- SC NEW HOPE SRL –SC NEW HOPE SRL –- 2010-2010-

Îngrijitorul la domiciliu bãtrâni trebuie sã-şi dovedeascã competenţele în principal la aplicarea normelor de igienã atât pentru persoana asistatã cât şi pentru propria-i persoanã, la mobilizarea şi transportul persoanei asistate, la alimentaţie şi administrarea alimentelor şi la supravegherea permanentã a stãrii de sãnãtate a persoanei asistate.

Responsabilitati:- COMPLETAREA FIŞEI DE ÎNGRIJIRI A PERSOANEI

ASISTATE- GESTIONAREA RESURSELOR ALOCATE- PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII ZILNICE

Bătrâneţea nu reprezintă o etapă omogenă de viaţă, ci un ciclu care se manifestă diferenţiat de la o persoană la alta. Această ultimă perioadă a vieţii include mult mai mulţi ani decât oricare dintre perioadele de dezvoltare umană.

Trecerea la „vârsta a treia” presupune o serie de modificări în plan social, psihologic şi biologic.

Persoanele vârstnice suferă o serie de modificări în ceea ce priveşte rolurile lor. Ele se dezangajează treptat din rolurile sociale active şi adoptă alte roluri pasive (de dependenţă) sau compensatorii precum cele de văduv, bunic, pensionar, voluntar.

Retragerea din activitatea profesională reprezintă o schimbare majoră de statut şi rol în viaţa unei persoane, iar sosirea acestui moment poate constitui un factor major de stres ce determină tulburări de adaptare.

Îmbătrânirea psihologică (cea firească de vârstă) are un caracter diferenţial (există diferenţe semnificative la o persoană la alta şi de la o funcţie la alta la aceeaşi persoană), este polideterminată (depinde de particularităţile genetice, somatice, morale sau sociale ale persoanei vârstnice) şi presupune deficienţe care au un caracter relativ (evoluţie neliniară, bazată pe îmbunătăţirile compensatorii).

Modificările fiziologice (biologice) determinate de bătrâneţe nu apar la toţi indivizii la aceeaşi vârstă cronologică sau în aceleaşi proporţii (în funcţie de capacităţile acestora de compensare). Odată cu înaintarea în vârstă creşte vulnerabilitatea la îmbolnăviri, bolile fiind contactate mai uşor (datorită faptului că modificările fiziologice, normale la această vârstă, slăbesc organismul, îi scad rezistenţa şi capacitatea de adaptare), iar vindecarea presupunând un proces mai îndelungat şi mai greoi.

Îngrijitorul la domiciliu bãtrâni trebuie sa cunoasca :

Drepturi comune pentru persoanele vârstnice Drepturi specifice pentru persoanele vârstnice Obligaţiile comune pentru persoanele vârstnice Obligaţiile specifice pentru persoanele vârstnice Norme de tehnica securitatii muncii, prevenirea si

stingerea incendiilor 

IGIENIZAREA CAMERELOR ŞI DEPENDINŢELOR:

-DEZINFECTAREA MOBILIERULUI

-DEZINFECTAREA OBIECTELOR FOLOSITE ÎN ALIMENTAŢIA PERSOANEI ASISTATE

-DEZINFECTAREA OBIECTELOR FOLOSITE DE PERSOANA ASISTATĂ

Dezinfecţia = operaţia de distrugere a agenţilor infecţioşi pentru a se împiedica răspândirea lor, sau propagarea unei infecţii prezente.

Soluţii dezinfectante = clorură de var, cloramină, bromocet, hidrod.

Scop: efectuarea operaţiilor de curăţire şi de aplicare a soluţiilor pentru dezinfectarea încăperilor, a elementelor lor constructive (pavimente, gresie, faianţă, pereţi, uşi, ferestre) şi a obiectelor cu care se execută (găleţi, perii, cârpă).

ACORDAREA ÎNGRIJIRILOR IGIENICE PENTRU PERSOANA ASISTATĂ:

-MĂSURI DE IGIENĂ PERSONALĂ

-ÎNGRIJIREA PERSOANEI IMBILIZATE

-IGIENA PERSONALĂ A PERSOANEI ASISTATE

-ASIGURAREA IGIENEI PERSONALE CORPORALE ŞI VESTIMENTARE A ASISTAŢILOR MOBILIZABILI

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR PERSOANEI ASISTATE

Măsurile de prim ajutor sunt acordate cu rapiditate pentru înlăturarea cauzelor accidentului/incidentului.

Accidentul/incidentul semnalat este analizat cu calm pentru luarea măsurilor de prim ajutor corespunzătoare.

Familia/echipa medicală este înştiinţată cu promptitudine după aplicarea măsurilor de prim ajutor.

Posibilităţile acordării primului ajutor sunt diferite după locul în care s-a produs accidentul, dacă există sau nu truse de prim ajutor. Actul medical propriu-zis va fi adaptat la locul respectiv, acordarea primului ajutor fiind mai complexă când victima nu poate fi transportată la spital.

INSTRUCŢIUNI DE ACORDARE A PRIMULUI AJUTOR

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI

Cadrul de confort psihic al bătrânului asistat este asigurat prin identificarea obiceiurilor avute anterior îngrijirii. Asigurarea confortului este efectuată permanent cu respectarea programului zilnic de îngrijiri.

Confortul bătrânului asistat este asigurat conform particularităţilor individuale ale acestuia. Activitatea de relaxare este organizată ţinând seama de indicaţiile/contraindicaţiile medicale. Organizarea activităţii de relaxare este efectuată zilnic prin utilizarea formelor de comunicare adecvate.

Confortul bolnavului imobilizat la pat trebuie asigurat prin schimbări de poziţie care au şi un rol foarte important în prevenirea apariţiei escarelor (rănilor).

Bolnavul trebuie întors din oră în oră. Schimbarea poziţiei începe cu mişcarea capului şi cu schimbarea poziţiei mâinilor şi a pieptului şi apoi a şoldurilor şi a picioarelor

Manipularea se face cu toată mâna evitându-se zonele dureroase (care au răni).

Bolnavii vor fi scoşi la aer indiferent de anotimp dar trebuie îmbrăcaţi adecvat (corespunzător) condiţiilor climatice.

Unii dintre bolnavii imobilizaţi la pat pot sta, perioade mai scurte sau mai lungi, într-un cărucior. Este bine ca aceşti bolnavi să fie plimbaţi zilnic cu căruciorul sau, cel puţin, scoşi la aer (într-o curte, într-un balcon).

Pentru a se evita accidentele (căderile), la trecerea din pat în cărucior, asistentul personal sau personalul de îngrijire trebuie să asigure căruciorul ca acesta să nu “fugă” de sub bolnav.

Dacă în încăpere se mai află o persoană, aceasta va fi

rugată să ţină căruciorul.

a) NEVOIA DE MIŞCARE b) NEVOILE FIZIOLOGICE c) SĂNĂTATEA

O vorbă înteleaptă din bătrâni spune că învăţăm

atâta timp cât trăim. Acest lucru este valabil pentru toţi oamenii,

indiferent dacă sunt în deplinatatea puterilor lor ori dacă suferă de un handicap.

 

Omul este, prin excelenţă, o fiinţa socială.

Omul trăieşte în cadrul societăţii şi nu poate fi

concepută existenţa sa în afara acesteia.

Marginalizarea socială duce la pierderea respectului de sine şi la modificarea, în rău, a comportamentului.

Dacă şi persoanele sănătoase se pot simţi marginalizate, cu atât mai uşor, prin forţa împrejurărilor, o persoană cu handicap se poate simţi exclusă din societate.

De aceea asistentul personal va trebui să fie o “punte de legătură” între persoana pe care o are în îngrijire şi comunitate.

Îndeplinirea unei activităţi utile, pe măsura posibilităţilor persoanei handicapate, poate să-i redea acesteia sentimentul demnităţii şi utilităţii sociale.

 

Îngrijitorul la domiciliu bãtrâni trebuie sa poata realiza urmatoarele operatii:

- CAPTAREA MATERIILOR FECALE- CAPTAREA URINEI- CAPTAREA SPUTEI- CAPTAREA VĂRSĂTURILOR

Meniul este stabilit cu responsabilitate prin consultarea familiei corespunzător posibilităţilor materiale ale acesteia. Stabilirea meniului este efectuată cu corectitudine cu respectarea principiilor alimentare specifice vârstei. În stabilirea meniului, prescripţiile medicale sunt respectate cu stricteţe.

Hrana este pregătită cu corectitudine conform reţetarului. Pregătirea hranei este efectuată cu rapiditate pentru încadrarea în normele temporare.

Tipul de administraţie este ales în conformitate cu particularităţile persoanei asistate prin aplicarea tehnicilor specifice. Administrarea alimentaţiei este realizată cu conştiinciozitate la ore fixe conform programului zilnic de îngrijire.

Crearea/redobândirea deprinderilor de administrare a alimentelor de către persoana asistată este efectuată cu calm. Administrarea lichidelor este efectuată cu corectitudine pentru asigurarea aportului hidric corespunzător particularităţilor persoanei asistate.

Prescripţiile medicale sunt analizate şi interpretate corect pentru adaptarea programului zilnic de îngrijiri la situaţia creată.

Indicaţiile şi contraindicaţiile sunt analizate pentru asigurarea respectării şi aplicării corespunzătoare a prescripţiilor medicale

Medicamentele = substanţe (de origine minerală, animală, vegetală sau chimice de sinteză) transformate prin operaţii farmaceutice într-o formă de administrare (comprimat, fiolă, etc.) folosite pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor.

ADMINISTRAREA PE CALE ORALA (BUCALA) SI SUBINGUALA ADMINISTRAREA PE CALE RECTALA (SUB FORMA DE CLISMA

SAU SUPOZITOARE) ADMINISTRAREA PE SUPRAFATA TEGUMENTELOR ADMINISTRAREA PE CALE RESPIRATORIE (SUB FORMA DE

GAZE, PRAFURI DIZOLVATE) ADMINISTRAREA PE SUPRAFATA MUCOASELOR (IN FUNCTIE

DE MUCOASA PE CARE SE APLICA : CONJUNCTIVALA, NAZALA, CONDUCTUL AUDITIV EXTERN, BUCALA SI FARINGIANA, VAGINALA)

Tipul de mobilizare este identificat, conform indicaţiilor echipei medicale şi de particularităţile persoanei asistate

Frecvenţa şi tipul de mobilizare sunt adaptate permanent la necesităţilor persoanei asistate.

Mobilizarea bătrânilor asistaţi este efectuată prin utilizarea corectă a accesoriilor specifice.

Transportul este asigurat conform tehnicilor de transport specifice.

Persoana asistată este transportată cu îndemânare prin utilizarea accesoriilor conform programului zilnic de îngrijire/ ori de câte ori este nevoie.

îngrijitorului la domiciliu trebuie să aibă competenţe necesare pentru a supraveghea starea de sănătate a persoanei asistate pe tot parcursul activitătii si de a semnala familiei si echipei medicale orice modificare apărută.

Parametrii funcţiilor vitale sunt urmăriţi periodic/ori de câte ori este necesar pentru evitarea incidentelor / accidentelor în procesul de îngrijire.

Parametrii se referă la tensiune arterială, puls, temperatura corpului, număr de respiraţii/min, felul scaunului, etc.

Temperatura – rezultatul proceselor oxidative, generatoare de căldură prin dezintegrarea alimentelor energetice.

Termoreglarea – funcţia organismului care menţine echilibrul între producerea căldurii (termogeneza) de 36,70–370 C dimineaţa şi 370–37,30 C seara.

Scop : descoperirea unor modificări patologice ale valorii temperaturii corpului.

Locul de măsurare : cavităţi semiînchise (axilă, plica inghinală, cavitatea bucală) sau cavităţi închise (rect, vagin).

Materiale necesare : termometru maximal individual; caselotă mică cu tampoane de vată şi comprese de tifon nesterile; prosop individual; săpun sau detergenţi; pahar de ¾ soluţie de cloramină 1% până la 5%; tavă; sticlă cu ulei de vaselină; sticlă cu alcool medicinal.

Observaţii: Termometrul se menţine timp de zece minute, altfel

înregistrarea nu este reală! Dacă axila bolnavului nu este uscată, umiditatea modifică

valoarea temperaturii.

Recomandări: Dimineaţa măsuraţi temperatura pe la ora 8 şi seara spre

ora 17. Susţineţi termometrul la copii, bătrâni, inconştienţi, agitaţi

şi măsuraţi în cavităţile semiînchise. În situaţia unor valori prea ridicate sau scăzute

neprevăzute, repetaţi măsurarea temperaturii sub supraveghere.

Contraindicaţii: Nu măsuraţi în cavitatea bucală la bolnavii agitaţi, la copiii

care nu cooperează, la bolnavii cu respiraţie nazală dificilă sau inflamaţii bucale.

Nu măsuraţi rectal la bolnavii agitaţi, cu inflamaţii anale, rectale, cu operaţii rectale

Respiraţia – funcţia importantă prin care se realizează aportul de oxigen necesar proceselor vitale ale organismului, în paralel cu eliminarea în atmosferă a dioxidului de carbon rezultat din acestea. Prima etapă este ventilaţia pulmonară (circulaţia aerului prin plămâni), care se realizează prin cele două mişcări ventilatorii de sens opus – inspiraţia şi expiraţia – în care volumul cutiei toracice creşte şi respectiv descreşte.

Scop: constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, aprecierea evoluţiei bolii, recunoaşterea complicaţiilor, prognosticul bolii.

Caracteristici ale frecvenţei respiraţiei: suplă, regulată, amplă, pe nas, lentă şi profundă.

Materiale necesare: ceas cu secundar, foaie de notare, cerneală sau pix cu pastă.

În medicină, pulsul este umflarea și dezumflarea regulată a unei artere ca efect al bătăilor inimii. Poate fi simțit în orice loc care permite arterei să fie lipită de un os, cum ar fi la gât (artera carotidă), la încheietura mâinii (artera radială), în spatele genunchiului (artera popliteală), în partea interioară a cotului (artera brahială) și aproape de încheietura gleznei (artera posterior tibială). Rata pulsului poate de asemenea fi măsurată prin numărarea bătăilor inimii direct.

Pulsul este bătaia ritmică percepută la palparea (comprimarea pe un plan osos) unei artere superficiale și care este sincronă cu sistola ventriculară. El ia naștere din conflictul dintre sângele existent în sistemul arterial și cel împins în timpul sistolei. Acest conflict se exteriorizează prin destinderea ritmică a arterei prin "unda pulsului". Frecvența normală a pulsului este de 60–80 bătăi pe minut.

Pulsul arterial – senzaţie de şoc percepută la palparea unei artere superficiale, comprimată incomplet pe un plan rezistent.

Formarea pulsului arterial: sincron cu sistolele ventriculare, pereţii arteriali sunt destinşi ritmic prin volumul de sânge expulzat de ventriculul stâng şi aortă; destinderea pereţilor arteriali se propagă o dată cu coloana de sânge sub formă de undă pulsatilă.

Calităţile pulsului: frecvenţă (rapiditate), ritmicitate (regularitate), amplitudine (intensitate), volum (tensiune), celeritate. Ele depind de frecvenţa şi ritmicitatea inimii, debitul sistolic, elasticitatea arterială, presiunea arterială.

Scop: obţinerea de informaţii privind starea anatomo - funcţională a inimii şi vaselor.

Materiale necesare: ceas cu secundar sau cronometru; creion; hârtie.

Medicii ne sfatuiesc sa ne masuram pulsul dimineata, la trezire, seara, la culcare, inainte si dupa un efort fizic, in repaus sau in timpul unei activitati. Pentru inregistrarea corecta a pulsului este necesar sa va odihniti intai 5-10 minute. Apoi asezati-va comod, plasati antebratul (nu conteaza care) pe o suprafata, cu palma in sus si cotul usor indoit. Cu cealalta mana, folosind aratatorul si degetul mijlociu, cautati pulsul. Acesta se poate simti  chiar la baza degetului mare, intre planul osos si tendon (acolo se afla artera radiala). Apasati ferm degetele si cronometrati pulsul pentru un minut. Se poate face si in 30 de secunde, multiplicand cu doi, dar exista riscul de a nu sesiza o eventuala anomalie de ritm.

Pulsul se mai poate pala, dar este mai dificil, si pe fata laterala a gatului (artera carotida), la plica inghinala (artera femurala) sau in spatele genunchiului. Pulsul normal este de 60-100 de batai pe minut. Este firesc ca, in anumite situatii, pulsul sa sufere modificari. Totusi, daca in mod repetat acesta este prea mare (peste 100 de batai pe minut), prea lent (sub 50 de batai pe minut) sau neregulat, nu trebuie sa ignorati problema, ci sa va adresati unui medic. 

Pulsul poate fi frecvent dupa un efort fizic, emotii puternice, in timpul digestiei sau este rar (bradicardie) in stare de liniste si repaus. In cazul in care aveti febra, pulsul se accelereaza cu 8-10 pulsatii pentru fiecare grad cu care creste temparatura.

SCOP - evaluarea funcţiei cardio-vasculare (forţa de contracţie a inimiideterminată de elasticitatea şi calibrul vaselor). 

Tensiunea arteriala = presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali, determinata de 4 factori:

1) Debitul cardiac 2) Forta de Contractie a inimii 3) Elasticitatea si Calibrul vaselor de sange 4) Vascozitatea sangelui

ELEMENTE DE APRECIAT:

- Tensiunea Arterială Sistolică (maxima) - Tensiunea Arterială Diastolică (minima)

MATERIALELE NECESARE:

- aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale cu manometru - stetoscop biauricular - tampon de vată - tavita renala - alcool - creion Negru sau pix cu mină neagra - foaia de temperatura/carnetel individual

INTERVENŢIILE ÎNGRIJITORULUI:

- Pregătirea Psihică a bolnavului;

- Asigurarea Repausului Fizic şi psihic timp de 15 minute; - spălarea pe mâini;

- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în extensie;

- se introduc olivele stetoscopului în urechi dupa ce se dezinfecteaza cu tampoane cu alcool (inclusiv membrana stetoscopului)

- se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul pompei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile;

se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până când se percepe primul zgomot arterial (care reprezintă valoarea tensiunii maxime);

- se reţine valoarea indicată de acul manometrului pentru a fi consemnată;

- se continuă decomprimarea zgomotelor arteriale devenind mai dese;

- se reţine valoarea indicată de acul manometrului în momentul în care zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;

0/>90 mmHg

- se notează în foia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare neagra, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur;

- se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.

VALORI NORMALE ALE TENSIUNII ARTERIALE:

1-3 ani:        75-90/50-60 mmHg  4-11 ani:      90-110/60-65 mmHg 12-15 ani:   100-120/60-75 mmHg Adult:          120-140/75-90 mmHg Varstnic:       >150/>90 mmHg

Apetit – poftă de mâncare. Inapetenţă – lipsa poftei de mâncare pe care

bolnavul o prezintă faţă de anumite alimente. Anorexie – scăderea sau lipsa poftei de mâncare. Scop: observarea apetitului urmăreşte

descoperirea şi combaterea inapetenţei sau anorexiei bolnavului. Apetitul poate fi un indiciu important în stabilirea unui diagnostic. Astfel: bolnavii cu cancer gastric refuză carnea de vacă; în faza preicterială a hepatitei virale, bolnavii refuză grăsimile; apetitul exagerat sau polifagia este specifică diabetului; apetitul preferenţial apare în cazul unor carenţe în organism (de exemplu, calciu la gravide).

Handicapul fizic reprezintă o categorie extremă de

diversă, din punct de vedere al cauzelor care-l produc. O mare diversitate de anomalii congenitale (defecte din naştere), boli şi accidente, precum şi fenomenele de involuţie (deteriorare) specifice vârstelor înaintate, produc o gamă foarte largă de dizabilităţi, care au repercusiuni directe asupa mobilităţii (capacităţii de a se mişca) fizice a persoanei.

Persoanele handicapate în acest fel întâmpină dificultăţi majore în efectuarea mişcărilor posturale (menţinerea poziţiei corpului), de coordonare şi de deplasare.

Broncho-pneumonia cronică cu semne de insuficienţă cardio-respiratorie severă (este o boala care blocheaza bronhiile, deteriorand plamanul. BPOC este cel mai des cauzata de fumat si este intalnita mai mult la femei. Bronho-pneumonia obstructiva cronica poate duce la alte complicatii si in cele din urma chiar la deces, daca nu este depistata si tratata la timp. Tusea productiva, respiratia greoaie, oboseala si slabirea fizica sunt principalele simptome ale bronho-pneumoniei obstructive cronice);

unele hemopatii maligne cu complicaţii severe neurologice sau cardiace cu deficienţă funcţională gravă;

amputaţiile membrelor inferioare (picioarele, şoldul) cu deficienţă funcţională gravă, cu imposibilitatea realizării mersului şi ortostatismului (şezut) fără cârje sau cărucior;

artritele grave (este o stare patologică ce este caracterizată de inflamație articulară);

leziuni ale măduvei spinării;

paralizia cerebrală (este o tulburare cronică a mișcării din cauza leziunii sistemului nervos central. Paralizia cerebrală se manifestă prin mișcări reflexe involuntare și contracții musculare (spasme) care pot afecta o parte a corpului sau tot corpul. Cu paralizia cerebrală sunt asociate alte afecțiuni cum ar fi convulsiile, disfuncții vizuale sau auditive.);

distrofia musculară (Sub denumirea de distrofie musculara sunt reunite un grup de boli musculare progresive, non-inflamatorii, fara o patologie a nervilor centrali sau periferici. Boala afecteaza muschii, producand degenerarea definitiva a fibrelor, dar fara dovezi de aberatii morfologice. Progresele in metodele de biologie moleculara au aratat ca la baza distrofiei musculare stau defecte genetice in codarea unei proteine musculare scheletice - distrofina. )

unele handicapuri senzoriale (ale văzului şi auzului); unele handicapuri mintale severe; unele handicapuri psihice, generate de boli psihice

cronice ce pun în primejdie viaţa bolnavului ori a celor din jurul său;

tulburările psihice din presenium (tulburările psihice ale vârstelor înaintate).