pregătire, prevenire și control al covid-19 în penitenciare și ......penitenciarelor....

__________________________________________________________

Str. Maria Ghiculeasa nr.47, sector 2 Bucureşti, România www.anp.gov.ro

Pregătire, prevenire

și control al COVID-19 în penitenciare și alte locuri de detenție

Ghid Intermediar

15 martie 2020

__________________________________________________________


1. INTRODUCERE Persoanele private de libertate din penitenciare sau alte locuri de detenție sunt

mult mai vulnerabile la răspândirea bolii coronavirus (COVID-19) față de populația generală din cauza condițiilor de detenție în care trăiesc pentru perioade prelungite de timp. Mai mult, experiența arată că penitenciarele, aresturile și alte așezăminte de detenție unde sunt aglomerări de persoane aflate în apropiere, unele de altele, pot fi surse de infecție, amplificare și răspândire a bolilor infecțioase în interiorul și exteriorul penitenciarelor. Sănătatea în penitenciare este de aceea considerată parte din sistemul public de sănătate. Răspunsul la COVID-19 în penitenciare și alte locuri de detenție este în mod special provocator, necesitând o abordare totală guvernamentală și social, pentru următoarele rațiuni:

1. Transmiterea largă a unui patogen infecțios ce afectează comunitatea

reprezintă o amenințare pentru introducerea unui agent infecțios în penitenciare și alte locuri de detenție;

Riscul de creștere rapidă a transmiterii bolii în penitenciare și alte locuri de detenție poate avea un efect amplificator al epidemiei, înmulțind cu rapiditate numărul persoanelor afectate.

2. Eforturile de a controla COVID-19 în comunitate pot eșua dacă măsurile de

prevenire și control (IPC), testare adecvată, tratament și îngrijire nu sunt efectuate în penitenciare sau alte locuri de detenție.

3. În multe țări, responsabilitatea pentru acordarea asistenței medicale în

penitenciare și alte locuri de detenție revine Ministerului Justiției /Afacerilor Interne. Chiar dacă Ministerul Sănătății are această responsabilitate, este absolut necesară colaborarea dintre sectoarele de sănătate și justiție în condițiile în care sănătatea persoanelor din penitenciare și alte locuri de detenție și din comunitatea lărgită trebuie să fie protejată.

4. Persoanele din penitenciare și alte locuri de detenție sunt deja private de

libertate și pot reacționa diferit dacă se impun măsuri suplimentare restrictive asupra lor.

__________________________________________________________


2. MOTIVAȚIE Persoanele private de libertate, ca cele din penitenciare, sunt mult mai vulnerabile

să contacteze diferite boli și afecțiuni. Simplul fapt de a fi privat de libertate implică în mod general că persoanele din penitenciare și din alte locuri de detenție trăiesc în proximitate unele față de altele, ceea ce va crește riscul transmiterii prin stropii expirați de agenți patogeni precum COVID-19.

În plus față de caracteristicile demografice, persoanele din penitenciar au un istoric mai mare de boli și condiții de sănătate mai precare față de populația generală, fiind expuși mult mai frecvent la riscuri precum fumatul, igienă precară și sistem imunitar slăbit din cauza stresului, nutriției precare sau prevalenței unor boli existente, cum ar fi virusuri care se transmit prin sânge, tuberculoză și tulburări legate de consumul de droguri.

Declanșarea bolii COVID-19, detectată prima data în Wuhan, China, in decembrie

2019, a evoluat rapid. Pe 30 ianuarie 2020, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății a declarat că respectivul focar constituie o urgență de sănătate publică internațională iar în 12 martie 2020, COVID-19 a fost declarată pandemie.

În aceste circumstanțe, prevenirea introducerii virusului în penitenciare și alte

locuri de detenție reprezintă un element esențial în evitarea sau minimalizarea apariției infecției și a altor focare ce pot izbucni în aceste așezăminte și dincolo de ele.

În funcție de situația COVID-19, din țara specifică, riscul introducerii COVID-19 în

penitenciare sau alte locuri de detenție poate varia. În zonele fără circulație locală a virusului, riscul introducerii virusului în locurile de detenție poate fi asociat cu personalul de penitenciare sau cu deținuții/indivizii nou admiși care au locuit în țări sau în zone afectate sau au fost în contact cu persoane întoarse din țări sau din zone afectate.

Cu toate acestea, având în vedere că sunt câteva țări din Europa care se confruntă

cu transmiterea pe scară largă a virusului face ca riscul transmiterii să fie crescut. În toate țările, conduita fundamentală de abordat este prevenirea introducerii

agentului infecțios în penitenciare și alte locuri de detenție, limitând împrăștierea în cadrul penitenciarului și reducând posibilitatea răspândirii acestuia din penitenciar în comunitate. Acest lucru va fi dificil în țările cu o rată mare de transmitere.

Penitenciarele și centrele de detenție sunt medii închise în care persoanele

(inclusiv personalul) lucrează îndeaproape. Fiecare țară are responsabilitatea de a-și crește nivelul de pregătire, alertă și răspuns la identificarea, gestionarea și îngrijirea cazurilor noi de COVID-19.

__________________________________________________________


Țările trebuie să fie pregătite să răspundă la diferite scenarii de sănătate publică, recunoscând că nu există o conduită standard de gestionare a cazurilor și focarelor de COVID-19.

Au fost definite patru scenarii de transmitere a COVID-19 care au fost

experimentate de țări la nivel subnațional, astfel încât țările ar trebui să își ajusteze și creeze propria abordare în funcție de contextul local.

3. PRINCIPII DE PLANIFICARE ȘI CONSIDERAȚII PRIVIND DREPTURILE OMULUI

Planificarea de urgență este esențială pentru asigurarea unui răspuns adecvat în

ceea ce privește menținerea unei detenții sigure, sănătoase și umane. În general, planurile sunt disponibile pentru situații de urgență de scurtă durată și acțiuni de reziliență. Cu toate acestea, evoluția focarelor infecțioase de tip epidemic sau pandemic la nivel local, național sau global, depășește astfel de planuri, având un impact potențial asupra securității, sistemului judiciar extins și, în cazuri extreme, asupra ordinii civile.

În plus, ar trebui să existe planuri de continuitate a activității pentru asigurarea

funcțiilor de securitate și siguranță, asociate în mod inerent cu penitenciarele și alte locuri de detenție.

Este extrem de important ca agențiile de sănătate publică, serviciile publice

medicale și spațiile de detenție să lucreze în parteneriat, astfel încât să ofere împreună servicii comunitare și servicii de asigurare a custodiei.

Cadrul legal privind drepturile omului oferă principii directoare pentru stabilirea

răspunsului la izbucnirea COVID-19. Drepturile tuturor persoanelor afectate trebuie să fie respectate și toate măsurile de sănătate publică trebuie să fie aplicate fără niciun fel de discriminare. Persoanele din penitenciare și din alte locuri de detenție sunt nu numai vulnerabile la infecția cu COVID-19, ci și deosebit de vulnerabile la încălcările drepturilor omului.

Din acest motiv, OMS reiterează principiile importante care trebuie să fie

respectate în acțiunea de răspuns la COVID-19, în penitenciare și alte locuri de detenție, principii care sunt ferm întemeiate pe legislația privind drepturile omului, precum și pe standardele și normele internaționale existente în domeniile justiție penale și prevenirea criminalității6:

__________________________________________________________


• Furnizarea de asistență medicală pentru persoanele din penitenciare și alte locuri de detenție este responsabilitatea statului.

• Persoanele din penitenciare și alte locuri de detenție ar trebui să se bucure de aceleași standarde de asistență medicală ca și cele disponibile în comunitate, fără vreo discriminare bazată pe statutul juridic al acestora.

• Ar trebui instituite măsuri adecvate pentru a asigura o abordare bazată pe diferența de gen în urgențele COVID-19 din închisori și alte locuri de detenție.

• Penitenciarele și alte autorități care se ocupă de detenție trebuie să se asigure că sunt respectate drepturile omului pentru persoanele aflate în custodie, că oamenii nu sunt izolați complet de lumea exterioară și – cel mai important – că au acces la informații și la asistență medicală adecvată.7i

Ar trebui să se acorde o atenție sporită recurgerii la măsuri neprivative de libertate în toate etapele justiției penale, inclusiv în etapele de arest preventiv, proces și condamnare prealabilă.

Ar trebui să se acorde prioritate măsurilor neprivative de libertate, pentru infractorii presupuși și deținuții cu risc scăzut și cu responsabilități, în special femeilor gravide și femeilor cu copii mici în întreținere.

În mod similar, ar trebui luate în considerare proceduri de alocare care ar permite deținuților cu cel mai ridicat risc să fie separați de ceilalți, în cel mai eficient și mai puțin perturbator mod posibil și care să permită cazarea unicelulară limitată celor mai vulnerabili.

La intrarea în penitenciare și alte locuri de detenție, toate persoanele ar trebui să fie supuse unui screening pentru febră și simptome ale tractului respirator inferior; o atenție deosebită ar trebui să fie acordată persoanelor cu boli contagioase. Dacă au simptome compatibile cu COVID-19 sau dacă au un diagnostic anterior de COVID-19 și sunt încă simptomatice, acestea ar trebui să fie puse în izolare medicală până când o nouă evaluare și testare vor fi posibile.

• Reacțiile psihologice și comportamentale ale deținuților și persoanelor aflate în custodie în alte așezăminte vor fi diferite de ale persoanelor care respectă distanța socială în comunitate; de aceea trebuie luată în considerare acordarea de asistență suplimentară psihologică și emoțională pentru sporirea transparentă a conștientizării și împărtășirea informațiilor cu privire la boală și pentru menținerea legăturii continue cu familia și rudele.

• Vor fi luate măsuri adecvate pentru prevenirea stigmatizării sau marginalizării

indivizilor sau a grupurilor care sunt considerați potențiali purtători de viruși.

• Orice decizie de plasare a persoanelor din penitenciare sau alte centre de detenție în condiții de izolare medicală trebuie să fie fundamentată de necesitatea medicală ca rezultat al deciziei medicale și să fie autorizate legal sau reglementate de autoritatea administrativă competentă.

__________________________________________________________


• Persoanele, care sunt izolate din rațiuni de protecție a sănătății publice, în

contextul penitenciarelor sau altor centre de detenție, trebuie să fie informate cu privire la motivul izolării și să li se dea posibilitatea de a anunța o terță parte.

• Vor fi luate măsuri adecvate pentru protecția persoanelor aflate în izolare cu scopul

prevenirii relelor tratamente și facilitării contactului uman în condițiile corespunzătoare și posibile în circumstanțele actuale (ex. mijloace de comunicare audiovizuale).

• Situația COVID-19 nu poate fi folosită ca justificare pentru nerespectarea

drepturilor fundamentale așa cum sunt prevăzute în Regulile minime standard pentru tratamentul deținuților (Regulile Nelson Mandela) incluzând, dar fără a limita la, cerința ca restricțiile să nu conducă sub nicio formă la tortură sau alte tratamente inumane, degradante sau pedepse;

• Interzicerea izolării solitare prelungite (adică mai mult de 15 zile consecutive);

cerința ca deciziile medicale să fie luate de personalul medical iar acestea să nu fie ignorate sau anulate de personalul non-medical; în timp ce mijloacele de asigurare a contactului/legăturii cu familia pot fi restricționate în condiții excepționale pentru o perioadă de timp, acestea nu trebuie să fie interzise în același timp.

• Focarul COVID-19 nu trebuie folosit ca o justificare pentru a respinge inspecția externă a penitenciarelor și a altor locuri de detenție de către organisme internaționale sau naționale independente al căror mandat este de a preveni tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane ori degradante astfel de organisme includ mecanisme de prevenție naționale în conformitate cu Protocolul opțional la Convenția împotriva torturii Subcomitetul pentru prevenirea torturii și alte pedepse sau pedepse crude, inumane sau degradante și Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante; astfel de organisme includ mecanisme naționale de prevenție în conformitate cu Protocolul opțional la Convenția împotriva torturii, Subcomitetul pentru prevenirea torturii și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante și Comitetul european pentru prevenirea torturii și a tratamentului inuman sau degradant sau Pedeapsă.

• Chiar și în circumstanțele izbucnirii COVID-19, organismele de inspecție, în sensul de mai sus, ar trebui să aibă acces la toate persoanele private de libertate din penitenciare și alte locuri de detenție, inclusiv la persoanele izolate, în conformitate cu prevederile mandatului organismelor respective.

__________________________________________________________


4. SCOP ȘI OBIECTIVE

4.1 Scop Acest document se bazează pe standardele și normele internaționale de prevenire

a criminalității și justiție în ceea ce privește gestionarea penitenciarelor și măsurile neprivative de libertate, precum și îndrumări internaționale privind penitenciarele, inclusiv Regulile minime standard ale Organizației Națiunilor Unite privind tratamentul deținuților (Regulile Nelson Mandela), Regulile Organizației Națiunilor Unite pentru tratamentul deținutelor și măsurile neprivative de libertate pentru infractoare (Regulile Bangkok), Regulile minime standard pentru Justiția Juvenilă (Regulile de la Beijing), Regulile minime standard ale Națiunilor Unite pentru măsurile neprivative de libertate (Regulile de la Tokyo) și Ghidul Organizației Mondiale a Sănătății privind penitenciarele și sănătatea (2014). Documentul își propune să ajute țările, în elaborarea unor planuri specifice și/sau consolidarea acțiunilor suplimentare pentru penitenciare și alte locuri de detenție ca răspuns la internațional focarul COVID-19, luând în considerare planurile de pregătire, strategiile de prevenire și control, planurile de contingență să fie în concordanță cu sistemul de planificare de urgență și de sănătate.

4.2 Obiective 1. Ghidarea în crearea și implementarea unor planuri de pregătire adecvate

pentru penitenciare și alte locuri de detenție, pentru a face față focarului de COVID-19, astfel încât:

să protejeze sănătatea și bunăstarea persoanelor deținute în penitenciare sau în alte unități închise, a celor ce lucrează acolo (personalul) și a persoanelor ce vizitează penitenciarele sau alte locuri de detenție (reprezentanți legali, familie sau prieteni ai deținuților, etc.);

să susțină continuarea funcționării în siguranță a penitenciarelor și a altor locuri de detenție;

să reducă riscul de creare de noi focare ce pun o mare încărcare asupra serviciilor medicale în penitenciare cât și în sistemul de sănătate public;

să reducă posibilitatea de extindere a COVID-19 în penitenciare și alte locuri de detenție, iar din aceste locuri în comunitate;

să se asigurare că nevoile penitenciarelor și a altor locuri de detenție sunt luate în considerare în planificarea națională și locală a sănătății și a situațiilor de urgență.

2. Să prezinte mecanisme de prevenție și de răspuns eficiente pentru:

prevenirea infectării cu COVID-19 în penitenciare și alte locuri de detenție;

__________________________________________________________


prevenirea transmiterii COVID-19 în penitenciare și alte locuri de detenție;

prevenirea răspândirii COVID-19 din penitenciare și alte locuri de detenție, în comunitate.

3. Evidențierea unei abordări corespunzătoare ce să faciliteze îmbinarea sistemului medical penitenciar cu sistemul de planificare națională și locală a sănătății și a situațiilor de urgență:

măsuri de prevenție, incluzând distanțarea fizică și echipamente pentru spălarea mâinilor;

supravegherea bolilor;

identificarea și diagnoza, incluzând identificarea contacților;

tratarea și/sau referirea la cazurile COVID-19 ce necesită îngrijire specializată ș intensivă;

impact mai larg al sistemului (incluzând impactul altor măsuri asupra forței de muncă – exemplu: necesitatea izolării la domiciliu etc.).

5. GRUPUL ȚINTĂ Acest ghid este destinat să vină în ajutorul personalului medical și corecțional, ce

lucrează în penitenciare și în alte locuri de detenție, pentru a coordona acțiunile de sănătate publică în astfel de împrejurări; acesta oferă informații despre:

noutatea virusului COVID-19;

cum să prevenim răspândirea COVID-19;

ce este de făcut în cazul în care o persoană din penitenciar sau dintr-un alt loc de detenție ori un membru al personalului este identificat ca fiind suspect sau confirmat că este infectat cu COVID-19;

ce sfaturi trebuie să fie oferite persoanelor din penitenciare sau din alte locuri de detenție și familiilor acestora, sau personalului, ce a călătorit în zonele afectate în ultimele 14 zile.

Informațiile oferite în acest ghid vor fi folositoare și pentru autoritățile din sistemul

penitenciar, autoritățile din sistemul de sănătate publică, legiuitorilor, directorilor de penitenciare, personalului medical ce lucrează în unitățile de detenție, angajaților ce lucrează în centrele de detenție, persoanelor din detenție și legăturile sociale ale persoanelor din detenție.

Următoarele locații instituționale, rezidențiale sunt incluse în definiția locurilor de

detenție utilizate în acest ghid:

penitenciare (publice sau administrate privat);

locurile de detenție pentru imigranți;

locul de detenție al copiilor sau a tinerilor.

__________________________________________________________


6. ABORDAREA GENERALĂ Controlarea răspândirii infecției în penitenciare și alte locuri de detenție este

esențială în prevenirea izbucnirii unor focare de COVID-19 în astfel de împrejurări, protejarea sănătății și bunăstării tuturor acelora ce locuiesc și lucrează în aceste locuri și a celor ce îi vizitează, precum și protejarea comunității exterioare. Instaurarea acestor metode de control depinde de eforturile comune ale personalului, atât cel medical, cât și cel de pază, ce conlucrează cu agențiile de sănătate publică locale și naționale, împreună cu ministerele de justiție și afaceri externe, în aplicarea abordării generale, descrise mai jos:

1. Acțiuni ce trebuie luate pentru activarea și coordonarea eforturilor organizațiilor pentru a reuși prevenția și controlarea infecțiilor, urmând îndrumările naționale. Astfel de acțiuni ar trebui să fie proporționale cu nivelul urgenței din momentul respectiv pentru a evita panica și a asigura implementarea celui mai potrivit răspuns la momentul potrivit.

2. Planificarea în comun

Personalul ce asigură custodia sau detenția, ar trebui să lucreze împreună cu personalul medical, în penitenciare și alte locuri de detenție, urmând protocoalele existente naționale și planurile țării, pentru identificarea cazurilor suspecte în rândul angajaților, în concordanță cu ghidurile naționale.

Personalul ce asigură custodia sau detenția, ar trebui să lucreze împreună cu personalul medical, în penitenciare și alte locuri de detenție, pentru identificarea cazurilor suspecte în rândul deținuților și arestaților preventivi, respectiv izolarea acestora în camere singulare și evaluarea medicală.

3. Evaluarea și managementul riscurilor

Testarea la intrarea în penitenciar ar trebui să fie disponibilă: echipele medicale ar trebui să evalueze riscurile reprezentate de toate persoanele ce intră în penitenciar, indiferent dacă sunt sau nu cazuri de persoane suspecte, în comunitate; ar trebui să fie colectate informații despre un istoric medical ce privește tusea și/sau problemele respiratorii, deplasările recente ale pacienților și posibilitatea intrării în contact cu cazuri confirmate în ultimele 14 zile;

Printre persoanele verificate trebuie să fie incluse persoanele private de libertate, vizitatorii și personalul penitenciarului;

__________________________________________________________


Mesajele clare sunt importante astfel încât personalul ce a călătorit în zone de risc și dezvoltă simptome COVID-19, se poate izola la domiciliu, iar managerii pot supraveghea și susține mai bine, personalul din subordine. Vizitatorii trebuie anunțați înainte de a intra în penitenciar sau într-un loc de detenție similar, că nu vor putea intra dacă prezintă simptome, cu suficient timp înainte, astfel încât cei ce călătoresc de la distanță să nu fie dezavantajați;

Pentru vizitatorii asimptomatici, ce au călătorit recent din zone de risc, ar trebui să fie protocoale în vigoare pentru a permite intrarea (exemplu pentru reprezentații legali), însă ar trebui să fie luate în considerare măsuri suplimentare de protecție, cum ar fi vizita cu dispozitiv de separare;

Decizia de a limita sau restricționa vizitele ar trebui să ia în considerare impactul asupra bunăstării mentale a deținuților și nivelurile crescute de anxietate cauzate de separarea de familie și de lumea de afară;

Un registru zilnic privind persoanele ce intră și ies din penitenciar ar trebui ținut;

Managementul penitenciarului sau a locului de detenție ar trebui să considere implementarea unor măsuri ce limitează mobilitatea persoanelor din sistemul penitenciar și/sau să limiteze accesul personalului ce nu este esențial și a vizitatorilor, în funcție de nivelul de risc în țara/zona respectiva. Impactul psihologic al acestor măsuri trebuie să fie luat în considerare și diminuat pe cât posibil, totodată suport emoțional și practic ar trebui să fie oferit persoanelor afectate din penitenciar;

Managementul penitenciarului sau a locului de detenție ar trebui să crească nivelul de informare, în detenție, privind COVID-19. Restricțiile, incluzând limitarea vizitatorilor, trebuie să fie explicate, cu atenție, în avans, iar măsuri pentru a menține legătura cu familia sau prietenii, exemplu: telefonic sau prin Skype, ar trebui să fie introduse.

4. Sistemul de recomandare și managementul clinic

În contextul focarului actual de COVID-19, strategia de limitare, include identificarea rapidă a cazurilor confirmate de laborator și izolarea și gestionarea acestora fie la fața locului, fie într-o unitate medicală. Pentru contactele cazurilor confirmate de laborator, OMS recomandă ca aceste persoane să fie puse în carantină timp de 14 zile de la ultima dată de când au intrat în contact cu un pacient COVID-19;

Echipele medicale, utilizând echipamentul de protecție personal recomandat, incluzând și protecție pentru ochi, mănuși, mască și halat, ar trebui să asigure prelevarea probelor biologice corespunzătoare, la recomandarea agenției de sănătate publică, din orice cazuri suspectate

__________________________________________________________


și trimise spre analiză serviciilor locale de microbiologie conform protocoalelor locale, în timp util și în conformitate cu procedurile clinice și de păstrare a informațiilor. Stocurile de echipamente personale de protecție ar trebui menținute și păstrate în siguranță pentru a le asigura disponibilitatea în circumstanțele indicate;

Sistemul penitenciar ar trebui să fie informat despre spitalele către care pot transfera pe cei care necesită internare (unități respiratorii și/sau unități de terapie intensivă). Este necesar să se întreprindă acțiuni adecvate pentru cazurile confirmate, inclusiv transferul la instituții specializate pentru izolare și tratament respirator, după cum este necesar; escorta trebuie să fie făcută corespunzător. Cu toate acestea, trebuie luate în considerare protocoalele pentru gestionarea pacientului la fața locului cu criterii clare de transfer la spital, deoarece transportul inutil creează riscuri, atât pentru personalul ce efectuează transportul, cât și pentru spitalul primitor;

Ar trebui să existe controale de mediu, destinate să reducă răspândirea agenților patogeni și contaminarea suprafețelor și a obiectelor; acestea ar trebui să includă asigurarea unui spațiu adecvat între oameni, aerisire adecvată și dezinfectarea regulată a mediului (de preferință, cel puțin o dată pe zi);

Ar trebui luate în considerare măsuri ca distribuirea alimentelor în camere de detenție în loc de cantină; sau împărțirea timpului în afara camerelor de detenție, împărțire pe secții/unitate pentru evitarea aglomerării de deținuți/personal, chiar și în spații deschise. Cu toate acestea, accesul deținuților la aer liber ar trebui să fie menținut și să nu scadă sub o minimă oră pe zi.

5. Managementul penitenciarului sau a locului de detenție, cât și personalul medical trebuie să lucreze alături de agențiile locale de sănătate publică pentru a implementa recomandările privind prevenția și controlul infecțiilor, descrise în acest document; în orice moment, acestea trebuie să echilibreze riscul de sănătate publică și al presiunilor puse asupra penitenciarelor și a altor locuri de detenție.

7. VIRUSUL COVID-19: CARACTERISTICI AGENT PATOGEN, SEMNE ȘI SIMPTOME, MOD DE TRANSMITERE

7.1 Caracteristicile agenților patogeni: Coronavirusurile sunt o familie numeroasă de virusuri, care se găsesc atât la

animale, cât și la oameni. Unele dintre ele infectează oamenii și sunt cunoscute pentru

__________________________________________________________


faptul că produc boli care variază de la răceli comune la boli mai severe, precum sindromul respirator acut sever (SARS) și sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS). Noul coronavirus este o tulpină nouă, care nu a fost identificată anterior la om. Ultimul coronavirus, numit acum virusul COVID-19, nu a fost detectat înainte de izbucnirea epidemiei raportate la Wuhan, China, în decembrie 2019. Până în prezent, principalele semne și simptome clinice raportate la oameni în timpul acestui focar includ febră, tuse, dificultate în respirație, iar radiografiile toracice prezintă infiltrate pulmonare bilaterale.

Deși focarul actual de COVID- 19 este încă în evoluție, infecția poate prezenta forme ușoare, moderate sau severe și poate fi transmisă de la om la om, în primul rând (ca și în cazul altor virusuri respiratorii) prin răspândirea picăturilor. În timp ce aproximativ 80% din cazuri se manifestă ca o boală ușoară (adică non-pneumonie sau pneumonie ușoară), aproximativ 20% progresează către o boală mai severă, 6% necesitând îngrijiri medicale de specialitate, inclusiv ventilație mecanică. Rapoartele de situație privind focarele, actualizate zilnic, sunt disponibile pe site-ul OMS20.

Cele mai multe estimări privind perioada de incubație a COVID-19 variază de la 1

la 14 zile, cu o medie de 5-6 zile21. Aceasta înseamnă că, dacă o persoană se simte bine la 14 zile de la expunere (adică după contactul cu o persoană infectată), este posibil să nu fi fost infectată. Cu toate acestea, estimările pot fi actualizate pe măsură ce devin disponibile mai multe date.

7. 2 Semne și simptome de COVID- 19 Cele mai frecvente simptome ale COVID- 19 sunt febra, oboseala și tusea uscată.

Unii pacienți pot avea dureri, congestie nazală, secreții nazale, dureri în gât sau diaree. Aceste simptome sunt de obicei ușoare și încep treptat. Unele persoane se infectează, dar nu dezvolta nici un simptom și nu se simt rău. Majoritatea persoanelor (aproximativ 80%) se recuperează, fără a avea nevoie de tratament special. Aproximativ una din cinci persoane care sunt infectate cu COVID-19 devine grav bolnavă și dezvoltă dificultăți de respirație.

Persoanele în vârstă, și cei cu afecțiuni medicale preexistente, cum ar fi hipertensiunea arterială, probleme cardiace sau diabet zaharat, sunt mai susceptibile să dezvolte boli grave. Pe baza celor mai recente date, aproximativ 3- 4% din cazurile raportate la nivel global au murit, dar mortalitatea variază în funcție de locație, vârstă și existența condițiilor subiacente22. Persoanele cu febră, tuse și dificultăți de respirație trebuie să solicite asistență medicală.

__________________________________________________________


7.3 Transmiterea COVID-19 Secrețiile respiratorii, formate din picături, produse atunci când o persoană

infectată tușește, strănută sau vorbește, conțin virusul și sunt principalul mijloc de transmitere. Există două căi principale prin care oamenii pot răspândi COVID-19:

• infecția poate fi răspândită la persoanele care se află în apropiere (la mai puțin de 1 metru) prin picăturile din respirație, tuse sau expirate de o persoană cu virusul COVID-19; sau

• oamenii se pot infecta prin atingerea suprafețelor sau obiectelor contaminate și apoi prin atingerea ochilor, nasului sau gurii (de exemplu, o persoană poate atinge o clanță sau poate da mâna și apoi își atinge fața). Acesta este motivul pentru care dezinfectarea obiectelor din jur este atât de importantă.

Conform dovezilor actuale, transmiterea poate începe chiar înainte ca simptomele să devină evidente. Cu toate acestea, multe persoane infectate cu COVID-19 experimentează numai simptome ușoare. Acest lucru este valabil în special în stadiile incipiente ale bolii. Prin urmare, este posibil să vă infectați cu COVID-19 de la cineva care, de exemplu, are doar o tuse ușoară și nu se simte rău. OMS evaluează cercetarea în curs privind perioada de transmitere a COVID-19 și va continua să transmită informațiile actualizate.

7.4 Cât timp poate supraviețui virusul pe suprafețe? Cât timp supraviețuiește orice virus respirator va depinde de o serie de factori,

inclusiv: • tipul de suprafață pe care se află virusul • dacă este expus la lumina soarelui • diferențe de temperatură și umiditate • expunerea la produsele de curățare. În majoritatea cazurilor, este probabil să scadă semnificativ cantitatea de virus

infecțios, de pe orice suprafață contaminată, în decurs de 48 de ore. Din momentul în care astfel de virusuri ajung pe mâini, supraviețuiesc pentru

perioade scurte de timp. Prin urmare, curățarea regulată a mâinilor și a suprafețelor dure, atinse frecvent, cu dezinfectanți, vor contribui la reducerea riscului de infecție.

8. PREGĂTIREA, PLANIFICAREA PENTRU SITUAȚII NEPREVĂZUTE ȘI NIVELUL DE RISC

Pentru a gestiona un focar de COVID-19, trebuie să existe o planificare eficientă

precum și acorduri de colaborare solide între sectoarele responsabile pentru sănătatea și bunăstarea persoanelor din închisori și alte locuri de detenție (sănătate și justiție sau

__________________________________________________________


din interior, după caz). O astfel de colaborare va fi esențială pentru asigurarea unui sistem eficient de acordare a asistenței medicale în închisori și locuri de detenție. Printre pașii importanți în crearea unei astfel de planificări se numără următoarele:

Planurile de urgență adecvate, inclusiv listele de verificare, ar trebui să fie stabilite pentru a ajuta sistemele penitenciare și de detenție să se autoevalueze și să își îmbunătățească gradul de pregătire pentru a răspunde la COVID-19.

Ar trebui să se stabilească o colaborare strânsă / legături directe cu autoritățile locale și naționale din domeniul sănătății publice și cu alte agenții relevante (de exemplu, unități locale de criză, protecție civilă); contactele periodice ar trebui menținute pe parcursul perioadei de planificare pentru a face schimb de informații, evaluări ale riscurilor și planuri.

La începutul fazei de planificare, trebuie efectuată o evaluare globală a riscurilor, care să fie revizuită în mod regulat; ar trebui să contribuie și (sau să fie condus de) autoritatea de sănătate publică și care să includă o evaluare actualizată a situației epidemiologice. Este crucial să se identifice diferitele niveluri de risc și ce impact pot avea asupra sistemului penitenciar și a altor locuri de detenție (de exemplu, cazuri importate în țară; circulație locală, inclusiv în zona în care se află instituția penitenciară; circulația în interiorul sistemului penitenciar).

Ar trebui elaborate planuri de acțiune într-o anumită țară / instituție privativă de libertate pentru a atenua toate riscurile identificate în faza de evaluare. Unele acțiuni vor fi responsabilitatea autorității naționale de sănătate publică; unele vor fi responsabilitatea furnizorului local de servicii de sănătate; închisorile și alte locuri de detenție vor intra în responsabilitatea altor instituții. Fiecare plan de acțiune ar trebui să specifice cine este responsabil pentru realizarea unei anumite acțiuni, calendarul de implementare a măsurilor, precum și modul și de către cine va fi asigurată implementarea măsurilor. Planurile de acțiune ar trebui să includă:

- integrarea cu planurile naționale de planificare și reacție în caz de urgență pentru bolile infecțioase;

- mecanisme de comandă și control pentru facilitarea comunicării rapide a informațiilor, analizării eficiente a situațiilor și luării deciziilor potrivite;

- supravegherea și detectarea bolilor (de exemplu, cine va fi examinat pentru simptome de COVID-19? Va exista un screening inițial pentru simptome pentru toți la intrare (personal / vizitatori)? Cum va fi diagnosticată și confirmată boala? Cum vor fi gestionate cazurile și contactele cazurilor confirmate?);

- gestionarea cazurilor (de exemplu, cum vor fi tratate cazurile suspecte de COVID-19 în cadrul populației reținute? Există un loc adecvat pentru evaluarea rapidă a stării de sănătate și izolare, în cazul detectării unui potențial caz COVID-19? Unitățile pot găzdui cazuri suspecte? Se creează cazuri sau contacte? Există un mecanism pentru transportul în siguranță al călătorilor bolnavi în spitale desemnate, inclusiv identificarea serviciilor de ambulanță adecvate? Ce răspuns va fi disponibil în caz de situație urgență pentru îngrijirea sănătății care implică

__________________________________________________________


persoane în închisori și în alte locuri de detenție? Există proceduri standard pentru curățarea și dezinfectarea mediului, inclusiv pentru lenjerie și ustensile?);

- planificarea urgentă a personalului, cu accent special pe: a) disponibilitatea personalului și continuitatea activității, inclusiv serviciul medical

minim local (de exemplu, medicamente esențiale, controale pentru diabetici, pansamente, etc.) și

b) nevoi și asistență medicală- discutați posibilitatea / fezabilitatea acordării de îngrijiri medicale în închisoare față de nevoia de a transfera pacienții la serviciile de asistență medicală comunitară pentru terapie specializată / intensivă, precum și impactul preconizat asupra planificării de urgență a personalului.

Un element esențial care trebuie luat în considerare cu atenție în orice plan de pregătire pentru bolile infecțioase respiratorii, cum ar fi COVID-19, este disponibilitatea și furnizarea de consumabile esențiale, inclusiv PPE și produse pentru igiena mâinilor și pentru igienizarea mediului. Prin urmare, este recomandat ca directorii penitenciarelor, în colaborare cu profesioniștii din domeniul sănătății din penitenciare și din alte locuri de detenție, să evalueze nevoia de PPE și de alte produse esențiale, pentru a asigura continuitatea furnizării și disponibilitatea imediată. Trebuie menționat că, pentru a evita utilizarea necorespunzătoare a PPE,27 personalul din penitenciare ar trebui să fie instruit în mod adecvat (pentru informații suplimentare despre instruire, a se vedea secțiunea 9 de mai jos). În unele țări, o parte a populației din detenție, care îndeplinește criteriile pentru vaccinarea antigripală, a fost utilizată ca măsură de referință a cererii potențiale de servicii de asistență medicală, în cazul focarului COVID-19, în mediul de detenție. Având în vedere posibilitatea ca unii dezinfectanți obișnuiți, cum ar fi cei care conțin alcool, să poată fi folosiți în mod necorespunzător, săpunul și apa, împreună cu prosoapele personale, ar trebui considerate o primă opțiune pentru igiena mâinilor. Acestea trebuie furnizate în camere/celule noaptea și ziua. Gelurile pe bază de clor pot fi folosite de personalul din penitenciare și de persoanele aflate în închisoare sau în alte locuri de detenție în spații comune și/sau dacă nu sunt disponibile săpun și apă. Cu toate acestea în cazul dezinfectării spațiilor, este necesar să se asigure că produsele pe bază de clor sunt păstrate în locuri sigure atunci când nu sunt utilizate de persoanele autorizate.

9. INSTRUIREA Instruirea personalului este un element esențial al oricărui plan de pregătire pentru penitenciare și pentru alte locuri de detenție. Activitățile de formare ar trebui să fie planificate și organizate în mod corespunzător de către personalul de serviciu și de cei care se ocupă de îngrijirea sănătății care operează în spațiile închisorii. Aceste activități ar trebui să acopere cel puțin următoarele domenii:

- cunoștințe de bază despre boală, inclusiv patogen, calea de transmitere, semne și evoluția bolii clinice

__________________________________________________________


- practică de igienă a mâinilor și etichetă respiratorie - utilizarea adecvată și cerințele pentru PPE - măsuri de prevenire, inclusiv curățare și dezinfectare a mediului.

Ca răspuns la focarul COVID-19, OMS a dezvoltat mai multe resurse care pot fi utile în închisori și în alte locuri de detenție.

Cursurile de instruire online privind IPC și managementul clinic al infecțiilor respiratorii acute grave (SARI) sunt disponibile, gratuit, pe OpenWHO, platforma web a OMS. Aceste cursuri de bază oferă o introducere generală despre COVID-19 și despre virusurile respiratorii emergente; sunt destinate profesioniștilor din domeniul sănătății publice, managerilor de incidente și personalului care lucrează pentru Organizația Națiunilor Unite, organizațiilor internaționale și organizațiilor neguvernamentale28.

Un pachet de comunicare a riscurilor pentru unitățile de asistență medicală oferă lucrătorilor din domeniul sănătății și gestionării unităților de asistență medicală informațiile, procedurile și instrumentele necesare pentru a lucra în siguranță și în mod eficient. Pachetul conține o serie de mesaje și mementouri simplificate, bazate pe îndrumările tehnice mai detaliate ale OMS privind IPC în unitățile de asistență medicală în contextul COVID-19 și pot fi adaptate contextului local29

In plus, există o serie de îndrumări tehnice care acoperă numeroase subiecte, cum ar fi gestionarea cazurilor, asistența operațională și consiliere logistică cu privire la utilizarea măștilor30

In cele din urmă, înainte de a se angaja în orice inițiativă, este absolut esențial ca personalul din penitenciare să fie implicat în activități de informare și sensibilizare pe scară largă, astfel încât persoanele din închisoare / detenție și vizitatorii să fie informați în avans și să înțeleagă procedurile care trebuie adoptate, de ce sunt necesare și cum trebuie realizate. Este deosebit de important să fie explicate orice măsuri restrictive potențiale și subliniată natura lor temporară.

Din păcate, ca urmare a stigmatizării sau a fricii, unii angajați din domeniul sănătății care răspund de prevenirea COVID-19 în locurile de detenție, pot experimenta evitarea din partea familiei sau a comunității lor. Acest lucru poate face mult mai dificilă o situație deja provocatoare. Personalul medical ar trebui să fie sfătuit să rămână conectat cu cei dragi și să aibă acces la serviciile de sănătate mintală și asistență psihosocială.

10. COMUNICAREA RISCURILOR Într-un caz precum epidemia de COVID-19, este esențial să existe o bună

coordonare între echipele de la nivel național și subnațional implicate în comunicarea riscurilor. Trebuie stabilite contacte apropiate pentru a asigura autorizarea rapidă a mesajelor și materialelor de comunicare transparente și la timp în astfel de situații de criză.

__________________________________________________________


Mesajele-cheie pentru persoanele din penitenciare și din alte locuri de detenție,

personalul din pază, furnizorii de servicii medicale și vizitatorii trebuie să fie coordonate și consistente. Pentru a aborda barierele lingvistice, poate fi necesară traducerea sau utilizarea materialelor vizuale. Ar trebui dezvoltate și plasate în zone comune ale închisorilor și în zonele desemnate pentru vizite legale și vizite ale membrilor familiei resurse informative adresate personalului din pază și din domeniul medical, vizitatorilor, vânzătorilor și persoanelor reținute, cum ar fi fișele cu informații scurte, pliantele, posterele, videoclipurile interne și orice alte mijloace de comunicare.

Ar trebui să se țină cont de modul în care mesajele privind riscurile pot fi livrate în

mod rapid; acestea ar trebui să includă: (1) o evaluare globală a riscului local (risc comunitar și risc în cadrul

penitenciarului); (2) consiliere privind măsurile preventive, în special practicile de igienă a mâinilor

și eticheta respiratorie; (3) consiliere cu privire la măsurile care trebuie adoptate în cazul în care apar

simptomele; (4) informații despre semnele și simptomele bolii, inclusiv semne de avertizare în

ceea ce privește faptul că este o boală severă care necesită asistență medicală imediată; (5) consiliere privind automonitorizarea simptomelor și semnelor pentru cei care

călătoresc din sau locuiesc în zonele afectate, inclusiv verificarea temperaturii acestora; (6) consiliere cu privire la modul de accesare a asistenței medicale locale, dacă

este necesar, inclusiv modul de a face acest lucru fără a crea un risc pentru lucrătorii din domeniul medical;

(7) informații conform cărora se recomandă purtarea unei măști de față persoanelor care prezintă simptome respiratorii (de exemplu, tuse); nu este recomandat în cazul persoanelor sănătoase.31

De asemenea, pot fi consultate îndrumările OMS pentru public cu privire la COVID-

19, inclusiv informații despre miturile care îl înconjoară.

11. DEFINIȚII IMPORTANTE: CAZ SUSPECT, CAZ PROBABIL, CAZ CONFIRMAT, CONTACT, RAPORTAREA CAZURILOR

Îndrumările OMS pentru supravegherea globală a bolii COVID-19 ar trebui

consultate pentru definiții actualizate. Definițiile de caz ale OMS prezentate mai jos se bazează pe informațiile disponibile începând cu 27 februarie 2020 și sunt revizuite pe măsură ce se acumulează informații noi.34 S-ar putea să fie nevoie ca țările să adapteze aceste definiții de caz în funcție de propria situație epidemiologică.

__________________________________________________________


11.1 Definiția unui caz suspect Un caz suspect este: (A) un pacient cu o boală respiratorie acută (febră și, cel puțin, un semn/simptom

al bolii respiratorii, de exemplu tuse, insuficiență respiratorie) ȘI nici o altă etiologie care explică, pe deplin, prezentarea clinică ȘI antecedentele de călătorie sau ședere într-o țară/zonă sau teritoriu care raportează transmiterea locală a COVID- 19 în cele 14 zile anterioare debutului simptomelor;35 SAU

(B) un pacient cu orice boală respiratorie acută ȘI care a intrat în contact cu un caz de COVID-19 probabil sau confirmat (vezi 11.2 și 11.3 de mai jos) în ultimele 14 zile înainte de debutul simptomelor; SAU

(C) un pacient cu infecție respiratorie acută severă (febră și, cel puțin, un semn/simptom al unei boli respiratorii, de exemplu tuse, insuficiență respiratorie) ȘI care necesită spitalizare ȘI care nu are alte etiologii care explică, pe deplin, prezentarea clinică.

În cazul în care se stabilește că există un caz suspect de COVID-19, ar trebui să

fie activat planul local de gestionare a epidemiilor în penitenciar. Cazul suspect ar trebui instruit, imediat, să poarte o mască medicală și să urmeze eticheta respiratorie și practicile de igienă a mâinilor. Ar trebui aplicate măsuri IPC, precum izolarea medicală.

În acest sens, se recomandă ca, în fiecare penitenciar și în orice alt loc de detenție,

în conformitate cu indicațiile personalului medical de serviciu și liniile directoare naționale/internaționale relevante, să se identificate un spațiu în care cazurile suspecte sau cazurile confirmate care nu necesită spitalizare să poată fi plasate în izolare medicală.34,36 Crearea de unități locative poate fi, de asemenea, luată în considerare, deoarece nu toți cei care sunt cazuri suspecte, cazuri probabile sau contacțo necesită spitalizare.

11.2 Definiția unui caz probabil Un caz probabil este un caz suspect pentru care testarea pentru COVID-19 este

neconcludentă (adică, dacă rezultatul testului raportat de laborator este neconcludent). 11.3 Definiția unui caz confirmat Un caz confirmat este un pacient având confirmarea infecției cu COVID- 19 din

partea unui laborator, indiferent de semnele și simptomele clinice. Confirmarea laboratorului trebuie făcută în conformitate cu o metodă adecvată.37

__________________________________________________________


11.4 Definiția unui contact Un contact este o persoană care este implicată în oricare dintre următoarele: • asigurarea îngrijirii directe, fără EPP (PPE) corespunzător, unui pacient cu

COVID-19; • cazarea în același mediu închis (de exemplu, o cameră de detenție) cu un pacient

cu COVID-19; • călătoria împreună, în imediata apropiere (la o distanță mai mică de 1 metru), cu

un pacient cu COVID-19 în orice tip de transport pe o perioadă de 14 zile de la debutul simptomelor în cazul analizat.

Monitorizarea contacților cazurilor suspecte, probabile și confirmate • Contacții ar trebui monitorizați timp de 14 zile de la ultimul contact neprotejat. • Contacții externi ar trebui să auto-limiteze călătoriile și mișcările. În mediile

penitenciare, monitorizarea ar trebui să fie efectuată de către personalul medical din penitenciar prin vizite regulate pentru a vedea dacă simptomele s-au dezvoltat (acest lucru este important deoarece persoanele din închisoare pot fi reticenți în a admite dezvoltarea simptomelor, deoarece ar putea fi puse în izolare ).

• Orice contact care se îmbolnăvește și îndeplinește definiția cazului devine un caz suspect și ar trebui să fie testat.

• Orice cazuri probabile sau confirmate nou identificate ar trebui să aibă proprii contacți identificați și monitorizați.

Urmărirea contacților ar trebui să înceapă imediat după identificarea unui caz

suspect într-o închisoare sau într-un centru de detenție, fără a aștepta rezultatul laboratorului, pentru a evita întârzierile în punerea în aplicare a măsurilor de sănătate atunci când este necesar. Acest lucru ar trebui să fie realizat de personalul medical sau de personalul din pază din penitenciare, sub supravegherea autorității naționale competente din domeniul sănătății și în conformitate cu planurile naționale de pregătire.

Trebuie depuse toate eforturile pentru a minimiza expunerea cazului suspect la

alte persoane și la alt mediu și pentru a separa contacții de alte persoane cât mai curând posibil. Contacții din afara închisorii (vizitatori etc.) ar trebui să fie urmăriți de către autoritățile sanitare.

11.5 Raportarea cazurilor COVID-19 a fost adăugat pe lista bolilor obligatorii de declarat pe care medicii au

datoria de a le raporta autorităților din domeniul sănătății publice. COVID-19 este o boală infecțioasă cu consecințe grave (HCID) cu potențial de izbucnire în penitenciare și în alte centre de detenție; prin urmare, cazurile posibile din astfel de contexte ar trebui

__________________________________________________________


transmise, imediat, autorităților responsabile din domeniul sănătății publice, care vor raporta, apoi, autorităților naționale și internaționale.

12. MĂSURI DE PREVENȚIE În prezent, nu există vaccin care să prevină COVID-19. Tot personalul și toate

persoanele din penitenciare și din alte locuri de detenție ar trebui să fie, pe deplin, conștienți de strategiile de prevenire a COVID-19, inclusiv aderarea la măsurile de igienă a mâinilor, eticheta respiratorie (privind tusea și strănutul), distanțarea fizică (menținerea unei distanțe de cel puțin 1 metru față de alte persoane), fiind atenți la semnele și simptomele COVID-19, statul departe de persoanele bolnave și (în cazul personalului) statul acasă atunci când sunt bolnavi. Personalul ar trebui, de asemenea, să respecte orice măsuri de screening instituite de autoritățile locale.

În conformitate cu autoritățile medicale locale, ar trebui elaborat un protocol la locul

de muncă pentru a determina modul de gestionare a oricărui membru de personal care corespunde definiției cazului suspect sau confirmat cu COVID-19 sau a contacților acestuia.

12.1 Măsuri de protecție personală

Se recomandă ca următoarele măsuri generale de precauție pentru bolile

respiratorii infecțioase să fie luate pentru a contribui la stoparea luării și răspândirii COVID-19 de către persoane (personal, vizitatori, vânzători, deținuți etc. din penitenciare):

• mâinile trebuie spălate des cu apă și săpun și uscate cu prosoape de unică folosință; dezinfectant pentru mâini pe bază de alcool care conține, cel puțin, 60 % alcool este, de asemenea, o opțiune dacă aceasta este disponibilă (pentru îndrumări suplimentare privind igiena mâinilor, vezi secțiunea 13.1 de mai jos);

• trebuie respectată distanțarea fizică; • un țesut de unică folosință trebuie utilizat pentru a acoperi gura și nasul atunci

când se tușește sau strănută, apoi aruncat într-un coș de gunoi cu un capac; • atingerea ochilor, nasului sau gurii ar trebui evitată dacă mâinile nu sunt curate. Dacă este posibil, dozatoare cu săpun lichid montate pe perete, prosoape de hârtie

și coșuri de gunoi cu pedală pentru picioare ar trebui să fie puse la dispoziție și accesibile în zone-cheie, precum toalete, dușuri, săli de sport, cantine și alte zone comune cu trafic ridicat, pentru a facilita igiena regulată a mâinilor. Personalul de securitate ar trebui să evalueze dacă astfel de dispozitive prezintă un risc în ceea ce privește securitatea și siguranța față de persoanele din penitenciare și din locurile de detenție înainte de instalarea acestora.

__________________________________________________________


12.2 Utilizarea măștilor Este important să se creeze o înțelegere generală a măsurilor care ar trebui luate

de către și în numele fiecărei persoane din penitenciar atunci când există suspiciune în ceea ce privește infecția cu COVID-19. Este foarte important să se instruiască oamenii din penitenciare cât mai curând posibil pentru a înțelege igiena generală și modalitățile de transmitere și pentru a clarifica faptul că, în cazul în care se vor utiliza măști, această măsură trebuie combinată cu igiena mâinilor și alte măsuri IPC pentru a preveni transmiterea de la om la om a COVID-19.

Utilizarea de către pacient a unei măști medicale este una dintre măsurile de

prevenire care pot fi luate pentru a limita răspândirea anumitor boli respiratorii, inclusiv a COVID-19, în zonele afectate. Cu toate acestea, utilizarea doar a unei măști este insuficientă pentru a oferi un nivel adecvat de protecție și ar trebui adoptate și alte măsuri la fel de relevante.

OMS a elaborat îndrumări pentru îngrijirea la domiciliu și în unitățile de acordare a

asistenței medicale, cu privire la strategiile pentru prevenirea și controlul infecțiilor în vederea utilizării acestora atunci când există suspiciune în ceea ce privește infecția cu COVID-19. OMS a emis, de asemenea, îndrumări cu privire la utilizarea măștilor în comunitate, în timpul asistenței la domiciliu și în unitățile de asistență medicală în contextul focarului COVID -19.

Purtarea măștilor medicale atunci când nu este indicată poate genera costuri

inutile, cauza încărcătură în materie de achiziții și crea un fals sentiment de securitate care poate duce la neglijarea altor măsuri esențiale, cum ar fi practicile legate de igiena mâinilor. În plus, utilizarea incorectă a unei măști poate împiedica eficacitatea acesteia în reducerea riscului de transmitere.27

Gestionarea măștilor În cazul în care măștile medicale sunt purtate, utilizarea și eliminarea

corespunzătoare sunt esențiale în vederea asigurării faptului că acestea sunt eficiente și evitării oricărei creșteri a riscului de transmitere asociat cu utilizarea și eliminarea incorectă. Următoarele sfaturi privind utilizarea corectă a măștilor medicale au la bază practica standard din unitățile de asistență medicală: 31

• plasați masca cu atenție pentru a acoperi gura și nasul și legați ferm pentru a

minimiza orice gol între față și mască; • în timpul utilizării, evitați atingerea măștii;

__________________________________________________________


• scoateți masca utilizând o tehnică adecvată (ex. nu atingeți partea din față, ci îndepărtați de banda de susținere din spate);

• după îndepărtare sau ori de câte ori atingeți din greșeală o mască utilizată, curățați mâinile utilizând o soluție pentru mâinii pe bază de alcool (dacă este disponibil) sau săpun și apă;

• înlocuiți măștile cu o mască nouă curată, uscată, de îndată ce acestea devin umede;

• nu reutilizați măști de unică folosință; • aruncați măștile de unică folosință după fiecare utilizare, imediat după

îndepărtare (luați în considerare un loc central din pavilion/bloc celular unde măștile folosite pot fi aruncate).

Măștile textile (ex. bumbac sau tifon) nu sunt recomandate în niciun caz. 12.3 Măsuri ecologice Procedurile privind curățarea și dezinfectarea mediului trebuie respectate în mod

consecvent și corect. Curățarea cu apă și detergenți de uz casnic și cu produse dezinfectante care sunt sigure pentru utilizare în penitenciare trebuie utilizată pentru curățarea generală preventivă.

Personalul de curățenie trebuie informat cu privire la infecția cu COVID-19 pentru

a se asigura că acesta curăță suprafețele în mod regulat și temeinic. Acesta ar trebui protejat împotriva infecției cu COVID-19 și să poarte mănuși de unică folosință atunci când curăță sau manipulează suprafețe, îmbrăcăminte sau lenjerie murdară cu fluide corporale și ar trebui să efectueze igiena mâinilor înainte și după îndepărtarea mănușilor.

Deoarece virusul COVID-19 are potențialul de a supraviețui în mediu timp de mai

multe zile, spațiile și zonele care ar fi putut fi contaminate ar trebui curățate și dezinfectate înainte de a fi reutilizate, cu detergent de uz casnic obișnuit, urmat de dezinfectant care să conțină o soluție diluată pe bază de înălbitor (ex., o parte înălbitor lichid, la o concentrație inițială de 5,25%, la 49 de părți apă pentru o concentrație finală de aproximativ 1000 ppm sau 0,1%). Pentru suprafețele care nu tolerează înălbitor, se poate utiliza 70% etanol. În cazul în care înălbitorul sau etanolul nu poate fi utilizat în penitenciare din motive de securitate, asigurați-vă că dezinfectantul utilizat pentru curățare este capabil de a inactiva virusurile încapsulate. Autoritățile penitenciare ar putea fi nevoite să consulte producătorii de dezinfectanți pentru a se asigura că produsele acestora sunt active împotriva corona virusurilor.

Pentru a asigura dezinfectarea adecvată, personalul care asigură curățenia ar

trebui să curețe mai întâi suprafețele cu un amestec de săpun și apă sau un detergent. Apoi ar trebui să aplice dezinfectantul conform timpului de acționare necesar, conform

__________________________________________________________


recomandărilor producătorului. Dezinfectantul poate fi clătit cu apă curată după depășirea timpului de acționare.

Hainele, lenjeria de pat, prosoapele, etc. pot fi curățate folosind săpun și apă sau folosind mașina de spălat la 60–90 ° C cu detergent obișnuit. Deșeurile trebuie tratate ca deșeuri clinice infecțioase și manipulate conform reglementărilor locale. Îndrumări privind curățarea mediului în contextul focarului COVID-19 sunt disponibile la Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC); vezi și Anexa 1 de mai jos.

12.4 Măsuri de distanțare fizică Tot personalul trebuie să fie atent la riscul crescut de infecție cu COVID-19 la

persoanele din închisori și alte locuri de detenție care au un istoric de potențială expunere, au călătorit, au tranzitat sau au locuit în zone cu risc ridicat în ultimele 14 zile.

Orice deținut care (a) a călătorit sau a locuit într-o zonă identificată cu risc ridicat, sau (b) a avut contact cu un caz cunoscut de COVID-19, trebuie plasat în carantină, singur în cameră, timp de 14 zile de la data călătoriei sau ultima zi posibilă de contact18. Dacă nu este posibilă plasarea deținutului în izolare medicală, atunci deținuții care prezintă factori de risc și expuneri similar, pot fi ținuți împreună în perioada carantinei. Pacientul trebuie să poarte o mască medicală pentru față pe durata transferului într-o cameră de izolare. În timpul izolării, persoana izolată trebuie să fie sub observație medicală cel puțin de două ori pe zi, inclusiv prin măsurarea temperaturii și verificarea simptomelor infecției cu COVID-19.

Ar trebui să fie făcută o evaluare a oricărei probleme de comunicare sau înțelegere a limbii, iar accesul la un serviciu de interpretare / traducere trebuie furnizat imediat ce un caz posibil intră în instituție, astfel încât să poată fi luat un istoric exact.

12.5 Restricționarea accesului și limitarea circulației Personalul penitenciarului, împreună cu agenția locală de sănătate publică trebuie

să facă o evaluare a fiecărui caz. Această evaluare va sta la baza deciziilor cu privire la gestionarea personalului sau a locurilor de deținere.

O suspendare temporară a vizitelor în penitenciare va trebui să fie luată în considerare, cu atenție, în conformitate cu evaluările de risc local și în colaborare cu colegii de la centrele de sănătate publică și ar trebui să includă măsuri pentru atenuarea impactului negativ pe care o astfel de măsură îl poate avea asupra populației penitenciare. Trebuie avut în vedere impactul specific și disproporționat asupra diferitelor tipuri de deținuți, precum și impactul asupra copiilor care locuiesc cu părintele lor în închisoare.

Măsurile de restricționare a circulației persoanelor în și din afara locului de detenție, inclusiv restricționarea transferurilor și limitarea accesului personalului și vizitatorilor, trebuie luate în considerare cu atenție, în conformitate cu evaluările de risc adecvate, deoarece astfel de restricții vor au un impact mai larg asupra funcționării

__________________________________________________________


sistemului penitenciar. Măsurile care pot fi luate în considerare includ, după caz: restrângerea vizitelor cu familia, reducerea numărului de vizitatori și/sau durata și frecvența vizitelor, introducerea video-conferinței (de exemplu Skype) pentru membrii familiei și reprezentanții sistemului judiciar, precum avocații . În special:

• pentru a-i exclude pe cei cu simptome, testarea poate fi luată în considerare la intrare, prin completarea unui chestionar pe propria răspundere;

• vizitatorii care nu se simt bine ar trebui să stea acasă și să nu vină la unitate; • personalul trebuie să stea acasă și să solicite asistență medicală dacă prezintă

semne și simptome relevante. La locul de muncă ar trebui să existe un protocol pentru modul de gestionare a

unor astfel de situații, inclusiv pentru un caz suspect sau confirmat COVID-19 sau contactele acestora.

12.6 Personalul care se întoarce la muncă în urma călătoriei în zonele

afectate sau cu antecedente de potențială expunere Personalul care lucrează în locurile de detenție ar trebui să consulte serviciile

medicale din organizația respectivă dacă au călătorit sau locuiesc într-o comunitate/zonă cu risc ridicat în care se răspândește COVID-19; De asemenea, ar trebui să urmărească cele mai recente informații despre focarul COVID-19, disponibil pe site-ul OMS40 și prin intermediul autorității naționale și locale de sănătate publică, pentru a se familiariza cu eventualele restricții / perioade de carantină în vigoare.

Penitenciarele trebuie să examineze planurile de continuitate și de urgență și să le actualizeze, pentru a se asigura că pot îndeplini funcții critice cu un număr redus de personal, astfel încât să nu aibă impact negativ asupra securității penitenciarului.

12.7 Ce trebuie să faceți dacă un membru al personalului se îmbolnăvește și

crede că a fost expus la COVID-19 În cazul în care un membru al personalului prezintă simptome în penitenciar și a

călătorit într-o zonă afectată, sau locuiește într-o zonă în care se răspândește COVID-19, acesta trebuie mutați într-un spațiu care să permită cel puțin 1 metru distanță de alte persoane. Dacă este posibil, ar trebui să fie disponibilă o cameră sau un loc în care pot fi izolate în spatele unei uși închise, cum ar fi un birou de personal. Dacă este posibil să deschideți o fereastră pentru ventilație, faceți acest lucru.

Profesioniștii din domeniul sănătății din penitenciare (sau orice persoana care nu se simte bine) ar trebui să apeleze la serviciile de sănătate sau la serviciile de urgență (dacă sunt grav bolnavi sau viața lor este în pericol) și să explice simptomele clinice actuale și istoricul lor epidemiologic și de călătorie (aceasta s-ar putea să nu fie necesar dacă penitenciarul se află în zona afectată). În cazul în care persoana afectată nu este în

__________________________________________________________


măsură, pentru orice motiv, să apeleze ea însăși la un medic, atunci un alt membru al personalului ar trebui să realizeze acest apel în numele lor.

În timp ce persoana care suferă așteaptă sfaturi sau sosirea ambulanței, va trebui să rămână la cel puțin 1 metru de alte persoane și, dacă este posibil, să fie izolate în spatele unei uși închise. Acestea ar trebui să evite atingerea oamenilor, suprafețelor și obiectelor, și ar trebui să poarte o mască medicală. Dacă nu este disponibilă o mască medicală, persoana trebuie sfătuită să-și acopere gura și nasul cu o țesătură de unică folosință atunci când tușește sau strănută, apoi se pune țesătura într-o pungă și se aruncă într-un coș de gunoi. În cazul în care nu există disponibile nici țesături, acestea ar trebui să tușească sau/și să strănute în pliul cotului.

În cazul în care persoana care nu se simte bine trebuie să meargă la baie în timp ce așteaptă asistența medicală, ar trebui să utilizeze o baie separată, dacă este disponibilă. Acest lucru se va aplica numai pe perioada de timp în care persoana așteaptă să fie transportată la spital. Având în vedere riscul posibil de contaminare a mediului, este important să se asigure că baia este curățată și dezinfectată în mod corespunzător după ce persoana suspectată a utilizat-o; zona în care a așteptat ar trebui, de asemenea, să fie curățată și dezinfectată.

13. EVALUAREA CAZURILOR SUSPECTATE DE COVID-19 LA PERSOANELE DIN DETENȚIE

Identificarea cazurilor ar trebuie efectuată în concordanță cu instrucțiunile

naționale/internaționale pentru asistența primară și mediul comunitar. Cazurile suspecte din rândul persoanelor aflate în penitenciare pot fi identificate

prin notificări primite de la personalul care asigură detenția, alți deținuți, prin auto-sesizare și screening la recepție sau prin alte mijloace. Pentru definițiile de caz, a se vedea secțiunea 11 de mai sus.

Depinzând de nivelul local de risc, pentru a evalua deținuții nou depuși în penitenciar pot fi necesare proceduri suplimentare.

Măsuri de luat în considerare sunt:

Crearea unui spațiu dedicat pentru screening la intrarea în clădiri;

Stabilirea unei proceduri pentru izolarea imediată a cazurilor

suspecte.

13.1 Consiliere privind utilizarea echipamentului personal de protecție și a

altor măsuri de precauție standard pentru personalul medical sau de pază în contextul lucrului cu potențialii pacienți

Profesioniștii din domeniul sănătății din penitenciare și din sectorul siguranța deținerii și regim penitenciar sunt expuși, cel mai probabil, activităților directe cu pacienți cu un posibil diagnostic de COVID-19, dar poate fi și alt personal din penitenciare sau care efectuează transportul, mai ales la prezentarea inițială a deținuților.

__________________________________________________________


Acest lucru înseamnă că tot personalul (personal de pază sau medical) ar trebui să fie educat cu privire la măsurile standard de precauție, cum ar fi igiena personală, măsurile de bază privind prevenția și controlul infecțiilor și la modul în care să procedeze cu o persoană suspectă de COVID-19 cât mai sigur posibil pentru a preveni răspândirea infecției.

Gestionarea măsurilor privind prevenția și controlul infecțiilor include purtarea nivelului adecvat de echipament de protecție personală, în funcție de evaluări și asigurarea gestionării în condiții de siguranță a deșeurilor, lenjeriei corespunzătoare, curățarea mediului și sterilizarea echipamentelor de îngrijire a pacienților.

Echipamentul de protecție personală pentru personalul de detenție: Pentru activitățile care implică contat apropiat cu un caz suspect sau confirmat de

COVID-19, cum ar fi interviul cu persoane la o distanță mai mică de 1 metru sau arestarea sau reținerea, se recomandă ca nivelul minim de protecție a echipamentului de protecție personală pe care trebuie să-l poarte personalul de detenție/escortare este:

• mănuși de unică folosință; • mască medicală; • dacă este disponibilă, un echipament complet de unică folosință și protecție de

unică folosință pentru ochi (de ex. protecție facială sau ochelari de protecție). Echipamentul personal de protecție pentru personalul medical Se recomandă ca nivelul minim de echipament personal de protecție necesar

pentru personalul medical în tratarea unui caz suspectat sau confirmat COVID-19 să fie constituit din:

• mască medicală; • echipament complet; • mănuși; • protecție pentru ochi (de exemplu, ochelari de protecție de unică folosință sau

scut facial); • pungi pentru deșeuri clinice; • materiale de igienă pentru mâini; • soluții de detergent de uz general și dezinfectante care sunt virucidale și au fost

aprobate pentru utilizare de către autoritățile din penitenciare. Personalul medical ar trebui să utilizeze aparatele de respirat numai pentru

procedurile generatoare de aerosoli; pentru detalii suplimentare privind utilizarea aparatelor de respirat, vezi punctul 14 de mai jos și recomandările OMS privind utilizarea echipamentului personal de protecție 27.

Pentru toți membrii personalului, echipamentul personal de protecție trebuie schimbat după fiecare interacțiune cu un caz suspectat sau confirmat.

__________________________________________________________


Cum să te dezbraci de un echipament personal de protecție Dezbrăcarea echipamentului personal de protecție ar trebui realizată într-o ordine

care minimizează potențialul de contaminare încrucișată. Înainte de a părăsi camera în care este ținut pacientul, mănușile, halatul/șorțul și protecția ochilor/feței trebuie îndepărtate (în această ordine, ca purtare) și depozitate ca deșeuri medicale. După părăsirea zonei, masca de față poate fi îndepărtată și eliminată ca deșeuri medicale, într-un recipient adecvat.

Procedura corectă pentru îndepărtarea echipamentului personal de protecție este următoarea:

(1) dați-vă jos mănușile și depozitați-le ca deșeuri medicale; (2) efectuați igiena mâinilor, prin spălarea mâinilor sau prin utilizarea gelului cu

alcool; (3) îndepărtați halatul/echipamentul, pliați-l și puneți-l în coșul de gunoi cu deșeuri

medicale; (4) îndepărtați ochelarii/scutul facial numai utilizând banda sau părțile laterale ale

ochelarilor și eliminați-le ca deșeuri medicale; (5) îndepărtați masca medicală din spate și eliminați-o la deșeuri medicale; (6) efectuați igiena mâinilor. Alte ghiduri ale OMS, cu ilustrații, privind punerea și scoaterea echipamentului

personal de protecție sunt disponibile online. Toate echipamentele personale de protecție utilizate trebuie eliminate ca deșeuri

medicale. Igiena mâinilor Igiena scrupuloasă a mâinilor este esențială pentru reducerea contaminării

încrucișate. Trebuie remarcat faptul că: • igiena mâinilor implică curățarea mâinilor fie cu un gel pe bază de alcool, fie cu

apă și săpun; • frecarea mâinilor cu un gel pe bază de alcool este preferată dacă mâinile nu sunt

vizibil murdare; • dacă se utilizează un gel de mâini pe bază de alcool, acesta trebuie să conțină

cel puțin 60% alcool; • spălați-vă întotdeauna mâinile cu apă și săpun atunci când acestea sunt vizibil

murdare. Tot personalul trebuie să aplice abordarea "Cele cinci momente ale mele pentru

igiena mâinilor" pentru a-și curăța mâinile: (1) înainte de a atinge un pacient; (2) înainte de efectuarea oricărei proceduri curate sau aseptice; (3) după expunerea la lichide corporale; (4) după atingerea unui pacient;

__________________________________________________________


(5) după atingerea locurilor unde se află un pacient. Mai multe informații despre spălarea mâinilor în mod corespunzător, sub forma

unui poster care poate fi adaptat pentru unitatea penitenciară, sunt disponibile pe site-ul OMS.

13.2 Sfaturi pentru poliție, poliția de frontieră și a forțelor care se ocupă de

emigranți Pentru poliție, poliția de frontieră și ofițerii care se ocupă de emigranți, pot exista

situații în care o persoană care trebuie să fie arestată sau ținută în custodie este identificată ca având potențial risc de COVID-19.

În cazul în care este necesară asistență pentru o persoană care este simptomatică și identificată ca un posibil caz COVID-19, persoana ar trebui, ori de câte ori este posibil, să fie plasată într-o locație, departe de alte persoane. În cazul în care nu există o cameră separată din punct de vedere fizic, persoanele care nu sunt implicate în furnizarea de asistență ar trebui să fie rugate să stea departe de persoana suspectată. Dacă sunt disponibile bariere sau ecrane, acestea pot fi, de asemenea, utilizate.

Ar trebui puse în aplicare măsuri adecvate privind prevenția și controlul infecțiilor. În activități care implică un contact strâns cu o persoană simptomatică suspectată că are COVID-19 (cum ar fi intervievarea la o distanță mai mică de 1 metru sau arestarea și reținerea), personalul trebuie să poarte:

• mănuși de unică folosință; • mască medicală; • costum de protecție cu mâneci lungi; • protecție oculară (de ex. protecție facială sau ochelari de protecție).

14. GESTIONAREA CAZURILOR Gestionarea cazurilor ar trebui efectuată în conformitate cu liniile directoare

naționale/internaționale disponibile pentru îngrijirea primară și setările comunității. 14.1 Managementul clinic al infecției respiratorii acute severe (SARI) atunci

când este suspectată apariția infecției cu COVID - 19 OMS a emis orientări destinate clinicienilor implicați în managementul clinic și

îngrijirea pacienților adulți, gravide și copii cu sau cu risc de infecție respiratorie acută severă (SARI) atunci când se suspectează infecția cu virusul COVID-19. Acestea nu sunt menite să înlocuiască judecata clinică sau consultația de specialitate, ci mai degrabă să consolideze managementul clinic al acestor pacienți și să ofere orientări actualizate. Cele mai bune practici privind prevenția și controlul infecțiilor, triajul și optimizarea susținerii îngrijii sunt incluse.

__________________________________________________________


Ghidul OMS este organizat în următoarele secțiuni: 1. Context; 2. Screening și triaj: recunoașterea precoce a pacienților cu risc de infecție

respiratorie acută severă (SARI) asociată cu COVID-19; 3. Punerea în aplicare imediată a măsurilor privind prevenția și controlul infecțiilor

corespunzătoare; 4. Colectarea de specimene pentru diagnosticarea în laborator; 5. Managementul formelor ușoare a COVID-19: tratamentul simptomatic și

monitorizarea; 6. Managementul COVID-19 sever: terapia cu oxigen și monitorizarea; 7. Managementul COVID-19 sever: tratamentul infecțiilor asociate; 8. Managementul COVID-19 critic: sindromul bolii respiratorie acută (ARDS); 9. Managementul bolilor critice și COVID-19: prevenirea complicațiilor; 10. Managementul bolilor critice și COVID-19: șoc septic; 11. Terapii adjuvante pentru COVID-19: corticosteroizi; 12. Îngrijirea femeilor gravide cu COVID-19 ; 13. Îngrijirea sugarilor și mamelor cu COVID-19: prevenția și controlul infecțiilor și

alăptarea; 14. Îngrijirea persoanelor în vârstă cu COVID-19; 15. Cercetare clinică și tratamente specifice anti-COVID-19. 14.2 Precauții suplimentare Pacienții trebuie plasați în spații ventilate corespunzător. Dacă sunt detectate mai

multe cazuri suspectate și dacă nu sunt disponibile spații individuale, pacienții suspectați de a fi infectați cu COVID- 19 trebuie grupați împreună. Cu toate acestea, paturile tuturor pacienților trebuie amplasate la o distanță de cel puțin 1 metru, indiferent dacă sunt sau nu suspectați de infecție cu COVID-19.

O echipă de lucrători din domeniul medical și personal de penitenciare ar trebui să fie desemnată să aibă grijă exclusiv de cazurile suspectate sau confirmate, pentru a reduce riscul de transmitere.

14.3 Cum se efectuează curățarea mediului într-un loc de detenție, ca urmare

a existenței unui suspect de COVID-19 Odată ce un caz suspectat de COVID-19 a fost transferat din penitenciar sau dintr-

un alt loc de detenție într-o unitate spitalicească, camera în care a fost plasat pacientul și camera în care pacientul locuia nu ar trebui să fie utilizate până la decontaminarea acesteia în mod corespunzător; ușile trebuie să rămână închise, cu ferestrele deschise și orice aparat de aer condiționat oprit, până când camerele au fost curățate cu detergent și dezinfectant care este virucidal și aprobat pentru utilizarea în penitenciar. Informații detaliate privind curățarea și dezinfectarea sunt furnizate pe site-ul OMS și în anexa 1.

__________________________________________________________


Odată ce procesul de curățare a fost finalizat, camera poate fi utilizată imediat. Dispozitivele și echipamentele medicale, rufele, ustensilele pentru serviciile alimentare și deșeurile medicale trebuie gestionate în conformitate cu politica privind deșeurile medicale din penitenciar.

Un kit adecvat pentru echiparea pentru lupta împotriva bolii COVID-19 include elementele necesare pentru personalul de supraveghere, care realizează analize de laborator, management clinic și pentru cel implicat în prevenția și controlul infecțiilor.

14.4 Eliberarea persoanelor din penitenciare și din alte locuri de detenție În cazul în care o persoană care și-a ispășit pedeapsa este confirmată ca un caz

activ cu COVID-19 la momentul eliberării ei, sau este contactul unui caz COVID-19, aflat încă în perioada de carantină de 14 zile, autoritățile sanitare ale penitenciarelor ar trebui să se asigure că persoana liberată are un loc unde poate continua carantina, că autoritățile locale sunt notificate că persoana a fost eliberată și, prin urmare, că monitorizarea este transferată de la autoritățile penitenciare la autoritățile locale.

În cazul în care o persoană evacuată este transferată la un spital sau o altă unitate medicală după ce perioada de condamnare la pedeapsa cu închisoarea este finalizată, dar acesta se află încă în carantină/îngrijire medicală pentru infecția ei cu COVID-19, unitatea de primire ar trebui să fie notificată cu privire la statutul persoanei infectate cu COVID-19 (confirmat sau suspectat), astfel încât acesta să fie gata să ofere izolarea corespunzătoare a persoanei respective.

15. SURSE DE INFORMARE

Îndrumări generale OMS privind COVID-19 Portalul de informare COVID-19 - Link Actualizări zilnice ale situației privind epidemia cu COVID-19 - Link Probleme sociale și de sănătate mintală Cum facem față stresului în perioada epidemiei cu COVID-19 - Link Ajutor pentru copii în gestionarea stresului în timpul epidemiei cu COVID-19 - Link Considerații privind sănătatea mintală pentru diferite grupuri (inclusiv lucrătorii din domeniul sănătății) în timpul epidemiei cu COVID-19 - Link Abordarea stigmatului social asociat cu COVID-19 - Link Notă informativă IASC privind sănătatea mintală și sprijin psihosocial (MHPSS) în contextul COVID-19 - Link

https://www.who.int/emergencies/diseases/novel-coronavirus-2019https://www.who.int/emergencies/diseases/novel-coronavirus-2019/situation-reportshttps://www.who.int/docs/default-source/coronaviruse/coping-with-stress.pdf?sfvrsn=9845bc3a_2https://www.who.int/docs/default-source/coronaviruse/helping-children-cope-with-stress-print.pdf?sfvrsn=f3a063ff_2https://www.who.int/docs/default-source/coronaviruse/mental-health%20considerations.pdf?sfvrsn=6d3578af_10https://www.epi-win.com/sites/epiwin/files/content/attachments/2020-02-24/COVID19%20Stigma%20Guide%2024022020_1.pdfhttps://interagencystandingcommittee.org/iasc-reference-group-mental-health-and-psychosocial-supportemergency-settings/briefing-note-about

__________________________________________________________


Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor Portalul de informare COVID-19 - Link Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate Evaluarea respectării regulilor Nelson Mandela: o listă de verificare a mecanismelor de inspecție internă (2017) - Link Manual strategiile de reducere a supraaglomerării în penitenciare (2013) - Link Sumar de politici privind prevenirea, tratamentul și îngrijirea HIV în penitenciare și alte spații închise (2013) - Link Manual despre deținuții cu nevoi speciale (2009) - Link Sănătate Publică în Anglia Sănătate Publică în Anglia - Sănătatea publică în penitenciare și în medii sigure (colectarea resurselor) - Link COVID-19: penitenciare și alte locuri de detenție prescrise - Link Institutul Robert Koch Portal de informații (în germană) - Link Comisia Națională pentru Asistența Corectivă a Sănătății Ce trebuie să știți despre COVID-19 - Link Reforma Penală Internațională Notă informativă privind COVID-19, asistența medicală și drepturile persoanelor aflate în detenție - Link

https://www.ecdc.europa.eu/en/novel-coronavirus-chinahttps://www.unodc.org/documents/justice-and-prison-reform/17-04946_E_ebook_rev.pdfhttps://www.unodc.org/documents/justice-and-prison-reform/Overcrowding_in_prisons_Ebook.pdfhttps://www.unodc.org/documents/hiv-aids/HIV_comprehensive_package_prison_2013_eBook.pdfhttps://www.unodc.org/pdf/criminal_justice/Handbook_on_Prisoners_with_Special_Needs.pdfhttps://www.gov.uk/government/collections/public-health-in-prisonshttps://www.gov.uk/government/publications/covid-19-prisons-and-other-prescribed-places-of-detention-guidancehttps://www.rki.de/DE/Home/homepage_node.htmlhttps://www.ncchc.org/blog/covid-19-coronavirus-what-you-need-to-know-in-correctionshttps://www.penalreform.org/resource/coronavirus-healthcare-and-human-rights-of-people-in

__________________________________________________________


ANEXA 1 DEZINFECTAREA SPAȚIILOR ÎN URMA UNUI PRESUPUS CAZ DE

INFECTARE CU COVID-19 ÎN LOCUL DE DETENȚIE Măsurile de prevenire și control sunt esențiale pentru a reduce riscul transmiterii

virusului în penitenciare și în alte locuri de detenție. Dezinfectarea cabinetelor medicale sau a locurilor de deținere unde a fost gestionat o caz suspect este esențială pentru controlul infectării și pentru repunerea rapidă în folosință a spațiilor.

Odată ce un posibil caz a fost transferat din penitenciar sau din locul de detenție, nu trebuie utilizată camera în care a fost plasat pacientul, ușa camerei ar trebui să rămână închisă, cu geamurile deschise și aerul condiționat oprit (dacă este cazul), până când spațiul a fost curățat cu detergent și dezinfectant. După ce acest proces a fost finalizat, camera poate fi pusă în funcțiune imediat.

Pregătire Persoana responsabilă care efectuează curățarea cu detergent și dezinfectant ar

trebui să fie familiarizată cu următoarele procese și proceduri: • să colecteze toate echipamentele de curățare și pungile de deșeuri clinice înainte

de a intra în camera; • să utilizeze o singură dată cârpele și capetele de mop; • să efectueze igiena mâinilor, apoi utilizeze un șorț de plastic și mănuși de unică

folosință. La intrarea în cameră • să mențină ușa închisă cu geamurile deschise pentru a îmbunătăți fluxul de aer

și ventilația în timp ce utilizează detergentul și produsele de dezinfectare; • să pună într-un sac toate articolele care au fost utilizate pentru îngrijirea

pacientului, de exemplu deșeuri clinice, conținutul coșului de gunoi și orice consumabile care nu pot fi curățate cu detergent și dezinfectant;

pregătire, prevenire și control al covid-19 în penitenciare și ......penitenciarelor....

Documents