de abilităţi şi pe care le

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 259

260

vom scoate la vânzare la serbarea de sfârşit de an şiciclu primar.

Vă mulţumim încă o dată şi vă urăm tot bineledin lume.

Cu deosebit respect,Învăţătoare Carmen Nistoroaia, în numele şcola-

rilor şi dascălilor din satul Găineşti.

� Biblioteca Şcolii Generale nr. 209 din co-muna Tăuteni, jud. Bihor

Stimată Asociaţie Biblioteci pentru sate,Vă scriu pentru a confirma primirea coletului cu

publicaţii pe care mi l-aţi trimis. Vă mulţumim din su-flet pentru această donaţie! Când am fost anunţată căa sosit un colet pentru noi am fost cu toţii plăcut sur-prinşi. Nu mă aşteptam ca solicitarea noastră să poatăfi împlinită atât de repede!

Vă mulţumim cu toţii pentru seriozitatea şi bună-voinţa Asociaţiei Biblioteci pentru sate şi a TrustuluiCasa Lux!

De cum am primit revistele, împreună cu copiii,colegele şi câteva mămici le-am răsfoit rămânândpeste program pentru a le citi; micii mei elevi au fost in-teresaţi de Cărticica Draga mea pentru copii, elevii dinclasele mai mari şi mămicile au studiat cu atenţie re-vistele Practic(e) şi Casa Lux.

Şcoala noastră este cu predare în limba maghiară,iar misiunea mea de profesor de limba română estedestul de dificilă, mai ales că nu avem cărţi suficienteîn limba română. Astăzi am văzut bucuria imensă şi

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 260

261

interesul real pe chipurile dragilor mei elevi. Promitem cã în curând să vă trimitem fotografii

de la carnavalul pe care îl organizăm, până atunci văurăm multă sănătate, putere de muncă şi să fiţi încămulţi ani alături de noi!

Cu prietenie,Prof. Monica Pugsia şi elevii Şcolii Generale nr.

209 din comuna Tăuteni, jud. Bihor.

� Biblioteca şcolară, Şcoala cu clasele I-VIIInr. 1, loc. Iaslovăţ, jud. Suceava

Dragă Asociaţie Biblioteci pentru sate,Am primit cu multă bucurie donaţia dumnea-

voastră. Revistele ne sunt de un real folos pentru orelede educaţie tehnologică şi abilităţi practice. Elevii miciau apreciat Cărticica Draga mea pentru copii ale căreipoveşti, poezii şi cărţi de colorat suplinesc lipsa marede cărţi pentru cei mici. Trimit o fotografie cu minu-naţii noştri elevi la o şezătoare alături de profesori, pri-mar şi colegi pensionari. Vă dorim din tot sufletul multsucces în continuare şi vă mulţumim că existaţi.

Cu multă consideraţie,Prof. Viorica Prisăcariu, consilier educativ.

Scrisoarea doamnei prof. Viorica Prisăcaru a fosturmată de o înduioşătoare scrisoare a elevilor.

Către Asociaţia Biblioteci pentru sate,Vă transmitem că am primit donaţia Dumnea-

voastră. Mulţumim tuturor donatorilor. Mulţumimmult domnului dr. Artur Silvestri pentru aceasta şi

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 261

262

Dumneavoastră pentru bunăvoinţa de a trimite prinpoştă aceste cărţi.

Cu recunoştinţă,Elevii şcolii nr. 1, Iaslovăţ, Suceava

� Şcoala „Victor Mihăilescu Craiu”, com. Bel-ceşti, jud. Iaşi

Stimată Asociaţie Biblioteci pentru sate,În momentul în care am început să vă scriu mi-am

dat seama ce mult contaţi în viaţa mea cu minunăţiileDvs., cu sfaturile şi cu ajutorul imens pe care ni-l daţinecondiţionat. Ţin să vă mulţumesc foarte mult pen-tru promptitudinea cu care mi-aţi trimis pachetul cureviste şi cărţi pentru copii pentru că, sincer, nu m-amaşteptat să apară atât de repede şi de aceea a fost marebucuria mea şi a copiilor, când au început să le răsfo-iască în biblioteca şcolii.

Îndrăzneala este prea mare, dar prin intermediulşi cu ajutorul Dvs. trăim cu speranţa că ne veţi ajuta încontinuare şi cu alte numere din reviste şi cărţi pentrucopii pentru biblioteca şcolii care numără 1016 citi-tori.

În încheiere vă doresc din tot sufletul cât maimulte apariţii la fel de folositoare ca şi cele de pânăacum!

Cu mult drag,Maria Bocancea

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 262

263

� Şcoala Văleni, com. Parincea, jud. Bacău

Dragă Asociaţie,Mulţumesc în numele întregului colectiv de la

Şcoala Văleni pentru cărţile primite, ne sunt de un realfolos şi mai aşteptăm şi alte donaţii.

Cu respect,Educatoare Antonia Dămoc

� Biblioteca ºcolară Lăţeşti, com. Murgeni,jud. Vaslui

Mult stimată şi apreciată Asociaţie,Îmi pare rău că în urma donaţiei de carte făcută

şcolii generale din satul Lăţeşti prin intermediul sub-semnatului, nu am reuşit să vă răspund.

Noi vă mulţumim încă o dată pentru sprijinulacordat şi îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă binecu-vânteze toate acţiunile dumneavoastră.

Pentru că revistele Practic(e) pe care ni le-aţi ofe-rit au prins tare bine şi cu mult folos oamenilor, vă tri-mitem şi câteva poze de la momentul împărţirii lor, cuocazia hramului bisericii noastre.

Încă o dată vă mulţumim pentru darurile făcuteprin dumneavoastră, nutrind speranţa că nu ne veţiuita în viitor. Să aveţi cu toţii un an plin de realizări!

Doamne ajută!Preot lonuţ Drestaru29.12.2004

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 263

264

� Şi bibliotecile comunale, administrate deprimării au primit donaţii de la ABS

Nu numai că Artur Silvestri nu a primit absolutnici sprijin, nici un ajutor de la vreo instituţie de cul-tură sau administrativă de stat, ci dimpotrivă, Aso-ciaţia Biblioteci pentru sate a contribuit cu donaţiilede cărţi şi reviste la dotarea bibliotecilor comunaleadministrate de primăriile locale.

Iată câteva confirmări, din sate de multe ori ui-tate de lume şi, cu siguranţă, de autorităţile centrale.

� Biblioteca comunală Benesat, jud. Sălaj

Dragă Asociaţie Biblioteci pentru sate,Vă mulţumim din suflet pentru donaţia făcută,

atât de reviste editate de Casa Lux, cât şi de cărţi do-nate de către persoanele cu suflet mare, cărţi şi revistecare sunt de un real folos comunităţii locale. În co-muna noastră sunteţi cunoscuţi, căci există câteva per-soane care cumpără revistele de la Baia Mare sau dela Oficiul PTTR din localitate. De asemenea, au fostconcurenţi şi câştigători la concursurile organizate dedumneavoastră. Cărţile pe care le-aţi donat au făcutca numărul de persoane care trece pragul bibliotecii săfie mai mare. Vă suntem recunoscători şi vă mulţu-mim. Bibliotecară, Aurica Borbei

� Biblioteca publică locală „Ion Apostol Po-pescu”, Comuna Brislăveşti, jud. Vâlcea

Dragi prieteni de la Asociaţia Biblioteci pentru sate,Am primit cu nespusă bucurie coletele cu cărţi şi re-

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 264

265

viste de la dumneavoastră, pe care cu bunăvoinţă le-aţidonat bibliotecii noastre şi de care cititorii noştri au înce-put deja să se bucure şi vrem să vă mulţumim dumnea-voastră, domnule preşedinte dr. Artur Silvestri, celorlalţidonatori cât şi firmei Casa Lux pentru gestul dumnea-voastră mărinimos de a veni în sprijinul bibliotecii noas-tre. Vă felicităm pentru iniţiativa de a înfiinţa aceastăAsociaţie care vine atât în ajutorul bibliotecilor prin com-pletarea fondului de carte, cât şi în sprijinul cititorilor,prin diversificarea domeniilor de lectură. Întrucât suntemîn preajma sărbătorilor de iarnă, ne alăturăm şi noi celorce vă urează multă sănătate, putere de muncă şi multerealizări alături de un sincer şi călduros „La mulţi ani!”.

Cu recunoştinţă,Bibliotecară Carmen Necşoiu

� Biblioteca comunală Mărtineşti, jud. Hu-nedoara

Stimată Asociaţie Biblioteci pentru sate, Vă mulţumesc din suflet pentru cărţile şi revistele

donate Bibliotecii Comunale Mărtineşti şi totodată văconfirm primirea lor. Când am trimis răspunsul la son-dajul din revista Practic în bucătărie nu m-am gânditnici o clipă că aţi putea să-mi trimiteţi cărţi şi reviste,dar când am fost pusă în faţa faptului împlinit m-ambucurat foarte tare. Prin Biblioteca Judeţeană Devaavem de la d-voastră şi câteva numere ale revistelorPractic în bucătărie şi Casa Lux, care sunt foarte soli-citate şi citite. Donaţiile făcute de d-voastră sunt foartefolositoare.

Încă o dată, vă mulţumesc din suflet că existaţi.Bibliotecară, Mihaela Bârcean

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 265

266

� Biblioteca comunală Burjuc, jud. Hune-doara

Dragă Asociaţie Biblioteci pentru sate,Vă mulţumesc din suflet pentru donaţia făcută de

dumneavoastră pentru bibliotecă. Orice donaţie estebinevenită pentru că fondul de care dispune BibliotecaComunală Burjuc este învechit şi vă rugăm să nu neuitaţi.

Dorina Elena Beşbagă

� Biblioteca comunală Stănileşti, jud. Vaslui

Stimate Domnule Dr. Artur Silvestri,Vă mulţumesc din suflet în numele iubitorilor de

carte din comuna Stănileşti pentru generoasa dum-neavoastră donaţie şi totodată vă cer scuze pentru în-târzierea cu care vă scriu deoarece motive obiectivem-au obligat la această întârziere.

Imediat după ce am scris revistei Practic am intratîn concediu de creşterea copilului şi am plecat din lo-calitate la socrii mei în judeţul Alba. Revenind după 4luni am avut plăcuta surpriză să găsesc coletele dum-neavoastră. Deşi am intrat în concediu de creşterea co-pilului, doamna care îmi va ţine locul la bibliotecă vaprimi cu drag noi colete de la dumneavoastră.

În speranţa că am fost înţeleasă vă mulţumescîncă o dată pentru generozitatea dumneavoastră şi acelorlalţi donatori.

Cu deosebită stimă,Bibliotecară Adina Domşa

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 266

267

� Biblioteca comunală „Agatha GrigorescuBacovia”, loc. Măgura, jud. Bacău

Stimată Asociaţie, Bibliotecarul comunei Măgura, jud. Bacău vă

mulţumeşte din suflet pentru donaţia făcută şi vă asi-gură de tot respectul şi recunoştinţa din partea ei şi acititorilor. Încă o dată mii de mulţumiri şi vă urez (cuîntârziere ce-i drept) un an nou plin de împliniri şi suc-cese pe toate planurile.

Bibliotecară Irina Nuţă

� Biblioteca publică locală „Nicolae Băl-cescu”, com. Nicolae Bălcescu, jud. Vâlcea

Stimată Asociaţie Biblioteci pentru sate,Vă comunicăm că suntem beneficiarii unei do-

naţii din partea dumneavoastră, donaţie ce conţinecărţi şi publicaţii utile pentru un număr mare de citi-tori. Suntem foarte mulţumiţi de acest ajutor cu în-semnătate mare, iar dacă este posibil ca şi în viitor săne mai trimiteţi, toate sunt binevenite.

Încă o dată vă mulţumesc în nume propriu pen-tru efortul depus de dumneavoastră, vă doresc multăsănătate, îndeplinirea tuturor dorinţelor, Sărbători fe-ricite şi un An Nou fericit!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!Bibliotecar Florin Marius Rădulescu

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 267

268

� Biblioteca comunală Valea Dragului, jud.Giurgiu

Emoţiile în acest moment sunt la fel de mari ca şiîn clipa când am primit donaţia iar cuvintele ar în-semna mult prea puţin în faţa generosului gest al celorce au donat aceste cărţi. Eu şi toţi cititorii vă mulţu-mim pentru ajutorul pe care-l daţi copiilor de la satedar şi pentru că nu-i marginalizaţi, cum se întâmplăde multe ori.

Mulţumim donatorilor, Asociaţiei Biblioteci pen-tru sate, domnului dr. Artur Silvestri, PreşedinteleAsociaţiei şi nu în ultimul rând, doamnei directoareMariana Brăescu şi Casei Lux dar şi tuturor celor ces-au implicat în această misiune.

Bibliotecară Elena Dragne

� Primăria Voineasa, jud. Vâlcea

Către Asociaţia Biblioteci pentru sate,M-am bucurat enorm la primirea coletului dum-

neavoastră. Vă mulţumesc din suflet că vă gândiţi şila bibliotecile de la sate.

Cu stimă,Bibliotecară Simona Piţigoi

� Biblioteca comunală Vulcana Pandele,jud. Dâmboviţa

Către Asociaţia Biblioteci pentru sate,Prin prezenta vă transmitem mulţumirile citito-

rilor noştri pentru cărţile pe care ni le-aţi donat cuatâta generozitate. Cititorii noştri se bucură de fie-

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 268

269

care volum nou intrat în colecţiile bibliotecii. Fie-care carte reprezintă un plus de informaţii necesarcititorilor pentru realizarea diverselor lucrări sau ac-tivităţi şcolare ori universitare. De asemenea, pentrucititorii în vârstă lectura reprezintă un mijloc acce-sibil şi plăcut de petrecere a timpului. Fondurile bu-getare fiind foarte limitate, orice donaţie estebinevenită. Vă mulţumim de asemenea, pentru re-vistele Practic(e) şi Casa Lux pe care ni le-aţi oferit.O mare parte dintre cititoarele noastre sunt şi citi-toare fidele ale revistelor Dvs., fiind foarte bucuroasecând au aflat că acum şi Biblioteca dispune de re-vistele lor preferate.

Încă o dată, mulţumiri şi vă rugăm să ne spriji-niţi în continuare!

Bibliotecară, Luiza Barbu

� Biblioteca comunală Şuletea, jud. Vaslui

Stimate Domnule Artur Silvestri,Stimata Doamnă Mariana Brăescu,Stimaţi realizatori ai publicaţiilor Casei Lux,Dragostea mea pentru flori m-a adus în univer-

sul publicaţiilor d-voastre şi aşa am descoperit şiAsociaţia Biblioteci pentru sate. Nu ştiu cine a avutideea înfiinţării acestei asociaţii dar pentru faptul căexistă vă mulţumesc tare mult. Donaţia pentru bi-blioteca unde îmi petrec mult timp ca bibliotecar afost o bucurie.

Georgeta Popescu

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 269

270

� Biblioteca comunală Rogova, jud. Mehe-dinţi

Dragă Asociaţie Biblioteci pentru sate,Sunt bibliotecară la Biblioteca Comunală Ro-

gova, care vă mulţumeşte foarte mult şi din sufletpentru donaţia Dvs. Toate cărţile sunt foarte utilepentru un cerc cât mai larg de cititori. Vă rugăm dinnou dacă puteţi să ne ajutaţi pentru a completa fon-dul existent de carte.

Bibliotecară, Liţa Lorena Tuce

� Unele biblioteci, şcolare sau comunale, caresufereau cel mai mult de lipsa cărţilor, au primitdonaţii repetate. Iar primăriile au mulţumit.Uneori…

În cazul bibliotecilor nou înfiinţate sau a celoraflate în stare critică din lipsa cărţilor, biblioteci careaveau nevoie de mai multe volume carte diversifi-cată, iar fondul de carte existent în acel moment co-lectat la sediul Asociaţiei era insuficient pentrucerinţele lor, ABS a efectuat donaţii repetate cătreunele biblioteci, căutând să satisfacă măcar pe par-curs, treptat, nevoia de cărţi.

Iată doar câteva exemple:

� Primăria comunei Bălăceanca, jud. Suceava

Către Asociaţia Biblioteci pentru sate, BucureştiVă mulţumim pentru străduinţa dumneavoastră

de a ne oferi în fiecare lună donaţii de carte, fapt carene bucură nespus de mult. Vă înţelegem dorinţa de a

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 270

271

trimite şi altor biblioteci donaţii de carte, aflate în si-tuaţii mai critice decât noi şi sperăm aşa după cumne-aţi confirmat în adresa dumneavoastră că ne veţiavea în vedere pentru ca Biblioteca Comunală Bălă-ceanca să corespundă cerinţelor cititorilor noştri.

Cu stimă,Primar Nichita Babor

Un ecou emoţionant extraordinar, din purita-tea creştină a României Tainice: la Sântioara, rugă-ciuni în biserica satului pentru Artur Silvestri şiceilalţi donatori de cărţi de la Asociaţia Bibliotecipentru sate!

� Biblioteca Şcolii generale Sântioara, com.Mărişelu, jud. Bistriţa-Năsăud

Stimate domnule dr. Artur Silvestri,Stimaţi membri ai ABS,Iniţiativa domniilor voastre de a ne ajuta pe noi,

cei mai defavorizaţi din punctul de vedere al accesuluila informaţie, nu este numai lăudabilă ci demnă depomenit în rugăciuni, drept urmare noi, cadrele didac-tice ale Şcolii Generale Sântioara împreună cu eleviidar şi cu sătenii din Sântioara am hotărât să plătimpomenirea d-voastră în Biserica din sat pentru ceea ceaţi făcut pentru noi. Pr. Borodo Ştefan se roagă de du-minică încoace ca truda aceasta să nu fie în zadar cisă dea roade peste tot pe unde binefacerile asociaţieiajung. Am primit cu mare bucurie coletul, luni 9 mai,şi m-am bucurat foarte mult pentru fiecare carte pri-

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 271

272

mită. Toate sunt deja împrumutate micilor mei citi-tori, fascinaţi de tainele literelor. Să nu credeţi că fo-losesc cuvinte mari. Viaţa în aceste locuri (mă refer lacea de dascăl) m-a învăţat că până şi lumea literatu-rii trebuie pragmatizată pentru a prinde rădăcini în su-fletul elevilor. Şi ţine. Chiar dacă, uneori, metodelesunt neconvenţionale, ele ajută dar au nevoie cel puţinla materia pe care o predau (limba şi literatura ro-mână) de un fundament care nu poate fi realizat alt-fel decât prin lectură. Nici internetul, nici televizorulnu vor suplini vreodată actul lecturii.

De aici şi truda mea pentru a aduna cât mai multecărţi în biblioteca noastră rămasă în paragină de la sfâr-şitul anilor ’70 – începutul anilor ’80. De când am făcutordine, am aranjat cărţile şi am făcut posibil accesul co-piilor la rafturi, aceştia pauză de pauză sunt prezenţi, „su-focându-mă” zi de zi şi cerând noi şi noi volume. Acestlucru mă umple nu numai de bucurie dar şi de speranţacă literatura nu e un domeniu mort sau necesar numaicelor care trăiesc într-o lume paralelă (după cum a defi-nit-o un elev dintr-un liceu clujean).

Nu vreau să vă răpesc prea mult din timpul d-voas-tră preţios dar am considerat necesar ca măcar o părti-cică din bucuria mea pe care am simţit-o la deschidereacoletului să v-o returnez împreună cu mulţumirile noas-tre. Vă mulţumesc şi în numele mămicilor, cititoare dePractic în bucătărie şi Draga mea dar şi al tăticilor carecaută cel mai des Practic. Idei. Nici nu m-aţi fi pututface mai fericită! Am cititori din tot satul. Vă mulţumesc!

Cu respect,Prof. Melinda Crăciun

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 272

273

� Biblioteca Şcolii generale Sântioara, com.Mărişelu, jud. Bistriţa-Năsăud

Dragi prieteni,Am primit cu nespusă bucurie şi ultima veste de

la voi împreună cu multitudinea de volume din carevor citi elevii noştri în anul şcolar care urmează.

M-am bucurat mult pentru colecţia de basme Is-pirescu deoarece n-am avut deloc Ispirescu în bi-bliotecă, deşi se predă în clasa a V-a, Prâslea celvoinic şi merele de aur.

Ţin să mulţumesc pe această cale tuturor dona-torilor enumeraţi pe actul de donaţie şi anume d-luidr. Artur Silvestri, familiei Bucur Chiriac şi Marieta,doamnei Maria Jeni şi d-lui Ion Cumpănaşu, d-neiMargareta Mănoianu, d-lui Constantin Preda, d-neiDoina Marinescu, d-nei Niculina Iacob precum şi d-nei Maria Cosoi. Dumnezeu să-i binecuvânteze!

Am aşteptat puţin mai mult ca de obicei cu res-tituirea actelor de donaţie pentru că aş fi vrut să vătrimit câteva fotografii de la serbarea noastră însădatorită unor neprevăzute nu vă pot trimite decât osingură fotografie (deocamdată) cu mine şi clasa aV-a. Imediat ce voi avea mai multe fotografii vi levoi trimite. Până atunci concediu plăcut, realizări petoate planurile, sănătate şi numai bine vă dorim dintot sufletul de la Sântioara.

Cu stimă şi respect,Melinda Crăciun

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 273

274

Asociaţia Biblioteci pentru sate a fondat bi-blioteci acolo unde nu existau

Situaţiile întâlnite în realitate au fost, de multeori, mai grele decât în orice imaginaţie. Aşa era, deexemplu, Şcoala Sanatorială Buşteni, Jud. Prahova,unde copiii bolnavi nu aveau nici strictul necesarfizic (căldură, mobilier, telefon şi multe altele), iar lalumina cărţilor… nici nu puteau visa.

� ªcoala Sanatorială Buşteni are acum, înanul 2004, pentru prima dată bibliotecă!

În Şcoala Sanatorială din Buşteni învaţăpeste 70 de copii cu probleme respiratorii şi lo-comotorii. Despre greutăţile lor ne-au scris înv.Adela Borlan şi prof. Iuliana Ciubuc, directoareaşcolii, iar Asociaţia Biblioteci pentru sate, îm-preună cu grupul de presă Casa Lux, a făcut pri-mul pas şi i-a ajutat pe aceşti copii, fondând obibliotecă.

Cu ajutor şi din partea unor cititori ai revistelor careştiu cât de mult înseamnă o carte pentru sufletul şi viito-rul unui copil, noua Bibliotecă a Şcolii Sanatoriale pri-mit aproximativ 1000 volume (350 de titluri, literaturăromână şi universală, manuale) şi peste 400 de revistePractic în bucătărie, Practic-Idei, Draga mea, CărticicaDraga mea pentru copii etc. Elevii claselor I-XII învaţăîn condiţii aspre (clădirile şi mobilierul sunt vechi, demulte ori iama nu au căldură, nu au suficiente ma-nuale), dar sunt dornici să afle cât mai multe...

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 274

275

La Şcoala Sanatorială nu există nici măcar un te-lefon, dar Asociaţia Biblioteci pentru sate şi Casa Luxo vor ajuta cu acesta!

Învăţătoare Adela Maria Borlan Cărţile şi revistele donate prin ABS au fost pri-

mite şi la oraşe şi în licee

Donaţiile de cărţi şi reviste au fost dirijate prio-ritar către bibliotecile săteşti şi ale şcolilor generaledar, când acestea au ajuns la oraşe sau în bibliotecileliceelor, au fost întâmpinate cu aceeaşi bucurie.

� Grupul Şcolar Industrial Bâlta, comunaRuncu, jud. Gorj

Stimată Asociaţie, Vă mulţumim că aţi putut aduce un strop de lu-

mină copiilor noştri prin donaţia făcută. Am răsfoit cubucurie revistele şi cărţile trimise prin programul Bi-blioteci pentru sate şi toţi de la noi s-au minunat căs-a gândit cineva şi la ei. Vă mulţumim şi vă urăm cutoţii un Crăciun fericit, “La mulţi ani” şi o inimă…cât roata carului!

Bibliotecară, prof. Liliana Andreescu

� Colegiul Tehnic „Dimitrie Dima” Piteşti

Domnului dr. Artur Silvestri,Am primit donaţia de carte făcută Bibliotecii Cole-

giului Tehnic „Dimitrie Dima” din Piteşti. Darul Dum-neavoastră este util elevilor noştri în pregătirea lor.

Cu stimă, director prof. Victoria Buricel

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 275

276

� Cărţi şi mai ales reviste Practic, folositoareîn bucătărie şi în gospodărie, au ajuns şi în biblio-tecile parohiale şi mânăstireşti

� Schitul Acoperământul Maicii Domnului –Călene-Cugir, jud. Alba

Domniile voastre,Am primit coletul cu cărţile pe care ni le-aţi tri-

mis ca şi până acum la marile praznice ale bisericiinoastre ortodoxe. Noi vă mulţumim din suflet, căcine-aţi făcut o mare bucurie. Le citim cu drag şi apre-ciem strădania şi munca dumneavoastră pentru a păs-tra valorile tradiţiei pentru morala creştină şi istorianeamului. Rugăm pe Dumnezeu şi Maica Domnuluisă vă dea sănătate, putere de muncă, pace sufleteascăşi spor în toate!

Cu doriri de bine, Maica Melania, Schitul Acoperământul Maicii

Domnului – Călene - Cugir, jud. Alba

� Activitatea Asociaţiei Biblioteci pentru satea fost un exemplu mobilizator şi un sprijin şi pentrualţi donatori

� Şcoala cu clasele I–VIII „Axente Sever”, loc.Aiud, jud. Alba

Exemplul dumneavoastră a fost molipsitor!Stimate d-le dr. Artur Silvestri,Darul d-voastră pentru bibliotecă, constând în

109 ex. volume şi publicaţii editate de Casa Lux ne-a

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 276

277

bucurat mult. Exemplul d-voastră a fost molipsitor.Popularizându-vă acţiunea, am reuşit să sensibilizăminstituţiile locale, care au început o acţiune de donarede cărţi bibliotecilor şcolare. Vă mulţumim că aţi reu-şit să dezgheţaţi stratul de indiferenţă care cuprinde totmai mult şcolile din provincie.

Cu respect,Bibliotecară Natalia Bardi

� Biblioteca comunală Băcani, jud. Vaslui

Am bătut la poarta unui suflet mare şi am primitcărţi, reviste şi curajul de a merge mai departe!

În toamna anului 2004 am avut fericita inspiraţiesa răsfoiesc una dintre revistele Practic în bucătărie, încare am găsit adresa Asociaţiei Biblioteci pentru sate.

Cum sumele destinate achiziţiei de carte pentrucompletarea fondului bibliotecii au fost şi continuă săfie an de an insuficiente, uneori chiar derizorii „ambătut” timid la poarta marelui suflet al demnului Pre-şedinte al ABS, Dr. Artur Silvestri.

Era doar o încercare. A urmat curând încredinţareacă într-adevăr bătusem la poarta unui suflet mare, în-credinţare materializată într-un colet mare cu volumedin diferite domenii, care a pornit pe adresa biblioteciinoastre la data de 10 noiembrie 2004.

În numele celor zece donatori care prin gestul lorau contribuit la materializarea cerinţei mele, înşiruiţi înactul de donaţie, a semnat atunci dl. dr. Artur Silvestri.O mână de oameni ca un munte de inimi calde! Un gest

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 277

278

nobil, o faptă bună care va rămâne în înscrisurile insti-tuţiei noastre, Biblioteca, la rubrica „Donaţii” atât câtaceasta va dăinui. Vor trece ani aşa cum au trecut mile-nii, dar numele acestor oameni de bine nu se va ştergevor rămâne „încătuşaţi” asemeni scriitorilor prin operelelor eterne.

O mare bucurie m-a cum cuprins atunci şi multelan în încercările viitoare de a aduce cărţi cititorilordin comuna mea, ştiind că ecoul strigătului meu afost receptat de oameni ce nu au rămas insensibili laacest apel.

Curajul dobândit cu acel prilej mi-a fost beneficîn anii următori când, în urma apelurilor mele, mi-au răspuns atât persoane fizice, societăţi mai marisau mai mici, dar şi Preafericitul Părinte PatriarhTeoctist, care în anul 2005 a donat pentru utilizato-rii bibliotecii comunale din Băcani, cărţi cu un va-loros conţinut spiritual, precum şi Biblia în cinciexemplare.

Efectul acestor donaţii îl păstrez şi astăzi ca pecel mai real sprijin la vreme de încercare. Nu mă voiopri aici în încercările mele de a completa fondul decarte prin sistemul donaţiilor, ci voi căuta să desco-păr şi alţi oameni de bine.

Dumnezeu să le ajute în continuare celor cesunt deschişi spre ajutorarea bibliotecilor vitregite fi-nanciar, iar cei ce au plecat în eternitate, să fie în-soţiţi de dulcea mângâiere a faptei lor creştine!

Cu deosebită consideraţie,Doiniţa Micu, bibliotecară

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 278

279

� Şcoala cu clasele I–VIII, loc. Iaslovăţ, jud.Suceava

Dragă Asociaţie,După coletele cu reviste şi cărţi primite de la Dvs.

ne-aţi mai făcut încă o mare bucurie: în numărul 6 alrevistei Practic în bucătărie aţi publicat scrisoarea şifotografia cu elevii şcolii noastre. Vă mulţumim multpentru aceasta!

Astăzi, când frunzele toamnei au aurit cărareaspre şcoală, am primit din nou o solie de la dumnea-voastră: în curtea şcolii a oprit o maşină din care a co-borât domnul Lupescu Marcel din oraşul Rădăuţi carene-a adus 183 de volume pentru biblioteca noastră.Mulţumim că există oameni ca dumneavoastră şi cadomnul Lupescu Marcel, care încă se mai gândesc laimportanţa lecturii în formarea unui elev şi sunt gatasă ajute la aceasta. Citind revistele Practic(e) am aflatcă sprijinul Dvs. se îndreaptă şi spre alte categorii depersoane. Să vă dea Dumnezeu sănătate, să bucuraţicât mai multe inimi!

Cu consideraţie,Consilier educativ, prof. Viorica Prisăcariu

� Biblioteca comunală Breasta, jud. Dolj

Decembrie 2004Dragii noştri prieteni,Mulţumirile cititorilor Bibliotecii comunale

Breasta se îndreaptă către Asociaţia Biblioteci pentrusate cât şi către Editura Casa Lux, care au bucurat su-fletele atâtor cititori prin generoasa donaţie pe care am

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 279

280

primit-o cu multă bucurie şi care ne-a fost de mareajutor. Pe această cale aducem mulţumirile noastre şid-nei Reta Vazian din Craiova cu care am fost puşi înlegătură tot prin Dumneavoastră şi care a donat bi-bliotecii comunale un număr de 167 de volume demare interes.

Tuturor, cu ocazia Anului Nou, vă dorim multăsănătate, putere de muncă, colaborare pe tema dona-ţiilor cu cât mai multe biblioteci din ţară care aşteaptădonaţiile dumneavoastră ca pe o pâine caldă. La mulţiani!

Bibliotecară, Aurica Munteanu

� Iniţiativa, forţa mobilizatoare, munca, dărui-rea lui Artur Silvestri şi a colaboratorilor şi dona-torilor au învins inerţia, birocraţia, lipsurile…

Iată că, aşa cum reiese din aceste mesaje dar şidin alte zeci de confirmări scrise, activitatea Asocia-ţiei Biblioteci pentru sate şi promovarea ei asiduă, înrevistele Casa Lux, Practic şi Draga mea, au avut efec-tul dorit: de a informa şi de a sensibiliza alţi donatoripotenţial, în general oameni de cultură pentru a donala rândul lor cărţi, dar şi de a pune în legătură infor-maţională donatorii cu beneficiarii, oferind în publi-caţiile arătate, pe site-ul bibliotecipentrusate.wordpress.com şi prin comunicare directă, de la sediulAsociaţiei, datele necesare acestora pentru a comu-nica. Cu alte cuvinte, chestionarele, anunţurile, listelede biblioteci ce aveau nevoie de cărţi şi mai ales Ape-lul către români al Asociaţiei Biblioteci pentru sate au

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 280

281

rodit fapte bune: au ajutat bibliotecile, dar şi pe do-natorii potenţiali, să facă bune fapte culturale.

Să nu uităm că multe programe culturale şi so-ciale, susţinute cu fonduri UE sau alte provenienţe di-nafară, consumă adesea bani mulţi şi solicită sprijinde la autorităţi pentru activităţi cu acest singur obiec-tiv, de a sensibiliza populaţia ţintă faţă de unele as-pecte, de exemplu: violenţa în familie, nocivitateafumatului etc.

Nu spun că nu sunt utile, dar comparativ, mij-loace cheltuite şi ca efecte, cât de util a fost progra-mul de donaţii de carte prin ABS?

Iar Artur Silvestri şi ABS, repet, au făcut totulcu mijloace şi fonduri de carte şi publicaţii propriişi ale donatorilor privaţi!

� Pe cont propriu, fiindcă statul face… statis-tici!

Precum se vede, a fost mare nevoie de acestedonaţii şi de alte câteva sute pe care nu avem cum săle publicăm în acest volum, dar important este că eleau ajuns la destinaţie, la mintea şi sufletul copiilor.Chiar dacă autorităţile şi instituţiile nu s-au impli-cat în dotarea bibliotecilor, aşa cum cer mulţi pro-fesori.

� Şcoala generală Runcu, jud. Gorj

Stimată Asociaţie Biblioteci pentru sate, Vă felicităm în primul rând pentru iniţiativa ex-

traordinară pe care aţi avut-o în legătură cu înfiinţarea

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 281

282

acestei Asociaţii în contextul în care, în ultimii 15 ani,bibliotecile şcolare din mediul rural au primit unnumăr foarte mic de cărţi, Consiliile Locale avândaproape întotdeauna alte priorităţi. Este lăudabil efor-tul dumneavoastră însă credem că ar trebui ca şi orga-nismele specializate ale statului român să-şi facădatoria în acest sens şi să nu se rezume doar la a soli-cita şi primi statistici referitoare la numărul de volumeexistente în biblioteca la o anumită dată.

Vă mulţumim pentru coletul expediat pe adresaunităţii noastre şi vă asigurăm că aceste cărţi, reviste,broşuri vor ajunge la toţi cititorii bibliotecii.

Cu consideraţie, Director Prof. Daniel Giorgi

Tocmai de aceea s-a implicat Artur Silvestri şişi-a complicat viaţa cu Asociaţia Biblioteci pentru sate,fiindcă nu s-a implicat statul, iar Artur Silvestri nus-a mulţumit să critice ori să se plângă de situaţie:El a fost un „căuzaş” luptător activ pentru care, aşacum a repetat de multe ori, faptele erau importante.Faptele bune!

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 282

283

Faptele bune nu s-au uitat.Trăieşte, prin ele, în toată ţara.

În aprilie 2009, în timpul documentării pentruprezentul volum, am contactat câteva din şcolile şibibliotecile care au primit donaţii de cărţi în anii an-teriori, în urmă cu 3-4 ani, să vedem care a fost efec-tul donaţiilor în timp, dacă cineva îşi mai aminteşteacum de Artur Silvestri, de Asociaţia Biblioteci pen-tru sate şi de donaţiile lor. Răspunsurile primatearată că Fapta lor bună nu se uită repede.

Iată câteva dintre răspunsuri:

� Biblioteca Şcolii Sanatoriale (fondare), loc.Buşteni, jud. Prahova

Mesaj 2009:Mă numesc Borlan Maria Adela si am fost învă-

ţătoare la Şcoala Sanatorială din loc. Buşteni. Amavut deosebita plăcere de a colabora cu Asociaţia Bi-blioteci pentru sate, care a ajutat la fondarea biblio-tecii şcolii cu un număr semnificativ de volume,manuale şi reviste. Toate cadrele didactice de laŞcoala Sanatorială au fost impresionate de aceastădonaţie. Cărţile au ajuns în mâinile şi la inimile noas-

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 283

284

tre şi ale copiilor care învaţă în această şcoală. Amdori să mulţumim tuturor celor care au colaborat şi aurealizat acest fapt minunat: fondarea Bibliotecii Şco-lii Sanatoriale Buşteni.

Învăţătoare, Maria Adela Borlan

� Biblioteca Grupului Şcolar BAND, com.Band, jud. Mureş

Regretăm profund trecerea în eternitate a celui carea fost iniţiatorul Asociaþiei Biblioteci pentru sate. Deacest program a beneficiat şi Grupul Şcolar BAND, pri-mind peste 250 de cărţi şi numeroase colecţii de revistePractic în bucătărie, Casa Lux, Casa de Vacanţă etc.

În urma acestei donaţii, în şcoala noastră s-au în-fiinţat cercurile de „Mâini îndemânatice”, de „Gastro-nomie” şi cel al „Micilor ecologişti”, unde revistele auservit ca sursă de inspiraţie. S-au bucurat elevii, părinţiişi cadrele didactice, pentru multitudinea de idei şi sfa-turi practice oferite de aceste reviste. Vă mulţumim pen-tru acţiunea Biblioteci pentru sate şi am dori să nenumărăm şi pe viitor printre beneficiarii cărţilor şi revis-telor oferite de acest program.

Harai-Szabo Melinda, coordonator cerc

� Biblioteca comunală Ghidigeni, jud. Galaţi

Domnul Artur Silvestri a înţeles durerea bibliotecarului legată de achiziţia de carte.

Pe domnul Artur Silvestri nu l-am cunoscut per-sonal. Dar am apreciat faptul că s-a gândit şi la bi-

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 284

285

bliotecile mici, „cenuşăresele” care nu prea au cu cesă iasă în evidenţă: nu au nici cărţi noi, nici spaţii do-tate, modernizate sau chiar electronizate. Ele sunt ru-dele sărace ale bibliotecilor mari.

L-am apreciat că a înţeles durerea bibliotecaru-lui, durere legată de achiziţia de carte. Parcă ştia cănoi suntem uitaţi oarecum de lume şi ce s-a gândit:„Hai să facem ceva şi pentru aceşti oameni de la ţară,că trebuie să intre şi ei în pas cu lumea nouă”.

Am aflat că dânsul nu mai este printre noi, a ple-cat acolo, sus, unde ne ducem toţi mai devreme saumai târziu. Să odihnească Dumnezeu sufletul bun şigrijuliu al acestui om generos!

Nu cred că atunci i-am mulţumit domniei sale.Poate am făcut-o în gând, iar acum o fac şi în scris, de-oarece sunt mesagerul tuturor celor care au beneficiatde munca acestui om sufletist, a tuturor care s-au bu-curat de cărţile primite de la Asociaţia Biblioteci pen-tru sate.

Mihaela Gudană, bibliotecară

� Biblioteca comunalã Vinderei, jud. Vaslui

În numele Bibliotecii comunale Vinderei vă mul-ţumesc pentru donaţia făcută. Cititorii s-au bucurat siau dovedit interes faţă de cărţile şi revistele primite.

Cu recunoştinţă,Bibliotecară Ilie Nicoleta Aurelia

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 285

286

� Biblioteca şcolară a Şcolii gimnaziale nr. 1,com. Lieşti, jud. Galaţi

Nu l-am cunoscut personal pe dl Artur Silvestri, darcred că a fost un om ales, dintre cei puţini care ştiu să

dăruiască fără să aştepte nimic în schimb.

Trebuie să ai un suflet mare ca să te hotărăşti să dă-ruieşti din comoara ta de carte celor care nu au, dar suntînsetaţi de cultură. Trebuie să ai o inimă larg deschisăpentru a avea încredere că ceea ce ai dăruit a ajuns undetrebuie şi a dăruit bucurie şi lumină.

Nu l-am cunoscut personal pe domnul dr. Artur Sil-vestri, nu i-am auzit niciodată glasul şi nici nu i-am văzutprivirea. Dar cred că a fost un om ales, dintre cei puţinicare ştiu să dăruiască fără să aştepte nimic în schimb.Cel puţin aşa am înţeles eu darul domniei sale, din 20 fe-bruarie 2005: „Prin prezentul document, eu, dr. Artur Sil-vestri, ca preşedinte ABS, donator şi mandatar al celorlalţidonatori, dăruiesc Bibliotecii Şcolii nr.1 Lieşti cărţile pre-cizate în anexa actului întocmit aici, în număr de 100 deexemplare. Fie ca acest dar să fie folositor unui numărcât mai mare de oameni şi să fie de trebuinţă celor ce aunevoie de ele. Aşa să ne ajute Dumnezeu!” Împreună cucele 200 de reviste Draga mea, Practic în bucătărie, Dragamea pentru copii, cărţile au ajuns la elevi şi i-au bucurat.Şi pentru asta se cuvine să mulţumim încă o dată.

Să-i mulţumim pentru că, dăruindu-ne din luminacunoaşterii prin cărţile sale, ne-a dăruit şi din lumina su-fletului său, învăţându-ne să trăim bucuria bunătăţii şi adragostei de oameni.

Prof. Mihaela Bulai, director

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 286

287

� Biblioteca comunală Vulcana Pandele, jud.Dâmboviţa

Mulţumesc încă o dată d-lui dr. Artur Silvestri,chiar dacă este plecat dintre noi.

În anul 2003, când a fost înfiinţată, BibliotecaComunală Vulcana Pandele, judetul Dâmboviţa, dis-punea de 1954 de volume, populaţia localităţii fiindde 5024 de locuitori. Cum alocările bugetare erau in-suficiente pentru procurarea de cărţi noi, pentru a aco-peri întreaga nevoie de informare, mi-a venit ideea dea face un apel pentru obţinerea de donaţii.

Personal, cred cu tărie in zicala „Cărţile sunt prie-teni reci, dar siguri”. De aceea, eram destul de scepticăcu privire la reuşita iniţiativei mele. „Cine renunţă debunăvoie la cei mai buni prieteni?” îmi spuneam însinea mea. Cu toate acestea, am lansat apelul respec-tiv şi nu mică mi-a fost uimirea când chiar a dat roade,Asociaţia Biblioteci pentru sate, condusă de dl. dr.Artur Silvestri, făcându-mi bucuria de a dona insti-tuţiei pe care o reprezint un număr de 148 de volume.

Am realizat atunci că adevăraţii oameni de cul-tură, altruişti din fire, îşi pun prietenii în slujba celor-lalţi – spre a-i lumina, spre a le spori cunoştinţele, sprea le face mai frumoase, poate, clipele de singurătate…Iniţiativa lăudabilă de a oferi oamenilor din mediulrural sprijin pentru deschiderea porţilor cunoaşterii,pentru o educaţie solidă şi sănătoasă, nu poate decâtsă ne bucure, pe oricare dintre noi.

În numele comunităţii care beneficiază de cărţiledonate de Asociaţia Biblioteci pentru sate mulţumesc

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 287

288

încă o dată d-lui Artur Silvestri (chiar dacă este plecatdintre noi) şi tuturor colaboratorilor domniei-sale, careşi-au trimis o parte dintre „prieteni” în casa noastră.

Bibliotecară, Luiza Barbu

�Biblioteca comunală din localitatea Ţepu, ju-deţul Galaţi

Donaţia dvs. a fost prima donaţie şi singura intrare de cărţi pe anul 2004 în biblioteca noastră.

Biblioteca comunală din localitatea Ţepu, ju-deţul Galaţi, se numără printre bibliotecile publicedin ţară care au beneficiat de o donaţie de carte dinpartea Asociaţiei Biblioteci pentru sate şi a revisteiCasa Lux. Imen se au fost deopotrivă surpriza şi bu-curia când, după completarea unui chestionar dinrevista interactivă Practic în bucătărie, biblioteca dincomuna Ţepu (o comună cu circa 2500 de locuitori,în anul 2004) şi-a putut completa fondul de carte(învechit şi sărac) cu multe volume aparţinând lite-raturii române şi universale, precum şi cu revistele:Practic, Cărticica Draga mea pentru copii şi CasaLux, spre marea bucurie a utilizatorilor biblioteciinoastre. Donaţia aceasta a constituit singura intrarela bibliotecă, pe anul 2004, iar revistele au fost soli-citate atât de cititorii-copii cât şi de cititorii-adulţi;volumele şi revistele primite au un loc de cinste, în-trucât era prima dată când primeam cărţi de la oa-meni care nu ne cunoşteau, era prima donaţie (anul2004).

Este lăudabilă iniţiativa dumneavoastră, de a

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 288

289

dărui cărţi, prin intermediul Asociaţiei Bibliotecipentru sate, oamenilor care au nevoie de ele. Re-gretăm mult trecerea în veºnicie a preşedintelui Aso-ciaţiei – dl. dr. Artur Silvestri – dar avem speranţacă programul început nu se va opri aici.

Noi, bibliotecarii de la sate nădăjduim ca dru-mul stabilit de Asociaţia Biblioteci pentru sate săfie cât mai lung şi sigur şi dorim reluarea progra-mului cu sprijinul oamenilor de bună-credinţă dinjurul nostru, fiindcă este şansa bibliotecilor de lasate.

Şi pentru că aţi adus bucurie în sufletele noastre,vă mulţumim şi ne înclinăm cu respect în faţa dum-neavoastră – donatori şi colaboratori ai ABS.

Gina Obreja, bibliotecară

� Biblioteca şcolii cu clasele I-VIII din satulBaraţi, com. Mărgineni, jud. Bacău

După o perioadă foarte mare de timp în care bi-bliotecile şcolare au fost tratate cu o indiferenţă crasă,iniţiativa Asociaţiei Biblioteci pentru sate, descope-rită în revista Practic, de a ne înscrie în rândul şcolilorcare pot beneficia de o donaţie de carte a părut a fi ogură imensă de aer pentru copiii şcolilor din satele Ro-mâniei. Prin primirea celor aprox. 200 de exemplarede carte copiii şcolii din Baraţi, jud. Bacău au avutocazia de a descoperi că nu sunt singuri şi că cineva segândeşte la îmbunătăţirea condiţiilor de studiu în şco-lile de la sate din România.

prof. Aniuta Neicuţescu

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 289

290

� Biblioteca şcolară „Zaharia Stancu”, loc.Roşiorii de Vede, jud. Teleorman

Donaţiile ABS însumând 500 volumeşi foarte multe reviste,

au îmbogăţit modesta noastră bibliotecăşi au adus multă bucurie copiilor.

Iniţiativa Asociaţiei de a trimite cărţi acolo undeeste nevoie a stârnit un imens ecou în primul rând pen-tru cei care au nevoie de cărţi cât şi pentru mulţi oa-meni de bine care s-au oferit să doneze din cărţile lorpentru elevii multor şcoli.

În ziua de 1 iunie 2004 elevii Şcolii cu clasele I-VIII „Zaharia Stancu” din Roşiorii de Vede, Teleor-man au invitat echipa Asociaţiei şi a revistelor săîmpartă cu ei bucuria sărbătorii.

După ce au urmărit un program artistic au vizitatexpoziţia de pictură, compuneri şi poezii, au dansat şiau desenat pe asfalt, alături de copii, invitaţii le-au dă-ruit acestora numeroase exemplare din revista cea maiîndrăgită – Cărticica Draga mea şi alte publicaţii edi-tate de trustul CASA Lux, printre care şi CărticelelePractic(e), cu ajutorul cărora se pot învăţa multe lu-cruri utile. Elevii au fost fericiţi să citească poveştile şipoeziile, să coloreze şi să rezolve jocurile din revistamult îndrăgită.

Această întâlnire a însemnat începutul unei cola-borări dintre Asociaţie şi şcoala noastră care s-a ma-terializat, din partea ABS, prin donaţia de cărţi (unnumăr impresionant de 500 volume) şi numeroase re-viste care au îmbogăţit „zestrea” modestă a bibliotecii

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 290

291

şcolare. Citindu-le, elevii şcolii noastre şi-au îmbogă-ţit cunoştinţele din toate domeniile.

Mulţumim pe această cale Asociaţiei Bibliotecipentru sate pentru minunata idee de a-i bucura pe ele-vii şi pe cadrele didactice din Şcoala „Zaharia Stancu”şi primiţi un gând bun şi plin de recunoştinţă pentrudarul făcut!

Fie ca dumneavoastră să aveţi puterea de a lu-mina ochii copiilor din alte colţuri de ţară!

Învăţătoare Mariana Pârvu

� Biblioteca comunală, şcolară si parohialădin com. Corni, jud. Galaţi

Dragă Asociaţie,Sunt o slujitoare a unei biblioteci din mediul

rural, comuna Corni, jud. Galaţi care urmăreşte săsprijine dragostea pentru lectură a comunităţii. Bi-blioteca dispune de câteva mii de volume, dar de la în-fiinţare nu s-a acordat un buget suficient pentru acumpăra cărţi, astfel cele funcţionale s-au deteriorat,multe titluri nu mai sunt solicitate şi am ajuns la undeficit mare de carte.

Datorită strădaniei dumneavoastră, a AsociaţieiBiblioteci pentru sate, am primit cu nespusă bucuriemultitudinea de volume pe care cititorii biblioteciinoastre le-au citit cu multă plăcere.

Cititorii bibliotecii noastre vă sunt profund recu-noscători, dumneavoastră, membrilor Asociaţiei, câtşi d-lui Artur Silvestri, pentru ajutorul acordat în com-pletarea fondului de carte.

Cu stimă, bibliotecară Iordana-Mirela Cristea

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 291

292

� Biblioteca Şcolii generale Găujani, jud.Giurgiu

Scrisoare de mulţumire,In anul 2004 Şcoala cu cls. I – VIII Găujani a avut

şansa de a se număra printre solicitanţii care au primitun fond de carte şi reviste editate de dumneavoastră.

Elevii şcolii noastre au fost încântaţi că au intrat înposesia acestor publicaţii. Şcoala noastră este situată pemalul stâng al Dunării, la o distanţă de 30 km de oraşulGiurgiu. Având în vedere distanţa mare faţă de oraş, lo-cuitorii comunităţii noastre au o vârstă îna i n t ată, tineriiorientându-se spre oraşele mari ale ţării.

Cadrele didactice ale şcolii sunt preocupate perma-nent pentru îmbunătăţirea fondului de carte, acesta sti-mulând interesul elevilor. Revistele dumneavoastră suntfoarte apreciate de elevii şcolii, aceştia făcând ca ele săajungă şi în rândul locuitorilor din sat.

Cu stimă şi respect,Prof. Bilcea Valentina

� Biblioteca comunală Bicaz Chei, jud. Neamţ

Toată recunoştinţa pentru efortul depus la îmbogă-ţirea patrimoniului cultural al Bibliotecii comunale BicazChei prin donarea unui număr de 138 volume de carte cese află în evidenţele bibliotecii şi care au fost de un realfolos cititorilor noştri.

Bibliotecară Barb Ghenci Maria

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 292

293

� Biblioteca şcolii cu cls. I-VIII Luncani-Măr-gineni, jud. Bacău

Am rămas surprinsă cât de repede am primitcărţile şi publicaţiile solicitate.

În urmă cu câţiva ani am găsit în revista Practic,idei pentru casă, grădină si apartament un formularde solicitare a unei donaţii de cărţi şi publicaţii, cătreAsociaţia Biblioteci pentru sate. Am completat şi amtrimis acel formular. Am rămas surprinsă că nu dupămult timp am şi primit înştiinţarea că vom primi o do-naţie de 100 de cărţi de citit şi mai multe publicaţii.

M-am deplasat la Bucureşti, la sediul AsociaţieiBiblioteci pentru sate, unde am fost bine primită şide unde m-am întors către Bacău cu coletul de cărţi sipublicaţii donate.

Pe atunci biblioteca şcolii avea cărţi foartevechi, deteriorate, pe care elevii nu le mai puteau lec-tura, aşa că donaţia de cărţi a fost binevenită pentrumicii cititori. Am primit cărţi pentru preşcolari, pen-tru ciclul primar şi gimnazial, cărţi pe care elevii leîmprumută şi acum, chiar dacă între timp s-au alo-cat fonduri pentru carte de bibliotecă şi în şcolile dinmediul rural.

De asemenea, publicaţiile primite: Casa Lux,Practic idei pentru casă, grădină şi apartament,Prac-tic în bucătărie, Draga mea au fost distribuite prinsat părinţilor elevilor care le-au citit şi au preluatunele idei practice. Revistele Draga mea pentru copiisunt şi acum material didactic preţios în raftul „Bi-bliotecă” de la grădiniţă.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 293

294

Menţionăm faptul că am mai fost invitaţi deAsociaţia Biblioteci pentru sate să primim si o altădonaţie de carte, dar nu am reuşit să ajungem la Bu-cureşti să luăm coletul.

Mulţumim pentru ajutorul acordat atunci şi spe-răm într-o bună colaborare şi pe viitor. De carteavem nevoie mereu.

Învăţătoare, Camelia Ababei

� Biblioteca comunală Drăgăneşti Vlaşca,jud. Teleorman

Biblioteca Şcolii generale din Drăgăneşti, unde aprimit, întâi, lumina cărţii Artur Silvestri, a fost dis-trusă de inundaţii, dar refăcută de marele cărturar.

Am avut norocul să mă nasc şi să muncesc în lo-calitatea Drăgăneşti Vlaşca, judeţul Teleorman careeste şi locul naşterii domnului Artur Silvestri.

Astfel am avut şansa sã îl cunosc personal, în co-pilărie, urmând cursurile aceleiaşi şcoli primare, undepărinţii dumnealui erau profesori – tatăl chiar direc-torul şcolii.

Artur Silvestri s-a remarcat încă din primii ani deşcoală prin inteligenţă, disciplină, educaţie. Era unexemplu pentru toţi ceilalţi elevi.

În anul 2005 localitatea noastră a fost afectată deinundaţii, care au distrus printre altele şi Biblioteca co-munală. Fondul de carte a fost afectat 100%. În acestecondiţii i-am cerut ajutorul lui Artur Silvestri, pentrurefacerea fondului de carte, printr-o scrisoare.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 294

295

Era la Paris. În scurt timp am primit răspunsul încare îmi spunea: “Am aflat cu mâhnire despre neno-rocirile abătute asupra satului meu de obârşie. Amaflat că biblioteca s-a distrus complet. Acest fapt m-aemoţionat în special pentru că fiind scriitor, cartea estepentru mine sensul superior al vieţii. Astfel m-am ho-tărât să contribui la refacerea acestui spaţiu de luminăsufletească şi să începem donaţiile către această bi-bliotecă”.

Ceea ce s-a si întâmplat. Am primit un număr de1200 de volume, în două transe, plus un computer şicarte de specialitate, foarte necesară utilizatorilor PC.Pe lângă acestea, ne-au fost oferite reviste: Practic înbucătărie, Practic idei pentru casã, grãdinã ºi aparta-ment, Draga mea, Cărticica Draga mea pentru copii,Casa Lux, reviste de mare folos celor ce le studiază.

Ne-am bucurat de generozitatea domnului ArturSilvestri şi sunt sigură că ne-am fi bucurat în conti-nuare, ar fi realizat multe pentru cultura română, dacăDumnezeu nu şi l-ar fi dorit acolo sus în ceruri.

După cum spunea Pr. dr. Alexandru StănciulescuBârda, „era ca un Ştefan cel Mare care încerca sãstrângă o armată... Artur Silvestri rămâne, prin faptelelui bune, prezent între noi chiar dacă pleacă pe tărâ-mul acela al vieţii fără de moarte”.

Îi vom păstra o vie amintire.Cu multă recunoştinţă,Viorica Nedelcu, bibliotecară

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 295

296

� Parohia Malovăţ, jud. Mehedinţi.

Prin donaţiile sale, Artur Silvestri a fost prezentmulţi ani în parohia Malovăţ

deşi nu ne onorase niciodată cu prezenţa fizică.Este prezent şi azi şi va fi cât voi sluji!

O preocupare deosebit de ardentă pentru ArturSilvestri a fost dotarea bibliotecilor săteşti, parohialeşi mânăstireşti. Pentru aceasta a alocat fonduri im-portante din propriul său buget, a trimis sute de coletecu mii de cărţi în toate părţile. Spera ca prin carteacare se răspândeşte în mase să promoveze cultura,bunul simţ, omenia, credinţa şi spiritul patriotic.Mare speranţă avea în tinerele generaţii şi nu mică îiera bucuria când ştia că poate face bucurie unorcopii. În acest sens a dăruit mii de exemplare din re-vistele numeroase şi cărţile de poveşti, pe care le editaDoamna Mariana Brăescu. Am primit la Malovãþmulte colete cu aceste frumoase reviste. Toţi copiiicare au venit la biserică mai mulţi ani au primit îndar câte o revistă de la Artur Silvestri şi de laDoamna Mariana Brăescu. Acestea erau citite şi demamele şi bunicile copiilor, fiindcă ele conţineau re-ţete culinare şi sfaturi practice foarte necesare orică-rui gospodar. Ba chiar şi câteva enoriaşe din parohiamea au participat la concursurile organizate de cătreredacţia revistelor respective şi au câştigat premii înbani. În felul acesta, Artur Silvestri a fost prezent înparohia noastră mulţi ani, deşi nu ne onorase nicio-dată cu prezenţa fizică. Este prezent si azi şi va fiatâta vreme cât voi sluji la Sfântul Altar Sfânta Li-

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 296

297

turghie, fiindcă i-am înscris numele în pomelnicul fa-miliei mele, alături de părinţi, bunici, rude…

Pr. dr. Alexandru Stănciulescu-Bârda

� Biblioteca parohială a Parohiei RomâneOrtodoxe din Cig, jud. Satu-Mare

Către Asociaţia Biblioteci pentru sate…După ce am aflat adresa Asociaţiei Biblioteci

pentru sate, cu foarte mare încredere m-am adresatDomniilor Voastre, celor care încercaţi să dăruiţi „apacea vie”, cartea cea folositoare tuturor.

M-am bucurat nespus de mult să aflu că sunteţi ală-turi de oamenii simpli dar cu suflet mare, că doriţi să fa-ceţi ceva pentru ei, dăruind lumină din lumina cărţilor.Poate în felul acesta vom putea opri distrugerea a ceea ceare satul nostru românesc mai frumos, limba, cântecul,portul, obiceiurile sale din care s-a născut cultura.

Vă mulţumesc din suflet pentru cărţile pe care mile-aţi trimis, cărţi care ne-au umplut sufletul de bucurie.Cărţile au locul lor de cinste în biblioteca noastră, unelefiind distribuite celor mici şi altele celor mari.

Am fost impresionat până la lacrimi când am aflattrista veste că cel ce conducea Asociaţia, Artur Silvestri,nu mai e printre noi. Regret o asemenea pierdere, deaceea spun: „şi acum ochii mei vor fi deschişi şi urechilemele vor fi cu luare aminte la rugăciunea ce se va facepentru el”.

Cu îmbrăţişări duhovniceşti,Părintele Ioan din Ardeal

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 297

298

Artur Silvestri: Noi trebuie sã neobiºnuim sã facem binele

sub orice formã12

- Fragmente -

Cum să nu le dai cărţi? Este ca şi cum le-ai da pâine!

Artur Silvestri

Reporter: Cred că o activitate aşteptată era şi ceafilantropică de natură culturală, pe care aţi iniţiat-oîncepând cu 2004 şi aţi intensificat-o.

Artur Silvestri: Am intensificat-o într-o anumitămăsură, cât s-a putut. Uneori, până dincolo de puterilecâtorva oameni, câţi lucrează acum alături de mine înaceastă „slujire voluntară”.

Reporter: Donând mii de cărţi la biblioteci jude-ţene, comunale, mânăstireşti. De ce aţi făcut asta ?

Artur Silvestri: Dacă aş răspunde simplificat, aşspune că aceasta este atitudinea firească a oricărui in-telectual român.

12 Interviu realizat de Anca Bãrbulescu în octombrie 2005 ºi publicat învol. „Nu suntem singuri“, Editura Carpathia Press, Bucureºti, 2006, pag. 49 ºiurm.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 298

299

Eu sunt scriitor şi faptul însuşi că literatura înlimba mea trebuie să stăruie şi să se propage pretutin-deni – şi mai cu seamă în stratul sănătos, aflat încă înafara viiturilor – însemnează însăşi nădejdea de aexista şi în viitor.

Dar, pe lângă acestea, cu mine s-a întâmplat un pro-ces de clarificare curios: eu am stat aproape zece ani într-o retragere voluntară din viaţa publică. Mi-am impus săstau deoparte, să mă ocup de altele şi să încerc să înţeleglumea ce mă înconjura, cu aparenţa ei convulsivă.

Reporter: A fost un declic, sau, pur şi simplu, o ati-tudine?

Artur Silvestri: Poate că a fost o potrivire, pentrucă nimic nu e întâmplător.

Dar, mai apoi, la un moment dat, într-un momentde răscruce al vieţii mele despre care mi-e foarte greu săvorbesc, a intervenit ceva, ca o chemare către o misiune;ea se desfăşoară pentru că trebuie să se desfăşoare şi suntfapte pe care le duc până la capăt tocmai pentru că tre-buie să le duc până la capăt.

Eu nu aş spune filantropie, deşi este o noţiune ce seîntrebuinţează. Eu aş spune altceva şi anume că noi tre-buie să ne obişnuim să facem binele sub orice formă. Şisă fim aducători de pace, nu de dezbinare. Dezbinareavine de la diavol.

Reporter: Atunci aş putea să spun că Binele efoarte mult prezent în viaţa dvs., mai ales în anul 2005.

Artur Silvestri: Dumneavoastră aţi spus-o, nu eu.Dar de aceasta cred că avem nevoie: în fiecare zi, săfacem orice fel de bine, cât de mărunt ni se pare că este.

Reporter: Binele este şi faptul că aţi făcut Asocia-ţia Biblioteci pentru sate.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 299

300

Artur Silvestri: Ideea însăşi de asociaţie areîntr-însa ceva religios. Asociaţie înseamnă o strân-gere-de-oameni-împreună ca să facă oricât vor puteapentru alţi oameni, aproape toţi necunoscuţi.

Reporter: Dar această strângere de oameni îm-preună înseamnă şi o strângere de volume pe care ledonaţi.

Artur Silvestri: Da, înseamnă multe volume, săştiţi.

Reporter: Chiar peste 150.000 de publicaţii.Artur Silvestri: Peste două sute şi ceva de mii

sunt în momentul acesta. Şi am donat peste 20.000 decărţi.

Reporter: Donate la bibliotecile judeţene, săteşti,parohiale, mânăstireşti.

Artur Silvestri: Da, în toate părţile. Am dăruitcărţi la peste 350 de biblioteci comunale şi şcolare şi deparohie, în toată ţara, dar mai ales în regiunile celemai sărace, unde cartea este aşteptată ca mirodeniileîn Evul Mediu.

Reporter: Este o satisfacţie mare?Artur Silvestri: Este mai mult decât satisfacţie,

căci nici nu vă închipuiţi ce sentiment uimitor princomplexitate capeţi în acest fel. Întâi de toate, vezi cume România: o vezi şi te emoţionezi. Cum să nu mă emo-ţionez când citesc o scrisoare de la o profesoară de en-gleză, dintr-un sat de lângă Tg. Mureş, care-mi spunecum vin copiii la ea acasă, să citească din cărţile ei.Cum să nu le dai cărţi? Este ca şi cum le dai pâine.

Iată ce însemnau donaţiile de cărţi pentruArtur Silvestri: emoţie, bucuria împlinirii Fapteibune şi încredere în viitorul României tainice.

cap IV ABS integral:Layout 1 20.11.2009 17:20 Page 300

SPRIJIN PENTRU DONAÞIICULTURALE

Aceastã Românie Tainicã lucreazã ºi în cele din urmã va birui.

Artur Silvestri

C A P I T O L U L V

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 301

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 302

303

Colecþia Bucur ChiriacO donaþie în „oglinzi paralele“

Artur Silvestri era foarte bucuros când des-coperea, sub zgura vremurilor urâte, oa-

meni frumoºi sufleteºte, oameni generoºi,talentaþi, sensibili.

Generozitatea, hărnicia, cumpătarea, credinþacurată a oamenilor obiºnuiþi, nu a elitelor ºi vede-telor, erau pentru el semne ale existenþei ºi persis -ten þ ei României Tainice în istorie, în pofidavremurilor tulburi ºi vrăjmaºe, ceea ce îl umpleade speranþa că nu e totul pierdut ºi avem încă spe-ranþa unui viitor ca popor, ca neam.

Astfel de semne ale României Tainice eraudonaþiile culturale ºi de aceea se oferea să ajute laîndeplinirea lor. În România totul este dificil dinmomentul în care ai de-a face cu o instituþie destat ºi cu proceduri birocratice, chiar pentru a da,a dona ceva. De aceea, familia Marieta ºi BucurChiriac a avut nevoie de competenþa ºi sprijinul luiArtur Silvestri pentru a reuºi să-ºi doneze colecþiade artă, în condiþii corecte Bibliotecii Judeţene„Vasile Voiculescu“ din Buzău.

O donaþie reflectată apoi, în scris, atât deArtur Silvestri cât ºi de Bucur Chiriac, de fiecareîn felul său, dar onest... În „oglinzi paralele“.

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 303

304

Artur Silvestri

O parte din România Tainică

- Fragmente-

Contrar a ceea ce se crede, România Tainicăeste incalculabil mai demnă de a fi ţinută minte şimai bogată prin atitudini, gesturi şi chipuri exem-plare decât „Româniile de suprafaţă“ şi decât „ţarasimplificată“, născocită pentru vitrină şi pentru crea-ţia de realităţi fictive ale „jucăriei circulare“ ce nău-ceşte mulţimile şi le împinge în haosul fără viitor.

Ocazia acestei cărţi este o danie, de fapt o „Co-lecţie de artă românească“ adunată de proprietari înmai bine de cincizeci de ani printr-o impresionantăstăruinţă, prin nenumărate privaţiuni şi reţineri care,toate, au însemnat supunerea la un scop superior şila o idee înaltă ce se înţelege rar şi se preţuieşte şi mairar. Ea este, deopotrivă, istoria unui vis: căci dona-torii de azi au nădăjduit întotdeauna că vor apucaziua când rodul eforturilor se va traduce într-un darcătre locul de unde se trag şi pentru cei care, în vii-

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 304

305

tor, ar putea să le pomenească „numele bun“ şi să-lfacă, aşa cum şi merită, de neuitat.

Povestea acestei danii va trebui spusă odată înamănuntele vieţilor exemplare ce ne sunt trebuin-cioase ca model şi cu mai multă materie decât miculcompendiu încercat aici. Căci, la drept vorbind, Ma-rieta şi Bucur Chiriac sunt doi oameni obişnuiţi, cene sunt contemporani. El a fost muzeograf, apoifuncţionar de editură şi de minister, a scris cărţi depoezii şi de călătorie; ea a fost profesoară. Şi-au pier-dut fiica în tinereţe şi această tragedie cumplită i-apecetluit pentru toată viaţa. Au avut „casa deschisă“ani de zile, primind întotdeauna pictori, scriitori,lume culturală diversă, o mică utopie de Bucureştide altãdată pe care am înfăţişat-o, atât cât m-am pri-ceput, în Tablou imaginar de familie, unul din volu-mele din Memoria ca un concert baroc. Acum suntbătrâni şi bolnavi. Îi cunoscusem odinioară dar anila rândul nu i-am mai întâlnit, în vremea când eumă retrăsesem cu totul din realitatea cotidiană; pânăcând mi-au deschis uşa ca să îmi ceară să îi ajut sănu fie zvârliţi în stradă de către noii stăpâni.

Era, cred, prin anul 2002, când isteria redo-bândirilor (de fapt o uriaşă afacere controlată dearipa economică a Marii Cârdăşii româneşti) înce-puse să-şi arate cele dintâi urmări catastrofale. Casaunde locuiau de zeci de ani – şi unde se adãposteacolecţia strânsă cu sacrificii şi adeseori chiar şi cupreţul pâinii luate de la gură – era aşezată pe stradaPovernei, aproape de Piaţa Romană, la câteva străzide clădirea unde locuim; o zăream uneori searacând ieşeam împreună cu Mariana Brăescu să luăm

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 305

306

aer, după zilele nesfârşite şi grele de trudă neimagi-nabilă, înhămaţi la jug ca să câştigăm bani şi să ră-mânem liberi şi răzeşi.

Povestea lor era dramatică prin efect, însă detot obişnuită pentru mine care ştiam cu precizie cumse împroprietăresc grupurile de gangsteri cu gulerealbe în climatul de jaf dezlănţuit al zilei de azi: îi te-rorizau nişte redobânditori care, după ce îi chema-seră în judecată şi câştigaseră după tipic, îianunţaseră recent că nu îi mai pot păsui şi că tre-buie să plece oriunde vor vedea cu ochii. Nu lipseau,bineînţeles, ameninţările prea puţin voalate şi niciincursiunile de ţigani spărgători, tocmiţi în scopuldescurajării. Devenise, deci, evident că nu se maiputea face nimic decât să se obţină cât se putea maimult – nu numai îngăduinţă – de la jefuitori şi să seajungă la o învoială. I-am sfătuit să îi convoace la oşedinţă de tratative şi aşa au făcut, sosind şi euacolo, la câteva minute după ei. Când au văzut cucine au de-a face, redobânditorii şi-au dat seama căo să trebuiască să vâre adânc mâna în buzunar şi,după câteva propuneri inacceptabile, au hotărât săplãtească o sumă de răscumpărare impresionantăpentru imo biliarul de atunci; în acest fel, am pututsă-i îndrum să-şi cumpere un apartament lângă Par-cul Kiseleff şi să rămână şi cu o sumă folositoare lanevoie.

Atunci am aflat şi ceea ce îi chinuia tot atât demult ca şi acest episod: de câţiva ani, încercau sădoneze colecţia lor de artă (o comoară ce cuprindeapeste 250 de picturi splendide, nume mari, sute dedesene şi grafică având aceeaşi însemnãtate, sculp -

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 306

307

turi, icoane pe lemn şi pe sticlă, măşti, ceramicăfoarte diversă, mobilier vechi, ţărănesc etc.) cătreOraşul Buzău ori către Episcopia Buzăului. Încer-caseră şi la Muzeul din Ploieşti, unde Bucur Chiriacfusese angajat cu mulţi ani în urmă, însă fără niciun rezultat pozitiv: pretutindeni răspunsul se tradu-cea printr-o ridicare din umeri ori, în rare cazuri, înpromisiuni vagi de unde nu se alegea decât praful.

Cel mai mult îi amărâse nepăsarea buzoienilor,unde el ar fi vrut, totuşi, să lase ceea ce a adunat,căci se născuse acolo, într-un cartier sărac, şi se gân-dea că spiritului Locului îi este dator şi atunci cândnu va mai fi pe Pământ. Stăruinţele au continuat şianul trecut, pe la mijlocul verii, am izbutit să ajun-gem la o înţelegere cu Primăria (condusă acum deun bărbat cu minte clară, de fapt un gospodar) şi me-canismele de donaţie, acceptate în sfârşit, s-au pus înmişcare. Spun mecanisme fiindcă procedurile suntlaborioase şi s-au întins pe multe luni, abia în-cheindu-se acum, când darul e făcut, piesele sunt pre-gătite să se expună în Muzeu şi mai rămâne doarcontractul în formă autentică de semnat, o simplăformalitate ce se va face curând. Pe acesta l-am re-dactat eu şi am avut grijă să existe clauze sângeroasede revocare a donaţiei, căci am experienţa sinistră aColecţiei Dimitrie Ghiaţă, care, conservată pe locpână în ’90, astăzi este practic dispărută acum, iarclădirea – donată odată cu colecţia stă goală şi ne-locuită pe o stradă în Cartierul Cotroceni până cândi se vor şterge urmele cu totul prin vânzarea clădiriişi evaporarea definitivă a tablourilor, astăzi în modformal doar strămutate. Am rămas stupefiat aflând

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 307

308

despre acest episod atunci când nepoata pictorului(scriitoarea Wanda Ostap, soţia lui Francis Dessart,de la Bruxelles, autorul Reconquistei şi al cărţii des-pre Gandhi, editată de mine nu prea demult) mi-aarătat situaţia şi dosarul de presă (masiv, însă inutil)şi am recitit împreună contractul încheiat neglijent în1962, şi lipsit cu totul de orice capacitate de recu-zare, ceea ce o face să aibă mâinile legate şi pe ea şipe orice alt posibil intervenient, indiferent cine arputea fi acesta; urmaş, autoritate ori cetăţeni revol-taţi de nepăsarea sau atitudinea prădalnică a Statu-lui iresponsabil.

Tulburător în cazul Marietei şi al lui Bucur Chi-riac, doi oameni de o bunătate uimitoare, mai esteîncă un fapt: ei şi-au păstrat pentru ei, şi, poate, pen-tru zile negre, doar câteva tablouri de care nu se potdespărţi; şi câteva cărţi. Restul a fost dăruit; o avere.1

17 noiembrie 2006, Sfântul Grigore Taumaturgul şiCuviosul Lazăr Zugravul

1 Artur Silvestri, O parte din România Tainicã, în vol. „Danie“, „loc“ ºi„bunã-voire“ - Cuvinte de folos ºi gânduri la un dar de preþ din ziua de aziadunate ºi rânduite de Artur Silvestri - Editura INTERMUNDUS, Bucureºti,2006, p 5

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 308

309

Bucur Chiriac

Mărturisire de suflet- fragmente-

Pentru mulţi dintre prietenii lui Artur Silvestri, pecare i-a iubit pătimaş, le-a înţeles durerile şi suferin-ţele, ca nimeni altul, am fost şi eu, un copil, care avăzut în el un sfătuitor şi un duhovnic, care a vegheatşi a vibrat pentru împlinirea unor destine ale vieţiinoastre atât de chinuitoare şi am fost loviţi de brumeleşi zăpezile care ne-au înăbuşit nu o datã sufletele şi amdevenit sclavii unei societăţi strâmbe şi nedrepte.

Artur Silvestri a fost un mare vizionar, un cerce-tător erudit, un filozof, care s-a adaptat la izvoarele ne-secate ale românismului, cu o pasiune şi o dăruire deneegalat. El a scotocit cu pasiune, acribie şi compe-tenţă cotloanele cele mai adevărate şi sigure ale exis-tenţei noastre, a fost un promotor al religiei, alarheologiei, al artei şi literaturii, acoperind cu pasiu-nea sa de cercetător, toate aspectele existenţei noastre,în acest spaţiu mioritic, hărăzit nouă de Dumnezeu.

După întoarcerea din străinătate, după pensiona-rea mea în 1995, aflând că bunul meu amic, prosperul

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 309

310

om de afaceri, Artur Silvestri, după mai multe tăceri şiezitări, după retragerea lui de la Luceafărul, mi-amfăcut curaj, într-o zi de iunie 1996, am deschis poartametalică a imobilului ce avea curtea plină de ghivececu flori şi multă verdeaţă şi am bătut sfios la uşa bi-roului lui Artur Silvestri. Am început să-i povestesc ne-cazurile prin care am trecut în ultimii 5-6 ani şi maiales că trebuie să eliberez urgent casa de pe Povernei,retrocedată în stil mafiot de justiţie unei aşa zise moş-tenitoare, cu toate că eu eram acum proprietar cu acteîn regulă.

Ajunsesem disperaţi fiindcă ni se pusese în vederesă părăsim casa în termen de 15 zile. Ne-am consultatcu Artur, îngerul nostru păzitor, care s-a alertat, a venitla noi acasă, a mai privit odată colecţia de peste 250 delucrări de pictură, sculptură, ceramică, mobilier,icoane pe sticlă, artă populară valoroasă şi când avăzut şi curtea vraişte, Artur a sărit în sus spunându-ne: „În aceste condiţii nu se poate trăi, trebuie imediatsă acţionăm, noi, eu şi cu soţia, cu firma noastră imo -biliară să luăm o hotărâre imediaţă. Vom solicita cola-boratorilor noştri să caute în tot Bucureştiul o casăadecvată şi singuri în curte, pe care s-o transformăm înCasă memorială, undeva în zona centrală, la parter.”A plecat de la noi, cu sufletul înnegurat, necrezând căîn zilele noastre se mai pot face asemenea abuzuri cri-minale.

Chiar în aceeaşi zi, am mers să găsim o rezolvare.M-a sfătuit să primesc cei 35000 de dolari despăgubirecu gândul să găsim o altă locuinţă. Cu maşina lui amcăutat în tot Bucureştiul, dar nu am găsit mai nimic.Atunci a venit cu o ideie salvatoare: „Dragă Chiriţă,

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 310

311

apelăm tot la concetăţenii tăi, la Buzău, oraşul tăunatal. O asemenea colecţie ca a voastră, trebuie să gă-sească un loc corespunzător acolo în urbea ta natală.“

Am început demersurile la Buzău. Mi s-au pro-pus fel de fel de rezolvări şi mai multe locuri unde ammers singur sau cu Artur. Mai mulţi oameni de bine şicare au înţeles care este importanţa unei asemenea do-naţii, în frunte cu directorul Bibliotecii Judeţene VasileVoiculescu, ocazie unică de îm bo gãţirea patrimoniuluicultural buzoian, m-au sprijinit... Astfel s-a ajuns laMuzeul Judeţean unde în final ni s-a oferit o singurăsală încăpătoare, de 150 mp, nu două săli, cum fusesevorba la început.

Am fost nevoiţi să acceptăm şi cu microbuzul pusla dispoziţie de Artur am adus exponatele la Buzău.Artur Silvestri, a venit la Buzău, în două rânduri, spe-cial să ducă tratativele cu reprezentanţii Primăriei pro-punând un contract de donaţie, acceptat de ambelepărţi. Pe 15 decembrie 2006, a avut loc deschidereaoficială a colecţiei, un adevărat eveniment cultural, înprezenţa reprezentanţilor instituţiilor locale şi a unuipublic de peste 400 persoane... De la Bucureşti pelângă artizanul acestui eveniment, Artur Silvestri, auvenit Vasile Parizescu, preşedintele colecţionarilor deartă din România, artişti plastici etc.

Evenimentul a fost un adevărat regal, unic, iarArtur Silvestri prin cuvântul său a fost magistral şi în-delung aplaudat. I-am rãmas pentru totdeauna recu-noscãtori.

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 311

312

Bibliotecii poetului Gh. Tomozei i-agăsit adăpost la Domneºti-Argeº.

Artur Silvestri a insuflat ideea, a „dat sfoară înþară“ pe internet pentru a găsi locaþia, a asistat sem-

narea actelor de donaþie. Iată mesajul lui:

From: Artur Silvestri <artur.silvestri.contacte @gmail.com>Subject: o propunereDate: Tuesday, February 19, 2008, 8:55 PM

Trimit aceasta scrisoare circularã cãtre oamenicare pot face o propunere, pot aduce o soluþie sauchiar pot ajuta.

Dna Cleopatra Lorinþiu, scriitoare de seamã,vãduva lui Gheorghe Tomozei, doreºte sã facã o do-naþie de 1200 – 1500 cãrþi din biblioteca rãmasã dupãdispariþia poetului, constituind „Fondul de carte Ghe-orghe Tomozei“, cãruia i se vor adãuga pe parcurs ºialte cãrþi dar ºi unele documente. Fiind o apropiatã aMarianei Brãescu, mi-a cerut sã îi recomand un „loc“unde donaþia sã fie ºi utilã ºi bine primitã, adicã sãajute la ceva. Ce ar fi de dorit, ca ºi biblioteca unde sedoneazã cãrþile sã primeascã numele scriitorului.

M-am gândit cã putem gãsi o gazdã bunã pentru

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 312

313

acest gen de binefacere iar gândul acesta vi-l îm-pãrtãºesc; sunt gata sã particip ºi eu, pe cât pot, ca sãse realizeze cu bine o aºezare favorabilã pentru acestecãrþi ºi aceste documente.

Când puteþi - ºi dacã doriþi - aº ruga sã-mi daþiun semn.

Dr. Artur Silvestriwww.artur-silvestri.com

Cleopatra Lorinþiu

Seară de octombrie

Când Artur Silvestri mi-a vorbit întâia oară desprepreocuparea sa de a ajuta dezvoltarea bibliotecilor să-teşti, am avut străfulgerarea de gând de a face o bi-bliotecă într-un sat care să poarte numele poetuluiGheorghe Tomozei. Mărturisesc că eram la capătulunor încercări eşuate deja şi foarte demoralizatoare dea consolida memoria acestuia în zona lui de obârşie,anume Argeş.

Mă preocupa oraşul Piteşti unde fusese redactorşef la revista de cultură Argeş sau chiar CâmpulungMuscel care îi fusese atât de drag şi unde îşi încropiseun minuscul loc pentru scris, o cameră doldora decărţi şi zece metri de grădină, devastată de altfel de va-cile şi oile vecinilor.

Artur Silvestri a început să pună întrebări îndreapta şi în stânga, a transmis o circulară prin reţeauaAsociaţiei pentru Patrimoniu explicând intenţia mea

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 313

314

de a crea o bibliotecă sătească, în stare să păstrezesemnele poetului şi care să îi poarte numele.

O parte din mesajele care s-au purtat pe aceastătemă chiar le-am inserat în cartea pe care i-am dedi-cat-o2, pentru că ele ilustrează nu doar buna intenţiedar şi tenacitatea, capacitatea de a insista şi de a nudezarma în faţa mentalităţii generale, delăsătoare aşzice, cum el însuşi remarca.

Într-un moment în care instituţiile statului seevidenţiază prin absenteism şi lipsă de proiect, ArturSilvestri demonstra ce înseamnă responsabilitate şideopotrivă asumare.

Până la urmă, cei aleşi au fost inimoşii profe-sori de la Fundaţia «Pietrele Doamnei» din satul ar-geşean Domneşti, Ion C. Hiru şi George Baciu, aşacă o parte din cărţile poetului dar şi rafturile care i-au fost aproape o viaţă întreagă au luat drumul Ar-geşului, în sfârşit.

Artur Silvestri a insistat ca actul (simbolic) dedonaţie să fie semnat chiar la sediul Asociaţiei sale,şi asta s-a petrecut într-o seară de octombrie. Înaceeaşi noapte el mi-a trimis prin internet cele câ-teva fotografii făcute, fotografii cumva grăbite, încare noi toţi suntem aşezaţi în picioare, lângă uşă,căci toţi aveam ceva de făcut în acea seară.

O, cum aş fi putut să îmi închipui că avea săfie ultima noastră întâlnire…

2 Cleopatra Lorinþiu, Artur Silvestri. Vocaþia Cãii Singuratice, EDITURACARPATHIA, 2009

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 314

315

Sponsorizări pentru publicaþii ºievenimente culturale

Din discreþie, modestie, sau dintr-un preceptmoral creºtin, când faci bine, să nu te lauzi, Artur Sil-vestri nu spunea ce ajutoare băneºti acorda unorconfraþi sau altor persoane aflate în nevoie, nici cumajuta material, diverse publicaþii sau evenimente cul-turale. Astfel, e foarte onorant pentru el să primimacum, postum, semnale de recunoaºtere de la unelepersoane care au primit astfel de sprijin, în scopumanitar sau cultural, de la Artur Silvestri.

� Iată, de exemplu, o scrisoare surprinzătoare,primită de d-na Mariana Brăescu Silvestri de departe,în aprilie 2009, care vorbeºte despre sponsorizarea decătre Artur Silvestri a unui concurs al Uniunii Inter-naþionale a Femeilor, din Atlanta.

Stimata mea Doamna Mariana Brãescu SilvestriCristos a Înviat!

Aceste rânduri vin târziu deºi în gând ºi in inimã le-am purtat de când dintre noi s-a dus regretatul maestruArtur Silvestri.

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 315

316

Cuvintele sunt greu de scris în astfel de circumsta-nþe pe care le simþim nedrepte ºi greu de cuprins în minteºi inimã. Vã rog sã le acceptaþi ca pe firave flori pentrutristeþea familiei la neaºteptata pierdere.

Sunt Smaranda CAZAN-LIVESCU, professor,trãind în diaspora din 1987, fondator ºi Preºedinte alUniunii Internaþionale a Femeilor Române, UNI-FERO, Inc.

Am avut onoarea sã primesc din partea domnuluiProfesor Artur Silvestri ºi a Asociaþiei pentru Patri-moniul Românesc, trei premii în bani pentru copiii careau câºtigat locurile de frunte în competiþia artisticã de-dicate Mamei, din cadrul Conferinþei 2008 de la VatraDornei.

Tot pentru acel eveniment, cu bucurie am benefi-ciat si de cãrþi deosebite elaborate de dumneavoastrã ºide domnul Artur Silvestri.

În Bucureºti am fost onoratã sã pot sta de vorbãcu maestrul Silvestri vreme de douã ore ºi mai binedespre întâmplãrile lumii ºi neîntâmplatele ei. Un uni-vers omenesc deosebit care m-a marcat pentru tot-deauna prin deschiderea spre înþelegere ºi ajutor cãtresemeni. În acele momente am fost încurajatã sã pr e -gãtesc volumul de poezie pe care altfel nu aº fi avut cu-rajul sã îl fac vizibil. Am trimis câteva poeme. Apoi …a rãmas un vis.

Cu deosebite sentimente,Prof. Smaranda CAZAN-LIVESCUwww.unifero.org

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 316

317

Fondurile Documentare ºiMemorialistice - soluþii iniþiate de

Artur Silvestri pentru apãrareaPatrimoniului cultural

Artur Silvestri avea o durere efectivă văzând, demulte ori, risipa ºi distrugerea unor valoroase docu-mente istorice cu valoare memorialistică, manuscrisecu valoare literară, etc., din nepăsarea ºi indiferenþamoºtenitorilor, sau din insuficienta informare asupravalorii lor, cazuri adăugate la cele de forþă majoră careau distrus atât de mult în România.

Crearea Fondurilor Documentare ºi a FondurilorNaþionale pentru Memorialistica Literarã era anu-nþatã în publicaþia Analize ºi Fapte astfel:

� Iniþiativa creãrii unor Fonduri Documentare încadrul Bibliotecilor Judeþene – a fost luatã, în cadrulARP, de dl. Profesor Artur Silvestri care a propus con-stituirea unor „fonduri“ cu acest obiectiv cãtre maimulte biblioteci aflate în oraºele reºedinþe de judet. Celdintâi Fond Documentar Artur Silvestri s-a constituitîn anul 2005 la Biblioteca Judeþeanã „I.A. B a -ssarabescu“ din Giurgiu ºi cuprinde o donaþie deaproape 500 de manuscrise ale unor scriitori românimoderni, dintre care cele mai valoroase piese sunt cele

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 317

318

ce conþin texte edite ºi inedite de Marin Preda, NichitaStãnescu, Ion Lãncrãnjan, Paul Anghel etc. (aflate an-terior în proprietatea d-lui Prof. Artur Silvestri)3

� „Fondul Naþional pentru Memorialisticã Li-terarã“

Crearea „Fondului Naþional pentru Memoria-listicã Literarã“ se datoreazã întâlnirii de concepþiiºi voinþe a iniþiatorului acestuia (dl. Prof. Artur Sil-vestri) ºi administratorului ºi deþinãtorului acestuiFond, Biblioteca Judeþeanã „I.A. Bassarabescu“ dinGiurgiu, prin Directorul acesteia, poetul, scriitorul ºipromotorul cultural care este Ion Gaghii. Consti-tuirea Fondului a pornit de la o idee anunþatã pu-blic cu mai mult timp înainte. Motivul principal alamânãrii a fost schimbarea concepþiei iniþiale ºi, im-plicit, îmbogãþirea acestuia. Astfel s-a ajuns de laideea ca în cuprinsul Fondului sã fie admise numaimanuscrise memorialistice ale scriitorilor românicontemporani la ideea integratoare ca acesta sã cu-prindã nu numai manuscrise ci ºi cãrþi de memoria-listicã apãrute astãzi ºi ieri, dar, în acelaºi timp, ºi„memorii“ de orice întindere ale unor oameniobiºnuiþi. Modificarea de concepþie face astfel caorice studiu sistematic al „fenomenului memorialis-tic“ sã nu fie posibil fãrã o consultare a „documen-tarului“ aflat în Biblioteca Judeþeanã din Giurgiu.

3 Publicaþia Analize ºi fapte www.analize-si-fapte.com

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 318

319

� Scrisoarea dlui director Ion Gaghii cãtreAsociaþia Românã pentru Patrimoniu este o măr-turie, care completeazã actul de donaþie a lui ArturSilvestri

Marele cărturar Artur Silvestri a intenţionat să în-fiinţeze aici, la Giurgiu, în cadrul Bibliotecii Judeţene„I. A. Bassarabescu”, două arhive originale:

– Fondul documentar „Artur Silvestri”– Fondul Naţional de Memorialistică Literară.Din păcate, timpul nu a mai avut răbdare şi

aceste proiecte s-au năruit instantaneu. Deţinem, însă,din Fondul documentar „Artur Silvestri”, volumul I,integral. Alăturat, vă trimitem o copie a Actului de do-naţie.

Uriaşă este, însă, corespondenţa lui Artur Silvestricu subsemnatul, pe numeroase teme de maxim inte-res, aceasta fiind publicată în săptămânalul „Cuvân-tul liber” şi revista „Libris”. Ea singură ar puteaconstitui un volum consistent pe care, dacă mă vaajuta Dumnezeu, îl voi publica până la finele acestuian. ..

Sunt sute de pagini vii, trepidante, pline de înţe-lepciune şi spirit novator.

Studierea lor cere răbdare şi timp. Mult timp.Avem, de asemenea, zeci de imagini cu Artur Silvestri,zeci de articole ale sale şi imagini semnificative de lafestivităţile dedicate decernării premiilor ARP.

Cu prietenie,Ion Gaghii

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 319

320

cap V Sprijin ptr donatii:Layout 1 20.11.2009 17:23 Page 320

321

Momente de la decernarea premiilor ARP

Artur Silvestri.Aurel Sasu, critic ºiistoric literar ºiLucian Hetco,scriitor, editorrevista Agero,Germania

Artur Silvestri ºipoetul Grigore

Mãrãºanu

Artur Silvestriînmânând premiulcineastului IoanGrigorescu

322

P.S. EpiscopVincenþiuPloieºteanu,Mariana Brãescuºi Artur Silvestri

Artur Silvestri şiSabin Bodea, poet,director al revistei

“Viaţa de pretu -tindeni”, Arad

323

Artur Silvestri cudir. muzeuluiAstra Sibiu,Corneliu Bucur

Artur Silvestriîmprreunã cu Ilie

Purcaru, poet,publicist

Artur Silvestriîmpreunã cu

scriitorul AndreiVartic

324

Artur Silvestri împreunã cu Ion Rotaru, critic şi istoric literar

Artur Silvestri împreunã cu Pr. dr. Alexandru StănciulescuBârda, scriitor, editor, Malovăţ-Mehedinţi

325

Artur Silvestri împreunã cu Ioan Opriş, specialist înmuzeografie

Artur Silvestriîmpreunã cu Ion

Ghinoiu, etnolog,Bucureşti

326

Artur Silvestri împreunã cu Dan Zamfirescu,teolog, bizantinolog, editor

Gabriel Strempel, istoric, filolog, bibliograf, membru deonoare al Academiei Române

327

Artur Silvestri împreunã cu Ion Hangiu, istoricliterar

Artur Silvestriîmpreunã cuAdrian Dinu

Rachieru,sociolog, prof.

univ.,Timişoara

328

Artur Silvestri împreunã cu Bucur Chiriac, scriitor,colecţionar de artă

Artur Silvestri împreunã cu Pavel Panduru, istoric,promotor cultural şi cercetător al istoriei locale,

editor, Prigor, Caraş-Severin

329

Artur Silvestri împreunã cu poetul Radu Cârneci

Ion Gaghii,directorulBiblioteciiJudeţene „I.Basarabescu”,directorulpublicaţiei„Cuvântul liber”,Giurgiu

330

Artur Silvestri împreunã cu Ilie Rad, istoric literar, editor, Cluj-Napoca

Artur Silvestri împreunã cu Prof. IonSandu, cercetător, inventator, autor anumeroase lucrări ştiinţifice,monografii, Iaşi

331

Artur Silvestri împreunã cu Julia Maria Cristea, scriitoare,Viena

Poetul basarabean Grigore Vieru şi Andrei Vartic, scriitor,publicist, cercetător

332

Artur Silvestri împreunã cu scriitorul Nicolae Dragoº

Artur Silvestri împreunã cu Nicolae Georgescu, scriitor,cercetãtor, reputat eminescolog

333

Artur Silvestriîmpreunã cu

Mihai Ungheanu,personalitateimportantã a

istoriei noastreliterare, fostparlamentar

Artur Silvestri împreunã cu istoricul dacolog Gheorghe Iscru

334

Artur Silvestri împreunã cu scriitorul Miron Ţic, Hunedoara

Artur Silvestriîmpreunã cuVirgiliu Radulian,prof. univ.

335

Artur Silvestri împreunã cu Alex AndruOproescu, cercetător si istoric literar, Buzău

Artur Silvestriîmpreunã cu DumitruVatamaniuc, critic şiistoric literar,membru de onoare alAcademiei Române

336

Theodor Codreanu, scriitor, eseist, critic literar, Huşi,Andrei Vartic, Nicolae Dabija şi Lucia Olaru Nenati, poetă,prozatoare, eminescolog

Artur Silvestri împreunã cu TeodorVârgolici, istoric literar

338

ARTUR SILVESTRI - OPERA TIPĂRITĂ

I. PROZA

1. Artur Silvestri – APOCALYPSIS CUM FIGURIS –Şapte nuvele fantastice şi un epilog – Editia I - Editura CAR-PATHIA PRESS, Bucuresti, 2003

Ediţia a II-a – Editura CARPATHIA PRESS, Bucuresti,2005

2. Artur Silvestri – „Perpetuum mobile“ – Piese improvi-zate pentru violoncel şi oboi – Editura CARPATHIA PRESS,Bucuresti, 2005

II. ISTORIA CULTURII, ESEISTICĂ

1. Artur Silvestri – Arheologia unei ore – 1886, de SfinţiiVoievozi • Eminescu la Mânăstirea Neamţ – Editura CAR-PATHIA PRESS, Bucuresti, 2003

2. Artur Silvestri – Modele şi exemple – Un cărturar al re-ligionarului: Nicolae C.

3. Artur Silvestri – Misterul fructului – O fabulă despresoarta manuscriselor pierdute – Editura CARPATHIA PRESS,Bucuresti, 2004 (Însemnãri despre literatura basarabeanã deGeorge Baldovin-pseudonim)

4. Artur Silvestri – RADIOGRAFIA „SPIRITULUICREOL“– Cazul Miron Radu Paraschivescu – Editura CAR-PATHIA PRESS, Bucuresti, 2004

5. Artur Silvestri – Arhetipul călugărilor sciţi – Eseuri des-pre „Bizanţul paralel“– Editura CARPATHIA PRESS, Bucu-resti, 2005

339

6. Artur Silvestri – Regula chiliei luminate – Gânduri răz-leţe despre Mitropolitul Tit Simedrea – Editura CARPATHIAPRESS, Bucuresti, 2005

7. Artur Silvestri – Fabula căii singuratice – Elemente deistorie culturală apocrifă – Editura CARPATHIA PRESS, Bu-curesti, 2005

8. Artur Silvestri – Intermundii – Vise despre forme şi cu-lori – Editura CARPATHIA PRESS, Bucuresti, 2005

9. Artur Silvestri – MODELUL ” OMULUI MARE” –Zece Convorbiri de amurg cu Antonie Plămădeală urmate deDouăzeci şi opt de scrisori de altădată – Ediþia I: Editura CAR-PATHIA PRESS, Bucuresti, 2005

Ediþia a-II-a revizuită şi adăugită Editura CARPATHIAPRESS, Bucuresti, 2008

10. Artur Silvestri – REVOLTA „FONDULUI NECON-SUMAT” – cazul Zaharia Stancu, Editura CARPATHIAPRESS, Bucuresti, 2005

11. Artur Silvestri – Semne şi peceţi – Şapte lecţii despre„originism“ – Editura CARPATHIA PRESS, Bucuresti, 2005

12. Artur Silvestri – Vremea seniorilor – vol. I. Scrisori dealtădată de la ierarhi şi cărturari bisericeşti – Editura CAR-PATHIA PRESS, Bucuresti, 2005

13. Artur Silvestri – Memoria ca un concert baroc – vol. I.Povestiri reale şi imaginare din Lumea-de-Nicăieri – EdituraCARPATHIA PRESS, Bucuresti, 2005

14. Artur Silvestri – Memoria ca un concert baroc – vol. II.Ofrandă aproape fără grai – Editura CARPATHIA PRESS,Bucuresti, 2005

15. Artur Silvestri – Memoria ca un concert baroc – vol.III. Tablou imaginar de familie – Editura CARPATHIAPRESS, Bucuresti, 2005

16. Artur Silvestri – Modelul şi memoria Mitropolitul An-

340

tonie Plămădeală în efigie - Editura INTERMUNDUS, Bucu-resti, 2005

17. Artur Silvestri – Secretul rugului aprins - EdituraCARPATHIA PRESS, Bucuresti, 2007

18. Artur Silvestri – Nu suntem singuri – Şapte convorbiride azi şi două de altădată înregistrate de Ilie Purcaru, Elisa-beta Iosif, Radu Căjvăneanu, Veronica Balaj, Elvira Irşai,Anca Bărbulescu, Vasile Tomoioaga, Carmen Marinescu,Cristina Stuparu – Editura CARPATHIA PRESS, Bucuresti,2006

19. Artur Silvestri – Bizanţ înainte de Bizanţ – Mitropoli-tul Nestor Vornicescu şi ideea de literatură străromână – Edi-tura CARPATHIA PRESS, Bucuresti, 2006

20. Artur Silvestri – Athanor. Cărţi ce puteau să nu fie, vol.I - Editura CARPATHIA PRESS, Bucuresti, 2007

21. Artur Silvestri – Athanor. Din «Caietul Bunului Gră-dinar», vol. II- Editura CARPATHIA PRESS, Bucuresti, 2008

22. Artur Silvestri – Orfeul perpetuu. Trei eseuri despre «is-toria apocrifă a literaturilor»- Editura CARPATHIA PRESS,Bucuresti, 2008

III. ANALIZA IMOBILIARÃ, ECONOMICêI SOCIALÃ

1. Artur Silvestri – Deceniul straniu – Oraşe variabile,sanctuare şi mituri imobiliare – Editura CARPATHIAPRESS, Bucuresti, 2003

2. Artur Silvestri – Eseu despre lumea dezrădăcinată – Pro-prietatea imobiliară prin sensuri şi simboluri în România anu-lui 2000 – Editura CARPATHIA PRESS, Bucuresti, 2003

3. Artur Silvestri – Retrocedarea secolului – Scandalul fon-dului religionar bucovinean – 2003

341

4. Artur Silvestri – Cum să faci o afacere imobiliară de suc-ces? – Raportul S.G.A. România – Editura CARPATHIAPRESS, Bucuresti, 2004

5. Artur Silvestri – România în anul 2010 – O prognoză depiaţă imobiliară – Editura CARPATHIA PRESS, Bucuresti,2003

6. Artur Silvestri – Efectul „Thales din Milet“ – Eseu des-pre manipulatorii de bani – Editura CARPATHIA PRESS,Bucuresti, 2004

7. Artur Silvestri – Megapolis valah – O sută de principiidoctrinare – Editura CARPATHIA PRESS, Bucuresti, 2004

8. Artur Silvestri – Apologia hazardului – Mic îndreptaranual de plasamente şi câteva Scene cu neo-migratori – EdituraCARPATHIA PRESS, Bucuresti, 2005

9. Artur Silvestri – Şocul pasului decisiv – De la o piaţăimobiliară locală la piaţa imobiliară globalizată – EdituraCARPATHIA PRESS, Bucuresti, 2005

10. Artur Silvestri – Apogeul derutei – Zece eseuri despreVremea neaşezată – Editura CARPATHIA PRESS, Bucu-resti, 2005

11. Artur Silvestri – Exerciţii de exorcism social – Hazarddirijat, lichidatorism şi vremea Ducăi-Vodă – Editura CAR-PATHIA PRESS, Bucuresti, 2006

12. Artur Silvestri – Sfârşitul iluziei. O prognoză imobi-liară: România în primul an european – Editura CARPATHIAPRESS, Bucuresti, 2007

13. Artur Silvestri – «Loc» şi «persoană». Eseuri despregeografia tainică – Editura CARPATHIA PRESS, Bucuresti,2008

14. Artur Silvestri – România imobiliară. Neo-babelism,lux de Dâmboviţa, «des-proprietărire» – Editura CARPATHIAPRESS, Bucuresti, 2008

342

15. Artur Silvestri – «Prostologhikon». Vremea clownilor:cum se fabrică suprarealitatea de ziar – Editura CARPATHIAPRESS, Bucuresti, 2008

16. Artur Silvestri – Opera non grata. Eseuri despre «geo-grafia jafului», ocupaţie şi «neo-migratori» – Editura CAR-PATHIA PRESS, Bucuresti, 2008

IV. OPERE TRADUSE

1. Artur Silvestri – Apocalypsis cum figuris – Sept nouvellesfantastiques et un epilogue – Editura CARPATHIA PRESS, Bu-curesti, 2005

2. Artur Silvestri – Nestor Vornicescu. L’Apôtre de l’IdéeProto-roumaine – l.franceză – KOGAION EDITIONS, Bucu-resti, 2005

3. Artur Silvestri – Pentagramma – l.română, franceză, en-gleză, germană, rusă – KOGAION EDITIONS, Bucuresti,2005

4. Artur Silvestri – Syllabus – l.franceză – KOGAIONEDITIONS, Bucuresti, 2005

5. Artur Silvestri - Pastor Magnus – l.română, franceză, en-gleză, germană, rusă – KOGAION EDITIONS, Bucuresti, 2005

6. Artur Silvestri – L’archetype des moines scythes – Quatre„heures astrales“ dans le Byzance parallele (franceză) – EdituraCARPATHIA PRESS, Bucuresti, 2005

7. Artur Silvestri – La faible de la voie solitaire – Quelqueséléments d’histoire culturelle apocryphe – Editura CARPA -THIA PRESS, Bucuresti, 2005

8. Artur Silvestri – Genius Loci – lb. română, franceză, en-gleză, germană, italiană, spaniolă – KOGAION EDITIONS,Bucuresti, 2006

343

9. Artur Silvestri – Perpetuum mobile – (proze, franceză)KOGAION EDITIONS, Bucuresti, 2006

10. Artur Silvestri – Perpetuum mobile – (proze, engleză) –KOGAION EDITIONS, Bucuresti, 2006

11. Artur Silvestri – Der Archetypus der Skytischen Monche– 2006 (eseuri de istorie a culturii, germană) – KOGAION EDI-TIONS, Bucuresti, 2006

12. Artur Silvestri – Dodekagon. Der Archetypus der Sk y -thischen Monche. Essays zum «parallelen Byzanz» – KOGAIONEDITIONS, Bucuresti, 2006

13. Artur Silvestri – PIANO NOBILE Recit d Amertume –Editura Kogaion, 2005

DOCUMENTARE INIŢIATE ŞI ÎNGRIJITE DEARTUR SILVESTRI

1. Paul Lahovary – ultimul bizantin – Documentar de ArturSilvestri – Editura CARPATHIA PRESS, Bucuresti, 2005

2. Opera încoronată – Zoe Dumitrescu Buşulenga – Flo-rilegiu de Artur Silvestri – Editura CARPATHIA PRESS, Bu-curesti, 2005

3. Cuvinte pentru urmaşi vol.I Modele şi exemple pentruOmul Român, Editura CARPATHIA PRESS, Bucuresti, 2005

4. Cuvinte pentru urmaşi – vol II Modele şi exemple pentruOmul Român – Editura CARPATHIA PRESS, Bucuresti, 2007

5. Mărturisirea de credinţă literară – vol. I Scrisul ca religiela români, în preajma Anului 2000 – Editura CARPATHIAPRESS, Bucuresti, 2006

6. Mărturisirea de credinţă literară. vol II.Scrisul ca religiela Români în preajma Anului 2000 - Editura CARPATHIAPRESS, Bucuresti, 2008

344

7. «Danie, loc şi bună-voire» – Cuvinte de folos şi gândurila un dar de preţ din ziua de azi adunate şi rânduite de ArturSilvestri – Editura INTERMUNDUS, Bucuresti, 2006

8. Întoarcerea scriitorului – Treizeci de eseuri despre li-teratura Marianei Brăescu – Editura INTERMUNDUS, Bu-curesti, 2006

9. Al cincilea patriarh. Prea Fericitul Teoctist în câtevagânduri, evocări şi documente – Editura INTERMUNDUS,Bucuresti, 2007

APARIÞII EDITORIALE POSTUME

1. Artur Silvestri – FRUMUSEŢEA LUMII CUNOS-CUTE. Zile de neuitat, ediþie îngrijitã de Mariana Brăescu Sil-vestri, cu ilustraþie de Vasile Cercel, Editura CARPATHIA,Bucuresti, 2009

2. Artur Silvestri – APOCALYPSIS CUM FIGURIS, ºaptenuvele fantastice ºi un epilog, Ediþia a III-a, revăzută ºi îngrijităde Mariana Brăescu Silvestri, Editura CARPATHIA PRESS,Bucuresti, 2009

3. In memoriam ARTUR SILVESTRI – Mărturii tulbură-toare - volum colectiv iniţiat şi îngrijit de scriitoarea MarianaBrăescu Silvestri, Editura CARPATHIA PRESS, 2009

4. ARTUR SILVESTRI – Vocaţia căii singuratice, de Cleo-patra Lorinţiu, Editura CARPATHIA PRESS, 2009

345

l Scriitor, istoric al civilizaţiilor, promotor cul-tural, personalitate cu activităţi enciclopedice

l Studii filologice Universitatea Bucureştil Specializări în arheologie în Italia şi istoria cul-

turii la Sorbona, Franţal Doctor în literatură medievală la Trinity Bible

Research Center - University of Madras, India l Doctor h.c, la Institut d’Estudis medievals de

Catalunya – Barcelonal Din iulie 2004 Docteur en sciences appliquées la

Universite Francophone Internationale Bruxelles şiprofesseur-visiteur, în materia Gestiune imobiliară şi ex-pertiză patrimonială, pentru U.E. şi Africa

l I s-a atribuit La Croix de Saint Antoine duDesert, marea distincţie a Bisericii Copto-Ortodoxe dinAlexandria (Egipt)

l A fost ales academico la Centro CulturaleCopto-Ortodosso din Veneţia, Italial Doctor of Dinity la St. Ephrem’s Institute din

Puerto Ricol Cronicar literar la revistele Luceafărul (1975-

Artur Silvestri

(Bucureşti, 19 martie 1953 –Viena, 30 noiembrie 2008)

346

1989), Actualites Roumaines (1981-1984), RomanianNews (1981-1984), are contacte strânse cu mari scrii -tori şi artişti români din toată lumea, fiind în cores -pondenţă cu Mircea Eliade, G.Uscătescu, NicolaeBaciu, Paul Lahovary, Luki Galaction, Leon Negruzzi,Ioan. I. Mirea, Ştefan Baciu şi alţii.

l Iniţiază proiectul noii geografii literare la revistaLuceafărul, în vederea stimulării creaţiei locale şi re-gionale, respingând centralizarea culturală

l Creator de instituţii şi de organizaţii profe-sionale, a fost Preşedintele Uniunii Patronale Imobi -liare din România l Preşedinte şi membru fondator al Asociaţiei

Române pentru Patrimoniul Fondator al Asociaţiei Scriitorilor Creştini din

România (2005)l Preşedinte de onoare al Ligii Scriitorilor din

Românial Activitate culturală impresionantă timp de

peste trei decenii.l Autorul a sute de cercetări de istorie literară

română apărute în engleză, franceză, rusă, spaniolă şichineză.l Autor a peste 200 studii pe teme de istorie l i -

terară română, peste 50 de cărţi şi 2500 de articole peteme culturalel Iniţiator, alături de Mitropolitul Nestor Vor-

nicescu, al dezbaterii privind epoca literară proto-română

l Studii originale şi ediţii legate de epocastrăromână, cu concluzii însuşite ulterior de numeroşialţi comentatoril Descoperitor al operei latine a scriitorului pro-

347

toromân Martin de Bacara (sec. VI d.h) şi al autoruluibizantin Ioancu (sec XIV), despot al Dobrogeil Creatorul unui vast program cultural on-line,

care însumează peste 100 pagini web (dintre care 25de publicaţii periodice cotidiene, săptămânale şilunare şi 5 reviste literare în limbi străine)

l Autorul unor cărţi de mare prestigiu cultural:Modelul Omului Mare, Radiografia spiritului creol,Memoria ca un concert baroc (vol. I-III), Vremea se-niorilor, Athanor (vol I-II), Semne şi peceţi, ArhetipulCălugărilor Sciţi (limba română, franceză, engleză, ger-mană)

l Cărţi de proză (Apocalypsis cum figuris, Per-petuum mobile), de eseistică în teme diverse, nu-meroase contribuţii de filosofie socială l Serii şi colecţii editoriale create şi îngrijite de

Artur Silvestri (Mărturisiri de credinţă literară vol I-II,Cuvinte pentru urmaşi vol I-II), ilustrează o operăpolimorfă şi inspiratăl Specializat, în ultimul deceniu, în analiză eco-

nomică l Considerat, după 1990, fondatorul activităţilor

de consultanţă imobiliară din România şi un expert înanaliza şi prognoza de piaţă aplicată acestui domeniu l A coordonat, în 1997, alcătuirea standardelor

ocupaţionale pentru profesiunile de agent, consultantşi evaluator imobiliar în cadrul programului europeanCSOE, pentru standardizare l Susţinută şi ingenioasă activitate în presa imo-

biliară, fiind, de asemenea, unul dintre iniţiatorii eireputaţi

lA creat Monitor imobiliar (febr. 2007), singurulbuletin cotidian on-line, în domeniu, din România.

348

l A elaborat, începând din 1991, un număr im-presionant de analize şi sinteze privitoare la domeniulimobiliar, fiind, la începutul acestui secol, cel mai pres-tigios autor de cărţi cu tematică imobiliară: Retro-cedarea secolului, Scandalul Fondului religionarbucovinean (2003), Deceniul straniu. Oraşe variabile,sanctuare, mituri imobiliare (2003), România în anul2010. O prognoză de piaţă imobiliară (2003), EfectulThales din Milet. Eseu despre manipulatorii de bani(2004), Megapolis valah. O sută de principii doctrinare(2004), Apologia hazardului (2005), Apogeul derutei(2005), Exerciţii de exorcism social (2006), Sfârşituliluziei. O prognoză imobiliară: România în primul aneuropean (2007), România imobiliară. Neo-babelism,lux de Dâmboviţa, desproprietărire (2008), „Loc“ şi„Persoană“. Eseuri despre geografia tainică (2008) suntcărţi despre care s-a spus că „dacă piaţa imobiliară nuar fi existat, atunci ar fi trebuit inventată din cauzalor“.l Artur Silvestri a fost, prin toată acitivitatea sa,

un mare promotor de proiecte culturale şi sociale, pu ter-nic impregnate de un caracter spiritualist şi ataşattradiţiei. Ultimul său proiect literar cuprindea resus-citarea celebrelor publicaţii culturale Columna lui Traian(fondator Bogdan Petriceicu Haşdeu), Arhiva Ro -mânească (fondator Mihail Kogălniceanu), L’Etoile duDanube (fondator Mihail Kogălniceanu) şi Sinteze. A re-lansat în format electronic publicaţiile Semănătorul şiNeamul românesc. l A fondat şi activat editurile: Carpathia Press,

Intermundus şi Kogaion.

349

CUPRINS

O lecþie post-mortem de Mariana Brăescu............7 O carte a faptelor de Teodora Mîndru..................9

Cap. I ASOCIAÞIA ROMÂNĂ PENTRU PATRIMONIU.......................................................11

Cap. II PREMIILE PATRIMONIULUI ROMÂNESC………..............................................25

Cap. III CÃRÞI ÎN DAR……………….............177

Cap. IV ASOCIAÞIA Biblioteci pentru sate ......221

Cap. V SPRIJIN PENTRU DONAÞII...............301

Imagini de la decernarea premiilor ARP...........321

În loc de încheiere ………………………............337

ARTUR SILVESTRI- Opera tipãritã................338ARTUR SILVESTRI- Schiþã biograficã............345

Adrese publicaþii ARP online..............................350

350

ARPAsociaţia Română pentru Patrimoniu

Publicaţiile înfiinţate deARTUR SILVESTRI

se pot citi la următoarele adrese:

• ARTUR SILVESTRI - site - www.artur-silvestri.com• ANALIZE ŞI FAPTE – www.analize-si-fapte.comrevistă de actualităţi – semnalează principalele articole din celelaltereviste, ştiri, evenimente• LUCEAFARUL ROMÂNESC – www.luceafarulromanesc.comrevistă de literatură: proză, poezie, cronici• NEAMUL ROMÂNESC – www.neamul-romanesc.comrevistă de opinie şi dezbateri: dosarele istoriei contemporane• ECOUL – www.revista-ecoul.com revistă de creaţie: actualitate, proză, poezie• EPOCA – www.revista-epoca.comrevistă de ştiri şi opinii alternative despre actualitate• MONITOR CULTURAL – www.monitor-cultural.comrevistă de opinii, critici, articole inedite, dezbateri literare• TÂNĂRUL SCRIITOR – www.tanarulscriitor.comrevistă de literatură pentru tinerii scriitori: proză, poezie• O CARTE PE ZI – www.o-carte-pe-zi.comcronici, recenzii, comentarii la cărţi• CĂRTICICA ROMÂNEASCĂ PENTRU COPII:www.carticicaromaneascadecopii.com• SEMĂNĂTORUL - EDITURA ON LINE - www.editura-online.ro• SEMĂNĂTORUL - www.semanatorul.ro

BIBLIOTECILE ARP – ON LINE• Biblioteca on-line – CĂRŢILE LUI ARTUR SILVESTRIwww.cartileluiartursilvestri.com• Biblioteca on-line – cărţi editate de ARP www.biblioteca-online.ro• Biblioteca gratuită on-line – cărţi primite de la autori –www.bibliotecagratuitaonline.com

Adresă poştală: Asociaţia Română pentru Patrimoniu,

str. Cântăreţul Macarie nr.6, sect.1, Bucureşti, cod poştal 010648, BucureştiAdrese de corespondenţă:

• mariana.braescu.silvestri@gmail.com, materiale pentrupublicare, referitoare la Artur Silvestri • publicatiile.arp@gmail.com, alte materiale pentru publicare,în revistele ARP

351

La preţul de vânzare se adaugă 2% reprezentând valoarea timbrului literar ce se virează conform legii

Comenzi şi donaţiiPersoană de contact Maria ANGHEL

telefon 021.317.01.10telefon/fax: 021.317.01.14

mobil: 0744.380.643e-mail: anghel.maria@gmail.com

Asociaţia Română pentru Patrimoniu, Adresa: Strada Cântăreţul Macarie nr.6, sector 1,

Bucureşti, cod poştal 010648, Bucureşti

Coperta: Mugur KREISS DTP: Corina Rezai

apărut 2009BUCUREŞTI-ROMÂNIA

Lucrare executată la C.N.I. „CORESI“ S.A.