prezentare sesiunea 1 - societatea romana de marketing si comunicare, open days bacau 2013

12/4/2013

Prof.univ.dr. Gheorghe Epuran, Universitatea „Transilvania” din Braşov

Preşedinte Societatea Română de Marketing şi Comunicare

Posibilitati de initiere si promovare a parteneriatelor urban-rural

Comitetul Regiunilor (CoR) este un organ consultativ care reprezintă interesele autorităţilor regionale şi locale ale UE. Comitetul a fost înfiinţat creat prin Tratatul de la Maastricht din 1992, ca răspuns la cererea organizaţiilor locale şi regionale de a fi reprezentate în cadrul UE şi activează din martie 2004.

- Realizarea de investitii prin finantari din fonduri europene, atat de catre autoritati publice locale, institutii publice, cat si de catre organizatii private (ONG, intreprinderi)

- Constituirea de asociatii de dezvoltare locala si grupuri de actiune locala - Crearea zonelor metropolitane - Crearea de agentii pentru promovarea diferitelor servicii publice, a turismului si a altor

activitati sau servicii specifice diferitelor localitati si zone - Crearea centrelor de informare si documentare - Infiintarea de noi intreprinderi private, in special de catre tineri si implicit aparitia nevoii

de asociere sau de afiliere la un grup care sa le reprezinte si/sau care sa le ajute in dezvoltarea lor ulterioara

- Existenta unui mare potential de resurse naturale si umane

Cadrul general actual privind initierea si promovarea parteneriatelor la nivel local, national si european

Parteneriatele, indiferent de domeniul de referinta, au la baza cel putin doua elemente fundamentale: - Increderea - Dialogul

Cum pot fi intiate parteneriatele urban-rural in acest context?

Economia statelor membre ala Uniunii Europene reprezintă aproximativ o

treime din Produsul Intern Brut mondial. Dimensiunea teritorială a UE este caracterizată prin puterea sa economică

şi un teritoriu de peste 4 milioane km2, precum şi o populaţie de cca 490

milioane de locuitori.

Initierea de parteneriate urban-rural trebuie sa porneasca de la cele trei

obiective principale ale Schemei de Dezvoltare a Spaţiului Comunitar

(ESDP):

1. dezvoltarea unui sistem urban policentric şi echilibrat (ceea ce

presupune şi un nou parteneriat urban-rural);

2. asigurarea egalităţii în accesul la infrastructură şi cunoaştere; 3. dezvoltarea durabilă, managementul prudent, protejarea naturii şi a

moştenirii culturale

Conferinţa europeană a miniştrilor responsabili cu amenajarea teritoriului – CEMAT,

Hanovra 2000m “Principii directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a

continentului european”:

• promovarea coeziunii teritoriale printr-o dezvoltare socio-economică

echilibrată şi prin ameliorarea competitivităţii;

• susţinerea dezvoltării generate de funcţiunile urbane şi de îmbunătăţirea

• relaţiilor rural-urban;

• asigurarea unor condiţii de accesibilitate mai echilibrate;

• dezvoltarea accesului la informaţie şi cunoaştere

• reducerea prejudiciilor provocate mediului;

• valorificarea şi protecţia resurselor şi patrimoniului natural;

• valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare;

• dezvoltarea resurselor energetice cu conservarea siguranţei;

• promovarea turismului calitativ şi durabil;

• limitarea preventivă a efectelor catastrofelor naturale.

Initierea de parteneriate urban-rural si principiile dezvoltarii spatiale

Initierea parteneriatelor urban rural in legatura cu politica de

coeziune teritorială -

priorităţi ale dezvoltării teritoriale în UE:

1. Consolidarea dezvoltării policentrice şi a inovării prin crearea unor reţele de regiuni urbane şi oraşe

Regiunile urbane şi oraşele de diferite dimensiuni sunt cele mai apte să îşi valorifice atuurile în

contextul unei cooperări la scară europeană cu întreprinderile şi factorii interesaţi din sfera socială

şi politică. Dacă acestea reuşesc în punerea în practică a reţelelor într-un teritoriu european

policentric într-un mod inovativ, vor crea condiţii care să le permită să beneficieze de concurenţa

globală în dezvoltarea lor.

Oraşele care funcţionează ca centre regionale ar trebui să coopereze, ca elemente ale modelului

policentric, pentru a oferi o parte din propria valoare adăugată altor oraşe, zone rurale şi periferice,

precum şi zone cu provocări şi necesităţi geografice specifice (de ex. zone montane)

12/4/2013 Prof. univ. dr. Gheorghe Epuran,

Universitatea "Transilvania" din Brasov, Presedinte SRMaC

Initierea parteneriatelor urban rural in legatura cu politica de



2. Dezvoltarea grupurilor de activităţi (clusterele) regionale de

concurenţă şi inovare în Europa. Zonele de creştere economică ar trebui extinse dincolo de principala zonă economică a UE printr-

o politică de cooperare şi colaborare în reţea. O cale de a combina atuurile poate fi crearea unor

grupuri de activităţi (clustere) adecvate şi inovatoare în care comunitatea de afaceri, comunitatea

ştiinţifică şi administraţia să lucreze împ



Initierea parteneriatelor urban-rural in legatura cu politica de



3. Sprijinirea consolidării şi extinderii reţelelor transeuropene Pentru satisfacerea cerinţelor de mobilitate într-un teritoriu european policentric, inclusiv ţările

învecinate Uniunii, şi consolidarea unui mediu urban este important să se asigure o dezvoltare

integrată şi durabilă a sistemelor de transport multimodale. Este nevoie de reţele puternice atât pentru pasageri cât şi pentru mărfuri, feroviare, rutiere şi

aeriene (inclusiv reţele de aeroporturi regionale viabile), căi eficiente de navigaţie interioară,

costieră şi maritimă, de reţele secundare care să facă legătura cu respectivele hinterlanduri,

precum şi de o gestionare transfrontalieră a transporturilor






4. Promovarea gestionării transeuropene a riscului, inclusiv în

cazul impactului schimbărilor climatice

Sunt necesare abordări şi strategii comune, transregionale şi integrate, pentru a înfrunta pericolele

naturale, a reduce şi a diminua efectele emisiilor de gaze de seră şi a ne adapta la schimbările

climatice.






5. Consolidarea structurilor ecologice şi a resurselor culturale,

ca valoare adăugată pentru dezvoltarea economică

Valorile de neînlocuit ale structurilor ecologice şi ale moştenirii culturale şi naturale europene, în

special peisajele culturale, calitatea proiectelor şi proceselor de creaţie arhitecturală şi mediul

construit ar trebui să constituie, pe fundalul potenţialului şi circumstanţelor regionale individuale,

fundamentul unei dezvoltări orientate spre ecologie şi cultură, care să ofere perspective protejând

în acelaşi timp diferitele identităţi culturale, în special în regiunile rămase în urmă sau care suferă

transformări structurale.

Politicile de dezvoltare teritorială integrată ar trebui, de asemenea, consolidate în zonele

vulnerabile din punct de vedere ecologic sau cultural din Uniunea Europeană, pentru a răspunde

provocării principale, aceea de a reconcilia dezvoltarea economică cu durabilitatea ecologică,

socială şi culturală.



Consolidarea coeziunii teritoriale la nivelul Uniunii Europene.

Coeziunea teritorială presupune adecvarea resurselor teritoriului (naturale şi antropice) la

necesităţile dezvoltării socio-economice în vederea eliminării disparităţilor şi disfuncţionalităţilor

între diferite unităţi spaţiale în condiţiile păstrării diversităţii naturale şi culturale a regiunilor.



Initierea parteneriatelor urban-rural trebuie sa aiba in vedere

Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă

- Completarea cadrului legislativ pentru integrarea viziunii strategice de planificare spaţială şi

amenajare a teritoriului în programele de dezvoltare regională, pentru eliminarea neclarităţilor

privind raportul dintre proprietatea privată şi cea publică, pentru întărirea prevederilor legale

împotriva urbanismului derogatoriu (care anulează caracterul strategic al planurilor urbanistice

generale - PUG) şi pentru păstrarea integrităţii fizice a zonelor simbolice cu valoare de

patrimoniu, monumentelor istorice şi de artă şi peisajului;

- Determinarea viitoarelor centre urbane de polarizare a zonelor rurale pentru a mări gradul de

accesibilitate a populaţiei rurale la servicii de calitate (sănătate, educaţie, servicii sociale);

- Stabilirea cadrului legislativ şi tehnico-normativ pentru demararea unui program multianual

vizând strămutarea locuinţelor aflate în zone de risc (cutremur, inundaţii, alunecări de teren,

avalanşe, poluare chimică sau radioactivă);

- Elaborarea, aprobarea şi aplicarea normelor care impun consultarea populaţiei asupra

deciziilor de urbanism şi a celor care privesc dezvoltarea comunităţii;





- Limitarea prin lege a expansiunii spaţiului intravilan al localităţilor urbane pentru o perioadă de

10 ani în favoarea restructurării (reciclării) terenurilor intravilane existente pentru noile investiţii;

- Întocmirea planurilor strategice de dezvoltare a oraşelor mari şi aprobarea lor ca planuri-temă

pentru planurile urbanistice generale, reactualizate conform principiilor de dezvoltare integrată

şi sustenabilitate urbană acceptate în cadrul UE;

- Întocmirea, la nivelul fiecărei localităţi, a planului local de dezvoltare durabilă (Agenda Locală

21) cu antrenarea largă şi activă a comunităţii;

- Statuarea obligativităţii ca planurile strategice şi urbanistice pentru oraşele mari să fie

elaborate şi Limitarea prin lege a expansiunii spaţiului intravilan al localităţilor urbane pentru o

perioadă de 10 ani în favoarea restructurării (reciclării) terenurilor intravilane existente pentru

noile investiţii;





- Asigurarea în totalitate a terenurilor pentru construcţii noi prin reciclarea terenurilor intravilane

şi extravilane desemnate prin planurile strategice sau restructurarea terenurilor subutilizate sau

părăsite şi limitarea expansiunii zonelor urbanizate;

- Realizarea structurilor fizice şi instituţionale care să permită declararea ca localităţi urbane a

viitoarelor centre de polarizare a zonelor rurale;

- Reconfigurarea spaţială la nivelul comunelor în vederea micşorării numărului de unităţi

teritorial-administrative;

- Dezvoltarea spaţială policentrică şi echilibrată a ariilor cu funcţiuni metropolitane (Bucureşti şi

Timişoara, apoi Constanţa şi Iaşi) şi pregătirea accesului la categoria de metropole a 4

municipii cu peste 300 mii locuitori (Braşov, Cluj-Napoca, Craiova şi sistemul urban Galaţi-

Brăila);

- Realizarea efectivă a centurilor verzi-galbene din jurul oraşelor de rangul I;





- Aatingerea unui indicator de spaţiu verde de 26 metri pătraţi pe locuitor pentru oraşele de

rangul I şi II;

- Atingerea unei valori medii pe ţară a indicelui suprafeţei locuibile de 15 metri

- pătraţi pe locuitor;

- Reducerea la 40% a proporţiei locuinţelor încălzite cu sobe cu combustibil solid prin înlocuirea

instalaţiilor şi introducerea unor sisteme moderne de încălzire;

- Realizarea de spaţii publice de calitate în toate zonele principale ale oraşelor;

- Rezolvarea problemei parcajelor pentru oraşele de rangul I, inclusiv Municipiul Bucureşti;

dezvoltarea traseelor funcţionale pietonale şi pentru biciclişti în oraşele de rangul I şi II;

- Obţinerea unei mixităţi funcţionale şi sociale optime a localităţilor pentru a evita enclavizarea

socio-economică;

- Continuarea şi amplificarea programelor de colaborare transfrontalieră, transnaţională şi

interregională pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor de coeziune teritorială a Uniunii

Europene şi a îmbunătăţi conectivitatea şi interacţiunea cu spaţiile învecinate.




Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă - orizont 2030

- Creşterea nivelului de urbanizare până la 70% prin atingerea indicatorilor care să permită

includerea a circa 650 de localităţi rurale în categoria de oraşe şi prin aplicarea generalizată a

instrumentelor de dezvoltare urbană integrată;

- Realizarea principalelor elemente ale tramei naţionale de interconectare funcţională a

regiunilor României (inclusiv prin coridoarele transcarpatice) ca armătură a dezvoltării lor

durabile şi a racordării lor la sistemul european;

- Folosirea politicilor şi instrumentelor de amenajare a teritoriului pentru refacerea fondului

forestier, renaturarea luncii Dunării, re-crearea bazinelor naturale de retenţie a apelor şi

reabilitarea zonei de litoral;

- Realizarea centurilor verzi-galbene în jurul oraşelor de rangul II; atingerea unui indicator de

spaţiu verde de 35 metri pătraţi pe locuitor pentru oraşele de rangul I şi II;

- Încheierea programului de strămutare a locuinţelor aflate în zone de risc la hazardurile naturale

sau antropice;

- Atingerea unei valori medii pe ţară a indicelui suprafeţei locuibile de 17 metri pătraţi pe locuitor



Punctele slabe ale dezvoltării regionale – impedimente sau elemente

de stimulare a parteneriatelor urban-rural?

- Concentrarea investitiilor in jurul capitalei si cresterea disparitatilor dintre regiunea Bucuresti-

Ilfov celelalte şapte regiuni, precum şi apariţia problemelor de congestionare a oraşului-

capitală;

- Declinul socio-economic al unui număr însemnat de centre urbane mari şi diminuarea rolului

lor în dezvoltarea arealelor adiacente şi a regiunilor;

- Accentuarea dezechilibrelor demografice la nivel regional, degradarea structurii pe vârste şi

îmbătrânirea populaţiei căpătând dimensiuni alarmante în regiunile din sudul ţării;

- Pierderea funcţiilor urbane ale multor oraşe mici şi mijlocii, în special ale celor monoindustriale

afectate de restructurare, frecvent asociată cu accentuarea problemelor sociale;

- Reapariţia dezechilibrului istoric de dezvoltare între jumătatea de est şi cea de vest a ţării,

decuplarea economică a unor zone tradiţional subdezvoltate din nordul şi estul ţării şi de-a

lungul Dunării;



Punctele slabe ale dezvoltării regionale – impedimente sau elemente

de stimulare a parteneriatelor urban-rural?

- Accesibilitatea redusă a unor zone cu efecte negative asupra dezvoltării locale;

- Existenţa unor zone extinse cu deficit de forţă de muncă datorită scăderii populaţiei, migraţiei

temporare masive şi îmbătrânirii, ceea ce duce la o presiune sporită asupra serviciilor sociale

şi de sănătate;

- Posibila apariţie a unui fenomen de stagnare economică în zonele montane;

- Slaba competitivitate a multor afaceri, în special în turism, nivelul scăzut al productivităţii

muncii, lipsa investiţiilor de capital şi a capacităţii manageriale, gradul scăzut de utilizare a

tehnologiilor moderne;

- Calitatea scăzută a infrastructurii publice, degradarea utilităţilor urbane, incapacitatea de a

conserva bunurile istorice şi culturale;

- Experienţa şi calificarea limitate ale autorităţilor locale în gestionarea unor programe complexe

de dezvoltare durabilă incluzând componentele economice, sociale şi de mediu.



Orientarea strategiilor şi politicilor de dezvoltare pe termen

lung este condiţionată de urmatorii vectori ai dezvoltării:

- Populaţia şi resursele de muncă;

- Ştiinţa şi tehnologia;

- Restructurarea sectorială;

- Viziunea spaţială.



Posibilitati de promovare a parteneriatelor urban-rural

Administraţia publică trebuie să comunice, să fie deschisă dialogului, să respecte şi să ia în considerare cetăţeanul si toti ceilalti parteneri; Comunicarea publică contribuie la notorietatea şi imaginea organizaţiei din sectorul public în exterior. Ea îndeplineşte funcţia de promovare a instituţiei statului faţă de cetăţeni, colectivităţi locale, parteneri, mass-media, alte organizaţii, precum şi faţă de orice altă persoană sau structură cu care aceasta vine în contact.



Comunicarea la

nivelul

administratiilor

publice (UAT)



Comunicarea la

nivelul

administratiilor

publice (UAT)

Sistemul de identificare

Sistemul comunicarii de apartenenta

Sistemul comunicarii cu scop explicit de

influentare

Sistemul evaluare si control



Sistemul de identificare

A fi recunoscut = a fi foarte bine cunoscut

Sistemul comunicarii de apartenenta

A comunica penrtru a gasi valori si interese comune

Sistemul comunicarii cu scop explicit de

influentare

A comunica pentru a genera comportamente si atitudini

favorabile

Sistemul de evaluare si control

Monitorizare si valorificare feed-back

prezentare sesiunea 1 - societatea romana de marketing si comunicare, open days bacau 2013

Education