prepozitia si conjunctia si interjectia
DESCRIPTION
hai,moiTRANSCRIPT
Prepozitia.Locutiuni prepozitionale
Prepozitia este partea de votbire care leaga un complement sau un atribut de cuvintele determinate.
Prepozitiile sunt :
-simple: cu, de, dupa, in, la, pe.
-compuse:de la, de pe, de langa, despre,intre etc.
In limba romana contemporana,prepozitia cere cazul:
-Acuzativ:marea majoritate a prepozitiilor : pe, la, pana, cu, din etc.
-Genitiv : contra, asupra ,si prepozitiile provenite din adverbe articulate,inaintea,inapoia,deasupra,dedesubtul,inauntrul etc.
Aceste prepozitii cer dativ cand se afla inaintea unui pronume personal,forma neaccentuata (asupra-mi) si acuzativul,cand se afla inaintea unui adjectiv pronominal posesiv (asupra mea).
-dativ : asemenea,aidoma,contrar,conform,potrivit (provenite din adverbe) ,datorita ,multumita,(provenite din participii) ,gratie , (provenita din substantiv).
Locutiunea prepozitionala: este grupul unitar de cuvinte care se
comporta ca o prepozitie.Locutiunile prepozitionale cer cazul :
-genitiv:in fata,in spatele, in urma, in jurul etc. Cer cazul dativ inaintea unui pronume personal(in juru-mi) si cazul acuzativ inaintea unui adjectiv pronominal posesiv (in jurul sau).
-Acuzativ : faţă de,in loc de ,in afara de,impreuna cu ,conform cu etc.Aceste locutiuni au drept ultimo termen o prepozitie care cere cazul Acuzativ.
Cojunctia.Locutiuni conjunctionale
Conjunctia este partea de vorbire care leaga,in fraza,doua propozitii(de acelasi fel sau diferite) sau,in propozitie,doua parti de propozitie de acelasi fel:subiecte,nume predicative, atribute, complemente.
Conjunctiile sunt dupa forma: -simple : si ,dar,iar,ci sa,ca daca,desi etc.-compuse :ca sa, ci,si etc.-coordonatoare: cand leaga partile de propozitie de acelasi fel
sau propozitie de acelasi fel sau propozitiile de acelasi fel,principale sau secunadare.
-subordonatoare: cand leaga propozitiile secunadare de propozitiile regente –sa ,ca ,daca ,fiindca ,desi , incat, etc.
Conjunctiile coordonatoare sunt :
-copulative –si,nici-adversative – dar, air,insa,ci (inaintea acestor conjunctii;se pune totdeauna
virgula;cand se afla in interiorul propozitiei,conjunctia insa nu se desparte prin virgula).
-disjunctive :sau,ori,fie(cand aceste conjunctii sunt perechi,virgula preceda
obligatoriu al doilea termen; de exemplu : sau scrii,sau citesti).-conclusive:-deci,asadar(conjunctia deci nu se desparte prin virgula de
restul propozitiei,in timp ce conjunctia asadar se desparte prin virgula).
Conjunctia si mai poate fi adversativa(I-am dat banii,si nu mi-a dat) si conclusive (Glumeste,si nu-mi pasa).Conjunctia iar mai poate fi copulativa (Dana a maturat,iar Anca a sters praful).
Locutiunea conjunctionala:
--este grupul unitary de cuvinte care se comporta ca o conjunctie.
Locutiunile conjunctionale sunt :
-coordonatoare: -copulative :-precum si ;-adversative :-numai ca ;-conclusive :-prin urmare ;
-subordonatoare: -fara sa, macar ca, cu toate ca, pana sa,de vreme ce ,o data ce, pentru ca sa ,etc.
Interjectia
-este partea de vorbire care,folosita exclamativ,exprima senzatii,stari sufletesti,indemnuri sau reproduce sunete din natura(onomatopee).
Interjectiile sunt : -simple :-ah, o, ei, uf, hm, etc.-compuse: tic-tac, hei-rup,hodoronc-tronc , etc.
Interjectiile simple repetate (cioc-cioc!) nu trebuie confundate cu interjectiile compuse.
Exista si cateva locutiuni interjectionale: pe naiba,pacatele mele.
Interjectiile de adresare sunt folosite de emitator pentru a se adresa direct unei persoane (ma, ba, bre, etc.) sau pentru a atrage atentia receptorului asupra unui lucru.(hei, bai ,ia, iata, uite etc.)
Dupa interjectie se pot folosi:
-virgula;-semnul exclamarii.
Interjectiile cu functie sintactica in propozitie nu se despart prin virgula.Uneori,cand acestea sunt onomatopee,se pune semnul exclamarii dupa ele.
Functiile sintactice ale interjectiei:
-fara functie sintactica de parte de propozitie: Tii,da;cald e!-predicat verbal:Rata tusti! In apa.-nume predicativ:E vai de el.-complement circumstantial de mod:Mergea lipa-lipa.