„Prima măsură de apărare împotriva terorismului este să înveţi cât mai multe despre terorişti, să le înţelegi motivaţiile şi metodele şi, astfel, să le poţi anticipa atacurile sau cel puţin să limitezi pagubele în cazul în care atacurile nu pot fi prevenite.” (John Richard Thackrah – analist) Terorismul este o tactică de luptă neconvențională folosită pentru atingerea unor obiective politice. El se bazează pe acte de violență spectaculară acționate asupra unor populații neimplicate în mod direct în conflict dar cu potențial de presiune asupra conducerii (stat , organizații, categorii sociale sau, împotriva unui grup de persoane civile) în sensul scontat de teroriști - producerea unui efect psihologic generalizat de panică și intimidare, augmentat de folosirea manipulativă a mediei, cu scopul atingerii unui obiectiv greu de realizat prin mijloace democratice sau convenționale. Principalele elemente de definire a terorismului sunt:Mijloace: acțiuni violente asupra populației neangajate.Metoda: sabotaj, acte criminale aleatorii, panică.Ținta: civili (necombatanți).Scop: producerea unei schimbări politice majore.Participanții: indivizi sau grupuri care se autodeclară nonstatale. Caracteristicile definitorii ale terorismului sunt: a) violenţa şi ameninţarea cu violenţa b) folosirea sistematică şi persistentă a violenţei c) existenţa obiectivelor politice d) terorismul – alternativa războiului convenţional Teroristul face parte din categoria infractorilor de profesie, adică din categoria acelora care îşi dedică întreaga existenţă activităţilor infracţionale. De obicei aceştia debutează ca infractori încă de la vârste fragede, fiind ulterior racolaţi de către unii membri ai crimei organizate. El va fi instruit de către grupările teroriste, formându-i-se deprinderi şi abilităţi tehnice de înalt specialist, devenind capabil să-şi îndeplinească misiunea întocmai indicaţiilor primite, evitând depistarea lui. Dacă aceasta totuşi are loc, el va fi pregătit pentru anchetă şi judecată. Prin actele şi mijloacele pe care şi le propun, prin valorile ideologice sub care acţionează, cât şi prin modul de recrutare, selecţionare, instruire şi antrenament, în grupurile teroriste nu pot intra şi rezista orice fel de persoane, ci numai acelea care dispun de anumite trăsături ale personalităţii. Sub aspect aptitudinal, teroriştii sunt persoane bine dotate fizic şi intelectual, rezistente la condiţii dificile de viaţă şi la un antrenament dur. Definitorii pentru profilul lor caracterial şi volitiv sunt curajul, stăpânirea de sine, tenacitatea şi cruzimea, fiind apţi pentru orice act de agresiune şi gata de orice risc. Aceste trăsături sunt potenţate şi dezvoltate prin antrenamente specifice şi prin procesul de îndoctrinare ideologică sau religioasă care urmăreşte fanatizarea teroristului, “câştigarea” lui totală pentru cauza grupului, asociată cu rezistenţa la orice presiuni morale, afective sau logice. Din punct de vedere motivaţional există următoarele tipuri psihologice de terorişti: Răzbunătorul Infractorul de drept Criminalul plătit Bolnavul mintal Fanaticul religios Martirul naţional Protestatarul politic Aventurierul Răzbunătorul acționează sub impulsul determinant al dorinței de revanşă pentru un afront personal primit anterior, victima actului terorist urmând “să plătească” cu viața sau libertatea pentru gestul prin care l-a lezat pe terorist sau ideile acestuia. Infractorul de drept comun urmăreşte satisfacerea prin actul violent respectiv, a unor interese de cele mai multe ori materiale. Această satisfacere se poate realiza fie imediat, prin deposedarea victimei de bunurile existente asupra ei, fie într-un timp mai îndelungat, prin formularea unor pretenții față de familia victimei, procedeu folosit mai ales în cazul răpirilor de persoane. Criminalul plătit acționează la indicația şi cu sprijinul financiar şi material al unor organizații teroriste, având drept obiectiv suprimarea vieții unor personalități politice sau militare care se opun intereselor organizației teroriste

respective. De regulă, sunt profesionişti de înaltă clasă, cunoscători ai mai multor limbi străine, mari maeştri în arta deghizării şi cu calități psihice şi fizice deosebite, ceea ce le permite să se angajeze în acțiuni foarte riscante. Bolnavul mintal acționează, în toate cazurile, împins de ideea fixă de a asasina, idee ce îşi găseşte explicația în dereglarea psihică a ucigaşului (Pamfil, 1974). O particularitate a acestui tip de terorist este aceea că el nu îşi alege întotdeauna victimele, ci acționează dintr-un impuls maladiv, irațional. Nu toți bolnavii mintal pot fi terorişti. Fanaticul religios acționează violent din prejudecată, considerând că este chemat de forța divină să apere ideile şi concepțiile religioase al căror adept este, victima fiind duşmanul de moarte al acestor idei. De regulă, teroristul fanatic religios este structurat psihic încă din copilărie pe această linie, fiind educat în spiritul fanatismului religios şi al violenței. Martirul naţional are drept motivație “sacrificiul pentru o cauză măreață şi dreaptă, de interes național”. Acesta va atenta la viața şi integritatea fizică a acelor personalități care, după opinia sa, constituie obstacole în calea promovării intereselor naționale sau a grupului etnic din care face el parte. Protestatarul politic are o motivație asemănătoare cu cea a martirului național, dar cu o evidentă tentă politică. Aventurierul acționează din spirit de aventură şi bravură greşit înțelese, sperând ca prin acțiunea sa, opinia publică îi va reține numele şi că astfel, va intra în conştiința omenirii (McKnight, 1974). Psihologia microgrupului terorist Un prim aspect al procesului de recrutare pentru activitatea teroristă îl constituie alegerea şi studierea îndelungată a candidatului. Cel mai adesea candidatul este propus pentru recrutare chiar de către unul dintre membri grupului, care îl cunoaşte de mai mult timp şi consideră că acesta ar corespunde din punct de vedere motivațional, atitudinal, ideologic, religios etc. Următorul moment este cel al testării capacităților volitiv-caracteriale ale candidatului: curajul, îndrăzneala, stăpânirea de sine, tenacitatea, perseverența, adeziunea la valorile grupării, cruzimea etc. In acest sens, candidatului i se cere să comită o anumită infracțiune. În activitatea teroristă se ține seamă şi de unele variabile, cum ar fi: vârsta, sexul, starea civilă, mediul de proveniență, nivelul de instruire etc. Vârsta membrilor operativi ai grupurilor teroriste este cuprinsă între 22 şi 31 de ani, în timp ce liderii au vârste cuprinse între 45 şi 55 de ani. Terorismul rămâne o preocupare predominant masculină, peste 80% din operațiunile teroriste fiind concepute, conduse şi executate de bărbați, femeile având în general doar un rol secundar, cum ar fi cel de distragere a atenției autorităților. Majoritatea teroriştilor sunt necăsătoriți. Din motive legate de mobilitate, inițiativă, securitate şi total devotament cauzei, responsabilitățile familiale ale persoanelor căsătorite s-au dovedit a fi incompatibile cu activitățile teroriste. Întrucât teroriştii trebuie să cunoască foarte bine mediul în care operează, aceştia sunt selecționați dintre “oamenii locului”. În funcție de grupul terorist din care fac parte, de specificul responsabilităților ce le sunt încredințate şi de zona în care operează, teroriştii provin atât din mediul urban, cât şi din cel rural. Majoritatea teroriştilor au cel puțin studii medii, mulți dintre ei fiind absolvenți ai unor instituții de nivel superior. Profilul psihologic al grupului terorist are ca o caracteristică generală faptul că tinde să se formeze în contextul unor situații de frustrare, fie că este vorba de sărăcie sau de un status defavorizat din motive politice, rasiale, etnice sau religioase (Kahlert, 1978). Antrenamentul teroriştilor urmăreşte pe lângă o temeinică pregătire fizică, însuşirea tehnicilor de luptă corp la corp, cunoaşterea modalităților de fabricare şi utilizare a explozivilor clasici sau artizanali şi a armamentului. Comportamentul teroristului în timpul acţiunii Din punct de vedere psihologic, întreaga acțiune teroristă solicită intens personalitatea teroriştilor astfel încât starea de tensiune emoțională, de nelinişte şi încordare cresc odată cu începerea acțiunii, cu deplasarea şi pătrunderea teroriştilor în obiectiv. Starea de nervozitate cunoaşte intensitatea maximă odată cu declanşarea acțiunii, când comandoul pune stăpânire pe obiectiv şi ostateci. În această fază, se înregistrează de regulă cele mai dure, violente şi periculoase comportamente ale teroristului, mergând de la bruscări şi loviri, până la uciderea unora din cei care opun rezistență. Ulterior, starea de încordare şi tensiune a teroristului scade din intensitate, acesta calmându-se treptat, putând manifesta chiar o oarecare îngăduință şi înțelegere față de ostatecii aflați în situații critice. Neliniştea teroristului revine în intensitate o dată cu sentimentul nesiguranței şi incertitudinii referitoare la ripostele posibile ce pot apărea, eventual chiar prin surprindere. Este momentul în care teroristul inițiază negocieri cu autoritățile şi, cu cât acestea întârzie mai mult, cu atât starea de tensiune a teroristului se agravează. În acest moment, pentru a grăbi apariția negociatorului, teroristul recurge la abuzuri asupra ostatecilor.

Starea emoțional-afectivă a teroristului oscilează atât în funcție de rezultatul negocierilor, de evoluția generală a evenimentelor, cât şi de starea psihocomportamentală a ostatecilor. O conduită calmă, supusă, încrezătoare şi optimistă a ostatecilor poate influența în mod pozitiv atitudinea teroristului. Studiu de caz Renumitul savant al terorismului Ariel Merari, a făcut o observație remarcabilă în toamna anului 2004, indicând cât de ”normal„ era terorismul sinucigaş. Acesta a spus că în timp ce se plimba prin Harvard Square (în Massachusetts), a remarcat faptul că adolescenții sunt adolescenți în toate părțile lumii. Când a fost întrebat ce a vrut să spună, acesta a răspuns:”Când am intrat într-o pizzerie din Cambridge, adolescenții de acolo vorbeau despre echipa lor favorită de fotbal, New England Patriots (în timpul campaniei sale pentru Super Bowl), despre eroii echipei, cum ar fi fundașul Tom Brady, și despre faptul că într-o zi atunci când vor crește aceștia și-ar dori să fie jucători profesioniști de fotbal american, precum eroii lor. Ideea era aceeași în taberele de refugiați din teritoriile ocupate, numai că echipa favorită de data aceasta era Hamas, eroii erau shahids (martiri) și, într-o zi, când au crescut, au vrut să fie un shahid precum eroii lor. A fost înspăimântător de normal. Concluzii Care sunt implicațiile pentru combaterea terorismului? Dacă acceptăm că terorismul este un fel pervers de război psihologic, desfăşurat prin intermediul mass-media, care nu se poate combate cu bombe inteligente şi nici cu rachete, ci doar prin intermediul războiului contra-psihologic Acest lucru sugerează patru elemente ale unei operațiuni de informare:Identificarea şi împiedicarea potențialilor terorişti să se alăture la un grup.Crearea de disensiuni în grup.Facilitarea ieşirii din grup.Reducerea sprijinului pentru grup şi scoaterea de sub legitimitate a liderilor grupului.Dar, după cum s-a menționat şi într-una dintre concluziile grupului de lucru al Summitului de la Madrid ”va dura zeci de ani pentru a putea schimba cultura urii şi violenței. În această luptă, este necesar să se mențină o superioritate morală, prin consolidarea statului de drept, a exemplului de bună guvernare şi de justiție socială. Abaterea de la aceste norme ne coboară la nivelul teroriştilor şi subminează democrația liberală