premiul nobel economie.doc
TRANSCRIPT
qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwerty
uiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasd
fghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzx
cvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq
wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui
opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg
hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc
vbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq
wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui
opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg
hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc
vbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq
wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui
opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg
Laureaţi ai Premiului Nobel pentru Economie
UNIVERSITATEA “ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA
2010
Cuprins
Cuprins.......................................................................................................................................2
Prezentarea Generală a Premiilor Nobel....................................................................................3
Oameni de Ştiinţă Români, laureaţi ai Premiului Nobel............................................................4
Premiul pentru Economie...........................................................................................................6
Prezentare sumară a laureaţilor..................................................................................................7
Instituţiile cu care au colaborat Laureaţii Premiului Nobel pentru Economie.........................21
Ţările în care şi-au desfăşurat activitatea laureaţii Premiului Nobel pentru Economie...........22
Grafic pe Domenii....................................................................................................................23
Clasificare laureaţilor pe domenii............................................................................................24
Scurtă Biografie.......................................................................................................................30
Gruparea Lucrărilor în funcţie de Domeniu.............................................................................70
Prezentarea Generală a Premiilor Nobel
Premiile Nobel sunt distincţii anuale acordate de comisii scandinave, ca
recunoaştere a progreselor ştiinţifice şi culturale. Acestea au fost stabilite în
1895 de către chimistul suedez Alfred Nobel, inventatorul dinamitei. Premiile
pentru Fizică, Chimie, Fiziologie sau Medicină, Literatură, şi Pace, au fost
decernate pentru prima oara în 1901. Premiul Sveriges Riksbank în ştiinţe
economice în memoria lui Alfred Nobel a fost instituit de către Sveriges
Riksbank în 1968 şi decernate pentru prima oara în 1969. Deşi acesta nu este
tehnic un Premiu Nobel, anunţurile şi prezentările sunt făcute similar. Fiecare
Premiul Nobel este considerat ca cel mai prestigios premiu în domeniul său.
Fiecare laureat, al Premiului Nobel, este onorat cu o medalie de aur, o
diplomă şi o sumă de bani care depinde de veniturile Fundaţiei Nobel ale acelui
an. În 2009, fiecare premiu a fost în valoare de 10 milioane SEK (aprox. 1.4
milioane dolari SUA). Premiul nu poate fi atribuit postum şi nici nu poate fi
partajat decât în maximum trei persoane.
Premii acordate până în anul 2009 (inclusiv)
Acordate unei singure persoane
Acordate la două persoane
Acordate la trei persoane
Total
Fizică 47 28 28 103
Chimie 62 22 17 101
Medicină 37 31 32 100
Literatură 98 4 - 102
Pace 61 28 1 90
Economie 22 15 4 41
Total : 327 128 82
Sursa: http://nobelprize.org/
Maria Shklodoska-Curie, Linus Pauling, John Bardeen si Frederick
Sanger au fost cele patru persoane au primit două premii Nobel. Maria
Skłodowska-Curie a primit Premiul pentru Fizică în 1903 pentru descoperirea
radioactivităţii şi Premiului pentru Chimie în 1911 pentru izolarea pură de radiu.
Linus Pauling a primit Premiul pentru Chimie în 1954 pentru cercetările sale în
legături chimice şi structuri de substanţe complexe. Pauling a câştigat, de
asemenea, Premiul pentru Pace în 1962 pentru activismul său anti-nuclear,
făcându-l singurul câştigător a două premii neîmpărţite. John Bardeen a primit
Premiul pentru Fizică de două ori: în 1956 pentru inventarea tranzistorului şi în
1972 pentru teoria supraconductibilităţii. Frederick Sanger a primit Premiul de
două ori în Chimie: în 1958, pentru determinarea structurii moleculei de
insulină şi în 1980 pentru că a inventat o metodă de determinare a secvenţelor
de bază din ADN.
Oameni de Ştiinţă Români, laureaţi ai Premiului Nobel
În decursul istoriei numai trei români au primit Premiul Nobel.
George Emil Palade (n. 19 noiembrie 1912, Iași – d. 8 octombrie 2008)
a fost un medic și om de știință american de origine română, specialist în
domeniul biologiei celulare, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și
Medicină în anul 1974. De asemenea, Dr. George E. Palade a fost premiat în
1986, în Statele Unite, cu Medalia Națională pentru Știință -- în biologie
(National Medal of Science) pentru: „descoperiri fundamentale” ('pioneering') a
unei serii esențiale de structuri super-complexe, cu înaltă organizare, prezente în
toate celulele vii (inclusiv cele umane).
Elie (Eliezer) Wiesel (KBE) (n. 30 septembrie 1928, Sighetu Marmației)
scriitor și ziarist în limbile franceză, engleză, idiș și ebraică, eseist
și filozof umanist, activist în domeniul drepturilor omului, evreu american,
supraviețuitor al Holocaustului, a fost distins in anul 1986 cu Premiul Nobel
pentru Pace. În anul 1996 a fost numit membru al Academiei Americane de
Artă şi Literatură și din anul 2001, este membru de onoare al Academiei
Române. Este autorul a 57 de cărți - cea mai celebră fiind ”Noaptea”, o
descriere autobiografică despre viața în lagărele de exterminare.
Herta Müller (n. 17 august 1953, Nițchidorf, Regiunea Timișoara) este
o scriitoare de limbă germană și de limbă română, laureată a Premiului Nobel
pentru Literatură pe anul 2009.
Tatăl ei a fost un șvab bănățean și, ca mulți alți cetățeni români de
naționalitate germană, a fost înrolat în Al Doilea Război Mondial în Waffen-SS,
iar după război își câștiga existența fiind șofer de camion. După venirea la
putere a comunismului în România, a fost expropriat de autoritățile statului
comunist român.
Mama scriitoarei, ca marea majoritate a populației de naționalitate
germană din România (cei între 17-45 de ani), după accederea comuniștilor la
putere, a fost deportată în 1945 în Uniunea Sovietică. Acolo a fost deținută timp
de cinci ani într-un lagăr de muncă forțată.
În romanul său, Atemschaukel (Leagănul respirației), publicat la
München, în anul 2009, Herta Müller a prelucrat aspecte privind deportarea
germanilor originari din România în Uniunea Sovietică. Acest roman, care prin
„Fundația Robert Bosch” a fost nominalizat pentru Deutsche Buchpreis, a ajuns
în 16 septembrie în finala celor șase.
Herta Müller a făcut studii de germanistică, de limbă și literatură
română la Universitatea din Timișoara, în perioada 1973–1976.
Premiul pentru Economie
Premiul pentru Ştiinţe Economice în memoria lui Nobel, denumit în mod
obişnuit Premiului Nobel pentru Economie este o distincţie pentru contribuţia
remarcabilă la ştiinţele economice şi este considerat, în general, unul dintre cele
mai prestigioase premii pentru ştiinţă. Numele oficial este „Sveriges Riksbank
Prize in Economic Sciences in Memory of Alfred Nobel” (română: Premiul
Sveriges Riksbank pentru Ştiinţe Economice în memoria lui Alfred Nobel;
suedeză: Sveriges riksbanks pris i vetenskap ekonomisk pana Alfred Minne
Nobels).
Acesta nu este unul dintre Premii Nobel instituite prin voinţa lui Alfred
Nobel în testamentul său din 1895, dar este de obicei asociat cu ele. Premiul
pentru Economie, aşa cum este prevăzut la de către Fundaţia Nobel, a fost
înfiinţat şi alimentat de Sveriges Riksbank, banca centrală a Suediei, în 1968 cu
ocazia aniversării a 300 de ani de existenţă. A fost decernate pentru prima oara
în cursul 1969.
Prezentare sumară a laureaţilor
1969
"Pentru descoperirea şi utilizarea modelelor dinamice în analiza proceselor economice"
1970
"Pentru lucrări ştiinţifice prin care a dezvoltat o teorie economică, statică şi dinamică şi pentru participarea activă la
ridicarea nivelului analizei în ştiinţele economice"1971
"Pentru explicaţiile sale în legătură cu creşterea economică, bazate pe experienţa sa vastă, explicaţii care au condus la perspective vaste in
structurile economice şi sociale şi au condus procesele de dezvoltare"
1972
"Pentru lucrările deschizătoare de drumuri în teoria generală a echilibrului economic şi în teoria bunăstării"
1973
"Pentru elaborarea metodei Input-Output, ca şi pentru folosirea acesteia la rezolvarea unor probleme importante de
economie"1974
"Pentru lucrările deschizătoare de drumuri în domeniul teoriei banilor şi teoriei conjuncturii şi analizelor amănunţite ale dependenţei alternative de relaţiile economice, sociale şi
instituţionale"
1975
"Pentru contribuţia acestora la teoria folosirii optimale a resurselor"
1976
"Pentru contribuţia la analiza consumului, la istoria banilor şi teoria banilor, cât şi pentru o clarificare a complexităţii politicii de
stabilizare"
1977
"Pentru lucrările deschizătoare de drumuri în domeniul teoriei comerţului mondial şi mişcării internaţionale a capitalului"
1978
"Pentru studiul deschizător de drumuri al proceselor de decizie în organizaţiile economice"
1979
"Pentru lucrările deschizătoare de drumuri în studiul dezvoltării economice, prin luarea în considerare a problemelor ţărilor în curs de
dezvoltare"
1980
"Pentru construcţia modelelor economice conjuncturale şi utilizarea acestora în analizele politicilor economice"
1981
"Pentru analiza pieţelor financiare şi a efectelor acesteia asupra deciziilor de cheltuire şi astfel asupra ocupării forţei de muncă,
producţiei şi formării preţurilor"
1982
"Pentru studiile sale asupra modului de funcţionare şi structurile pieţelor, dar şi pentru cauzele şi efectele regularizării mâinii publice"
1983
"Pentru introducerea metodelor analitice noi în teoria economică şi pentru o riguroasă reformulare a teoriei echilibrului general al
pieţelor"
1984
"Pentru realizările sale la dezvoltarea sistemelor generale de calcul economic, prin care el a îmbunătăţit radical fundamentul analizei
economice empirice"
1985
"Pentru analiza sa asupra comportamentului de economisire de pe piaţa financiară"
1986
"Pentru dezvoltarea teoriei contractuale şi constituţionale fondate pe studiul procesului de pregătire şi luare a deciziilor politice şi
economice"
1987
"Pentru lucrările sale despre teoriile creşterii economice"
1988
"Pentru contribuţiile sale la teoria pieţelor şi la folosirea eficientă a resurselor"
1989
"Pentru formularea fundamentelor teoretico-probabilistice în econometrie"
1990
"Pentru dezvoltarea teoriei portofoliului""Pentru contribuţiile sale fundamentale la teoria finanţelor firmei"
"Pentru contribuţiile sale fundamentale la teoria formării preţurilor în cazul problemelor financiare"
1991
"Pentru descoperirea şi explicarea însemnătăţii costurilor de tranzacţie şi a drepturilor de dispoziţie pentru structura instituţională şi funcţionarea economiei"
1992
"Pentru largirea teoriei microeconomice într-un domeniu larg al comportamentului uman şi al muncii în colaborare a oamenilor"
1993
"Pentru înnoirea cercetării economice prin folosirea teoriei economice şi a metodelor cantitative, pentru a explica schimbările economice şi instituţionale"
1994
"Pentru analiza fundamentală a echilibrului în jocurile ne-cooperative ale teoriei jocului
1995
"Pentru formularea teoriei expectanţelor raţionale asupra comportamentului diferiţilor participanţi la schimbările economice"
1996
"Pentru contribuţiile sale fundamentale la teoria economică a stimulentelor pentru participanţii pe piaţă care sunt informaţi în mod
diferit"
1997
"Pentru expansiunea unei formule matematice întrebuinţată la exprimarea valorilor opţionale la bursă"
1998
"Pentru contribuţiile sale fundamentale la teoria economică a bunăstării, teorie aplicabilă şi în ţările în curs de dezvoltare"
1999
"Pentru analiza politicilor fiscală şi monetară în diferite sisteme ale cursului de schimb şi pentru analiza domeniilor optimale ale monedei"
2000
"Pentru dezvoltarea teoriilor şi metodelor analizei pe eşantioane selective""Pentru dezvoltarea teoriilor şi metodelor analizei opţiunilor alegerii discrete"
2001
"Pentru analiza pieţelor cu informaţie asimetrică"
2002
"Pentru introducerea unei perspective asupra cercetării psihologice în ştiinţele economice, în special cu privire la evaluările şi deciziile în caz de nesiguranţă"
"Pentru introducerea experimentelor de laborator ca unealtă a analizei economice empirice, în special în studiul diferitelor mecanisme ale pieţii"
2003
"Pentru metodele analizei seriilor economice temporale cu trenduri schimbătoare (cointegrare)
"Pentru metodele de analiză a seriilor economice temporale cu volatilitate temporală variabilă (ARCH)"
2004
"Pentru contribuţiile acestora la macroeconomia dinamică: consistenţa temporală a politicii economice şi puterea impulsionantă a ciclurilor
conjuncturale"
2005
"Pentru analiza lor in teoria jocului"
2006
"Pentru activitatea sa în domeniul macroeconomiei"
2007
"Pentru lucrările legate de teoria concepţiei mecanismelor"
2008
"Pentru analiza structurii comerţului şi a amplasării activităţii economice"
2009
"Analiza guvernării economice"
Instituţiile cu care au colaborat Laureaţii Premiului Nobel pentru Economie
Ţările în care şi-au desfăşurat activitatea laureaţii Premiului Nobel pentru Economie
Grafic pe Domenii
Clasificare laureaţilor pe domenii
Analiză Economică
Nume: Wassily Leontief Anul primirii: 1973
Tară: Statele Unite
Nume: Richard Stone Anul primirii: 1984
Tară: Regatul Unit
Comportament Economic
Nume: Vernon L. Smith Anul primirii: 2002
Tară: Statele Unite
Nume: Daniel Kahneman Anul primirii: 2002
Tară: Israel
Drept Economic
Nume: Ronald Coase Anul primirii: 1991
Tară: Regatul Unit
Econometrie
Nume: Jan Tinbergen Anul primirii: 1969
Tară: Olanda
Nume: Ragnar Anton Kittil Frisch Anul primirii: 1969
Tară: Norvegia
Nume: Simon Kuznets Anul primirii: 1971
Tară: Statele Unite
Nume: Lawrence Klein Anul primirii: 1980
Tară: Statele Unite
Nume: Trygve Haavelmo Anul primirii: 1989
Tară: Norvegia
Nume: Vernon L. Smith Anul primirii: 2002
Tară: Statele Unite
Nume: Daniel Kahneman Anul primirii: 2002
Tară: Israel
Nume: Robert F. Engle Anul primirii: 2003
Tară: Statele Unite
Nume: Clive W. J. Granger Anul primirii: 2003
Tară: Regatul Unit
Economie Internaţională
Nume: Paul Krugman Anul primirii: 2008
Tară: Statele Unite
Economie Politică
Nume: Franco Modigliani Anul primirii: 1985
Tară: Italia
Nume: William F. Sharpe Anul primirii: 1990
Tară: Statele Unite
Nume: Harry Markowitz Anul primirii: 1990
Tară: Statele Unite
Nume: Merton Miller Anul primirii: 1990
Tară: Statele Unite
Nume: James Mirrlees Anul primirii: 1996
Tară: Regatul Unit
Nume: William Vickrey Anul primirii: 1996
Tară: Canada
Nume: Myron Scholes Anul primirii: 1997
Tară: Canada
Nume: Robert C. Merton Anul primirii: 1997
Tară: Statele Unite
Nume: Robert Mundell Anul primirii: 1999
Tară: Canada
Nume: Elinor Ostrom Anul primirii: 2009
Tară: Statele Unite
Nume: Oliver E. Williamson Anul primirii: 2009
Tară: Statele Unite
Finanţe
Nume: Gunnar Myrdal Anul primirii: 1974
Tară: Suedia
Nume: Friedrich Hayek Anul primirii: 1974
Tară: Austria
Istorie Economică
Nume: Douglass North Anul primirii: 1993
Tară: Statele Unite
Nume: Robert Fogel Anul primirii: 1993
Tară: Statele Unite
Macroeconomie
Nume: Paul A. Samuelson Anul primirii: 1970
Tară: Statele Unite
Nume: Milton Friedman Anul primirii: 1976
Tară: Statele Unite
Nume: James Meade Anul primirii: 1977
Tară: Regatul Unit
Nume: Bertil Ohlin Anul primirii: 1977
Tară: Suedia
Nume: Theodore Schultz Anul primirii: 1979
Tară: Statele Unite
Nume: William Arthur Lewis Anul primirii: 1979
Tară: Regatul Unit
Nume: James Tobin Anul primirii: 1981
Tară: statele Unite
Nume: George Stigler Anul primirii: 1982
Tară: Statele Unite
Nume: James M. Buchanan Anul primirii: 1986
Tară: Statele Unite
Nume: Robert Merton Solow Anul primirii: 1987
Tară: Statele Unite
Nume: Maurice Allais Anul primirii: 1988
Tară: Franţa
Nume: Robert Emerson Lucas Jr. Anul primirii: 1995
Tară: Statele Unite
Nume: George Akerlof Anul primirii: 2001
Tară: Statele Unite
Nume: Joseph E. Stiglitz Anul primirii: 2001
Tară: Statele Unite
Nume: Michael Spence Anul primirii: 2001
Tară: statele Unite
Nume: Edward C. Prescott Anul primirii: 2004
Tară: Statele Unite
Nume: Finn E. Kydland Anul primirii: 2004
Tară: Norvegia
Nume: Edmund Phelps Anul primirii: 2006
Tară: Statele Unite
Management
Nume: Herbert Simon Anul primirii: 1978
Tară: Statele Unite
Matematică
Nume: Gerad Debreu Anul primirii: 1983
Tară: Franţa
Nume: Reinhard Selten Anul primirii: 1994
Tară: Germania
Nume: John Harsanyi Anul primirii: 1994
Tară: Ungaria
Nume: John Forbes Nash Jr. Anul primirii: 1994
Tară: Statele Unite
Nume: Robert J. Aumann Anul primirii: 2005
Tară: Germania
Nume: Thomas Schelling Anul primirii: 2005
Tară: Statele Unite
Nume: Leonid Hurwicz Anul primirii: 2007
Tară: Statele Unite
Nume: Roger Myerson Anul primirii: 2007
Tară: Statele Unite
Microeconomie
Nume: John Richard Hicks Anul primirii: 1972
Tară: Regatul Unit
Nume: Kenneth Arrow Anul primirii: 1972
Tară: Statele Unite
Nume: Leonid Kantorovich Anul primirii: 1975
Tară: URSS
Nume: Tjalling Koopmans Anul primirii: 1975
Tară: Statele Unite
Nume: James Joseph Heckman Anul primirii: 2000
Tară: Statele Unite
Nume: Daniel McFadden Anul primirii: 2000
Tară: Statele Unite
Socio-Economie
Nume: Gray Becker Anul primirii: 1992
Tară: Statele Unite
Nume: Amartya Kumar Sen Anul primirii: 1998
Tară: India
Scurtă Biografie
Ragnar Frisch
Ragnar Frisch Anton Kittil a fost un
economist norvegian care a câştigat alături de
Jan Tinbergen primul Premiu Nobel pentru
Ştiinţe Economice în 1969.
Ragnar Frisch s-a născut pe 03 martie
1895 la Oslo, tatăl său Anton Frisch fiind
bijutier. Părinţii se aşteptau ca el să continue
afacerea familiei sale. Frisch a devenit un
ucenic într-un atelier din Oslo. Cu toate acestea, la sfatul mamei sale, în timp ce îşi făcea
stadiul de ucenic, a început să studieze la Universitatea din Oslo. Subiectul ales de el a fost
economia, aceasta fiind stagiul de pregătire "cel mai scurt şi mai uşor de studiu" de la
universitate. În 1919 a terminat studiile universitare, obţinând titlul de economist, iar în 1920
a trecut, de asemenea, teste de ucenic şi a devenit un partener în atelierul tatălui său.
În 1921 Frisch a primit o bursă din partea universităţii, care ia permis să petreacă trei
ani studiind economie şi matematică în Franţa şi Anglia. După întoarcerea în Norvegia, în
1923, deşi afacerea de familie era în dificultate, a continuat activitatea ştiinţifică. A început să
predea la Universitatea din Oslo în 1925 şi, în 1926, a obţinut titlul de doctor cu o teză în
domeniul statisticii şi matematicii.
Frisch a primit o bursă de la Fundaţia Rockefeller pentru a vizita Statele Unite ale
Americii în 1927. Acolo, el a încercat să se asocieze cu alţi economişti interesaţi de noi
abordări matematice şi statistice pentru economie. În 1927 şi 1928 Frisch a publicat o serie de
articole privind statistica seriilor de timp. În 1929 el a publicat primul său eseu important
asupra metodologiei econometrice, urmat în acelaşi an, prin "Statica şi dinamica în teoria
economică", care a introdus conceptual de analiza dinamică economică. Frisch a devenit
profesor titular la universitate în 1931.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Ragnar_Anton_Kittil_Frisch
Jan Tinbergen
Jan Tinbergen (12.04.1903, Haga –
09.06.1994, Haga), este un economist olandez,
care a câştigat primul Premiu Nobel pentru
Economie în 1969, care l-a împărţit cu Ragnar
Frisch. Aceştia au primit premiul pentru că au
dezvoltat şi a aplicat modele dinamice de analiză
a proceselor economice.
Tinbergen studiat matematica şi fizica la Universitatea din Leiden sub tutela lui Paul
Ehrenfest. În 1929 a obţinut diploma de doctorat la această universitate, cu teza de doctorat
intitulată "Probleme Minimizarea în Fizică şi Economie”. Din 1929 până în 1945, el a lucrat,
alături de profesoratul lui de la Universitatea Erasmus Rotterdam, pentru biroul de statistică
din Ţările de Jos. El a fost, de asemenea, consultant al Ligii Naţiunilor. Din 1945 până în
1955 acesta a fost primul director al Biroului Ţările de Jos pentru politică economică şi
analiză. Jan Tinbergen a fost membru al Academiei Regale Olandeze de Arte şi Ştiinţă. În
1956 a fondat Institutul econometric din cadrul Universităţii Erasmus din Rotterdam,
împreună cu Henri Theil. Institutul poartă astăzi numele său.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Jan_Tinbergen
Paul Samuelson
Paul Anthony Samuelson a fost un
economist american, si primul american care
a câştiga Premiul Nobel pentru
Economie. Academia Roială Suedeză a
declarat, atunci când acorda premiul, că "a
făcut mai mult decât oricare alt economist contemporan a ridica nivelul de analiză ştiinţifică
în teoria economică".
El a intrat la Universitatea din Chicago, la vârsta de 16 ani, în timpul Marii Recesiuni,
şi a primit titlul de doctor in economie la Harvard. După absolvire, el a devenit un asistent
profesor de economie la 25 de ani la Massachusetts Institute of Technology (MIT) şi un
profesor titular la vârsta de 32. În 1966, el a primit cea mai inalta distinctive din cadrul MIT.
El a petrecut cariera la MIT, unde a fost esenţial în transformarea Departamentului de
Economie într-o instituţie de renume mondial prin atragerea de alţi economişti, cum ar
fi Robert M. Solow, Paul Krugman, Franco Modigliani, Robert C. Merton şi Joseph E.
Stiglitz.
Samuelson s-a născut în Gary, Indiana, la 15 mai 1915, tatăl său Frank Samuelson (un
farmacist) şi Fosta Lipton Ella. În 1923, Samuelson s-a mutat la Chicago, el a studiat la
Universitatea din Chicago. La Harvard, a studiat economia sub tutela lui Joseph Schumpeter,
Wassily Leontief, Gottfried Haberler, şi "American Keynes" Alvin Hansen.
Samuelson este considerat a fi unul dintre fondatorii economie neo-keynesiană şi o
figură esenţială în dezvoltarea economiei neoclasice.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Samuelson
John Hicks
Sir John Richard Hicks a fost un
economist britanic şi unul dintre cei mai
importanţi şi influenţi economişti ai secolului
al XX-lea. Cel mai cunoscut pentru
contribuţiile sale în domeniul economiei au
fost lucrarea sa de microeconomie referitoare
la cererea de consum şi modelul LM (1937).
În 1972 a primit Premiul Nobel în
ştiinţe economice pentru contribuţia sa de pionierat la teoria echilibrului general şi teoria
bunăstării.
Hicks s-a născut în 1904 pe 8 aprilile, la Warwick, Anglia. Tatăl său a fost un jurnalist
la un ziar local. El a fost educat la Clifton College (1917-1922) şi la Balliol College, Oxford
(1922-1926), finanţat de burse matematice. S-a specializat în matematică, dar a avut, de
asemenea, interese pentru literatură şi istorie. În 1923, el s-a reorientat studiind economie,
filozofie şi politică.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/John_Hicks
Kenneth Arrow
Kenneth Joseph Arrow este un
economist american, laureat în comun a
Premiul Nobel pentru Economie alături de
John Hicks în 1972. Până în prezent, el este
cea mai tânără persoana care a primit acest
premiu, la 51 de ani.
În economie, el este considerat o figură
foarte importantă. Pentru mai mult de
cincizeci de ani el a fost unul dintre cei mai influenţi economişti. Cele mai importante
lucrări ale sale sunt cele legate de teoria alegerii sociale şi analiza echilibrului general.
Arrow s-a născut la 23. august 1921, la New York din părinţi de origine evreo-român,
aceştia susţinându-i foarte mult educaţia. A absolvit Liceul Townsend Harris şi a obţinut apoi
o diplomă de licenţă de la City College din New York în 1940 în matematică. De la
Universitatea Columbia, el a primit o diplomă de master în 1941. De la 1946 la 1949 a fost
colaborator de cercetare la Comisia Cowles de Cercetare în Economie la Universitatea din
Chicago. În acest timp a deţinut, de asemenea, gradul de asistent profesor de economie la
Universitatea din Chicago. În 1951 a obţinut titlul de doctor de la Columbia.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Kenneth_Arrow
Wassily Leontief
Wassily Leontief Wassilyovich (în
limba rusă: Василий Васильевич Леонтьев;
08.05.1905, München, Germania - 05 02
1999, New York), a fost un economist rus-
american cunoscut pentru cercetările sale
privind modul în care schimbările într-un
sector economic ar putea avea un efect asupra altor sectoare. Leontief a câştigat Premiul
Nobel în Ştiinţe Economice în 1973, şi trei studenţi (Paul Samuelson 1970, Robert Solow
1987, Vernon Smith 2002), de doctorat au fost de asemenea distinşi cu premiul.
În 1921, Wassily, Jr., s-a înscris la Universitatea din Leningrad în ziua de azi Sankt-
Petersburg. El a obţinut diploma de tehnician în economie în 1924, la vârsta de 19 ani. El a
continuat studiile la Universitatea din Berlin şi, în 1928 a obţinut titlul de licenţiat în
economie, sub conducerea lui Werner Sombart, cu lucrarea „Circulara fluxurilor în
economie”.
De la 1927 la 1930, a lucrat la Institutul de Economie Mondială de la Universitatea
din Kiel. Acolo, el a cercetat derivarea cererii statistice şi curbe de aprovizionare. În 1929, el
a călătorit în China pentru a asista ministerului de cai ferate în calitate de consilier.
In 1931, el a plecat în Statele Unite şi a fost angajat de către Biroul Naţional de Cercetări
Economice.
În timpul celui de al doilea război mondial, Leontief a servit în calitate de consultant
la Oficiul SUA de Servicii Strategice.
Leontief s-au alăturat departamentului de la Universitatea Harvard de economie în
1932 şi în 1946 a devenit profesor de economie acolo.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Wassily_Leontief
Gunnar Myrdal
Karl Gunnar Myrdal a fost un
economist suedez laureat al Premiului
Nobel. El este cel mai bine cunoscut în Statele
Unite pentru studiul său de relaţiile rasiale. În
1974, el a primit Premiul Nobel în ştiinţe
economice cu Friedrich Hayek, pentru "munca
lor de pionierat în teoria banilor şi fluctuaţiile
economice, precum şi pentru analiza lor a
interdependenţelor dintre fenomenele economice, sociale şi instituţionale."
Myrdal s-a născut la 6 decembrie 1898 în Gustafs, Suedia, tatăl său Karl Adolf
Myrdal era un muncitor de cale ferata.
Gunar Myrdal a absolvit cu o diplomă în drept la Universitatea din Stockholm în 1923
şi un doctorat în economie în 1927.
În teza de doctorat Gunnar Myrdal a examinat rolul încrederii în formarea
preţurilor. Între 1925 şi 1929, a studiat în Marea Britanie şi Germania. El a fost un bursier
Rockefeller şi a vizitat Statele Unite în 1929-1930. În această perioadă, el a publicat prima sa
carte. Revenind în Europa, el a servit timp de un an ca profesor asociat în Institutul de Studii
Internaţionale din Geneva, Elveţia.
Profesorul Myrdal a fost un susţinător timpuriu a tezei lui John Maynard Keynes, deşi
el a susţinut conceptul ajustării bugetelor statului în vederea controlării vitezei de creştere a
economiilor. Această idee a fost dezvoltata pentru prima oară de el şi punctata în cartea sa
„Economie Monetară”, publicată în 1932, înainte cu patru ani de a lui Keynes.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Gunnar_Myrdal
Friedrich Hayek
Friedrich August Hayek CH a fost un
economist şi filozof austriac, cel mai bine
cunoscut pentru apărarea liberalismului
clasic şi capitalismul pieţei libere împotriva
gândirii socialiste şi colectiviste. El este
considerat a fi unul dintre economiştii cei
mai importanţi ai secolului XX.
În 1974 Hayek a împărtăşit Premiului Nobel în economie cu economistul suedez
Gunnar Myrdal, a primit, de asemenea, Medalia Libertăţii în 1991 de la preşedintele George
HW Bush.
Hayek a trăit în Austria, Marea Britanie, Statele Unite şi Germania, şi a devenit un
subiect britanic în 1938. El a petrecut cea mai mare parte a vieţii sale academice la London
School of Economics (LSE), Universitatea din Chicago, şi Universitatea din Freiburg.
Hayek s-a născut la Viena, (pe atunci capitala Austro-Ungaria) in anul 1899 pe 8 mai,
fiul unui medic din cadrul serviciului de sănătate municipale. Bunicii lui Hayek au fost
academicieni care lucrau în domeniul statisticilor şi biologie. Linia paternă a fost ridicată la
rangul nobilimii austriece pentru serviciile sale de stat.
La Universitatea din Viena, el a obţinut doctoratul în drept şi ştiinţe politice în 1921
şi 1923. Între 1923 şi 1924, Hayek a profitat de ocazia de a lucra ca asistent de cercetare
a Prof. Ieremia Jenks de la New York University, prin colectarea de date macroeconomice
asupra economiei americane şi a operaţiunilor de Rezerva Federală a SUA.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Hayek
Leonid Kantorovich
Leonid Vitaliyevich Kantorovich (în limba
rusă: Леонид Витальевич Канторович)
(19.01.1912, Sankt-Petersburg – 07.04.1986,
Moscova) a fost un matematician rus şi economist,
cunoscut pentru teoria sa şi dezvoltarea de tehnici
de alocare optimă a resurselor. El a fost laureat al
Premiului Nobel pentru Economie în 1975 şi
singurul câştigător al acestui premiu din URSS.
Kantorovich lucrat pentru guvernul sovietic. Lui i-a fost dată sarcina de optimizare a
producţiei în industria placajului. El a venit în 1939 cu tehnica de matematică cunoscut acum
sub numele de programare liniară. Este autorul mai multor cărţi, inclusiv metodele
matematice de planificare şi organizare de producţie şi cele mai bune utilizări a resurselor
economice. Pentru activitatea sa, Kantorovich a fost decernat Premiul Stalin (1949).
În timpul asediului din Leningrad, Kantorovich a fost responsabil de siguranţă pe drumul
vieţii. El a calculat distanţa optimă dintre maşini pe gheata, in functie de grosimea de gheaţă
şi temperatura aerului. În decembrie 1941 şi ianuarie 1942, Kantorovich personal mers între
maşini pe gheaţă din Lacul Ladoga, pe drumul vieţii. Cu toate acestea, multe maşini cu
alimente pentru supravieţuitori ai asediului au fost distruse de bombardamentele germane.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Leonid_Kantorovich
Tjalling Koopmans
Tjalling Charles Koopmans , a fost
câştigătorul în comun, cu Leonid Kantorovich, a
Premiului Nobel în Ştiinţe Economice din 1975.
Koopmans s-a născut în Graveland, Olanda de
Nord. El a început educaţia universitară la
Universitatea din Utrecht, la şaptesprezece ani,
specializarea matematică. Trei ani mai târziu, în
1930, el a trecut la fizica teoretică. În 1933, el la întâlnit pe Jan Tinbergen, şi s-a mutat la
Amsterdam pentru a studia matematici economice. În plus faţă de matematici economice,
Koopmans şi-a extins cercetarea asupra econometriei şi statisticii.
Koopmans s-a mutat în Statele Unite în 1940. Acolo a lucrat pentru o perioada de
timp pentru un organism guvernului de la Washington DC, unde a publicat mai multe articole
asupra transporturilor, concentrându-se pe optim de rutare, apoi s-a mutat la Chicago, unde s-
a alăturat un organism de cercetare Cowles Comisia de Cercetare în Economie afiliată cu
Universitatea din Chicago. În 1946, el a devenit cetăţean al Statelor Unite. În 1955, s-a mutat
la Universitatea Yale, unde a continuat să publice, acum pe economie de creştere optimă şi
analiza a activităţii.
Koopmans a fost acordat premiul Nobel (împreună cu Leonid Kantorovich) pentru
contribuţiile sale în domeniul alocării resurselor, în special teoria utilizarea optimă a
resurselor.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Tjalling_Koopmans
Milton Friedman
Milton Friedman a fost un economist
american, statistician, şi un laureat al Premiului
Nobel pentru Economie. Printre oamenii de ştiinţă, el
este cel mai bine cunoscut pentru cercetările sale
teoretice şi empirice, în special în analiza consumului, istoria şi teoria monetară, precum şi
pentru demonstrarea complexităţii politicii de stabilizare. El a fost consilier economic al
preşedintelui american Ronald Reagan.
Friedman s-a fost născut la 31 iulie 1912 în Brooklyn, New York, părinţii fiind
imigranţi evrei, Jenö Friedman şi Sara Landau Beregszászin din Ungaria (acum Berehove, o
parte din Ucraina). La scurt timp după naşterea lui Milton, familia s-a mutat la Rahway, New
Jersey. Un student talentat, Friedman a absolvit Liceul Rahway în 1928, la scurt timp înainte
să împlinească 16 ani.
Friedman a absolvit de la Universitatea Rutgers din New Jersey, unde s-a specializat
în matematică. În timpul petrecut la Rutgers, Friedman a devenit influenţat de doi profesori
de economie, Arthur F. Burns şi Homer Jones, care l-au convins că economia modernă ar
putea contribui la sfârşitul Marii Depresiuni. Friedman a urmat un masterat la Universitatea
din Chicago, finalizându-l în 1933. El a fost puternic influenţat de Jacob Viner, Knight Frank,
şi Henry Simons. Pe parcursul 1933-1934, el a avut o bursă la Universitatea Columbia, unde
a studiat o statistica sub tutela statisticianului şi economistului Harold Hotelling.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Milton_Friedman
Bertil Ohlin
Bertil Ohlin Gotthard a fost un economist
suedez şi politician. El a fost un profesor de
economie la Stockholm School of Economics
1929 - 1965. El a fost, de asemenea, liderul
Partidului Popular, un partid social-liberal, care în
acel moment era cel mai mare partid din opoziţie,
Partidul Social Democrat, 1944 - 1967. El a servit pentru scurt timp ca ministru pentru
comerţ 1944 - 1945, în guvernul de coaliţie suedez în timpul celui de al doilea război
mondial.
Bertil Ohlin a primit în comun Premiul Nobel în Ştiinţe Economice în 1977, împreună
cu economistul britanic James Meade "pentru contribuţia lor la teoria comerţului internaţional
şi a mişcărilor de capital internaţionale".
În 1933 Ohlin a publicat o lucrare referitoare la comerţul international care i-a adus
renume mondial. Ohlin însuşi a folosit modelul pentru a obţine teorema Heckscher-Ohlin, că
naţiunile s-ar specializa în industriile cele mai în măsură să îşi utilizeze mix de resurse
naţionale eficient. Astăzi, teoria a fost infirmată în mare parte, dar este încă un cadru util
pentru înţelegerea comerţului internaţional.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Bertil_Ohlin
James Meade
James Edward Meade CB, FBA a fost un
economist britanic şi câştigătorul din 1977 al
Premiului Nobel în Ştiinţe Economice împreună
cu economistul suedez Bertil Ohlin pentru
"contribuţia la teoria comerţului internaţional şi
mişcările internaţionale de capital ".
Meade s-a născut în Swanage, Dorset.A
fost educat la Colegiul Malvern şi ulterior la Oriel College, Oxford în 1926. Interesul său în
economie a crescut în cadrul studiile postuniversitare de la Trinity College, Cambridge (1930
- 1931), unde a purtat discuţii frecvente cu economişti de frunte printre care şi Dennis
Robertson şi John Maynard Keynes.
După ce a lucrat în Liga Naţiunilor şi Cabinet Office, el a fost economistul principal al
guvernului lui Attlee, înainte de a lua postul de profesor la LSE (1947 - 1957) şi Cambridge
(1957 - 1967).
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/James_Meade
Herbert Simon
Herbert Simon Alexander a fost un om de
ştiinţă american politic, sociolog şi psiholog, şi
profesor la Carnegie Mellon University, a căror
cercetare a variat în domeniul psihologiei
cognitive, informatică, administraţie publică,
economie, management, sociologia şi ştiinţele
politice. Cu aproape o mie de publicatii foarte
mult citată, el este unul dintre cei mai influenţi oameni de ştiinţă socială a secolului XX.
Herbert Simon Alexandru s-a născut într-o familie de evrei în Milwaukee, Wisconsin
pe 15 iunie 1916. Tatăl său, Arthur Simon (1881-1948) a fost un inginer electrician care a
venit în Statele Unite din Germania în 1903.
Herbert Simon a fost educat ca un copil în sistemul şcolar publice în Milwaukee, unde
a dezvoltat un interes în domeniul ştiinţei. El a găsit şcoala să fie interesant, dar destul de
uşoară. Spre deosebire de mulţi copii, Simon a fost expus la ideea că comportamentul uman
ar putea fi studiat ştiinţific de la o vârstă relativ tânără. Harold Merkel, care a studiat
economia la Universitatea din Wisconsin-Madison, cu John R.Commons. Simon a absolvit
masteratul (1936) şi doctoratul (1943) în ştiinţe politice, la Universitatea din Chicago, unde a
studiat sub Harold Lasswell şi Charles Merriam Edward.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Herbert_Simon
Theodore Schultz
Theodore William Schultz a fost
câştigătorul în 1979 (împreună cu William Arthur
Lewis) a Premiul Nobel pentru Ştiinţe Economice.
El a fost născut în Arlington, Dakota de
Sud, înscriindu-se la Dakota de Sud State College
în 1921 pentru a studia agriculturii, a absolvit în
1927, apoi a intrat la Universitatea din Wisconsin-Madisonearning doctoratul în Economie
agricole în 1930.
A predat la Iowa State College 1930 - 1943, şi apoi s-a mutat la Universitatea din
Chicago. Mai târziu a devenit preşedinte al American Economic Association. El a murit în
Evanston, Illinois, în 1998.
Schultz a primit Premiul Nobel pentru munca sa în economie de dezvoltare, cu accent
pe economie agrară. El a analizat rolul agriculturii în cadrul economiei, iar munca sa a avut
implicaţii ajungând departe cu privire la politica de industrializare, atât în ţările în curs de
dezvoltare cit şi in ţările dezvoltate.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Theodore_Schultz
Arthur Lewis
Sir William Arthur Lewis (23.01.1915-
15.06.1991) a fost un economist din Saint Lucian,
bine cunoscut pentru contribuţiile sale în domeniul
dezvoltării economice. În 1979 el a câştigat Premiul Nobel pentru Economie, devenind prima
persoană de culoare care a câştiga un Premiu Nobel într-o categorie, altele decât pace.
Lewis s-a născut în Saint Lucia, atunci încă un teritoriu britanic în Caraibe, părinţii săi
au emigrat recent din Antigua. În 1937 a finalizat masteratul şi ulterior doctoratul în 1940 la
London School of Economics. Lewis a predat la Universitatea din Manchester, înainte de a fi
numit vice-cancelar de la Universitatea din Indiile de Vest în 1959. În 1963, el a fost numit
un profesor universitar (o poziţie în care va rămâne până la pensionarea sa în 1983) şi în 1970
a devenit director al Băncii de Dezvoltare din Caraibe. În 1963, el a fost înnobilat şi a primit
premiul Nobel în 1979. Între 1964-1991 a fost profesor titular la Departamentul de economie
la Universitatea Princeton. El a murit pe 15.06.1991 în Bridgetown, Barbados.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Arthur_Lewis_ (economist)
Lawrence Klein
Lawrence Robert Klein (n. 14.09.1920) este
un economist american. Pentru munca sa in crearea
de modele computerizate pentru a prognoza
evoluţia economică, desfăşurată în cadrul Wharton
School a Universităţii din Pennsylvania, a fost
distins cu Premiul Nobel pentru Ştiinţe Economice
în 1980.
Klein s-a născut în Omaha, Nebraska şi a absolvit de la Los Angeles City College. La
Universitatea din California, Berkeley, a finalizat studiile de master în economie în 1942, el a
obţinut titlul de doctor în economie la Massachusetts Institute of Technology (MIT) în 1944.
Klein s-a mutat apoi la Comisia Cowles pentru Cercetare în economie, apoi la
Universitatea din Chicago, ulterior la Fundaţia Cowles. Acolo, el a construit un model al
economiei Statelor Unite pentru a prognoza dezvoltarea fluctuaţiile şi pentru a studia efectele
politicii guvernamentale economico-politice.
La Universitatea din Michigan, Klein a dezvoltat şi îmbunătăţit modelele
macroeconomice, în special model celebru Klein-Goldberger, creat alături de Arthur
Goldberger, care s-a bazat pe observaţiile profesorului Jan Tinbergen.
Abordarea lui Klein diferită de cea a lui Tinbergen, acesta folosind o teorie alternativă
economică şi o tehnică statistică diferită.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Lawrence_Klein
James Tobin
James Tobin (05.03.1918-11.03.2002) a
fost un economist american, care în timpul vieţii
sale, a servit în Consiliul de Economie şi Consiliul
Guvernatorilor Federal (ambele în cadrul
sistemului public american), a predat la Harvard şi
Yale. El a dezvoltat economia Keynesiană şi a
susţinut intervenţia guvernului pentru stabilizarea
producţiei şi evitarea recesiunii. Munca sa academică a inclus contribuţiile de pionierat în
studiul de investiţii, politici monetare şi fiscale şi pieţelor financiare. El a propus, de
asemenea, un model econometric pentru variabilele endogene cenzurat, bine cunoscut sub
numele de "Tobit model". Tobin a primit Premiul Nobel în Ştiinţe Economice în 1981.
În afara mediului academic, Tobin a fost cunoscut pentru sugestia lui a unei taxe pe
tranzacţiile valutare, acum cunoscut sub numele de "taxa Tobin". Aceasta a fost concepută
pentru a reduce speculaţiile pe pieţele valutare internaţionale. El a sugerat că încasările din
impozitul ar putea fi utilizate pentru finanţarea unor proiecte în beneficiul ţări din Lumea a
treia, sau să sprijine Organizaţia Naţiunilor Unite.
James Tobin s-a născut pe 03.05.1918 în Champaign, Illinois. Tatăl său a fost Louis
Michael Tobin, un jurnalist care lucrează la Universitatea din Illinois. A urmat şcoala la
Liceul de Urbana, Illinois, o şcoală din campusul universităţii.
În 1935, la sfatul tatălui său, Tobin a luat examenele de admitere la Universitatea
Harvard. În ciuda nici unei pregătiri speciale pentru examene, a trecut şi a fost admis cu o
bursă naţională de la universitate. În timpul studiilor sale el a citit prima Teorie a lui Keynes ,
publicată în 1936. Tobin a absolvit summa cum laude în 1939 cu o teză centrată pe o analiză
critică a mecanismului de Keynes pentru echilibrul şomajului.
Tobin a început imediat studii postuniversitare, de asemenea, de la Harvard, obţinând
diploma de masterat în 1940. Aici el la avut printre profesori pe Joseph Schumpeter, Alvin
Hansen, Gottfried Haberler, Sumner Slichter, Seymour Harris, Edward Mason, Edward
Chamberlin, şi Wassily Leontief.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/James_Tobin
George Stigler
George Joseph Stigler (17.01.1911-
01.12.1991) a fost un economist american. El a
câştigat Premiul Nobel în Ştiinţe Economice în 1982
şi a fost un lider cheie al Scolii de Economie din
Chicago, împreuna cu un prieten apropiat, Milton
Friedman. La Chicago, a fost puternic influenţat de
Frank Knight.
Înpreună cu Milton Friedman, Stigler a creat un nou domeniu de studiu pentru
economişti.
Stigler s-a născut în Seattle, Washington şi a absolvit Universitatea din Washington în
1931 finalizându-şi studiile de licenţă şi apoi a petrecut un an la Northwestern Universitatea
unde a absolbit masterul în 1932. Datorita unei burse de şcolarizare, care a primit de la
Universitatea din Chicago, Sitgler s-a înscris la universitate în 1933 pentru a studia economie
şi a obţinut titlul de doctor în economie de la Universitatea din Chicago, în 1938. Experienta
sa de predare a început în 1936, la Iowa State College, unde a predat până 1938.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/George_Stigler
Gérard Debreu
Gérard Debreu (04.07.1921-31.12.2004) a
fost un economist şi matematician francez. În iulie
1975, el a devenit cetăţean al Statele Unite. Cel mai
bine cunoscut ca un profesor de economie la
Universitatea din California, Berkeley, unde a
început activitatea în 1962, el a câştigat în 1983 al
Premiului Nobel în Ştiinţe Economice.
În 1941, el a fost admis la Ecole Normale Superieure din Paris, împreună cu Marcel
Boiteux. A fost influenţat de Henri Cartan şi Bourbakiwriters. Când el a fost pe cale să ia
examenele finale în 1944, D-Day a ajuns şi el a fost înrolat în armata franceză. El a fost
transferat pentru formare profesională în Algeria şi apoi a servit pentru forţele franceze de la
până în iulie 1945. Debreu a trecut examenele finale la sfârşitul anului 1945 şi începutul lui
1946. În acest timp, el a devenit interesat de economie, în special de teoria echilibrului
general al lui Léon Walras. De la 1946 la 1948, el a fost un asistent în Centrul Naţional de
Cercetare Ştiinţifică. În timpul acestor doi ani şi jumătate, el a făcut trecerea de la matematica
la economie. În 1948, Debreu a venit în SUA pe o bursă Rockefeller, care i-a permis să
viziteze mai multe universităţi americane, precum şi cele din Uppsala şi Oslo în 1949-1950.
Debreu a murit la Paris, la vârsta de 83 ani din cauze naturale în ajunul Anului Nou,
2004, şi a fost înmormântat în cimitirul Père Lachaise.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Gérard_Debreu
Richard Stone
Sir John Richard Nicolae Stone (30.08.1913
– 06.12.1991) a fost un eminent economist britanic,
care în 1984 a primit Premiul Nobel în Ştiinţe
Economice pentru dezvoltarea unui model contabil
care ar putea fi folosite pentru a urmări activităţi
economice pe plan naţional şi, mai târziu, la o scara
internaţională. În timp ce el nu a fost primul
economist să lucreze în acest domeniu, el a fost primul care face acest lucru cu contabilitatea
în partidă dublă. Contabilitatea în duble partidă, de intrare în esenţă afirmă că fiecare element
de venit dintr-o singură parte a bilanţului trebuie să fie în corespondenţă cu un element de
cheltuieli pe partea opusă a foii de contabilitate, prin urmare, crearea unui sistem de echilibru.
Stone a fost educat la Westminster School, Universitatea din Cambridge. După ce a
absolvit Cambridge în 1936 şi până la al doilea război mondial a lucrat la Brokerilor
Lloyd's. În timpul războiului, Stone a lucrat cu James Meade ca un statistician şi economist
pentru guvernul britanic. După război, Stone a lucrat la Cambridge, ca director al
Departamentului de Economie Aplicată (1945 - 1955).
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Stone
Franco Modigliani
Franco Modigliani (18.06.1918-
25.09.2003) a fost un economist italian-american
de la MIT Sloan School of Management, Catedra de Economie şi laureat al Premiului Nobel
pentru Ştiinţe Economice în 1985.
El s-a născut în Roma, Italia, a părăsit Italia în 1939 din cauza originii sale evreieşti şi
opiniilor antifasciste. A plecat la Paris cu familia şi apoi în Statele Unite. De la 1942 la 1944,
a predat la Universitatea Columbia şi Colegiul Bard ca instructor în economie şi statistici. În
1944, a obţinut doctoratul de la New School for Social Research. În 1946, a devenit cetăţean
al Statelor Unite, şi în 1948, a intrat la Universitatea din Illinois.
Când a fost profesor la Şcoala de Administraţie industriale de Universitatea Carnegie Mellon
din anii 1950 şi începutul anilor 1960, Modigliani făcut două contribuţii importante ştiinţei
economice:
Împreuna cu Merton Miller, au formulat teorema Modigliani-Miller aplicabilă în finanţe
corporative. Această teoremă a demonstrat că, în anumite ipoteze, valoarea unei firme nu este
afectată de faptul că acesta este finanţat de capital (acţiuni de vânzare) sau de creanţă (a
împrumuta bani).
El a fost, de asemenea, iniţiatorul ipotezei ciclului de viaţă, care încearcă să explice nivelul
de economisire în economie. Modigliani a propus ideea conform căreia consumatorii ar avea
ca scop pentru un nivel stabil al consumului întreaga durată a vieţii lor, de exemplu prin
economisirea în anii lor de muncă şi a cheltuielilor în timpul lor de pensionare.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Franco_Modigliani
James M. Buchanan
James McGill Buchanan, Jr. (n.
10.03.1919) este un economist american cunoscut
pentru munca sa la teoria alegerii publice, pentru
care a câştigat în 1986 Premiului Nobel în Ştiinţe
Economice.
Buchanan a absolvit Colegiului
Murfreesboro în 1940. El a continuat studiile la
Universitatea din Tennessee, obţinându-şi masterul în 1941. El a primit titlul de doctor de la
Universitatea din Chicago în 1948, unde a fost mult influenţată de Frank H. Knight.
Buchanan a fost fondatorul unei noi şcoli de economie politică în Virginia. A fost la
Universitatea din Virginia, UCLA, Universitatea de Stat din Florida, la Universitatea din
Tennessee, şi Virginia Institutul Politehnic. Munca Buchanan include scrieri extinse privind
finanţele publice, datoria publică, macroeconomie, şi teoria liberală.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/James_M._Buchanan
Robert Solow
Robert Merton Solow (23.08.1924) este un
economist american cunoscut în special pentru
munca sa la teoria creşterii economice şi a realizat
modelul de creştere exogenă. A fost decorat cu
Medalia John Bates Clark (în 1961) şi în 1987
Premiul Nobel în Ştiinţe Economice.
Robert Solow s-a născut în Brooklyn, New York, într-o familie de evrei la
23.08.1924. El a fost bine educat în şcolile publice din New York City şi a excelat academic
devreme în viaţă. În septembrie 1940, Solow, a plecat la Harvard cu o bursa.
Până la sfârşitul anului 1942, Solow părăsit universitatea şi s-a alăturat Armatei SUA.
El a servit pentru scurt timp în Africa de Nord şi Sicilia, iar mai târziu a servit în Italia, în
timpul celui de al doilea război mondial.
S-a întors la Harvard, în 1945, şi a studiat sub Wassily Leontief ca asistent de
cercetare. A produs primul set de coeficienţii pentru modelul de intrări-ieşiri, apoi a devenit
interesat de statistici şi probabilităţi.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Solow
Maurice Allais
Maurice Allais Félix Charles (31.05.1911)
este un economist francez, şi a fost câştigătorul
Premiul Nobel în Ştiinţe Economie în 1988
"pentru contribuţiile sale de pionierat la teoria
pieţelor şi a utilizării eficiente a resurselor".
S-a născut în Paris, Franţa, a absolvit
Ecole Polytechnique din Paris şi a studiat la École Nationale Supérieure des minele de
Paris. Ca un economist el a adus contribuţii la teoria deciziei şi politica monetară. A fost
reticent să scrie sau să traducă opera sa în limba engleză, precum şi izolarea economică, este
demonstrat de faptul că multe dintre contribuţiile sale majore a devenit cunoscut doar atunci
când au fost redescoperite în mod independent sau popularizat de economişti vorbitoare de
limba engleză .
Numele lui este asociat în special cu ceea ce este cunoscut sub numele de paradoxul
Allais, o problemă de decizie prezentată pentru prima dată în 1953, care contrazice ipoteza
utilităţii aşteptate.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Maurice_Allais
Trygve Haavelmo
Trygve Haavelmo Magnus (13.12.1911-
26.07.1999) a fost un economist axat pe domeniile
econometrie şi teorie economică. În timpul celui
de al doilea război mondial a lucrat în cadrul
Departamentului de Statistică din New York City.
A primit titlul de doctor în 1946 pentru munca sa,
privind abordarea probabilistică în econometrie
(1944) si a fost distins cu Premiul Nobel în Ştiinţe Economice în 1989.
S-a născut in Skedsmo, Norvegia, a studiat cu Ragnar Frisch la Universitatea din
Oslo.A plecat în Statele Unite în 1939 ca savantul Fulbright, unde a rămas până în
1947. Haavelmo a petrecut o mare parte a şederii sale la Comisia Cowles, înainte de a reveni
la Oslo. Acolo, el a lucrat prima data în calitate de şef de divizie în cadrul Departamentului
de Comerţ 1947-1948, şi, ulterior, a fost numit profesor la Universitatea din Oslo. A rămas
acolo până la pensionare, în 1979.
A fost în timpul şederii sale în Statele Unite, care Haavelmo a scris lucrarea sa cea
mai influentă - un articol din 1944 care introducea abordarea "probabilitatea" pentru a
econometrie. Abordarea probabilitate a susţinut că ar trebui să ne imaginăm existenţa seriilor
de date ca fiind "un eşantion selectat de natură".
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Trygve_Haavelmo
Harry Markowitz
Max Harry Markowitz (n. 24.08.1927) este
un economist american şi un laureat al Premiului
Nobel în Ştiinţe Economice (1990).
Markowitz este un profesor de finanţe la Rady
School of Management de la Universitatea din
California, San Diego (UCSD). El este cel mai
bine cunoscut pentru munca sa de pionierat în portofoliu, Teoria moderna, studiind efectele
de risc a activelor, returnare, corespondenţă şi diversificarea privind investiţiile de portofoliu.
Harry Markowitz s-a născut pe 24 august 1927, în Chicago. În timpul liceului,
Markowitz a dezvoltat un interes în fizică şi filozofie, în special, ideile lui David Hume,
interes care a continuat în timpul anilor săi de licenţă la Universitatea din Chicago. După ce a
primit licenţa, Markowitz a decis să-şi continue studiile la Universitatea din Chicago, alegând
să se specializeze în economie. Acolo a avut ocazia să studieze cu economişti importanţi,
inclusiv Milton Friedman, Koopmans Tjalling, Marschak Iacov şi Leonard Savage. În timp ce
încă era student, a fost invitat să devină membru al Comisiei Cowles pentru Cercetare în
economie, în cadrul acestei comisii realizând cercetări importante.
Markowitz este de asemenea, co-autor al manualului Teoria şi Practica Managementului
Investiţiilior cu Frank J. Fabozzi de la Yale School of Management.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Harry_Markowitz
Merton Miller
Howard Merton Miller (16.05.1923-
03.06.2000) a fost co-autor a teoremei
Modigliani-Miller, care a propus irelevanţa a
structurii datoriei de capital. El a împărţit Premiul
Nobel în Ştiinţe Economice în 1990, împreună cu
Harry Markowitz si Sharpe William.
Miller s-a născut în Boston, Massachusetts. A lucrat în timpul celui de al doilea război
mondial ca economist în cadrul diviziei de cercetare fiscale din Departamentul de Trezoreriei
si a finalizat doctoratul în economie la Universitatea Johns Hopkins, 1952.
În 1958, de la Carnegie Institute of Technology (acum Carnegie Mellon University), a
colaborat cu colegul său Franco Modigliani pentru a scrie lucrarea despre costul de capital.
El a devenit un membru al societăţii econometrice în 1975 şi a fost preşedinte al Asociaţiei
Americane de Finanţe in 1976. Lucrările sale au stat la baza "Modigliani-Miller financiar
Theory".
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Merton_Miller
William Forsyth Sharpe
William Forsyth Sharpe (n. 16.06.1934)
este un profesor de Finanţe, de la Stanford
University's Graduate School of Business şi
câştigătorul din 1990 al Premiului Nobel pentru
Ştiinţe Economice. A fost unul dintre iniţiatorii
modelului de capital.
William Sharpe s-a născut la 16.06.1934 în Boston, Massachusetts. Sharpe a petrecut
restul copilăriei şi adolescenţei în Riverside. În 1951 s-a înscris la Universitatea din
California la Berkeley să urmărească o diplomă in medicina. Cu toate acestea, în primul an, el
a decis sa se concentreze si s-a mutat la Universitatea din California, la Los Angeles pentru a
studia Administra Afacerilor. În timpul studiilor sale universitare, doi profesori au avut o
mare influenta asupra lui: Armen Alchian, un profesor de economie care a devenit mentorul
său şi J. Fred Weston.
În 1961, după terminarea studiilor universitare, Sharpe început să predea la
Universitatea din Washington. A început cercetarea privind generalizarea rezultatelor, în
lucrarea sa a pornit de la teoria echilibrului, urmărind stabilirea preţurilor activelor, lucru care
a dat modelul de stabilire a preţurilor de capital activ.
În 1968, Sharpe, s-a mutat la Universitatea California, dar a rămas acolo timp de doar doi ani
şi, în 1970 s-a mutat din nou, de data aceasta la Universitatea Stanford. Sharpe a continuat
activitatea de cercetare în domeniul investiţiilor, în special cu privire la alocarea de portofoliu
şi fonduri de pensii.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/William_Forsyth_Sharpe
Ronald Coase
Ronald Coase (n. 29.12.1910) este un
economist britanic. După ce a studiat la
Universitatea din Londra, în 1927-1929, Coase a
intrat la Scoala de Economie din Londra, unde a
urmat cursuri cu Arnold Plant. El a primit
Premiul Nobel pentru economie în 1991.
Coase este cel mai bine cunoscut pentru două articole, în special: "Natura firmei"
(1937), care introduce conceptul costurilor de tranzacţie pentru a explica natura şi limitele
firmelor şi "Problema costului social" (1960), care sugerează că drepturile de proprietate bine
definite, ar putea depăşi problemele externalităţilor.
Ronald Coase s-a născut în Willesden, o suburbie din Londra, pe 29 decembrie 1910.
Tatăl său a fost un telegrafist pentru oficiul poştal, aşa cum a fost mama lui înainte de
căsătorie. Coase a absolvit London School of Economics, în 1932, şi a obţinut un doctorat la
Universitatea din Londra în 1951. El a emigrat în Statele Unite, care în acelaşi an şi-a început
activitatea la Universitatea din Buffalo. În 1958 s-a mutat la Universitatea din
Virginia. Coase s-a stabilit la Universitatea din Chicago în 1964 şi a devenit editor al
Jurnalului Economie.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Ronald_Coase
Gary Becker
Gary Stanley Becker născut la 02.12.1930,
este un economist american şi un laureat al
Premiului Nobel. Acesta s-a născut în Pottsville,
Pennsylvania, si-a finalizat studiile de licenţă şi
masterat la Universitatea Princeton în 1951 şi-a
obţinut doctoratul la Universitatea din Chicago, în 1955. Becker a câştigat Medalia John
Bates Clark în 1967, a fost distins cu Premiul Nobel în Ştiinţe Eonomice în 1992, şi a primit
"Medalia Libertatii” de la preşedintele Statelor Unite în 2007.
Opera sa pot fi clasificate în patru domenii:
investiţii în capitalul uman
comportamentul de familie (sau de uz casnic), inclusiv distribuţia de muncă şi alocarea de
timp în familie
crima si pedeapsa
discriminare pe piaţa forţei de muncă şi a mărfurilor
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Gary_Becker
Robert Fogel
Robert Fogel William născut la
07.01.1926, este un istoric specializat pe economie
americană, om de ştiinţă, şi câştigător (cu
Douglass North) a Premiul Nobel în Ştiinţe
Economice 1993.
Fogel s-a născut în New York City, fiul
unor imigranţi evrei din Rusia. În New York a absolvit Stuyvesant High School în 1944. El a
participat la Cornell University, unde s-a specializat în istorie, studiind de asemenea şi
economia. El a finalizat doctoratul la Universitatea Johns Hopkins în 1964. Fogel a predat la
Universitatea Johns Hopkins (1958-1959), Universitatea din Rochester (1960-1965 şi 1968-
1975), Universitatea din Chicago (1964-1975 şi 1981 - prezent).
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Fogel
Douglass North
Douglass North (n. 11.05.1920) este un
economist american cunoscut pentru munca sa în
istoria economică. El este co-beneficiar (cu Robert
William Fogel) din 1993 al Premiului Nobel în
Ştiinţe Economice.
Douglass North s-a născut în Cambridge, Massachusetts, pe 11.05.1920. Nord s-a
mutat de mai multe ori ca un copil să lucreze din cauza tatălui său.
North a fost educat la Şcoala Choate în Wallingford, Connecticut. El a fost acceptat la
Harvard, în acelaşi timp tatăl său a devenit şef al MetLife pe coasta de vest, astfel încât de
Nort a optat pentru a merge la Universitatea din California, Berkeley. În 1942, a absolvit
studiile de licenţă.
North a decis să se întoarcă la şcoală la Berkeley să urmărească un doctorat în
economie. El a terminat studiile în 1952 şi a început să lucreze ca un asistent-profesor la
Universitatea din Washington. El a fost profesor de economie la Universitatea din
Washington 1950 - 1983.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Douglass_North
John Harsanyi
John Charles Harsanyi (maghiară:
Harsányi János Károly) (n. 29.05.1920,
Budapesta, Ungaria; 08.09.2000, Berkeley,
California, Statele Unite) a fost un economist
maghiar-australian-american şi laureat al
Premiului Nobel pentru Ştiinţe Economice.
El este cel mai bine cunoscut pentru contribuţiile sale la studiul teoriei jocurilor şi
aplicarea acestuia la economie, în special pentru dezvoltarea analizei extrem de inovatoare de
jocuri de informaţii incomplete, aşa numitele jocuri Bayesian. El a făcut, de asemenea,
contribuţii importante la utilizarea teoriei jocurilor şi raţionamentul economice în filosofia
politică şi morală (în special etica utilitara). Pentru munca lui, el a fost co-beneficiar,
împreună cu John Nash şi Reinhard Selten al Premiului Nobel în Economie 1994.
John C. Harsanyi s-a născut în Budapesta, Ungaria pe 29.05.1920. A urmat liceul la
Gimnaziul luteran din Budapesta, ulterior a studiat în Franţa.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/John_Harsanyi
John Forbes Nash, Jr.
John Forbes Nash Jr. este un matematician
american ale cărui lucrări în teoria jocurilor,
geometrie diferenţială, ecuaţii diferenţiale au
furnizat o introspecţie în forţele care guvernează
şansă şi evenimente în interiorul sistemelor
complexe din viaţa de zi cu zi. Teoriile sale sunt
utilizate în economia de piaţă, biologia
evoluţionistă, inteligenta artificiala, contabilitate, teoria politică şi militară. Servind ca un
matematician cercetător principal la Universitatea Princeton, în timpul ultima parte a vieţii
sale, el a împărtăşit din 1994 al Premiului Nobel în Ştiinţe Economice cu teoreticienii jocului
Reinhard Selten Harsanyi John.
Nash a fost născut la 13.06.1928 în Bluefield, West Virginia. Tatăl său a fost un
inginer electrice pentru Apalachian Electric Power Company. Mama sa, Margaret, a fost un
profesor de şcoală înainte de căsătorie. Nash a acceptat o bursa la Carnegie Institute of
Technology (acum Carnegie Mellon University) şi a absolvit un master în numai trei ani.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/John_Forbes_Nash
Reinhard Selten
Reinhard Selten (n. 05.10.1930) este un
economist german. Selten s-a născut în Breslau
(Wroclaw) în Silezia de Jos, acum în Polonia.
Pentru teoria jocului, Selten a câştigat în 1994
Premiul Nobel în Ştiinţe Economice (partajate cu
John Harsanyi şi John Nash). El este, de
asemenea, bine cunoscut pentru munca sa în raţionalitate limitată, şi poate fi considerat ca
unul dintre părinţii fondatori de economie experimentale.
Selten este profesor emerit la Universitatea din Bonn, Germania, şi deţine mai multe
diplome de onoare de doctorat. El este un membru şi co-fondator al Academiei Internaţionale
de Ştiinţe San Marino.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Reinhard_Selten
Robert Lucas, Jr.
Emerson Robert Lucas, Jr. născut în
15.09.1937, Yakima, Washington este un
economist american de la Universitatea din
Chicago. A primit Premiul Nobel în Ştiinţe
Economice în 1995. El a finalizat studiile de
licenţă, specializarea istorie în 1959 şi
doctoratul în economie în 1964, ambele de la
Universitatea din Chicago.
Unul dintre cei mai influenţi economişti din 1970, el a contestat bazele teoriei
macroeconomice (anterior dominate de abordării keynesiene economie), argumentând că un
model macroeconomic care ar trebui să fie construit ca o versiune agregată a modelelor
microeconomice (în timp ce observând faptul că agregarea nu poate fi posibilă, în cadrul unui
anumit model). Aceasta a condus la dezvoltarea economiei New keynesian şi reformat bazele
teoriei microeconomice şi macroeconomice.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Lucas, _Jr.
James Mirrlees
Sir James Alexander Mirrlees, FBA născut
la 07.05.1936 este un economist scoţian, câştigător
în 1996 al Premiului Nobel în Ştiinţe
Economice. El a fost numit cavaler în 1998.
Născut in Minnigaff, Wigtownshire,
Mirrlees a fost educat la Universitatea din
Edinburgh şi Trinity College, Cambridge. Intre
1968 si 1976, Mirrlees a fost profesor invitat la MIT de trei ori, predat atât la Universitatea
din Oxford şi la Universitatea din Cambridge. În timpul petrecut la Oxford el a publicat
lucrări pe modele economice, pentru care a primit Premiul Nobel. Cercetările s-au centrat în
jurul situaţii în care informaţiile economice sunt asimetrice sau incomplete, ceea ce determină
măsura în care acestea ar trebui să afecteze rata optimă de economisire într-o
economie. Printre alte rezultate, acestea au demonstrat principiile de "hazard moral" şi
"impozitul pe venit optim" discutate în cărţile lui William Vickrey. Metodologia a devenit
standard în domeniu.
Vickrey şi Mirrlees au partajat în 1996 Premiul Nobel pentru Economie "pentru
contribuţiile lor fundamentale la teoria economică a stimulentelor în conformitate cu
informaţiile asimetrice".
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/James_Mirrlees
William Vickrey
William Vickrey Spencer a fost un profesor
canadian de economie şi laureat al Premiului
Nobel. Vickrey fost distins cu Premiul Nobel pentru
Economie alături de James Mirrlees pentru cercetarea
lor în teoria economică a stimulentelor informaţiei
asimetrice. Anunţarea premiului a fost făcută doar
trei zile înainte de moartea sa.
Vickrey s-a născut la 21.06.1914 in Victoria, British Columbia şi a studiat la
Academia Phillips în Andover, Massachusetts. După obţinerea licenţei în matematică de la
Universitatea Yale, în 1935, el a finaliza masterul, în 1937, şi studiile de doctorat în 1948, de
la Universitatea Columbia, unde va rămâne pentru cea mai mare din cariera sa.
El a formulat, de taxarea a congestiei din trafic, ideea că drumurile şi alte servicii ar
trebui taxate. Teoria lui a fost ulterior parţial pusă în acţiune în Londra.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/William_Vickrey
Robert C. Merton
Robert Merton Carhart este un economist
american, profesor universitar, laureat al Premiului
Nobel pentru economie.
Merton s-a născut în New York, la
31.07.1944. A crescut în Hastings-on-Hudson, New
York. El a urmat studiile de licenţă la Universitatea din
Columbia, a urmat un masterat la Institutul de Tehnologie din California, şi doctoratul în
economie de la Massachusetts Institute of Technology în 1970 sub îndrumarea lui
Paul Anthony Samuelson. S-a alăturat apoi facultăţii de la MIT Sloan School of
Management, unde a predat până în anul 1988. Ulterior, Merton s-a mutat la Universitatea
Harvard
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_C._Merton
Myron Scholes
Myron Scholes Samuel este un economist
american de origine canadiană, care este cel mai
bine cunoscut ca unul dintre autorii ecuaţia Black-
Scholes. În 1997 el a fost distins cu Premiul Nobel
în Ştiinţe Economice „pentru o nouă metodă
pentru a determina valoarea de instrumente
financiare derivate”.
Myron Scholes s-a născut la 1 iulie 1941, Timmins, Ontario, un oraş în Canada, unde
familia sa s-a mutat în timpul Marii Depresiuni. În 1951 familia s-a mutat la Hamilton,
Ontario. Scholes a fost un elev bun, deşi lupta cu deficienţe de vedere. Prin intermediul
familiei sale, el a devenit interesat în economie devreme. Hamilton a urmat studii universitare
şi a obţinut o diplomă în economie de la Universitatea McMaster din 1962. După ce a
finalizat studiile de licenţă el a decis să se înscrie în studii postuniversitare în economie la
Universitatea din Chicago. Aici, Scholes a fost un coleg cu Michael Jensen şi Roll Richard, şi
a avut ocazia să studieze cu Eugene Fama şi Merton Miller. El a obţinut un MBA în 1964 şi
titlul de doctor în 1969 cu susţinerea unei disertaţii în scris, sub supravegherea Merton Miller.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Myron_Scholes
Amartya Sen
Amartya Sen Kumar, CH (bengali: অমর্ত্য� �
কু� ম�র সে�ন, Ômorto Kumar Shen, este un eminent
economist şi filizof indian. În 1998, Sen a câştigat
Premiul Nobel în Ştiinţe Economice pentru
contribuţiile sale în domeniul economie socială.
Sen s-a născut la 3 noiembrie1933 în Santiniketan, Bengalul de Vest. Sen a început
studiile de liceu la Şcoala St Gregory's la Dhaka, în 1941, pe teritoriul de azi Bangladesh. El
s-a mutat la Trinity College, Cambridge, unde şi-a finalizat studiile de licenţă în 1956. Sen s-
a înscris pentru un doctorat în economie la Trinity College, Cambridge (care l-a finalizat în
1959).
El a prezentat teza de doctorat despre "alegerea tehnicilor" în 1959 sub supravegherea
lui Joan Robinson. Între 1960-1961, a predat la Massachusetts Institute of Technology, ca
profesor invitat. Asemenea, el a fost profesor invitat la Stanford, Berkeley, şi Cornell.
El a predat de asemenea economia la Universitatea din Calcuta şi la Şcoala de Economie din
Delhi unde a fost profesor 1961 - 1972, o perioadă care este considerat a fi o perioada de aur
din istoria DSE. În 1972 el sa alăturat London School of Economics ca un profesor de
economie, unde a predat până în 1977. Din 1977 - 1986 a predat la Universitatea din Oxford,
unde a fost profesor de economie.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Amartya_Sen
Robert Mundell
Robert Mundell, CC este un profesor de
economie de la Universitatea din Columbia şi
laureat al Premiului Nobel în Ştiinţe Economie în
1999. Mundell a pus bazele pentru introducerea
monedei euro, prin munca sa de pionierat în
analiza dinamicii monetare, pentru care a câştigat
Premiul Nobel. Mundell este cunoscut pentru
modelul Mundell-Fleming şi efectul Mundell-Tobin.
Mundell a fost născut la 24 octombrie 1932, in Kingston, Ontario, Canada şi este
absolvent al University of British Columbia din Vancouver. El a urmat studiile de masterat la
Universitatea Washington din Seattle. A urmat apoi Institutul de Tehnologie din
Massachusetts (MIT), unde a obţinut doctoratul în economie în 1956.
Din 1974 el a fost profesor la Departamentul de Economie de la Universitatea
Columbia, din 2001 el a deţinut Columbia, cel mai înalt rang universitar, profesor-
universitar. În anii 1970, el a pus bazele pentru introducerea monedei euro, prin munca sa de
pionierat în domeniul dinamicii monetare. În acest timp el a continuat să servească în calitate
de consilier economic al Naţiunilor Unite, FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană,
Consiliul Federal Reserve, Statele Unite, Departamentul de Trezorerie si guvernele din
Canada şi alte ţări.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Mundell
James Heckman
James Joseph Heckman este un economist
american, laureat al Premiului Nobel. Heckman a
partajat Premiul Nobel în Ştiinţe Economice în
2000, cu Daniel McFadden pentru munca lor de
pionierat în microeconomie şi econometrie. El
este considerat a fi printre cei mai influenţi
economişti din lume.
Heckman s-a născut Chicago, Illinois, la 19 aprilie 1944, a urmat cursurile Colegiului
din Colorado specializarea matematică, şi a primit titlul de doctor de la Universitatea
Princeton în economie în 1971. Heckman a servit ca asistent universitar la Universitatea din
Columbia, ulterior trecând la Universitatea din Chicago, în 1973.
Munca lui Heckman a fost dedicată dezvoltării unei baze ştiinţifice pentru evaluarea
politicii economice, cu accent deosebit pe modele de indivizi şi grupuri defalcate, precum şi
problemele şi posibilităţile create de eterogenitate, diversitate, şi statele neobservate
contrafactual.
Heckman a contribuit la analiza politicii lui Barack Obama prezidenţiale campaniei din 2008.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/James_Heckman
Daniel McFadden
Daniel Little McFadden nascut la 29 iulie
1937, este un econometrician care au primit
(împreună cu James Heckman) în anul 2000,
Premiul Nobel în Ştiinţe Economice. El este in prezent profesor de economie la Universitatea
din California, Berkeley.
McFadden s-a născut în Raleigh, Carolina de Nord. A studiat la Universitatea din
Minnesota, unde a primit o licenţă in fizică, la vârsta de 19 ani, si un doctorat în
Comportament Economic, cinci ani mai târziu (1962). În timp ce la Universitatea din
Minnesota, a fost consiliat de Leonid Hurwicz, care a fost distins cu Premiul Nobel pentru
Economie în 2007.
În 1964, McFadden s-a înscris la Facultatea de UC Berkeley şi concentrat cercetările
sale în domenii precum comportamentul alegerea şi problema de a face legătura teoriei
economice şi de măsurare. El a câştigat Medalia John Bates Clark în 1975 şi Erwin Plein
Premiul Nemmers în economie în anul 2000. În 1977, s-a mutat la Institutul de Tehnologie
din Massachusetts, dar a revenit la Berkeley în 1991.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Daniel_McFadden
George Akerlof
George Arthur Akerlof născut la 17 iulie
1940, este un economist american şi profesor de
economie la Universitatea din California,
Berkeley. El a câştigat în 2001 Premiul Nobel în
economie (în comun cu Michael Spence şi Joseph
E. Stiglitz).
Akerlof este, probabil, cel mai bine cunoscut pentru articolul său, "Piata pentru lămâi:
Incertitudinea de calitate şi mecanismul de piaţă", publicată într-un Jurnalul de Economie din
1970, în care el a identificat anumite probleme grave, care afectează pieţele caracterizate de
informaţii asimetrice, articol pentru care el a fost distins cu Premiul Nobel.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/George_Akerlof
Michael Spence
Andrew Michael Spence născut la 7
noiembrie 1943, este un economist american-
canadian destinatarul Premiului Nobel în Ştiinţe
Economice din 2001, împreună cu George A.
Akerlof şi Joseph E. Stiglitz, pentru munca lor
asupra dinamicii fluxurilor de informaţii şi dezvoltarea pieţei. El a condus această cercetare în
timp ce era la Universitatea Harvard. În prezent tehnologia actuală generează tot mai multe
fluxuri de informaţii cu privire la dezvoltarea pieţei, preţuri, marje de profit, instrumente de
investiţii şi ratele de rentabilitate a lor, acest lucru fiind mai relevant decât oricând.
În 1966, el a fost distins cu Bursa Rhodes de la Universitatea Oxford. A studiat
matematica la Universitatea Oxford. Spence este un fost decan al Stanford Graduate School
of Business şi este în prezent preşedinte al Comisiei cu privire la creştere şi dezvoltare.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Spence
Joseph Stiglitz
Eugene Joseph Stiglitz, economist
american şi profesor la Universitatea Columbia
născut la 9 februarie 1943, este un destinatar al
Premiului Nobel în Ştiinţe Economice (2001) şi a
Medaliei John Bates Clark (1979). El este, de
asemenea, fostul Vice-Preşedintele şi Şef
Economist al Băncii Mondiale. Este cunoscut
pentru viziunea sa asupra globalizării şi a pieţei libere, precum şi unelor instituţii
internaţionale precum Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. În anul 2000, Stiglitz
a fondat Iniţiativa pentru Politica de Dialog (IPD), un think-tank de dezvoltare internaţională
cu sediul la Universitatea Columbia. Din 2001, a fost un membru al facultăţii Columbia, şi a
deţinut rangul de profesor universitar din anul 2003. Stiglitz este una dintre cei mai frecvenţi
citiţi economişti din lume.
Stiglitz s-a născut în Gary, Indiana. De la 1960 la 1963, a studiat la Amherst College,
unde a fost un membru foarte activ al echipei de dezbatere şi preşedinte al Guvernului
Studenţesc. El a mers la Massachusetts Institute of Technology (MIT) pentru anul de-al
patrulea ca un student, unde mai târziu a absolvit gradul său universitar. De la 1965 la 1966,
sa mutat la Universitatea din Chicago pentru a face cercetare în cadrul Hirofumi Uzawa care
au beneficiat de o subvenţie FSN. A studiat pentru doctoratul la MIT 1966 - 1967, timp în
care a fost asistent-profesor la MIT. El a fost un cercetător de la Universitatea din Cambridge
1966 - 1970. În anii următori, el a deţinut poziţii academice de la Yale (1970-1974), Stanford
(1974-1976, 1988-2001), Oxford (1976-1979) şi Princeton (1979-1988). Stiglitz este acum un
profesor la Columbia University.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_E._Stiglitz
Daniel Kahneman
Daniel Kahneman (în ebraică: דניאל כהנמן)
este un psiholog israeliano-american şi laureat al
Premiului Nobel, cunoscut pentru munca sa cu
privire la psihologia de judecată şi de luare a
deciziilor, economia comportamentală şi
psihologie hedonică. El a primit în 2002 Premiul
Nobel în Ştiinţe Economice pentru munca sa în
teorie Prospect. În prezent, el este profesor de psihologie si Afaceri Publice la Universitatea
Princeton.
Daniel Kahneman s-a născut în Tel Aviv, la 5 martie 1934. El a petrecut anii
copilăriei în Paris, Franţa, unde părinţii săi au emigrat din Lituania la începutul anilor
1920. Kahneman şi familia sa au fost la Paris, când a fost ocupat Germania în 1940.
Kahneman a finalizat studiile de licenţă în psihologie şi matematică la Universitatea
Ebraică din Ierusalim în 1954. În 1958, el a plecat în Statele Unite pentru a studia pentru
doctorat în Psihologie la Universitatea din California, Berkeley.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Daniel_Kahneman
Vernon L. Smith
Vernon Lomax Smith este profesor de
economie la Chapman University California.
Smith a împărtăşit în 2002 Premiului Nobel în
Ştiinţe Economice cu Daniel Kahneman.
Smith s-a născut în în Wichita, Kansas, pe
1 ianuarie 1927 şi a urmat studiile la Liceul
Wichita de Nord şi Universitatea Caltech. El a
obţinut diploma de licenţă în inginerie electrică în 1949, un master în economie de la
Universitatea din Kansas în 1952, şi doctoratul în economie la Universitatea Harvard, în
1955.
O mare parte din activităţile de cercetare realizate de Smith care i-au adus Premiul
Nobel au fost efectuate la Universitatea din Arizona, între 1976 şi 2002. În 2002, Smith a
părăsit Arizona pentru Universitatea George Mason. În 2008, Smith a fondat Institutul de
Ştiinţe Economice de la Universitatea Chapman din Orange, California. El este autorul sau
co-autor a peste 200 de articole şi cărţi despre teoria de capital, finanţe, economie de resurse
naturale şi economie experimentale.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Vernon_L._Smith
Robert F. Engle
Robert Engle Fry este un economist
american şi câştigătorul din 2003 al Premiului
Nobel în Ştiinţe Economice, alături de Clive
Granger, "pentru metodele de analiză a seriilor de
timp economice ce variază în timp, (ARCH )".
Engle s-a născut pe 10 noiembrie 1942, în
Syracuse, New York, şi a efectuat studiile la Williams College specializându-se în fizică . El a
obţinut ulterior un master în fizica si un doctorat în economie, de la Universitatea Cornell în
1966 şi respectiv 1969. După terminarea doctoratul, Engle a devenit profesor de economie la
Massachusetts Institute of Technology 1969 - 1977. A intrat la Universitatea din California,
San Diego (UCSD) în 1975, de unde s-a retras în 2003. In prezent preda la Universitatea din
New York, Stern School of Business.
Cea mai importantă contribuţie Engle a fost descoperirea unei metode de analiză a
mişcărilor imprevizibile ale preţurilor de pe piaţa financiară şi a ratelor
dobânzilor. Caracterizarea corectă şi predicţia acestor mişcări volatile sunt esenţiale pentru
cuantificarea şi gestionarea eficientă a riscurilor.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_F._Engle
Clive Granger
Sir Clive William John Granger a fost un economist britanic, şi profesor la
Universitatea din California, San Diego. În 2003, Granger, a primit Premiul Nobel în Ştiinţe
Economice.
Clive Granger s-a născut în 1934 pe 4 septembrie în Swansea, Ţara Galilor. În timpul
războiului, Granger, s-a mutat cu mama lui la Cambridge, unde a mers la şcoala primară
locale. A început şcoala secundară în Cambridge, dar a continuat în Nottingham, unde familia
s-a mutat după război. În timpul şcolii, Granger, a arătat talentul pentru matematică.
După liceu Granger, a înscris la Universitatea din Nottingham pentru un grad în
economie şi matematică, dar a trecut numai la matematică din anul doi. După ce a primit
licenţa în 1955, a rămas la Universitatea din Nottingham pentru un doctorat în statistică, sub
supravegherea lui Harry Pitt. În 1956, la numai 21 de ani, Granger, a fost numit lector de
juniori în statistică la Universitate. El a fost interesat în principal în statisticile aplicate şi
economie şi a ales ca subiect al tezei sale de doctorat serii de timp. În 1959 a obţinut
doctoratul cu o teză despre "Testarea pentru non-staţionaritate".
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Clive_Granger
Finn E. Kydland
Finn Erling Kydland nascut la 1 decembrie
1942, un economist norvegian, este in prezent
profesor de economie la Henley University din
California, Santa Barbara. Kydland a fost co-
beneficiar în 2004 a Premiului Nobel în Ştiinţe
Economice (alături de Edward C. Prescott), "pentru
contribuţia lor la macroeconomia dinamică ".
Cu un interes proaspăt trezit în economie teoretică, Kydland a obţinut licenţa de la
Şcoala Norvegiană de Economie şi Administrarea Afacerilor (NHH) în 1968 şi un doctorat în
economie de la Carnegie Mellon, în 1973, teza: Planificare macroeconomică descentralizată.
După doctoratul s-a întors la NHH ca un profesor asistent. În 1978 s-a mutat înapoi la
Carnegie Mellon, unde a servit ca un profesor de economie până în 2004, când a devenit un
membru al facultăţii de la Universitatea din California, Santa Barbara.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Finn_E._Kydland
Edward C. Prescott
Edward Prescott Christian născut la 24
decembrie 1940, economist american a primit
Premiul Nobel în Ştiinţe Economice în 2004,
alături de Finn E. Kydland, "pentru contribuţia lor
la macroeconomia dinamică". Această cercetare a
fost efectuat în primul rând, în timp ce atât
Kydland şi Prescott au fost afiliate la Şcoala de
Administraţie industriale (acum Tepper Şcoala de Afaceri), la Universitatea Carnegie Mellon.
Prescott a fost născut în Glens Falls, New York. În 1962, el a primit diploma de
licenţă în matematică la Swarthmore College.A obţinut apoi un master de la Case Western
Reserve University în 1963, şi un doctorat în economie de la Universitatea Carnegie Mellon,
în 1967.
De la 1966 la 1971, Prescott a predat la Universitatea din Pennsylvania. S-a întors
apoi la Carnegie Mellon, până în 1980, când s-a mutat la Universitatea din Minnesota, unde a
predat până în 2003. Din 2003, el a fost profesor la Universitatea de Stat din Arizona.
În prezent lucrează ca un economist de la Federal Reserve Bank din Minneapolis, cât
şi ca profesor la WP Arizona State University's Carey School of Business, el este o figură
majoră în macroeconomie, în special teoriile ciclurilor de afaceri şi a echilibrului general.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Edward_C._Prescott
Robert Aumann
Robert John Aumann (în ebraică nume:
אומן (ישראל este un matematician israeliano-
american şi un membru al Academiei Naţionale
de Ştiinţe ale Statelor Unite.
Aumann a primit Premiul Nobel în Ştiinţe
Economice în 2005 pentru munca sa privind
conflictul şi cooperarea printr-o analiză de joc teoretic. El a împărţit premiul cu Thomas
Schelling.
Aumann s-a născut pe 8 iunie 1930, în Frankfurt, Germania, şi a fugit în Statele Unite
cu familia s-a în 1938. A urmat şcoala rabinului Jacob Iosif Yeshiva în New York City. El a
absolvit de la City College din New York în 1950, cu o licenţă în matematică. El a primit
diploma de master în 1952, şi a finalizat doctoratul în matematică în 1955, de la
Massachusetts Institute of Technology.
Aumann a fost primul pentru a defini conceptul de echilibru corelate, teoria jocurilor,
care este un tip de echilibru în jocurile necooperative care este mai flexibil decât echilibrul
Nash clasice.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Aumann
Thomas Schelling
Thomas Crombie Schelling născut pe 14
aprilie 1921, economist american şi profesor de
afaceri externe, securitate naţională, strategia
nucleare, şi al controlului armelor, la Scoala de
Politici Publice de la Universitatea din Maryland,
College Park, a primit în 2005 Premiul Nobel în
Ştiinţe Economice (partajat cu Robert Aumann).
Schelling s-a născut în Oakland, California. El a primit diploma de licenţă în
economie de la Universitatea din Berkeley, California în 1944. El a primit titlul de doctor în
economie de la Universitatea Harvard, în 1951.
A servit cu Planul Marshall în Europa, la Casa Albă, şi Biroul executiv al
preşedintelui, 1948 - 1953. În 1958 a fost numit profesor de economie la Harvard, iar 1969 el
s-a alăturat Kennedy School de la Universitatea Harvard.
El a primit, de asemenea, un grad de doctorat onorific de la Universitatea Yale în
2009.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_Schelling
Edmund S. Phelps
Edmund Phelps Strother, Jr. Nascut pe 26
iulie 1933, este un economist american şi
câştigător al Premiul Nobel în Ştiinţe Economice
din 2006.
Încă de la începutul carierei sale, el a
devenit renumit pentru cercetările sale de la Yale
Cowles Foundation în prima jumătate a anului 1960 cu privire la sursele de creştere
economică.
Opera sa s-a axat pe studierea salariilor, preţurilor şi dinamica preţurilor-salariilor,
pentru a sprijini teoria macroeconomică.
Phelps a fost profesor de economie politică la Universitatea Columbia din anul
1982. El este, de asemenea, director al Centrului Columbia asupra capitalismului şi a
societăţii.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Edmund_Phelps
Leonid Hurwicz
Leonid Hurwicz (21.08.1917-24.06.2008)
a fost un economist american şi matematician.
Hurwicz a fost profesor la Universitatea
din Minnesota. El a fost printre primii economiştii
care a recunoscut valoarea Teoriei Jocurilor şi a
fost un Pionier în aplicarea acesteia. Hurwicz a
partajate în 2007 Premiului Nobel în Ştiinţe Economice alături de Eric Maskin şi Roger
Myerson.
Încurajat de tatăl său pentru a studia dreptul, în 1938, Hurwicz a primit master de la
Universitatea din Varşovia, unde a descoperit vocaţia lui de viitor în economie. Apoi a studiat
la London School of Economics cu Nicholas Kaldor şi Friedrich Hayek. În 1939 s-a mutat la
Geneva unde a studiat la Institutul Universitar de Studii Internaţionale şi a participat la
seminarul lui Ludwig von Mises. După ce s-a mutat în Statele Unite şi-a continuat studiile la
Universitatea Harvard şi la Universitatea din Chicago.
În 1941, Hurwicz a fost un asistent de cercetare pentru Paul Samuelson la Institutul de
Tehnologie din Massachusetts şi Oskar Lange de la Universitatea din Chicago.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Leonid_Hurwicz
Eric Maskin
Eric Stark Maskin este un economist
american, laureate al Premiului Nobel în
Ştiinţe Economice (2007) alături de Leonid
Hurwicz şi Roger Myerson.
Maskin s-a născut, în New York City,
pe 12 decembrie 1950, într-o familie de evrei
şi a crescut în Alpine, New Jersey. El a
absolvit Liceul Tenafly, din New Jersey, în 1968 şi a continuat studiile la Universitatea
Harvard, unde a obţinut o licenţă în matematică şi un doctorat în matematică aplicată. După
ce a obţinut doctoratul, Maskin a plecat la Universitatea din Cambridge în 1976, unde a fost
un cercetător. A predat la Massachusetts Institute of Tehnologiei din 1977-1984 şi din 1985-
2000 la Universitatea Harvard.
Maskin a sugerat că patentele software împiedică inovarea, mai degrabă decât să
stimuleze progresul. Software-ul, cu semiconductori, şi industriile informatice au fost
inovatoare în ciuda protecţie slabe a brevetului, a argumentat el. Inovaţia în aceste industrii a
fost secvenţiale şi complementare, astfel încât concurenţa poate creşte profiturile firmelor
viitoare. Într-un astfel de industrie dinamică, "protecţia brevetului poate reduce inovarea
globală şi bunăstarea sociala”.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Eric_Maskin
Roger Myerson
Roger Myerson Bruce este un economist
american, laureat al Premiului Nobel în Ştiinţe
Economice (2007) alături de Leonid Hurwicz,
Eric Maskin pentru ca "au pus bazele teoriei
mecanismului de proiectare". Myerson este
profesor la Universitatea din Chicago.
Roger Myerson s-a născut pe 29 martie 1951 într-o familie de evrei. A urmat
Universitatea Harvard, unde a obţinut o licenţă în matematică, si un masterat în matematică
aplicată în 1973. El a terminat doctoratul în matematică aplicată la Universitatea Harvard, în
1976. Teza sa de doctorat a fost O teorie a Jocurilor de cooperare.
Din 1976 până în 2001, Myerson a fost un profesor de economie la Northwestern
University's Kellogg School of Management, unde a efectuat o mare parte din cercetările
sale. În prezent, el este profesor de economie la Universitatea din Chicago.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Roger_Myerson
Paul Krugman
Paul Robin Krugman (28.02.1953) este un
economist american, profesor de Economie şi
Afaceri Internaţionale de la Woodrow Wilson
School de la Universitatea Princeton. În 2008,
Krugman a câştigat Premiul Nobel în Ştiinţe
Economice pentru contribuţiile sale la noul
context al comerţului şi Teoria noii geografie
economice.
Este cunoscut în mediul academic pentru munca sa în domeniul economiei
internaţionale (inclusiv teorii comerciale, geografie economică, finanţe internaţionale),
lichiditate şi crizelor valutare.
Începând cu 2008, Krugman a scris 20 de cărţi şi a publicat peste 200 de articole
ştiinţifice în reviste de specialitate şi volume editate. El a scris de asemenea mai mult de 750
de coloane care se ocupă de problemele curente economice şi politice pentru New York
Times. A scris pe teme politice şi economice pentru publicul larg, precum şi pe teme variind
de la distribuţia veniturilor, la economie internaţională.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Krugman
Elinor Ostrom
Elinor Ostrom este un om de ştiinţă
american. Ea a primit în 2009 Premiul Nobel în
Ştiinţe Economice, împreună cu Oliver E. Williamson. Este prima femeie care a câştigat
premiul în această categorie.
Ostrom s-a născut la 08.07.1933, în Los Angeles, California. Ea a absolvit de la
Beverly Hills High School în 1951. De la Universitatea din California a obţinut o licenţă în
ştiinţe politice în 1954. La aceeaşi instituţie a finalizat masteratul în 1962 şi un doctorat în
1965.A scris multe cărţi în domeniul teoriei organizaţionale, ştiinţe politice, şi administraţiei
publice.
Ostrom este considerat unul dintre cei mai importanţi oameni de ştiinţă în studiul
resurselor fond comun. În special, modul în care oamenii interacţionează cu ecosistemelor.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Elinor_Ostrom
Oliver E. Williamson
Oliver Williamson Eaton născut la 27
septembrie 1932, este un economist american
specializat în economie şi cost al tranzacţiei,
studiat sub Ronald Coase, Herbert Simon şi
Richard Cyert. Williamson a obţinut licenţa în
economie de la MIT Sloan School of Management
în 1955, masteratul de la Stanford University, în
1960, şi doctoratul de la Carnegie Mellon University în 1963. De la 1965 la 1983 a fost
profesor la Universitatea din Pennsylvania şi 1983 - 1988, profesor de economie la
Universitatea Yale.
În 2009 el a fost distins cu Premiul Nobel în Ştiinţe Economie pentru "analiza sa a
guvernanţei economice, în special limitele de firma", distincţie care a împărţit-o cu Elinor
Ostrom.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Oliver_E._Williamson
Gruparea Lucrărilor în funcţie de Domeniu
Analiză Economică
"Pentru elaborarea metodei Input-Output, ca şi pentru folosirea acesteia la rezolvarea unor probleme importante de economie" 1973
Wassily Leontief Statele Unite
"Pentru realizările sale la dezvoltarea sistemelor generale de calcul economic, prin care el a înbunătăţit radical fundamentul analizei economice empirice" 1984
Richard Stone Regatul Unit
Comportament Economic
"Pentru introducerea unei perspective asupra cercetării psihologice în ştiinţele economice, în special cu privire la evaluările şi deciziile în caz de nesiguranţă" 2002
Vernon L. Smith Statele Unite
Daniel Kahneman Israel
Drept Economic
"Pentru descoperirea şi explicarea însemnătăţii costurilor de tranzacţie şi a drepturilor de dispoziţie pentru structura instituţională şi funcţionarea economiei" 1991
Ronald Coase Regatul Unit
Econometrie
"Pentru construcţia modelelor economice conjuncturale şi utilizarea acestora în analizele politicilor economice" 1980
Lawrence Klein Statele Unite
"Pentru descoperirea şi utilizarea modelelor dinamice în analiza proceselor economice" 1969
Jan Tinbergen Olanda
Ragnar Anton Kittil Frisch Norvegia
"Pentru explicaţiile sale în legătură cu creşterea economică, bazate pe experienţa sa vastă, explicaţii care au condus la perspective vaste in structurile economice şi sociale şi au condus procesele de dezvoltare" 1971
Simon Kuznets Statele Unite
"Pentru formularea fundamentelor teoretico-probabilistice în econometrie" 1989
Trygve Haavelmo Norvegia
"Pentru metodele de analiză a seriilor economice temporale cu volatilitate temporală variabilă (ARCH)""Pentru metodele analizei seriilor economice temporale cu trenduri schimbătoare (cointegrare)" 2003
Clive W. J. Granger Regatul Unit
Robert F. Engle Statele Unite
Economie Internaţională
"Pentru analiza structurii comerţului şi a amplasării activităţii economice” 2008
Paul Krugman Statele Unite
Economie Politică
"Analiza guvernării economice" 2009
Elinor Ostrom Statele Unite
Oliver E. Williamson Statele Unite
"Pentru analiza sa asupra comportamentului de economisire de pe piaţa financiară" 1985
Franco Modigliani Italia
"Pentru contribuţiile sale fundamentale la teoria economică a stimulentelor pentru participanţi pe piaţă care sunt informaţi în mod diferit"
1996
William Vickrey Canada
James Mirrlees Regatul Unit
Finante
"Pentru lucrările sale deschizătoare de drumuri în domeniul teoriei banilor şi teoriei conjuncturii şi analizelor amănunţite ale dependenţei alternative de relaţiile economice, sociale şi instituţionale" 1974
Gunnar Myrdal Suedia
Friedrich Hayek Austria
Finanţe
"Pentru analiza politicilor fiscală şi monetară în diferite sisteme ale cursului de schimb şi pentru analiza domeniilor optimale ale monedei"
1999Robert Mundell Canada
"Pentru dezvoltarea teoriei portofoliului""Pentru contribuţiile sale fundamentale la teoria finanţelor firmei""Pentru contribuţiile sale fundamentale la teoria formării preţurilor”
1990
William F. Sharpe Statele Unite
Harry Markowitz Statele Unite
Merton Miller Statele Unite
"Pentru expansiunea unei formule matematice întrebuinţată la exprimarea valorilor opţionale la bursă" 1997
Myron Scholes Canada
Robert C. Merton Statele Unite
Istorie Economică
"Pentru înnoirea cercetării economice prin folosirea teoriei economice şi a metodelor cantitative, pentru a expica schimbările economice şi instituţionale" 1993
Douglass North Statele Unite
Robert Fogel Statele Unite
Macroeconomie
"Pentru activitatea sa în domeniul macroeconomiei" 2006
Edmund Phelps Statele Unite
"Pentru analiza pieţelor cu informaţie asimetrică" 2001
Joseph E. Stiglitz Statele Unite
George Akerlof Statele Unite
Michael Spence statele Unite
"Pentru analiza pieţelor financiare şi a efectelor acesteia asupra deciziilor de cheltuire şi astfel asupra ocupatiei forţei de muncă, producţiei şi formării preţurilor" 1981
James Tobin statele Unite
"Pentru contribuţia acestora la analiza consumului, la istoria banilor şi teoria banilor, cât şi pentru o clarificare a complexităţii politicii de stabilizare" 1976
Milton Friedman Statele Unite
"Pentru contribuţiile acestora la macroeconomia dinamică: consistenţa temporală a politicii economice şi puterea impulsionantă a ciclurilor conjuncturale" 2004
Finn E. Kydland Norvegia
Edward C. Prescott Statele Unite
"Pentru contribuţiile sale la teoria pieţelor şi la folosirea eficientă a resurselor" 1988
Maurice Allais Franţa
"Pentru dezvoltarea teoriei contractuale şi constituţionale fondate pe studiul procesului de pregătire şi luare a deciziilor politice şi economice"
1986James M. Buchanan Statele Unite
"Pentru formularea teoriei expectanţelor raţionale asupra comportamentului diferiţilor participanţi la schimbările economice"
1995Robert Emerson Lucas Jr. Statele Unite
"Pentru lucrări ştiinţifice prin care a dezvoltat o teorie economică statică şi dinamică şi pentru participarea activă la ridicarea nivelului analizei în ştiinţele economice" 1970
Paul A. Samuelson Statele Unite
"Pentru lucrările deschizătoare de drumuri în domeniul teoriei comerţului mondial şi mişcării internaţionale a capitalului" 1977
Bertil Ohlin Suedia
James Meade Regatul Unit
"Pentru lucrările deschizătoare de drumuri în studiul dezvoltării economice, prin luarea în considerare a problemelor ţărilor în curs de dezvoltare" 1979
William Arthur Lewis Regatul Unit
Theodore Schultz Statele Unite
"Pentru lucrările sale despre teoriile creşterii economice" 1987
Robert Merton Solow Statele Unite
"Pentru studiile sale asupra modului de funcţionare şi structurilor pieţelor, dar şi pentru cauzele şi efectele regularizării mâinii publice" 1982
George Stigler Statele Unite
Management
"Pentru studiul deschizător de drumuri al proceselor de decizie în organizaţiile economice" 1978
Herbert Simon Statele Unite
Matematică
"Pentru analiza fundamentală a echilibrului în jocurile ne-cooperative ale teoriei jocului" 1994
John Harsanyi Ungaria
Reinhard Selten Germania
John Forbes Nash Jr. Statele Unite
"Pentru analiza lor in teoria jocului" 2005
Thomas Schelling Statele Unite
Robert J. Aumann Germania
"Pentru introducerea metodelor analitice noi în teoria economică şi pentru o riguroasă reformulare a teoriei echilibrului general al pieţelor" 1983
Gerad Debreu Franţa
"Pentru lucrarile legate de teoria conceptiei mecanismelor" 2007
Roger Myerson Statele Unite
Leonid Hurwicz Statele Unite
Microeconomie
"Pentru contribuţia acestora la teoria folosirii optimale a resurselor" 1975
Tjalling Koopmans Statele Unite
Leonid Kantorovich URSS
"Pentru dezvoltarea teoriilor şi metodelor analizei pe eşantioane selective"
"Pentru dezvoltarea teoriilor şi metodelor analizei opţiunilor alegerii discrete" 2000
Daniel McFadden Statele Unite
James Joseph Heckman Statele Unite
"Pentru lucrările sale deschizătoare de drumuri în teoria generală a echilibrului economic şi în teoria bunăstării" 1972
John Richard Hicks Regatul Unit
Kenneth Arrow Statele Unite
Socio-Economie
"Pentru contribuţiile sale fundamentale la teoria economică a bunăstării, teorie aplicabilă şi în ţările în curs de dezvoltare" 1998
Amartya Kumar Sen India
"Pentru largirea teoriei microeconomice într-un domeniu larg al comportamentului uman şi al muncii în colaborare a oamenilor" 1992
Gray Becker Statele Unite
Concluzii
Premiul Nobel în Ştiinţe Economice a reprezentat şi va continua să reprezintă o
distincţie extrem de prestigioasă. Toate persoanele au primit acest premiu au contribuit la
dezvoltarea economiei şi la progresul civilizaţiei.
De asemenea mai există mulţi economişti care au adus contribuţii notabile, dar care
nu au primit această prestigioasă distincţie.