prefata la 'pranzul dezvelit' a lui william burroughs

4
Nota traducătorului-cuvînt înainte: Cuvînt înainte WILLIAM BURROUGHS ESTE UN PERSONAJ intrat în mitologia culturală a ultimei jumătăţi de veac. Aura asociată numelui său este efectul unei opere literare mai mult decît remarcabile, dar şi al unei biografii puţin obişnuite, ambele putînd fi caracterizate, în modul cel mai succint cu putinţă, prin proximitatea cu o limită sau - pentru cei care preferă substantivele cu articol hotărît şi majusculă - cu Limita. Este foarte probabil că fiecare creaţie artistică majoră poate fi descrisă astfel; în cazul scrierilor şi vieţii lui Burroughs, cuvîntul "limită" corespunde însă unor elemente imediat vizibile şi concrete. Dependent, mulţi ani la rînd, de opiacee şi experimentator - în spiritul vremurilor şi, în parte, anticipînd căutările şi "eliberarea" spirituală din America anilor 1960-'70 - a aproape tot ce se poate imagina în materie de stupefiante, Burroughs s-a confruntat, la primele sale cărţi, cu ameninţarea directă a interdicţiei. Dacă Junkie , roman semiautobiografic publicat prin strădaniile lui Allen Ginsberg (într-o ediţie împănată cu "delimitările" editorului şi vîndută la pachet cu memoriile unui ex-agent de la narcotice), nu a stîrnit reacţii notabile, Naked Lunch , apărută în America în 1963 (la patru ani după editarea sa la Paris), a fost obiectul unui proces considerat ultima acţiune importantă de cenzură din Statele Unite împotriva unei lucrări literare. În cuvintele unui istoric al cazului, Michael Barry Goodman, Naked Lunch şi-a dobîndit însuşirea unică de a fi fost ultima lucrare literară cenzurată de academie, de poşta americană, de serviciile vamale ale S.U.A. şi de autorităţile statale şi locale". Contemporan, prieten şi părtaş în diverse proiecte cu marile figuri literare ale generaţiei beat, William Burroughs nu poate fi încadrat întru totul în acest curent. Împreună cu Kerouac, Ginsberg şi ceilalţi autori cuprinşi sub această denominaţie, el a premers mişcările contestatare din deceniul şapte al secolului trecut. Rock-ul va înlocui, pentru generaţia hippie, jazzul preferat de beatnici, iar filmul va avea, pentru tinerii de la Woodstock, un impact mai puternic decît literatura. Dar William Burroughs îşi va redobîndi, în deceniul următor, în paralel - oarecum paradoxal - cu asimilarea sa de către establishement-ul academic, poziţia de figură marcantă a contraculturii, fiind revendicat ca "părinte spiritual" inclusiv de mişcarea punk. Interesat de mituri şi de experienţe religioase ale unor civilizaţii apuse sau din afara spaţiului occidental, Burroughs nu a împărtăşit, însă, entuziasmul scriitorilor beat faţă de spiritualitatea Zen. Ca şi la Kerouac, părţi importante din opera sa au ca punct de pornire elemente vădit biografice, dar acestea sînt cel mai adesea translatate într-o dimensiune suprarealistă sau fantastică, potrivit unui tipar specific. Scandalul stîrnit de Naked Lunch la publicarea sa în S.U.A. nu trebuie pus, totuşi, neapărat pe seama unor mentalităţi retrograde ori a unei pudori excesive, rezistentă în epocă. Unele pasaje din carte cuprind realmente scene la limita suportabilului, chiar şi pentru minţile şi stomacurile exersate şi tolerante. În sens tehnic, dacă se poate spune aşa, unele dintre ele sînt, într-adevăr, obscene. Dacă, prin absurd, categoria "Interzis celor sub 80 de ani", indicată drept summum al obscenităţii de unul dintre personajele- copii din Orbitor al lui Mircea Cărtărescu, ar exista altcumva decît într-o imaginaţie de personaj literar, atunci aceste pasaje din Prînzul dezgolit ar putea candida cu succes la o asemenea încadrare. Scrierea romanului a însemnat, pentru Burroughs, conform propriei mărturii, "să elimin educaţia, background-ul meu din Middlewest o dată pentru totdeauna. Este o problemă de catarsis, un loc în care spun lucrurile cele mai oribile care îmi vin în minte (...) cele mai oribile, mai scîrboase, groaznice şi zîmbitoare posturi cu putinţă". În propria sa Introducere-depoziţie , el va avertiza cu privire la faptul că romanul este "brutal, obscen şi dezgustător", fapt explicat prin tema cărţii -

Upload: contscribd11

Post on 11-Nov-2015

3 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

fgj

TRANSCRIPT

Nota traductorului-cuvnt nainte:

Cuvnt nainte

WILLIAM BURROUGHS ESTE UN PERSONAJ intrat n mitologia cultural a ultimei jumti de veac. Aura asociat numelui su este efectul unei opere literare mai mult dect remarcabile, dar i al unei biografii puin obinuite, ambele putnd fi caracterizate, n modul cel mai succint cu putin, prin proximitatea cu o limit sau - pentru cei care prefer substantivele cu articol hotrt i majuscul - cu Limita. Este foarte probabil c fiecare creaie artistic major poate fi descris astfel; n cazul scrierilor i vieii lui Burroughs, cuvntul "limit" corespunde ns unor elemente imediat vizibile i concrete.

Dependent, muli ani la rnd, de opiacee i experimentator - n spiritul vremurilor i, n parte, anticipnd cutrile i "eliberarea" spiritual din America anilor 1960-'70 - a aproape tot ce se poate imagina n materie de stupefiante, Burroughs s-a confruntat, la primele sale cri, cu ameninarea direct a interdiciei. DacJunkie, roman semiautobiografic publicat prin strdaniile lui Allen Ginsberg (ntr-o ediie mpnat cu "delimitrile" editorului i vndut la pachet cu memoriile unui ex-agent de la narcotice), nu a strnit reacii notabile,Naked Lunch, aprut n America n 1963 (la patru ani dup editarea sa la Paris), a fost obiectul unui proces considerat ultima aciune important de cenzur din Statele Unite mpotriva unei lucrri literare. n cuvintele unui istoric al cazului, Michael Barry Goodman,Naked Lunchi-a dobndit nsuirea unic de a fi fost ultima lucrare literar cenzurat de academie, de pota american, de serviciile vamale ale S.U.A. i de autoritile statale i locale".

Contemporan, prieten i prta n diverse proiecte cu marile figuri literare ale generaiei beat, William Burroughs nu poate fi ncadrat ntru totul n acest curent. mpreun cu Kerouac, Ginsberg i ceilali autori cuprini sub aceast denominaie, el a premers micrile contestatare din deceniul apte al secolului trecut. Rock-ul va nlocui, pentru generaia hippie, jazzul preferat de beatnici, iar filmul va avea, pentru tinerii de la Woodstock, un impact mai puternic dect literatura. Dar William Burroughs i va redobndi, n deceniul urmtor, n paralel - oarecum paradoxal - cu asimilarea sa de ctre establishement-ul academic, poziia de figur marcant a contraculturii, fiind revendicat ca "printe spiritual" inclusiv de micarea punk.

Interesat de mituri i de experiene religioase ale unor civilizaii apuse sau din afara spaiului occidental, Burroughs nu a mprtit, ns, entuziasmul scriitorilor beat fa de spiritualitatea Zen. Ca i la Kerouac, pri importante din opera sa au ca punct de pornire elemente vdit biografice, dar acestea snt cel mai adesea translatate ntr-o dimensiune suprarealist sau fantastic, potrivit unui tipar specific.

Scandalul strnit deNaked Lunchla publicarea sa n S.U.A. nu trebuie pus, totui, neaprat pe seama unor mentaliti retrograde ori a unei pudori excesive, rezistent n epoc. Unele pasaje din carte cuprind realmente scene la limita suportabilului, chiar i pentru minile i stomacurile exersate i tolerante. n sens tehnic, dac se poate spune aa, unele dintre ele snt, ntr-adevr, obscene. Dac, prin absurd, categoria "Interzis celor sub 80 de ani", indicat drept summum al obscenitii de unul dintre personajele-copii dinOrbitoral lui Mircea Crtrescu, ar exista altcumva dect ntr-o imaginaie de personaj literar, atunci aceste pasaje dinPrnzul dezgolitar putea candida cu succes la o asemenea ncadrare. Scrierea romanului a nsemnat, pentru Burroughs, conform propriei mrturii, "s elimin educaia, background-ul meu din Middlewest o dat pentru totdeauna. Este o problem de catarsis, un loc n care spun lucrurile cele mai oribile care mi vin n minte (...) cele mai oribile, mai scrboase, groaznice i zmbitoare posturi cu putin". n propria saIntroducere-depoziie, el va avertiza cu privire la faptul c romanul este "brutal, obscen i dezgusttor", fapt explicat prin tema crii - dependena, considerat "problema de sntate numrul unu a omenirii".

Unul dintre argumentele cele mai comune folosite pentru justificarea nclcrii, n art, a unor tabuuri face parte din familia luinihil humani alienum puto: altfel spus, legitimitatea reprezentrii este derivat din faptul c este vorba de "lucruri care fac parte din via". Burroughs pare s mizeze, ns, tocmai pe neomenescul unor imagini. Un alt argument pune n balan msura "atentrii la moravuri" i valoarea estetic. Dac se pune problema unei cenzurri pe motiv de obscenitate, atunci este nendoielnic c, aa cum a stabilit n 1965 Curtea Suprem a Statului Massachusetts,Naked Lunchare o valoare literar i, implicit, social "compensatorie". Argumentul real vizeaz ns lipsa de temei a tabuurilor i, n general, a restriciilor n art. Nu doar tot ce e omenesc, ci tot ce e imaginabil este legitim ntr-o creaie artistic (desigur, cu amendamentul restrngerii, acolo unde e necesar, la un auditoriu adult) - valoarea, cert n cazul de fa, nefiind, din acest punct de vedere, un criteriu decisiv. Pe ct de ridicole snt tentativele de cenzur, pe att de semnificativ - i meritoriu - rmne totui, aa cum remarca Norman Mailer la procesul din 1965, faptul cNaked Luncha putut s fie publicat i acceptat, pn la urm, n Statele Unite.

Impactul pe care lectura romanului este probabil s-l aib i asupra cititorului de azi nu ine ns, integral, de limitrile unei mentaliti sau vrste culturale. Caracterul "scandalos" este, ntr-un anume sens, constitutiv scrierii lui William Burroughs. ocul inerent deriv din propensiunea general-uman spre cenzur - aici, ntr-un neles mai apropiat de acela din psihanaliz. Este vorba, n ultim instan, de contiina riscului pe care l implic perceperea, fie i doar prin intermediul artei, a sublimului sau a ororii dincolo de un anumit grad. Burroughs nsui este un model al artistului dintr-un underground definit nu (numai) prin raportarea la un context, ci ca o forma mentis peren.

Naked Lunchdezvolt o tem abordat, nJunkie, la un nivel autobiografic i descriptiv - aceea a toxicomaniei. Drogul -junk- rmne elementul central, dar Burroughs vizeaz aici, n mod vdit, un sens filozofic al dependenei. Narcodependena despre care se vorbete n carte nu funcioneaz doar ca o metafor sau un instrument al ficiunii (precum, de pild, orbirea nDespre eroi i morminteal lui Ernesto Sabato). Relaia dintre drog - n spe, opiacee - i ceilali ageni ai pierderii libertii este una de reprezentare mai curnd metonimic, dar toxicomania deine o poziie focal, ca revelator al unei risc inerent condiiei umane.

Faptul c tocmai "marf" a ajuns s desemneze n argoul autohton al drogurilor heroina apare astfel ca o ilustrare frapant a tezei din "depoziia" care deschideNaked Lunch- opiaceele snt, dup Burroughs, "marfa suprem", produsul care-i "cumpr", ia n posesie consumatorul. Convergen lexical care putea fi tema unui capitol plasat la loc de cinste ntr-un eventual "Cuvnt mpreun" despre rostirea argotic romneasc... "Marfa" apare, n acelai timp, ca agent al unei reconstrucii corporale opuse celei, arhetipale, "din duh", luminoase. Peisajul dinNaked Luncheste unul populat cu "fantome mpotmolite", apsate de gravitaie.

Naked Luncheste, de fapt, un roman despre rul tinznd spre absolut, pe care Burroughs l definete fr echivoc n relaie cu o patologie uman: dependena total. Aceasta nu e asociat cu necesitile naturale ale supravieuirii: nici nevoia de alimente i de adpost, i nici mcar patologiile obinuite care impun o medicaie constant nu reprezint o dependen n acest sens. Foamea, frigul i disfunciile organice - altele dect dependena - decurg din (sau se raporteaz la) un metabolism normal; aa cum remarc Burroughs n articolul din anex, "nevoia de insulin a diabeticului nu a fost provocat de consumul de insulin", pe cnd nevoia de morfin a dependentului este legat de nevoia "ntreinerii unui metabolism al morfinei i evitrii suferinei teribile a revenirii la un metabolism normal". Sevrajul este o stare n care subiectul nu are alternativ: "Wouldn't you?" - "Tu n-ai face-aa?" este laitmotivul din finalulIntroduceriii dinPrefaa atrofiatde la sfritul crii.

Caracterul fragmentar al crii se cuvine amintit fie i numai pentru c un avertisment n acest sens l poate feri pe cititor de o nedumerire: n afar de o serie - esenial, de altfel - de recurene, incluznd aici tema dependenei, personaje, motive i pasaje, nu exist prea multe alte elemente care s o califice drept "roman", potrivit nelesului consacrat al termenului. Factorul de legtur este naratorul, William Lee, dependent de droguri i "alter-ego" al autorului, a crui prezen este, periodic, estompat - uneori pn la dispariie -, fcnd loc discursurilor i defilrii personajelor. Fiecare capitol este o "rutin" (concept folosit de Burroughs i impus n exegeza crii), un modul de sine stttor. Feluritele indicii de "ordine n dezordine" dinNaked Lunchofer un cmp de lucru generos pentru cei aflai n cutarea unor reflectri sau prefigurri literare ale evoluiilor din tiin. Ele ngduie evocarea, mcar n virtutea poeticitii lor critice, a unor noiuni din familia "haosului determinist" i a "dimensiunilor fracionare".

O globalizare distopic, antrennd deopotriv locuitorii i relieful - o (anti)utopie n care generalizat nu e fericirea, ci anxietatea i oroarea - capt forma cea mai pregnant n "rutina" Piaa, din centrul crii: " Sngele i materia a mai multe rase, negri, polinezieni, mongoli montani, nomazi din deert, levantini poligloi, indieni - rase neconcepute i nenscute pn-acum", "case de pmnt - mongoli din zona alpin clipesc n fumul din prag - case de bambus i de tec, case de chirpici, piatr i crmid, case din Pacificul de Sud i Maori, case n copaci i n ambarcaiuni pe ru, case de lemn de cincizeci de metri adpostind triburi ntregi, case din cutii i tabl ondulat", "Fluiere de munte, jazz i bebop, instrumente mongole cu o singur coard, ambale igneti, tobe africane, cimpoaie arabe..."

Dac violena i frenezia "amoral" a unor pasaje situeaz cartea n descendena romanelor marchizului de Sade, alte fragmente i capitole - cu deosebireGrefierul DistrictualiExaminarea- evoc, limpede, un univers kafkian. Scriitura "spontan" propovduit de Kerouac cedeaz unei tentaniei manieriste, care se suprapune deja amintitei alunecri dinspre naturalism ctre fantastic i suprarealism. O ramur mai discret, dar important, a asemnrilor de familie l include pe contele de Lautreamont, personajele dinInterzoneaducnd, pe alocuri, cu nite rude de band desenat ale lui Maldoror.

Lumea pe dos, dincolo de bine i dincoace de ru, vz enorm i sim monstruos snt sintagme-cheie pentru descrierea operei lui Burroughs. Ceea ce o definete, ns, n continuarea acestora este atmosfera de carnaval apocaliptic (categorie esenial, mai trziu, n creaia muzical i poetic a lui Tom Waits, cu care Burroughs a colaborat, n anii '90, la uluitorul musicalThe Black Rider), amestecul de atroce i burlesc - expresii, n termenii aceluiai Norman Mailer, ale unui "gen de umor negru care constituie ultima mndrie a unui om nvins, mndria c nu i-a pierdut, cel puin, sarcasmul".

***

Apariia traducerii romanuluiNaked Lunchn romn, sub titlulPrnzul dezgolit, face parte dintr-o serie de recuperri, fiind, printre acestea, una pe ct de ntrziat, pe att de esenial. Orict elocin ar fi mobilizat un prefaator, chiar i n anii cei mai relaxai ai epocii trecute, pentru a travesti cartea ntr-o denunare a "decadenei" capitalismului, combinaia de violen, sex i droguri ar fi depit cu mult ceea ce putea cenzura de atunci s suporte. Publicarea ei n Romnia din timpul comunismului ar fi fost ns imposibil nu numai din cauza pudibonderiei oficiale.

Dincolo de dimensiunea "scandaloas", cartea este, prin dimensiunea ei politic, una profund antitotalitar. Mai multe fragmente cuprind descrieri ample ale unor state poliieneti i ale unor modaliti i sisteme de subjugare, fizic i mintal, a indivizilor. Acestea ilustreaz preocuparea lui Burroughs pentru problematica, universal, a controlului. Jonciunea cu tema toxicomaniei este realizat prin ideea "dependenei de control", a nevoii patologice de manipulare.Naked Lunchdobndete astfel o subversivitate apropoape inerent, care transcende, metaideologic, sistemele i regimurile particulare. n acest punct poate fi amintit i teza lui Burroughs despre limbaj, exprimat n apoftegmaticulWord is a virus- "Cuvntul e un virus". Confirmare deturnat i ironic a ideii chomskiene privind reducerea lingvisticii la biologie...

Aruncnd o lumin n aceast acumulare care las puin loc pentru senintate i speran, ultimele cuvinte ale lui William Seward Burroughs, notate la 30 iulie 1997, ncheie preambulul primei ediii romneti a acestei mostre de "literatur a riscului":

"Nu exist nelepciune, experien, nimic de felul sta, ultime, ndeajuns. Nici un Sfnt Graal, nici un Satori final, nici o soluie. Doar conflict.

Singurul lucru care poate rezolva conflictul este iubirea, aa cum am simit pentru Fletch i Ruski, Spooner i Calico. Iubirea pur. Ceea ce simt pentru pisicile mele din trecut i de acum.

Iubirea? Ce e asta?

Cel mai natural analgezic care exist.

IUBIREA."