preambul epistemologic

7/21/2019 Preambul Epistemologic

http://slidepdf.com/reader/full/preambul-epistemologic 1/5

Preambul (didactico-) epistemologic; paradigme lingvistice ale secolului XX

[ părţile în albastru NU pot constitui/ nu pot face parte din subiecte la examen; în schimb, tot ce apare în negru este materie "examinabilă"]

câteva idei preliminare ----------------------------------------------------------------------------------------------------

studenţii sunt rugaţi să înţeleagă specificitatea acti!ităţii/ "muncii" care li se !or solicita în mediul uni!ersitar, întruct!a

deosebite faţă de cele din liceu# Uni!ersitatea e în mult mai mică măsură un loc în care se însu$e$te %oarecum mecanic& unansamblu de "materii" a$a cum au fost ele predate de către profesor %uneori chiar în termenii $i formulările de la predare& $i,mult mai mult, locul unui efort personal de orientare'cercetare# (rientarea presupune, în timp, cel puţin, stabilirea de priorităţi,alegerea unui cmp disciplinar mai restrns $i concentrarea tuturor eforturilor de în!ăţare/ căutare/ lectură "independentă",suplimentară către direcţia aleasă# )ai mult dect att, pe măsură ce se a!ansea*ă în Uni!ersitate %către )aster, e!entualdoctorat $i studii post'doctorale& scade ponderea simplei "în!ăţări" $i cre$te mult cea a cercetării $i producţiei $tiinţifice%elaborare de lucrări/ texte proprii& pe o direcţie/ către subiecte, $i ele, tot mai clar preci*ate#

procesul sau necesităţile descrise mai sus decurg $i ele din natura profundă a $tiinţei# +istemul de predare din ciclul preuni!ersitar putea duce la sentimentul potri!it căruia cunoa$terea $tiinţifică e definiti!ă, încheiată %măcar cu ctă!a !reme&înainte ca profesorul să intre la clasă $i să o expună sistematic, iar "datoria" ele!ului ar fi să în!eţe, pur $i simplu, cum staulucrurile# n fapt, cercetarea $i descoperirile $tiinţifice nu încetea*ă niciodată; mai mult, în orice moment al oricărei disciplineexistă di!erse teorii $i curente metodologice aflate în dispută sau chiar concurenţă; pe scurt, $tiinţa ade!ărată se află mereu "pe

drum", în plină autoconstituire sau re!i*uire'de'sine, iar sa!antul autentic trebuie, de la un moment dat, să participe acti! la!iaţa/ e!oluţia $tiinţei sale#

consecinţa directă, practică a lucrurilor spuse mai sus- în primul semestru al primului an, examenul de final !a a!ea, încă, oimportantă parte de testare a acumulării de cuno$tinţe %o grilă&# +tudenţii sunt însă rugaţi să acorde importanţă $i subiectului"mare" de examen %unde li se !a cere să de*!olte/ comente*e o temă ce!a mai largă de la curs sau seminar&# .ar în raportarea propriu'*isă la acest subiect, studenţii trebuie să $tie că repetarea %orict de corectă& a formulărilor date "de'a gata", la curs, decătre profesor !a fi mult mai puţin apreciată dect de*!oltarea, cu cu!inte, idei $i păreri proprii %dar, fire$te, în cuno$tinţă decau*ă& a temei#

preambul epistemologic ----------------------------------------------------------------------------------------------------

pistemologia contemporană este acea $tiinţăcare studia*ă cunoa$terea $tiinţifică în general,stabile$te ierarhii $i conexiuni între di!erseleteorii, metode $i discipline $tiinţifice, oferindtotodată criteriile fundamentale de ade!ăr/!aliditate ale di!erselor producţii %"texte"&$tiinţifice# n epistemologie, ca în toate celelalte$tiinţe, există opinii di!ergente $i teoriiconcurente ' dominantă rămnnd, pnă în *iuade a*i, tradiţia $tiinţifică a po*iti!ismului0#pistemologia care stă, însă, la ba*a studieriidisciplinelor ling!istice în ca*ul nostru %nu doar1acultatea de 2itere din 3lu4, ci în generalfacultăţile "umaniste"& este asumatantipo*iti!istă5; ea pleacă de la diferenţiereafundamentală a 6 tipuri principale de obiecte alecercetării $i, în consecinţă, a 6 "moduri" diferitede a concepe $tiinţa, ade!ărul $tiinţific $i po*iţionarea sa!antului faţă de uni!ersulin!estigat#

0 7rincipalele trăsături pe care această paradigmă epistemologică le impune $tiinţei ar fi- 0& acceptarea doar a acelor date obiectuale care re*ultă din

percepţie, măsurare, experimentare empirică $i 5& tratarea respecti!elor date cu mi4loace matematice, logice, calculatorii# +tudenţii pot găsi resurseelectronice pentru o e!entuală in!estigare pe cont propriu a acestor teorii aici- http-//888#britannica#com/9chec:ed/topic/<0=>?/positi!ism;http-//plato#stanford#edu/entries/!ienna'circle/ ' iar pentru o "primă" iniţiere nici @i:ipedia nu e de dispreţuit#5 A# ugeniu 3o$eriu, Lecţii de lingvistică generală, d# Brc, 3hi$inău, 5CCC ' capitolele 5 %Ideologia pozitivistă în lingvistică&, 6 %ntipozitivismul&$i %Lingvistica între pozitivism !i antipozitivism&#

ugeniu 3o$eriu, în "iloso#ia limba$ului, !ol Prelegeri !i con#erinţe, d#

" DEtiinţa nouăD este la Aico $tiinţa sau $tiinţele culturii, pe care el le concepe pe ba*adistincţiei între trei feluri de obiecte [F], $i anume- 0# (biecte numai formale, asupracărora a!em o siguranţă, în perceperea lor domnind certitudinea, însă care nu au fiinţăîn afara cunoa$terii noastre# 3a forme pure, acestea nu au ade!ărul lor propriu, eleneaflndu'se altunde!a în afara con$tiinţei /###/# 3nd desene* un pătrat, de exemplu, eufac un act cultural, căci !reau să'l dau altora ca exemplu pentru o anumită formă; 5#(biectenaturale, care se pre*intă în lume cu substanţa lor; aceste obiecte au ade!ărullor pe care'l putem constata, dar cu pri!ire la care nu a!em siguranţă, nu deţinem nimiccertum, fiindcă nu le facem noi, nu $tim cu ce intenţii au fost făcute# 3nd leinterpretăm ca fiind făcute de cine!a, nu mai facem $tiinţă, ci facem mitologie#)itologia este interpretarea naturii ca $i cum ar fi cultură $i este ea însă$i o formă aculturii; 6# (biecte culturale, care sunt obiecte formale, în sensul că le facem noi; ele se

află în con$tiinţa noastră, dar le $i construim în lume, dndu'le o substanţă, asemeneaaceleia a obiectelor naturale# Bcestea sunt însă obiecte la care substanţa este aleasă,determinată de formă pnă în cele mai mici amănunte [F]# Bde!ărul $i siguranţa%verum et certum& coincid [în ca*ul obiectelor culturale], fiindcă aceste obiecte /###/ lefacem noi, atribuindu'le noi un ade!ăr care este al lor; $i mai $tim $i care este intenţianoastră# Bceste trăsături se aplică, după Aico, $i la limba4, căci $i limba4ul este operă,faptă creatoare# 7rin aceasta limba4ul î$i dobnde$te autonomia sa# l poate fi utili*at pentru a comunica, pentru a !orbi despre lucruri, dar este el însu$i o creaţie, o operă, unmod de a cunoa$te; este un mod de cunoa$tere intuiti!ă, de cunoa$tere a uni!ersaluluiîn faptul indi!idual# 3a operă indi!iduală, un cu!nt conţine uni!ersalul#"



5

Gripartiţia obiectelor $i a $tiinţelor pe care o pre*entăm în continuare îi aparţine, ca formulare contemporană, lui ugeniu3o$eriu, dar acesta $i'i asumă ca antecesori pe Hiambattista Aico %cu a lui %cienza &uova din 0<5?& $i, la origine, peBristotel# 3onform acestuia din urmă %!#, în principal, "izica' .., 5&, trebuie să deosebim între 6 tipuri fundamentale delucruri/ obiecte ale cunoaIterii# 3riteriile de deosebire ale acestor tipuri sunt multiple6# )ar$nd mai cu seamă pe criteriulcontribuţiei pe care forma %morphé&, respecti! substanţa, materia %hylé& o aduc în constituirea obiectelor, 3o$eriu susţine' în de*!oltarea teoriilor celor doi autori pomeniţi mai sus ' că ar trebui să recunoa$tem, astă*i, posibilitatea/ existenţa a 6feluri de $tiinţă-

obiecte/ $tiinţe naturale [ţinnd, la Bristotel, dedomeniul physis]- cele în care materia e dominantă$i î$i determină forma# n raport cu aceastăcategorie, po*iţia omului %contemporan& de $tiinţăar trebui să fie următoarea- el se află întotdeauna înafara fenomenelor %nu le cunoa$te "dinăuntru", cum,!om !edea, se întmplă, cel puţin în oarecaremăsură, în celelalte două ca*uri&; în consecinţă, elurmăre$te constantele lor de manifestare, stabile$teregularităţile $i, la ni!el teoretic, emite ipote*edespre legile aflate în spatele obiectelor, relaţiilordintre acestea, e!enimentelor# Bceste ipote*e

trebuie însă considerate întotdeauna non'definiti!e, perfectibile la infinit în funcţie att de capacitatealor explicati!ă, ct mai ales de cea predicti!ă#+implificnd mult lucrurile, se poate spune căexistă o testare continuă a !alidităţii/ funcţionăriiipote*elor în raport cu fenomenele constatateexperienţial %în "natura" însă$i& sau experimental%în laborator&# Buguste 3omte definea sarcinaacestui tip de $tiinţe în următorii termeni- savoir

pour prévoir, afin de pouvoir %obser!ăm/ examinămfenomenele trecute $i pre*ente cu scopul de a le pre!edea pe cele !iitoare, iar ambiţia maximă a

$tiinţei ' $i, mai ales, a tehnicii ba*ate pe ea ' e ceade a prelua controlul fenomenelor, de a le produce$i instrumenta în a!anta4ul omului&#

obiecte/ $tiinţe matematice sau logic-#ormale [laBristotel, domeniul tà mathémata]- în acest teritoriuobiectual materia/ substanţa "palpabilă" nu 4oacănici un rol J în termenii no$tri de a*i, acesteobiecte există în mod exclusi! în mintea/ gndireaumană# [+tudenţii sunt rugaţi să'$i amintească primele probleme de geometrie- congruenţatriunghiurilor nu se putea !erifica "empiric", prinsuprapunerea figurilor desenate, era ne!oie de o

demonstraţie raţională; aceasta înseamnă că, de$iuneori desenăm pentru a da un tip de intuiti!itate/ perceptibilitate obiectelor, legile care le domină nusunt specifice acelor "lucruri" pe care le'am desenat,ci au un caracter "abstract" sau teoretic $i ascultă decoerenţa ansamblului $tiinţei în general]# +inguraregulă de neîncălcat, într'o astfel de $tiinţă

6 Bristotel însu$i insistă, propriu'*is, asupra a două criterii de subclasificare- a) a!em mai înti diferenţierea între obiectele aflate în mi$care %obiectetemporale& $i cele imuabile %situate în afara timpului&, iar în domeniul primelor se aplică $i b) separaţia dintre lucrurile care î$i au sursa repausului sau ami$cării %schimbării& în ele însele $i cele care trebuie influenţate din afară pentru a se schimba# 7rima dihotomie expusă mai sus duce la diferenţierea între

obiectele fi*ice, de artă $i me$te$ug %care sunt în timp& pe de o parte, $i cele matematice %aflate în afara timpului&, pe de alta# 3el de'al doilea criteriu ducela separarea între obiecte naturale $i obiecte artificiale ' !e*i fragmentele aristoteliene citate supra, în chenar#

7e de o parte, filosofia antică nu cuno$tea/ nu opera cu noţiunea de subiect sau eu în sensul modern $i contemporan al termenului; pe de altă parte, înaristotelism %spre deosebire de filosofia platoniciană, unde .deile eterne $i perfecte erau i*olate într'un cer separat& formele sunt încarnate/ manifestate înobiecte, dar pot fi separabile %"abstrase"& pentru necesităţile cunoa$terii matematice#

[1ragmente din Bristotel, artea a II-a a "izicii-

cap * + K0# "7rintre fiinţările pe care le !edem, unele există prin simplanatură, iar altele sunt produse de cau*e diferite#" K6# "/###/ fiinţele naturale poartă toate în ele însele un principiu al mi$cării sau al repausului, fie că pentru unele această mi$care se produce în spaţiu, fie că pentru altele pentrualtele e !orba de o mi$care de de*!oltare sau distrugere, sau pentru altele edoar o modificare calitati!ă# Limpotri!ă, un pat, un obiect de îmbrăcămintesau oricare alt lucru analog nu au ele însele, în măsura în care le raportăm laun tip anume de mi$care $i în măsura în care sunt produse ale artei, nici otendinţă specială de a se schimba#" K># [n ce pri!e$te obiectele de artă saume$te$ug] "nu există nici măcar unul, între acestea, care să aibă în sine principiul care îl face să fie ceea ce este# Lar pentru unele principiul e în altefiinţe, este exterior, de exemplu o casă $i tot ceea ce e făcut de mna omului#7entru altele, principiul se manifestă în interior; însă ele nu îl deţin prinesenţă, ci e !orba de cele care de!in prin accident sursa propriei lormi$cări#"[exemplul tipic- medicul se poate !indeca pe sine însu$i, adică poate acţiona din interior asupră'$i, dar nu face aceasta ca simplu om sau pacient, ci ca medic; coincidenţa existenţei sale cu capacitatea de a se trata eaccidentală] K= "1iinţele sunt naturale $i au o natură atunci cnd ele posedă principiul pe care tocmai l'am definit; $i ele sunt toate substanţiale, fiindcănatura este întotdeauna un subiect $i se găse$te întotdeauna într'un subiect#"[important- noţiunea de subiect nu trebuie luată cu înţelesul ei modern ' deeu, indi!id uman etc; pentru filosofia antică, orice lucru care re*idă în sineînsu$i este un subiect ' de ex# omul sau copacul sunt subiectele predicaţiilorde tipul înalt, subţire etc# ' n.m. C.V.] K06 [Bntiphon afirmă că] "dacă amînfige un pat în pămnt, iar putre*iciunea ar a!ea destul de multă putere pentru a mai crea un mugure, nu patul este cel care se reproduce, ci lemnul 'fiindcă primul [patul] e doar accidentul, adică o dispo*iţie materială care econformă regulilor artei, pe cnd celălalt [lemnul] e substanţa ade!ărată carerămne###"

cap , + K0# "Lupă ce am parcurs toate accepţiile cu!ntului DnaturăD, trebuiesă spunem acum în ce diferă studiul matematicii faţă de cel al fi*icii; căcicorpurile naturale au suprafeţe, !olume, linii $i puncte care sunt obiectele particulare ale cercetării matematicianului#" K# "Btunci cnd studia*ăsuprafeţele, liniile $i punctele, matematicianul nu se ocupă de acestea ca delimite ale unui corp natural, $i nu se interesea*ă de proprietăţile care ar puteasă le aparţină accidental în măsura în care ele se ata$ea*ă unor fiinţări reale[unor corpuri concrete]- astfel el poate să abstragă aceste noţiuni, pe careinteligenţa [intelectul] le separă fără greutate de mi$care###" K?# "2a fel faccei care susţin sistemul ideilor [teoria formelor], chiar dacă nu'$i dau seamade asta, căci ei abstrag din lucrurile fi*ice, care sunt mult mai puţinsusceptibile de abstracţie dect cele matematice#" K># "Bcest lucru de!ine

perfect clar, cnd facem efortul de a compara definiţiile acestor lucruri $i aleaccidentelor lor# Bstfel, parul $i imparul, dreptul $i curbatul $i, dintr'un alt punct de !edere, numărul, linia, figura pot exista fără mi$care, în !reme celucruri cum sunt carnea, osul, omul, nu pot fi concepute fără mi$care#" K06# "Bstfel, artele lucrea*ă asupra materiei; unele o utili*ea*ă pur $i simplu,în !reme ce altele o prelucrea*ă att ct se poate pentru a ser!i scopurilornoastre; iar noi folosim aceste lucruri ca $i cnd ele n'ar exista dect în!ederea noastră, pentru că în cele din urmă $i noi suntem un fel de scop#"



Introducere în. Lingvistica generală + anul I' semestrul I + ,/*0-,/*1 + "acultatea de Litere' 233' lu$-&apoca

6

%propriu'*is, într'un asemenea sistem închis de gndire $i calcul- de ex# geometria euclidiană, sau aritmetica în ba*ă0C& e cea a coerenţei/ noncontradicţiei interne#

obiecte/ $tiinţe culturale [pentru !echii greci, domeniul techné J artă $i me$te$ug, fără deosebirea marcată pe careastă*i suntem obi$nuiţi s'o operăm între acestea]- ele sunt, dacă putem spune astfel, duale; pe de o parte, au o materie perceptibilă, palpabilă, care le face intersubiecti!e %accesibile oamenilor, indi!i*ilor, eurilor J fiecare diferit, singular J care se raportea*ă la ele&; dar importantă este forma care le'a fost conferită prin acti!itate umană/ ideea care le

configurea*ă, $i care e dominantă $i decisi!ă# 7o*iţionarea pe care trebuie să $i'o asume sa!antul e $i ea dublă- fi*ic!orbind, ne situăm în afara ansamblului material al obiectului ' o carte, un tablou, chiar o piesă mu*icală înconstituţia ei propriu'*is sonoră; dar in!estigarea spirituală presupune a ne pune întrebări pri!itor la ideea, mesa4ul,conţinutul pe care opera le exprimă ' nu neapărat în intenţia autorului?, dar măcar în propria noastră înţelegere# 3ualte cu!inte, obiectele culturale se abordea*ă $i "dinăuntru" ' 3o$eriu spune că dacă, spre exemplu, cărţile ar fi simpleobiecte fi*ice, le'am compara între ele cntărindu'le; or, noi le interpretăm, e!aluăm etc# [Nai!, dar corect spunndlucrurile- atunci cnd citim începutul romanului ".on" de 2i!iu Mebreanu ne găsim în acela$i timp în afara %coperţilor&cărţii, dar $i pe drumul care intră în sat, cu descrierea căruia se deschide $i închide naraţiunea#]

poziţia (epistemologică a) lui 4ugeniu o!eriu ------------------------------------------------------------------------

pentru acest ling!ist, iniţiator al curentului $tiinţific numit ling!istică integrală/ integralism ling!istic, disciplina pe care ostudiem în acest semestru se încadrea*ă printre $tiinţele culturii, fiindcă limba4ul este %în sensul definit mai sus& un obiectcultural# Louă trăsături importante ' care caracteri*ea*ă întregul grup de $tiinţe> ' se aplică în primul rnd ling!isticii-

* obiectele $i e!enimentele de care se ocupă această $tiinţă sunt pre*ente material'intersubiecti! [au*im cu!intele,!edem propo*iţiile tipărite într'o carte etc#], dar trebuie luate în considerare în primul rând ca purtătoare de mesaj,impregnate de subiecti!itate### cu alte cu!inte nu le pri!im doar din afară, făcnd ipote*e, ci dinăuntru, ca %!irtuali sauactuali& producători; fundamentul cercetării nu îl !or constitui ipote*ele noastre despre limba4, ci intuiţiile $i cuno$tinţelecu a4utorul cărora noi în$ine facem limba4ul să fie- !om cerceta, studia, descrie propria noastră competenă lin!vistică#

, cau"alitatea cea mai importantă care determină

evoluia fenomenelor e cea finală# 2und în considerarecelebra listă a cau*elor aristoteliene- cau*a materială %co'

pre*entă&, cau*a formală %eternă&, cau*a eficientă %acţiunea care a determinat existenţa $i starea obiectului,aflată în trecut& $i cau*a finală %scopul&, trebuie să ţinemcont că în ling!istică $i toate celelalte $tiinţe întrebareafundamentală cu care trebuie să lucrăm nu este niciodată"din ce moti!" sau "în ce condiţii", ci "cu ce finalitate/teleologie/ scop" Le altfel, Bristotel însu$i insista că,atunci cnd există toate cele cau*e, cea finală le domină pe toate celelalte [exemplul casei- cau*a materială suntcărămi*ile, lemnul etc; cau*a formală e proiectularhitectural; cau*a eficientă sunt *idarii, tmplarii, mai precis acţiunea lor; cau*a finală e locuirea, iar aceasta din

urmă %faptul că !rem să locuim, felul cum !rem sălocuim, spaţiul unde !rem să stăm etc#& le determină/"reglea*ă" pe toate celelalte]#

? Lacă la începuturile hermeneuticii moderne %1#L## +chleiermacher& se insista asupra acestei sarcini %să reconstituim, în măsura posibilului, "gndul" $iscopul care au stat la originea redactării/ reali*ării operei de către autorul său, pe măsură ce ne apropiem de *iua de a*i se recunosc dificultăţile inerenteunui astfel de de*iderat# Bstfel, un O#H#Hadamer !a caracteri*a lectura/ interpretarea în termenii fu"iunii de ori"onturi- ori*ontul de semnificaţii al operei

%$i autorului& se întlne$te cu cel al persoanei interpretatoare %cititor& într'un ori*ont mai larg, non'metodic, !irtual dialogic, al interpretării#> Bceastă categorie epistemologică/ aceste $tiinţe poartă, în mod tradiţional, di!erse denumiri, cele mai u*itate fiind- $tiinţe ale omului/ $tiinţe umaniste,$tiinţe ale spiritului %#eistes$issenschaften în sensul iniţiat de @ilhelm LiltheP&, $tiinţe ale culturii#

[1ragmente din Bristotel, artea a II-a a "izicii-

cap 5 + K5# ")ai înti, într'un prim sens, numim cau*ă ceea ce se găse$te

într'un lucru $i din care el pro!ine; astfel, bron*ul este în acest sens cau*astatuii###" K6# "ntr'un alt sens, cau*a e forma $i modelul lucrurilor; cu altecu!inte este noţiunea care determină esenţa lucrurilor, $i toate genurile eisuperioare#" K# "ntr'o a treia accepţie, cau*a este principiul primar dincare pro!ine mi$carea sau repausul# Bstfel, cel care a dat sfatul să seacţione*e este cau*a actelor ce au fost îndeplinite; tatăl este cau*a copiluluisău; $i în genere, ceea ce face este cau*a a ceea ce e făcut; cel care produceschimbarea e cau*a schimbării produse#" K?# "n ultimul rnd, cau*aînseamnă finalitatea, scopul; $i ea constituie atunci Dpentru ceD'ul lucrului#Bstfel, sănătatea este cau*a plimbării# Le ce se plimbă cine!a Noirăspundem- pentru a'$i păstra sănătatea# /###/ Got în acest sens numim cau*etoţi intermediarii care contribuie la atingerea scopului urmărit, după ce un altlucru a început mi$carea# Le exemplu, dieta $i purgaţia sunt cau*eleintermediare ale sănătăţii, tot a$a cum sunt remediile sau instrumentelechirurgului# n cele din urmă, toate acestea concură la scopul pe care ni'l

propunem; $i singura diferenţă între toate acestelucruri e că unele sunt acte,iar celelalte simple mi4loace# "



de#iniţie preliminară --------------------------------------------------------------------------------------------------------------

[această definiţie, !oit nai!ă, ser!e$te doar scopurilor momentane de "declan$are" a informării despre domeniu ' cum!om !edea de îndată, di!erse curente $tiinţifice înţeleg în mod diferit fenomenul limba4ului.

LI&67I%8I 9 !tiinţa care se ocupă cu mani#estările limba$ului verbal-articulat' uman' căutând să identi#iceraţiunile !i să descrie modurile sale speci#ice de #uncţionare

Louă preci*ări suplimentare sunt necesare, totu$i-

0# a!em de'a face cu o disciplină accentuat teoretică, care nu poate în nici un ca* înlocui %de$i poate ordona/ facilita&efortul studenţilor de a în!ăţa diferite limbi străine %sau de a în!ăţa aprofundat/ didactic mecanismele limbii materne&#

5# ca $tiinţă autonomă, ling!istica e foarte nouă/ "tnără"# 7rimul sa!ant care a !orbit explicit despre "înfiinţarea"/specificitatea acestei $tiinţe a fost 1erdinand de +aussure, între anii 0QC<'0Q06, cnd susţinea, la Hene!a, prelegerile înurma cărora a fost publicată, în 0Q0>, prima ediţie a Cursului de lin!vistică !enerală# +aussure î$i dorea/ cerea tocmaidesprinderea acestei $tiinţe de domeniile amestecate $i neclare ale### filologiei luate în general# 1ire$te că $i înainte de+aussure a existat un studiu multidisciplinar pentru di!ersele aspecte ale limba4ului### dar despre %!oinţa de a face& ocercetare unitar'sistematică !orbim de'abia de atunci încoace, $i însu$i termenul %mai exact, sintagma& lin!vistică

!enerală a apărut doar atunci#

paradigme lingvistico-semiotice ale secolului XX -----------------------------------------------------------------

n ling!istica $tiinţifică modernă %ling!istica de după +aussure& s'au manifestat patru curente fundamentale de gndire,fiecare dintre ele criticnd, în linii esenţiale, po*iţiile teoretice $i/ sau metodologice ale celui/ celor precedent%e&# n1acultatea de 2itere<, !om studia pe larg cele "paradigme" din $tiinţa modernă a limba4ului- structuralismul, gramaticagenerati!ă, pragmatica $i integralismul# Leocamdată, oferim mai 4os cte o descriere extrem de succintă, insistnd asuprarăspunsului pe care fiecare dintre aceste $coli de gndire îl dă întrebării care este funcia fundamentală a limbajului%

%tructuralismul este primul curent teoretic %$i metodologic& al ling!isticii moderne, elaborat cu predilecţie în

deceniile ?'> ale secolului RR, însă ba*at în cea mai mare parte pe opera întemeietoare a sa!antului el!eţian1erdinand de +aussure %0=?<'0Q06&, mai cu seamă pe conţinutul lecţiilor susţinute de către acesta la Uni!ersitatea dinHene!a între 0QC>'0Q00 ' publicate postum sub titlul ours de linguisti:ue gnrale, 0Q0>#

7entru structuralism, limba4ul este în esenţă un instrument de comunicare, iar comunicarea e înţeleasă drepttransmisie codificată de informaţie# 2imba ca sistem de semne este un cod; !orbitorul/ emiţătorul face o codificare aideilor în semne ling!istice %ca dualităţi semnificat'semnificant&; acestea sunt transpuse într'un mediu/ un materialfi*ic %sunetul care circulă prin aer, prin fire telefonice, prin unde radio, prin literele tipărite pe o foaie de hrtie etc#etc#&, iar la capătul celălalt al procesului de transmisie ascultătorul/ destinatarul face decodificarea %"cite$te" semneleling!istice pe traseul in!ers, de la semnificant la semnificat&#

n aceste condiţii, sarcina ling!isticii structuraliste se re*umă la a descrie codul %limba& ' ea caută să anali*e*e $i apoisă pre*inte sistematic, taxonomic, structurile fonologice, morfo'sintactice, semantice a$a cum se găsesc ele, pe de o parte, în dicţionare $i gramatici, pe de altă parte în textele pri!ite drept entităţi gata constituite, fixe#

Lingvistica %sau gramatica& generativ-trans#ormaţională se de*!oltă cu predilecţie în +tatele Unite ale Bmericii, cuîncepere din deceniul < %mai ales prin spects o# t<e 8<eor= o# %=nta>, 0Q>?&, de către ling!istul Noam 3homs:P %n#0Q5=& $i urma$ii lui#

Lin punctul de !edere al acestei paradigme/ teorii ling!istice, limba4ul este un instrument de structurare !ramaticală

&sintactică) a !ândirii. Meferirea limba4ului la realitate, ca $i comunicarea interumană prin intermediul limba4ului nufac obiectul cercetării în acest tip de ling!istică, iar creierul %mintea& uman%ă&, sediu al competenei lin!vistice,funcţionea*ă în primul rnd un mecanism computaţional ' altfel spus, un mecanism de combinare/ permutare a unorelemente lexicale %cu!inte, morfeme, instrumente gramaticale& în structuri sintactice înnăscute#

7utem exemplifica palierele generati!, respecti! transformaţional ale gndirii/ mecanismului gramatical uman printr'ofra*ă ca 'he man $ho convinced (ohn to be eamined by a doctor $as fired* +mul care la convins pe -on să fie

< )ai cu seamă la disciplina emiotica /i /tiinele limbajului, anul ..., semestrul ..#



Introducere în. Lingvistica generală + anul I' semestrul I + ,/*0-,/*1 + "acultatea de Litere' 233' lu$-&apoca

?

eaminat de un doctor a fost concediat # 3homs:P !orbe$te despre existenţa unor structuri de adâncime %propo*iţiirelati! simple, fără combinaţii între ele& care sunt produse prin simpla luare a unor cu!inte din lexicon %dicţionarulnostru mental& $i combinarea lor în matrici sintactice elementare %de tipul cine!a'face'ce!a&- în ca*ul de faţăstructurile de adncime sunt 6- 0# un om la convins pe -on; 5# cineva la concediat pe 0acel1 om2 6# un medic la

eaminat pe -on# Bcestea, structurile de adncime sunt cele pe care propriu'*is le înţelegem ' atunci cnd ni secomunică, au*im, citim etc# propo*iţii $i fra*e complexe, noi de fapt le descompunem în structurile acestea simple; dar$i mai importantă e direcţia in!ersă, cea în care noi în$ine !enerăm astfel de structuri %prin combinarea "cu!intelor" în

"scheme" gramaticale&# nsă de cele mai multe ori nu rostim/ nu întlnim structurile acestea %simple, însă numeroase $i prin aceasta neeconomice& în !orbirea reală; pe lngă fa*a generati!ă, adineaori descrisă, noi trecem %limba4ul& $i printr'o fa*ă transformaţională- pentru exemplul dat, pasi!i*ăm relaţiile de concediere $i eaminare, înlocuim însubordonată substanti!ul omul cu pronumele care, e!ităm repetarea substanti!ului propriu .on printr'o elipsă etc[pasi!i*area, pronominali*area, elipsa etc# sunt numite transformări]# Me*ultatul este o structură de suprafaă %tocmaifra*a pe care am citat'o la începutul acestui alineat& complexă, dar economică, pe care propriu'*is o transmitem sau oreceptăm# n re*umat- noi creăm fra*e complexe trecnd prin două fa*e de construcţie ' fa*a generati!ă $i fa*atransformaţională; comunicăm structuri de suprafaţă, dar pornim de la %$i înţelegem& structurile de adncime; iaresenţa limba4ului $i a competenţei noastre ling!istice e tocmai această creativitate !uvernată de re!uli &!ramatical

sintactice)#

Pragmatica este astă*i paradigma dominantă în ling!istică; ea îl are drept cel mai important antecesor pe filosofulamerican 3harles +anders 7eirce %0=6Q'0Q0&, dar s'a de*!oltat ca teorie %semiotică& de sine stătătoare mai alesîncepnd cu anii D<C=# Goţi pragmati$tii recunosc faptul că prin limba4 $i celelalte sisteme de semne putem comunica, putem de asemenea să ne organi*ăm gndirea; cu toate acestea, în opinia acestor ling!i$ti $i semioticieni, nu aicire*idă funcia fundamentală a limba4ului $i a celorlalte sisteme de semne folosite de către om#

Lin punctul de !edere al pragmati$tilor, rolul fundamental pe care îl 4oacă limba4ul e unul eortativ ' el %limba4ul&deţine o funcţie de persuasiune- îl folosim în principal/ în ultimă instanţă pentru a ne con!inge parteneriicomunicaţionali/ partenerii de dialog să efectue*e di!erse acţiuni concrete în raport cu realitatea# +pre a da un singurexemplu rele!ant, atunci cnd, lund masa, ne adresăm unuia dintre comeseni cu întrebarea 3u vă supărai, miai putea da sarea% noi nu întreprindem un act de descriere a realităţii, nici nu %ne& întrebăm efecti! dacă interlocutorulare capacitatea mintală $i fi*ică de a ridica solniţa, mutnd'o ct mai aproape de noi, ci îi solicităm %printr'o exprimare

aparent ocolită, dar care e, socialmente comportamental !orbind, cea mai acceptabilă& să ne dea sarea# n !i*iunea pragmaticii, toate conduitele $i actele noastre ling!istico'semiotice au drept scop influenţarea acţiunii interlocutorilorno$tri $i, prin intermediul acesteia, a stărilor de fapte din realitate#

n fine, integralismul lingvistic, paradigmă de*!oltată de către ugeniu 3o$eriu %0Q50'5CC5& începnd din deceniul >%?eterminaci@n = entorno, 0Q??&, dar conturată în sistematicitateaQ ei în anii D=C $i DQC, pleacă de la ideea că funcţii cumar fi referirea la realitate, comunicarea interumană $i creaţia de obiecte/ lumi ficţionale nu aparţin limba4ului însu$i, cisunt doar utili*ări ale acestuia stabilite de către !orbitori %sunt funcţii ale subiecţilor care utili*ea*ă limba&#

(r, pentru ca un anumit lucru să fie folosit e necesar, mai înti, ca lucrul respecti! să existe ' astfel înct trebuie săcăutăm, "dedesubtul" direcţiilor de utili*are mai'sus'menţionate o funcţie constituti!ă, una care nu leagă limba4ul de

altce!a, ci pur $i simplu face limba4ul să fie %limba4&# ugeniu 3o$eriu afirmă că funcţia fundamentală a limba4ului este funcia semnificativă sau creaia de semnificate; ea constă în faptul că limba4ul î/i &re)creea"ă perpetuu propriile

coninuturi de la nivelul limbii. +unt importante, aici, două aspecte- pe de o parte, trebuie înţeles că semnificatele%conţinuturile planului istoric $i ale competenţei idiomatice& sunt prin definiţie independente de realitatea obiecti!ă sausubiecti!ă0C; pe de altă parte, trebuie insistat asupra creati!ităţii prin care unii !orbitori in!entea*ă, iar comunitateaadoptă mereu noi forme $i noi conţinuturi ling!istice, care de!in tradiţionale în comunitate#

= Georiile importante ale paradigmei sunt, propriu'*is, teoria actelor de vorbire %Sohn 2angsha8 Bustin 0Q00'0Q>C, Sohn +earle n# 0Q65 ), teoriaconversaiei %7aul Hrice, 0Q06'0Q==&, pragmatica integrată % pra!mati4ue du discours, o de*!oltare a structuralismului înspre problematica enunţării '(s8ald Lucrot, Sean'3laude Bnscombre& $i pragmatica radicală %teoria pertinenei sau a relevanei, Lan +perber $i Leirdre @ilson&#

Q ste !orba despre trihotomia planurilor limbajului, cu toate aspectele sale pri!ind competenţele, conţinuturile, 4udecăţile de conformitate $isubdisciplinele ling!isticii ' !# tema următoare de curs# 0C xistă în toate limbile cu!inte de tip inoro! , de$i nu există în realitate astfel de fiinţe; putem !orbi despre comportamente bo!arice doar datoritătransformării în ad4ecti! a unui nume propriu dintr'o operă de ficţiune a unui celebru romancier france*&#

preambul epistemologic

Documents