2

Titlu: Dicționar analogic și de sinonime al limbii române Copyright © 2009 Toate drepturile aparţin Editurii Sanda. Reproducerea integrală sau parţială a textului sau a ilustraţiilor din această carte este posibilă numai cu acordul prealabil scris al Editurii Sanda. ISBN- 978-606-92291-2-5

3

Dan Dumitrescu DICȚIONAR ANALOGIC ȘI DE SINONIME AL LIMBII ROMÂNE EDITURA SANDA

4

5

ACOPERĂMÂNT DE CAP I. SUBSTANTIV Literar Pălărie, pălărioară, pălăriuţă; canotieră,

sombrero; pălărie de paie, panama; joben; bicorn, tricorn; cauc, potcap, camilafcă, pălărie de damă, pălărioară, tocă, Căciulă, căciuliţă, căciuloi, turcă, ţurcană; chipiu, şapcă, capelă, capeluţă, caschetă; Coif, cască; Beretă, bască; turban; scufie, scufă, scufiţă, tichie, tichiuţă, bonetă, boneţică; fes. Basma, băsmăluţă, batic, năframă, năfrămioară, năfrămuţă, năfrămiţă, broboadă, baris, maramă, tulpan, tulpănaş, legătură, văl, voal, vâlnic, sarmurcă.

Regionalism ceacău, cuşmă, şleapcă, tiulercă, ceapsă, căiţă; cimber, bertă, pânzătură, felegă, grimea, casâncă, potilat, hobot

Popular testemel Argou

pălărie: acoperiş persoană care poartă pălărie: mumie cu coviltir

II. VERB Literar a purta pălărie (şapcă, căciulă), a avea ceva

în (pe) cap; a(-şi) pune ceva în (pe) cap, a-şi acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi. a-şi scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. &&&&&&&&&&&&

6

ACŢIUNE

I. SUBSTANTIV Literar Acţiune, activitate, act, faptă, lucrare, lucru,

treabă, muncă; operaţie; încercare, întreprindere, iniţiativă, început; efectuare, exercitare, exerciţiu, executare, execuţie, realizare; îndeplinire, împlinire, săvârşire, înfăptuire; efort, trudnicie, strădanie, silinţă, sforţare, zel, sârguinţă, râvnă, opintire, opinteală. Lucrare, operă, creaţie. Autor, creator, agent; executant, operator, lucrător, muncitor; om de acţiune, iniţiator, promotor; fondator, întemeietor, ctitor.

începutul unei acţiuni: punct de plecare acţiune greu de realizat, care necesită mult efort şi

îndemânare: tur de forţă perioadă de intensitate maximă într-o acţiune:

perioadă (zi, lună, etc.) de vârf Popular trudă, osteneală muncă degradantă, care nu necesită nici o pregătire:

munca de jos muncă grea; umilitoare: cârcă II. ADJECTIV Literar Activ, lucrător, muncitor; dinamic,

operativ, întreprinzător; ocupat, preocupat; harnic, sârguincios, sârguitor, străduitor, vrednic, destoinic,

7

asiduu, stăruitor, tenace, zelos, silitor. Realizat, înfăptuit, împlinit. Realizator; executant, executor.

Figurat prins Popular truditor III. VERB Literar A face (ceva), a acţiona, a întreprinde (o

acţiune), a fi în acţiune, a activa; a lucra, a munci, a face şi a drege; a face treabă, a avea treabă, a fi ocupat; a întreprinde, a începe, a porni la acţiune, a trece la acţiune, a trece la fapte, a intra în acţiune; a iniţia, a avea iniţiativă; a proiecta, a plănui; a efectua, a executa, a duce la bun sfârşit, a îndeplini o misiune, a săvârşi, a realiza, a înfăptui, a reuşi, a izbândi, a obţine o victorie; a participa, a lua parte, a contribui, a-şi aduce contribuţia; a se strădui, a se sili, a se osteni, a face eforturi, a se sforţa, a se opinti, a se căzni. A activiza, a impulsiona, a dinamiza, a pune în mişcare.

Popular a trudi, a trebălui Figurat a transpira; a pune umărul IV ADVERB Literar în acţiune, în mişcare. Familiar fără muncă, fără efort: (pe) de-a gata; mură-n gură prin propria muncă: cu sudoarea frunţii

8

V EXPRESII Familiar

a acţiona deliberat (sau nu) în folosul cuiva: a face jocul (cuiva)

a acţiona fără şovăire: a fi sigur de sine (el) a acţiona fără un plan stabilit, a acţiona conform

împrejurărilor de moment: a se orienta; Văzând şi făcând

a da (cuiva) libertate totală de acţiune: a avea (a da; a lăsa) mână liberă (câmp liber) (de acţiune)

a acţiona după propria-i judecată, după bunul său plac: a face după cum îl taie capul (după capul său); a face ceva din capul său; a-şi juca calul; El îşi cântă, el îşi descântă; El centrează, el dă cu capul

a acţiona sub influenţa unor factori exteriori, a-şi trăi viaţa fără a lua decizii privitoare la propria persoană: a se lăsa dus de curent (val)

a determina pe cineva să acţioneze: a pune (pe cineva) în mişcare

a fi incapabil, în imposibilitate de a acţiona: a avea mâinile legate

a întreprinde ceva, a face: a o pune; a o aşeza; a pune mâna; a manevra; a trece la fapte

a fi angajat, antrenat într-o acţiune cu urmări nesigure şi periculoase: a fi în joc (în cărţi)

a nu-i lăsa cuiva nici o posibilitate de acţiune: a lega pe cineva de mâini şi de picioare

a se lăsa antrenat într-o acţiune: a se prinde în (la) horă

9

a demara o activitate, a se angrena într-o acţiune: a intra în horă (joc)

a fi pregătit în derularea unei activităţi: a fi pe ţeavă a îndepărta pe cineva dintr-o activitate, silindu-l să

stea în rezervă: a scoate (pe cineva) din circulaţie (joc); a trece pe cineva la umbră

ultima parte (hotărâtoare) din desfăşurarea unei activităţi: ultima sută de metri

a lucra: a o face pe treabă; a trebălui; a face şi a drege

lucrul dobândit fără muncă se pierde precum s-a dobândit: De haram a venit; de haram s-a dus.

a munci: a face şi a drege; a face şmotru; a pune fundul (c---l) la bătaie; a pune osul (la treabă); a roboti; a trebălui; a şmotrui

a începe să muncească: a se lua de lucru a munci cu modestie, fără a se lăuda: a tace şi a face a munci cu rezultate foarte proaste: a lucra ca o

cizmă a munci dezordonat, fără spor sau tragere de inimă:

a o bălmăji (ameţi; aburi; freca; lălăi; tândăli); a fi lasă-mă să te las; a munci în dorul lelii

a munci din greu, cu zel, în ritm susţinut: a da în brânci; a face cârcă; a fi harnic; a întinde la jug; a fi chitit (croit) pe treabă; a-i curge sudorile de atâta muncă; a-i da bătaie; a munci ca o vită (ca un ocnaş, ca un hamal, ca un salahor); a munci cu spor (însufleţire; sârg; tragere de inimă); a munci de îi iese limba de un cot; a munci de îi sar capacele; a munci pe

10

rupte (brânci); a munci zi şi noapte; a nu şti unde-i e (unde-i stă) capul de treabă; a se lua cu munca (treaba); a nu-şi mai vedea capul de treabă; a se speti muncind; a se strădui; a trage din greu; a trage la ham (jug); a trage tare a-şi da toată osteneala (silinţa)

a munci împreună cu cineva, depunând acelaşi efort: a munci cot la cot

a munci încet, cu lene: a se lăsa pe tânjală a munci la ceva lipsit de importanţă: a-şi face de

lucru (cu ceva) a munci pentru cineva: a intra (a se băga) slugă (la

cineva) a munci pentru o plată derizorie: a munci pe nimica

toată; a munci de amorul artei (pe degeaba; de pomană)

a nu avea chef de muncă: a nu se prinde lucrul (munca) de el

a nu munci constant: a munci în salturi; a lucra pe apucate

a se angaja singur la o muncă grea şi obositoare: a veni singur la ham

persoană care nu munceşte şi îi supraveghează pe ceilalţi: ajutor de băgător de seamă

Nu am decât două mâini! Ce să fac mai întâi? (doar) Nu m-ai câştigat la belciuge!

referitor la leneşi: Leafa merge, noi cu drag muncim! Poate aveţi treabă şi eu vă reţin! Uşor, să nu te rupi!

11

referitor la cine munceşte mecanic, în mod automat: Noi muncim, nu gândim!

îndemn pentru continuarea unei acţiuni cu mai multă energie: Înainte! Bagă mare! Ce mai stai (aştepţi)? Cu Dumnezeu înainte! Curaj! Dă-i înainte! Dă-i drumul (bătaie, bice, bicepşi)! Dă-i pinteni! Fii mai vioi! Gata pauza, capul la fund! Hai s-o facem şi pe-asta! Hai, băieţi! Haide-haide! Hopa sus! Hop-aşa! Mai cu foc! Mai cu viaţă! Pasul mai vioi! Să sfârâie! Să zbârnâie! Tare şi cu forţă! Tot înainte! }ine-o tot aşa! Zi-i înainte (că-i zici bine)!

îndemn pentru demararea unei activităţi: Apucă-te de treabă! Bagă cărbuni! Hai! Hai, băieţi! Hai, dă-i drumul (şi spune-mi şi mie)! La aparate! La treabă, că ne stă norocul! Mişcă-ţi fundu’ (c...l, târtiţa)! Nu mai pierde vremea! Nu mai sta! Pune mâna! Toată lumea la posturi (la bord, pe punte)!

îndemn pentru mai puţină vorbă şi mai multă treabă: Ciocu’ mic şi pasu’mare! (glumeţ) Taci şi sapă! Taci şi treci la muncă! {i dă-i şi dă-i înainte!

Argou a nu putea acţiona (despre infractori): a fi polei a se angaja într-o acţiune ilegală: a pleca în

misiune &&&&&&&&&&&&&

12

ACUMULARE

I. SUBSTANTIV Literar Acumulare, adunare, strângere, concentrare;

economie, economisire. Depozitare, înmagazinare, stocaj, stocare; stoc.

Familiar economie: agonisire; bani la ciorap (la saltea); cheag; chiverniseală; grăsime; osânză

Popular agoniseală, agonisită II. ADJECTIV Literar Adunător, strângător, econom, păstrător. III. VERB Literar A acumula, a aduna, a concentra, a strânge;

a agonisi, a economisi, a face economii. A depozita, a înmagazina, a stoca, a face stocuri.

Familiar a economisi, a face economii: a face bani; a închega ceva bani; a prinde (a strânge) cheag (ban pe ban); a pune bani la ciorap (la saltea, sub saltea); a pune deoparte (la o parte); a pune deoparte pentru bătrâneţe (viitor; zile negre); a pune la (de)o parte; a strânge bani albi pentru zile negre

Popular a economisi, a face economii: a lega gura pânzei

13

IV EXPRESII Familiar

a avea economii: a avea bani la ciorap (saltea); a avea cheag (grăsime; osânză)

a consuma din economii, din rezerve, din cele adunate fără a mai munci: a trăi din seu (osânză; grăsime)

a economisi în mod nechibzuit, în realitate fiind în pierdere: a se scumpi la tărâţe şi a se ieftini la făină; Scumpul mai mult păgubeşte!

a fi econom: a se mulţumi cu puţin; a strânge cureaua

a agonisi, a strânge atât cât crede cineva că este necesar: a-şi face suma

&&&&&&&&&

ADĂUGARE

I. SUBSTANTIV Literar Adăugare, adiţionare; suplimentare,

completare, majorare, mărire, mărit, întregire, sporire, creştere, înmulţire, complinire, împlinire; anexiune, anexare, ataşare, alipire, legare, alăturare; includere, incluziune, înglobare, încorporare, încorporaţie, inoculare, inoculaţie, inserţie, inserare, grefă, grefare, introducere. Adaos, supliment, spor, plus, surplus; anexă, accesoriu. Sufixare; prefixare, prefixaţie;

14

afixaţie; aglutinare. Infix; sufix; prefix; afix; augment. Altoi, altoire, altoit.

Livresc adjoncţiune II. ADJECTIV Literar Adiţionat; împlinit, întregit, înmulţit,

majorat, crescut, anexat, anex, alăturat, alipit; suplimentar, complementar, accesoriu, adiţional; ataşabil, augmentativ; aglutinant.

III. VERB Literar A adăuga, a adiţiona, a completa, a

complementa, a pune în plus, a face o completare, a împlini, a întregi; a anexa, a ataşa, a alătura, a alipi, a lipi, a lega; a include, a îngloba, a încorpora, a introduce, a insera, a grefa, a inocula; a suplimenta, a spori, a majora, a mări, a augmenta. A sufixa; a prefixa. A altoi. A se completa, a se întregi, a se alipi, a se ataşa, a se alătura, a se lipi, a se aglutina, a adera; a (se) spori, a creşte, a se majora, a se mări.

Livresc a complini IV ADVERB Literar în plus, pe deasupra, mai mult, şi, încă, mai,

inclusiv. Familiar în plus: peste cântar

15

V EXPRESII Familiar în plus: unde mai pui că; fără a mai socoti că a avea ceva în surplus, excedent: a-l da (ceva) afară

din casă a da semnalul de adunare, a se strânge mai multe

persoane la un loc: a suna adunarea a se aduna în număr mare: a se aduna (a se strânge;

a veni) ca muştele la miere &&&&&&&&&&

ADEVĂR

I. SUBSTANTIV Literar Adevăr, adevărul-adevărat, veridicitate,

autenticitate, certitudine, realitate, dreptate, valabilitate, validitate; existenţă obiectivă, lucru real, stare de fapt, realitate; exactitate, exactitudine, precizie, obiectivitate, imparţialitate, dreptate, justeţe, echitate; cinste, corectitudine, onestitate. Axiomă

Livresc probitate, truism Familiar adevărul pur şi simplu: adevărul gol-goluţ o idee de adevăr: un sâmbure de adevăr; fără

vrăjeală (mişto, caterincă); pe bune lucru absolut sigur: literă de evanghelie Popular nepărtinire

16

II. ADJECTIV Literar Adevărat, veridic; veritabil, autentic; real,

obiectiv; valabil, valid; natural, firesc, nefalsificat, exact, precis, infailibil; just, drept, corect, onest, cinstit, imparţial, nepărtinitor, obiectiv, echitabil; indiscutabil, netăgăduit, cert, neîndoios, neîndoielnic, sigur; verosimil, plauzibil, admisibil, posibil.

Livresc indubitabil adevărat, autentic: adevărăciune III. VERB Literar A fi adevărat, a corespunde cu adevărul; a

fi real, a fi valabil. A se confirma, a se adeveri, a se dovedi adevărat. A descoperi (a afla) adevărul, a dezvălui adevărul, a da de adevăr; a stabili adevărul; a privi adevărul în faţă; a fi de partea adevărului, a se apropia de adevăr. A demonstra, a adeveri, a dovedi, a proba, a confirma, a recunoaşte, a considera valabil.

a spune adevărul de-a dreptul, a vorbi fără menajamente: a spune drept

Familiar a stabili adevărul: a despărţi apele de uscat a spune cuiva adevărul: a spune verde în ochi (în

faţă) IV ADVERB

Literar într-adevăr, în adevăr, desigur, cu adevărat, în realitate, de fapt, de bună seamă, pe bună dreptate, în fapt; (în mod) just; conform adevărului;

17

fără îndoială, neîndoielnic, neîndoios, fără discuţie, incontestabil, indiscutabil; precis, în mod precis, negreşit; cu (pe) drept cuvânt; în toată puterea cuvântului; pe deplin

Familiar pe bune; cinstit; corect; cuşer; zău, zău aşa autentic: veritabil, aşa cum trebuie, aşa cum se

cuvine: în lege; în ordine; în bună (perfectă) regulă; în toată regula; după toate regulile

autentic, în adevăratul înţeles al cuvântului: în toată puterea cuvântului

autentic, adevărat, original: pe bune; get-beget corect: cinstit; cinstit-lăutăreşte; cuşer; oblu; pe

bune; pe corecte; pe bună dreptate corect, drept, conform cu legea: fără (de) păcat conform: aşa cum trebuie; ca la carte; după tot

tipicul exact: aidoma; atât cât trebuie; atât şi nimic mai

mult; cuvânt cu cuvânt; iaca-aşa; în cap; întocmai; la ţanc; la fel cum am (mai) spus; la fix; la timp; literă cu literă; nici mai mult, nici mai puţin; uite-aşa

cu exactitate: absolut; bob numărat; bob numărat; ca un ceasornic; cu adevărat; cu o precizie de ceasornic; cuşer; în adevăratul sens (înţeles) al cuvântului; în sensul (în înţelesul) cel mai adevărat (înalt, exact, pur) al cuvntului; la (marele) fix; la milimetru; oablă; oblu; precis; tande pe mande; ţanc pe ţanc

indiscutabil: fără doar şi poate; nu (mai) încape vorbă; nici vorbă; cu siguranţă; socoteală curată

18

este indiscutabil: nu (mai) încape vorbă (îndoială, discuţie)

sigur: fără doar şi poate; fără îndoială; absolut; mai mult ca sigur; de netăgăduit; ca popa

deosebit de clar, de evident: limpede ca lacrima; limpede ca lumina zilei; negru pe alb; pe româneşte; socoteală curată; tare şi răspicat

V EXPRESII

Familiar a avea revelaţia bruscă a adevărului, a realităţii: a i

se ridica (cuiva) o pânză de pe ochi a dezvălui adevărul, a face pe cineva să vadă

adevărul: a da lucrurile pe faţă; a deschide cuiva ochii; a face să-i cadă cuiva solzii de pe ochi; a-i lua cuiva perdeaua de pe ochi; a ridica perdeaua

a împiedica pe cineva să declare adevărul, să mărturisească: a astupa (cuiva) gura

a împiedica pe cineva să vadă adevărul: a îmbrobodi; a lega pe cineva la ochi

a ocoli adevărul, a da alt înţeles celor spuse (sau alt înţeles convorbirii) pentru a-şi ascunde gândurile: a suci vorba; a o suci; Să stăm strâmb şi să judecăm drept

a spune cuiva un adevăr care nu-i este pe plac: a-i arunca (a-i da) cuiva în obraz

a spune adevărul de-a dreptul, a vorbi fără menajamente: a spune (vorbi) verde (verde-n faţă, în faţă, în ochi, drept în faţă, de-a dreptul, pe şleau)

19

a reieşi adevărul: a ieşi deasupra ca untdelemnul (la suprafaţa apei)

ceea ce-ţi spun este adevărul-adevărat: Să nu-mi zici pe nume dacă... (dacă nu-i aşa)

adevărul nu trebuie să supere, să deranjeze: Ce e drept nu-i păcat

ca să spun adevărul, la drept vorbind: La o adică; La adicătelea

nu cumva să se adeverească ce spui: Ferească sfântul! Puşchea (-ţi) pe limbă!

Ce-i drept, e drept; Ca să spun drept; Ca s-o spun pe-a dreaptă; La drept vorbind; (glumeţ) Ce-i drept, nu-i strâmb

referitor la garantarea adevărului: E drept! E purul adevăr! Nimic mai adevărat! Pe bune! Pe onoarea mea (cuvântul meu)! Perfect adevărat!

a avea certitudinea, a fi sigur de: a nu se îndoi de; a nu mai încăpea discuţie

Nu (mai) încape discuţie (îndoială, vorbă); treaba este ca şi făcută; treaba este sigură; s-a făcut; e-n regulă

Am auzit-o chiar din gura lui! Apoi cum! Apoi de! Asta se înţelege de la sine! Ba bine că nu! Ba chiar că! Bag mâna-n foc! Ce-i în mână nu-i minciună! Cum de nu! (E adevărat) cum te văd şi cum mă vezi! Eram sigur că ... Exact! Lasă că ştiu eu mai bine! Lasă că nu pot fi indus în eroare (glumeţ: oroare)! Lasă că ştiu eu (ce ştiu)! Mă miram eu să nu ... Pun capul jos că ...

20

Să nu te îndoieşti cumva că; Să nu te îndoieşti cumva că ... Zău aşa!

a se comporta corect: a fi drept a fi exact: a fi foarte precis, conform cu originalul: a

fi la punct şi virgulă a fi sigur, cert: a fi convins; a fi ferm convins; a nu

avea nici o îndoială (dubiu); a nu pune la îndoială, a nu lăsa (a nu încăpea) nici o îndoială

Se mai pune întrebarea? Mai încape vorbă? a fi sigur pe ceva: a avea (ceva) în buzunar a fi sigur de ceva sau cineva : a băga mâna în foc

(pentru ceva sau cineva) Pariez o mie contra unu că ; Pariez pe orice (argou) N-am timp, n-am bani, am întotdeauna dreptate

a fi sigur pe el: a fi plin de sine a fi sigur, convins: a nu se teme; a merge (a juca) la

sigur; a călca pe iarbă verde Fii sigur: Nu te teme! a rămâne în continuare valabil: a sta (a rămâne) în

picioare a prezenta o problemă cu claritate, fără ambiguităţi:

a pune chestiunea pe tapet a se clarifica, a se lămuri o situaţie (în favoarea unei

părţi implicate): a se alege sorţii; a se alege a clarifica o situaţie: a aduce lumină într-o

chestiune; a arunca o lumină (asupra); a descurca iţele; a face lumină într-o problemă

a părea verosimil: a suna verosimil &&&&&&&&&&

21

ADMIRAŢIE

I. SUBSTANTIV Literar Admiraţie, adoraţie, adorare, extaz,

veneraţie. Preamărire, slăvire, preaslăvire, idolatrizare, divinizare. Elogiu, elogiere, panegiric, apologie; osanale, aclamaţie, aclamare, aplaudare, aplauze, ovaţie, urale. Admirator, adorator.

Livresc glorificare Figurat idolatrie, zeificare; ditiramb; idolatru; idol,

fetiş, zeu Familiar persoană care aplaudă fără discernământ: aplaudac II. ADJECTIV Literar Admirabil, adorabil, venerabil, respectabil.

Minunat, fermecător, încântător, desfătător, splendid, excepţional, fascinant, captivant, seducător, superb, extraordinar, grandios, măreţ. Adorat; preaslăvit, slăvit.

Livresc magnific Figurat divin Familiar încântător: un amor de...; o minune de... fermecător: încântător; şarmant III. VERB

22

Literar A admira, a adora, a venera, a se extazia, a slăvi . A preamări, a ridica pe cineva până la cer, a ridica în slăvi; a diviniza. A fermeca, a încânta, a fascina. A trezi admiraţie. A aclama, a ovaţiona, a aplauda.

Livresc a glorifica Figurat a fetişiza, a zeifica, a idolatriza Familiar a admira (pe cineva): a se uita (la cineva) ca la soare

(ca la o icoană, ca la un cireş copt); a-şi clăti ochii; a fi picat în fund (după cineva); a nu avea cuvinte să; a rămâne cu gura căscată

a provoca admiraţie: a face furori a-şi manifesta admiraţia, preţuirea faţă de cineva: a-

şi ridica (scoate) pălăria (căciula) (dinaintea, în faţa) cuiva

Argou a provoca admiraţie: a băga în boală IV ADVERB Literar Admirativ; cu admiraţie, cu veneraţie;

vrednic de admiraţie Familiar admirativ: pe cinste fermecător: încântător; şarmant V EXPRESII Familiar

a (nu) cunoaşte măsura, buna-cuviinţă, respectul faţă de alţii: a-şi (a nu-şi) cunoaşte (vedea) lungul nasului

23

a avea un respect deosebit, consideraţie faţă de cineva: a nu-i trece (cuiva) pe dinainte

a fi respectat de cei din jur: a se bucura de respect; (argou) a avea blazon

a pune (pe cineva) la respect: a pune (pe cineva) cu botul pe labe

referitor la respectarea cuvântului dat, a unei promisiuni făcute: Vorba-i vorbă !

a-şi alege drept idol ceva sau pe cineva: a (-şi) lua drept model (ceva, pe cineva); a se închina (la cineva)

a idolatriza: a avea un cult pentru cineva Aşa da! Arz-o (bat-o) focul! Bravo! Bună treabă!

Ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place! Ce n-a văzut Parisul! Ce n-a văzut Parisul Londrei! De milioane! Frumoasă ispravă! Frumos (n-am ce zice)! Jos (cu) pălăria (pălăriile)! Mă inclin in faţa ...Marfă de marfă! Meseriaş (ă)! Meserie! Straşnic! Super meseriaş! Super! Toată admiraţia! &&&&&&&&&&

ADUNARE

I. SUBSTANTIV Literar Adunare, întrunire, reuniune, reunire,

întâlnire. Şedinţă, adunare, consfătuire. Şezătoare, clacă. Sfat, conclav, conciliu, conciliabul, consistoriu, sinod; congres; simpozion; forum; sesiune. Senat, consiliu, sfatul bătrânilor, parlament. Conferinţă; colocviu; dezbatere; masă rotundă; reuniune literară;

24

şezătoare literară, cenaclu. Serată; recepţie, banchet, cocteil. Mulţime, grup, grupare, ceată.

II. ADJECTIV Literar Sinodal, sinodic. III. VERB Literar A se aduna, a se întruni, a se reuni, a se

strânge laolaltă, a se întâlni, a ţine adunare, a organiza o întrunire, a convoca o adunare (o şedinţă); a se consfătui, a se sfătui, a sta la sfat, a delibera, a dezbate; A participa la întrunire, a lua parte la şedinţă.

IV EXPRESII

a da semnalul de adunare, de a se strânge mai multe persoane la un loc: a suna adunarea

a se aduna în număr mare: a se aduna (a se strânge; a veni) ca muştele la miere &&&&&&&&&&

AFECTARE

I. SUBSTANTIV Literar Afectare, emfază, patos, exagerare.

Retorism, retorică., ifos, ostentaţie, înfumurare, închipuire, îngâmfare, mândrie, orgoliu, vanitate; trufie, aroganţă, semeţie, fudulie, fală; supraestimare, grandomanie, megalomanie. Artificialitate; manierism, bufonerie, cabotinism, caraghioslâc,

25

comicărie. Prefăcătorie, disimulare, simulare, simulaţie, ipocrizie, făţărnicie, fariseism, ifose. Bufon, saltimbanc, cabotin

Livresc afectare: fatuitate, morgă; grandilocvenţă Figurat individ făţarnic: comediant Regionalism îngâmfare: cocoşie, făloşie Familiar ifos: fandoseală, fandosire, sclifosire, sclifoseală,

fasoleală, fasolire, izmeneală. nazuri: farafastâcuri; faritiţii; fasoane; fiţăraie; fiţe;

garagaţe; maimuţăreli; marafeturi; mofturi; mutre; sclifoseli; talente

capriciu: bâzdâc; dambla; fandoseală; izmeneală; moft; sclifoseală; sclifosire; toană; (plural) farafastâcuri; fasoane; fiţe; garagaţe; goange; marafeturi; mendre; mutre; nazuri

II. ADJECTIV Literar Afectat, emfatic, patetic, exagerat. Retoric,

preţios, bombastic, gongoric, pretenţios, pompos. înfumurat, închipuit, îngâmfat, mândru, umflat în pene, plin de sine, fălos, fudul, încrezut, trufaş, semeţ, vanitos, orgolios, cu nasu-n sus. Prefăcut, ipocrit, disimulat, făţarnic, fariseic. Teatral, manierat, căutat, nenatural, artificial; caraghios, comic. Mofturos, năzuros.

26

Livresc grandilocvent Figurat înflorit, umflat, Familiar fandosit, sclifosit, izmenit artificial, de circumstanţă, nefiresc: de ocazie fudul: băţos Regional împăunat, cocoş III. VERB Literar A fi afectat, a face fasoane, a-şi da aere, a-

şi da ochii peste cap, a se grozăvi, a face pe grozavul, a se fuduli, a călca popeşte, a se umfla în pene; a se înfumura, a se îngâmfa, a se împăuna, a fi închipuit, a ţine nasul sus, a nu-i ajunge cu prăjina la nas. A mima, a se maimuţări, a juca teatru; a face mutre; a cocheta, a se da în spectacol; a face nazuri, a-şi da ifose.

Familiar a se fandosi, a se fasoli, a se sclifosi, a se izmeni, a face fiţe

Regional a se făloşi IV EXPRESII

Familiar a fi afectat (de o pierdere): a-l ustura (la ficaţi) a fi afectat, a se purta teatral: a face fasoane, a-şi da

ochii peste cap a face mofturi, nazuri, a se copilări: a fi fandosit; a

face mutre (fasoane; farafastâcuri; fartiţii; fiţăraie; fiţe; garagaţe; maimuţăreli; talente); a se întrece cu firea; a se fandosi

27

după capriciul cuiva: după bunul plac (al cuiva) pentru satisfacerea unui capriciu trecător: numai de

(pentru) un gust (o poftă); de-un pamplezir referitor la capriciile fiecăruia, care trebuie luate ca

atare: fiecare cu damblaua lui a dezvăţa, a lecui pe cineva de capricii, de idei

extravagante: a-i scoate (cuiva) sticleţii din cap a fi capricios, dificil, îndărătnic: a avea (a-i umbla, a

i se urca); a avea capricii (toane; istericale; fluturei); a avea hachiţe; a avea o păsărică (păsărici) la cap; a face fasoane (mofturi, nazuri, fiţe, fartiţii); a face pe nebunul; a face talente (fiţe); a fi cu nărav; a fi cu toane; a fi sclifosit (fandosit; izmenit); a-i veni o toană (toane); a-i căşuna; a i se năzări; a-l apuca pe cineva năbădăile; a-l apuca (a-i veni) (din senin; din chiar Doamne); a-l apuca pe cineva (a-i veni cuiva) hachiţele (bâzdâcul; pandaliile; toanele); gărgăuni la cap

a satisface cuiva un capriciu: a căuta (a se uita) în coarnele cuiva; a face (pe, după) cheful (gustul, placul, voia, pofta, vrerea) cuiva; a face plăcerea (cuiva); a-i intra (cuiva) în voie; a face (cuiva) toate gusturile; a-i căuta cuiva în coarne; a-i măcina cuiva; a-i face cuiva ogodul; a-i face cuiva pe plac (pe voie); a-i face (cuiva) hatârul (cheful); a-i fi pe plac; a sufla cuiva în borş

a sili pe cineva să se supună propriilor capricii: a juca tontoroiul (pe cineva); a face (pe cineva) să joace tontoroiul; a-i juca (cuiva) ţonţoroiul

28

a-şi satisface un capriciu: a-şi face cheful (chefurile; damblaua; damblalele; gustul; plăcerea); a-şi face (a-şi juca) (toate) mendrele; a-şi face de cap. Aşa vrea muşchii mei! Aşa vreau eu! Când o să am chef! Când o să vreau eu! Când o să vrea muşchii mei (muşchiulatura mea)! Când o să aibă pofta mea plăcere! Cum imi (ii) vine pe chelie! De foaie verde! De piele maro! De kiki, (de miki)! I-a tunat! Uite de-aia!

a se comporta ostentativ, a căuta obţinerea unor efecte, a face caz de ceva: a (se) face paradă de (cu) ceva &&&&&&&&&&

AFIRMA I. SUBSTANTIV Literar Afirmaţie, afirmare, argument, declaraţie,

declarare, aserţiune, susţinere. Aprobare, încuviinţare; acord, acceptare, accept, consimţământ, consimţire, asentiment. Recunoaştere, mărturisire, mărturie, depoziţie. Confirmare, reafirmare, încredinţare, probare; adeverire, atestare; demonstrare, demonstraţie, întărire, argumentare, argumentaţie. Teză; teoremă.

Familiar dovadă, mijloc de încercare a valorii: piatră de

încercare

29

Argou argumente convingătoare: arsenal dovadă concludentă pentru incriminarea unui

inculpat: muniţie de calibru greu II. ADJECTIV Literar Afirmativ, declarativ, aprobativ, aprobator.

Recunoscut, declarat. Probator, probatoriu, aprobator; adeveritor, confirmativ.

III. VERB Literar A afirma, a declara. A aproba, a încuviinţa,

a fi de acord, a accepta, a admite, a consimţi, a-şi da consimţământul, a-şi da asentimentul. A recunoaşte, a mărturisi. A atesta, a adeveri, a certifica, a confirma, a reafirma, a încredinţa, a demonstra, a proba, a face dovada, a argumenta. A relata, a spune.

Livresc Figurat a afirma: a susţine a atesta: a întări IV ADVERB Literar Da, de acord, bineînţeles, desigur, sigur,

negreşit, neîndoios, fără îndoială, (în mod) cert, cu certitudine, cu siguranţă, fireşte

Livresc bineînţeles: certamente

30

Familiar da: apăi cum; cum să nu; de acord; de bună seamă;

fără caterincă; fără mişto; fără vrăjeală; negreşit; nici vorbă; nu-i vorbă; pe bune; pe cuvântul meu; pe onoarea mea

de acord: mai aşa, (da) cum (să, de) nu desigur: fără doar şi poate; incontestabil; se înţelege

de la sine Apăi (păi) cum? Mai e (încape) vorbă? Nu mai

încape vorbă! Negreşit!; Fără îndoială!; Nici vorbă! Nu-i vorbă!

Popular de acord: mai aşa, păi cum, apoi cum, de bună

seamă desigur: fără (de) tăgadă V Expresii Familiar A spune da, a zice da a nu mai avea argumente pentru a învinge într-o

dispută: a-i pieri glasul (graiul; cuvintele de pe buze) (cuiva)

a permite cuiva să-şi folosească propriile argumente (atuuri): a-i da (cuiva) apă la moară

a nu mai avea argumente pentru a învinge într-o dispută: a-i pieri glasul (graiul; cuvintele de pe buze) (cuiva)

Argou a argumenta: a plusa a nu mai avea argumente pentru a învinge într-o

31

dispută: a-i pieri glasul (graiul; cuvintele de pe buze) (cuiva) a fi făcut listă

a permite cuiva să-şi folosească propriile argumente (atuuri): a-i da (cuiva) apă la moară

a da declaraţii la poliţie: a-şi face temele a da o declaraţie despre infracţiunea comisă: a da

extemporal a recunoaşte fapta comisă, a-şi recunoaşte vina

(greşeala), a se recunoaşte vinovat: a ieşi la interval; a vomita; a ieşi în faţă; a derula banda

a mărturisi: a da drumul la caterincă; a goli; a-i puţi gura; a piui; a pune botul la vrăjeală; a scuipa; a se îndoi; a vărsa; a vomita

a avea certitudinea, a fi sigur de: a nu se îndoi de; a nu mai încăpea discuţie

Nu (mai) încape discuţie (îndoială, vorbă); treaba este ca şi făcută; treaba este sigură; s-a făcut; e-n regulă

Am auzit-o chiar din gura lui! Apoi cum! Apoi de! Asta se înţelege de la sine! Ba bine că nu! Ba chiar că! Bag mâna-n foc! Ce-i în mână nu-i minciună! Cum de nu! (E adevărat) cum te văd şi cum mă vezi! Eram sigur că ... Exact! Lasă că ştiu eu mai bine! Lasă că nu pot fi indus în eroare (glumeţ: oroare)! Lasă că ştiu eu (ce ştiu)! Mă miram eu să nu ... Pun capul jos că ... Să nu te îndoieşti cumva că; Să nu te îndoieşti cumva că ... Zău aşa!

a certifica: a da în scris

32

a consimţi cu greu, a se lăsa cu greutate convins: a se lăsa greu

a recunoaşte fapta comisă, a-şi recunoaşte vina (greşeala), a se recunoaşte vinovat: a face mea culpa; a-şi pune cenuşă-n cap

a nu recunoaşte deliberat un adevăr evident: a face pe nebunu’

a recunoaşte că prevederile cuiva s-au adeverit: a veni la vorba (vorbele, la cuvântul) (cuiva)

a nu se recunoaşte mai slab, a nu se lăsa întrecut de cineva, a nu rămâne în urmă: a nu se lăsa mai pe (pre) jos.

a susţine cu încăpăţânare, cu tărie, cu insistenţă un punct de vedere: a (o) ţine întruna (înainte) că..., a ţine la vorba sa; a trâmbiţa ceva sus şi tare & a susţine, a încuraja, a sprijini pe cineva: a lua (a ţine) parte (partea) cuiva

a susţine, a încuraja echipa sau sportivul preferat într-o întrecere: a face galerie

a mărturisi: a cânta; a ciripi; a da pe gură; a da totul din el; a deşerta (dezlega; goli) sacul (până la fund); a derula banda; a dezlega băierile sacului; a le da pe bune; a măcăni; a spune tot (ce ştie); a-şi da drumul la gură; a-şi dezlega limba; a (-şi) deschide pliscul; a (le) vărsa

a determina pe cineva să mărturisească: a-i stoarce o mărturisire (un secret); a-i dezlega limba; a-l trage de limbă

33

a nu mărturisi: a-şi ţine gura; a nu sufla o vorbă (un cuvânt; un cuvinţel)

Mărturiseşte! Cântă! Dă-le pe bune! Varsă-le! Vomită! &&&&&&&&&&

ALIMENTAŢIE

I. SUBSTANTIV Literar Alimentaţie, alimentare, nutriţie, hrănire,

ospătare; mâncare, mâncat, îmbuibare, îndopare; ronţăială, ronţăire, ronţăit; mestecare, mestecat, molfăit, molfăială, molfăire, molfăitură. Degustare, degustaţie. Tahifagie. Masă, ospăţ; dejun, micul dejun; prânz; cină. Alimente, nutriţie, hrană, mâncare, provizii, masă, prânz, cină, bucate, merinde, de-ale mâncării, demâncare, de-ale gurii, hrana cea de toate zilele. Gurmand, mâncăcios, mâncător, flâmânzilă, sac fără fund.

Regionalism legumeală, amiază; de-a mâncării Familiar mâncărică, haleală, ghiftuire, înfulecare,

ciuguleală, haleală, potol; mâncău foame mare: foame de lup lacom: lung la maţe individ lacom la mâncare: foamete; haplea; pagubă

(la casa omului)

34

mâncare: clămpăneală; crăpelniţă; de-ale gurii; glojdeală; gujbeală; haleală; haleu; halimos; nutreţ; păpică; potol

mâncare proastă, nehrănitoare, fără gust: zeamă (ciorbă) lungă (să ne ajungă)

Popular prânzare, prânzul cel mic, prânzişor, prânzuleţ, prânzuţ; prânzul cel mare, prânzul cel bun; găman

Argou individ lacom: fomist bucăţi de carne din mâncare: jangale grăsimea de deasupra mâncării deţinuţilor: rugină mâncare (pachet) primită de către un deţinut de

acasă: salamoase; sarsana mâncare foarte bună: mos mâncare preparată din legume: adunare generală mâncare preparată din orez: (în jargonul militarilor)

balast; (în jargonul marinarilor) bandarabas mâncare preparată din varză; varză cu arpacaş (în

limbajul deţinuţilor): tentativă de sarmale Feluri de mâncare, bucate; meniu. Mâncare, hrană,

demâncare, aliment; crudităţi. Aperitiv, gustare, zacuscă; mezelic; desert. Borş; chiseliţă; ciorbă, ciorbiţă; potroacă; supă; zeamă. Antricot; biftec; chebap; costiţă; cotlet; file; fleică; frigăruie, frigăruică; friptură, fripturică; friptură la grătar, grătar; jigou; rosbif; rosbrat; şniţel. Chiftea, chifteluţă; drob (de miel), găluşcă; perişoară; mititel, mic; sarma, sărmăluţă. Anghemaht; ciulama; ficăţei; ghiveci,

Dacă ți-a plăcut, intră pewww.elefant.ro/ebooks

descarcă volumul și citește mai departe!