ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE BUCUREŞTI

FACULTATEA DE COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE ”DAVID OGILVY”

BUCUREŞTI

MASTER ONLINE:

MANAGEMENT EDUCAŢIONAL ŞI COMUNICARE INSTITUŢIONALĂ

GESTIONAREA RESURSELOR UMANE ÎN ŞCOLI

PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC DE

SPECIALITATE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE

COORDONATOR,

PROF. UNIV. DR. ŞTEFAN STANCIU

MASTERAND, ANUL I,

PROF. IRIMIA (COMIŞEL) VASILICA

PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

DE SPECIALITATE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE

I. ÎNCADRAREA CU PERSONAL DIDACTIC A UNITĂŢILOR ŞCOLARE DIN JUDEŢUL PRAHOVA

I.1. Caracteristici ale comunităţii didactice din judeţul Prahova

Personalul didactic de predare din şcoala prahoveană funcţionează în învăţământ,

conform prevederilor legale, potrivit specializărilor absolvite.

Recrutarea resurselor umane are ca principal obiectiv identificarea şi atragerea în sistem a

acelor personae care corespund cel mai bine cerinţelor postului. Procesul de selecţie al resurselor

umane se abate de la formula consacrată în managementul general, deoarece nu şcoala selectează

candidatul, ci acesta alege şcoala.

Cea mai importantă parte a personalului didactic din judeţ este ataşată profesiei didactice,

realizând actul instructiv-educativ cu pricepere, devotament şi vocaţie. Judecând după rezultatele

obţinute de elevi, după evaluările făcute la inspecţiile şcolare, după premiile şi distincţiile

acordate elevilor şi dascălilor prahoveni, conducerea Inspectoratului Şcolar al Judeţului Prahova

apreciază că în jur de 70% dintre dascăli îşi fac conştiincios datoria, convinşi că efortul lor

reprezintă nu o obligaţie profesională, ci un act civic de mare răspundere. Din păcate, pentru

30% din personalul didactic funcţia deţinută reprezintă numai un simplu loc de muncă ce oferă o

sursă de venit, ataşamentul faţă de şcoală şi faţă de valorile ei fiind relativ scăzut. Dacă prima

categorie îşi fixează obiective, are aspiraţii, încearcă să-şi desăvârşească formarea profesională,

cea de-a doua nu îmbrăţişează ideea de creştere a calităţii, fiind preocupată mai ales de

revendicări salariale şi de schimbarea repetată a locului de muncă.

Aproape în fiecare şcoală întâlnim profesori aflaţi la începutul carierei, cât şi profesori

aflaţi în preajma pensionării. De remarcat este faptul că, tinerii sunt mai mobili, mai interesaţi de

schimbarea locului de muncă, de concursurile organizate pentru încadrarea unor posturi, în timp

ce personalul didactic ce a depăşit vârsta de 45 ani nu mai are astfel de preocupări.

„Pentru profesia de educator este necesară recrutarea de personal de calitate şi

crearea unor relaţii deschise care să contribuie la dezvoltarea individuală, dar şi a

organizaţiei”1.

Personalul didactic titular contribuie la susţinerea unui învăţământ de calitate prin

asigurarea continuităţii la clasă.

Din cei 8500 de dascăli ai şcolii prahovene, mai mult de jumătate participă pe parcursul

unui ciclu de patru ani la cursuri de formare continuă sau de reconversie profesională susţinute în

cadrul instituţiilor de învăţământ superior, Casa Corpului Didactic Prahova sau alte instituţii

abilitate de minister.

Aproximativ 11% din normele didactice au fost încadrate prin cumul sau plata cu ora cu

profesori titulari, asociaţi sau pensionari. Acest lucru a diminuat posibilitatea obţinerii acestor

posturi de către profesorii tineri, dar a soluţionat unele problemele legate de existenţă ale

pensionarilor.

Numărul suplinitorilor calificaţi a crescut de la an la an. Ţinând cont că ei reprezintă

potenţialii titulari este necesar ca la nivel judeţean să existe programe de formare continuă şi

măsuri de motivare materială care să stimuleze menţinerea lor în sistem. Continuitatea pe post,

acordată în ultimii ani şcolari a fost o măsură benefică atât pentru unităţile şcolare, cât şi pentru

suplinitori care s-au integrat mai bine în cultura organizaţională a acestor colective. În acelaşi

timp, a scăzut numărul suplinitorilor în curs de calificare, dar şi a suplinitorilor fără studii

corespunzătoare (cu studii medii). La nivelul judeţului Prahova, existenţa în sistem a unui

suplinitor care are doar studii liceale va fi cu totul accidentală.

Faţă de alte meserii şi ocupaţii învăţământul are un procent ridicat de dascăli în vârstă.

De aceea, este necesară luarea unor măsuri pentru recrutarea şi reţinerea în învăţământ a unui

număr suficient de dascăli tineri, motivaţi şi talentaţi.

Comparând situaţia din judeţ cu situaţia existentă la nivel naţional constatăm un plus de

stabilitate şi de calitate pe care îl are comunitatea didactică prahoveană.2

I.2. Necesitatea perfecţionării profesionale a personalului didactic suplinitor ce predă ştiinţele socio-umane

Cine se pregăteşte pentru profesia didactică ştie de la început că trebuie să fie mereu

informat în legătură cu noutăţile în ştiinţa pe care o predă.

1 Iosifescu, Şerban (coord), Management educaţional, Institutul Român de Management Educaţional, 2003, vol.II, pp. 155-1562 Iancu, Tudor, Managementul resurselor umane în sistemul de învăţământ din România Studiu de caz: Încadrarea cu personal didactic a unităţilor şcolare din judeţul Prahova, S.C. Tipo-Man S.R.L., 2008, pp.32-33

Investigarea motivelor care determină ca o parte a absolvenţilor învăţământului superior

să aleagă cariera didactică şi formele în care se concretizează satisfacţia profesională a dascălilor

este absolut necesară. Opţiunea pentru această profesie nu poate fi explicată doar de

atractivitatea programelor de modernizare a şcolii, de corectitudinea criteriilor de selecţie sau de

prejudecata potrivit căreia a fi profesor este uşor şi frumos. Motivele venirii în învăţământ ţin de

cultivarea pasiunii şi aflarea vocaţiei, de cele mai multe ori.

Numărul absolvenţilor de ştiinţe socio-umane care se angajează imediat după absolvire

este mai mic decât în cazul celorlalte domenii, iar cei care se angajează au la dispoziţie o

diversitate de posturi.

În judeţul Prahova, din cele 220 norme didactice existente pentru ştiinţele socio-umane,

situaţia încadrării cu personal didactic este următoarea: 120 titulari, 65 suplinitori, iar restul

reprezintă plata cu ora pe catedre vacante. În ultimii doi ani şcolari, au participat la concursul

naţional de titularizare, tineri absolvenţi de psihologie-pedagogie (18), de ştiinte economice (25),

de filosofie (8). Au obţinut note peste 7 şi s-au titularizat numai absolvenţii de specialitate:

psihologie-pedagogie pe posturi de profesor consilier în cadrul Centrului Judeţean de Asistenţă

Psihopedagogică. Eşecul întregistrat de ceilalţi participanţi la examenul de titularizare s-a

datorat, aşa cum aceştia au mărturisit în cadrul discuţiilor individuale cu inspectorul şcolar de

specialitate, datorită slabei pregătiri metodice pe care au dobândit-o în cadrul facultăţii.

Absolvenţii de ştiinţe economice mărturisesc că nu au făcut ore de practică pedagogică şi nu au

acordat atenţie disciplinelor opţionale de psihologie–pedagogie din facultate. Acum sunt nevoiţi

să urmeze contra cost modulul psihopedagogic, convinşi şi de faptul că în cadrul orelor de socio-

umane, se urmăreşte:

-modul în care elevii sunt solicitaţi să aplice cunoştinţele teoretice în analiza fenomenelor

economico-sociale contemporane;

-folosirea pe scară largă aplicaţiilor şi exerciţiilor în cadrul orelor de logică şi economie;

-apelul permanent la experienţa de viaţă a elevilor în cadrul orelor de filosofie,

psihologie, educaţie civică;

-utilizarea consecventă şi competentă a dialogului;

-preocuparea profesorului pentru antrenarea elevilor în arta comunicării, a soluţionării

conflictelor, a deciziei;

-efortul profesorului de a-i determina pe elevi să se cunoască pe sine pentru a se controla

mai bine (educaţie civică, psihologie) şi să-i cunoască pe ceilalţi pentru a interrelaţiona mai bine

(educaţie civică, filosofie, sociologie);

-organizarea activităţii pe grupe, absolut necesară în cadrul orelor de la disciplinele socio-

umane, pentru dezvoltarea comunicării, creşterea responsabilităţii, asumarea de roluri, creşterea

eficientă, dezvoltarea spiritului de explorare

-preocuparea pentru folosirea metodelor de predare şi a tehnicilor de evaluare formative,

ca inspector şcolar de specialitate pentru disciplinele socio-umane prin îndrumările date, prin

cerinţele formulate, cadrele didactice sunt motivate pentru implementarea reformei în procesul

de predare-învăţare-evaluare.

Noua poziţie a elevului modifică şi rolul cadrului didactic care devine moderatorul clasei

de elevi. Stocarea informaţiei de către elevi şi restituirea ei, în aceeaşi formă profesorului, nu

rezolvă formarea. Astăzi elevii se pot informa din mai multe surse. Măiestria profesorului constă

în valorificarea în lecţii a acestor informaţii, în atragerea elevilor către prezentarea în lecţii a

cunoştinţelor acumulate. În acest sens profesorul poate fi considerat moderator al clasei.

Profesorul trebuie să desfăşoare procesul instructiv-educativ într-o atmosferă deschisă,

nestresantă în care elevul să participe activ şi motivat la procesul de învăţare.

II. PROIECT DE OPTIMIZARE A PREGĂTIRII METODICE, PSIHOPEDAGOGICE A PERSONALULUI DIDACTIC CE PREDĂ ŞTIINŢELE SOCIO-UMANE

Ca inspector şcolar de specialitate, am fost convins prin realitatea socială de necesitatea

îndreptării atenţiei spre formarea metodică, psihopedagogică a suplinitorilor calificaţi, pe

accentuarea formării continue a cadrelor didactice.

La fel de importantă este activitatea metodică ce se desfăşoară în şcoală, deoarece prin

acest gen de activităţi se lămuresc problemele metodice specifice fiecărei discipline pe care o

predăm, se dezbat idei pedagogice şi se susţin totodată cu argumente ştiinţifice.

Pentru a veni în întâmpinarea nevoilor şi greutăţilor semnalate în activitatea de predare de

către profesorii suplinitori, dar şi de cei debutanţi, am organizat la nivelul Inspectoratului Şcolar

al Judeţului Prahova următorul curs de abilitare curriculară şi didactica predării, pe care îl supun

atenţiei dumneavoastră.

II.1. Participarea profesorilor la cursul de abilitare curriculară şi didactica predării

A. Argument:

Procesul de transformare la care este supus astăzi învăţământul românesc se configurează

sub semnul unei noi concepţii cu privire la pregătirea elevilor, impusă de necesitatea adecvării la

exigenţele sporite ale societăţii contemporane.

Aspectele vizate sunt multiple, printre acestea regăsindu-se şi demersul practic-acţional,

deoarece tendinţele de modernizare angajează inevitabil structurarea şi îmbogăţirea registrului

metodic de care uzează porofesorul.

Conţinuturile pot fi predate în moduri diferite, dar consecinţele nu sunt aceleaşi dacă

profesorul se situează pe o poziţie tradiţionalistă, restrictivă sub aspect formativ, sau pe o poziţie

modernă, înnoitoare, urmărind dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii

elevului.

În acest sens, se urmăreşte cu deosebire dobândirea unor competenţe precum: stăpânirea

şi utilizarea informaţiilor, gândirea creatoare, spiritul de iniţiativă, capacitatea de reflecţie şi de

comunicare.

Cele mai adecvate strategii pentru realizarea obiectivelor amintite sunt cele care

stimulează tipuri active de învăţare şi permit o valorificare optimă, pe multiple planuri, a

potenţialului de acţiune, cunoaştere şi simţire al elevilor. Aplicarea acestor strategii solicită din

plin cunoştinţele şi priceperile profesorului, înzestrări care demonstrează competenţa didactică,

condiţie asiguratorie a eficienţei în activitatea desfăşurată.

Progresul în învăţământ depinde în mare măsură de pregătirea şi aptitudinile cadrului

didactic, ca profesionist al domeniului său de activitate, rezultatele obţinute reflectând nivelul

prestaţiei sale, măiestria pedagogică de care dă dovadă.

B. Identificarea nevoilor (analiza SWOT):

Puncte tari:

Confruntându-se cu exigenţele unui învăţământ modern, profesorul trebuie să dovedească

pe lângă cunoştinţe de specialitate şi cunoştinţe de didactica predării acestora, priceperi,

deprinderi şi aptitudini ce îi permit să acţioneze cu succes în pregătirea şi educarea elevilor.

Cunoştinţele cuprinse în manualele şcolare dobândesc forţă instructiv-educativă numai

prin prelucrarea şi transmiterea lor de către professor, preocupat în permanenţă de identificarea

celui mai eficient mod de organizare şi îndrumare a activităţii de învăţare a elevilor săi.

Pregătirea profesională complexă a formatorilor este o garanţie a reuşitei oricărui demers

didactic.

Puncte slabe:

Multe cadre didactice probează cunoştinţe ample de specialitate, dar întâmpină serioase

dificultăţi atunci când este vorba despre adoptarea şi utilizarea unor strategii eficiente de predare-

învăţare a conţinuturilor.

Nu este suficient să le vorbeşti elevilor pentru a se realiza învăţarea.

Oportunităţi:

Se impune ca profesorul să fie competent în ceea ce face, competenţa fiind rezultatul

acumulării culturii profesionale, adică al înzestrării cu anumite cunoştinţe de specialitate, tehnici

de lucru şi calităţi absolut necesare în activitatea ce o desfăşoară.

Pregătirea cadrelor didactice pentru a fi capabile de prestaţii superioare presupune

însuşirea unor cunoştinţe psihopedagogice cu privire la copil şi educaţia sa. Există o strânsă

legătură între pregătirea de specialitate şi cea psihopedagogică a profesorilor. Numai printr-o

astfel de asociere se poate imprima un sens şi o finalitate educativă.

Ameninţări:

O posibilă ameninţare ar fi, la început, reticenţa profesorilor de a participa la un curs de

abilitare curriculară şi didactica predării.

C. Grup ţintă Cursul se adresează celor care se află în stadiul de iniţiere (profesori suplinitori calificaţi

şi necalificaţi), dar şi celor preocupaţi de pregătirea lor continuă, răspunzând unor nevoi reale şi

urgente de documentare, în condiţiile în care literatura de specialitate rămâne deficitară în

didactica predării disciplinelor socio-umane.

Fiecare serie va avea un număr de 24 de participanţi.

D. Scopul cursului:

Prezentarea principiilor de acţiune, strategii, reguli şi tehnici de lucru destinate să

călăuzească desfăşurarea în bune condiţii a activităţilor didactice.

Obiective:

La sfârşitul cursului, participanţii vor fi capabili :

-să identifice obiectivele generale şi specifice disciplinelor predate

-să operaţionalizeze obiectivele generale şi specifice disciplinelor predate

-să evidenţieze valenţele formative şi educative ale conţinutului

-să proiecteze activităţile didactice

-să folosească strategii menite să stimuleze participarea activă a elevilor la asimilarea

cunoştinţelor

-să-şi îmbunătăţească prestaţia profesională

Durata cursului şi desfăşurarea acestuia

Cursul va dura 30 de ore şi se va desfăşura pe parcursul a cinci luni de zile, în ziua

metodică a profesorilor de socio-umane (ultima din fiecare lună calendaristică),câte 6 ore/zi.

Vor fi incluse atât cursuri teoretice, cât şi activităţi aplicative ce vor fi distribuite astfel:

20 ore – cursuri teoretice

8 ore – activităţi aplicative

2 ore – evaluare finală

Resurse materiale:

-locaţia

-calculator

-flipchart

-ecran de proiecţie

-markere

-hârtie copiator

Bibliografie:

- Bălan, Bogdan, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura

Polirom, Iaşi, 1998

- Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 2006

- Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2007

-Ghid metodologic pentru aplicarea programelor şcolare din aria curriculară ”Om şi societate”

-Joiţa, Elena, Formarea pedagogică a profesorului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

2007

- Pânişoară, Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iaşi, 2003

E. Planificarea pe module/unităţi tematice

1. Instrumente de management al clasei (produse curriculare)

2. Noi tendinţe în metodologia didactică

3. Relaţionare şi comunicare didactică

4. Forme de organizare a instruirii (tipuri de lecţii)

5. Rolul profesorului în realizarea şi desfăşurarea activităţilor instructiv-educative (proiectare

didactică)

6. Reuşita şcolară. Evaluarea performanţelor şcolare

F. Evaluarea cursului se va realiza prin intermediul următoarelor mijloace:

-chestionare;

-produse realizate în atelierele/grupele de lucru;

Evaluarea finală pe bază de:

1.Chestionar de evaluare a procesului formativ

2.Portofoliul profesorului debutant

CHESTIONAR DE EVALUARE A ACTIVITĂŢII

NR.

CRT.ITEMI DA PARŢIAL NU

1.Consideraţi că programul a răspuns

aşteptărilor dumneavoastră?

2.Consideraţi că programul şi-a atins

obiectivele formulate?

3.S-au folosit strategii/metode/tehnici

adaptate conţinutului?

4.Mijloacele de prezentare au fost folosite

eficient?

5. Evaluarea a fost corelată cu obiectivele?

6.Consideraţi eficientă comunicarea

formator-cursanţi?

7.Consideraţi eficientă comunicarea între

membrii grupului?

8. S-a realizat motivarea grupului?

9. Timpul alocat a fost suficient?

10. Cursul a oferit satisfacţie cursanţilor?

11.Ce sugestii aveţi pentru îmbunătăţirea

cursului?

II.2. Consecinţele participării profesorilor suplinitori la cursul de abilitare curriculară şi didactica predării

Proiectul propus la nivelul Inspectoratului Şcolar al Judeţului Prahova vine să sprijine

cadrele didactice debutante, absolvenţii de învăţământ superior care au cunoştinţe de specialitate,

dar nu au pregătire pedagogică (de exemplu: ingineri, economişti, jurişti).

La acest program de formare au participat profesorii ce predau ştiinţe socio-umane la

liceu. Este de apreciat entuziasmul şi disponibilitatea cadrelor didactice care au în mod evident şi

alte obligaţii legate de activitatea lor profesională şi de familie, de a-şi dedica timpul liber

studiului aspectelor de psihopedagogie. Seriozitatea cu care au abordat obligaţiile ce au decurs

din programul de formare la care s-au înscris, au condus la obţinerea unor note peste 5 la

examenul de titularizare din 2008, dobândind astfel statutul de personal suplinitor calificat, iar

pentru 2009 se simt mult mai pregătiţi pentru abordarea subiectelor de metodică propuse la

examen. Acest proiect a dus la un progres vizibil în cadrul pregătirii profesionale, dar a dat

ocazia profesorilor să vină în contact cu discipline noi, pe care nu le-au studiat în timpul

facultăţii.

Este dificil ca un cadru didactic ce predă discipline socio-umane să-şi acopere catedra

predând o singură disciplină, datorită faptului că în judeţul Prahova, majoritatea grupurilor

şcolare au profil tehnologic, unde aceste discipline se studiază doar o oră pe săptămână sau unele

începând de anul şcolar trecut chiar au dispărut (de exemplu: filosofia) din planul cadru.

Chiar şi cadrele didactice titulare sunt obligate să predea şi alte discipline pentru care nu

au pregătire universitară (de exemplu, un profesor de pedagogie predă şi disciplina logică şi

argumentare) sau au catedră formată în două, trei sau chiar patru şcoli.

Prin urmare, se impune o conversie profesională, ca o şansă de a îmbunătăţi formarea şi

parcursul profesional.

Planificarea resurselor umane derivă din rezultatele obţinute în urma proiectării

posturilor. Nevoia de planificare este dată de asigurarea din timp a personalului necesar şcolii,

previzionat în funcţie de dezvoltarea anticipată a evoluţiei acesteia, de preîntâmpinarea

dezechilibrelor generate de lipsa personalului necesar sau a supraefectivelor de personal în raport

cu nevoile unităţilor, de necesitatea unei perspective clare de dezvoltare a resurselor umane

existente deja în şcoală, a dezvoltării personalităţii profesionale a fiecărui angajat.3

3 Rusu, C., Gheorghe, I.,Managementul resurselor umane, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2004, p.69

Fluxurile de absolvenţi ai învăţământului universitar care se îndreaptă spre cariera

didactică sunt întâmplătoare. Potenţialii candidaţi au aşteptări divergente, activitatea din

învăţământ constituind una din alternative, de cele mai multe ori ori plasată în zona secundară.

Planul de măsuri propus pentru înlăturarea situaţiilor problematice cuprinde următoarele

acţiuni gândite la nivelul I.S.J.Prahova:

1. întocmirea unei baze de date la începutul fiecărui an şcolar care să conţină date despre

personalul didactic nou încadrat (facultatea absolvită, specializarea, disciplinele pe care le predă

în anul şcolar în curs, cursuri de formare continuă la care s-au înscris la nivelul C.C.D. Prahova,

universităţi sau alte instituţii abilitate);

2.constituirea unor comisii de specialitate care au rolul de a asigura consultanţă

psihopedagogică profesorilor debutanţi;

3, monitorizarea permanentă a profesorilor debutanţi de către profesorii metodişti stabiliţi la

nivelul fiecărei discipline socio-umane;

4. înscrierea profesorilor debutanţi şi suplinitori la cursuri de formare continuă în scopul

perfecţionării pregătirii metodice, psihopedagogice, dar şi de specialitate;

5.asistenţe la ore în vederea asigurării calităţii în actul instuctiv-educativ;

6. în cadrul comisiilor metodice în şcoală, realizarea de interasistenţe;

7. participarea la cercurile pedagogice organizate semestrial în scopul schimbului de

experienţă profesională;

8. participarea la cursurile de abilitare curriculară şi didactica predării, pentru dobândirea

unui bagaj minim de cunoştinţe de metodică

9. evaluarea portofoliilor profesorilor în cadrul inspecţiilor tematice şi de tip R.O.D.I.S.

10. realizarea integrării profesionale este condiţionată de permisivitatea grupului din care face

parte, de crearea unei atmosfere de apartenenţă şi confidenţialitate.

Din cele propuse şi prezentate, putem spune că programele de reformă au propus o

schimbare în domeniul resurselor umane, insistând pe refacerea demnităţii sociale şi a

autonomiei profesionale a profesorilor, considerând intelectualul forţă a schimbării. Succesul

oricărei variante de reformă în sistemul educaţional depinde de modul în care această resursă

gânditoare îşi utilizează timpul, energia, cunoştinţele şi abilităţile.

BIBLIOGRAFIE:

1. Craiovan, Mihai Petru, Introducere în psihologia resurselor umane, Editura Universităţii,

Bucureşti

2. Cornescu, Viorel, Bonciu, Cătălina, Managementul resurselor umane, Editura Trei, Iaşi, 1999

3. Iancu, Tudor, Managementul resurselor umane în sistemul de învăţământ din România Studiu

de caz: Încadrarea cu personal didactic a unităţilor şcolare din judeţul Prahova, S.C. Tipo-Man

S.R.L., 2008

4. Iosifescu, Şerban (coord), Management educaţional, Institutul Român de Management

Educaţional, 2003, vol.II

5. Manolescu, Aurel, Managementul resurselor umane, Editura Economică, Bucureşti, 2001

6. Păun, Emil, Şcoala-abordare socio-pedagogică, Editura Polirom, Iaşi, 1999

7. Păuş, Aura Viorica , Comunicare şi resurse umane, Editura Polirom, Iaşi, 2006

8. Rusu, Corneliu, Gheorghe, Ileana, Managementul resurselor umane, Editura Tribuna

Economică, Bucureşti, 2004