Prezentarea generala a mitului

Balada”Miorita” :

Folclorul este prima literatura a oricarui popor , caci , din cele mai vechi

timpuri, cand inca nici nu exista ideea de scris , oamenii au simtit nevoia de a-si

exprima sentimentele , trairile de orice fel . Poporul nostru are un folclor foarte

bogat si variat , atat din punct de vedere tematic , cat si din cel al bogatiei

speciilor pe care le cuprinde .

Noi , cei de astazi , putem sa ne dam seama de varietatea doinelor si

baladelor pe care omul simplu , din popor , le-a cantat in versuri de o

neasemuita frumusete de-a lungul timpului .

Baladele populare sunt cantece pe care poetul anonim le-a creat si care

constituie o adevarata bogatie pentru folclorul romanesc .

Capodopera absoluta a literaturii noastre populare, dovada geniului

artistic al poporului roman, este rezultatul unui proces de creatie seculara,

textul baladei armonizand un numar variabil de motive poetice cu existenta

independenta in folclor.

"Miorita" sintetizeaza o experienta de viata milenara, pentru a o ridica,

prin transfigurare artistica la rang de valoare general-umana.

Datarea genezei baladei este de fapt imposibila, pentru ca ea este

rezultatul unei contaminari succesive intre temele majore ale folclorului nostru.

Balada populară este o specie a genului epic, care prezintă o întâmplare

din trecutul îndepărtat sub forma unei acţiuni simple, cu un număr mic de

personaje, prezentate de obicei în antiteză şi în care realul se împleteşte cu

fabulosul.

1

Balada „Mioriţa” este o capodoperă a literaturii populare româneşti, „este

cea mai frumoasă epopee pastorală din lume” după afirmaţia lui Alecu Russo,

cel care a descoperit-o. Ea a fost publicată de Vasile Alecsandri în volumul

„Poezii populare ale românilor” (1852).

De-a lungul timpului, poezia a cunoscut o largă răspândire, circulând a cca 1000

de variante. George Călinescu considera că balada "Mioriţa" are la baza unul

dintre cele patru mituri fundamentale ale romanilor, cel pastoral, alături de cel

estetic, al zburătorului, şi al etnogenezei. Alaturi de “Traian si Dochia” ,

“Mesterul Manole” si “Zburatorul” , ea reprezinta unul dintre miturile noastre

fundamentale , care ne definesc ca popor , este mitul existentei pastorale . Este

o balada pastoreasca pentru ca este inspirata din viata pastorilor .

Teme si motive :

Tema baladei "Miorita" o constituie o drama din viata pastoreasca, din timpul

transhumantei.

Srtuctura epica a baladei este simpla , liniara si nu inregistreaza un final definit .

Motivul fundamental al acestei balade este omorul tainuit unei fiinte dragi si

modalitatea de a fi comunicat alegoric .

Motivele fundamentale pe care se sprijina balada sunt:

· motivul transhumantei

· motivul complotului

· motivul mioarei nazdravane

2

· motivul testamentului

· motivul alegoriei moarte-nunta

· motivul maicutei batrane

Motivul transhumantei debuteaza prin inregistrarea cadrului definitoriu

national cu alternanta munte/ses , cadru care va fi analizat ca “spatiu-matrice“

de Lucian Blaga. Este in acelasi timp un spatiu mitic , fara repere concrete , cu o

aura de fantastic si fabulos , care evoca totodata un acord deplin intre om si

natura prin cele doua metafore cu valoare simbolica : “Pe-un picior de plai , /

Pe-o gura de rai” . In felul acesta spatiul devine benefic si se poate interpreta

integrarea ciobanasului in natura ca o prelungire a influentei exercitate de

acest spatiu asupra omului , care nu mai este terorizat de moarte , stiind ca

existenta sa poate fi continuata in elementul natural .

Imprejurarile social-politice in care a fost creata “Miorita” pot fi localizate in

epoca marilor miscari de transhumanta pastoreasca ce legau Transilvania de

Moldova si Muntenia . Repetitia numeralului trei subliniaza simetria , generalul,

individualizat apoi prin enumeratie : “Unu-i moldovan , / Unu-i ungurean / Si

unu-i vrancean “ .

Motivul complotului celor doi ciobani (ungurean si vrancean) sugereaza

distrugerea echilibrului , a seninatatii din prima secventa . Intensa participare

afectiva a creatorului anonim este aici reliefata prin prezenta dativului etic : “Ca

sa mi-l omoare” . Motivatia gestului celor doi oieri este invidia , deoarece crima

este justificata astfel : “Ca-I mai ortoman / S-are oi mai multe , / Mandre si

cornute , / Si cai invatati , / Si cani mai barbati.“ . Din versurile de mai sus se

desprind cateva trasaturi morale ale eroului , si anume harnicia , dragostea si

devotamentul cu care acesta isi face meseria .

3

Motivul mioarei nazdravane reprezinta in balada ultima secventa epica , practic

aici epicul propriu-zis se intrerupe .Element fabulos , personificare a naturii ,

mioara surprinsa in dialog cu ciobanul subliniaza desavarsita armonie dintre om

si natura , dintre om si profesiunea sa . Dialogat , pasajul este profund

dramatic. Utilizarea diminutivelor in formula de adresare a ciobanului sau a

mioarei (“Miorita” , “Draguta mioara” , “Dragutule bace” ) , repetitia

incantatorie : “laie, laie , bucalaie” , dativul etic (“Vreau sa mi te-omoare”) ,

potenteaza comuniunea dintre om si natura .

Tensiunea dramatica se intensifica pe masura ce eroul repeta intrebarea prin

care vrea sa afle de ce mioara este nelinistita , punctul de maxima intensitate

fiind atins in clipa in care ea destainuie complotul insotitorilor . Un induiosator

atasament dezvaluie rugamintea plina de patetism a oitei , ca si sfaturile pe

care i le da stapanului : “Stapane , stapane , / Iti chema s-un cane , / Cel mai

barbatesc / Si cel mai fratesc “.

In continuare balada are o evolutie precumpanitor lirica , cu atat mai

semnificativa , cu cat pretextul lirismului este ipotetic : “Si de-a fi sa mor“ .

Motivul testamentului este un testament potential , semnificativ pentru

conceptia populara asupra existentei , pentru raportul dintre viata si moarte ,

pentru valorile fundamentale ale vietii .

Acest motiv cuprinde gandurile si sentimentele ciobanului in fata mortii

posibile . Atitudinea sa este calma fara spaima , a omului din popor care se afla

in fata unei situatii grele . Seninatatea in fata mortii dovedeste taria sufleteasca

a ciobanului , cat si intelepciunea acestuia de a intelege ca omul nu este

nemuritor , dar el isi cucereste un loc in nemurire prin faptele sale.

Locul si obiectele cu care doreste sa fie ingopat sunt inca o dovada a dragostei

ciobanului mioritic fata de profesia sa , legatura profunda a tanarului oier cu

natura , dorinta de a ramane mereu , si dupa moarte , in mijlocul lucrurilor ,

4

fiintelor si locurilor pe care le-a iubit in timpul vietii : “Ca sa ma ingroape / Aice ,

pe-aproape , / In strunga de oi , / Sa fiu tot cu voi ; / In dosul stanii / Sa-mi aud

canii .” . Aceasta rugaminte este adresata celorlalti doi ciobanii prin intermediul

oii nazdravane . Prin aceasta el dovedeste superioritatea morala , caracterizata

prin tarie si demnitate . Ciobanasul isi doreste sa i se puna la cap fluierul ,

instrument muzical tipic oieritului , simbolul muzicii romanesti , care capata in

balada chiar un sens mai larg : simbolul intregii arte . Continuarea cantecului

sau reprezinta nemurirea spiritului artistic romanesc : “Iar la cap sa-mi pui /

Fluieras de fag , / Mult zice cu drag ; / Fluieras de os , / Mult zice duios ; /

Fluieras de soc , / Mult zice cu foc ! “ . Metafora personificatoare “Pe mine m-

or plange / Cu lacrimi de sange ! “ potenteaza la maximum lirismul ca expresie

a participarii afective intense a microcosmosului , a naturii , la drama existentei

umane .

Partea cea mai concentrata a baladei , cat si cea care ne impresioneaza in mod

cu tot deosebit , o constituie moartea ciobanasului , pe care poetul anonim ne-

o infatiseaza ca pe o nunta cosmica , la care participa toate elementele naturii

impreuna cu cele cosmice , realizand astfel alegoria moarte-nunta , exprimata

prin metafore de o neasemuita frumusete ce subliniaza inca o data

indestructibila legatura dintre om si natura . Motivul alegoriei mortii ca nunta

sintetizeaza tema fundamentala a baladei , contine sensurile filozofice cele mai

profunde ale ei : prin moarte , individul nu dispare , ci se contopeste cu

macrocosmosul , cu fiinta eterna a naturii . Moartea este astfel vazuta ca o

contopire ca o nuntire de proportii cosmice cu intreaga fire . “Mandra

craiasa , / A lumii mireasa “ , personaj fantastic al nuntii , este de fapt moartea ,

sfarsitul tuturor , sau reliefeaza metaforic conceptia populara a inmormantarii

tinerilor “nelumitii”cu ritualul nuntii . Imaginea stelei cazatoare este o alta

5

metaforizare de factura populara a sfarsitului , a stingerii unei vieti o data cu

steaua sub semnul careia s-a desfasurat .

La aceasta nunta cosmica participa reprezentantii macrocosmosului ,

soarele si luna , in calitate de nuni , ca si “stele faclii “ , alaturi de cei ai

microcosmosului : “Brazi si paltinasi / I-am avut nuntasi , / Preoti , muntii

mari , / Pasari , lautari , / Pasarele mii .” . Recunoastem similitudini intre

aceasta nunta si o nunta din basm .

Replica eroului devine un lung monolog (modalitate de expresie a

liricului ) prin care capata contur curajoasa confruntare a omului cu moartea ,

capacitatea lui de a patrunde in tainele alcatuirii universului , pe ale omului

insusi in relatia lui cu universul , locul lui in acest univers .

Ultimul motiv , motivul maicutei batrane , este reprezentat prin cele

doua portrete ale ciobanasului si maicutei sale . Acesta se realizeaza prin

impletirea celor doua portrete , ambele avand o mare forta de generalizare .

Portretul maicutei este cel al mamei atemporale , care nu este descrisa concret,

ci prin detaliul sugestiv pentru varsta . Dinamismul posturii sale – conturat prin

aglomerarea de verbe la gerunziu – subliniaza acuitatea sentimentelor care o

calauzesc .

Personaje:

Momentul, dramatic prin excelenta, prilejuieste o descriere portretistica deosebita, ce sporeste lirismul. Poetul popular o evoca pe maicuta intr-o chinuitoare cautare. Gesturile sale: "Din ochi lacrimand/Pe camp alergand/Pe toti intreband/Si la toti zicand" sunt expresia iubirii materne. Nu este vorba aici de o mama anume, ci de personificarea dragostei plina de ingrijorare si sacrificiu a mamei eterne.

6

Imaginea mamei este conturata numai printr-un epitet ("batrana") si un detaliu vestimentar ce indica lumea oierilor ("cu braul de lana"). Zbuciumul fiintei indurerate este foarte bine evidentiat de cele patru verbe la gerunziu, aflate in rima, care prin grupul sonor "-and", sugereaza un lung geamat dureros. Efectul este impresionant din punct de vedere stilistic-eufonic si da motivului o functie estetica.

Portretul ciobanului, de o frumusete parca ireala, este comunicat in text prin intermediul stilului direct, transfigurat de sentimentele mamei. El exprima idealul de cuceritoare barbatie pe care si l-a format, de-a lungul veacurilor, poporul nostru: "Mandru ciobanel/Tras printr-un inel;/Fetisoara lui/Spuma laptelui/Mustacioara lui/Spicul graului/Perisorul lui/Pana corbului/Ochisorii lui/Mura campului". Frumusetea fizica a ciobanasului este o completare a frumusetii morale. Iubirea de natura, dragostea de viata, de munca zilnica, grija cu care se gandeste la soarta oilor si a mamei sale sunt calitati sufletesti pe care poetul popular tine sa le puna in evidenta. Natura participa la evenimente fiind personificata.

Ciobanii sunt prezentati vag la inceput, fiind incadrati in coordonatele spatio-temporale carora apartin, pentru ca din primele versuri se deduce si timpul desfasurarii actiunii. E toamna, tarziu, cand turmele coboara la iernat, intr-o miscare mereu repetata numita transhumanta.

Hotararea de omor este determinata de cauze economice, de invidia

determinata de averea mai mare a ciobanului moldovean, care e mai

"ortoman". Faptele cu valoare informativa sunt enumerate cu o detasare

obiectiva. Poetul anonim se abate de la acest ton o singura data cand, printr-un

dativ etic ("ca sa mi-l omoare"), marcheaza participarea sa afectiva la cele

relatate, dar si dramatismul situatiei in care se afla ciobanasul.

.Element fabulos , personificare a naturii , mioara surprinsa in dialog cu ciobanul subliniaza

desavarsita armonie dintre om si natura , dintre om si profesiunea sa . Dialogat , pasajul este

profund dramatic . Utilizarea diminutivelor in formula de adresare a ciobanului sau a mioarei

(“Miorita” , “Draguta mioara” , “Dragutule bace” ) , repetitia incantatorie : “laie , laie ,

bucalaie” , dativul etic (“Vreau sa mi te-omoare”) , potenteaza comuniunea dintre om si

natura .

7

Semnificatia si importanta mitului:

"Miorita" face loc, dupa ultimul vers, meditatiei asupra sensului ei adanc, mai indepartat, un sens filozofic. Privind moartea ca pe un fenomen natural, ciobanul se gandeste la destinul lui si al celor apropiati (oile, mama) in eventualitatea mortii. El este preocupat de savarsirea tuturor oranduielilor traditionale, pentru implinirea lui ca om (nunta cosmica) si pentru a-si asigura prezenta postuma in mediul pastoral, atat de familiar.

Originea "Mioritei" nu este cunoscuta. Ea poate sa fi pornit de la un fapt real, ori sa fi fost, la inceput, doar un bocet, un colind, sau chiar rezultatul intreg al fictiunii. Cert este ca "Miorita" este numai a noastra, a romanilor.

Balada este o specie a genului epic popular in versuri, cunoscuta si sub denumirea de cantec batranesc, cu un subiect fantastic, legendar, istoric sau familiar, ale carui versuri se canta sau sunt recitate, acompaniate la un instrument.

Balada “Miorita” reprezinta culmea maiestriei artistice atinse de creatia populara . Nicaieri ca in aceasta poezie , alegoria , metafora , epitetul nu au capatat o stralucire mai mare si un rost mai inalt .Din perspectiva mitica, Miorita explica modul in care viata pastorala s-a rasfrant asupra spiritului romanesc.Mircea Eliade a fost profund marcat de crestinismul cosmic al baladei si aproape in fiecare studiu al sau subliniaza sensurile subtile ale destinului mioritic, iar in opera lui literara apare obsesiv metafora nuntii in moarte. Eliade spune ca prin transfigurarea mortii in nunta, pastorul a reusit sa gaseasca un sens nefericirii lui, adica a impus un sens absurdului insusi. Acordand nuntii o semnificatie mistica, el o considera un simbol absolut al armoniei prin impacarea contrariilor, caci nunta contine promisiunea unei fiinte noi, dar si anularea diferen telor dintre masculin si feminin. Nunta pastorului se petrece intr-un univers al armoniei depline, in care Soarele si Luna coexista; la numeroase popoare, ca si in folclorul nostru, cuplul celor doua astre simbolizeaza impacarea luminii cu intunericul, adica regasirea timpului etern, eliberat de norme si, prin aceasta, anularea sfarsitului, a destinului limitat de evenimente istorice. Lumea purificata de contradictii, dupa ce a trait reunirea lor, este lumea lui Dumnezeu, iar nunta savarsita in moarte inseamna iesirea de sub teroarea istoriei, de sub constrangerile timpului. Interpretand in acest sens Miorita, Eliade1 vine cu ideea ca marea popularitate de care s-a bucurat balada printre intelectualii romani se datoreaza faptului ca ea transmite mesajul unui popor care si-a sublimat istoria si nenorocul. Nu este vorba despre bucuria de a muri, nici despre o sfidare a destinului, ci doar despre un mod de supravietuire in fata unei istorii dramatice. Romanul nu se lasa stapanit de disperarea mortii, ci nadajduieste intr-o cale de mantuire prin creatie, prin transfi gurarea lumii ostile: poporul, ca si intelectualii recunosc in aceasta capodopera a geniului popular modul lor de a exista in lume si raspunsul cel mai eficace pe care ei pot sa-l dea destinului, cand se arata, ca de atatea ori, ostil si tragica.Pentru pastorul care se gandeste la moarte ca la o nunta, existenta omeneasca reprezinta un interval de pregatire pentru momentul reintoarcerii triumfale la eternitate, in conditia de mire, de ales al celei care stapaneste lumea.  

Opinia proprie referitor la Balada ”Miorita”

8

Datinele,povestile,muzica,si poezia sint arhivele popoarelor.Cu ele se

poate oricind reconstitui trecutul intunecat si intr-adevar,poporul,se aseamana

cu cautator de aur .El alege,pastreasa si transmite mai departe,slefuind in

decursul mai multor secole.numai ceea ce-i mai de pret.Balada”Miorita” e o

adevarata comoara,ea e ca o poarta spe izvoarele trecutului neamului

nostru.Balada”Miorita”este ca un testament al poporului roman ,in el aratindu-

se invidia tarilor vecine pentru bogatiile acestor paminturi,care sunt numite

semnificativ prin metafora”gura de rai”.Cu trecerea timpului aceasta balada se

incarca tot mai mult cu acele sentimente care au fost puse la temelia ei.Astfel

citind balada”Miorita”sufletul ti se cuprinde de sentimente ce sunt specifice

anume poporului romanesc.Balada”Miorita” e ca un imn ,ca o rugaciune plina

de evlavie ce e strigata spre ceruri de fiecare data cid existenta sufletului

romanesc e pusa in pericol.Balada”Miorita”a dainuit in timp fiindca chiar ne

reprezinta pe noi,romanii,si va mai exista cit va mai fi semintia romaneasca.

9