Prezenţa Sfinţilor Îngeri în slujba Sfintei Liturghii

I. IntroducereII. Prezenţa Sfinţilor Îngeri în pictura bisericească – simbol al Liturghiei pancosmiceIII. Pomenirea sfinţilor îngeri la ProscomidieIV. Sfinţii Îngeri în cadrul Liturghiei catehumenilorV. Sfinţii Îngeri în cadrul Liturghiei credincioșilorVI. Bibliografie

I. Introducere

Biserica Ortodoxă a învăţat dintotdeauna despre cultul sfinţilor îngeri, ca fiind fiinţe create, nevăzute, “duhuri slujitoare trimise să săvârșească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea” (Evrei I, 14). Credincioșii au cinstit pe sfinţii îngeri încă din primele veacuri, lor aducându-le un cult de venerare, asemeni sfinţilor. Trebuie menţionat că dacă sfinţii îngeri sunt prezenţi în fiecare moment al vieţii noastre, cu atât mai mult sunt prezenţi în cadrul Sfintei Litughii într-o laudă comună cu persoanele prezente. Astfel, după cuvintele pr. Dumitru Stăniloae, „se poate presupune că ei pot intra cu oamenii într-o comuniune lăuntrică atât de intimă, încât pot vedea prin ochii oamenilor ca și când ar fi ai lor și pot simți cu oamenii bucuriile și durerile provocate în ei de lumea sensibilă, așa cum și oamenii își pot însuși de la îngeri o vedere mai inteligibilă în imaginile și simbolurile lor ”1. Așadar, sfinţii îngeri nu reprezintă o realitate abstractă ci una foarte reală, iar în momentul Sfintei Liturghii comuniunea oamenilor cu sfinţii, cu îngerii reprezintă motivul pentru care ea se poate numi și Liturghia pancosmică. Toată creaţia raţională participă la împărtășirea harului dumnezeiesc.

În cele ce urmează voi trata despre prezenţa sfinţilor îngeri în cadrul solemn al Sfintei Liturghii, într-o expunere dogmatico-liturgică. Prima parte surprinde aspectul legat de prezenţa Sfinţilor Îngeri în pictura bisericească, ca simbol al Liturghiei pancosmice, a doua parte prezintă cultul sfinţilor îngeri reflectat în ritualul Proscomidiei, a treia și a patra parte prezintă simbolismul actelor liturgice care au legătură cu puterile cerești.

II. Prezența Sfinților Îngeri în pictura bisericească – simbol al Liturghiei pancosmice

La o simplă privire asupra picturii din bisericile ortodoxe, orice credincios poate observa cu ușurinţă picturile care reprezintă pe sfinţii îngeri. Dacă cercetăm cu atenţie textele scripturistice, vom remarca

1 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, EIBMBOR, vol.1 , ediţia a III-a, București, 2003, p. 451.

faptul că la principalele evenimente din viaţa pământească a Mântuitorului, îngerii sunt de faţă. Astfel, un înger aduce Fecioarei Maria vestea Nașterii Pruncului Iisus, îngerii cântă la Nașterea Domnului: „Slavă întru cei de sus, Lui Dumnezeu....”, (Luca II,14) un înger sfătuiește pe Iosif să fugă în Egipt, iar Domnul Hristos vorbește adesea despre ei: „Zic vouă, așa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăiește.” (Lc. XV,10). „Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăția Lui toate smintelile și pe cei ce fac fărădelegea”(Mt. XIII,4).

Noua înflorire a explicării Liturghiei (din sec. al XV-lea)corespunde unei noi iconografii liturgice. Sistemul de împodobire al bisericilor de la mijlocul epocii bizantine a reușit prin stabilirea ciclului precis de imagini să atingă desăvârșirea sa. Icoanele vieţii lui Hristos au fost gândite pentru a fi expresii văzute ale anamnezei liturgice, iar reprezentarea Pantocratorului înconjurat de îngeri pe cupolă să descopere Liturghia ca pe un eveniment ceresc. Icoanele și picturile murale au fost văzute ca parte integrantă a Sinaxei euharistice, ca unele ce arată în imagini ceea ce Liturghia actualizează și face prezent.2

În scena „Pantocrator” se observă că Domnul Hristos este înconjurat de îngeri. Prezenţa lor aici nu este întâmplătoare. Astfel, la Matei XXV, 31 se spune că Fiul Omului va veni întru slava Sa cu sfinţii îngeri, fapt ce ne dă certitudinea că aceștia sunt mereu în preajma Tronului Preasfintei Treimi. De asemenea, sfântul arhanghel Gavriil este pictat de multe ori pe ușile împărătești, în scena Buneivestiri, uși prin care intră clericii. Aceștia sunt la rândul lor închipuiri ale celor dintîi îngeri, căci, după mărturia Sf. Simeon al Teslonicului: “prin clericii cei care intră în tribuna altarului sunt închipuite puterile supracosmice [ale îngerilor]...sacerdoţii... închipuiesc ca niște icoane primele ordine îngerești din jurul lui Dumnezeu...diaconii împreună cu citeţii și cu cântăreţii...arată corul de mijloc al celor cerești,...iar tot poporul...arată ordinul ultim al acelora.”3

III. Pomenirea sfinților îngeri la Proscomidie

Dacă cercetăm vom compara ediţiile mai vechi ale Liturghierului cu ediţia de anul acesta, vom observa o diferenţă notabilă în cadrul ritualului Proscomidiei. În ediţiile mai vechi este omisă pomenirea sfinţilor îngeri. Acest fapt este o eroare, dat fiind faptul că Sfântul Simeon al Tesalonicului amintește foarte clar: “Scoțând cu sulița din pecetea unei alte prescuri părticele în formă de cruce, iereul face pomenirea tuturor sfinților și le pune de-a stânga. Mai întâi o oferă

2 Lect. Univ. Dr. Ciprian STREZA , "Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur – Icoană a împărăţiei și Prezenţă sacramentală", Revista Teologica, nr.4/20073 Diac. Ioan Ică jr., De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului- integrala comentariilor liturgice bizantine, ed. Deisis, Sibiu, 2011, pp. 373-374.

pe cea în cinstea și pomenirea cinstitelor și nterupeștilor puteri [îngerești]. Și este necesar să o ofere pentru ei, întrucât au slujit tainei Economiei, pentru că au fost unite cu noi și suntem o singură biserică...și pentru că sunt împreună cu noi, fiind pentru noi păzitori și împăciuitori la Dumnezeu”4

Despre acest fapt a vorbit pe larg pr. Prof. Dr. Nicolae Necula în Tradiție și înnoire liturgică5, drept pentru care voi puncta numai aspectele esenţiale:

1. Pornind de la Pseudo-Areopagitul, care afirma că ierarhia bisericească este imitaţia ierarhiei cerești, se separă Liturghia euharistică săvârșită pe pământ, de Liturghia îngerilor din ceruri, ceea ce nu este corect. Liturghia săvârșită în sfintele altare este aceeași Liturghie la care iau parte și puterile cerești.

2. Părintele afirmă că “ei nu sunt străini sau în afara Trupului mistic al lui Hristos. Ei fac parte din împărăţia lui Dumnezeu pe care o simbolizează Proscomidia și Biserica în totalitatea ei. Din această categorie fac parte și îngerii.”

3. Dacă la Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare cântăm și mărturisim, în Axionul care urmează sfinţirii sau prefacerii darurilor de pâine și vin în Trupul și Sângele Domnului: De tine se bucură, ceea ce ești plină de dar, toată făptura, soborul îngeresc și neamul omenesc, prin care se expmriă cultul de supravenerare pe care îl acordă Maicii Domnului cetele îngerilor și neamului omenesc, această bucurie este cu atât mai necesară și firească atunci când îl avem pe Hristos în mijlocul nostru în Sfânta Euharistie. El unește soborul îngeresc cu neamul omenesc. De aceea nu se poate concepe Liturghie fără îngeri care îl preamăresc pe Hristos și în ceruri și pe pământ.

4. Dacă urmărim viaţa și activitatea Mântuitorului precum ne mărturisesc Sfintele Evanghelii se observă că în toate momentele de seamă El a fost însoţit de îngeri.CONCLUZIE:Hotărârea Sfântului Sinod din 10 februarie 2004 este o măsură înţeleaptă care se impunea a fi luată, fiind fundamentată din punct de vedere scripturistic, patristic, teologic și liturgic.

IV. Sfinții Îngeri în cadrul Liturghiei catehumenilor

Vohodul Mic

Ieșirea cu Sfânta Evanghelie,moment solemn numit și Vohodul mic, nu a avut dintru început același ritual. Forma actuală este o dezvoltare a cultului originar, bazat pe criterii practice: aducerea Sfintei Evanghelii de către diacon din schevofialchion, unde se păstra de

4Diac. Ioan Ică jr., De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului- integrala comentariilor liturgice bizantine, ed. Deisis, Sibiu, 2011, p.418.5 Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae D. Necula, Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol. 3, EIBMBOR, București, 2004.

obicei, pe amvonul din naos pentru a se citi la vremea rânduită. În acest ritual dezvoltat apare și o rugăciune în care se arată prezenţa îngerilor.

Textul rugăciunii: Stapâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai așezat în ceruri cetele și oștile îngerilor și ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fă ca împreună cu intrarea noastră să fie și intrarea sfinților îngeri, care slujesc împreună cu noi și împreună slăvesc bunătatea Ta. Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.Comentariul Sfântului Simeon al Tesalonicului6: “după ce iereii au săvârșit și ei rugăciunile lor înăuntrul altaruui, ieșirea lor arată pogorârea dumnezeieștilor îngeri la Învierea și Înălţarea lui Hristos. Atunci când, plecându-și capul, arhiereul se roagă împreună cu iereii ca să găsească îngeri intrând și liturghisind împreună cu ei...” Comentariul Sfântului Gherman, patriarhul Constantinopolului (sec. VIII)7: “Intrearea Evangheliei arată venirea și intrarea Fiului lui Dumnezeu în lumea aceasta, precum spune apostolul: < Atunci când El-adică Dumnezeu Tatăl- Îl aduce pe Întâi Născutul său în lume zice: Și să I se închine toți îngerii Lui> Evr. 1,6”.

Este interesant de urmărit analogia următoare: îngerii prezenţi la Nașterea Domnului din Betleem și acest moment liturgic: “Duhuri nemuritoare și fără de trup, îngerii aceștia, în momentul când se săvârșește Sfânta Liturghie în biserică, chiar și pustie, modestă sau săracă, precum peșterile din Betleem, se coboară și umplu locașul sfânt, slujind cu preotul smerit și simplu al Celui Preaînalt”8. Părintele Dumitru Stăniloae evidenţiază faptul că omul nu e singur nici când pare că e complet singur. Dimpotrivă, tocmai când se adună în sine mai mult din împrăștierea atenţiei spre tot felul de lucruri sau amintiri de lucruri exterioare, se deschide înrâuririi unor prezenţe spirituale. Când se adună mai mult în rugăciune, rugăciunea lui e încălzită de rugăciunea unui duh, sau a mai multor duhuri netrupești...9

Imnul Sfinte Dumnezeule

Textul rugăciunii: Dumnezeule cel sfânt, Care întru sfinti Te odihnesti, Cel ce cu glas întreit-sfânt esti laudat de serafimi si slavit de heruvimi si de toata puterea cereasca închinat; Cel ce dintru nefiinta întru fiinta ai adus toate; Care ai zidit pe om dupa chipul si asemanarea Ta si cu tot harul Tau l-ai împodobit; Cel ce dai întelepciune si pricepere celui ce cere, si nu treci cu vederea pe cel ce greseste, ci pui pocainta spre mântuire; Care ne-ai învrednicit pe noi, smeritii si nevrednicii robii Tai, si în ceasul acesta, a sta înaintea slavei sfântului Tau jertfelnic si a-Ti aduce datorita închinare si preaslavire: Însuti Stapâne, primeste si din gurile noastre, ale pacatosilor, întreit-sfânta cântare si ne cerceteaza pe noi întru bunatatea Ta. Iarta-ne noua toata greseala cea de voie si cea fara de voie; sfinteste sufletele si trupurile noastre si ne da noua sa slujim Tie cu cuviosie în toate zilele vietii noastre. Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor care din veac au bine-placut Tie. Ca sfânt esti Dumnezeul nostru si Tie slava înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

6 Diac. Ioan Ică jr., De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului- integrala comentariilor liturgice bizantine, ed. Deisis, Sibiu, 2011, p. 382.7 Diac. Ioan Ică jr., De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului- integrala comentariilor liturgice bizantine, ed. Deisis, Sibiu, 2011, p. 264.8 Protopresbiter Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea dumnezeieștii Liturghii, trad. de pr. Victor Manolache, Ed. Bizantină, București, 2003, p.122.9 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, EIBMBOR, vol.1 , ediţia a III-a, București, 2003, p. 459.

Asemeni îngerilor din viziunea proorocului Isaia, care ziceau: “Sfânt Sfânt Sfânt Domnul Savaot...” (Isaia VI, 1-3), preotul se roagă ca Dumnezeu să primească această cântare și de la făptura omenească. Acest lucru este confirmat de teologul bizantin Nicolae Cabasila care spune astfel: „Cântarea aceasta este împrumutată parte din cântarea îngerilor, parte din cântarea sfinţilor psalmi ai Proorocului și este alcătuită de Biserica lui Hristos, fiind închinată Sfintei Treimi...de aceea, după ce Sfânta Evanghelie a fost arătată ţi apoi dusă în altar, cântăm imnul acesta cu glas tare, pentru că Cel ce S-a sălășluit între noi ne-a așezat împreună cu îngerii, făcându-ne loc în corul lor”. Interesantă este și faptul că la Liturghia arhierească, imnul se cântă de nouă ori, după numărul celor nouă cete îngerești 10.

De asemenea, preotul, în timpul cântării întreit sfinte, face câteva închinăciuni în faţa Sfântului Altar, la Proscomidiar și la scaunul cel de sus. Aceste mișcări simbolizează rotirea în cerc a Heruvimilor, în jurul tronului lui Dumnezeu.11 Din cele de mai sus desprindem ideea că atât corul ceresc aș îngerilor cât și cel al credincioșilor se unesc într-o laudă neîntreruptă.

V. Sfinții Îngeri în cadrul Liturghiei credincioșilor

Imnul heruvic

Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim și făcătoarei de viață Treimi întreit-sfântă cântare aducem, toată grija cea lumeasca să o lepădăm.

Textul rugăciunii: Nimeni din cei legati cu pofte si cu desfatari trupesti nu este vrednic sa vina, sa se apropie, sau sa slujeasca Tie, Împaratul slavei; caci a sluji Tie este lucru mare si înfricosator chiar pentru puterile cele ceresti. Dar, totusi, pentru iubirea Ta de oameni cea negraita si nemasurata, fara mutare si fara schimbare Te-ai facut om, si Arhiereu al nostru Te-ai facut, si, ca un Stapân a toate, ne-ai dat slujba sfânta a acestei jertfe liturgice si fara sânge; ca singur Tu, Doamne Dumnezeul nostru, stapânesti cele ceresti si cele pamântesti, Care Te porți pe scaunul heruvimilor, Domnul serafimilor și Împaratul lui Israel, Cel ce singur ești Sfânt si întru sfinți Te odihnesti.

Moment de o deosebită intensitate, imnul heruvic cuprinde mai multe referiri la realitatea prezenţei îngerilor în cadrul Sfintei Liturghii. Astfel, credincioșii nu doar imită, închipuind pe heruvimi, ci aduc cântare întreit sfântă precum și aceia fac de-a pururea. Tâlcuitorii Sfintei Liturghii pun accent pe faptul că “imnul heruvic prin procesiunea diaconilor și prin înfăţișarea evantaielor, care poartă reprezentări ale serafimilor, însemnează intrarea tuturor sfinţilor și drepţilor, împreună cu care vin înainte puterile heruvimilor și oștirile îngerești care aleargă în chip nevăzut înaintea marelui Împărat Hristos...”12 Cuvintele: căci a 10 Pr. Prof. Ene Braniște, Liturgica specială pentru facultățile de teologie, Editura Nemira, București. 2002, p. 241. 11 Protopresbiter Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea dumnezeieștii Liturghii, trad. de pr. Victor Manolache, Ed. Bizantină, București, 2003, p. 131.12 Diac. Ioan Ică jr., De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului- integrala comentariilor liturgice bizantine, ed. Deisis, Sibiu, 2011, p. 469.

sluji Ție este lucru mare și înfricoșător chiar și pentru puterile cerești ne dau de înţeles că îngerii, deși nu au trupuri, deci fiind fiinţe spirituale, se cutremură de prezenţa Atotputernicului Dumnezeu.

Acest lucru este evidenţiat și în Liturghia Sfâtului Vasile cel Mare, în cadrul căreia se cântă în loc de Heruvicul obișnuit, imnul Să tacă tot trupul omenesc și să stea cu frică și cu cutremur și să nu gândească la nimic pământesc. Căci împăratul împăraților și Domnul domnilor vine să se junghie și să se dea ca mâncare credincioșilor. Înaintea Lui merg cetele îngerești cu toată începătoria și stăpânia, heruvimii cei cu mulți ochi și serafimii cu câte șase aripi, cu care își acoperă fețele și strigă cântarea Aliluia, Aliluia, Aliluia.

Părintele Stăniloae spune despre acest moment astfel: “Asemeni îngerilor care “intonând această cântare <<se înalță zburând>>, adică se ridică tot mai sus în cunoașterea, în contemplarea uimită a lui Dumnezeu și entuziasmul lor fierbinte” spre această înălțare tind și credincioșii. Imnul acesta este un imn al Liturghiei cerești, care se prelungește și în Biserică, căci Euharistia are în ea o deschidere eshatologică și universală. Iar puterea transfiguratoare a lui Hristos vine din jertfa Lui”13.

Ectenia de după Vohodul Mare

Înger de pace, credincios îndreptător al sufletelor și al trupurilor noastre, la Domnul să cerem

Imnul Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot

Textul rugăciunii

Preotul: Cu aceste fericite Puteri și noi, Iubitorule de oameni, Stapâne, strigăm și grăim: Sfânt ești și Preasfânt, Tu și Unul-Născut Fiul Tău și Duhul Tău cel Sfânt. Sfânt ești și Preasfânt și slava Ta este plină de măreţie...

Inspirat din cântarea îngerilor din viziunea profetului Isaia, despre care am amintit mai sus, imnul are o vechime considerabilă în cultul Sfintei Liturghii. Faptul că acesta se găsește în cele mai vechi formulare liturgice, ne dă de înţeles că încă de la faza incipientă a formării cultului, îngerii erau pomeniţi. Astfel, în Evhologhionul lui Serapion, episcop de Thmuis, (anul 350) document de o inestimabilă importanţă pentru tezarul liturgic (descoperit într-un mansucris din secolul XI - în Biblioteca Marii Lavre de la Muntele Athos), apare imnul Sanctus adică tocmai acest Sfânt Sfânt Sfânt.... Imnul nu apare în anaforalele liturgice anterioare dar care nu va mai lipsi din cele ulterioare. 14

Axionul

Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur: Cuvine-se cu adevărat

13 Pr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă,EIBMBOR, București, 2004, p. 266.14 Pr. Prof. Dr. Viorel Sava, Evhologhionul lui Serapion de Thmuis- locul și importanța lui în istoria și evoluția Liturghiei și a Liturghierului, în Analele Știinţifice ale Universităţii “Al. I. Cuza”, tom XIII, Editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2008, p. 71.

a. Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru; *cântare a cărei origine trebuie căutată în pietatea monahală a Athosului, cum pretinde o legendă din acele părţi, consemnată în Mineiul pe iulie, ziua11.

b. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemăre decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine ceacu adevărat, Născătoare de Dumnezeu te mărim;*este irmosul cântării a 9a din Canonul de la denia din Joia Patimilor, datorat lui Cosma de Maiuma (sec. VIII).15

Liturghia Sfântului Vasile cel Mare: De tine se bucură ceea ce ești plină de daruri, toată făptura, soborul îngeresc și neamul omenesc... evidenţiază comuniunea îngerilor și a oamenilor în contextul celui mai mare dar al lui Dumnezeu pentru omenire: Sfânta Liturghie.

15 Prof. Ene Braniște, Liturgica specială pentru facultățile de teologie, Editura Nemira, București. 2002, p. 212.

VI. Bibliografie

1. Anagnostopoulos, Protopresbiter Stefanos, Explicarea dumnezeieștii Liturghii, trad. de pr. Victor Manolache, Ed. Bizantină, București, 2003.

2. Braniște, Pr. Prof. Ene, Liturgica specială pentru facultățile de teologie, Editura Nemira, București, 2002.

3. Ică jr. Diac. Ioan, De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului- integrala comentariilor liturgice bizantine, ed. Deisis, Sibiu, 2011.

4. Nicolae D. Pr. Prof. Univ. Dr. , Necula, Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol. 3, EIBMBOR, București, 2004.

5. Sava, Pr. Prof. Dr. Viorel, Evhologhionul lui Serapion de Thmuis- locul și importanța lui în istoria și evoluția Liturghiei și a Liturghierului, în Analele Știinţifice ale Universităţii “Al. I. Cuza”, tom XIII, Editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2008.]

6. Stăniloae, Pr. Prof., Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, EIBMBOR, vol.1 , ediţia a III-a, București, 2003.

7. Stăniloae, Pr. Dumitru, Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă,EIBMBOR, București, 2004.

8. Streza Lect. Univ. Dr., Ciprian, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur – Icoană a împărăției și Prezență sacramentală, în Revista Teologică, nr.4/2007.