ȘCOALA GIMNAZIALĂ HADÎMBU

Proiect finanțat de Comisia Europeană prin programul Erasmus+ Acțiunea Cheie 1

PRACTICI EDUCAȚIONALE OPTIME DE CREȘTERE A MOTIVAȚIEI PENTRU

ACTIVITATEA DIDACTICĂ ÎN RÂNDUL ELEVILOR ȘI AL CADRELOR DIDACTICE

_________________________________________

Ghid de bune practici pentru cadrele didactice

Împreună spre viitor!

MOTTO: ”Viitorul aparține celor care cred în

frumusețea visurilor lor”

Apărut ca rezultat al proiectului european Erasmus+ ”Împreună spre viitor!”

derulat de Școala Gimnazială Hadîmbu, ghidul de bune practici își propune să devină un

reper calitativ al demersului educațional pe care noi, cadrele didactice, îl susținem în

încercarea de a antrena elevii în activități destinate să acopere o paletă cât mai diversificată

de manifestări care să le pună în mod optim în valoare aptitudinile.

Ne-am dorit ca inițiativa noastră să fructifice rezultatele învățării într-un context

european, care a pus accent pe imaginație, creativitate, spirit de inițiativă și, nu în ultimul

rând, pe cooperare. Sperăm ca prezentul ghid să fie perceput ca o modalitate de împărtășire a

unei experiențe care stă sub semnul ineditului, al provocării și al asumării unui parcurs

personalizat atât în ceea ce privește informația pur teoretică cât și partea aplicativă a

activităților derulate în cadrul proiectului.

Iată-ne, așadar, cu un titlu provocator – ”Împreună spre viitor!”. De ce ”împreună”?

Deoarece crezul nostru este acela că întreaga noastră comunitate școlară formează un tot care

funcționează în armonie doar dacă toți împreună avem aceleași convingeri, aceleași dorințe și

aceleași perspective. Suntem o familie împreună – elevi, părinți, cadre didactice – muncim,

învățăm, construim relații, iar reușita unuia este meritul tuturor. Doar împreună putem pune

bazele viitorului elevilor noștri.

În acest context, titlul ghidului este un îndemn la uniune, o încurajare pentru fiecare

membru al comunității școlare de a deveni parte la acțiunea comună de construire a viitorului

școlii noastre și, de ce nu, a întregii comunități școlare, este o invitație la deschiderea minții și

a sufletului, pentru că ”Viitorul aparține celor care cred în frumusețea visurilor lor”, după

cum spunea Eleanor Roosevelt.

Coordonator proiect,

Prof. Carmen-Gabriela Călugăru

Sub semnul ineditului - Proiectul Erasmus+ ”Împreună spre viitor!”

În perioada septembrie 2017-octombrie 2018, Școala Gimnazială Hadîmbu a

implementat proiectul european Erasmus+ ”Împreună spre viitor!”, care are ca obiectiv

asigurarea accesului tuturor elevilor la o educație de calitate, prin combaterea fenomenului de

părăsire timpurie a școlii, prin reducerea absenteismului și includerea organizației în circuitul

european al educației.

Scopul proiectului este îmbunătățirea accesului elevilor de la Școala Gimnazială

Hadîmbu la o educație de calitate pentru asigurarea unei cariere școlare de succes și creșterea

gradului de internaționalizare a școlii.

În cadrul proiectului sunt implicate 14 cadre didactice din școală care au participat

la activități de formare pe tema dezvoltării competențelor necesare pentru rezolvarea

situațiilor de criză care pot apărea în mediul școlar, îmbunătățirea strategiei de reducere a

abandonului școlar, creșterea gradului de motivare a cadrelor didactice pentru diversificarea

metodelor de lucru cu elevii și dezvoltarea competențelor cheie ale secolului XXI necesare

pentru susținerea gândirii critice a elevilor. Astfel, cadrele didactice din școala noastră au luat

parte la patru cursuri internaționale organizate în următoarele țări: Italia, Belgia, Spania și

Polonia.

Este primul proiect european câștigat de școala noastră, lucru care ne face mândri

și ne motivează, deoarece acest fapt presupune o recunoaștere a muncii depuse , având în

vedere faptul că au fost depuse 452 de proiecte din care au fost aprobate doar 82, printre care

și cel al școlii noastre.

Poate nu este întâmplător faptul că anul 2017 a marcat 30 de ani de programe

europene în educație, formare și tineret în Uniunea Europeană și 20 de ani în România, iar

pentru școala noastră este primul an, ceea ce ne face să sperăm că proiectele Erasmus+ vor

deveni o tradiție și pentru noi.

Prima activitate din cadrul proiectului a avut loc în luna octombrie 2017, când

patru cadre didactice –prof. biologie Ceru Diana, înv. Luca Mirela, prof. religie Trandafir

Iulian și prof. educație fizică Ionescu Ciprian au participat la prima mobilitate internațională

din cadrul proiectului „Împreună spre viitor!”

Cursul internațional urmat de cadrele didactice participante se numește Stress

management-how to prevent and manage work-related stress in schools şi a fost furnizat de

Instituto per la formazione, l'occupazione e la mobilità. Activitatea s-a desfăşurat în

localitatea Bologna, Italia. Pe lângă cei patru participanţi din România, la curs au mai

participat un cadru didactic de la o şcoală din Tallin, Estonia şi secretara unei şcoli din

Szentendre,Ungaria.

Obiectivul principal al cursului a fost dezvoltarea competențelor manageriale

necesare pentru rezolvarea situațiilor de criză care apar în mediul școlar.

În cadrul cursului, pentru dezvoltarea competențelor de gestionare a situațiilor de criză, s-au

aplicat metode de management al stresului în situații educaționale tipice, tehnici de

identificare a cauzelor și efectelor situațiilor de criză, precum și recunoașterea tiparelor de

stres educațional. Activitățile desfășurate au avut atât caracter teoretic cât și aplicativ.

Pe lângă activitățile teoretice și practice desfășurate pe tema gestionării stresului,

instituția furnizoare de formare a oferit participanților oportunitatea de a-și lărgi orizontul

cultural prin vizitarea orașelor Bologna, Veneția și Florența.

A doua activitate a proiectului s-a desfășurat în luna aprilie 2018, iar la aceasta au

participat următoarele cadre didactice: Prof. Călugăru Carmen, directorul școlii, prof. limba

franceză Mrejeru Irina, prof. fizică-chimie Țintilă Angela și prof. geografie Trandafir Pancu

Ramona-Ioana. Obiectivul principal al cursului a fost dezvoltarea competențelor manageriale

necesare pentru reducerea fenomenului de abandon școlar, axându-se pe dezvoltarea

strategiilor de reducere a fenomenului de părăsire timpurie a școlii, s-a numit Don’t give up

and catch your dreams. Reducing early school leaving și a fost organizat de către Anatolia

Egitim e Danismanlik în capital Belgiei, Bruxelles.

În perioada 16-22 iulie 2018 a avut loc a treia mobilitate din cadrul proiectului

european Erasmus+ ”Împreună spre viitor!” derulat la Școala Gimnazială Hadîmbu. Aceasta

a avut loc în Spania, Barcelona, unde s-a desfășurat cursul Life coaching for teachers:happy

teachers for better students, care a avut ca obiective îmbunătățirea abilităților de gestionare a

propriilor relații, a modului de relaționare cu celelalte cadre didactice, cu elevii, cu părinții

acestora în vederea eficientizării actului didactic, dar și îmbunătățirea tehnicilor de

autocunoaștere și de conștientizare a rolului de profesor. Activitățile desfășurate s-au înscris

în tema generală a proiectului, aceea a prevenirii părăsirii timpurii a școlii. La activitate au

participat următoarele cadre didactice: prof. Carmen Călugăru, prof. Diana Ceru, prof.

Florentina Adăscăliței și prof. Alina Ștefănescu.

Ultima mobilitate pentru cadre didactice a proiectului Erasmus+ ”Împreună spre

viitor!” a avut loc în perioada 5-11 august 2018 în orașul polonez Gdynia. Cursul, sub

denumirea Teaching for the future - 21st century skills in the classroom a urmărit

dezvoltarea metodelor și a tehnicilor moderne de lucru cu elevii, dar și îmbunătățirea

capacității de a înțelege rolul metodelor active și al surselor media în procesul educațional. La

acest curs au fost prezente patru cadre didactice din școală: prof. Luminița Maria Gînga, prof.

Cristian Crețu, prof. Felicia Tanasă și înv. Sergiu Hăulică.

Proiectul Erasmus+ ”Împreună spre viitor!”- misiunea Școlii Gimnaziale Hadîmbu

Încă de la publicarea rezultatelor de selecție a proiectelor de mobilitate

Erasmus+ în luna mai 2017, care ne nominaliza printre câștigători cu proiectul ”Împreună

spre viitor!”, prin care ne propuneam reducerea fenomenului de abandon școlar, ne-am

gândit să creăm o imagine care să ne reprezinte ca școală, care să scoată în evidență eforturile

noastre de a schimba în bine comunitatea în mijlocul căreia ne desfășurăm zi de zi activitatea.

Și cum educația se face pentru elevi, cu elevi, am antrenat în această inițiativă a

noastră elevii școlii care, împreună cu doamna profesoară de educație plastică, Luminița

Gînga, au creat o imagine a ceea ce înseamnă pentru noi acest proiect, cu alte cuvinte au dat

formă, într-o viziune personală, acestui fenomen care are în spate o vechime de nu mai puțin

de 30 de ani. Rezultatele elevilor reprezintă o formă incipientă a logo-ului proiectului.

Din munca elevilor, dar și din a unui specialist a rezultat varianta finală a logo-ului, care reprezintă emblema proiectului nostru.

SECȚIUNEA I

REFERATE CU CARACTER TEORETIC ȘI APLICATIV

INSTRUMENTE ȘI TEHNICI APLICATE CU SUCCES ÎN

MANAGEMENTUL TIMPULUI

Prof. DIANA BIANCA CERU

Managementul reprezintă totalitatea activităților de organizare, conducere și

gestionare a unei instituții, fiind o știință relativ nouă, ridicată deseori la rang de artă.

Managementul timpului se referă la întregul set de activităţi, atitudini şi competenţe

care fac posibilă controlarea timpului acordat pentru îndeplinirea unor sarcini de lucru sau

atribuţii cu scopul de a spori productivitatea şi eficienţa la locul de muncă.

Timpul, alături de alți factori interni sau externi, reprezintă un important generator de

stres, iar o proastă organizare a acestuia nu poate duce decât la un nivel mai mare de stres. O

bună planificare a timpului începe, în primul rând, cu o bună organizare personală. O

persoană care a fost educată să fie bine organizată va avea rar probleme de gestionare a

timpului. De cealaltă parte, persoanele dezorganizate sunt mereu pe fugă și se plâng de lipsa

de timp. Din fericire, există soluții salvatoare pentru fiecare dintre noi.

Specialiștii în acest domeniu recomandă aplicarea unor strategii dezvoltate în mod

special, pentru a fi mai bine organizați și mai eficienți. Câteva dintre aceste strategii vor fi

enumerate și descrise în cele ce urmează.

Scenariul din spatele problemei

Punerea în aplicare a acestei tehnici constă în a cere unei persoane să-și imagineze

cum ar fi scenariul perfect, odată ce toate problemele și dificultățile cu care se confruntă ar fi

complet depășite. Cu alte cuvinte, o persoană este întrebată cum va fi comparat scenariul cu

situația actuală odată ce problema a fost complet rezolvată sau obiectivul pe deplin realizat.

Trebuie să ne convingem mințile pentru a ne imagina cum ar arăta situația ideală după ce ar fi

fost realizată schimbarea strategică. Acest lucru poate părea o lucrare de fantezie, dar este o

modalitate de a observa caracteristicile "realității ideale" la care se poate ajunge, ceea ce

adesea ne permite să vedem lucruri pe care nu am putut să le înțelegem. Nu este o coincidență

faptul că aceasta a fost una dintre strategiile mentale favorite ale lui Leonardo da Vinci. În

ceea ce-l privește, și în cazul nostru, această tehnică este folosită pentru a dezlănțui

imaginația pură, pentru a selecta aspectele care pot fi realizabile în mod concret și apoi pentru

a începe să acționăm în această direcție.

Tehnica escaladării

Această strategie mentală reprezintă în mod clar aplicarea unei logici inverse în

comparație cu logica obișnuită, deoarece implică implementarea unei serii de acte care sunt

aparent împotriva bunului simț. Adică, odată ce obiectivul de realizat este clarificat, datorită

aplicării tehnicii anterioare, o persoană trebuie să-și imagineze secvența de pași în sens

invers, până la punctul de plecare, mai degrabă decât pornind de la punctul inițial și

construind secvența de pași până la punctul de sosire, așa cum ar părea mai "rezonabil",

conform unei raționalități lineare.

Numele ei vine de la ceea ce au făcut alpiniștii de-a lungul a mii de ani. Când

planifică cel mai potrivit traseu pentru a ajunge la un anumit punct, alpiniștii încep de sus și

construiesc înapoi, pas cu pas, traiectoria cățărării lor. Această tehnică permite unei persoane

să despartă obiectivul într-o serie de micro-obiective până la identificarea celui mai mic pas

pe care îl poate face pentru a începe să aplice strategia de schimbare. Această procedură

contraintuitivă ne permite să ignorăm prejudecățile și schemele fixe, care ne împiedică să

găsim soluții alternative celor care ne-au adus la eșec.

Matricea Eisenhower

Matricea Eisenhower, numită și ”matricea urgent-important”, vă ajută să decideți și

să acordați prioritate sarcinilor prin urgență și importanță, rezolvând sarcini mai puțin urgente

și importante, pe care trebuie fie să le delegați, fie să nu le faceți deloc.

Numele acestei metode vine de la Dwight D. Eisenhower, care a fost al 34-lea

președinte al Statelor Unite, din 1953 până în 1961. Înainte de a deveni președinte, el a fost

general în Armata Statelor Unite și comandant suprem al forțelor aliate în timpul celui de-al

Doilea Război Mondial. El a devenit, mai târziu, primul comandant suprem al NATO. În

acest context, el a fost nevoit să ia în mod constant decizii dificile cu privire la sarcinile la

care ar trebui să se concentreze în fiecare zi și la importanța acestora. Acest lucru l-a

determinat, în cele din urmă, să inventeze principiul Eisenhower, cunoscut în lumea întreagă,

care astăzi ne ajută să acordăm prioritate prin urgență și importanță.

Cum se utilizează Matricea Eisenhower?

Prioritizarea sarcinilor prin urgență și importanță are drept rezultat patru cadrane cu

diferite strategii de lucru:

1. Urgent și important 2. Important, dar nu urgent

3. Urgent, dar neimportant 4. Nici urgent, nici important

1. Urgent și important: faceți mai întâi sarcini care sunt importante pentru viața și

cariera dumneavoastră și care trebuie să fie făcute astăzi sau mâine cel târziu. Puteți utiliza un

cronometru pentru a vă ajuta să vă concentrați în timp ce încercați să finalizați cât mai multe

activități. Un exemplu de acest tip de sarcină ar putea fi întocmirea unui document important

pentru școală sau pentru instituțiile superioare acesteia.

2. Important, dar nu urgent: acest cadran poate fi numit și ”program”, deoarece

sarcinile sale sunt importante, dar mai puțin urgente. Ar trebui să listați sarcinile pe care

trebuie să le puneți în calendar aici. Un exemplu în acest sens ar putea fi întocmirea

planificărilor calendaristice sau a unor planuri de acțiune cu termen de finalizare relativ lung.

Specialiștii din acest domeniu spun că persoanele bine organizate lasă mai puține lucruri

neplanificate și, prin urmare, încearcă să-și administreze cea mai mare parte a activității lor în

cel de-al doilea cadran, reducând astfel stresul prin finalizarea situațiilor urgente și

importante și prin planificarea situațiilor importante dar mai puțin urgente.

3. Urgent, dar neimportant: aici pot intra acele sarcini pe care le-ați putea delega,

deoarece ele sunt mai puțin importante pentru dumneavoastră decât altele, dar destul de

urgente. Ar trebui să urmăriți sarcinile delegate prin e-mail, prin telefon, sau în cadrul unei

întâlniri pentru a verifica progresele înregistrate mai târziu. Un exemplu de sarcină delegată

ar putea fi atunci când solicitați pe cineva să vă ajute la finalizarea unor acțiuni care nu sunt

importante și pot fi făcute cu ușurință. În același timp, trebuie să vă asigurați că explicațiile

necesare delegării nu vă solicită mult timp, iar persoana delegată este capabilă să vă ofere un

ajutor corespunzător.

4. Nici urgent, nici important: acesta este acolo pentru a vă ajuta să sortați lucruri pe

care nu ar trebui să le faceți deloc. Descoperiți și opriți obiceiurile proaste, cum ar fi

navigarea pe internet fără un motiv sau alte preocupări inutile care vă fură prea mult timp,

deoarece acestea nu reprezintă o scuză pentru faptul că nu puteți să vă ocupați de sarcini

importante din primul și al doilea cadran.

Când lucrați cu Matricea Eisenhower, este recomandat să aplicați câteva sfaturi de

gestionare a timpului, cum ar fi:

întocmirea unor liste de activitate și eliberarea minții de stres;

identificarea unor sarcini corespunzătoare fiecărui cadran, dar nu mai mult de 8 sarcini pentru

fiecare; înainte de a adăuga o sarcină nouă, asigurați-vă că ați finalizat-o pe cea anterioară;

păstrați loc în lista de priorități si pentru activitățile din familie, pentru a nu produce un

dezechilibru între viața socială și cea familială;

nu lasați pe nimeni să vă distragă atenția, nici chiar pe voi înșivă;

planificați atent activitățile, stabiliți priorități și încercați să nu amânați atât de mult

finalizarea acestora;

bucurați-vă de sentimentul de finalizare.

A fi bine organizat, responsabil și punctual reprezintă unele dintre calitățile deseori

cerute pe piața actuală a muncii. Toate aceste caracteristici sunt un cumul de rutine pe care le

efectuăm mai mult sau mai puțin conștient. Instrumentele și metodele enumerate mai sus

constituie un pas în față pentru cei dintre noi care au nevoie de ajutor în gestionarea timpului.

Introducerea acestor instrumente în obiceiurile zilnice va produce o serie de schimbări la

nivel comportamental care nu pot fi decât benefice.

Nu trebuie să uităm că timpul este o resursă limitată și, odată pierdut, nu mai poate

fi recuperat. Trebuie, deci, să prețuim fiecare clipă și să utilizăm eficient resursele temporale.

BIBLIOGRAFIE

1. Cucoş, Constantin, Timp şi temporalitate în educație. Elemente pentru un management al

timpului şcolar, Editura Polirom, Iaşi, 2002.

2. Menard, Jean- Denis, Cum să ne adminstrăm timpul, Editura Polirom, Iaşi, 2002.

3. Miricescu, Dan, Managementul timpului- esența performanței organizației, Editura

Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2008.

STRESUL - UN RĂU BUN SAU UN BUN RĂU?

Prof. VASILE IULIAN TRANDAFIR

În viaţa de zi cu zi, în majoritatea domeniilor ne putem adesea confrunta cu

situaţii care presupun un grad de risc. Există evenimente care pentru cei mai mulţi oameni

constituie o experienţă stresantă. Viaţa nu ne pregăteşte într-un fel anume pentru traume însă

pe parcursul ei adunăm experienţă în managementul diferiţilor stresori. Cunoaşterea şi

acceptarea sinelui ajută la creşterea capacităţii persoanei de a se adapta în situaţii tensionate

sau de stres.

În Dicţionarul de psihologie, stresul este definit astfel: “Stres – cuvânt englezesc

utilizat pentru prima data de H. Selye în 1936 pentru a desemna starea în care se găseşte un

organism ameninţat de dezechilibru sub acţiunea unor agenţi sau condiţii care pun în pericol

mecanismele sale homeostatice. Termenul de stres desemnează atât agentul stresor cât şi

reacţia corpului la acesta. Orice factor susceptibil de a distruge acest echilibru, fie el factor de

origine fizică (traumatism, frig etc.), chimică (otravă), infecţioasă sau psihologică (emoţie),

este numit “agent stresant”. Termenul stres desemnează atât agentul agresor cât şi reacţia

corpului la acesta” (*Larousse, Dicţionar de psihologie, Norbert Sillamy, traducere,

avanprefaţă şi completări privind psihologia românească de dr. Leonard Gavriliu, Editura

Univers enciclopedic, Bucureşti, 1998, p. 301).

Cuvântul stres vine din limba franceză destresse (a fi sub apăsare sau opresiune);

acest termen a fost preluat în limba engleză ca distress.

În limba română are o semnificaţie lipsită de nuanţa pozitivă. Nu se spune: sunt

atât de stresat din cauză că toate îmi merg bine. În general, acest termen e menţionat pentru a

indica o stare emoţională intensă, care împiedică realizarea dorită a sarcinilor.

Toţi avem o limită. A învăţa să o descoperim şi să o depăşim la timp este baza

pentru ca realizările vieţii noastre să se îmbunătăţească atât în ceea ce priveşte cantitatea, cât

mai ales în ce priveşte calitatea.

Pregătirea pentru prevenirea şi înfruntarea stresului trebuie să fie dirijată spre a-i

întări persoana şi pentru a-i uşura sarcina.

Există două faţete ale stresului: stresul nociv/negativ (distres) şi cel pozitiv

(eustres). Din păcate, doar aspectele sale negative tind să fie reliefate. Stresul “pozitiv” e

numit “tensiune”. Distresul e resimţit ca o stare negativă, cauzată de impresia că resursele

proprii sunt insuficiente pentru a face faţă factorilor perturbatori. Eustresul are un efect

vitalizant, corelează cu starea de bine, fiind caracterizat de o stare emoţională pozitivă,

generată de evenimente din viaţa individului (aniversare, căsătorie, petrecere). Distresul

intens sau prelungit afectează funcţionalitatea la nivel biologic şi psihic.

STRESUL:

Este: reacţia pe care o are organismul în faţa unei solicitări, o stare de tensiune

puternică, fiziologică sau psihologică, pregătirea pentru atac sau fugă, începutul

unei serii de îmbolnăviri;

Nu este: neapărat nociv, dimpotrivă, deseori ne ajută să realizăm obiectivele dorite,

nelinişte, frică, cauza directă a îmbolnăvirilor, cu toate că în mod frecvent,

contribuie la ele.

Stresul este o problemă cotidiană şi caracterizează lumea contemporană. În esenţă

e vorba doar de interacţiunea noastră cu mediul şi de nevoia stringentă a organismului de a se

adapta mediului, care se face în limita resurselor noastre personale. Când cineva pretinde că

elimină tensiunile total, e foarte probabil că singurul lucru pe care îl obţine e să se streseze şi

mai mult. Inteligent şi pozitiv e să le controleze şi să le canalizeze în mod constructiv. Dacă

există vreo emoţie indiscutabilă pozitivă, aceasta e dragostea. Ura se situează în extrema

opusă. Stresul e forma în care noi reacţionăm faţă de agresiune. Stresul apare atât ca agent

extern, dar şi ca rezultat al acţiunii unor agenţi stresori. Familia e atât temelia societăţii, cât şi

a bunăstării şi a realizării individuale. Legăturile familiale, atât de intense şi de intime, pot fi

surse de stres. Pentru a menţine vie flacăra dragostei şi a depăşi cu succes conflictele

conjugale, e esenţial să îmbunătăţim comunicarea. Comunicarea e ceva mai mult decât a

asculta şi a vorbi. Pentru a obţine o mai bună comunicare între persoane trebuie: să aşteptaţi

să termine de vorbit, gândiţi-vă bine la ce veţi spune, nu vorbiţi agitat, scoateţi în evidenţă

latura pozitivă, vorbiţi calm, spuneţi adevărul, evitaţi confruntările, când aţi greşit,

recunoaşteţi deschis aceasta, vorbiţi la momentul potrivit, evitaţi cu orice preţ supărarea sau

vorbirea cu ton ridicat etc.

Factorii agresiunii, numiţi agenţi stresori, provin din cele patru domenii care

constituie viaţa omului: fizic, mintal, social şi spiritual. Efectele fapului că nu ştim să

reacţionăm în modul cel mai adecvat în faţa acestor agenţi se manifestă, de asemenea, chiar

în aceste patru domenii din viaţa fiecărui individ. Stresul duce la boli fizice concrete,

preocupări şi nelinişti care pot conduce la perturbări mintale, dezordini familiale şi sociale,

chiar şi la pierderea dimensiunii spirituale atât de necesare pentru a te păstra pe linia de

plutire atunci când intervin dificultăţi.

Stresul nu survine în mod neaşteptat şi nu pune stăpânire pe oameni în felul unei

capcane. Fiinţa umană e dotată cu un sistem de alarmă complex şi eficient de a detecta

semnalele care indică primejdia. Avem capacitatea de a plânge trecutul, de a suferi în prezent

şi de a ne îngrijora cu privire la ce s-ar putea întâmpla în viitorul îndepărtat. Stresul, de când

apare până când atinge faza maximă, trece prin trei etape: faza de alarmă (constituie

înştiinţarea limpede despre prezenţa unui agent stresor), faza de rezistenţă (când stresul îşi

extinde prezenţa dincolo de prima fază, persoana intră în faza a doua; se simte frustrată şi

suferă, deoarece îşi dă seama că risipeşte multă energie şi randamentul e foarte mic), faza

istovirii (este caracterizată prin oboseală, nelinişte, depresie etc).

De când ne naştem, mediul înconjurător ne presează. Este o greşeală să gândim că

cei mici nu îşi dau seama de nimic şi în realitate, nu sunt informaţi. Un copil mic în mod

sigur poate să se bucure, să sufere la fel ca un adult, cu toate că e vorba de motive cu totul

deosebite. Pentru că nu există o modalitate de a evita toate situaţiile stresante, şi nici nu ar fi

convenabil, toţi avem nevoie să dispunem în mod regulat de oaze de pace şi linişte, cu scopul

de a ne păstra echilibrul fizic şi mintal. Contactul cu lumea din afară e principala sursă de

stres. Dar izolarea prelungită este de asemenea stresantă în cel mai înalt grad. De aceea,

trebuie să menţinem un echilibru între timpul pe care îl petrecem în familie şi între prieteni şi

cel pe care trebuie să îl petrecem singuri şi în contact cu natura. Pentru ca propriile noastre

gânduri să nu devină stresante, trebuie să învăţăm să le controlăm.

Lucrurile simple şi liniştite ale vieţii, pe care natura ni le oferă cu generozitate,

sunt acelea care ne dau adevărata bucurie şi pace sufletească. Trebuie să învăţăm să le

recunoaştem în jurul nostru atât în rândul florilor, cât şi în rândul fiinţelor omeneşti. Lipsa de

activitate poate fi chiar mai rea decât excesul. Sentimentul de inutilitate, care apare adesea în

perioada pensionării, împreună cu teama firească de moarte pot provoca o cantitate

cutremurătoare de stres. Odihna devine indispensabilă pentru a obţine recuperarea fizică şi

mintală, fără a uita însă că fiinţele umane au nevoie şi de o reînnoire a puterii sufleteşti şi

spirituale. Recreaţia nu are nimic de-a face cu lenea sau cu trândăveala. “Re-creaţia” este

creativă, aduce refacere şi o potenţare a ceea ce avem mai bun fiecare dintre noi, ceea ce ne

permite să recuperăm energia necesară pentru a face faţă luptei zilnice.

Este nevoie ca alături de orice proiect sau lucru care trebuie realizat să existe o

oarecare tensiune, care să servească drept stimulant pentru a obţine un randament bun şi

astfel să ne poată oferi succesul. Ei bine, atunci când tensiunea e mai mare decât putem

suporta, devenim stresaţi, randamentul scade şi situaţia poate să devină explozivă.

Nesiguranţa înainte de a lua o decizie e un frecvent motiv de stres. Încercaţi să vă hotărâţi cât

mai curând, urmărind sfaturile următoare: nu luaţi decizii “la cald”; notaţi-vă opţiunile

posibile; notaţi avantajele şi inconvenientele fiecăreia dintre ele; faceţi o incursiune în trecut;

proiectaţi opţiunea în viitorul apropiat; alegeţi acum opţiunea care, fiind în armonie cu

principiile dumneavoastră, se arată a fi cea mai folositoare; acceptaţi opţiunea, ca şi

consecinţele. Cel care nu va învăţa să îşi controleze stresul în fazele iniţiale va plăti cu

propria sănătate şi linişte, adică cu nefericirea sa. Dimpotrivă, acela care învaţă să discearnă

efectele dăunătoare ale stresului va putea să se bucure de un nou stil de viaţă, mai sănătos şi

plin de satisfacţii.

Managementul stresului e influenţat de o mulţime de factori (sociali şi intrapsihici

– resurse externe şi interne), printre care şi strategiile de coping folosite (to cope= a face faţă

unei situaţii). De menţionat că nicio strategie de coping nu este în mod invariabil eficientă în

orice situaţie stresantă. Sunt folosite diverse strategii în funcţie de context, resurse şi

interpretarea pe care individul o dă evenimentului.

Stresul profesional în cazul cadrelor didactice e destul de răspândit, apărând pe

fondul solicitării excesive care depăşeşte resursele şi strategiile de coping ale acestora.

Solicitările excesive reprezintă o sursă de ameninţare pentru stima de sine, autoeficacitate şi

stare de bine psihic. Pornind de la diversitatea şi complexitatea solicitărilor specifice

activităţii didactice, precum şi mulţimea de “trebuie” asociată în mod inerent modelului

mintal a ceea ce înseamnă să fii un bun profesor, este uşor de acceptat ideea că într-adevăr

meseria de dascăl presupune confruntarea cu numeroşi factori stresori.

Profesorii care se învinovăţesc pentru dificultăţile pe care nu le gestionează aşa

cum doresc sunt mai vulnerabili la stres în comparaţie cu cei care au încredere în ei înşişi şi

încearcă să rezolve problemele, fără să se autoculpabilizeze.

Stresul este considerat ca fiind factorul principal al lipsei de satisfacţie

profesională şi ieşirea din sistem înainte de vremea pensionării sau chiar a pensionării

anticipate. Reprezentarea socială a meseriei didactice a devenit din ce în ce mai mult legată

de ideea că este o profesie stresantă; lucrul cu elevii e perceput ca o activitate foarte

solicitantă, care necesită un veritabil consum nervos.

Stresorii generează stări emoţionale negative în funcţie de evaluarea cognitivă a

situaţiilor respective. Evaluarea variază de la individ la individ, intrând în ecuaţie trăsăturile

de personalitate, precum şi relevanţa pe care o are pentru individ situaţia stresantă. Există

tentaţia de a considera că unii profesori nu reuşesc să facă faţă factorilor stresori din cauze

care ţin mai degrabă de personalitate şi nu de aspecte instituţionale sau alţi factori externi.

Cele mai invocate surse de stres includ: suprasolicitarea sau încărcarea excesivă a

activităţii didactice, comportamentul indisciplinat al elevilor, schimbările curriculare, lipsa de

suport din partea părinţilor, standardele din ce în ce mai ridicate în evaluarea performanţelor

obţinute în lucrul cu elevii. Un profesor poate avea migrene şi insomnii generate de

apropierea iminentă a susţinerii unei lecţii. Este foarte important ca profesorul să

conştientizeze că emoţiile şi gândurile negative generate de percepţia acestui eveniment duc

la crearea unui cerc vicios, având ca efect întreţinerea sau chiar amplificarea trăirilor, stărilor

respective. În loc ca energia psihică să fie folosită pentru găsirea unor soluţii, este consumată

de îngrijorările din ce în ce mai mari, teama de inadecvare sau invalidare socială, anticiparea

unor reacţii hipercritice din partea colegilor.

Profesorii rezistenţi la stres sunt rezistenţi psihic, deţin controlul în situaţiile

provocatoare, depăşind emoţiile negative, au încredere în forţele proprii, folosesc copingul

activ, iau în considerare avantajele suportului social al colegilor şi nu în ultimul rând au un

stil de viaţă sănătos. Stă în puterea fiecăruia să îşi crească adaptabilitatea în faţa factorilor de

stres, atât din punct de vedere fiziologic, cât şi psihic. Nu este târziu niciodată să îţi dezvolţi

tehnicile sau strategiile potrivite pentru a învinge stresul, lipsa de speranţă, senzaţia de

epuizare şi neputinţa învăţate. Si optimismul se învaţă; el ne ajută nu doar să vedem ceea ce e

frumos în viaţa noastră şi să anticipăm situaţii pozitive, ci este şi unul dintre factorii

protectori împotriva deznădejdii şi depresiei.

Fiecare individ ar trebui să conştientizeze că este “responsabil” de reacţiile faţă de

stres. Nimeni altcineva nu poate controla felul în care noi ne manifestăm pe fondul factorilor

de stres, ci doar noi înşine.

În concluzie, este recomandat să păstrăm un echilibru între cele două extreme:

absenţa şi excesul stresului. Nu există criterii valabile pentru toată lumea. Fiecare persoană

are caracteristici diferite şi un fel al său deosebit.

BIBLIOGRAFIE

1. LAROUSSE, Dicţionar de psihologie, traducere, avanprefaţă şi completări privind psihologia

românească de dr. Leonard Gavriliu, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998.

2. MELGOSA, Julian, Fără stres!, trad. Asile Fereşteanu, Editura Viaţă şi sănătate, Bucureşti,

2000.

3. MAIER, Roxana, Stres, stres, stres, Editura Gutenberg Univers, Arad, 2011.

4. RUSU, Camelia, Stresul profesorilor din învăţământul primar, Editura Primus, Oradea,

2011.

5. STĂNCULESCU, Elena, Managementul stresului în mediul educaţional, Ediţia a II-a

revizuită şi adăugită, Editura Universitară, Bucureşti, 2015.

RELAXAREA - BENEFICIILE ŞI IMPORTANŢA EI Prof. MĂRGĂRIT CIPRIAN IONESCU

Organismul uman răspunde uneori la unele gânduri anxioase, situaţii stresante şi

îngrijorătoare cu tensiune musculară. Această tensiune pe termen lung poate avea consecinţe

neplăcute.

Pentru unii dintre noi a te relaxa înseamnă a te poziţiona pe canapea în faţa

televizorului sau a computerului şi a viziona un film, asculta muzica, a te juca; dar acestea nu

sunt soluţii eficiente pentru a te relaxa şi nu te ajută în combaterea eficientă a stresului,

anxietăţii etc.

Trupul uman are nevoie de combinarea sau/şi alternarea unor tehnici de relaxare.

Pentru câteva clipe activitatea zilnică trebuie încetinită pentru ca prin concentrare, exerciţii şi

tehnici de relaxare care rezonează cu noi, să obţinem rezultate pozitive: linişte, pace şi

armonie între trup-suflet-minte. În general, este recomandat ca aceste metode, tehnici de

relaxare şi meditaţie să fie practicate într-un loc retras, în cameră sau dacă se poate în natură

(pentru a te bucura de frumuseţea locului, de aerul plăcut şi curat, de ciripitul păsărelelor

etc.), un loc privat în care persoana să se simtă confortabil, mai ales dacă îţi place

singurătatea; însă dacă doreşti interacţiune socială şi crezi că elanul şi optimismul celor din

jur te ajută, este bine să practici exerciţiile împreună cu alte persoane.

Psihiatrul Edmund Jacobson în anii ‟20-„30 dezvoltă teoria relaxării musculare

progresive; el dezvoltă o terapie de relaxare musculară care se concentrează pe strângerea şi

relaxarea grupurilor musculare specifice în ordine.

Jacobson și-a început activitatea prin adaptarea tehnicilor introspective ale

secolului al XIX-lea pentru studierea naturii minții, formarea în relaxare, adaptarea la

tratamentul medical al tulburărilor induse de stres, construirea unei metode de predare de

bază și prezentarea de fundamente ale unei teorii a procesului de gândire.

Titlul uneia dintre cărţile sale este “Progressive Relaxation” (Relaxare

progresivă); el oferă o pregătire sofisticată de relaxare. Teoria se bazează pe premisa că

liniştea mintală este un rezultat natural al relaxării fizice. Această tehnică adesea este

combinată cu exerciţii de respiraţie sau imagini mintale. Pentru a practica aceste exerciţii este

nevoie de 10-20 minute pe zi. Tehnicile de relaxare sunt abilităţi; efortul pentru a atinge

această abilitate necesită calm, timp, spaţiu şi răbdare şi nu trebuie să devină un factor stresor.

Tehnica este simplă; implică tensionarea și relaxarea tuturor mușchilor majori din

corp, din cap până în picioare. Poate fi ușor învățată și practicată practic oriunde. Această

tehnică profundă de relaxare este utilizată pentru controlul stresului şi al anxietăţii, al

anxietăţii sociale, ameliorează insomnia şi reduce anumite simptome de durere cronică.

Relaxarea progresivă a muşchilor se bazează pe simpla practică de tensionare sau strângere a

unui grup muscular la un moment dat urmată de o fază de relaxare cu eliberarea tensiunii;

relaxarea aduce şi pacea minţii.

În general, sunt recomandate tensionarea şi relaxarea grupurilor musculare unul câte

unul într-o anumită ordine, începând de obicei cu extremităţile inferioare şi terminând cu faţa,

abdomenul şi pieptul. Când vă confruntați cu numeroase responsabilități și sarcini sau cu

cerințele unei boli, este posibil ca tehnicile de relaxare să nu fie o prioritate în viața voastră.

Dar asta înseamnă că ați putea pierde beneficiile de sănătate ale relaxării; iar beneficiile sunt

multiple. Tehnicile de relaxare implică reorientarea atenției pe ceva calmant și sensibilizare a

trupului. Nu contează tehnica de relaxare pe care o alegi. Ele pot oferi un instrument

suplimentar pentru a gestiona stresul, ceea ce poate ajuta la construirea rezistenței, în general.

Ceea ce contează este să practici în mod regulat relaxarea pentru a profita de

beneficiile sale. Tipurile de tehnici de relaxare includ: autogenie şi relaxare. Autogenie

înseamnă prin mijloace proprii. În această tehnică de relaxare, utilizați imagistică vizuală și

conștientizare corporală pentru a reduce stresul. Repetați în minte cuvinte sau sugestii care vă

pot ajuta să vă relaxați și să reduceți tensiunea musculară. De exemplu, vă puteți imagina un

cadru liniștit și apoi să vă concentrați asupra respirației controlate, relaxante, încetinind ritmul

cardiac sau simțind senzații fizice diferite, cum ar fi relaxarea fiecărui braț sau picior unul

câte unul.

Dacă o tehnică de relaxare nu funcționează, trebuie încercată o alta sau combinată cu

altă tehnică. Dacă, după efortul depus de reducere a stresului nu funcționează, discutați cu o

persoană specializată despre alte opțiuni. Trebuie reţinut că unii oameni, în special cei cu

probleme psihologice grave și istoric de abuz, pot simți disconfort emoțional în timpul unor

tehnici de relaxare.

La început poate fi un pic plictisitor, dar cu timpul poate deveni o abilitate foarte

importantă în gestionarea anxietăţii şi diverselor tensiuni cotidiene.

Meditaţia iluminată este o metodă simplă şi uşoară de a gestiona mintea ocupată. Terapia de

relaxare începe cu un exerciţiu de respiraţie, apoi strângeți ușor mușchii picioarelor, dar nu vă

deplasați. Observați tensiunea timp de câteva clipe, apoi eliberați-o și observați relaxarea.

Repetați. Fiți conștienți de diferența dintre mușchi atunci când sunt tensionați și când sunt

relaxați. Continuați să tensionați și relaxați mușchii picioarelor de la picior până la zona

abdominală. Apoi, strângeți ușor mușchii abdomenului, dar nu vă strângeți. Observați

tensiunea pentru câteva momente. Apoi eliberați și observați relaxarea. Repetati. Fiți

conștienți de diferența dintre mușchii tensionați și mușchii relaxați. Apoi, foarte ușor ridicați

din umeri, umerii spre urechi. Simțiți tensiunea timp de câteva clipe, eliberați-vă și apoi

simțiți relaxarea. Repetați. Observați diferența dintre mușchii tensionați și mușchii relaxați.

Concentrați-vă pe mușchii gâtului, apoi tensionați și apoi relaxați până când simțiți relaxarea

totală în această zonă.

Relaxarea musculară progresivă este, de asemenea, un instrument excelent pentru a

ajuta la învățarea despre corp și semnalele pe care le poate transmite. Cu practică și timp, se

poate învăța să fie identificate cu exactitate și diminuate semnele și semnalele de stres și

tensiune din corp.

Exerciţii şi tehnici de relaxare

1.Respirație adâncă - cu picioarele întinse, închideți ochii, inspirați profund prin nas în

abdomen (5 secunde), apoi după 2 secunde expiraţi o lungă perioadă de timp. Repetați de 10-

15 ori.

2. Relaxare musculară progresivă – aşezați-vă confortabil şi închideți ochii. Încordați strâns o

grupă de muşchi pentru câteva secunde, încât să nu doară. Apoi eliberaţi uşor tensiunea şi

relaxaţi grupa de muşchi. Acest exerciţiu începe cu picioarele şi se merge spre grupele de

muşchi de sus, abdominali şi faciali.

3.Vizualizare creativă – aşezați-vă confortabil într-un loc sigur, odihnitor, liniştit etc. Închideți

ochii, inspirați uşor pe nas şi imaginaţi-vă că mergeți în locul pe care îl doriți (plajă, câmp,

pădure, grădină cu flori etc.); la această tehnică trebuie implicate cele cinci simţuri (văzul,

auzul, tactil, gustul, mirosul).

4. Yoga – conţine o serie de exerciţii psihice şi fizice; este o metodă de relaxare, ce necesită la

început un instructor autorizat.

Sporturile de grup sunt distractive, dar activitățile individuale, cum ar fi

plimbarea în aer liber, alergatul, înotul și ciclismul sunt, de asemenea, foarte bune pentru

curățarea minții și eliberarea tensiunii fizice. Toate exerciţiile sunt bune atât timp cât nu

exagerezi sau te răneşti.

Există momente în care cu greu reușim să facem faţă angoasei şi stresului. Uneori

este nevoie de sprijinul unui specialist: medici de familie, consilieri, psihiatri, psihoterapeuţi

etc., şi este bine să apelăm.

Distracția nu este doar plăcută, ci este o parte a păstrării stării de bine.

BIBLIOGRAFIE

1. *** Cine câştigă: Tu sau stresul? Tehnici antistres. Metode de relaxare şi liniştire. Soluţii

pentru echilibrarea emoţională (resursă electronică), Editura Human Media, Bucureşti, 2013.

2. CUNGI, Charly, Cum putem scăpa de stres, traducere de M. Pricop, Editura Polirom, Iaşi,

2003.

3. IDEM, Metode şi tehnici de relaxare noţiuni-cheie, situaţii reale, soluţii concrete, traducere

de Sergiu Ciocoiu, Editura Polirom, Iaşi, 2004.

4. SELARU, Mihai, Relaxarea. Culegere de texte, tehnici si metode sub red. Claudia Neli

Avram, N. Cosmovici, Dorina Donciu, Editura Psihomnia, Iaşi, 2003.

5. IDEM, Trainingul autogen sau relaxarea. Culegere de texte, tehnici si metode, Editura

Phoenix, Braşov, 2002.

MANDALA - CREAŢIE ŞI RECREAŢIE Prof. MIRELA LUCA

Mandala,“în hinduismul şi budismul tantric, este o diagramă reprezentând

universul, folosită în ritualuri sacre şi ca instrument de meditaţie. Mandala serveşte drept

colecţie de puncte pentru forţele universale.

Mandalele pot fi pictate pe hârtie sau pe pânză, desenate pe păânt sau modelate

din bronz sau piatră. Două tipuri de mandale reprezintă diferite aspecte ale universului:

garbha-dhatu (“lumea uterului”), în care mişcarea este de la unul la mulţi şi vajra-dhatu

(“lumea diamantelor”), de la mulţi la unu” (Britannica concise encyclopedia, by

Encyclopedia Briannica, 2006, INC., p. 1183).

Mandala reprezintă diversele conexiuni cu divinitatea. Cuvântul provine din

limba sanscrită şi înseamnă cerc; este o imagine-simbol servind ca instrument al meditaţiei şi

contemplației. O mandala are întotdeauna forme aşezate în jurul unui centru şi e mărginită de

un cerc; este un simbol desenat sau schiţat, pictat într-o formă circulară sau pătrată conţinând

modele geometrice sau obiecte, fiinţe.

Giuseppe Tucci defineşte mandala ca fiind o cosmogramă: “e întregul univers în

schema sa esenţială, în procesul său de emanare şi de resorbţie: universul nu doar în inerta lui

întindere spaţială, ci şi ca revoluţie temporală, ca un proces vital ce se desfăşoară pornind de

la un principiu esenţial şi care se învârte în jurul unui ax central”.

O altă definire a mandalei făcută de acest mare orientalist şi tibetolog ar fi:

mandala este “o proiecţie geometrică a lumii, lumea redusă la schema ei esenţială. Ea a rămas

paradigma evoluţiei şi a involuţiei cosmice, dar cel ce s-a slujit de ea nu a fost preocupat

numai de o întoarcere în centrul universului ci, mai degrabă, de o îndreptare a experienţelor

psihicului spre concentrare, pentru a regăsi unitatea conştiinţei, adunată şi nu împrăştiată,

pentru a descoperi principalul ideal al lucrurilor. Atunci, mandala nu mai e o cosmogramă, ci

o psihocosmogramă, schema dezintegrării unului în multiplu şi a integrării multiplului în unu,

în acea conştiinţă absolută, integrală şi luminoasă pe care yoga o face să strălucească din nou

în străfundul fiinţei noastre”.

Mandala e o oglindă magică a noastră, o imagine a sufletului, simţită şi

interpretată doar de cel care îi dă viaţă. Reflectă portretul nostru, aşa cum suntem în

momentul în care realizăm mandala. Dacă, după o perioadă revenim asupra unor mandale

vom observa că stilul, culorile s-au schimbat odată cu experienţele, emoţiile şi sentimentele

noastre. Emoţiile noastre se reflectă în culorile utilizate.

Mandala este un cerc, o figură geometrică pură şi cea mai cuprinzătoare formă.

Scopul concentrării şi meditaţiei realizate asupra unei mandale este de a ne identifica cu

centrul mandalei, pentru ca în cele din urmă să trecem dincolo de acesta, în transcendent. Un

principiu ascuns în mandala este cel al polarităţii: tot ceea ce există este un joc continuu a

celor două polarităţi numite masculin-feminin, plus-minus etc.

Structuri de tip mandala se pot recunoaşte oriunde în natură; cercul este liniştitor.

Natura ne arată nenumărate exemple de mandale: cuibul păsărilor, pânza de păianjen, scoici,

cercuri de apă provocate de căderea picăturilor de ploaie sau a unei pietre etc. În viaţa de zi

cu zi apar foarte des forme rotunde: roata de la bicicletă sau maşină, masa rotundă, pâlnia,

bolul, ceasul, vase pentru flori etc. Motivul mandalei se regăseşte şi în creaţiile populare

româneşti: obiectele de ceramică de la Marginea, cusături, ţesături, modelele de pe ouăle

încondeiate, hora, colacul tradiţional etc.

Mandala reprezintă drumul din exterior spre interior. Cercul este ceva deosebit,

exprimând două lucruri: este semnul curbei închise fără început şi sfârşit şi îngrădeşte

infinitul.

Procesul de elaborare a unei mandale nu este atât de simplu precum poate părea la

prima vedere şi nu oricine poate desena o mandala, în sensul veritabil. Desenarea ei

presupune un itinerariu iniţiatic cu mai multe etape şi cu respectarea anumitor cerinţe stricte.

Mandala este un instrument perfect pentru a încuraja creativitatea copiilor şi

pentru a-i ajuta să îşi exprime sentimentele, emoţiile şi gândurile. Pictarea sau desenarea ei

are un efect stimulant asupra imaginaţiei, contribuind în acelaşi timp la dezvoltarea încrederii

de sine, în resursele interioare, un sentiment general de calm, linişte şi armonie şi facilitează

concentrarea.

Explorarea într-o manieră accesibilă copiilor, a semnificaţiei formelor, culorilor,

liniilor mandalei, favorizează dezvoltarea cognitivă şi a limbajului. Înainte de a executa un

desen tip mandala este bine ca elevii să cunoască, atât cât pot ei înţelege, filozofia implicată,

care e una a echilibrului şi a armoniei.

Mandala este o experienţă liniştitoare şi plăcută. Copiii colorează cu plăcere.

Mandala trebuie colorată, în mod ideal, din exterior spre interior. Copiii, dacă vor colora

altfel trebuie să le fie respectată opţiunea. Important este să se păstreze o anumită directivă,

încât activitatea colorării să devină liniştitoare şi să solicite concentrarea atenţiei. Este

important ca şi în mediul înconjurător să fie linişte, să nu existe factori perturbatori. Ideal, pe

cât posibil, să se coloreze la lumina naturală. Este bine să faceţi aprecieri pozitive asupra

modelului, iar comentarii de genul: “Ai depăşit marginea”, “Nu ai colorat simetric”, trebuie

evitate. Lucrările apoi trebuie expuse într-un mediu special amenajat.

Mandalele se pot utiliza la toate disciplinele, deşi se folosesc mai des la Educaţie

tehnologică şi Educaţie plastică.

De exemplu, la disciplina Ştiinţe ale naturii, mandala poate servi la recapitulare

sau în cadrul lecţiei despre organele de simţ. Fiecare organ de simţ e trecut într-un sector de

cerc şi pot fi aplicate desene sau imagini.

La Matematică, elementele de geometrie pot fi învăţate şi reţinute mai uşor dacă

sunt integrate în construirea unei mandale; exemplu triunghiul echilateral – axe de simetrie.

La Religie, virtuţile sau Cele 10 Porunci pot fi scrise pe o astfel de mandala şi

apoi expuse într-un loc vizibil.

Pentru un efect mai bun al mandalei asupra copilului se pot folosi şi mici

povestioare care să îi fie spuse înainte ca acesta să înceapă activitatea de colorat. Povestioara

are un efect liniştitor dacă în timpul curgerii firului epic copilul închide ochii şi îşi

imaginează ceea ce i se povesteşte. Aceste povestioare au şi menirea de a spori imaginaţia

copilului. Ideal este să li se spună copiilor că pot crea şi ei astfel de povestioare sau chiar

poezii, dacă le face plăcere.

BIBLIOGRAFIE

1. PAVELESCU, Maria, CLUCERESCU, Lăcrămioara, Exerciţii de antrenament creativ:

tehnica Mandala, Editura George Tofan Suceava, 2007.

2. SAS, Cristina, SÂRBU, Maria Tania, Mandala, oglinda magică a sufletului nostru, Editura

EUROBIT, Timişoara, 2013.

3. TUCCI, Giuseppe, Teoria şi practica mandalei, cu referire specială la psihologia modernă a

adâncurilor, traducere de Ioan Milea, Editura Humanitas, 1995.

4. URGANG, Ursula, Mandale de lumină, să ne întoarcem la ordinea uniersală şi armonia

cosmică, Editura Medialux, Bucureşti, 2008.

ABANDONUL ȘCOLAR: DEFINIȚII ȘI CONCEPTE

Prof. ANGELA ȚINTILĂ

Fenomenul abandonului şcolar a fost și a rămas unul dintre subiectele de top de pe

agenda politică educativă din România şi din Uniunea Europeană.

În ceea ce priveşte terminologia, se face distincţie între abandon şcolar (drop-out),

termen folosit în Marea Britanie şi alte ţări anglosaxone, şi părăsirea timpurie a şcolii (early

school leaving), folosit în restul ţărilor şi de către instituţiile internaţionale. Cele două

concepte au însă la origine un fenomen comun (absenteismul școlar, nefrecventarea cursurilor

școlare) însă au primit definiții și înțelegeri diferite. De aceea, la nivel european, încercarea

de a defini fenomenul abandonului şcolar este foarte dificilă.

Există două mari categorii de definiţii: definiţii formale şi definiţii funcţionale.

Definiţiile formale se concentrează asupra caracteristicilor formale (a avea o diplomă sau nu,

a fi înscris într-un sistem educaţional sau nu), în timp ce definiţiile funcţionale se

concentrează asupra „funcţionalităţii” persoanei (dacă persoana respectivă a dobândit

competenţe suficiente pentru a funcţiona într-un anumit mediu).

Într-un document redactat de Comisia Europeană, se menţionează că termenul

„părăsire timpurie a şcolii” (early school leaving – ESL) include toate formele de părăsire a

educaţiei şi trainingului înainte de absolvirea

nivelului doi de educaţie conform clasificării

ISCED (The International Standard

Classification of Education) sau înainte de

obţinerea unui certificat vocaţional

echivalent, în timp ce termenul de „abandon

şcolar” (school drop-out) are un înţeles mai

restrictiv, având în vedere situația de

nefrecventare a școlii inclusiv la vârste mai

mici, înainte de majorat. De cele mai multe

ori însă termenii se suprapun şi se utilizează ca şi sinonime.

Printre organizaţiile internaţionale preocupate de problema educaţiei în general şi,

implicit, de studiul abandonului şcolar, se numără: United Nations Millenium Development

Goals, iniţiativele UNESCO privind programul „Educaţia pentru toţi”, dezvoltarea la nivelul

Uniunii Europene a unor valori de bază în ceea ce priveşte educaţia (prin Strategia Europa

2020, statisticile EUROSTAT), studiile OECD (Organization for Economic Co-operation and

Development) şi studii ale International Association for the Evaluation of Educational

Achievement – IEA.

Prezentăm în continuare un set de definiţii ale abandonului şcolar date de către unele

instituţii internaţionale.

Definiţia EUROSTAT: cel care părăseşte timpuriu şcoala este o persoană între 18 şi

24 de ani, care nu a primit o calificare la nivelul secundar superior (upper secondary

qualification) şi care nu urmează nicio altă formă de educaţie sau ”training”. În 2012, în

România 17.4% dintre persoanele de vârstă 18-24 ani nu au terminat 10 clase și nu mai

urmează nicio formă de educație sau instruire.

Definiţia COMISIEI EUROPENE: copiii care părăsesc timpuriu şcoala sunt cei care

nu au absolvit cel de-al doilea ciclu de învăţământ, cei care nu au absolvit învăţământul

obligatoriu sau nu au obţinut certificate de calificare. Prin urmare, cei care au părăsit timpuriu

şcoala sunt cei care au absolvit doar ciclul preşcolar, primar, gimnazial sau mai puţin de 2 ani

din liceu, inclusiv cei care au urmat o educaţie vocaţională care nu a dus la obţinerea unui

certificat de absolvire echivalent celui de terminare a nivelului 2.

Una dintre cele mai recente definiţii este cea din recomandarea Consiliului European

din 28 iunie 2011 privind politici de reducere a abandonului şcolar (pentru implementarea

Strategiei Europa 2020), conform căreia sintagma „părăsirea timpurie a şcolii” este folosită în

legătură cu cei care părăsesc sistemul de educaţie şi training, absolvind doar nivelul 2 de

educaţie sau chiar mai puţin şi care nu mai sunt în niciun sistem de educaţie sau training.

În Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor de Învăţământ

Preuniversitar din România, art. 68 alin. (5), 2016, se regăsește o definiție a abandonului

școlar:”Elevul care nu frecventează cursurile de zi ale unei clase din învățământul

obligatoriu, depășind cu mai mult de doi ani vârsta clasei respective, se află în abandon

școlar.”

În”Raportul asupra stării sistemului naţional de învăţământ” din 2010, rata

abandonului şcolar este definită de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului ca „reprezentând diferenţa între numărul elevilor înscrişi la începutul anului şcolar

şi cel aflat în evidenţă la sfârşitul aceluiaşi an şcolar. Acest indicator permite evaluarea

eficienţei interne a sistemului de educaţie. Este, totodată, un indicator important pentru

analizarea şi proiectarea fluxurilor de elevi în cadrul unui anumit nivel de educaţie.”

Pe de altă parte, rata de părăsire timpurie a sistemului de educaţie, conform aceluiași

raport, reprezintă: „proporţia populaţiei în vârstă de 18-24 ani cu nivel gimnazial de educaţie

sau care nu şi-a completat studiile gimnaziale şi care nu urmează nicio formă de educaţie şi

formare profesională, din totalul de vârstă de 18-24 ani. Indicatorul poate fi considerat şi în

categoria celor care vizează participarea la formarea profesională continuă.”

Cristina Neamțu definește abandonul școlar ca fiind ”un indicator al eficienţei

sistemului educaţional astfel încât, dacă indicele de abandon şcolar este mare, atunci sistemul

educaţional este ineficient. În acest sens, abandonul şcolar şi părăsirea timpurie a şcolii

creează condiţiile insuccesului integrării sociale, întrucât reduce şansele autorealizării

profesionale şi limitează integrarea pe piaţa muncii”.

Statisticile arată că există diferențe mari între ratele ESL în țările europene. În timp ce

unii experimentează rate ridicate de ESL, alții au rate cu mult sub obiectivul principal

european de 10%. În plus, există diferențe considerabile între regiuni. Aceste diferențe sunt în

parte datorită anumitor caracteristici ale sistemului de învățământ, dar și din motive istorice,

economice și sociale. O mai bună înțelegere a ESL în Europa necesită o examinare mai atentă

a situației în diferite regiuni. De asemenea, aceasta necesită o înțelegere mai clară a tinerilor,

a familiei și a mediului social, perspectivele lor de angajare și oferta de educație și formare

disponibilă acestora.

România se află constant pe ultimele poziţii dintre ţările UE în evaluările

internaţionale ale calităţii educaţiei. Ponderea tinerilor cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de

ani, care au absolvit cel mult opt clase şi care nu urmează nicio formă de şcolarizare sau de

training, a scăzut în 2016 faţă de nivelul din 2006 în majoritatea statelor membre ale UE, cu

excepţia României, Cehiei şi Slovaciei, potrivit Eurostat, serviciul de statistică al Uniunii

Europene.

În anul 2016, cele mai mari rate de părăsire timpurie a şcolii de către tinerii cu vârste de 18-24 de ani se înregistrează în Malta, cu 19,6% dintre tinerii cu vârste de 18-24

de ani, absolvenţi de cel mult opt clase care au abandonat şcoala, urmată de Spania, cu o rată

de părăsire timpurie a şcolii de 19% şi de România - cu 18.5% dintre tinerii vârste cuprinse

între 18 şi 24 de ani care au absolvit cel mult opt clase şi care au abandonat şcoala.

În contrast, cele mai mai mici rate ale abandonului şcolar al tinerilor cu vârste

cuprinse între 18 şi 24 de ani au fost raportate în Croaţia (doar 2,8% dintre tinerii din

această grupă de vârstă au părăsit timpuriu şcoala), Lituania (cu pondere de 4.8%), Slovenia

(cu 4,9%), Polonia (cu 5,2%) şi Luxemburg (cu 5.5%), arată datele făcute publice recent de

Eurostat.

Așadar, unul dintre cei mai importanți indicatori ai eficienței unui sistem de

învățământ este rata abandonului scolar. Acesta relevă puterea sistemului școlar de a cuprinde

și menține elevii în interiorul său, de a le asigura accesul și suportul pentru finalizarea cel

puțin a nivelului școlar obligatoriu.

BIBLIOGRAFIE

1. C. Neamţu, Devianţa şcolară, Iaşi, Editura Polirom, 2003.

2. Raportul asupra stării sistemului naţional de învăţământ, București, 2010

3. Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor de Învăţământ Preuniversitar, 2016

4. Suport de curs

5. http://epp.eurostat.ec.europa.eu

CAUZELE ABANDONULUI ȘCOLAR. ELEVII ȘI MOTIVAȚIA PENTRU ABANDON

Prof. CARMEN-GABRIELA CĂLUGĂRU

Fenomenul în creștere al abandonului școlar a devenit în ultimii ani un element de

îngrijorare și de reală preocupare atât la nivel global cât și național, fiecare sistem de

învățământ făcând eforturi în încercarea de a descoperi și de a inventaria cauzele care conduc

către acest tip de insucces școlar.

Conform experților, abandonul școlar este un proces ale cărui cauze sunt multiple, de

aceea, pentru a înțelege fenomenul în ansamblul său, este necesară o abordare atât din punct

de vedere teoretic cât și empiric.

Studiind complexitatea subiectului în discuție și consecințele sale atât la nivel social

cât și individual, s-a ajuns la concluzia că există patru factori care duc la apariția situației de

abandon școlar.

1. Caracteristicile individuale (gen, etnie). Datele statistice au demonstrat că unele

grupuri de tineri sunt într-o situație mai crescută de risc. De exemplu, la nivelul diferențelor

de gen se manifestă următoarea disproporție: băieții abandonează într-un procent mai mare

școala (aproximativ 12,4%), în timp ce fetele se situează în jurul valorii de 9,5%. Această

tendință este evidentă în majoritatea țărilor europene, cu două excepții însă, și anume

Macedonia și Turcia, unde inegalitatea se manifestă în sens opus.

S-a constatat, bunăoară, că rata de abandon este mai crescută la nivelul învățământului

profesional decât al celui general, deși filiera profesională de bună calitate poate fi de un real

folos pentru tinerii care vor să își completeze nivelul secundar superior.

O altă tendință constatată de Uniunea Europeană este aceea a tinerilor rezidenți care

înregistrează o mai mare probabilitate de abandon prematur al educației formale, iar riscul

este și mai mare în ce privește minoritățile dezavantajate, în special populația de etnie romă.

De exemplu, în 2013, în Uniunea Europeană rata abandonului în cazul migranților a fost de

două ori mai mare decât a nativilor (22,6% în comparație cu 11%). Printre motivele invocate

s-au regăsit dificultățile de învățare a unei limbi străine, care au condus către incapacitatea de

adaptare și scăderea motivației, la care se adaugă și poziția socio-economică neprivilegiată a

acestora.

2. Caracteristicile familiale. Cei mai mulți elevi care provin din familii cu un nivel

scăzut de educație sunt predispuși la părăsirea timpurie a școlii. Foarte des abandonul școlar

este asociat cu dificultățile socio-economice ale familiilor din mediu rural. De asemenea, o

rată mare a abandonului se înregistrează în rândul familiilor monoparentale, dar și al acelora

în care relația copilului cu familia este disfuncțională, acesta negăsind un suport moral și

financiar care să îi asigure confortul continuării studiilor. Nu în ultimul rând, abandonul se

regăsește și la granița dintre dorința și preferințele elevului pentru un parcurs școlar și ceea

ce i se impune din sânul familiei.

3. Caracteristicile școlii. Unii elevi se simt copleșiți de cerințele educaționale, cum ar

fi trasee educaționale inflexibile sau neconcordante cu piața muncii, supraaglomerarea

materiei, rigurozitatea examenelor, dificultăți de învățare, la care se adaugă un climat școlar

nesănătos, fenomenul de violență școlară sau relații precare cu ceilalți elevi sau cu cadrele

didactice. Acei elevi care simt că nu dețin controlul asupra propriului proces de educație și că

nu au ceva de spus în privința aceasta își pierd interesul și pot ajunge să abandoneze școala.

4. Caracteristicile societății. Fluctuația pieței de muncă influențează în mare măsură

fenomenul de părăsire timpurie a școlii. Criza economică a avut ca efect destabilizarea acelor

sectoare de activitate care erau ofertante cu precădere pentru cei care asigurau forța brută de

muncă. De aceea, rata mare a șomajului a constituit un factor care a contribuit la descurajarea

tinerilor de a mai urma o formă de învățământ, în condițiile în care obținerea unei diplome

sau a unei calificări pe piața muncii nu a mai fost percepută ca o garanție a asigurării unui loc

de muncă. De asemenea, sărăcia părinților, lipsa locurilor de muncă și chiar dobândirea

statutului de asistați social cresc riscul de părăsire timpurie a școlii, deoarece elevii care

trăiesc în asfel de familii simt că este de datoria lor să contribuie la sporirea veniturilor

familiilor.

Motivația pentru abandon este complexă, ceea ce i-a făcut pe cei care au studiat

fenomenul să identifice trei tipuri de elevi care se înscriu în acest tipar al părăsirii timpurii a

școlii:

1. Dispăruții: sunt acei elevi în special ai populației nomade sau ai refugiaților care nu reușesc

să se adapteze la cerințele școlii și pur și simplu dispar din statistici sau sunt în statistici, dar

nu mai frecventează școala.

2. Nemulțumiții: pentru acești elevi școala nu mai reprezintă un factor motivațional, ei nu mai

văd sensul școlii și nu pot înțelege rolul educațional al școlii.

3. Dezavantajații: sunt acei copii care provin din familii caracterizate prin sărăcie, lipsa

locurilor de muncă, apartenența la un grup social defavorizat (emigranți, etnie romă), deci din

start un grup social care pleacă de pe o poziție inferioară în comparație cu ceilalți.

Indiferent că motivația pentru abandon ține de factori externi (statutul socio-

economic, influența părinților, nivelul de educație al părinților, schimbarea școlii, etnie) sau

interni (comportamentul deviant, bolile fizice sau psihice, sarcina la adolescente, performanța

școlară nesatisfăcătoare), decizia aparține în cele mai multe cazuri elevului, iar aceasta are

rădăcini adânci în psihicul său. Toți cei care abandonează școala la un moment dat simt că

aceasta nu le poate oferi confortul psihic de care au nevoie.

Cercetările efectuate în acest sens au relevat o serie de nemulțumiri ale elevilor. Unele

dintre acestea au fost îndreptate către profesori, despre care au afirmat faptul că nu îi respectă

suficient de mult pe elevi, ignorându-le drepturile, ba mai mult că nu au pregătirea

pedagogică potrivită pentru a realiza transferul de informații într-o manieră care să îi atragă

pe acești elevi, încât să devină mai implicați în desfășurarea lecțiilor. Alți elevi acuză

sistemul de învățământ pentru eșecul lor, subliniind faptul că un elev ar trebui încurajat în

domeniile sau la materiile la care este bun. Fenomenul pe care aceștia l-au înregistrat este

acela că devin inhibați la disciplinele la care nu se descurcă bine și, deși pot fi chiar buni la o

materie, pot ajunge să repete clasa doar pentru că alte obiecte de studiu le creează dificultăți.

Inhibiția cumulată cu cerințele profesorilor, considerate uneori exagerate, poate declanșa

stresul, până la depresie fiind doar un pas.

Mulți elevi care abandonează se află în această situație, iar problema apare atunci

când unii nici măcar nu reușesc să identifice cauza stării lor, iar cei care o fac nu au curajul să

recunoască prin ce trec și să ceară ajutorul familiei sau al cuiva specializat.

Indiferent de factorii care declanșează motivația pentru abandon, procesul în sine este

un eșec atât pentru individ cât și pentru societate, având consecințe pe termen lung asupra

progresului economic, social și, cel mai important, personal.

BIBLIOGRAFIE:

1. Neamțu, C., (2003), Devianța școlară, Polirom, Iași

2. Voicu, B., (coord) (2010), Renunțarea timpurie la educație: posibile căi de prevenire,

Vanemonde, București

COMPORTAMENTUL TIPIC AL ELEVILOR CU RISC DE

ABANDON ŞCOLAR

prof. IRINA MREJERU

Ȋn acest articol se va face referire la elevii din învățământul preşcolar, primar şi

gimnazial, deoarece aceştia reprezintă populația şcolară din unitatea noastră de învățământ.

Ȋnainte de a începe, trebuie precizat la ce anume se referă termenul de abandon

şcolar. Termenii folosiţi în limba engleză, la nivel internațional, pentru a desemna abandonul

şcolar sunt “school drop-out” şi “early school leaver”. Conform definiției Eurostat (Oficiul de

Statistică al Uniunii Europene), un “early school leaver” este “o persoană între 18-24 ani care

şi-a încheiat studiile secundare şi nu este inclus într-o formă de educație suplimentară sau alt

tip de instruire”, altfel spus orice formă de părăsire prematură a şcolii/ educației/ instruirii. Pe

de altă parte, “school drop-out” se referă la discontinuitatea sau întreruperea cursurilor în

timpul anului şcolar şi poate să apară la orice vârstă şi în orice moment al instruirii.

Ȋn anul 2016, aproximativ 4 milioane de elevi din Europa au renunțat la şcoală.

Conform statisticilor, băieții prezintă un risc mai ridicat de abandon şcolar decât fetele. O altă

categorie o reprezintă tinerii migranți şi minoritățile dezavantajate, inclusiv romii.

Pentru a identifica din timp elevii cu risc de abandon şcolar, ar trebui să aflăm care ar

putea fi motivele ce determină părăsirea timpurie a şcolii. Acestea sunt complexe şi diverse,

în funcție de zonă (urbană sau rurală), de situația socială a familiei, de vârstă, de apartenența

etnică. Astfel, conform Unicef, există mai mulți factori care favorizează abandonul şcolar,

aceştia fiind clasificați pe trei niveluri: la nivel individual şi familial, la nivelul comunităţii si

la nivelul şcolii.

Ȋn ce priveşte mediul familial ca factor favorizant al abandonului şcolar, câteva

cauze ar fi dificultăţile materiale, modelul educaţional oferit de părinţi şi de fraţii mai mari,

familiile dezorganizate. La nivelul individului, implicarea pe piaţa muncii sau implicarea în

activităţi aflate la limita legii constituie elemente de risc ce duc aproape de fiecare dată la

abandonarea şcolii.

La nivelul comunităţii, cei mai importanţi factori ce duc la părăsirea timpurie a şcolii

ar fi mariajul timpuriu, în special în mediul rural, apariţia unui copil la vârsta adolescenţei,

lipsa de securitate în zone unde, din cauza unui mediu cu infracţionalitate ridicată, cadrele

didactice se tem să ia legătura cu părinţii.

La nivelul şcolii, cauzele abandonului ar putea fi determinate de climatul şcolar,

relația profesor-elev, neintegrarea în colectivul clasei, dificultăţile de învăţare care duc la

repetenţie.

Din păcate, la nivelul şcolii sunt puţine acţiuni care să prevină abandonul

şcolar. Aici trebuie lucrat mai mult, deoarece cadrele didactice pot avea un rol important în

prevenirea părăsirii timpurii a şcolii, acestea fiind în contact permanent cu elevii. Profesorii

pot identifica şi diagnostica problemele elevilor şi pot lua măsuri prin a atrage atenţia

autorităților sau a organizațiilor non-guvernamentale competente pentru a interveni acolo

unde este cazul.

Astfel, ajungem la întrebarea care se regăseşte în titlul acestui articol: cum îi

identificăm pe elevii aflați în risc de abandon şcolar?

Iată câţiva indicatori comportamentali care să indice tendința spre abandon:

schimbările comportamentale, învoirile dese de la ore din motive de sănătate, lipsa de

motivație, astenii sau angoase, chiar fobii şcolare, hiperactivitate sau dimpotrivă

comportamentul retras, dezinteres față de ceea ce se face în clasă, repetarea unor

comportamente deviante sau violente.

Semne precursoare în identificarea elevilor predispuşi la abandon şcolar:

lipsa investiției în învăţătură: elevul nu-şi notează şi nu-şi face temele, îşi uită caietele sau

cărţile acasă, întârzie frecvent la şcoală;

o părere rea despre şcoală: elevul are impresia că pierde timpul la şcoală, că activităţile

şcolare sunt inutile, că poţi câştiga bani şi fără să ai o educație; familia are o viziune negativă

asupra şcolii;

o anumită aritmie şcolară: elevul are dificultăți în a-şi realiza sarcinile şcolare, muncind şi

ajutându-şi familia la treburile casei şi neavând timp să-şi facă temele;

dificultăți de învățare şi rezultate şcolare slabe care nu par să îl afecteze.

Este, fără îndoială, foarte important să ne focalizăm pe semnalele cele mai timpurii şi

să acționăm în interiorul, dar şi în afara şcolii, concentrându-ne asupra elevilor cu risc de

abandon.

Ȋn primul rând, trebuie să precizăm că este important să-i identificăm pe aceşti copii

încă din învăţământul preşcolar. Un copil provenind dintr-o familie dezorganizată,

monoparentală sau cu probleme financiare, care nu frecventează cursurile grădiniţei ar putea

fi un viitor elev cu risc de abandon şcolar. Pentru aceştia trebuie intervenit din timp, cu

programe la nivelul comunităţii, cu mobilizarea partenerilor locali. Un exemplu concret ar fi

acordarea unor ajutoare băneşti care să-i oblige pe părinti să trimită copiii la şcoală, acordarea

unor mese calde etc.

Ȋn al doilea rând, trebuie urmăriţi elevii care trec din învăţământul primar spre cel

gimnazial. Un semn predictiv al unui eventual viitor abandon ar fi slaba reuşită şcolară din

clasa a V-a, unde unii elevi au dificultăţi în a-şi însuşi competenţele de bază. Schimbarea

regimului de la un singur învăţător la mai mulţi profesori, colegi noi, clasă nouă sau chiar

şcoală nouă, ar putea duce la inadaptarea elevului la noul mediu şcolar şi tendinţa lui spre

abandon.

Care sunt semnele care fac parte din comportamentul elevului şi pe care profesorii

trebuie să le observe din timp? Sentimentul de incompetenţă, dificultăţi în realizarea

sarcinilor, note mici, comportament violent, toate acestea duc la creşterea numărului de

absenţe. De altfel, comportamentul violent coroborat cu numărul mare de absenţe reprezintă

doi factori demni de luat în seamă. Ȋn spatele oricăror ieşiri violente ale unui elev există nişte

cauze care trebuie identificate pentru ca elevul respectiv să primească ajutor. Aceste semne

pot apărea pe tot parcursul ciclului gimnazial.

Nu în ultimul rând, există o tendință de abandon, mai ales în mediul rural, în rândul

elevilor de clasa a VIII-a, care nu-şi continuă studiile liceale sau profesionale. Un indicator

predictiv în acest sens este faptul că elevul rămâne corigent şi nu se prezintă la examenul de

corigenţă. De cele mai multe ori, elevul respectiv intră pe piaţa muncii, iar prezenţa unor

activităţi aducătoare de venit constituie elemente de risc ce se soldează aproape mereu cu

renunţarea prematură la educaţie. Este şi cazul unui elev al şcolii noastre, Claudiu, care nu s-a

prezentat la examenul de corigenţă de la finalul clasei a VIII-a, motivând că lucrează şi

abandonând în felul acesta studiile.

Astfel, cei ce nu termină nici măcar cele zece clase obligatorii sau, mai rău, nu

termină ciclul gimnazial sau chiar pe cel primar, sfârșesc prin a fi asistaţi social.

Un portret robot al elevului cu risc de abandon ar putea ajuta cadrele didactice,

comunitatea și familia să ia măsuri pentru a preveni apariția oricărei situaţii de părăsire

timpurie a şcolii. Astfel, Patrice Potvin şi colaboratorii săi de la Universitatea din Quebec,

Canada, definesc două tipuri de elevi non-risc: “ elevii model și elevii indiferenţi” şi patru

tipuri de elevi în risc de abandon: “elevii cu dificultăţi de învăţare, elevii cu dificultăţi

comportamentale exteriorizate, cei cu dificultăţi comportamentale interiorizate şi elevii

nemotivaţi” (Potvin, 2007).

Identificând din timp aceşti copii, prin observaţie directă, prin aplicarea unor

chestionare, urmărind îndeaproape situaţia lor şcolară, discutând despre ei în Consiliul Clasei,

doar aşa se pot preveni situaţiile de abandon şcolar. Accentul este pus pe prevenţie, dar este

foarte importantă reintegrarea elevilor care au renunţat recent la şcoală.

Ȋn concluzie, lupta împotriva abandonului şcolar este o prioritate atât în România cât

şi în Europa sau oriunde în lume. Dorinţa de a combate abandonul, de a oferi o a doua şansă

preocupă pe toţi cei implicaţi în educaţie - şcoala, comunitatea şi familia.

BIBLIOGRAFIE

- Potvin Pierre (2007). « Les types d‟élèves à risque de décrochage scolaire et leur

dépistage ». In Centre de transfert pour la réussite éducative du Québec, Carrefour de lutte au

décrochage scolaire. Montréal : CTREQ.

- https://edupass.hypotheses.org/544#Chapitre2

-http://www.unicef.ro/media/buletin-informativ-nr-7/abandonul-scolar-timpuriu-cauze-si-

posibilitati-de-prevenire/

DIRECŢII DE ACŢIUNE ALE ŞCOLII ÎMPOTRIVA REDUCERII FENOMENULUI

DE ABANDON ŞCOLAR

Prof. IOANA RAMONA TRANDAFIR PANCU

Abandonul şcolar reprezintă încetarea frecventării şcolii înainte de terminarea unui

nivel de învăţământ sau înainte de obţinerea unei diplome de studii. Elevii care abandonează

şcoala au acumulat şi înainte mai multe absenţe nemotivate şi au avut un comportament

deviant. Aceşti elevi, neavând o calificare profesională, nu se vor integra pe piaţa muncii şi

vor determina o creştere a ratei şomajului în România.

Prevenirea şi reducerea fenomenului de abandon şcolar sunt foarte importante pentru

a combate consecinţele negative ale sărăciei şi excluziunii sociale asupra copilului.

Pentru a putea reduce fenomenul de abandon şcolar, trebuie avute în vedere cauzele

acestui fenomen. Aceste cauze sunt multiple, fiind legate de familie, de comunitatea din care

fac parte elevii cât şi de şcoală. Printre factorii care favorizează abandonul şcolar se află:

dificultăţile materiale din familiile cu mulţi copii, lipsite de un venit lunar sigur, care nu-şi

permit achiziţionarea îmbrăcăminții necesare la şcoală, nivelul de educaţie scăzut al

părinților, care nu-şi încurajează copiii să-şi termine studiile, existând şi o lipsă de

comunicare a acestora cu propriii copii, găsirea unui loc de muncă, elevii preferând să

muncească pentru a-și câştiga existenţa, decât să frecventeze cursurile şcolii pentru a obţine o

diplomă. În mediul rural, un factor important este căsătoria timpurie sau apariţia unui copil.

Unii elevi nu se adaptează la cerinţele şcolii, se simt marginalizați, refuzând astfel să mai

meargă la şcoală.

Acţiunile de prevenire a abandonului şcolar sunt foarte importante nu numai pentru a

combate efectele sărăciei, dar şi pentru a ajuta tinerii să-şi găsească locuri de muncă calificate

şi mai bine plătite.

Datorită creşterii fenomenului de abandon şcolar în România, trebuie să existe o

implicare din partea conducerii unităţilor de învăţământ, a inspectoratelor şcolare judeţene, a

Ministerului Educaţiei Naţionale, cât şi o implicare la nivel european prin diverse strategii de

reducere a abandonului şcolar.

La nivelul unităţilor de învăţământ se pot lua nişte măsuri care ar putea contribui la

reducerea abandonului şcolar, cum ar fi: identificarea elevilor care au acumulat foarte multe

absenţe, pentru a fi menţinuţi în sistemul de învăţământ de stat, implicarea familiei în

reabilitarea şcolară a elevului. Profesorii diriginţi vor lua legătura cu elevii şi cu părinţii

acestora pentru a identifica cauzele pentru care aceştia au lipsit de la şcoală. O altă măsură

care poate fi luată pentru a preveni abandonul şcolar este implicarea de către profesori a

tuturor elevilor clasei în activitatea de predare- învăţare, nu numai a celor cu rezultate bune la

învăţătură.

Tot pentru a determina elevii să continuie studiile se pot derula în unităţile de

învăţământ şi alte activităţi, cum ar fi: activităţi educative desfăşurate în timpul vacanţelor,

programele de tip ,,Şcoală după şcoală‟‟, organizarea unor activităţi extraşcolare variate

(competiţii sportive, concursuri la diferite discipline, vizite la muzee). De asemenea,

profesorii diriginţi pot realiza activităţi de consiliere a părinţilor, prin discutarea unor teme

diverse despre consecinţele abandonului şcolar.

Pentru a preveni abandonul şcolar trebuie cunoscute de către educatori, învăţători şi

diriginţi aptitudinile fiecărui copil şi capacitatea fiecăruia de a acumula cunoştinţe. Cadrele

didactice împreună cu consilierul şcolar trebuie să discute cu elevii, mai ales cu cei din anii

terminali, pentru ca aceştia să înţeleagă cât de importantă este terminarea unui liceu sau a

unei şcoli profesionale.

Autorităţile comunităţii locale (poliţia locală, pompieri, jandarmi) se pot implica în

reducerea abandonului şcolar prin vizite la şcoală, exerciţii de simulare a incendiilor, sau prin

campanii de prevenire a delicvenţei juvenile.

Autorităţile naţionale au iniţiat o serie de programe menite să stopeze fenomenul de

abandon şcolar, cum ar fi: programul ,, Cornul și laptele‟‟, acordarea de burse pentru elevii cu

rezultate deosebite la învăţătură, acordarea unui ajutor bănesc pentru achiziţionarea de

computere personale de către elevii cu un venit modest (programul ,,Euro 200‟‟), programul

,,Bani de liceu‟‟, acordarea de rechizite şcolare elevilor cu o situaţie financiară precară. De

asemenea, au fost achiziționate în mediul rural microbuze şcolare menite să aducă elevii din

satele mai îndepărtate la şcoală.

În anul 2015, în luna iunie, Guvernul României a adoptat ”Strategia privind reducerea

părăsirii timpurii a şcolii”, document programatic ce conţine mecanisme şi măsuri care

urmează să fie implementate până în 2020, în scopul reducerii procentului tinerilor cu vârsta

între 18- 24 de ani care au finalizat cel mult clasa a VIII- a și nu urmează nicio altă formă de școlarizare sau formare profesională. O strategie de reducere a PTŞ trebuie să combine o

serie de măsuri de prevenire, intervenţie şi compensare, punându-se accent în mod deosebit

pe intervenţii la nivel de şcoală şi elev. Prevenirea părăsirii timpurii a şcolii constă în

îmbunătăţirea accesului la educaţie şi la serviciile de îngrijire de calitate destinate

preșcolarilor. Măsurile de intervenţie pot fi la nivelul şcolii şi constau în îmbunătăţirea

climatului şcolar, dar şi axate pe elevi şi constau în consiliere şcolară, meditaţii, sprijin

financiar. Măsurile compensatorii se adresează tinerilor care au părăsit timpuriu şcoala şi

constau în reintegrarea tinerilor în sistemul de învăţământ prin programe de tip ,,a doua

şansă‟‟.

Obiectivul pe termen mediu al Strategiei este reducerea procentului de părăsire

timpurie a şcolii cu şase procente, de la 17,3% în 2013, la 11,3% în 2020.

În urma intrării României în Uniunea Europeană au fost implementate proiecte ce au

ca scop reducerea ratei de părăsire timpurie a şcolii înainte de obţinerea unei calificări care să

permită absolvenţilor găsirea unui loc de muncă.

De asemenea, se pune accent în România pe dezvoltarea proiectelor care îi vizează pe

copiii care aparţin etniei rome, pentru a participa cât mai mulţi la educaţie. Mulţi copii rromi

abandonează şcoala deoarece nu se simt integraţi în colectivul de elevi sau ajung la şcoli

speciale care oferă o calitate mai redusă a informaţiilor şi elevii progresează mai încet şi asfel

rămân în urma celorlalţi elevi.

Educaţia este foarte importantă în integrarea în societate a fiecărui tânăr. Pentru a

limita abandonul şcolar, şcoala, dar şi familia trebuie să se implice şi să conlucreze în a-l

face pe elev să înţeleagă care este importanţa terminării studiilor. Cadrele didactice împreună

cu consilierul şcolar organizează întâlniri cu elevii aflaţi în risc de abandon şcolar, dar şi cu

părinţii acestora pentru a-i determina să conştientizeze care este importanţa şcolii, şi mai

ales absolvirea unui liceu sau a şcolii profesionale. Trebuie să existe o conlucrare foarte bună

atât între şcoală şi familie, dar şi între copii şi părinţi. În acest scop se organizează programe

de tip ,,Şcoala părinţilor‟‟, prin care se discută teme variate, menite să limiteze abandonul

şcolar.

Elevul, fie că este integrat într-un sistem de învăţământ preprimar, primar, gimnazial,

liceal sau profesional trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează, atât de către cadrele

didactice, cât şi de către familie.

Dacă oferim acces la educaţie de calitate tuturor copiilor şi dacă se promovează

exemplele bune de urmat, putem schimba viaţa în bine a copiilor care nu urmează nicio formă

de învăţământ.

BIBLIOGRAFIE

I. Proiectul ,,Parte de carte‟‟. Axa prioritară 2 ,,Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu

piaţa muncii”, Bucureşti, 2011

II. Surse web:

1. http://dar.episcopiadevei.ro/index.php/2015/10/20/ce-este-abandonul-scolar-cauze-si-

modalitati-de-prevenire/

2.http://mh.edu.ro/fisiere/absenteism_abandon/Plan_de_masuri_pentru_prevenirea_absenteis

mului_si_abandonului__opt.pdf

3. http://is.prefectura.mai.gov.ro/wp-content/uploads/sites/49/2018/03/CP-ISJ-martie-

2018.pdf

4. http://www.asociatia-profesorilor.ro/abandonul-scolar-cauze-si-modalitati-de-

prevenire.html

ANALIZA SWOT- INSTRUMENT DE DEZVOLTARE

PERSONALĂ ȘI PROFESIONALĂ

Prof. DIANA BIANCA CERU

Analiza SWOT a fost folosită pentru prima dată la începutul anilor 1960 de către

Departamentul de Cercetare al Universității Stanford din Statele Unite ale Americii și viza în

special mediul de afaceri. Termenul „SWOT” reprezintă o prescurtare a patru cuvinte din

limba engleză:

Strengths- puncte tari

Weaknesses- puncte slabe

Opportunities- oportunităţi

Threats- ameninţări

Analiza SWOT a fost folosită iniţial ca instrument de măsurare a nivelului la care se

află o anumită companie din punct de vedere financiar şi pentru identificarea unor soluţii

viabile, astfel încât compania să prospere pe toate planurile. Între timp, analiza SWOT a

devenit un instrument folosit de marea majoritate a instituţiilor publice pentru analizarea

activităţii şi pentru întocmirea planurilor de dezvoltare instituţională.

Schematic, analiza SWOT poate fi redată astfel:

Fac

tori

inte

rni

Puncte tari

Puncte slabe

Fac

tori

exte

rni

Oportunităţi

Ameninţări

Acest instrument de analiză poate fi folosit şi de cadrele didactice, pentru analizarea

obiectivă a stadiului în care se află din punct de vedere profesional dar şi pentru realizarea

unei instrospecţii, pe plan personal. Se pot stabili, astfel, direcţii clare de acţiune pentru

viitor. Printre altele, acest tip de analiză permite identificarea unor alternative viabile. Prin

identificarea obiectivă a punctelor tari și a oportunităților, cadrul didactic devine conștient de

calitățile care îl fac special, deosebit și poate găsi diferite moduri prin care să amplifice

trăsăturile pozitive. Identificarea punctelor slabe și a amenințărilor permit transformarea

acestora în puncte tari, respectiv oportunități, acest lucru fiind posibil numai prin intervenția

celui analizat.

Pe lângă cele menționate anterior, în elaborarea unei analize SWOT corecte trebuie să

se țină cont și de factorii externi, respectiv factorii interni. De cele mai multe ori, factorii

externi provin din mediul ambiental sau cel în care ne desfășurăm activitatea și pot fi

controlați într-o oarecare măsură, în funcție de amplitudinea acestora și de elementul care îi

generează. Factorii interni sunt cei care țin doar de propria persoană, de modul de gândire,

tipul de personalitate și, cel mai important, de felul în care obișnuim să răspundem în fața

factorilor externi. Factorii interni pot fi controlați în totalitate, dar este nevoie de o bună

cunoaștere și stăpânire de sine. Cea mai sigură şi productivă metodă de identificare a celor

patru parametri este aplicarea metodei brainstorming-ului, care declanşează o avalanşă de idei

dintre care vor fi selectate cele utile.

De cele mai multe ori avem tendinţa de a ne analiza negativist, prin scoaterea în

evidenţă a slăbiciunilor, fără să ştim cum să ne punem în valoare punctele tari şi aspectele

care ne fac să ne deosebim de ceilalţi.

Realizarea unei analize SWOT ne poate arăta lucrurile de care suntem capabili fără să

ştim şi ne poate oferi mijloace prin care să remediem slăbiciunile şi să transformăm

ameninţările în oportunităţi. Important de reţinut este faptul că punctele tari şi punctele slabe

reprezintă concepte statice şi reprezintă ceea de deja deţinem sau ceea ce există, iar

oportunităţile şi ameniţările reprezintă alegerile pe care le putem face, deci ceea ce va fi.

Totodată, analiza SWOT ar putea fi unul dintre documentele care fac parte din

portofoliul personal al cadrului didactic, aducându-i acestuia un plus de valoare.

Autoevaluarea este un aspect important în cariera unui profesor şi poate fi uşor realizată prin

aplicarea unei analize SWOT. Acest aspect relevă dorinţa de perfecţionare din toate punctele

de vedere şi conştientizarea rolului pe care îl are cadrul didactic. Analiza SWOT evidenţiază

progresul realizat de la o etapă la alta în cariera cadrului didactic.

În situația în care vă este teamă că nu veți putea realiza o analiză SWOT corectă și

obiectivă, este bine de știut că există o serie de întrebări la care puteți răspunde pentru a vă

identifica punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenințările.

Punctele tari pot fi ușor găsite dacă facem o trecere în revistă a competențelor și

aptitudinilor pe care le deținem și care este nivelul la care se situează cunoștințele noastre

într-un anumit domeniu. În același timp, putem verifica de ce suntem apreciați de cei din jur

și care sunt acele lucruri pe care le facem cel mai bine.

Punctele slabe pot fi identificate respectând același plan ca și în cazul punctelor tari,

cu mențiunea că dorim să identificăm acele competențe insuficient dezvoltate sau chiar

inexistente; putem apela la experiențe anterioare negative pentru a afla ce trebuie să evităm

sau putem solicita celor care ne cunosc să ne ajute prin exprimarea obiectivă și constructivă a

părerilor negative despre noi.

Oportunitățile fac parte din categoria factorilor externi, iar pentru identificarea

acestora trebuie să analizăm direcția generală de dezvoltare a domeniului în care ne

desfășurăm activitatea, cerințele actuale, avantajele și condițiile în care putem fructifica

aceste oportunități.

Amenințările se identifică corect dacă putem afla care sunt eventualele obstacole,

riscuri sau neajunsuri în evoluția în carieră, cum ne pot afecta în plan personal activitățile pe

care le desfășurăm și care sunt factorii cu impact global care pot constitui un pericol.

Deciziile care vor fi luate în urma efectuării unei analize SWOT trebuie să aibă în

vedere următoarele patru cuvinte cheie: construieşte, elimină, exploatează şi îndepărtează.

Acestea se referă la activităţi precum:

Construieşte pe baza punctelor tari;

Elimină ce se poate din punctele slabe;

Exploatează toate oportunităţile, chiar şi pe cele pe care le consideri mai puţin

relevante;

Îndepărtează, pe cât posibil, eventualele ameninţări.

Cu toate acestea, există şi neajunsuri în ceea ce priveşte analiza SWOT ca instrument

general de analiză. Rezultatele acestei analize aplicate la nivel individual sunt generate

subiectiv, iar în cazul unei instituţii este necesar ca aceasta să fie elaborată de o echipă cu

spirit critic dezvoltat.

Analiza SWOT trebuie urmată de o serie de decizii care să ducă la atingerea noilor

obiective propuse. În acest caz, este nevoie de un factor puternic de decizie care reprezintă

elementul cheie în respectarea rezultatelor obţinute în urma analizei.

Indiferent de metodele și instrumentele de analiză folosite, trebuie să acceptăm că

schimbarea vine din interior, iar noi suntem singurii care pot face ceva în acest sens. Așadar,

dacă nu dorim să ne schimbăm, să devenim o versiune mai bună a noastră, atât din punct de

vedere profesional cât mai ales personal, efectuarea oricărei analize este inutilă.

BIBLIOGRAFIE

1. Csintalan, Csaba Ferenc, Managementul schimbărilor- oportunităţi viitoare ale sistemului

educaţional preuniversitar, Editura Daya, Satu Mare, 2013.

2. George, Moldoveanu, Analiza organizaţională, Editura Economică, Bucureşti, 2000.

3. Zlatian, Radu, Strategii- analiza SWOT, Editura Aius PrintEd, Craiova, 2011.

STAREA DE FLUX, UN PAS CĂTRE SUCCESUL ACTIVITĂȚILOR ȘCOLARE

prof. CARMEN-GABRIELA CĂLUGĂRU

Indiferent că am fost sau nu instruiți în acest sens, cei mai mulți dintre noi au

experimentat mai mult sau mai puțin conștient starea de flow.

Starea de flow, numită și starea de flux sau starea de imersie este un concept de

dată relativ recentă, lansat de Mihaly Csikszentmihalyi - profesor de psihologie la Claremont

Graduate University, directorul Centrului de Cercetare a Calității Vieții, în trecut - conducător

al departamentului de psihologie de la Universitatea din Chicago și al departamentului de

sociologie și antropologie de la Colegiul Lake Forest, cel care a fost denumit "arhitectul"

noțiunii de "stare de flux" pentru anii săi de cercetare asiduă a acestui subiect.

Chiar dacă definirea acestei noțiuni ține oarecum de psihologia contemporană,

practica aceasta este cunoscută de mii de ani, fiind folosită cu succes de cei care practicau

artele marțiale, prin modul în care reușeau să se concentreze asupra tehnicilor de luptă pe care

le exersau pentru relaxare sau în scop combativ.

Prin starea de flux renumitul psiholog identifică acel moment în care o persoană este

atât de concentrată la ceea ce face, încât se activează în ea acele resurse interne care o fac să

depășească potențialele temeri sau blocaje și o conduc către reușita acțiunii.

Starea de flux descrie o experiență psihologică globală pe care o trăiește o persoană

atunci când este complet absorbită de o activitate pe care o desfășoară și care îi solicită în

totalitate abilitățile, încât aceasta pierde noțiunea timpului, dar simte că are controlul situației

în care este implicată, deoarece activitatea pe care o desfășoară îi aduce satisfacție. Odată

inițiată starea de flux, persoana respectivă intră într-o zonă de experiență optimală în care

devine complet captivată de activitatea pe care o realizează în acel moment și se focusează

numai asupra ocupației respective, concentrarea atenției fiind atât de mare, încât câmpul

conștiinței se îngustează, filtrând în consecință doar ceea ce ține de activitatea respectivă și

eliminând gândurile și preocupările care nu sunt relevante pentru ceea ce face la momentul

respectiv.

În starea de flux, remarcă Mihaly Csikszentmihalyi, „oamenii sunt atât de implicaţi în

activitate, încât nimic altceva nu mai contează; experienţa în sine este atât de plăcută, încât se

angajează în acea activitate, chiar dacă are costuri mari, numai pentru satisfacţia realizării ei”

(1990, p. 4). Cel care pătrunde în această stare știe că ceea ce urmează să facă este posibil,

chiar dacă pare dificil, pentru că găsește în el resursele de a scoate la suprafață inspirația

creatoare, potențialul său primordial care se poate manifesta nelimitat atunci când nicio

barieră psihologică nu îi stă în cale.

Psihologia stării de flux accentuează ideea că, dacă vrei să simți că trăiești cu

adevărat, trebuie să fii implicat la maximum în ceea ce faci, iar ceea ce alegi să faci să fie

însoțit de plăcere și bucurie. Doar în acest fel se poate activa potențialul de creativitate,

imaginație și fericire spontană din fiecare.

Pentru a obține succesul activității pe care o desfășurăm este important să fim în

permanent conectați cu noi înșine, adică mintea să fie centrată pe obiectiv, dar în același timp

să se afle și într-o stare de relaxare. Psihologul Mihaly Csikszentmihalyi explică faptul că

pentru a atinge starea de flux este necesar să nu mai activăm toate gândurile care apar, ci pur

și simplu să le constatăm fără să le urmăm. În același timp, trebuie să ne concentrăm pe ceea

ce simțim, pe mesajele interne pe care le primim, iar cel mai important este să dezvoltăm o

tehnică personalizată de a opri dialogul intern – acea voce care răsună constant în mintea

noastră – pe care, conștient sau nu, noi îl întreținem și care ne tulbură starea interioară, iar

scopul fiecăruia este acela de a atinge momentul în care poate să asculte liniștea internă

premergătoare stării de flux.

Secretul obținerii stării de flux este tocmai domolirea minții logice, cea care este, de

altfel, răspunzătoare pentru intensificarea sau, dimpotrivă, dispersarea unor situații

conflictuale, știut fiind faptul că reacția noastră la mediul înconjurător este de cele mai multe

ori o proiecție a acestui dialog interior care nu tot timpul este conectat la contextul în care ne

aflăm. De aceea, o persoană aflată în starea de flux este total concentrată și implicată în ceea

ce face, încât ajunge să nu mai observe realitatea din jur, fiindu-i foarte clar ce vrea să facă și

cum să obțină acel lucru, ignorând stimulii externi sau interni care o pot deturna de la scopul

propus (gălăgie, întreruperi, senzații fizice precum foamea, frigul, somnul etc). Ceea ce este

foarte important de știut este faptul că individul este motivat intrinsec în atingerea stării de

flux, deoarece acest lucru îi produce satisfacție, adică o stare mentală net superioară

celorlalte.

Figura de mai jos reprezintă poziționarea stării de flux, ce cuprinde axa provocărilor

și pe cea a aptitudinilor. În situația în care simți că ești provocat în mod pozitiv de

activitatea pe care o desfășori, iar pentru asta îți folosești aptitudinile, cu siguranță vei intra

fără dificultate într-o stare de flux. Însă dacă este provocatoare activitatea, dar simți că nu ai

abilitățile necesare pentru a duce la îndeplinire sarcinile, fără îndoială vei intra într-o stare de

anxietate.

Între cele două extreme ale graficului se situează starea de plictiseală cauzată de

faptul că o persoană nu se simte deloc provocată de ceea ce face și, prin urmare, nici nu-și

folosește abilitățile pe care le deține. La polul opus se regăsește o altă situație deloc de dorit,

și anume aceea a provocărilor foarte mari care nu pot fi gestionate din cauză că unei persoane

îi pot lipsi abilitățile necesare îndeplinirii cu succes a activității, iar acest fapt conduce, fără

doar și poate, la depresie.

Cu siguranță nu este nimeni care să nu fi experimentat această stare de flow fie în

liniștea lecturării unei cărți sau în fața unui șevalet, fie în timpul unui spectacol de teatru sau

de muzică, în timpul practicării unui sport sau al oricărui hobby, sau chiar în aer liber, în

diversele ocazii pe care le oferă natura. Efectul pătrunderii în starea de imersie este de-a

dreptul uimitor asupra psihicului uman, pentru că garantează succesul a ceea ce faci, chiar

dacă acel lucru este valoros sau aparent pare ceva banal. Importantă este noua stare de spirit

care îl face pe individ să devină conștient de faptul că el, ca ființă umană, poartă în sine

esența transformării sale, ajutându-l, astfel, să devină cea mai bună variantă a lui de până

atunci.

Starea de flux nu mizează doar pe explorarea creativității și a potențialului uman în

ansamblul său, ci are în vedere și o altă componentă deloc de neglijat în dezvoltarea

personală a fiecăruia dintre noi: aceea a găsirii împlinirii. Într-o foarte mare măsură,

activitatea cu elevii provoacă cadrele didactice la descoperirea de sine și la atingerea

împlinirii. Doar un cadru didactic împlinit din punct de vedere personal și profesional va

putea deveni acel imbold de care are nevoie elevul pentru a parcurge propriul traseu de

formare, iar practicarea stării de flow, fără a pretinde exclusivitate, se constituie într-un astfel

de tipar.

BIBLIOGRAFIE

1. Csikszentmihalyi, Mihaly, Flux. Pihologia fericirii, traducere de Mariana Ioan și Monica

Țuțuianu, Editura Humanitas, București, 2008.

2. Csikszentmihalyi, Mihaly, Starea de flux: psihologia experienței supreme, traducere de

Monica Tudora, Editura Curtea Veche, București, 2007.

3. www.garbo.ro

4. www.personalitatealfa.com

5. www.valentinbosioc.com

MINDFULNESS, INSTRUMENT DE EDUCARE

prof. ALINA-ADRIANA ȘTEFĂNESCU

Omenirea se confruntă cu numeroase probleme, din ce în ce mai diverse și, pentru a le

rezolva, a progresat foarte mult din punct de vedere științific și tehnologic dar și spiritual.

Nivelul de civilizație al unui popor nu se măsoară doar în numărul invențiilor sau al nivelului

de trai, ci și în gradul de promovare a toleranței, valorilor și multiculturalismului. Astfel că, a

educa un copil în ziua de azi a început să însemne mai mult decât aplicarea unor metode

tradiționale de pedepsire în vederea disciplinării acestuia. O metodă care dorește obținerea

unui comportament optim, dar fără o intervenție negativă din partea celui care educă, este

tehnica mindfulness.

Mindfulness înseamnă păstrarea unor momente de prezență și conștiență asupra

gândurilor, senzațiilor corpului, sentimentelor și mediului înconjurător, toate acestea dintr-o

perspectivă caldă și tolerantă. Când este practicat mindfulness, gândurile sunt concentrate pe

ceea ce simțim în momentul respectiv, fără a lăsa mintea să repete întâmplări din trecut sau să

își imagineze viitorul. Termenul mindfulness este de proveniență engleză și are înțelesul

„minte plină”. Totuși, scopul tehnicii nu este ca mintea să fie umplută de gânduri ci,

dimpotrivă, să fie golită de gândurile obsesive, parazite și supărătoare și să acorde atenție

prezentului într-un mod anume.

Această practică are rădăcini în meditația budistă și a fost studiată riguros și introdusă

în psihologia americană de profesorul emerit în medicină Jon Kabat-Zinn, fondatorul Clinicii

pentru Reducerea Stresului și al Centrului pentru Mindfulness în Medicină, Servicii Sociale și

de Sănătate din cadrul Universității din Massachusetts. El dă următoarea definiție:

„Mindfulness este conștientizarea care se naște prin acordarea atenției în mod conștient

asupra momentului prezent, fără a judeca.”. Programul său, „Reducerea Stresului pe Baza

Tehnicii Mindfulness”, a fost lansat în 1979 și, de atunci, mii de studii au susținut beneficiile

asupra stării fizice și mentale a acestuia și a inspirat zeci de instituții să adapteze acest model

în școli, închisori, spitale, centre pentru veterani și nu numai.

Reducerea stresului, îmbunătățirea controlului emoțiilor, creșterea abilității

organismului de a face față bolilor și de a se recupera după acestea, diminuarea simptomelor

de depresie și anxietate și îmbunătățirea stării generale de sănătate, sunt principalele beneficii

ale practicării meditației mindfulness. În rândul elevilor și al studenților, studiile au

demonstrat o creștere a curiozității, creativității, toleranței și răbdării, un mai mare grad de

acceptare și o creștere a stimei de sine. De asemenea, s-a înregistrat un progres în gestionarea

stresului școlar și nivelul acumulării de cunoștințe s-a îmbunătățit. Copiii care au fost victime

ale unor abuzuri sau ale unor situații conflictuale, pot face față și se pot recupera prin aceste

tehnici de mindfulness. În cadrul instituțiilor și companiilor, beneficiile acestui tip de

meditație sunt notabile. Astfel, îmbunătățirea performanței la locul de muncă este

demonstrată printr-o mai mare capacitate a angajaților de a se dedica serviciului, prin

creșterea eficienței în orele de lucru, scăderea nivelului de stres și o mai bună capacitate de a

lua decizii.

Tehnicile de meditație mindfulness sunt foarte variate, sunt le îndemâna oricui și nu

este necesară schimbarea stilului de viață din partea practicanților. Calitatea de a fi prezent se

cultivă prin practici simple și cu rezultate în viața personală și profesională. O variantă a

meditației mindfulness este respirația mindfull. Pentru aceasta, persoana nu trebuie să stea

neapărat așezată, dar trebuie să stea liniștită și concentrată asupra respirației, pentru

aproximativ un minut. Va începe prin respirații lente, va inspira pe nas și va da aerul afară pe

gură, fără efort, va abandona gândurile care îl frământă și, intenționat, va observa senzațiile

pe care le are când aerul inspirat este mai rece, iar cel expirat mai cald și va sesiza pauzele

dintre inspir și expir. Un alt exercițiu pentru proiectarea în prezent este cel cu ajutorul unui

aliment, de obicei migdale, nuci sau fructe confiate. Deși acesta îi este familiar, practicantul

se va comporta ca și cum este prima oară în fața unui astfel de produs. Îi va examina aspectul

exterior, textura, cum răspunde la atingere și abia la final, prin înghițituri foarte mici, gustul.

O altă tehnică destul de răspândită este scanarea corporală. Aceasta durează 10-15 minute și

ar fi de preferat să fie realizată sunt îndrumarea altei persoane, dar nu este obligatoriu.

Participantul se va întinde confortabil pe spate, iar cel care îl ghidează îi va cere să își

liniștească un pic gândurile, să se concentreze asupra respirației, apoi asupra senzației pe care

i-o dă îmbrăcămintea și suprafața pe care stă, după care îi va cere să își plimbe cu blândețe

atenția pe câte o zonă a corpului său. Prin acest exercițiu, practicantul își va aprecia mai mult

corpul pentru capacitățile pe care le are și va avea mai multă compasiune față de nevoile

acestuia. Conștientizarea unei activități zilnice este o altă formă de meditație mindfull. Pentru

a cultiva aprecierea gesturilor zilnice, de rutină, deschiderea unei uși este suficientă dacă, în

momentul în care este atinsă clanța, mintea persoanei respective este atentă la locul în care se

află și unde se îndreaptă și la senzațiile pe care le are în acel moment. Variantele pentru

mindfulness sunt nenumărate dar, dintre acestea, în plus față de cele prezentate anterior,

amintesc și metoda ascultării conștiente, exercițiul celor cinci simțuri și observarea unui

obiect din natură.

Cei care sunt interesați de mindfulness, au o plajă mare de tehnici care pot fi cele mai

potrivite pentru locul în care se află sau pentru timpul de care dispun. Experții recomandă ca

mindfulness să fie practicat zilnic. Doctorul Amit Sood, președintele Inițiativei pentru Minte

și Corp Mayo, oferă o planificare orientativă, pentru fiecare zi a săptămânii, căreia i se

atribuie câte o semnificație. Astfel, conform orarului propus de el, lunea este dedicată

recunoștinței pentru evenimentele din cursul zilei, marțea este pentru sentimentele de

compasiune față de cei întâlniți, miercurea este pentru acceptarea și aprecierea propriei

persoane și a celor din jur, joia, gândurile sunt îndreptate asupra scopului în viață și a căilor

prin care acesta poate fi atins, vinerea este pentru iertare, sâmbăta este pentru sărbătorirea

bucuriei pe care o oferă viața, iar duminica este pentru reflectarea asupra evenimentelor din

săptămână, dar prin meditație, rugăciune sau conștientizare.

De pe urma metodei minfulness, nu doar adulții pot beneficia, ci și copiii, în sensul că

îi ajută să adopte unele schimbări pozitive în comportament care reduc stresul, îmbunătățesc

calitatea somnului, cresc capacitatea de concentrare și le permit să-și controleze mai bine

impulsurile emoționale. Pentru introducerea tehnicilor mindfulness la ore, ar fi de preferat ca

profesorul să practice conștientizarea și în timpul liber. Momentele de mindfulness pot fi

experimentate la cursuri oricând ar fi nevoie de o pauză scurtă, de 30 de secunde până la cinci

minute. Elevilor sau studenților li se poate cere să își îndrepte atenția asupra respirației,

asupra pachețelului cu mâncare sau asupra unei activități simple, cum este plimbatul. În unele

țări au fost create săli speciale, plăcut decorate și amenajate, unde copiii sunt încurajați să își

petreacă timpul pentru a se liniști și, mai ales, pentru a se calma când au fost implicați în

situații conflictuale. Astfel, ei pot învăța cum să își controleze reacțiile și cum să nu cedeze

impulsurilor de moment. De asemenea, ei sunt încurajați să vorbească despre ce li s-a

întâmplat și ce au simțit în momentele de furie. Pentru rezultate mai bune, părinții pot urma și

ei tehnici pentru mindfulness în familie, astfel încât să se creeze o rutină.

Metodele meditației mindfulness sunt atât de variate, rezultatele sunt atât de benefice

asupra stării fizice și psihice, iar dovezile științifice sunt foarte numeroase, încât motivele

pentru a nu o practica se diminuează simțitor. În cartea „The Book of Joy”, Dalai Lama

amintește că pentru a avea starea de bucurie și mulțumire sufletească, ar trebui să ne

concentrăm mai puțin asupra propriei persoane, pentru a nu deveni egoiști și să ne canalizăm

energia către cei din jur, oferindu-le gânduri pozitive, compasiunea și ajutorul nostru.

Introducând tehnicile mindfulness în viața personală cât și în cea a elevilor noștri, avem toate

șansele să facem o schimbare pozitivă în lume.

BIBLIOGRAFIE

1. http://www.mindful-lifestyle.ro/ 2. https://www.mindful.org/what-is-mindfulness/ 3. https://greatergood.berkeley.edu/topic/mindfulness/definition 4. https://www.pocketmindfulness.com/6-mindfulness-exercises-you-can-try-today/ 5. https://mental-training.ro/ce-este-mindfulness/ 6. https://en.wikipedia.org/wiki/Jon_Kabat-Zinn 7. https://positivepsychologyprogram.com/mindfulness-exercises-techniques-activities/ 8. https://www.huffingtonpost.com/becca-wertheim/4-simple-ways-to-teach-mi_b_12916594.html?guccounter=1 9. https://www.noodle.com/articles/mindfulness-in-the-classroom-a-conscious-route-to-success 10. https://www.sciencedaily.com/releases/2015/01/150126095909.htm 11. https://www.rangali.ro/blog/2016/10/03/o-scoala-inlocuieste-pedepsele-cu-meditatia-iar-rezultatele-sunt-minunate/ 12. https://positivepsychologyprogram.com/benefits-of-mindfulness/ 13. https://www.youtube.com/watch?v=wPNEmxWSNxg 14. ”The Book of Joy”, Dalai Lama, Desmond Tutu, Douglas Abrams, Hutchinson London, 2016

ACTIVITĂŢI MINDFULNESS ÎN ŞCOALĂ

Prof. înv. primar FLORENTINA ADĂSCĂLIŢEI

Mindfulness-ul poate fi o activitate uşor de cultivat la copii, deoarece ei se nasc cu

această capacitate. Dacă noi ne chinuim să practicăm mindfulness, copiii mici, până la şapte

ani, conţin deja starea de prezenţă, acceptarea de sine şi dragostea necondiţionată. În clasele

primare, această capacitate nativă se pierde prin socializare, prin impunerea unor reguli, pe

care ei nu le înţeleg şi nici nu sunt explicate de către părinţi sau profesori.

Mindfulness-ul sporeşte conştientizarea şi atenţia. Este recomandat să se practice în

şcoli. Activităţile de mindfulness, practicate în şcoli, ridică nivelul de atenţie şi

conştientizare, îmbunătăţesc rezultatele şcolare, reduc simptomele de depresie şi contribuie la

însuşirea unor comportamente prosociale.

La grădiniţă şi la clasa pregătitoare se pot desfăşura activităţi simple, ce nu îţi ocupă

mult timp. Însă elevii îşi vor analiza acţiunile, sentimentele şi emoţiile. Important este să

dialogăm cu ei despre lucrurile şi detaliile pe care le descoperă, pentru a le conştientiza.

Următoarele activităţi sunt recomandate pentru copiii din grădiniţă şi din învăţământul

primar:

1. Priveşte cu atenţie!

Întrebarea zilei: Ce vezi?

Elevii necesită timp pentru a observa elementele din natură (copacii, frunzele, florile,

iarba) şi detaliile lor. Această activitate este recomandat să se desfăşoare în natură.

Privim formele copacilor, frunzele, florile, iarba.

Ce forme au copacii pe care i-aţi admirat?

Ce culori au florile?

Găsiţi trei nuanţe diferite de verde!

Vedeţi nuanţe de albastru?

Aţi văzut ceva diferit astăzi? Poate o insectă sau o pasăre frumos colorată.

Observăm culorile hainelor de pe noi.

Vedeţi anumite detalii?

Ce culoare au ochii voştri? Dar părul?

Găsiţi trei clădiri în formă de pătrat şi patru în formă de dreptunghi!

Ce culoare are acoperişul şcolii?

Vedeţi şi alte detalii?

2. Miroase!

Întrebarea zilei: A ce miroase?

Ne aşezăm ,,turceşte” în formă de cerc şi ne găsim o poziţie confortabilă.

Inspirăm încet numărând: 1, 2, 3 şi expirăm, numărând încet: 1,2,3.

Cum miroase aerul dimineţii?

Ce parfum simţi?

Ce parfum ai simţit astăzi?

Ai trecut pe lângă o grădină cu flori?

Ce ai simţit?

Luaţi o frunză şi striviţi-o! Trage aer în piept. Ce simţi?

Alege o floare şi spune ce parfum simţi!

Joacă-te cu unghia în coaja unei portocale!

Cum e parfumul portocalei?

Când vii la şcoală, treci pe lângă o patiserie sau pe lângă o brutărie?

Ce parfumuri ai simţit astăzi?

3. Ascultă!

Întrebarea zilei: Ce auzi?

Se deschide radioul şi ascultăm pentru câteva minute ştirile, apoi o strofă dintr-o

melodie. După fiecare audiţie, copiii vor spune ce au auzit, cum s-au simţit şi vor descoperi

ce nu au auzit ei, dar au auzit colegii.

Deschidem geamul şi suntem atenţi la sunetele pe care le auzim.

Ce se aude?

Câte sunete poţi identifica?

Sunt sunete pe care colegii tăi le-au auzit şi tu nu le-ai auzit. Acum le auzi?

Ai auzit mai multe sunete astăzi decât de obicei?

Ai auzit o pasăre ciripind sau mai multe?

Îmaginează-ţi un melc ce merge pe o frunză.

Ce sunet auzi când melcul merge?

Caută în jur obiecte care ar suna frumos!

Ne jucăm cu pahare de sticlă, atingându-le cu creioane. Apoi, punem apă în pahare şi

identificăm sunetele înalte, produse la atingerea creioanelor de pahare.

Ce-ai descoperit?

4. Pipăie

Întrebarea zilei: Ce simţi?

Elevii sunt invitaţi să meargă cu picioarele goale pe duşumea, pe covor, apoi pe gresie.

Atinge o floare!

Pipăie o frunză, apoi o crenguţă!

Toarnă apă pe mână!

Cum e?

Pipăie mărul şi priveşte-l un timp!

Ce simţi când il mănânci?

Modelaţi un fruct din plastilină şi altul din lut!

Ghiceşte ce ai! – este un joc în care elevii legaţi la ochi cu o eşarfă vor ghici ce obiecte

găsesc în coşuleţ.

5. Gustă!

Întrebarea zilei: Ce gust are?

Activitatea se poate desfăşura în sala de clasă şi/sau la un magazin cu fructe şi legume.

Fiecare elev va aduce câte un măr de acasă. Chiar dacă va fi acelaşi fruct, sigur nu va fi şi

de acelaşi soi. După ce fiecare copil îşi va analiza mărul, se va uita şi la celelalte mere ale

colegilor. Apoi, vor îndeplini următoarele sarcini:

Muşcă din măr şi fii atent la sunetele pe care le auzi în timp ce mănânci!

Acoperă urechile cu palmele şi ascultă sunetele!

Gustă câte o feliuţă din merele colegilor şi alege-ţi soiul de măr favorit!

Mergem la raionul de legume al magazinului şi admirăm culorile, apoi alegem şi aşezăm

legume de culori diferite într-un coş. Apoi vom alege legume în ordinea culorilor

curcubeului (ROGVAIV).

Fiecare elev va alege din magazine un fruct nou sau un fruct pe care nu l-a gustat anul acesta

şi îl va savura.

Mănâncă încet până vei simţi un gust diferit!

Cum a fost gustul iniţial?

Dar acum?

Legaţi la ochi cu o eşarfă, elevii vor ghici ce fruct au degustat.

6. Jurnalul

Elevii sunt încurajaţi să deseneze în fiecare zi (sau când doresc) ce le place, ce i-a

impresionat sau ce au descoperit în acea zi. Important este să le acordăm toată atenţia şi să

fim şi noi impresionaţi de ce au creionat în jurnal. În timp ce copilul povesteşte,

conştientizează sentimentele şi le consolidează.

Această activitate va învăţa copilul să fie atent la detalii, la formă, culoare, miros, dar şi la

sunetele pe care le aude.

7. Respiră!

Recomandăm elevilor să se aşeze într-o poziţie comodă, cu spatele drept, cu mâinile

pe burtică şi să închidă ochii.

Imaginați-vă că emoţiile şi gândurile voastre se duc spre nişte balonaşe de săpun şi intră în

ele!

Baloanele sunt luate de vânt, se înalţă spre cer şi dispar în zare.

Vin alte gânduri şi formează alte balonaşe.

Sunt luate de vânt şi sunt duse departe, departe, până dispar.

Exerciţiul se repetă timp de 5 minute.

8. Norişorii emoţiilor

Când elevii sunt supăraţi, irascibili sau agitaţi, este recomandat să lucreze un exerciţiu

de respirație, în care atenţia lor trebuie să fie concentrată la sentimentele, emoţiile şi

gândurile din acel moment.

Inspiraţi încet mult aer pe nas!

Expiraţi lent numărând în gând: 1,2,3!

Imaginaţi-vă că emoţiile voastre formează nişte norişori deasupra capului vostru!

În timp ce expiraţi, norişorii cu emoţiile voastre se depărteză din ce în ce mai mult.

Inspiraţi adânc! 1, 2, 3.

Expiraţi lent! 1, 2, 3.

Exerciţiul se repetă timp de 5 minute.

BIBLIOGRAFIE

1. Mc Goingal, Kelly, ,,Puterea voinţei”, Editura Litera, Bucureşti, 2015 2. Miller, Lisa, ,,Copilul şi spiritualitatea”, Editura Trei, 2016 3. http://www.aletheea.ro/exercitii-de-mindfulness-pentru-copii-si-efectele-lor-fantastice/ 4. https://emalascoala.ro/mindfulness-la-scoala-acasa-provocare/ 5. https://elisabetastanciulescu.ro/2016/10/mary-poppins-si-lectia-de-mindfulness-cum-sa-nu-

mai-fii-scolar-in-viata-ta/

COMPETENȚELE SECOLULUI XXI- RESPONSABILITATE ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE

Prof. FELICIA TANASĂ

Abilitățile secolului XXI sunt acele abilități necesare pentru reușita la locul de muncă.

Oamenii trebuie să fie dispuși să învețe ceva nou, să fie flexibili și versatili.

Cele mai importante competențe, indispensabile la locul de muncă în 2020, conform

Forumului Economic Mondial sunt: „creativitatea, gândirea critică, rezolvarea problemelor

complexe, inteligența emoțională, managementul resurselor umane, coordonarea cu ceilalți

colegi, negocierea și flexibilitatea cognitivă, responsabilitatea și capacitatea de adaptare.”

Pentru a se realiza o cât mai bună pregătire a elevilor, este necesar ca aceștia să

dobândească cunoștințe și competențe în cadrul contextului situațional contemporan.

Pentru a progresa în economia digitală, elevii vor avea nevoie de anumite cunoștințe,

bazate pe era digitală. Sistemul de învățământ trebuie să facă schimbările necesare astfel încât

elevii să fie pregătiți pentru lumea din afara sălilor de clasă.

Globalizarea și internetul accelerează ritmul schimbărilor. Elevii vor putea face față

noilor condiții doar dacă vor ști să recunoască schimbările, putând astfel să le analizeze și să

le identifice.

Creșterea complexității tehnice conduce la ideea conform căreia societatea noastră

trebuie să ridice standardele etice și valorile la un nivel mai înalt pentru ca știința și

tehnologia să fie îndrumate în direcția corectă. Elevii trebuie să înțeleagă această

responsabilitate. Ei trebuie să fie capabili mai întâi de înțelegere și monitorizare a propriilor

nevoi, de autoevaluare și apoi să stabilească resursele corespunzătoare și să transfere

aptitudinile învățate într-un anumit domeniu.

Este necesară, de asemenea, o armonie între comportamentul personal și interesul

comunității precum și existența unui comportament etic pe plan personal, profesional și

social.

Secolul XXI presupune ca învățarea să se bazeze pe o serie de obiective pentru toți

elevii:

- să primească o educație personalizată pentru a-și putea atinge potențialul maxim;

- să dobândească abilitățile necesare pentru a putea reuși într-o lume globalizată și modernă;

- să interacționeze personal și digital cu comunitățile lor și cu oameni din culturi diferite;

- să învețe pe tot parcursul vieții.

Pentru a putea fi realizat acest lucru sunt necesare transformări în următoarele domenii:

- abilitățile secolului XXI- în programele școlare;

- pedagogia secolului XXI- predarea eficientă a abilităților;

- tehnologia- aplicații mai eficiente decât în educația tradițională;

- reforma secolului XXI- responsabilitate pentru rezultate.

Tehnologiile de vârf pot sprijini profesorii astfel încât elevii să atingă un grad ridicat de

performanță. Absolventul trebuie să fie orientat spre:

- un antreprenor independent care să prezinte responsabilitate, gândire pozitivă, viziune și

creativitate, perseverență și determinare;

- un ucenic flexibil care se adaptează ușor la schimbare.

Când se confruntă cu o serie de posibilități copleșitoare, elevii trebuie ajutați să învețe

cum să aleagă în cunoștință de cauză și cum să își evalueze opțiunile în mod responsabil.

Acest lucru poate fi realizat prin educația continuă care va conduce la perfecționare

profesională, dar și la posibilitatea de reprofilare.

O parte a procesului de gândire o constituie soluționarea problemelor, care necesită un

control de rutină al competențelor fundamentale, fiind cea mai complexă funcție intelectuală.

Este un proces ce presupune identificarea problemei și formularea acesteia, iar competențele

de rezolvare a problemelor se pot regăsi și în taxonomia lui Bloom, spre exemplu. Conform

acesteia, elevul poate să-și amintească, să înțeleagă și să analizeze cunoștințe.

Pentru ca elevii să-și poată demonstra abilitățile sau să își schimbe modul de lucru

trebuie învățați cum să fie flexibili. Noi avem rolul de a stabili strategia potrivită în sala de

clasă, dar și de a folosi educația informală și non-formală, care poate ajuta elevii să găsească

cele mai eficiente modalități de învățare, chiar dacă acest proces ar implica uneori chiar

depășirea zonelor de confort.

În mare măsură crește și creativitatea pentru că roboții și mașinile procesează mai

eficient datele, dar nu au abilitatea de a produce idei creative. Sunt esențiale gestionarea și

coordonarea resurselor umane, inteligența emoțională și abilitățile oamenilor. De multe ori

solicităm elevilor să lucreze în echipe pentru rezolvarea unei anumite sarcini, dar nu îi

coordonăm să analizeze cum sau cât de bine au colaborat. Pentru a îmbunătăți această calitate

a secolului XXI se poate solicita unui membru din echipă să noteze contribuția fiecăruia, apoi

să discute datele obținute în grup.

Colaborarea este un proces structurat în care două sau mai multe persoane lucrează

împreună pentru a atinge un obiectiv comun. Poate fi un efort intelectual de natură creativă,

ce nu necesită leadership, iar în cadrul unei echipe se pot obține recunoașteri mult mai mari în

confruntarea cu concurența pentru resursele finale. Pentru a crește succesul echipelor care

participă la rezolvarea problemelor prin colaborare se recomandă anumite grile, tabele,

diagrame pentru a documenta obiectiv trăsăturile personale.

Complexitatea lumii contemporane implică un înalt nivel de specializare a celor care

iau decizii. În acest sens, un rol cheie îl are crearea unor echipe de specialiști responsabili cu

rezolvarea de sarcini complexe, a căror muncă este facilitată de tehnologiile informaționale.

Deci, competențele esențiale ale secolului XXI sunt: cunoștințele de bază, utilizate în

situații practice din viața de zi cu zi, competențe pe care elevul să le poată aborda în situații

complexe, dar și trăsăturile de caracter pe care și le dobândește din interacțiunea cu mediul

înconjurător aflat sub semnul schimbării continue.

Este foarte utilă și dezvoltarea, implementarea și comunicarea ideilor noi altor

persoane, precum și deschiderea și receptivitatea la nou. Profesorii sunt mai mult decât

instructori: ei implementează, proiectează și evaluează lecțiile pe care le susțin, facilitând

procesul de învățare, realizând astfel designul instruirii.

În secolul XXI se solicită elevilor să gândească logic, să scrie convingător, să citească

în mod critic, să rezolve probleme științifice complexe. Este foarte important potențialul

intelectual al generațiilor de oameni tineri, care depinde de progresul social, politic și

economic din acest mileniu. Astfel, trebuie să ne implicăm în ceea ce, cum și în ce mod

învață elevii și cum investesc în competențele lor.

Viitorii angajați vor trebui să se poată adapta la un mediu în continuă schimbare. Deci,

este vorba despre învățarea continuă care se poate realiza prin existența curiozității față de

lumea înconjurătoare și față de modul în care aceasta funcționează. Curiozitatea continuă, cât

și asumarea riscului contribuie la o calitate mai bună a vieții și la capitalul intelectual al unui

stat.

BIBLIOGRAFIE

1. American National Education Technology Standards;

2. 21st Century Workforce Commission, U.S. Congress;

3. Partnership for 21st century skills;

4. https://www.business-academy.ro;

5. https://edict.ro;

6. Forumul Economic Mondial. Raportul privind viitorul locurilor de muncă, 2017;

7. Bilsborough, Katherine. 21st century skills. British Council, 2018;

8. Marta Lopez- Jurado Educacion para el siglo 21;

9. https://iteach.ro;

10. https://sites.google.com

11. Zielezinski, Molly B. Preparing for an unknown future;

12. www.elearning.ro.

METODE INTERACTIVE PENTRU STIMULAREA CREATIVITĂȚII ȘI A EMPATIEI LA ELEVI

Înv. SERGIU HĂULICĂ

Empatia este o calitate umană foarte importantă, ce nu poate fi suplinită sau

simulată, deoarece dincolo de beneficiile realității virtuale, omul este o ființă socială, care nu

poate trăi în izolare deplină. Întotdeauna apartenența la un grup, aderarea la o idee comună

sau fascinația pentru anumite personaje au făcut ca cei care au aceleași concepții să se

coalizeze, să creeze și să urmeze un set de reguli comune, fapt care îi face să se simtă în

siguranță, îi face să comunice mult mai bine, toate acestea având ca beneficiu creșterea stimei

de sine.

Într-o societate în care viteza informației a crescut exponențial, în care verificarea

acesteia este esențială, sarcina școlii de a educa indivizi bine dezvoltați socio-emoțional este

cu atât mai dificilă, cu cât psihicul copiilor și al tinerilor este bombardat de o mulțime de

stimuli.

Toate sistemele de învățământ au în programele școlare cam aceeași pondere a

disciplinelor: prima parte, cea a limbii și comunicării, care include și o limbă străină sau

două, apoi cea a matematicii și a știintelor, trecând prin partea de socio-umane, apoi cea care

ține de dezvoltarea fizică, apoi partea de arte. Cumva, latura cognitivă este mult stimulată, iar

cea artistică și de dezvoltare personală au pondere mai mică și un loc mai spre sfârșitul

programei.

De aici, reiese faptul că profesorul are rolul de a adăuga acele tipuri de activități

opționale sau integrate, în funcție de interesele și aptitudinile elevilor. Pentru a putea face

acest lucru, pe lângă o bună cunoaștere a fiecărui individ în parte, profesorul trebuie să

găsească soluții aplicate, mergând până la diferențierea pe grupuri sau individuală în ceea ce

privește alegerea metodelor sau a modului de organizare a activității. Întotdeauna trebuie

evitate pe cât posibil conflictele, trebuie stimulată comunicarea, cooperarea, empatia,

creativitatea, gândirea critică. De aceea, metodele care presupun emiterea de idei, de păreri,

găsirea de soluții de ieșire dintr-o situație concretă sau imaginată vor face ca elevul să își

dorească să ia parte la acțiune, să contribuie la succesul echipei sau îl va face să își dorească

să fie cel mai bun, dacă lucrează individual. Pentru a culege roadele muncii sale, trebuie să

împărtășească cu ceilalți ideile sale, acest lucru fiind benefic pentru cunoaștere,

intercunoaștere, autocunoaștere, dezvoltarea abilităților de comunicare, obținerea succesului,

cu alte cuvinte.

Și atunci, cum procedează un profesor pentru a reuși să trezească interesul unui

copil, pentru a-l face să se implice în ceea ce are de realizat împreună cu el? Cum îl provoacă

să „intre în joc”, să fie creativ, să vorbească despre aceste lucruri fără timiditate sau frica de

reacțiile celorlalți?

Inteligența emoțională este motorul care ajută la integrarea elevului/adultului cu

succes într-un grup sau într-o colectivitate, îl ajută să se adapteze cu ușurință situațiilor noi, îl

ajută să comunice cu cei din jur.

Una dintre metodele menite să stimuleze creativitatea, comunicarea, cunoașterea

personală și de grup ar putea fi metoda Storytelling sau Arta povestirii, ce are ca punct

central povestea, un traseu narativ în care personajul central urmează un șir de etape

prestabilite. Povestea nu poate să existe însă fără povestitor și public. Dialogul dintre aceste

trei elemente face ca această metodă să poată fi folosită atât în scop formativ/educațional cât

și terapeutic.

Principiul de la care se pornește este acela că oricine poate spune o poveste. Există

povești proprii, există cele consacrate și, cu siguranță, există povești nescrise ce pot fi create

chiar în momentul utilizării metodei. Ele implică emoții, valori, experiențe individuale și de

grup, probleme și, cu siguranță, multiple soluții. Povestea nu este însă doar a povestitorului.

Ea există pentru a fi trasmisă, transformată, recreată. Fiecare persoană implicată în proces

parcurge, la fel ca și eroul însuși, un traseu inițiatic, unul de învățare.

Cum ar putea fi aplicată practic această metodă la clasă? Cadrul didactic are o cutie

în care se află peste 100 de imagini ce ilustrează orașe, clădiri, picturi, personaje din filme,

desene animate, chipuri de oameni, obiecte, fenomene ale naturii etc. Copiii se așază în jurul

unei mese, iar cadrul didactic împrăștie toate aceste jetoane pe masă cu fața în sus. Fiecare

dintre elevi își va alege două cartonașe, după care profesorul îi cere fiecăruia sa creeze în 5 –

7 minute o scurtă poveste, în care să includă ceea ce se află pe cele două cartonașe. După

trecerea timpului, fiecare copil prezintă povestea pe care și-a imaginat-o, așezând cartonașele

în funcție de momentul în care cuvintele care denumesc imaginea apar în povestire. Jocul se

complică în momentul în care cadrul didactic alege alte două cartonașe pentru fiecare și le

cere copiilor să le introducă în povestea deja creată. După alte 5 – 7 minute, pe care aceștia le

au la dispoziție, copiii prezintă din nou povestea, dezvoltată datorită noii cerințe. Următoarea,

și ultima dintre cerințe, este aceea potrivit căreia colegul din dreapta fiecărui copil trebuie să

aleagă pentru acesta un ultim cartonaș, pe care să-l introducă în poveste. Acum copiii au la

dispoziție 10 – 15 minute pentru a redacta și definitiva varianta finală a poveștii. Acest joc îi

dă libertatea cadrului didactic de a schimba regulile de la o activitate la alta: poate schimba

numărul de jetoane inițial, se poate implica direct în joc alegându-și și el cartonașe, îl poate

utiliza și la alte discipline (educație civică, istorie, geografie, educație plastică etc.).

Unele dintre beneficiile aceste metode ar putea fi acelea că elevul trebuie:

să fie un vorbitor convingător, încrezător, care obține atenția și curiozitatea colegilor;

să folosească tonalitatea potrivită și să își alinieze limbajul corpului cu mesajul pe care îl

transmite;

să își folosească emoțiile în mod pozitiv, pentru ca audiența să empatizeze cu el;

să transmită episoade de viață din experiența sa, putând astfel să afle povești de viață de la

colegi;

să primească și să ofere feedback constructiv, ca parte a unui grup care susține învățarea

continuă;

să se străduiască să fie autentic, original și diferit, pentru că fiecare este diferit în felul său.

Ce beneficii poate avea și profesorul? Faptul că acestă metodă îl ajută să sistematizeze

la elevi:

- structura de bază a unei povești;

- modalitatea de creare a unei povești scurte;

- prezentarea poveștii în public: vocabular, intonație, limbaj corporal;

Metoda stimulează creativitatea, empatia, vorbitul în public și capacitatea de auto-

evaluare.

BIBLIOGRAFIE

http://www.nonformalii.ro/metode/storytelling-arta-povestirii

https://agendaculturalapentrucopii.ro/tag/storytelling-pentru-copii/

METODE DIDACTICE CREATIVE ŞI INTERACTIVE:

DRAMA GAMES ŞI LAPBOOK-UL

prof. LUMINIȚA MARIA GÎNGA

Creativitatea este un proces activ implicat în inovație. Toți ne naștem cu instinct

creativ și toți oamenii au potențial creativ. Craft subliniază faptul că modul de a înțelege

inovația și creativitatea a progresat și s-a extins de-a lungul timpului. La începutul secolului

XX, creativitatea era considerată o calitate înnăscută, fiind asociată iniţial, aproape exclusiv,

cu artele. Abia mai târziu a inclus știința, tehnologia și alte discipline, iar astăzi este o

componentă esenţială a procesului instructiv-educativ, atât în ceea ce priveşte stimularea şi

cultivarea creativităţii elevilor, cât şi ca mijloace inedite, moderne care stau astăzi la

dispoziţia oricărui cadru didactic dornic să se perfecţioneze şi să-şi eficientizeze activitatea la

catedră.

În acest sens, un excelent instrument didactic, aplicabil la aproape orice disciplină de

studiu, îl reprezintă aşa numitele drama games. Acestea pot fi parte din captarea atenției, pot

servi drept introducere ori pot ajuta elevii să exploreze anumite teme sau competențe

specifice. Locul lor în desfășurarea lecției depinde de profesor, fără a fi necesar să le foloseşti

pe durata întregii lecţii. Printre alte atuuri se numără gradul mare de interactivitate şi

capacitatea lor de a fi uşor adaptate şi extinse.

Drama games activează vitalitatea şi stimulează participanţii fizic, emoţional, social şi

intelectual, deschide oportunităţi de învăţare prin practică, empatizare şi experienţă, reduce

considerabil stresul şi oferă contextul propice pentru exprimarea emoţiilor, stimulând

concomitent imaginaţia şi spontaneitatea.

Indiferent de forma sub care se prezintă, drama games dezvoltă abilităţi precum

concentrarea, imaginaţia, ascultarea activă şi cooperarea. Beneficiile acestei metode didactice

– încrederea în sine, empatia, abilităţile de comunicare, dacă ar fi să enumerăm doar câteva

dintre ele – sunt nepreţuite pentru elevi atât la şcoală, cât şi în interacţiunile cotidiene. Drama

games dezvoltă personalitatea şi învaţă elevii să-şi folosească imaginaţia şi să câştige mai

mult control asupra a ceea ce spun şi fac.

Un exemplu de activitate bazată pe această metodă este „povestea din geantă” – altfel

spus, Story in a bag. Înainte de oră, profesorul pune într-o geantă mai multe obiecte. Pentru a

face această activitate interesantă, obiectele trebuie să fie diverse și fără legătură între ele (un

jurnal, bani, bomboane, fotografii vechi, un bilet de tren, un pandantiv, o clamă de păr, un

pliant despre Paris etc.). Elevii vor fi organizați pe grupe sau își pot alege singuri partenerii.

Profesorul distribuie câte o geantă fiecărui grup de elevi. Înainte de a deschide geanta,

profesorul inventează o situație pe care o prezintă elevilor: geanta aparține Clarei, aceasta a

primit un telefon, a plecat în grabă și a uitat-o în gara din Gdynia. La semnalul profesorului,

fiecare grup de elevi deschide geanta, analizează conţinutul și trebuie să inventeze, oral, o

poveste în care se regăsesc toate obiectele. Pe măsură ce fiecare obiect este introdus în

poveste, istorioarele devin din ce în ce mai complexe şi mai creative.

Este important ca povestea să fie orală și nu scrisă, iar apoi citită. Acest lucru permite

schimbări spontane, deoarece membrii grupului pot interveni, se pot corecta reciproc sau pot

adăuga detalii în povestirea finală. Când toate povestirile sunt finalizate, fiecare grupă

împărtășește povestea întregii clase. Fiecare elev din grupă trebuie să spună o parte și să

dețină obiectul asociat atunci când este menționat în poveste. Unii membri ai grupului pot

spune două părți sau pot spune o parte care folosește două obiecte – nu are importanță. Cea

mai importantă parte este crearea poveștii în cadrul grupului.

Poveștile sunt, aşadar, distractive şi interactive, constituind un instrument puternic nu

doar pentru cultivarea creativităţii celui educat, ci şi în relaţia profesor – elev şi contribuind la

o mai bună conectare cu elevii și la înțelegerea acestora.

O altă metodă educațională creativă și interactivă de a face cunoștințele să se

întipărească în mințile copiilor este lapbook-ul. Lapbook-ul poate fi definit drept realizarea de

mini-cărți care „acoperă” detaliile subiectului studiat. După ce s-a făcut o varietate de mini-

cărți despre un subiect mai complex, toate cărțile sunt puse împreună într-un pliant mare.

Produsul finit se numește lapbook deoarece, aşa cum arată şi numele, poate fi ținut în poală.

Un lapbook este, deci, un pliant care conține o varietate de mini-cărți și alte materiale

care oferă un spațiu interactiv pentru desene, povești, grafice, diagrame, jocuri, ghicitori,

benzi desenate, întrebări și răspunsuri, curiozități din orice subiect, unitate de învățare, carte

etc., adunate și afișate în mod creativ într-un dosar de carton colorat care se pliază.

Fiecare componentă a acestui instrument educațional cu un mare grad de

interactivitate, de la început până la sfârşit, oferă elevului posibilitatea să se concentreze

asupra unui aspect specific al subiectului mai larg. Şi cum copiii iubesc abordarea practică a

învăţării şi produsul final al acesteia, lapbook-ul se dovedeşte extrem de eficient în a-i ajuta

pe elevi să-şi consolideze cunoştinţele învăţate la şcoală sau să valorifice participarea la

activităţi extracurriculare. Mai mult decât atât, prin costurile reduse, este o modalitate de a

îmbunătăţi educaţia elevilor cu mai puţini bani.

Nu există o modalitate corectă sau greșită de a realiza un lapbook, cu atât mai mult cu

cât se poate folosi unul deja proiectat (există lapbook-uri care pot fi descărcate şi imprimate),

tot ce-i rămâne de făcut copilului fiind să taie, să plieze şi să lipească. Elevii pot revizui în

mod frecvent lapbook-urile, le pot deschide, citi și atinge şi pot relua informațiile din timpul

lecțiilor. Se pare chiar că, atunci când realizează lapbook-uri, copiii își amintesc mai bine cele

învățate decât atunci când citesc sau fac fișe de lucru.

Lapbook-ul este uşor de realizat de către orice cursant – de la preșcolari până la adulți

– și poate avea orice subiect. Utilizatorul are posibilitatea de a se axa pe un anumit subiect

(de exemplu, la ora de educaţie plastică, se pot face o serie de lapbook-uri despre marii artişti,

câte unul pentru fiecare artist sau pentru câte un curent artistic) sau de a-l folosi ca instrument

de referinţă (se pot crea mini-cărţi cu elemente de vocabular sau structuri gramaticale, în

vederea învăţării unei limbi străine).

Aceste aplicaţii constituie doar o mică parte din metodele şi instrumentele moderne de

care dispunem în zilele noastre, ca profesori, şi dovedesc încă o dată că inovaţia şi

creativitatea sunt fundamentale pentru toate disciplinele academice şi pentru toate activităţile

educaţionale, procesul creativ fiind o componentă esenţială a oricărei experienţe de învăţare.

BIBLIOGRAFIE

Craft Anna, Creativity in Schools: Tensions and Dilemmas, UK: Routledge, 2005

http://www.erickson.international/en/to-learn-to-study-better-with-lapbooks/

https://www.teachingenglish.org.uk/article/story-a-bag

REALITATEA VIRTUALĂ ȘI EDUCAȚIA ÎN ȘCOALĂ

prof. CRISTIAN CREȚU

Secolul în care trăim și muncim pare să fie sub imperiul tehnologiilor din domeniul IT

și comunicații. Viața noastră de zi cu zi e tot mai legată de tehnologie și puțini și-ar mai

imagina cum ar fi să trăiască fără smartphone sau computer. Din acest motiv, lumea pare mai

mică și mai interdependentă decât acum doar câteva decenii. Dezbateri legate de avantajele și

dezavantajele acestui fapt sunt numeroase și fiecare din noi, voluntar sau nu, este afectat de

aceasta. Indiferent că agreăm sau nu, Internetul și comunicațiile moderne fac parte din viața

noastră.

Cei mai în vârstă sunt poate nostalgici, cel puțin unii din ei, ai vremurilor din finalul

secolului al XX-lea, mai liniștite și cu un ritm mai lent. Tinerii însă sunt extrem de atrași de

tot ce e nou și foarte mândri că pot stăpâni noile tehnologii mai bine ca părinții lor (până la

urmă au crescut cu ele). Nu e nimic atipic. În toată epoca contemporană, noile generații au

fost promotoare ale schimbării și noutății, uneori chiar ale revoltei față de vechile valori (ca

să dăm doar un exemplu, au rămas în istorie tinerii anilor ‟60, așa numita generație “flower

power”, care într-adevăr a schimbat lumea).

Și cum cu astfel de tineri avem de a face la școală în calitate de cadre didactice, nu ar

fi oare cazul să ne racordăm la noile realități? Mulți se plâng că tinerii în ziua de azi preferă

să trăiască în universul Internetului, al jocurilor, social media și nu mai interacționează uman

cum o făceam noi pe vremuri. În parte e adevărat, însă noile tehnologii au destule virtuți care,

puse în valoare, pot ajuta și îmbunătăți educația în școală. Un învățământ conservator și de

modă veche, deși nu lipsit de calități la vremea sa, riscă să fie rapid depășit și să-și piardă

orice urmă de atractivitate pentru elevii din ziua de azi. Evident, nu trebuie căzut în extrema

cealaltă. Anumite valori promovate în școală sunt tot timpul de actualitate și Internetul nu

schimbă acest lucru. De aceea putem spune că învățământul trebuie să evolueze în ritm cu

vremurile, nu neapărat schimbat radical.

Un exemplu concret de tehnologie de ultimă oră e realitatea virtuală. Ce este concret?

A fost definită ca un univers interactiv, multimedia și legat de calculator, în care utilizatorul

devine participant, alături de computer, la o “lume virtuală”. Nu mai este un simplu privitor la

un ecran, ci are senzația de participare activă la acțiunea de pe ecran. Un exemplu mai vechi

de realitate virtuală e reprezentat de cunoscutele simulatoare de zbor, folosite pentru

antrenamentul piloților.

Poate fi folosită această realitate virtuală în procesul de învățământ? Categoric da. Iar

avantajele sunt destul de evidente. Marile companii din domeniul IT s-au ocupat de

dezvoltarea unor platforme pentru realitatea virtuală

(sau VR, ca să folosim terminologia engleză din

domeniu) aplicabile la clasă. Google VR e un astfel

de exemplu. Oferă practic tot ce e nevoie pentru ca

realitatea virtuală să fie adusă în sala de clasă. Prin

Google Cardboard, parte a platformei, poate fi

achiziționat cardboard viewer (sau ochelari VR,

cum se spune la noi), cu prețuri rezonabile (începând de la 5$). Cel din imagine e din carton

și se asamblează ca un puzzle, ceea ce poate fi chiar distractiv pentru elevi. Mai e nevoie de

un smartphone și, în mod firesc, conexiune la Internet. Platforma pune la dispoziție atât

Google Earth VR, cât și Google Expeditions. Ideea de bază e “ceea ce vezi e mai ușor de

înțeles”. Prin intermediul realității virtuale elevii pot explora și experimenta locuri și lucruri

care altfel nu le-ar fi accesibile. Pot vizita “virtual” muzee de exemplu,

monumente istorice, un obiectiv geografic, pot asista la experimente

chimice și multe altele. Și mai concret. Ca profesor de istorie povestești

despre piramidele de la Gizeh din Egipt. Cum ar fi ca elevii să le poată

vedea ca și cum ar fi acolo? Sau ca profesor de geografie predai despre vulcani și elevii pot

vedea cu ochii lor Muntele Etna sau celebrul Krakatoa. Și exemplele pot continua.

În SUA, o fundație de cercetare și educație a realizat un program pilot în câteva școli

prin care elevii au putut experimenta realitatea virtuală. Studiul a confirmat ceea ce se știa

deja, și anume că elevii preferă să vizualizeze și să experimenteze în realitatea virtuală lucruri

pe care le înțeleg mai puțin din explicații pur teoretice, sau locuri la care accesul real nu e

posibil. De asemenea, procentul celor care au văzut în VR doar o ocazie de joacă a fost

destul de scăzut. Au avut mare încredere în conținutul primit și au apreciat posibilitățile

realității virtuale.

Chiar și în România acest lucru a devenit popular. Avem și avantajul că beneficiem de

una dintre cele mai bune infrastructuri de Internet din Europa, iar românii s-au dovedit a fi

competitivi în domeniul IT. Prin intermediul site-ului eduapps.ro aplicațiile Google pentru

VR (menționate mai sus) au fost făcute accesibile și pentru școlile românești.

Cu toate aceste avantaje evidente, folosirea realității virtuale în educația școlară e încă

la nivel de experiment, cel puțin în România (nu că ar fi o regulă în lumea occidentală mai

avansată). Motivele sunt multiple. E totuși o tehnologie de ultimă oră, chiar și la nivel

mondial, și ne-am obișnuit ca noi să fim puțin rămași în urmă. Conservatorismul inerent al

învățământului joacă și el un rol. Nu se poate impune peste noapte o practică nouă în dauna

unui sistem și unor metode încetățenite de foarte multă vreme. Folosirea VR în procesul de

predare-învățare presupune o capacitate de schimbare și adaptabilitate din partea cadrelor

didactice care nu e chiar la îndemâna oricui. Altă problemă e reprezentată de diferența majoră

la noi între mediul urban și cel rural. La orașe, Internetul și noile tehnologii sunt mult mai

răspândite și accesibile, beneficiind de o infrastructură adecvată. Mediul rural e în majoritatea

sa deficitar la acest capitol. Presupunând că o școală dintr-un sat oarecare ar vrea să

implementeze aplicarea la clasă a realității virtuale, e foarte posibil să nu se poată acest lucru

din motive cât se poate de obiective.

Reprezintă oare această realitate virtuală viitorul educației în școală? Poate că da,

poate că nu. Ca în multe cazuri, răspunsul e probabil undeva la mijloc. Poate că nu va înlocui

pur și simplu învățământul și metodele tradiționale, ci va fi ceva complementar, care să ajute

la creșterea interesului, a înțelegerii și chiar a motivației școlare. Asta se va vedea în viitor,

probabil nu unul foarte îndepărtat, la ce ritm ultrarapid de dezvoltare are tehnologia modernă.

BIBLIOGRAFIE:

https://www.audio.ro/stiatica/5-moduri-in-care-realitatea-virtuala-este-folosita-in-educatie-

chiar-acum/?lang=ro

https://edu.google.com/expeditions/#explore

https://vr.google.com/

https://vr.google.com/cardboard/

https://www.eduapps.ro/aplicatii-educatie/alte-aplicatii/

https://www.jstor.org/stable/pdf/44428033.pdf?seq=1#page_scan_tab_contents

https://thejournal.com/articles/2018/01/11/making-virtual-reality-a-reality-in-todays-

classrooms.aspx

https://www.vrstudio.ro/realitatea-virtuala-in-scoli/

SECȚIUNEA A II-A

JURNAL DE CĂLĂTORIE

Profesor: VASILE IULIAN TRANDAFIR

Şcoala Gimnazială Hadîmbu

Centru de Formare: Institute for Training, Employability and Mobile

learning (IFOM) and YouNet, Bologna, Italia

Curs de formare: Stress management - how to prevent and manage

work-related stress in schools

Perioadă de mobilitate: 15-21 Octombrie 2017

Şcoala Gimnazială Hadîmbu a obţinut în anul 2017 finanţare pentru proiectul

European K1: “Împreună spre viitor!”.

Acest proiect îşi propune: îmbunătăţirea accesului elevilor la o educaţie de

calitate pentru asigurarea unei cariere şcolare de succes, creşterea gradului de

internaţionalizare a şcolii şi perfecţionarea continuă a cadrelor didactice. Nevoile şcolii

trebuie să fie corelate cu cele ale comunităţii; ea este responsabilă de crearea viitorilor

cetăţeni, aceştia asigurând dezvoltare sustenabilă a societăţii.

La această activitate de formare am dobândit competenţe manageriale necesare

pentru rezolvarea situaţiilor de criză care apar în mediul şcolar; mi-am îmbunătăţit strategia

de reducere a abandonului şcolar, am diversificat metodele de lucru cu elevii etc.

Participarea la un curs de formare Erasmus+ este o experienţă unică, schimbându-

ţi viaţa în bine. Am să rezum acum, în câteva rânduri, experienţa pe care am avut-o în oraşul

Bologna.

Prima zi, duminică, a fost precum călătoria lui Jules Verne în jurul pământului,

având în vedere locurile pe care le-am cunoscut. Nu știu să fi mers vreodată mai mult decât în

acea zi. Ceea ce m-a surprins la oamenii din oraş a fost, în primul rând, răbdarea,

amabilitatea, simplitatea, disponibilitatea și ajutorul pe care l-au oferit, în momentul în care

am cerut anumite informaţii. În această zi ne-am familiarizat cu oraşul.

Bologna nu este doar unul dintre cele mai bine conservate orașe medievale din

Italia, ci este și un oraș studenţesc cu cea mai veche universitate din Europa (1088), cu un șir

nesfârșit de evenimente culturale și artistice.

Am vizitat multe monumente şi clădiri, simboluri ale “oraşului roşu”, numit aşa

din cauza culorii acoperișurilor și fațadelor sale:

În zilele de luni, marţi, joi şi vineri am participat cu colegii şi ceilalţi cursanţi la

orele de curs, pauzele fiind scurte şi la prânz am avut o oră pauză pentru masă. Cursul a fost

încărcat şi intensiv, cu teorie, dar şi activităţi practice. Îmi aduc aminte că trebuia să vorbesc

în limba engleză şi aveam emoţii. Cum să vorbesc în limba engleză de faţă cu ceilalţi colegi?

Ei bine, cu vocea tremurândă, am încercat să particip activ şi cred că m-am descurcat.

Am simțit că accentul a căzut, cu adevărat, pe partea de asimilare a informațiilor

de către cursanţi, nu de predare a cât mai multor noțiuni într-un timp scurt.

Voi enumera cele mai importante lucruri pe care le-am învăţat:

cum să controlez mintea şi trupul când sunt stresat;

cum să reduc stresul oamenilor din jurul meu (elevi, studenti, părinţi, colegi);

Despre stres – este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei

cu cerințe, sarcini, situații, care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase sau de mare

importanță pentru persoana respectivă; o stare de tensiune, de încordare și de disconfort;

eustress (stresul pozitiv - nu durează mult!) vs distress (stres negativ - în faţa lui organismul

nu mai face faţă, nu se mai adaptează);

cum şi când să refuz, să spun “NU”;

metode de relaxare a muşchilor şi tehnici de respiraţie (hugs, 4-4-4-4, 4-7-8);

managementul timpului (Eisenhower matrix, Tomato‟s method, double list, google time

management, climbing method);

Pomodoro technique – am învăţat să lucrez cu timpul, în loc să lupt

cu el. Este un sistem revoluționar de gestionare a timpului şi în

același timp înșelător de simplu de învățat și de schimbare a vieții în

viață; luarea de pauze scurte, programate în timpul activităţii;

Eisenhower matrix- Prima camera (open-arena) este partea din noi

înșine pe care o vedem noi și alții. Camera a doua (ascuns, faţadă) conține aspecte pe care

alții le văd, dar nu le știu. Camera a treia (punctul orb) este spațiul privat pe care îl

cunoaștem, dar ascundem de ceilalți. Camera a patra (necunoscut) este partea inconștientă a

noastră, pe care nici noi, nici ceilalți nu o vedem.

managementul conflictului (despre conflict - este o neînţelegere,o contradicţie, un

dezacord, o ceartă, dar definiţia poate fi extinsă şi la o contradicţie între idei , interese sau

sentimente. Stiluri de rezolvare a conflictelor – colaborarea, acomodarea, compromisul,

competiţia, evitarea);

despre “Time stealers” (despre modul în care să îmi

organizez timpul, pentru a nu-l irosi);

How can we get worst? - cum să îţi organizezi

activităţile în funcţie de priorităţi

Despre Feed-back - are drept scop menţinerea unui anumit echilibru, este un răspuns la o

anumită cauză, el nu trebuie să fie o reacţie la ceea ce a declanşat cauza, ci doar la efect!

În urma desfăşurării acestui stagiu de formare s-au produs schimbări în abordarea

pedagogică a actului didactic, s-a observat creşterea calităţii actului educaţional, utilizarea

mult mai frecventă a mijloacelor TIC; acest proiect mi-a permis să îmi îmbunătăţesc strategia

didactică, să dobândesc noi abilităţi de comunicare, de persuasiune şi de empatie, astfel încât,

la finalizarea unui ciclu de învăţământ, elevul să se poată integra mai uşor în societate.

Am descoperit că relația trainer – cursant poate fi bazată pe un respect reciproc,

fără vreo urmă de condescendență și fără să fie limitată de vreo barieră virtuală. Dacă cineva

m-ar întreba ce sfat aș da unei persoane, aș răspunde că orice persoană (elev, student,

profesor) ar trebui să trăiască experiența unei perioade de studii sau o mobilitate în

străinătate, pentru că ajută enorm la cunoașterea de sine și la lărgirea orizonturilor personale

și profesionale. Cu ajutorul acestui curs am putut să adaug valoare demersului personal de

educaţie şi am învăţat că schimbarea nu trebuie așteptată, ci provocată.

Am mai învăţat că nu trebuie să-mi fie frică de ideea că eu pot fi un punct în

mijlocul unei imensităţi, deoarece punctul este acela care face diferenţa. O mobilitate este

șansa prin care poţi să-ţi demonstrezi că barierele intelectuale nu sunt decât un mit; este

bucuria de a trăi; este suma tuturor acelor momente care își vor lăsa amprenta pe sufletul tău;

este tabloul clipelor speciale din viaţa ta.

Profesor: CERU DIANA BIANCA Şcoala Gimnazială Hadîmbu Centru de Formare: Institute for Training, Employability and Mobile learning

(IFOM) and YouNet, Bologna, Italia Curs de formare: Stress management - how to prevent and manage work-

related stress in schools

Perioadă de mobilitate: 15-21 Octombrie 2017

Să fii participant la un curs de formare prin intermediul programului Erasmus+ este o

experienţă unică. Anul acesta şcolar am participat la prima activitate de mobilitate pentru

profesori din cadrul proiectului „Împreună spre viitor!”, implementat de Şcoala Gimnazială

Hadîmbu, finanţat prin programul ERASMUS+, un program care mi-a schimbat viaţa în bine.

Am să rezum acum, în câteva rânduri, experienţa pe care am avut-o în Bologna, un important

centru universitar din Italia şi capitala regiunii Emilia- Romagna.

Era 14.10.2017 când am sosit la Bologna. Încă din timpul zborului priveam cu extaz

şi fascinație experienţa care urma să aibă loc. Bologna mi-a luat respirația din primele clipe!

Un oraș extraordinar, medieval şi modern în acelaşi timp, un loc confortabil şi sigur, un oraș

în care am întâlnit persoane gata să-ți ofere ajutorul lor, iar atunci când ele nu sunt în stare să

ți-l acorde roagă pe cineva de alături să o facă.

În centrul istoric al oraşului am mers pe Via dell' Indipendenza, o stradă lată, foarte

circulată de oameni, mașini și de autobuze. Trotuarele ei au pavaj istoric format din dale de

marmură albă, vineţie și cenușie, tăiată în pătrate mari, lustruite de milioanele și milioanele

de pași care au străbătut-o. E destul de lungă această "Via", înzestrată cu "porticuri" -

celebrele porticuri ale Bolognei -, un fel de arcade peste trotuare, tuneluri luminoase, cu un

perete format din fațadele clădirilor, iar altul "spart" din loc în loc - la distanțe egale - de

stâlpi ornamentali. Bologna se fălește, pe drept cuvânt, cu 36 de km de astfel de porticuri

ospitaliere, care te apară de soare, de ploi, de vânt, în timp ce privești vitrinele unor magazine

de lux, lipite unul de altul, ori librării, ori teatre. Ori stai pe gânduri la intrarea numeroaselor

restaurante, cele mai multe vechi de secole, care afișează meniuri apetisante, demne de

celebra bucătărie bologneză. O stradă plină-ochi de lume de tot felul, dar care nu se deosebea

prin nimic - nici ca vestimentație, nici ca purtare, de lumea care mănâncă o înghețată pe o

terasă din ţara noastră. Doar că acolo, pe terasa aceea italiană, mă veghea uriașa statuie de

bronz, pe postament de marmură, a marelui patriot italian Giuseppe Garibaldi (1807-1882),

cel care s-a luptat din răsputeri pentru unificarea Italiei. Via dell' Indipendenza duce spre

istorica Piazza Maggiore, construită încă din secolul al 13-lea, ca și palatul Podesta care o

înnobilează. Tot aici se află Palazzo del Notai, al reprezentanților magistraturii, ce are tot

vreo 800 de ani! Întrucât această "zonă" istorică este un adevărat muzeu la vedere, am "fugit"

în fiecare după-amiază spre ea, de câte ori am avut un răgaz. În drumurile mele prin centrul

vechi, am dorit să văd și cele două celebre turnuri ale Bolognei, martore ale unor lupte

crâncene dintre guelfi și ghibelini, familiile nobiliare binecunoscute și din piesa lui

Shakespeare, "Romeo și Julieta": Torre Asinelli, înalt de aproape 100 de metri, și Torre

Grisenda, având o înălțime de "doar" 50 de metri. Deși autoritățile civice asigură că cele două

uluitoare construcții medievale nu prezintă niciun pericol, eu m-am mulțumit să mă răsucesc

în jurul lor, dar n-am urcat în vârf pentru a admira panorama orașului, așa cum fac mulți

turiști. M-au speriat cele 486 de trepte înalte, de piatră, pe care ar fi trebuit să le urc cu

piciorul, şi-apoi să le mai şi cobor.

Mobilitatea ERASMUS + este experiența pe care fiecare cadru didactic ar trebui să o

„guste”, să o trăiască. E unul din lucrurile memorabile care se petrec în cariera unui profesor.

Te ajută să înveţi lucruri noi legate de domeniul în care profesezi, dar şi să cunoști locuri,

persoane, culturi noi.

ERASMUS+ m-a învăţat să compar lucrurile, să fac o distincție între lucrurile

bune/rele, frumoase/urâte. Mi-a demonstrat că stereotipurile trebuie lăsate la o parte. M-a

ajutat să învăţ puţin limba italiană şi mi-am perfecţionat cunoştinţele de limba engleză.

Experienţa ERASMUS+ e mult mai amplă şi cuprinde mult mai multe aspecte decât cele

despre care am vorbit. Viaţa ţi se schimbă, iar lumea în care păşeşti îşi clădeşte un loc în

mintea ta, te învaţă să fii mai deschis şi receptiv la o cultură nouă, să apreciezi diferenţele şi

să te bucuri de ele.

Am lăsat în Italia, odată cu întoarcerea mea, o părticică din mine, pentru că am

cunoscut oameni minunaţi cu care vreau să păstrez legătura şi sper să ne revedem în curând.

Profesor: LUCA MIRELA

Şcoala Gimnazială Hadîmbu

Centru de Formare: Institute for Training, Employability and Mobile learning

(IFOM) and YouNet, Bologna, Italia

Curs de formare: Stress management - how to prevent and manage work-

related stress in schools

Perioadă de mobilitate: 15-21 Octombrie 2017

ERASMUS+ – un simplu cuvânt!, ar zice unii, însă pentru mine a fost o

experienţă de neuitat; cam aşa s-ar rezuma o săptămână din viaţa mea.

Mi-am dorit să plec într-o ţară cu bursa Erasmus+ încă din timpul liceului, dar nu

am avut tăria şi curajul de a merge singură; nu am crezut că mă pot adapta aşa de uşor într-un

loc străin, să relaţionez cu persoane de altă cultură. Simţeam că trebuie să mai merg cu

cineva. Când am aflat că se organizează la Şcoala Hadîmbu interviurile pentru selectarea a

patru cadre didactice care să plece pentru câteva zile cu o bursă Erasmus+, nu am stat pe

gânduri. Plecarea a fost o experienţă care te schimbă, te ajută să înţelegi mai bine lumea în

care trăieşti, un plus pentru că am fost patru profesori şi ne-am susţinut reciproc.

Am plecat din ţară cu dorul pe care l-am avut în suflet pentru soţ şi fetiţe, cu

gânduri şi frică în suflet că îmi va fi greu să mă acomodez, să relaţionez și am ajuns să cred

că Italia va fi pentru mine “ţara tuturor posibilităţilor”. Nu am cuvinte suficiente să descriu ce

înseamnă o astfel de experienţă, unică pentru mine.

Primul impact l-a avut profesorul formator: calmul, răbdarea, profesionalismul cu

care îşi îndeplineşte sarcinile de serviciu “îţi dă aripi” să acumulezi informaţii. Cursul a fost

proiectat în Power Point, însă domnul formator l-a susţinut liber. Cu markerele mai făcea

notări suplimentare pe flipchart, ceea ce mie mi s-a părut foarte tare. A fost un mod interactiv

de a preda, nu doar o simplă prezentare. În cadrul cursului am participat cu toţii la activităţile

practice.

Suntem diferiţi ca mentalitate, cultură, obiceiuri, bucătăria lor este bogată în

preparate din paste, pizza şi fructe de mare, însă căldura italienilor pe care i-am cunoscut m-a

făcut să mă simt ca acasă, mi-a alinat dorul de ţară; ajunsesem să nu mai fac diferenţa între un

italian şi un român.

Din punct de vedere al experienţei multiculturale, am cunoscut oameni, colegi din

trei ţări. Am făcut “cunoştinţă” cu tradiţiile, “bucătăria”, cultura, limba şi modul de gândire

pe care îl au. Am încercat din toate acestea câte puţin, iar “bagajul” meu cultural este mai plin

ca înainte.

Am vizitat diverse obiective turistice; le-au restaurat şi le întreţin. Turiştii sunt în

continuă mişcare. Este o ţară extrem de frumoasă şi cu o bucătărie bogată şi diversificată.

Ar fi o mulţime de puncte pe care aş putea să le adaug, însă consider că această

experienţa trebuie trăită şi nu ascultată.

După această experienţă Erasmus+ am rămas cu acel curaj de a explora lumea,

am devenit mai flexibilă, mai adaptabilă la diverse situaţii, cu ochii larg deschiși înspre idei

noi și oportunități.

Acest curs m-a ajutat să mă deconectez de la ce aveam în România şi de la ce se

întâmplă acolo. Mi-am dat seama că lumea e mare şi nu trebuie să mă limitez la graniţele în

care m-am născut, am copilărit, am învăţat şi lucrez. În calitate de participant la acest curs

am trăit experienţa la cote maxime, am profitat de fiecare clipă, luând câte puţin şi punând în

practică aici, în ţară.

A fost dificil, dar nu imposibil. Tot ceea ce trebuie să faci este să lupţi să

depăşeşti barierele emoţionale, frontierele fricii, propriile limite şi să îţi doreşti mai mult.

Cine are şansa de a pleca, trebuie să profite, este cu adevărat o oportunitate. Acum îmi pare

rău că am fost doar câteva zile şi nu un an întreg. Când voi mai avea şansa de a aplica la o

mobilitate Erasmus+, o voi face cu toată inima.

A fost o perioadă scurtă; despărţirile sunt grele, deoarece ştii că e posibil să nu te

mai întâlneşti cu persoanele pe care le-ai cunoscut. Atât înainte de Erasmus+ cât şi după, am

rămas aceeaşi persoană, dar cu alte gânduri, alte emoţii şi mi-a mai luminat mintea.

Profesor: IONESCU MĂRGĂRIT CIPRIAN Şcoala Gimnazială Hadîmbu Centru de Formare: Institute for Training, Employability and Mobile

learning (IFOM) and YouNet, Bologna, Italia Curs de formare: Stress management - how to prevent and manage work-

related stress in schools

Perioadă de mobilitate: 15-21 Octombrie 2017

Anul şcolar 2017-2018 a debutat la Şcoala Gimnazială Hadîmbu cu demararea

unui proiect European Erasmus+, KA1: “Împreună spre viitor!”.

Activitatea de formare a avut loc în oraşul Bologna, furnizor de formare fiind

I.F.O.M., o instituţie care se împlică în activităţile de formare inovatoare şi orientate spre

practică pentru profesori.

Experienţa cursului de formare din cadrul programului Eramus+, personal, aş

putea să o numesc:“o aventură culturală, socială şi intelectuală” cu totul deosebită. Am avut

posibilitatea de a cunoaşte oameni noi, de a experimenta şi de a învăţa lucruri interesante, de

a vizita şi de a explora unele dintre cele mai frumoase şi mai bine păstrate oraşe medievale

din Europa; aici, mă refer la Bologna, Florenţa şi Veneţia; şi, de ce nu, o experienţă culinară

deosebită, iar aici mă refer la bucătăria italiană.

Experienţa acumulată, cunoştinţele dobândite în această mobilitate, posibilitatea

de a comunica, învăţa şi socializa într-o limbă străină, experienţa spirituală pe care ţi-o oferă

vizitarea şi explorarea acestor oraşe istorice, bucuria de a gusta şi savura bucătăria italiană, nu

fac decât să întărească sentimentul unei experienţe captivante, deosebite şi fascinante.

Această experienţă ar trebui încercată de către orice persoană doritoare de noi provocări.

Cursul de formare a avut o durată de şapte zile, timp în care furnizorul de curs a

urmărit dezvoltarea următoarelor competenţe:

- dezvoltarea abilităţii de a preveni şi rezolva conflictele şi situaţiile de criză la

locurile de muncă prin identificarea cauzei conflictului;

- dezvoltarea capacităţii de a aplica metodele de management al stresului în

situaţii educaţionale tipice;

- îmbunătăţirea tehnicilor de identificare a cauzelor şi efectelor situaţiilor de

criză;

- îmbunătăţirea capacităţii de a reacţiona la tipare de stres educațional.

Consider că participarea la acest curs şi la această mobilitate m-a ajutat să îmi

dezvolt capacitatea de relaţionare cu cei din jur, în altă limbă decât cea nativă, să îmi cunosc

mai bine colegii şi oamenii provenind din diverse culturi şi medii sociale, să descopăr locuri

fascinante pline de istorie, într-un cuvânt să mă dezvolt din punct de vedere intelectual şi

spiritual.

Profesor: CARMEN-GABRIELA CĂLUGĂRU Şcoala Gimnazială Hadîmbu Centru de Formare: ANATOLIA EGITIM E DANISMANLIK,

Bruxelles, Belgia

Curs de formare: “Don’t give up and catch your dreams. Reducing early school leaving"

Perioadă de mobilitate: 23-29 aprilie 2018

După cum vorba antică spune că toate drumurile duc la Roma, destinul mi-a purtat

pașii la Bruxelles, în perioada 23-29 aprilie 2018 pentru a participa la cursul Don’t give up

and catch your dreams! Reducing early school leaving.

Dincolo de nerăbdarea și curiozitatea absolut firești atunci când participi pentru prima

dată la un astfel de curs internațional, am descoperit nevoia și plăcerea de a veni în contact cu

persoane din medii cât mai variate. Iar această nevoie mi-a fost pe deplin satisfăcută de

întâlnirea cu oameni din țări și, implicit, din arii culturale diferite: Spania, Polonia, Islanda,

România, între care grupul nostru de patru cadre didactice – cel mai numeros – și-a ocupat

locul lui firesc.

În prima zi, cum era de așteptat, am făcut cunoștință cu participanții din celelalte țări

și am discutat despre problemele cu care școlile pe care le reprezentăm se confruntă în

privința fenomenului de părăsire timpurie a școlii. Imediat ne-am dat seama că venim din

medii educaționale diferite. Astfel, reprezentantele Poloniei lucrau cu copii cu dizabilități,

cele două cadre didactice din Spania erau angajate într-o școală care se ocupa de educația

adulților, în timp ce profesoarele din Islanda lucrau cu elevi de liceu, cu vârsta între 16 și 19

ani. Grupului i s-a alăturat și un profesor de la un liceu din Bacău, care prezenta aceleași

particularități educaționale ca și școala noastră. În completarea acestei experiențe a venit și

cea proprie trainerului de curs originar din Croația, ceea ce ne-a facilitat accesul la încă un

model educațional pe care să-l supunem comparației cu modelul local sau chiar cu cel

național.

A urmat o parte de teorie, în care fiecare dintre noi s-a familiarizat cu terminologia

specifică temei cursului, apoi am început, prin exemple și cazuri concrete, să intrăm în

problematica abandonului școlar, preocupându-ne să creăm un climat care să asigure un

proces eficient de prelucrare a informațiilor și de transmitere a ideilor.

Fiecare zi de curs a însemnat însușirea unor noi termeni și dobândirea de metode

diverse prin care noi, ca profesori, putem lucra împreună pentru a identifica, înainte de toate,

cauzele care pot duce la părăsirea timpurie a școlii, pentru a găsi cele mai bune soluții ca

fiecare elev să se simtă integrat într-un sistem educațional, să simtă că locul lui este la școală

și să renunțe la ideea că școala este prea împovărătoare, iar cea mai bună soluție este să

renunțe.

De-a lungul celor șapte zile de curs am avut parte de un adevărat maraton profesional,

în care toți participanții au fost provocați să-și depășească barierele culturale, lingvistice și

profesionale și să ia parte la un veritabil transfer de informații.

A fost un schimb de experiență cu adevărat profitabil care ne-a făcut să conștientizăm

faptul că problema abandonului școlar are aceleași rădăcini oriunde în lume, că reacționăm de

cele mai multe ori la fel, însă ceea ce nouă ne lipsește este, poate, o practică educațională

națională care să ne susțină în demersul nostru de prevenire și combatere a fenomenului de

abandon școlar.

A fost o săptămână efervescentă din punct de vedere intelectual și informațional și,

dincolo de preluarea unor modele străine cu aplicabilitate și în mediul nostru educațional, am

avut bucuria să descopăr că există o lege a universului care îi adună la un loc pe cei care au

ceva în comun, pe cei care vor să împărtășească idei, pe cei care sunt deschiși către

comunicare, empatie și prietenie. La toate acestea s-au adăugat atât ospitalitatea gazdelor,

furnizorul de curs Anatolia Egitin e Danismanlik, cât și locația deosebită a cursului, capitala

Belgiei, Bruxelles, care ne-a atras, de asemenea, într-o reală aventură de descoperire culturală

și istorică a orașului, lucru care a întregit experiența noastră de formare prin programul

Erasmus+.

Profesor: IRINA MREJERU Şcoala Gimnazială Hadîmbu Centru de Formare: ANATOLIA EGITIM E DANISMANLIK,

Bruxelles, Belgia

Curs de formare: “Don’t give up and catch your dreams. Reducing early school leaving"

Perioadă de mobilitate: 23-29 aprilie 2018

De mult timp îmi doream să particip la un curs de formare prin intermediul

programului Erasmus +. Am fost deja la mai multe diseminări ale colegilor profesori din alte

şcoli care au beneficiat de astfel de mobilităţi şi care ne-au împărtăşit din experienţa lor .

Anul acesta mi s-a oferit oportunitatea primei activităţi de mobilitate pentru profesori

prin intermediul proiectului Impreună spre viitor! . Este vorba de un proiect implementat de

Şcoala Gimnazială Hadîmbu, finanţat prin programul Erasmus+, KA1 care a avut loc în

perioada 23-29 aprilie 2018 la Bruxelles, Belgia. Cursul la care am participat se numeşte

Don't Give Up and Catch Your Dreams: Reducing Early School Leaving.

Cursurile efective au început în data de 23 aprilie 2018, aşadar în seara zilei de

duminică, 22 aprilie, am aterizat, împreună cu cele trei colege, pe aeroportul din Bruxelles.

Experienţa trăită în minunata capitală a Belgiei a fost fantastică. Nu mai fusesem

niciodată aici şi am rămas impresionată de forfota şi agitația oraşului, un oraş viu care pare că

nu doarme niciodată.

Reuniunea a debutat pe 23 aprilie 2018, cu întâlnirea participanţilor din cele 4 ţări şi

a formatorului Kristina Cvetkovic din Croaţia. Au fost prezenţi profesori din Polonia, Spania,

Islanda şi România.

Programul primei zile din mobilitate a început cu vizionarea filmelor de prezentare

realizate de fiecare delegație. La final, reprezentanții fiecărei ţări au formulat concluzii și

sugestii referitoare la filmulețele vizionate.

A urmat prezentarea unui PPT, prin care trainerul ne-a pus în temă cu subiectul

cursului şi anume abandonul şcolar (Early school leaving), au fost formulate mai multe

definiţii ale ESL, s-a prezentat politica Uniunii Europene în ce priveşte problematica ESL.

Tema abandonului şcolar, din păcate, încă este de actualitate. Am constatat că şi

ceilalţi participanţi la curs se confruntă în ţările lor cu această problematică, deşi este vorba

de ţări mai dezvoltate din punct de vedere financiar. Chiar dacă motivele abandonării

studiilor sunt diferite, efectul este acelaşi: părăsirea timpurie a şcolii.

Fiecare echipă a analizat un caz real de abandon din şcoala de provenienţă, profesorul

formator dând sfaturi pertinente şi concrete pentru ce am putea face să reuşim reintegrarea

elevului respectiv în şcoală.

Pe lângă informaţiile, activităţile si discuţiile legate de ESL, aceste întâlniri au fost

deosebit de benefice prin schimburile de experienţă dintre participanţi. Împărtăşirea

exemplelor de bune practici, proiectele în derulare din diferite ţări din Europa în vederea

reducerii abandonului şcolar pe care ni le-a prezentat Kristina, metodele si strategiile noi

învăţate, toate converg spre acelaşi scop comun : cum să fii un profesor mai bun și cum să

faci ora mai atractivă pentru a atrage elevii către şcoală şi a reduce abandonul şcolar.

Profesor: IOANA RAMONA TRANDAFIR PANCU Şcoala Gimnazială Hadîmbu Centru de Formare: ANATOLIA EGITIM E DANISMANLIK,

Bruxelles, Belgia

Curs de formare: “Don’t give up and catch your dreams. Reducing early school leaving"

Perioadă de mobilitate: 23-29 aprilie 2018

În perioada 23-29 aprilie 2018 am participat alături de colegele mele - Carmen

Calugăru (director), Angela Ţintilă (prof. fizică-chimie) şi Irina Mrejeru (prof. lb. franceză) la

cea de-a doua mobilitate internaţională din cadrul proiectului ,,Împreună spre viitor!‟‟, iniţiat

de către Şcoala Gimnazială Hadîmbu.

Cursul de formare s-a numit ,,Don‟t give up and catch your dreams: Reducing early

school living‟‟ şi a fost furnizat de Anatolia Egitim ve Danismanlik, din Turcia. Activitatea s-

a desfăşurat în oraşul Bruxelles, din Belgia, şi a avut ca obiectiv principal îmbunătăţirea

strategiei de reducere a abandonului şcolar.

În prima zi am făcut cunoştinţă cu formatoarea cursului, d-ra Kristina Cvetkovic, cât şi

cu ceilalţi colegi participanţi, ce proveneau din Spania, Polonia şi Islanda. A urmat o

prezentare a şcolilor reprezentate la acest stagiu.

Cursul a fost bine structurat, bine prezentat, cu aplicaţii practice interesante şi bine

organizate. Activităţile au fost organizate frontal, individual cât şi pe echipe. Lucrul pe echipe

ne-a oferit posibilitatea de a interacţiona cu ceilalţi colegi, de a împărtăşi din experienţa

noastră profesională şi de a afla care sunt problemele cu care aceştia se confruntă în şcolile

unde predau.

De-a lungul celor şapte zile de curs, am participat la o serie de activităţi de formare pe

tema abandonului şcolar. S-au abordat teme variate, pornind de la factorii care favorizează

abandonul şcolar şi continuând cu măsurile de prevenire a părăsirii timpurii a şcolii. Am

învăţat despre noi modalităţi de a-i atrage pe elevi, de a-i determina să nu abandoneze şcoala

prea devreme și de a-i implica mai mult în procesul de predare – învăţare.

Activitatea desfășurată în cele şapte zile a fost una de neuitat, atât din punct de vedere

profesional, cât şi personal. Am vizitat împreună cu colegele mele, principalele obiective

turistice din oraşele Bruxelles, Bruges şi Anvers.

În concluzie, participarea mea la acest curs a fost un câştig în formarea mea ca

profesor, care se implică zi de zi în a-i motiva pe elevi să nu abandoneze şcoala, pentru că

numai având o diplomă aceştia îşi pot găsi un loc de muncă sigur şi bine remunerat.

Profesor: ANGELA ȚINTILĂ Şcoala Gimnazială Hadîmbu Centru de Formare: ANATOLIA EGITIM E DANISMANLIK,

Bruxelles, Belgia

Curs de formare: “Don’t give up and catch your dreams. Reducing early school leaving"

Perioadă de mobilitate: 23-29 aprilie 2018

Deși am o anumită vechime în învățământ, nu am avut ocazia să particip la un

proiect cu finanțare europeană. În cariera mea de profesor, am auzit de nenumărate ori

vorbindu-se despre aceste proiecte, am discutat cu diverși colegi care au participat la astfel de

proiecte. În acest an școlar am participat la prima mea activitate de mobilitate pentru

profesori din cadrul proiectului „Împreună spre viitor!”, implementat de Şcoala Gimnazială

Hadîmbu, finanţat prin programul ERASMUS+, KA1.

Cu emoții, am urcat în avion de pe aeroportul din Iași, dar cu emoții și mai mari am

coborât în labirintul aeroportului din Bruxelles din care cu greu găsești o cale de ieșire.

Lăsând în urmă forfota din aeroport, am pășit în lumea la fel de agitată a orașului.

Cursul de formare ”Don't give up and catch your dreams/ Reducing early school

leaving", s-a desfășurat în Bruxelles, Belgia, în perioada 23.04.2018-29.04.2018, furnizorul

de formare, fiind Anatolia Education and Consulting, PIC Number, 924693047, având ca

parteneri de discuții profesori din Polonia, Spania, Islanda și România.

Pe parcursul derulării cursului, am constatat că problematica abandonului și eșecului

școlar reprezintă o realitate complexă a școlii contemporane, dar și o provocare pentru toţi

factorii implicaţi în educatie, deoarece în ultimii ani abandonul a devenit o problemă la nivel

european. De aceea se dorește o abordare comună în lupta împotriva ESL (Early School

Leaving) în Europa.

Statisticile arată că există diferențe mari între ratele ESL în țările europene. În timp ce

unii experimentează rate ridicate de ESL, altele au rate cu mult sub obiectivul principal

european de 10%. În plus, există diferențe considerabile între regiuni. Aceste diferențe sunt în

parte datorită anumitor caracteristici ale sistemului de învățământ, dar și din motive istorice,

economice și sociale. Cursul de formare ”Don't give up and catch your dreams: Reducing early school leaving",

prin intermediul trainerului Kristina Cvetkovic, ne-a sprijinit să ne însușim tehnici și strategii capabile

să transforme actul didactic într-o acțiune atractivă, eficientă, capabilă să asigure succesul școlar și

diminuarea abandonului școlar, ne-a oferit o colecție de proiecte care se ocupă cu diferite aspecte ale

problemei ESL.

Împărtășirea celor mai bune practici și transferul de cunoștințe practice în legătură cu

abandonul școlar au contribuit la conștientizarea participanților asupra propriului stil pe care-l

abordează în clasă și îmbunătățirea abilităților acestora de a da elevilor un feedback pozitiv. Cursul a contribuit la îmbunătățirea încrederii fiecărui participant în aptitudinile proprii de a

coopera într-un mediu internațional, precum și a încrederii în privința strategiilor de comunicare la

nivel instituțional.

Prin participarea la acest proiect, mi-am dezvoltat aptitudinile de comunicare și de empatie,

am văzut că pot face față unor situații de viață reale, într-un mediu nou, total necunoscut.

Dacă ar fi să evaluez această experienţă per ansamblu, aş spune că a fost nu numai o

extraordinară experienţă educaţională, ci şi o excelentă ocazie să învăţ mai multe despre mine

şi despre alţii.

Profesor: CĂLUGĂRU CARMEN-GABRIELA Şcoala Gimnazială Hadîmbu Centru de Formare: EUROPASS Teacher Academy, Barcelona, Spania

Curs de formare: “Life coaching for teachers: happy teachers for better

students"

Perioadă de mobilitate: 16-22 iulie 2018

În cadrul proiectului European Erasmus+ ”Împreună spre viitor!”

derulat de Școala Gimnazială Hadîmbu, am beneficiat, în perioada 16-22 iulie 2018 de

participarea la cursul ”Life coaching for teachers:happy teachers for better students”.

Motivația participării la acest curs a fost dată, în principal, de obiectivele acestuia,

care veneau în întâmpinarea nevoilor mele de dezvoltare personală și profesională:

îmbunătățirea abilităților de gestionare a propriilor emoții, a modului de relaționare cu

celelalte cadre didactice, cu elevii sau cu familiile acestora pentru eficientizarea actului

didactic; dezvoltarea capacității de gestionare a timpului didactic, prin evitarea

supraaglomerării; îmbunătățirea tehnicilor de autocunoaștere și de conștientizare a rolului de

profesor, abordarea într-o manieră personală a actului de învățământ care să promoveze un

mod de viață sănătos, eficient și echitabil în raport cu meseria aleasă.

Fiind la a doua experiență de formare în străinătate, eram deja familiarizată cu tot

ceea ce presupunea partea logistică a proiectului, de aceea întreaga atenție mi-a fost

canalizată spre modul de desfășurare a cursului.

Cursul a debutat cu prezentarea participanților din cele trei țări: România, Polonia și

Cehia, dar și a trainerului Marta Mandolini, din Italia. Și de această dată grupul nostru a fost

cel mai numeros (patru cursanți), pe când din Polonia și Cehia nu a participat decât câte un

cadru didactic. Din prezentarea detaliată a celor două școli străine am putut afla că erau

specializate pe învățământ profesional și vocațional, problemele educaționale care ne uneau

fiind mai mult sau mai puțin asemănătoare.

Un plus al acestui curs, pe care l-am aflat imediat, a fost faptul că trainerul nostru

avea studii de psihologie, ceea ce a facilitat identificarea mai ușoară a nevoilor de dezvoltare

personală ale cursanților.

După etapa necesară de familiarizare cu noii colegi, am intrat ușor în problematica

cursului, iar primul lucru pe care l-am avut de făcut a fost să realizăm o analiză SWOT a

activității noastre în calitate de cadre didactice, atât din punct de vedere profesional cât și

personal. Această analiză a reprezentat punctul de plecare în identificarea aspectelor pe care

le consideram nepotrivite în activitatea noastră și pe care doream să le îmbunătățim. În

același timp, au fost punctate și acele elemente care aduceau plus valoare activității didactice

pe care o desfășuram. Concluzia activității a fost că fiecare dintre noi are tendința de a

identifica mai ușor minusurile și de a diminua importanța lucrurilor pozitive. Prin urmare, în

acest fel s-au putut specula nevoile noastre de formare.

Identificând această problemă, trainerul ne-a introdus treptat în conceptul de

mindfulness și, prin învățare dirijată, ne-a făcut părtași la importanța trăirii conștiente și la

valorificarea fiecărei etape din viață. A trăi în prezent înseamnă a fi atent la tot ce se

desfășoară în jurul tău în fiecare clipă și a accepta tot ce vine spre tine, fie că este ceea ce îți

dorești sau nu. Este o trăire care stă sub semnul acceptării experienței momentului prezent,

fapt care ne ajută să ne dezvoltăm conștiința de sine și să ne bucurăm de viață.

Cursul ne-a facilitat înțelegerea faptului că pentru a atinge starea de mindfulness este

necesară dezvoltarea unui program mental de reducere a stresului, de combatere a depresiei și

de creștere a stării de bine. Faptul că nu reușim să dezvoltăm relații satisfăcătoare cu cei din

jur (colegi, elevi), că nu reușim să ne concentrăm pe sarcinile de lucru sau că trăim o stare de

nemulțumire legată de viața sau de activitatea noastră profesională este provocat de

imposibilitatea în care ne regăsim de a trăi în momentul prezent. Din momentul în care am

experimentat starea de mindfulness împreună cu trainerul nostru, am ajuns la concluzia că

putem deveni mai liniștiți, mai relaxați și mai fericiți prin această practică.

Un alt element pe care l-am experimentat în activitățile practice ale cursului a fost

starea de ”FLOW”, adică acel moment în care ești atât de preocupat, de absorbit de ceea ce

faci cu plăcere, încât nu mai ții cont de nimic din ceea ce se petrece în jur și trăiești doar

pentru a face acel lucru. Este o stare care garantează succesul acțiunii pe care o desfășori,

deoarece are la bază în mod conștient încrederea în propriile forțe, care duce la reușită.

Cele două concepte aprofundate în cadrul cursului au pus mare accent pe dezvoltarea

personală a cadrelor didactice, pe nevoia fiecărui cadru didactic de a se pune în valoare, de a

își da seama că este o verigă foarte importantă în procesul de învățământ, un element cheie în

relația cu elevii.

Prin participarea la acest curs s-a urmărit redeșteptarea conștiinței de sine, a

respectului de sine și a naturii interioare a fiecărui cadru didactic, astfel încât acesta să se

simtă motivat să îndrume elevii și să se ofere acestora cu toată deschiderea.

Profesor: CERU DIANA BIANCA

Şcoala Gimnazială Hadîmbu

Centru de Formare: EUROPASS Teacher Academy, Barcelona, Spania

Curs de formare: “Life coaching for teachers: happy teachers for better

students"

Perioadă de mobilitate: 16-22 iulie 2018

Programul internaţional Erasmus+ reprezintă un mod ideal prin care noi, cadrele

didactice, avem posibilitatea de a ne dezvolta personalitatea, bagajul de cunoştinţe culturale,

lingvistice, socio-psihologice, de comunicare şi relaţionare interpersonală.

Întrucât aceasta a fost a doua participare la un curs de formare desfăşurat în afara ţării,

eram deja familiarizată cu cerinţele acestui tip de activitate. A fost însă extrem de interesant

să particip la un curs de “life coaching” bazat pe principiile psihologiei pozitive, curs

desfăşurat într-un oraş de vis- Barcelona.

Barcelona este un oraş situat în Spania, pe coasta de est a peninsulei, cu deschidere la

Marea Mediterană. În acest oraş totul este atât de încântător şi captivant, încât ţi-ai dori să nu

pleci vreodată din această grădină a paradisului. Arhitectura clasică se îmbină perfect cu

modernismul lui Antonio Gaudi sau Juan Miro. Arta este la dusă la superlativ şi poate fi

întâlnită peste tot, de la staţiile de metrou sau autobuz până la faimoasele clădiri devenite

cunoscute pe întreg mapamondul. Localnicii sunt primitori şi ştiu să se bucure de fiecare

moment pe care îl oferă viaţa. Se prind în dans, prin pieţele publice, tineri şi vârstnici

deopotrivă, mereu cu zâmbetul pe buze, relaxaţi, fără inhibiţii sau prejudecăţi. Mâncarea este

delicioasă, bazată în general pe fructe de mare şi carne slabă datorită temperaturilor ridicate.

Pieţele sunt pline de o sumedenie de fructe şi legume, unele dintre ele complet necunoscute

pentru noi, cei din zona temperată. Tarabele cu mirodenii şi condimente sunt numeroase şi

atrag prin miresmele încântătoare şi paleta interesantă de culori.

Cursul "Life coaching for teachers: happy teachers for better students!" a fost un mod

nou de a reflecta asupra importanței profesiei didactice și de a identifica noi modalități de

motivare personală care să ducă la stimularea elevilor. Activitățile au fost bine alese,

incluzând pauze și activități practice. După prezentarea orarului cursului și a participanților la

activitatea de formare a avut loc efectuarea unei analize SWOT a fiecăruia dintre participanți,

analiză care a urmărit cunoașterea punctelor tari ale fiecăruia și îmbunătățirea punctelor slabe

sau vulnerabile. Ulterior, s-au purtat discuții despre stres, managementul timpului, controlul

emoțiilor și mindfullness.

Personal, consider că activitățile practice de exersare a diverselor tipuri de

mindfullness au fost punctul forte al acestui curs, mai ales că numărul specialiștilor din acest

domeniu este mic.

În urma participării la acest curs am descoperit cât este de important să ne preţuim, să

ne cunoaştem adevărata valoare şi să renunţăm la a ne critica şi desconsidera. Psihicul uman

este un instrument foarte puternic şi trebuie să învăţăm să folosim această putere pentru

binele şi pentru reuşita noastră. În acelaşi timp, este important să fim conştienţi că trebuie să

facem acelaşi lucru şi cu elevii noştri, să nu uităm că şi ei au sentimente şi au nevoie de

aprecieri şi încurajări.

Nu pot fi decât profund recunoscătoare că am avut şansa de a participa la această

mobilitate unde am cunoscut persoane noi, din diferite ţări, cu diferite mentalităţi, cu

probleme specifice, iar toate aceste aspecte au contribuit pozitiv la formarea mea profesională

dar şi personală.

Aceste activităţi sunt încurajatoare, îţi dau putere şi speranţă şi te motivează să

încerci. Cu siguranţă mă voi implica pe viitor şi în alte proiecte cu finanţare europeană pentru

a mă bucura de toate beneficiile oferite.

Profesor: ADĂSCĂLIŢEI FLORENTINA

Şcoala Gimnazială Hadîmbu

Centru de Formare: EURO PASS teacher academy, Barcelona,

Spaniaia

Curs de formare: "Life coaching for teachers: happy teachers for

better students"

Perioadă de mobilitate: 16-22 iulie 2018

Perioada de mobilitate din Barcelona a fost o experienţă încântătoare şi eficientă.

Cursul a fost provocator, informativ şi inovator, iar profesorii pe care i-am întâlnit acolo au

fost minunaţi. Am fost un grup format din şase profesori entuziasmaţi, din trei ţări diferite,

având sisteme de învăţământ diferite, cu percepţii, cultură şi valori morale diferite. Acest

lucru a fost atractiv şi interesant, deoarece a contribuit la înţelegerea reciprocă a naţiunilor

europene.

Apreciez profesionalismul echipei, buna organizare a proiectului, dar mai ales cursul

interactiv al doamnei îndrumător Marta Mandolini, o fire dinamică, volubilă şi empatică.

La cursul: "Life coaching for teachers: happy teachers for better students" am

învăţat şi experimentat activităţi noi, cum ar fi: analiza swot, prevenirea stresului şi a

emoţiilor, meditaţia, satrea de flow, mindfulness etc.

Prima activitate interesantă a fost prezentarea analizei swot în care fiecare ne-am

prezentat abilităţile noastre, oportunităţile pe care ni le oferă sistemul nostru de învăţământ,

dar şi neajunsurile. În urma acestei activităţi am realizat că suntem singura şcoală, dintre cele

prezente la curs, care nu dispune de un centru de formare şi informare dotat cu mijloace

audio-video, nu avem laboratoare şi nici sală de sport.

Una dintre temele preferate a fost meditaţia, exerciţiul de meditaţie pe care l-am pus

în practică cu explicaţiile Martei Mandolini. Din documentarele prezentate am înţeles cât de

importantă este meditaţia, deoarece, în urma a numeroase cercetări, specialiştii au descoperit

că persoanelor care practică meditaţia li se dezvoltă abilităţi ce ţin de autocontrol, cum ar fi:

atenţia, concentrarea, gestionarea stresului, conştiinţa de sine şi controlarea impulsurilor.

Practicarea meditaţiei şi stării de mindfulness este foarte importantă în stăpânirea

emoţiilor, focusarea atenţiei şi ameliorarea anxietăţii. De asemenea, mindfulness-ul sporeşte

conştientizarea şi atenţia. Este recomandat să se practice şi în şcoli. Activităţile de

mindfulness, practicate în şcoli, ridică nivelul de atenţie şi conştientizare, îmbunătăţesc

rezultatele şcolare, reduc simptomele de depresie şi contribuie la însuşirea unor

comportamente prosociale.

Consider că toate aceste informaţii noi mă vor ajuta în activităţile instructiv-educative

cu elevii, dar şi în dezvoltarea mea personală şi socială.

Profesor: ȘTEFĂNESCU ALINA-ADRIANA Şcoala Gimnazială Hadîmbu Centru de Formare: EUROPASS Teacher Academy,

Barcelona, Spania

Curs de formare: “Life coaching for teachers: happy

teachers for better students"

Perioadă de mobilitate: 16-22 iulie 2018

Dezvoltarea personală, mindfulness și life-coaching sunt subiecte despre care se

vorbește și se scrie tot mai mult în ultimii ani. Deși sunt zeci de cărți, articole sau filme pe

această temă, un mare beneficiu este participarea la cursuri sau prezentări. De curând am avut

ocazia să fiu implicată într-un curs care atinge aceste teme și care a avut ca scop principal

dezvoltarea personală a profesorilor pentru a-și putea îmbunătăți relațiile cu elevii și colegii.

Câțiva colegi de la Școala Gimnazială Hadîmbu, instituție la care am lucrat în ultimii

trei ani, au conceput și implementat proiectul Împreună spre viitor!, care a fost finanțat prin

programul Erasmus+, KA1. Am avut astfel oportunitatea de a fi aleasă să fac parte din grupul

de profesori care a participat la cursul Life coaching for teachers: happy teachers for better

students, care a avut loc la Barcino School, Barcelona, Spania, de pe 16 iulie până pe 22 iulie

2018.

Încă înainte de a pleca din țară, profesoara noastră de curs, Marta Mandolini, a avut

amabilitatea de a se prezenta și de a ne cere o scurtă introducere despre noi și a motivului

pentru care am ales să participăm la cursul ei.

Prima zi a cursului a avut rolul de a ne cunoaște colegii, țările din care provin și

școlile la care predau. Am făcut acest lucru prin intermediul unor prezentări Power Point și

video precum și prin discuții libere. Am fost surprinsă încă de la început să constat că multe

dintre problemele cu care ne confruntăm în țară le întâlnim și în alte sisteme de învățământ și

că predatul este o provocare pentru orice profesor dedicat. Îndrumătoarea noastră ne-a

prezentat structura cursului și obiectivele turistice preferate de mulți vizitatori. De asemenea,

ne-a anunțat că Barcino School ne oferă un ghid pentru câteva ore într-o zonă mai puțin

cunoscută a Barcelonei precum și un bilet pentru un tur cu autobuzul prin oraș. Acest lucru

ne-a încântat foarte mult.

În următoarele zile ni s-au prezentat informații teoretice care au fost foarte bine

îmbinate cu activități practice în grup și individuale. Doamna Marta Mandolini a fost un bun

manager, căci a știut cum să alterneze activități de cunoaștere interpersonală cu activități de

dezvoltare personală.

Astfel, am învățat cum am putea evita stresul, cum am putea gestiona mai bine

emoțiile și ni s-a făcut o introducere în mindfulness. Am fost îndrumați să ne identificăm

punctele tari și punctele slabe și să vedem cum pot fi acestea valorificate în viața de zi cu zi și

cum pentru unii un dezavantaj poate fi transformat într-un avantaj. Am discutat despre cum

ar putea cunoștințele dobândite la curs să ne ajute în a avea performanțe mai bune, atât în

plan profesional cât și în plan personal. Tot în cadrul acestui curs am fost ajutați să fim mai

conștienți de calitatea vieții noastre și de starea de bine de la serviciu precum și de variantele

de a le îmbunătăți.

Profesoara noastră a jucat rolul unui life-coach, deoarece ne-a provocat să privim cu

mai mare atenție obiectivele pe care le aveam, să stabilim cât de relevante sunt, să încercăm

să le îmbunătățim și să identificăm câteva metode pentru a le realiza.

Deși timpul a fost scurt comparativ cu noțiunile noi introduse, a fost suficient să

învățăm metode noi de a gestiona stresul și, mai ales, de a fi mai atenți la clipa prezentă,

singura pe care o avem cu adevărat.

Acest program de mobilitate mi-a oferit o șansă în plus de a mă cunoaște mai bine, de

a afla cunoștințe noi și de a întâlni persoane deosebite pe care le-am apreciat pentru

deschiderea de care au dat dovadă și de disponibilitatea de a coopera în cadrul acestui curs.

Profesor: GÎNGA LUMINIȚA MARIA

Şcoala Gimnazială Hadîmbu Centru de Formare: VOELKER CONSULT, POLONIA

Curs de formare: „Teaching for the future – 21st century skills in the

classroom” Perioadă de mobilitate: 05-11 august 2018

În perioada 5-11 august 2018 am participat la cursul „Teaching for the future – 21st

century skills in the classroom” din cadrul proiectului European Erasmus+ „Împreună spre

viitor!”, derulat de Școala Gimnazială Hadîmbu.

Participarea la cursul Erasmus+, o fericită oportunitate de care am avut norocul să mă

bucur, a avut pentru mine un dublu beneficiu – atât în dezvoltarea profesională, prin însuşirea

unor cunoştinţe pe care sper să le valorizez cât de curând în activitatea la catedră, cât și în

dezvoltarea personală, datorită faptului că am luat contact cu o nouă cultură, am întâlnit

oameni deosebiţi şi am vizitat locuri interesante.

Cursul de formare a reunit patru participanți din Romania, trei participanți din

Portugalia și un participant din Germania şi s-a desfășurat în Gdynia, Polonia, având

următoarele obiective: însușirea unor metode moderne, interactive, de predare-învățare-

evaluare pentru dezvoltarea empatiei la elevi, stimularea creativității elevilor și rezolvarea de

probleme prin jocuri și instruirea profesorilor pentru utilizarea în procesul educativ a noilor

tehnologii și a aplicațiilor digitale moderne.

Punctul forte al acestui stagiu a fost, în opinia mea, gradul de interactivitate mare,

organizatorii axându-se nu doar pe transmiterea unor informaţii, ci şi pe stabilirea şi

consolidarea relaţiilor interumane, esenţiale în acest sens fiind cunoaşterea celor de lângă

tine, comunicarea şi colaborarea.

În prima zi am făcut cunoștinţă cu ceilalţi participanți și cu cei doi traineri, Oktawia

Gorzenka și Manfred. Activitatea noastră a debutat cu realizarea şi prezentarea unei planşe

referitoare la drumul parcurs de fiecare dintre noi spre meseria de profesor și s-a încheiat cu

un tur al școlii gazdă.

Ziua a doua a pus accentul pe workshop-uri interesante şi atractive. Unul dintre

acestea mi-a atras îndeosebi atenţia: drama workshop, o activitate complexă bazată pe jocul

de rol şi dramatizare pentru depăşirea eşecului şcolar (problemă stringentă în realitatea

educaţională de pretutindeni) şi care a constat în diferite jocuri pentru dezvoltarea empatiei la

elevi. În a doua parte a zilei ne-am familiarizat cu aplicațiile Screen Mirror și Google

Documents.

În cea de a treia zi, fiecare grup de participanți și-a prezentat școala, oferind

concomitent informaţii atât despre sistemul de învăţământ din ţara de provenienţă, cât şi

despre anumite particularităţi ale comunităţii şcolare respective. Am avut, astfel, ocazia să

aflu că printre participanții din Portugalia se regăsesc învățători și profesori de gimnaziu şi că

participanta din Germania predă emigranților, într-o şcoală în care clasele sunt organizate în

funcție de diferitele niveluri de cunoștințe ale elevilor de toate vârstele şi nu se folosesc

sisteme de notare, ci se oferă certificate de absolvire.

În ziua a patra, trainerii ne-au arătat exemple de bune practici din școlile din Polonia,

Finlanda și Singapore, în timp ce a cincea zi a fost dedicată unor aplicații precum Google

Earth, Google VR, Google Expeditions şi Cardboard. De asemenea, am primit informații

referitoare la abilitățile de prezentare și am avut sarcina de a realiza, în grupuri de câte doi, o

prezentare despre șederea noastră în Gdynia. Penultima zi a cursului a fost rezervată

prezentărilor realizate în ziua anterioară, iar în ultima zi a cursului ne-am bucurat de o

excursie în Gdansk – un oraş plin de viaţă, cu o istorie fascinantă.

Experiența de formare Erasmus+ este mult mai bogată și cuprinde, cu siguranţă, mult

mai multe aspecte decât cele menţionate mai sus, te ajută să fii mai receptiv la o nouă cultură,

să apreciezi diferențele și să te bucuri de ele.

Profesor: CREȚU CRISTIAN

Şcoala Gimnazială Hadîmbu Centru de Formare: VOELKER CONSULT, POLONIA

Curs de formare: „Teaching for the future – 21st century skills in the

classroom” Perioadă de mobilitate: 05-11 august 2018

În perioada 5-11 august 2018, în cadrul proiectului Erasmus+

”Împreunǎ spre viitor!” al Şcolii Gimnaziale Hadîmbu, am participat împreunǎ cu alţi trei

colegi din şcoalǎ la cursul „Teaching for the future – 21st century skills in the classroom”,

desfǎşurat în oraşul Gdynia din Polonia.

Fiind prima participare la o astfel de mobilitate în cadrul unui proiect european

desfǎşurat de cǎtre şcoalǎ, am aşteptat cu nerǎbdare şi curiozitate experienţa. Şi pot spune cǎ

aşteptǎrile nu mi-au fost înşelate. A fost o sǎptǎmânǎ foarte interesantǎ, plinǎ de activitǎţi

inedite şi interactive la curs, dar şi plimbǎri lungi în Gdynia şi Gdansk (unde am descoperit

multe lucruri asemǎnǎtoare cu ţara noastrǎ, Polonia fiind şi ea o fostǎ ţarǎ comunistǎ, dar şi

aspecte total diferite). O surprizǎ plǎcutǎ a fost faptul cǎ foarte mulţi vorbesc şi înţeleg limba

englezǎ, astfel cǎ ne-am putut descurca foarte uşor peste tot.

La curs am avut doi formatori, Oktawia Gorzenska, profesoarǎ de limba polonezǎ şi

directoarea Liceului XVII, unde s-a desfǎşurat şi cursul de altfel, şi Manfred Voelker, de

specialitate trainer în domeniul IT. Au fost opt cursanţi, noi cei patru români (cel mai

numeros grup, ca şi la celelalte mobilitǎţi), trei profesoare din Portugalia şi una din

Germania. A rezultat de aici un schimb de experienţǎ extrem de interesant, şi au fost multe

discuţii şi întrebǎri reciproce despre sistemele de învǎţǎmânt din ţǎrile respective. De

exemplu, colegele din Portugalia veneau tot dintr-o şcoalǎ micǎ din mediul rural, ca şi noi, şi

am putut face comparaţia cu o şcoalǎ de genul nostru din Occident.

Scopul principal al cursului a fost despre adaptarea învǎţǎmântului şi a cadrelor

didactice la cerinţele secolului XXI, mai ales în contextul tehnologiei legate de Internet şi

întreg domeniul IT, dar şi metode interactive de atragere a elevilor, de stimulare a creativitǎţii

şi de încurajare a gândirii independente din partea lor.

Oktawia Gorzenska ne-a prezentat diferite metode legate de creativitate, pe care le-am

experimentat şi noi, şi care s-au dovedit a fi antrenante, plǎcute şi amuzante, dovadǎ fiind

faptul cǎ la curs timpul a trecut repede şi fǎrǎ sǎ ne plictisim (spre deosebire de multe dintre

cursurile de perfecţionare din România). De asemenea, a prezentat exemple de şcoli din alte

ţǎri, cu sistemele lor specifice (Polonia, Finlanda, Singapore), foarte diferite de ceea ce ştim

în România. De exemplu, în Singapore cultura muncii este supremǎ şi tot învǎţǎmântul lor

pregǎteşte elevii pentru o viaţǎ de muncǎ onestǎ şi conştiincioasǎ (ei considerǎ europenii

leneşi, pentru cǎ se mai şi relaxeazǎ şi nu muncesc zi luminǎ; n-aş vrea sǎ fiu un astfel de

roboţel...).

Pe de altǎ parte, Manfred Voelker ne-a prezentat o serie întreagǎ de programe şi

aplicaţii IT ce pot fi folositoare în învǎţǎmânt şi care i-ar atrage cu siguranţǎ pe elevii din ziua

de astǎzi. Aici a fost un subiect de dezbatere: cǎ ne place sau nu, trǎim într-o epocǎ a

informaticii care ne influenţeazǎ foarte mult viaţa, iar învǎţǎmântul şi cadrele didactice nu pot

rǎmâne cantonate în sistemele clasice şi conservatoare, oarecum rupte astǎzi de realitate. Pânǎ

la urmǎ elevii trebuie pregǎtiţi pentru viaţǎ aşa cum e ea acum, nu cum era pe vremea

copilǎriei noastre. Din pǎcate, toate acestea necesitǎ şi dotǎri pe mǎsurǎ în şcoalǎ (adicǎ

minimum reţea de calculatoare şi acces liber la Internet), domeniu unde şcoala noastrǎ e

deficitarǎ şi îngreuneazǎ foarte mult munca cadrelor didactice.

A fost per ansamblu o sǎptǎmânǎ foarte reuşitǎ, din toate punctele de vedere, cu foarte

multe lucruri noi aflate. Şi mai important, unele pot fi chiar puse în practicǎ în activitatea de

zi cu zi la clasǎ, adicǎ putem spune cǎ ne-am ales cu ceva şi n-a fost doar teorie sau idealisme

ieftine.

Profesor: TANASĂ FELICIA

Şcoala Gimnazială Hadîmbu Centru de Formare: VOELKER CONSULT, POLONIA

Curs de formare: „Teaching for the future – 21st century skills in

the classroom” Perioadă de mobilitate: 05-11 august 2018

În perioada 5-11 august 2018, în cadrul proiectului European Erasmus+ „Împreună spre viitor!” derulat de Școala Gimnazială Hadîmbu, am participat la cursul „Teaching for

the future- 21st century skills in classroom”.

Pentru mine a fost o experiență unică, deoarece am participat pentru prima dată la un

astfel de curs internațional. Cursul s-a desfășurat în Gdynia, care este un oraș-port

polonez la Marea Baltică, la 16 km distanță de portul din Gdansk. Este un port comercial,

pescăresc și militar.

În prima zi a avut loc întâlnirea cu ceilalți colegi de curs din Portugalia și Germania, cât

și cu trainerii Oktavia și Manfred. Ne-a fost prezentată școala, cât și obiectivele cursului.

În zilele ce au urmat ne-au fost indicate metode de lucru cu elevii pentru dezvoltarea

empatiei, a creativității și pentru a accepta și a trece peste emoții. De asemenea, au fost

organizate ateliere de teatru bazate pe empatie și reflectare, pe subiectul eșecului și învățarea

din greșeli. Fiecare grup a prezentat țara de proveniență și a degustat din produsele

tradiționale specifice locului de origine al tuturor cursanților. S-a discutat despre sistemele

educaționale din Polonia, Finlanda, Singapore, cât și despre cele din România, Portugalia și

Germania. În fiecare zi am dobândit competențe digitale ale unor aplicații IT: Screen Mirror,

Zoom, Prezi, Google Plus etc. A urmat prezentarea pe echipe a unui conținut legat de

obiectivele vizitate și activitatea desfășurată, utilizând una dintre aplicațiile învățate. Cursul

s-a finalizat cu o excursie la Gdansk, care este o splendoare de oraș, fiind capitala regiunii

istorice Pomerania.

Această experiență a fost o oportunitate de a dobândi noi competențe necesare pentru

crearea unui nou mediu de învățare în școală. Săptămâna petrecută în cadrul acestui curs a

fost una minunată, deoarece ne-a arătat nivelul educației în zilele noastre și metodele de

învățare de care avem nevoie pentru a conecta școala cu realitatea. Celor dobândite în această

perioadă s-a alăturat și cunoașterea valorilor culturale ale țărilor de origine ale celorlalți

cursanți, precum și ospitalitatea deosebită a gazdelor, ceea ce a dus la o experiență unică.

Profesor: HĂULICĂ SERGIU CONSTANTIN

Şcoala Gimnazială Hadîmbu Centru de Formare: VOELKER CONSULT, POLONIA

Curs de formare: „Teaching for the future – 21st century skills in

the classroom” Perioadă de mobilitate: 05-11 august 2018

Odată cu sfârșitul anului școlar, am intrat în febra pregătirilor pentru deplasarea în

Polonia, la Gdynia, pentru a participa la cursul ”Teaching for the future 21st century skills

in the classroom”, desfășurat în perioada 05 – 11 august 2018, în cadrul Proiectului

European Erasmus+ ”Împreună spre viitor!”.

Având în vedere că este pentru prima dată când particip la un asemenea curs

internațional, curiozitatea absolut firească ce m-a încercat a pus imediat stăpânire pe mine.

Atât drumul, cât și peripețiile prin care am trecut până la destinație au dat și o notă de

aventură acestei noi experiențe.

Deoarece am ajuns noaptea târziu, frumusețea orașului Gdynia, aflat la Marea Baltică,

am descoperit-o în dimineața primei zile când, împreună cu cei trei colegi din România, am

mers spre școala unde s-au ținut cursurile. Aici ne-am întâlnit cu celelalte cadre didactice

venite din alte țări (Portugalia și Germania) și cu formatorii Oktawia Gorzenska, directorul

școlii din Polonia și cu Manfred Voelker, din Germania.

Așa cum era de așteptat, am făcut cunoștință cu toți participanții, fiecare dintre noi

prezentându-și, în mare, activitatea și locul pe care îl ocupă în școală. Astfel am aflat că doi

dintre colegii din Portugalia erau profesori, iar unul învățător, iar colega din Germania venea

dintr-o școală care se ocupa de integrarea imigranților adulți, prin oferirea de cursuri de limbă

germană.

În urma discuțiilor pe care le-am purtat, mi-am dat seama că ne confruntăm cu

aceleași probleme în ceea ce privește motivația elevilor și în găsirea de soluții pentru

stimularea acestora.

Trainerul Oktawia Gorzenska ne-a împărtășit pe larg problemele cu care se confruntă

școala poloneză și metodele și mijloacele prin care încearcă să le soluționeze.

Fiecare zi a cursului ne-a oferit șansa de a afla lucruri noi și interesante. În partea de

teorie, prezentată de către Manfred Voelker am învățat să utilizăm mult mai bine programul

Microsoft și tot ceea ce derivă din acesta: link-uri (www.canva.com, www.edmodo.com,

www.ed.ted.com, www.storybird.com, www.pobble365.com,

www.skypeintheclassroom.com, www.education.microsoft.com, www.wheeldecide.com) și

aplicații (Filmorago, Quick, QR scaner, Canva, Prezi).

Trainerul Oktawia Gorzenska a îmbinat teoria cu practica, prezentând metode variate,

foarte frumoase, antrenante, deoarece ne-a implicat activ în prezentarea lor. Acestea mi s-au

părut foarte utile în activitatea școlară, multe dintre ele putând fi integrate cu succes în cadrul

orelor de curs. Multe dintre aplicațiile prezentate pot fi folosite de către elevi în timpul liber,

deoarece acestea sunt antrenante și constituie și un mijloc eficient de comunicare între ei.

Astfel, pe toată perioada cursului, am avut în fiecare zi ceva de descoperit, ceva

inovativ, ce poate fi adaptat de către fiecare participant în parte, în funcție de sistemul

educațional din care provine.

Cursul, per ansamblu, a fost o experiență benefică, în urma căreia toți am avut ceva

de învățat sau de împărtășit cu ceilalți. Astfel, am avut posibilitatea de a afla că problemele

învățământului românesc nu sunt particulare, ci se regăsesc și la ceilalți, soluțiile putând fi

comune.

SECȚIUNEA A III-A

SUCCESUL VINE DIN MOTIVAȚIE!

ACTIVITĂȚILE EDUCATIVE ÎNTRE NECESITATE ȘI OPȚIUNE

Succesul vine din motivație! Acest slogan pe care l-am ales nu conține vorbe mari, ci

conștientizarea faptului că doar atunci când știi ce îți dorești cu adevărat te poți situa pe calea

spre succes, iar noi, în calitate de cadre didactice, definim succesul prin prisma rezultatelor pe

care le obținem împreună cu elevii noștri. Succesul școlar nu înseamnă doar obținerea unor

note bune în catalog, ci orice achiziție dobândită prin mijloace formale sau nonformale.

Partea aplicativă a proiectului nostru s-a focusat cu precădere pe activitățile educative

extrașcolare pe care noi le-am considerat de o reală importanță în motivarea elevilor noștri

pentru a se apropia de școală, pentru a fi valorizați și a simți că se îndreaptă în direcția

potrivită.

Activitățile educative cuprinse în proiect reunesc domenii diferite: activități de tip

outdoor, de orientare școlară și profesională și strategii de comunicare eficientă. Scopul

acestora este de a-i motiva pe elevi să nu abandoneze școala, arătându-le că succesul este

rezultatul muncii, dar și că poate fi obținut de oricine, indiferent de rezultatele la învățătură.

Sub genericul ”Școala în natură” am reunit cinci activități, iar motivația noastră în

alegerea acestui gen de acțiuni a fost acela că într-o societate în care tehnologia acaparează cu

o viteză greu de controlat și anticipat viețile și preocupările oamenilor, se simte din ce în ce

mai mult nevoia de conectare cu mediul înconjurător. Poate părea paradoxal faptul că de sute

de ani strădania sistemelor de învățământ a fost de a aduce elevii într-un spațiu închis pentru

a li se face educație, pentru ca acum să se caute cele mai optime variante de a oferi educație

elevilor într-un mediu cât mai natural, în natură, acolo unde aceștia se simt conectați cu

întregul sistem de energii al universului.

Natura, indiferent dacă conștientizăm sau nu acest lucru, este cel mai bun profesor; ea

ne oferă în mod constant lecții dintre cele mai diverse, de aceea în ultimii ani s-a dezvoltat

spectaculos de mult conceptul de activitate outdoor, văzută ca o alternativă eficientă la

educația formală. Oportunitatea acestor activități rezultă din faptul că facilitează învățarea la

acei elevi care întâmpină dificultăți în acest sens, iar climatul diferit de învățare îi face să

devină mai motivați și mai capabili să ducă la îndeplinire sarcinile, asociind finalitatea

acțiunii cu ideea de succes.

O altă activitate pe care ne-am propus-o a fost dezvoltarea strategiilor de comunicare

eficientă - Comunicarea este cheia relațiilor mai bune - prin care am urmărit să îi facem pe

elevi să își dea seama că pentru a se face înțeleși și pentru a îi înțelege pe alții, cheia este

comunicarea. Succesul unei activități este asigurat atunci când comunicarea este eficientă.

Bazată pe relații de intercunoaștere și încredere reciprocă, comunicarea nu este o

simplă formă de interacțiune, ci presupune activarea unor competențe comunicative care să

ducă la succes. Ne-am dorit să dezvoltăm cât mai mult cu putință la elevii noștri aceste

competențe de comunicare pentru a evita eșecul și pentru a-i ajuta să se dezvolte afectiv,

intelectual și social.

Cea din urmă activitate pe care am cuprins-o în proiect este de tip job-shadowing,

fiind adresată îndeosebi elevilor din clasele terminale, în speranța că vizitarea unor instituții

cu valoare pe piața muncii va trezi în ei dorința de a urma o carieră de succes. Nu întâmplător

titlul activității este Tu ești viitorul!, mesajul pe care îl transmitem elevilor fiind acela că

făuritorii propriului viitor sunt chiar ei.

Reunite sub sloganul”Succesul vine din motivație!”, activitățile proiectului sunt

dovada că atunci când ești motivat să obții rezultate, succesul nu se lasă așteptat.

coordonator, prof. Carmen Călugăru

ȘCOALA ÎN NATURĂ

PRIETENII NATURII - LAND ART Prof. FLORENTINA ADĂSCĂLIȚEI

Land art este arta realizată în natură şi cu natura, un concept nou întâlnit în artă, care

foloseşte materiale din natură pentru a transmite un mesaj social, cum ar fi distrugerea naturii

sau a încălzirii globale. Această artă îi atrage pe copii, deoarece nu necesită studii, ci doar

multă creativitate. Elevii iubesc natura şi arta, au sufletul deschis către natură. Ei trăiesc clipe

spectaculoase în mijlocul ei, realizând lucrări cu adevărat impresionante, utilizând doar

materiale din natură, cum ar fi: frunze, pietre, crenguţe, castane, ghinde, conuri de brad etc.

Modul de elaborare a lucrărilor implică dezvoltarea şi stimularea creativităţii pe o

parte şi direcţionarea prin respectarea criteriilor impuse a dezvoltării potenţialului creativ, pe

de altă parte. Libertatea creatoare se evidenţiază clar în lucrările copiilor, prin obţinerea

stilului naiv, imaginaţie creativă, cromatică exuberantă şi decorativismul petelor de culoare,

absenţa proporţiilor şi a planurilor suprapuse. Se va observa o aliniere a elementelor pe un

singur plan şi absenţa personajelor predominând spaţiul peisagistic. Dispunerea elementelor

pe întreg spaţiul plastic denotă o acţiune dezinvoltă a utilizării materialelor de lucru, fapt ce a

condus la o diversitate a soluţiilor creative.

Imag.1 ,,Căsuţa” Imag. 2 ,,Universul meu” Imag. 3 ,,Racheta”

Din punct de vedere cromatic, compoziţional şi valoric, elementele de creativitate se

remarcă în lucrările elevilor, la nivelul modalităţii de dispunere a materialelor utilizate, prin

suprapunerea gradată a acestora (tehnică specifică colajului) şi lipsa proporţiilor între soare şi

copac, apoi fixarea centrului de interes prin prezenţa acestora.

Florile, soarele, copacii şi frunzele ne invită pe noi, adulţii, să călătorim împreună cu

cei mici în lumea lor interioară, pentru a descoperi dorinţe, emoţii şi chiar relaţia lor cu

universul apropiat. Parcă ne conduce în zborul lui Nils Holgersson să învăţăm adevăratele

valori ale acestei minunate lumi.

Imag.1 ,,Copacul toamnei” Imag. 2 (Elevi lângă ,,Copacul

toamnei”) Gingăşia şi veselia celor mici este un semn al reuşitei şi al autoaprecierii. Ramurile

copacului au o structură armonioasă, ceea ce înseamnă că privim o strânsă legătură între

natură şi copii, cu o trăire intensă. Această intensitate este dată de culoarea verde, un contrast

bine realizat. Verdele simbolizează viaţa, tinereţea, speranţa şi renaşterea.

Oglindirea soarelui pe planul verde este un element prezent în majoritatea desenelor

celor mici, sentimente pe care le dezvăluie prin imagini, desene, colaje şi decolaje.

Soarele reprezintă încărcarea pozitivă, dinamismul şi perseverenţa, o înălţare spre

spiritualitate. Soarele este sursa care ne dă viaţă, energie şi lumină.

Imag. 3 ,,Soarele ”

O primă notă a lucrărilor constă în originalitate (capacitatea de a accepta şi a folosi

acele aspecte estetice şi artistice din mediul ambient, care scoate din relaţiile lor obişnuite şi

transformate în ceva ce nu a mai fost făcut) prin interpretarea personală a naturii şi

interpretarea cromatică a fundalului prin tentă decorativă, aplatizarea şi lipsa spaţialităţii.

Elevul a surprins în lucrarea sa sensibilitatea spirituală (capacitatea de a deosebi

însuşirile esenţiale de cele neesenţiale ale unor forme) în modul în care a stilizată floarea.

Pentru o impresie artistică pregnantă a potrivit cu succes tot ceea ce înseamnă culoare şi

accentuarea cromatică într-o suprafaţă nelimitată, pentru el, având toată natura la picioare.

(Imag. 2 ,,Universul meu”)

Capacitatea de adaptare a percepţiilor vechi din sala de clasă, la condiţiile artistice

schimbate este surprinsă în receptivitatea faţă de provocarea tehicilor libertine din Land art.

Imag. 4 Elevi alături de lucrarea ,,Floarea” Imag. ,, Floarea”

,,Inimă de copil” şi ,,Buchetul de flori” prezintă din punct de vedere plastic, pe lângă

expresivitate, un puternic impact visual. Flexibilitatea este capacitatea de a se orienta în

situaţii noi, combinând cunoştinţele artistico-plastice în structuri şi sisteme inedite. Realizarea

acestor lucrări pe o suprafaţă-suport te duce cu gândul la o temă pentru realizarea unei

felicitări.

Imag. 6 ,,Inimă de copil” Imag. 7 ,,Buchetul de flori”

Elevii au dovedit că sunt pricepuţi şi creativi în realizarea unei mandale

impresionante, ce înconjura un copac fructifer (un măr). Au ales acel măr, deoarece era mărul

lor preferat, cu mere gustoase şi parfumate. Fructele copacului au fost aşezate ca nişte raze de

soare în jurul lui. Observăm că stilizarea soarelui este prezentă şi în această lucrare. (Imag. 9

,,Elevă savurând un măr”)

Multitudinea de elemente din natură (gutui, mere, pietre, frunze galbene şi verzi)

folosite în realizarea mandalei din jurul pomului şi potrivirea cu succes a contrastelor, ne

creează starea de o reuşită evidentă a acestei lucrări.

Se remarcă o puternică capacitate de analiză şi sinteză (analiza înlătură pericolul

împotmolirii în generalităţi; sinteza presupune posibilitatea de a construi din elemente

naturale un întreg artistic unitar), dar şi partea de elaborare a cunoştinţelor şi reprezentărilor

vizuale anterioare prin linii şi culori.

Imag. 8 ,,Mandală în jurul copacului” Imag. 9 ,,Elevă savurând un măr”

O reuşită evidentă este prezentă şi în realizarea mandalelor create din ghinde, conuri

de brad, coji de fistic, pietre, măceşe, frunze galbene şi verzi etc. Acestea sunt realizate după

propria capacitate de creaţie specifică a vârstei.

Imag. 10 Mandale

Acest Land art dezvoltă şi educă capacitatea copilului de a împlini şi îmbogăţi

cultura artistică, urmărind antrenarea unor factori ai creativităţii ca: originalitatea,

flexibilitatea, elaborarea, sensibilitatea la aplicaţii, precum şi umorul, dar în acelaşi timp ele

se constituie şi ca nişte exerciţii test prin care profesorul poate coordona în continuare

activitatea de creaţie a elevului.

Imag. 11 Mandală din pietre Imag. 12 Mandala

Imag. 13 ,,Mandală în jurul unei flori de câmp”

Prin crearea mandalelor s-au realizat şi exerciţii de dezvoltare a spiritului de invenţie

şi de creativitate, deoarece nu am cerut copiilor să deseneze un om, ci sunt îndemnați să

cerceteze mediul înconjurător şi să depisteze în structurile naturale, în contururile lumii din

preajma lor analogii, asemănări cu fiinţe vii. Atent să desluşească această nouă faţă a

universului, atras de aspectul neobişnuit, de latura sa ludică a cerinţei, elevul va uita de

proporţii şi îşi va depăşi inhibiţiile.

Aşadar, de la creativitatea vizuală de expresie tensională la creativitatea artistică, este

evoluţia firească de la autocunoaştere la performanţă, de la manifestare involuntară, la

creaţie. Performanţele de expresie topologică sau expresie tensională la care pot ajunge elevii

nu pot fi precizate, întrucât ele ţin strict de sentimentele şi emoţiile trăite în timpul activităţii.

Însă vă putem dezvălui câteva impresii surprinse în timpul creativităţii şi după finalizarea

proiectului ,,Prietenii naturii” - Land art:

☺ ,,Mi-a plăcut că am fost lăudat de doamna învăţătoare. Am făcut un copac atât de

mareeeeee! ” Munteanu Ştefan, clasa pregătitoare;

☺ ,,M-am bucurat că am lucrat cu frunze, pietre, nuci şi mere. Nu mă aşteptam să

facem un copac uriaş. ” Ţubluc Raul, clasa a IV-a;

☺ ,,Când lucrez cu obiecte din natură, mă calmez. Am simţit o energie pozitivă când

am lucrat în echipă.”, Spiridon Mirel, clasa a IV-a;

☺ ,,Mi-a plăcut proiectul pentru că am petrecut mult timp afară.” Dominte Daniela,

clasa a IV-a;

☺ ,,La proiectul din livadă am fost tare bucuroasă că am strâns toate gutuile din

copac.” Vizitiu Denisa-Gabriela, clasa a III-a;

☺ ,,Astăzi a fost o zi deosebită. Împreună cu doamna învăţătoare am făcut un

proiect. Mi-a plăcut în special când am cules frunze de toate culorile.” Moruz Vasilica, clasa

a III-a;

☺ ,,Proiectul a fost aşa de distractiv! Am alergat după frunze şi am făcut o stea mare

care semăna cu o floare. ” Lăcătuşu Cătălina, clasa pregătitoare;

☺ ,,Mie mi-a plăcut când am strâns frunzele galbene...că fugeam după ele şi ele

fugeau de mine... Hi! Hi! Hi!” Gaman Mădălina, clasa a IV-a A.

Caracteristica acestui concept Land art este faptul că dovezile sunt doar pozele sau

filmările realizate în timpul desfășurării sau după finalizarea proiectului. Profesorul Emil

Dobriban completează că aceste dovezi: „Sunt efemere, iar asta e o condiție. Nu facem artă

pentru muzee, dar calitatea și mesajul sunt la fel. Nu ne preocupă însă atemporalitatea”.

SĂ NE CUNOAȘTEM ȚARA!

Excursie tematică în zona județului Neamț Prof. DIANA BIANCA CERU

Excursia școlară reprezintă un tip de activitate extracurriculară privită cu drag de

elevi, întrucât este un mod diferit de organizare a activităţilor cu caracter şcolar, dar este şi o

modalitate diferită de cunoaştere a colegilor şi a cadrelor didactice.

Totodată, excursiile sunt oportunităţi de dezvoltare personală, de exersare a

comunicării şi de aprofundare a cunoştinţelor de geografie, biologie, istorie etc.

În acest sens, la finele lunii octombrie 2017, un grup de 4 cadre didactice s-a tocmit

pentru organizarea unei excursii de o zi. Alegerea traseului nu a fost dificilă, datorită

resurselor temporale limitate şi s-a ţinut cont de distanţa cât mai mică până la posibilele

destinaţii turistice. Astfel, după consultarea elevilor şi a părinţilor, s-a decis vizitarea

judeţului Neamţ.

Judeţul Neamţ este situat în partea de nord-est a României, fiind străjuit la vest de

Carpaţii Orientali, iar la est de Podişul Moldovei. Aşezarea geografică face ca întregul judeţ

să fie acoperit de păduri semeţe de conifere ce îmbracă piscurile abrupte ale munţilor.

Pâraiele de munte, repezi şi cu apa limpede, completează peisajul de un verde pătrunzător.

Această aşezare geografică, în apropierea munţilor şi cu acces la diferite surse de apă, a făcut

ca pe teritoriul judeţului Neamţ să se afle multe vestigii istorice, dintre care cea mai

importantă este Cetatea Neamţ, construită de Ştefan cel Mare.

Totodată, liniştea munţilor a permis înfiinţarea mănăstirilor ortodoxe, o bună parte a

judeţului fiind cunoscută sub denumirea de ţinutul mănăstirilor. Cele mai vizitate mănăstiri

ortodoxe din zonă sunt Mănăstirea Neamţ, Mănăstirea Sihăstria, Mănăstirea Agapia,

Mănăstirea Văratec etc.

În acest minunat ţinut de basm s-a născut cel mai mare povestitor român, Ion Creangă.

Satul natal, Humuleşti, găzduieşte casa memorială a cunoscutului scriitor. Localitatea

Humuleşti este astăzi suburbie a oraşului Tg. Neamţ.

Cu o aşa listă de obiective care urmau a fi vizitate, copiii nu au stat pe gânduri şi

numaidecât s-au adunat în număr mare, cât pentru un autocar de 56 de locuri.

În răcoarea dimineţii de sâmbătă, 28 octombrie, am pornit spre Neamţ. Drumul până

la primul popas a fost numai bun pentru înviorarea de dimineaţă, mai ales pentru princhindeii

din clasele primare, care erau încă somnoroşi. Am cântat, am dansat de pe scaune şi am spus

ghicitori. Nu a durat mult până am ajuns la Codrii Paşcanilor, un popas binecunoscut

locuitorilor judeţului Iaşi.

Pădurea din jur îşi lepăda ultimele frunze, minunat colorate. Covorul proaspăt

aşternut, moale şi pufos, te făcea să îţi fie milă să-l calci. Aerul rece de toamnă intra adânc în

piept, de aceea nu am prelungit popasul în pădurea sărutată de toamnă.

În mai puțin de două ore de mers cu autocarul, am ajuns la poalele Cetății Neamț.

Ceața dimineților de toamnă de ridicase, soarele era deja pe cer și ne mângâia cu raze firave.

În fața noastră se ridicau, semeț, zidurile cetății. Drumul de urcare a fost lung și anevoios,

îngreunat de asfaltul umed, acoperit de frunze ruginii. Încet, încet, în grupuri mici, am ajuns

la poarta de intrare în cetate.

Primii pași au fost temători, cu

ochii ațintiți la valea abruptă de sub podul

de acces. Odată ajunși în curtea interioară

a cetății, am observat cu uimire cum trăiau

strămoșii noștri, acum mai bine de 500 de

ani. Zidurile înalte și groase, făcute pentru

a rezista în fața cotropitorilor, atrăgeau

privirile tuturor, copii, tineri sau oameni

trecuți de prima tinerețe.

După ce am intrat în toate cămăruțele și am explorat toate ungherele, am părăsit Cetatea Neamț

pe același drum umed și alunecos, dar mai ușor de parcurs ca la urcare.

De dimineaţă, până la sosirea noastră, cetatea fusese stropită de o scurtă ploaie rece de toamnă.

La coborâre, toată lumea a admirat curcubeul frumos pictat pe cerul senin. Minutele de așteptare până

să ajungă toată lumea la autocar au fost perfecte pentru copiii atrași de boutiq-urile colorate de la baza

cetății.

Mai departe, ne-am îndreptat spre Mănăstirea Sihăstria, cunoscută mai ales de părinții copiilor,

datorită învățămintelor Părintelui Cleopa. Aici, din bunăvoința călugărilor, am stat la masă, dar nu

înainte de a vizita lăcașul de cult. După masă, toți copiii au dat dovadă de smerenie și ascultare și au

ajutat la curățarea sălii de mese. Pe drumul de întoarcere, elevii au admirat tăcut nesfârșitele păduri de

brad care se vedeau la tot pasul.

O altă oprire mult așteptată de toți elevii a fost la Zimbrăria”Dragoș Vodă”. Aici se găsesc o

parte dintre puținii zimbri de la noi din țară. Dar pe lângă aceste animale uimitoare, aici se găsesc și

căprioare, cerbi carpatini, cerbi lopătari, urși, mistreți, păsări și mufloni. Spre deosebire de marea

majoriate a grădinilor și parcurilor zoologice, unde animalele sunt ținute în cuști, aici se poate vedea

cum aleargă libere, parcul fiind situat în pădure. După cum era de așteptat, zimbrii au fost atracția

principală. Și elevi, și părinți, ne-am așezat lângă ieslea din care mânca, leneș, un zimbru. Deja era

amiază când am părăsit parcul zimbrilor, iar afară vremea devenise caldă şi însorită.

Următorul popas a fost Casa Memorială „Ion Creangă” din Humuleşti. Aici, totul este păstrat

exact ca în povestirile marelui scriitor. Ghidul local, un bun cunoscător al creaţiilor lui Ion Creangă,

povestea cu atâta pasiune, încât nu puteai să nu-l asculţi. Fiecare obiect din casă avea propria lui

poveste, totul era exact aşa cum fusese descris de Nică, pe vremea când era copil. Chiar şi motoşeii cu

care se jucau mâţele până crăpau erau exact acolo, legaţi de cotruţa sobei. Te încearcă un ciudat

sentiment de nostalgie să vizitezi o casă memorială atât de plină de viaţă, de istorie.

Grădina din curtea casei îl înfăţişa pe Nică fără haine, venind de la scăldat. Chiar şi cânepa

mătuşii Mărioara se găsea în mica grădină. Beciul, cuptorul şi toate celelalte unelte, inclusiv calul bălan

se găsesc perfect păstrate, exact ca în descrierile uimitorului Creangă. Aici, doamna învăţătoare a

fructificat fiecare moment pentru a realiza o scurtă lecţie, „acasă la Ion Creangă!”.

După frumoasa experienţă de la Humuleşti, paşii noştri s-au îndreptat spre Mănăstirile Agapia şi

Văratec, situate foarte aproape de localitatea natală a lui Creangă.

La aceste mănăstiri am găsit linişte şi ne-am umplut sufletele de pace. Fiecare dintre noi a găsit

un loc în care să stea câteva minute, să cugete, să admire dealurile împădurite sau pur şi simplu să stea.

Aceste momente de linişte ne-au înseninat chipurile şi am ajuns la autocar tăcuţi, calmi, pregătiţi pentru

drumul spre casă.

Soarele era deja apus când am plecat de la Mănăstirea Văratec, iar drumul de întoarcere a fost

liniştit, mai ales că toţi copiii erau obosiţi de la aerul rece de munte.

O excursie cu durata de o zi, o fugă dus-întors până la câteva dintre multele minunăţii ale ţării

nostre a trecut ca o secundă, de parcă n-ar fi fost; fără să simţim oboseală, frig sau foame, fără să

simţim că am vrea să fim în altă parte.

Nostalgia sfârşitului s-a simţit în glasul tuturor, dar pe faţa fiecăruia se schiţa uşor un zâmbet, cu

gândul la viitoarea ativitate de acest gen.

PIETRELE- O POVESTE ZUGRĂVITĂ ÎN CULORI

Prof. LUMINIȚA MARIA GÎNGA

Alegerea acestui proiect este inspirată de natură – un catalog de soluții, o sursă constantă și

nesecată de inspirație – și de dorința de a demonstra faptul că pietrele – obiecte din natură aparent fără

valoare – pot fi ridicate la rangul de artă. Cu ajutorul pietrelor se pot crea mii se scene, imagini sau

personaje. Micile bucăți de rocă, în combinație cu tușe de culoare

și așezate într-o anumită poziție, pot alcătui imagini artistice

expresive: un șir de case pe undeva, pe o faleză, copii veseli care

se țin de mână, flori sau animale. Se pot alege pietre de forme,

texturi și culori diferite. Pietrele urâte și fără suflet pot fi

transformate astfel în explozii de culoare, pot căpăta viață.

Frumusețea naturii a

fost înfățișată de către artiști în culoare, cuvânt sau formă; sculptorii

i-au captat forma în diverse obiecte, pictorii i-au creat sufletul cu

ajutorul culorii, iar cuvântul a prezentat-o în opere literare.

Ca gen de artă, peisajul s-a dezvoltat pe parcursul întregii

istorii. El a evoluat în funcție de mai mulți factori: politici, sociali,

culturali. În Europa, el se manifestă din perioada antică, medievală,

renascentistă, modernă (secolele XVII-XIX) până în prezent. Peisajul este tratat în funcție de

particularitățile stilistice ale fiecărei epoci și de preferințele estetice ale artistului. În spațiul plastic,

peisajul devine sursă de inspirație pentru artiști; avem, astfel, în mod cert, o mare varietate de atitudini,

de tipuri de sensibilitate a expresiei și de înțelegere a motivului. Unii îl privesc ca sursă de plăcere

estetică, alții transpun ceea ce este ascuns în spatele imaginii și în sufletul lor, acceptându-l ca pe un

refugiu din cotidian, iar alții îl consideră o ființă vie, care poate fi găsit oriunde în natură și în niciun

caz în atelier.

Lucrarea colectivă are în prim-plan natura, un peisaj mediteranean, motiv ce se contopește într-

o viziune personală în opera micilor artiști. Lucrarea își conturează identitatea și unitatea conceptului

generat de tematică, și anume natura.

Artiștii claselor a VI-a și a VII-a folosesc

pietre pe care intervin cu tușe de culoare pentru a le

conferi o mai mare plasticitate. Gama cromatică

folosită de către aceștia în lucrare este dominată de

culorile reci precum albastru și

verde, accentuate de pete

puternice de roșu, alb sau

brunuri – culoarea naturală a

pietrelor, a pământului, ce

degajă căldură și ne aduce mai aproape de natură.

Artiștii Școlii Gimnaziale Hadîmbu redau în lucrarea cu aspect de mozaic, asemeni unei oglinzi

magice, un univers al realității, o imagine pe care ne dorim atât de mult să o găsim în diversele noastre

eforturi de a evada din cotidian.

Aceștia au creat din pietre, obiecte aparent

nevaloroase, un dialog cu natura și peisajul. Liniștea și ordinea oferită de lucrare nu se pot separa de

zgomotul din natură, produs de valurile mării ce se izbesc de stâncile de pe coastă.

Întâlnim exemple de opere de artă în care este folosită piatra și în arta contemporană. Artistul

japonez Hirotoshi Ito se dovedește a fi un adevărat vrăjitor atunci când lucrează cu pietre, pietre găsite

în râul din apropierea casei sale. Creațiile lui suprarealiste sunt bazate pe „optimizarea” formei naturale

a pietrei, practic această „optimizare” constă în a adăuga elemente în interiorul pietrei sau peste

suprafața acesteia, luând astfel naștere un obiect. O altă modalitate de prelucrare a pietrei este

modificarea ei prin sculptare și lustruire. Sculpturile lui Ito seduc privitorul prin realism și ilustrează

umorul, zâmbetul de pe fața privitorului fiind principala motivație a muncii artistului, după cum el

însuși mărturisește.

„Arta continuă natura, îmbogățește lumea umană cu noi realități, creează noi experiențe,

înmulțeste modurile de a trăi și face viața mai bogată, mai variată, mai intensă.” - Francesco Orestano

SOLUL, RESURSĂ A VIEŢII

Prof. IOANA PANCU –TRANDAFIR

Activitatea ,,Solul, resursă a vieţii‟‟, din cadrul proiectului Erasmus +, a reunit, deopotrivă,

cunoştinţele cadrului didactic, cât şi curiozitatea elevilor de a trăi noi experienţe de viaţă.

Într-o frumoasă zi de iunie, cu soare în suflete, micii exploratori de la Şcoala Gimnazială

Hadîmbu au pornit într-o nouă aventură: cea a cunoaşterii prin descoperire. Desigur, cunoştinţele

teoretice despre importanta solului în viaţa oamenilor constituie punctul de plecare al acestui demers.

Însă, conştiinţa ecologică nu poate fi educată fără practică.

Ochii curioşi de copil au privit în natură şi au descoperit

minunata lume care ne înconjoară...micile vieţuitoare, aerul şi solul,

stratul cel mai recent de la suprafaţa litosferei, moale şi afânat. Solul

susţine viaţa pe planeta Pamânt şi de aceea Organizaţia Naţiunilor Unite

(O.N.U) a declarat anul 2015, Anul Internaţional al solurilor. Solul este

o resursă naturală foarte importantă pentru om, deoarece îi furnizează

atât apă curată, cât şi cea mai mare parte din hrană. Solul este o uzină

mare a naturii, care produce biomasă ce este folosită ca hrană de om şi

de animale. Solul este cel mai important mijloc de producţie pentru

agricultură şi silvicultură.

Povestea curiozităţii umane merge mai departe...Oare din ce este format solul? Uşor, cu

mâinile dornice să atingă ceva atât de preţios pentru viaţă, copiii au început să-l frământe, pentru a-i

descoperi componentele. Au analizat totul cu atenţie, şi au descoperit că în sol există organisme moarte,

organisme vii, roci şi apă.

Dar ce element indispensabil vieţii există în sol şi nu poate fi

văzut cu ochiul liber? Pentru a descoperi acest element important, a

fost realizat un experiment: astfel, un elev a adăugat într-un pahar sol,

după care a turnat apă, formându-se la suprafaţa apei bule de aer.

Despre ce element este vorba? Desigur, despre aer! Aerul, pătruns din

atmosferă în spaţiile dintre particulele de sol, este folosit în procesul

de respiraţie al rădăcinilor şi la încolţirea seminţelor.

În continuare, elevilor li se adresează următoarea întrebare: de ce atunci când plouă apa este

absorbită de sol? Minţile lor avide de cunoaştere descoperă imediat răspunsul: pentru că solul este

permeabil. Şi pentru ca aceştia să înţeleagă cât mai bine această proprietate a solului, permeabilitatea,

se realizează următorul experiment: un elev pune sol într-o pâlnie, după care adaugă apă.

Aşa cum se observă şi în

imaginile alaturate, apa curge prin

pâlnie, rezultând astfel că solul este

permeabil. Solul este unul dintre

elementele cele mai fragile ale

mediului.

Solurile sunt distruse prin

poluare, lucrări agricole

necorespunzătoare şi înlăturarea vegetaţiei. De aceea, fiecare din noi trebuie să înţelegem, că odată

distrus, solul se reface greu, uneori după sute de ani, alteori deloc.

În concluzie, activitatea desfăşurată împreună cu elevii clasei a V-a de la Şcoala Gimnazială

Hadîmbu şi-a atins obiectivul: acela de a înţelege care este rolul solului în viaţa oamenilor, a

importanţei sale în susţinerea vieţii pe planeta Pământ, precum şi înţelegerea necesităţii conservării şi

utilizării raţionale a acestuia. Conştiinţa ecologică trebuie cultivată în minţile tuturor membrilor unei

comunităţi prin răbdare, dăruire şi implicare permanentă.

NATURA ARE NEVOIE DE NOI! Prof. FELICIA TANASĂ

Conform definiției, mediul înconjurător reprezintă ”totalitatea factorilor naturali şi a celor

creaţi prin activităţi umane (antropici) care determină într-o strânsă interacţiune condiţiile pentru

existenţa omului şi dezvoltarea societăţii”.

Astăzi, mediul nostru de viață este mai degrabă un amestec de artificial şi de natural, în oraş omul

fiind mai aproape de mediul artificial, iar la țară de cel natural. La țară sau la oraş, noi, oamenii trebuie

să avem grijă de mediul înconjurător, deoarece el ne asigură oxigenul necesar vieții, apă şi hrană.

Ideea acestei activităţi a venit de la sine când, într-o zi, unul dintre elevii mei a găsit o pasăre

rănită în livada din spatele şcolii. Fiindu-i milă de ea, a

luat-o în clasă, iar colegii au rămas impresionați de

blândețea păsării. Elevii au simțit că trebuie să ajute

cumva pasărea care îşi agățase piciorul într-o pungă de

plastic şi, când le-am propus să realizeze obiecte pentru

protecția păsărilor, confecționate din materiale

recuperabile, au fost extrem de entuziasmaţi.

Mai întâi, elevii au fost instruiți cu privire la

respectarea principalelor reguli de protecție a muncii,

ulterior li s-a solicitat să aducă diverse materiale

refolosibile precum bucăți de scândură, de carton,

parchet, materiale textile, lipici, acuarele necesare

montării unor căsuțe pentru păsărele şi confecționării

unor recipiente pentru apă şi mâncare. Curțile caselor din

sat sunt pline cu astfel de materiale, deci nu le-a fost greu

să găsească ceea ce căutau. Elevii s-au mobilizat

exemplar şi astfel au început lucrul. Copiii au format

echipe de câte trei, schimbând impresii şi idei, contribuind fiecare la izbânda proiectului.

Au confecționat căsuțe şi le-au vopsit cu acuarele,

fiecare din ei implicându-se cu idei personale. Proiectul

le-a stârnit curiozitatea şi interesul pentru floră şi faună,

pentru necesitatea protejării mediului înconjurător.

După terminarea lucrărilor, cu mare bucurie şi nerăbdare, ne-am îndreptat spre livada şcolii

pentru a pune căsuțele în copaci. Se vedea pe chipul micilor meşteri atât satisfacția muncii depuse, cât

şi curiozitatea de a vedea rodul efortului lor. Am fixat împreună căsuțele în copaci, aşteptând micuțele

înaripate să-şi revendice noile locuințe.

Livada şcolii a fost cel mai potrivit cadru pentru dezbaterea ce a urmat având ca subiect

poluarea mediului înconjurător şi metodele de prevenire şi combatere a acesteia, copiii promițând că

vor avea mereu grijă de Mama Natură. Elevii au adus în discuție şi idei legate de importanța deosebită

a florei şi faunei în păstrarea echilibrului ecologic.

Orele au trecut fără să ne dăm seama şi am

încheiat activitatea cu mare bucurie şi satisfacție că

fiecare dintre participanți a învățat o lecție foarte

importantă.

Elevii au conştientizat încă o dată necesitatea

ocrotirii mediului înconjurător şi a micilor si marilor

viețuitoare.

COMUNICAREA ESTE CHEIA RELAȚIILOR MAI BUNE

Prof. DIANA BIANCA CERU

În activitatea de comunicare, oamenii se folosesc de limbaj; ei schimbă continuu între ei

informaţii. Limbajul este capacitatea omului de a folosi unul sau mai multe sisteme de semne verbale

pentru a comunica cu cei din jur. Fără limbaj nu poate fi concepută existenţa omului ca fiinţă socială

sau existenţa societăţii însăşi. În procesul comunicării, oamenii folosesc variate mijloace de

comunicare, dintre care: nonverbale (acţiuni concrete cu obiectele, gesturile şi mimică), verbale

(sonore, grafice). Comunicarea este simplul act de a transfera o informaţie dintr-un loc în altul. La

prima vedere pare o definiţie simplă, însă, trecând de aceasta, totul devine mult mai complex.

Unul din modurile în care un părinte ţine legătura cu şcoala este şedinţa. În general,

şedinţele cu părinţii au un caracter pur informativ.

Cu resurse minime cadrul didactic poate avea în vedere latura formativă a acestor întâlniri

şi poate amplifica o simplă întâlnire cu caracter informativ într-o activitate cu multiple valenţe

formative.

Plecând de la această premisă, diriginţii claselor V-VIII de la Şcoala Gimnazială Hadîmbu

au propus organizarea unor întâlniri inedite, desfăşurate într-o manieră diferită faţă de obişnuitele

şedinţe cu părinţii. Scopul principal al acestor întâlniri a fost acela de a exersa diferite ipostaze ale

comunicării pentru a pune în evidenţă importanţa comunicării în viaţa omului ca fiinţă socială. Actorii

principali ai acestor activităţi care au urmărit dezvoltarea abilităţilor de comunicare au fost elevii şi

părinţii, cadrele didactice fiind adevăraţi regizori şi scenarişti.

Activitatea, la care au participat părinţi şi elevi, a fost denumită “Comunicarea este cheia relaţiilor

mai bune!” şi a fost structurată în patru secţiuni, astfel:

1. “Rolul ascultării active”

2. “Cât de mult reținem când ascultăm?”

3. “Rolul gesturilor”

4. “Cum pot afecta sentimentele comunicarea?”

1. Rolul ascultării active

Pentru punerea în aplicare a acestei metode este necesar să se împartă numărul de participanţi

(copii și părinți) în două grupe- povestitorii şi ascultătorii, care vor fi instruite separat, în două săli

diferite.

Grupa ascultătorilor: vor trebui să asculte atent timp de 20 secunde; după aceea nu vor mai

asculta, vor pretinde că nu sunt interesați, că sunt obosiți, plictisiți, impacientați, ocupați cu altceva, se

vor uita pe fereastră, se vor fixa pe un detaliu de îmbrăcăminte, întrerup vorbitorul.

Grupa povestitorilor: se gândesc la un eveniment plăcut (ce eveniment, cu cine erau, când s-a

petrecurt evenimentul, unde erau/cum era vremea/ cum s-au simțit).

După etapa de instruire a participanţilor, fiecare grupă revine în sală, se stabilesc perechile

(ascultător/ povestitor) și în perechi povestitorii încep să povestească despre evenimentul ales. După 20

de secunde de conversaţie, persoana care ascultă începe să pună în aplicare indicaţiile primite. Se

observă că povestitorul devine frustrat, se supără şi chiar îşi întrerupe povestirea. După ce fiecare

pereche a aplicat metoda descrisă anterior, regizorul (cadrul didactic) atrage atenţia asupra aspectelor

negative observate şi enumeră condiţiile necesare desfăşurării corespunzătoare a unei conversaţii.

Ulterior, au loc discuții pe marginea rolului ascultării în conversație sau mai bine zis cum trebuie să

ascultăm. Se descoperă astfel 5 elemente cheie ale ascultării active:

1. Să fim atenți.

2. Să arătăm că ascultăm. 3. Să dăm feedback (E interesant/ E bine).

4. Să nu întrerupem. 5. Să răspundem adecvat. Ascultarea activă devine astfel un model de respect și înțelegere. Atât părinţii cât şi copiii au

jucat rolul “ascultătorilor” dar şi al “povestitorilor”. În acest mod, fiecare participant a văzut cum este

să fii în pielea interlocutorului și cum se simte acesta dacă comportamentul nu este unul adecvat. Altfel

spus, părinții au văzut cum este să te afli în pielea elevului cicălit, certat și criticat permanent, de la care

părinții au așteptări mari și pe care elevul nu le poate atinge mereu. De cealaltă parte, elevii au aflat

cum se simt părinții lor ori de câte ori aceștia „vorbesc la pereți”, fără ca elevul să acorde importanţă

celor spuse de părinte.

În final, fiecare “actor” a realizat cât de important este să avem atitudinea potrivită faţă de

persoana cu care comunicăm şi că putem remedia relaţiile interpersonale prin intermediul unei

comunicări eficiente.

2. Cât de mult reţinem când ascultăm?

A doua etapă a activităţii a presupus aplicarea unei metode de analizare a mesajului transmis şi

înţelegerea modului în care trebuie structurată informația atunci când transmitem un mesaj.

Profesorul dirigite a ales 18 cuvinte cu aceeași tematică (învățător, elev, cancelarie, clasă, catalog,

profesor, tablă, bancă, catalog, tablou, hartă, disciplină, obiect, catalog, carte, pauză, caiet, director)

care au fost citite participanţilor. La final, a fost repetat un cuvânt de 3 ori, cu menţiunea că acesta nu

trebuie să fie un cuvânt important, spre exemplu școală. După ce a terminat de citit toate cuvintele,

dirigintele a cerut participanților să scrie cât de multe cuvinte își amintesc, timp de un minut.

Statistic, psihologii au observat că, de obicei, participanţii își vor aminti primul cuvânt- 60% din

participanți, 75% - ultimul cuvânt, 80% - cuvântul repetat și 20%- vor scrie cuvântul care nu a fost

rostit.

La final, cadrul didactic explică participanţilor care a fost scopul activităţii şi de ce este

important să acordăm atenţie maximă mesajului pe care dorim să îl transmitem. În actul comunicării nu

contează doar atitudinea interlocutorilor, ci şi calitatea exprimării şi a mimicii, care contribuie

semnificativ la transmiterea corectă a mesajului propus.

3. Rolul gesturilor

Cu scopul identificării celor mai des folosite gesturi în timpul actului comunicării, elevi au fost

puşi să formeze perechi, astfel: elevul A va prezenta colegului, elevul B, o activitate care îi place, pe

care o consideră interesantă, bună. După ce au terminat, pe rând, fiecare elev B va prezenta grupului

informația pe care a auzit-o fără să folosească niciun cuvânt, cu ajutorul gesturilor, mimând.

Atât elevii cât şi părinţii participanţi au avut sarcina de a identifica mesajul transmis prin

intermediul limbajului mimic. Părerile exprimate au fost care de care mai inedite, amuzante sau chiar

fără să aibă legătură cu intenţia mimului. Până la urmă, după eforturi repetate, spectatorii au identificat

parţial mesajul transmis prin mimică.

Rolul acestui joc inedit a fost acela de a verifica înțelegerea mesajului şi de a înţelege

importanța gesturilor în vorbire. Gesturile reflectă sentimentele vorbitorului, starea sa, și cât de bine a

înțeles mesajul transmis. Gesturile transmit 60-80% din mesaj, cuvintele între 7-10% din mesaj. Alte

mijloace folosite în transmiterea mesajelor sunt contactul vizual, intonația, expresia feței.

4. Cum pot afecta sentimentele comunicarea?

Identificarea sentimentelor trăite în timpul comunicării reprezintă o problemă dificilă pentru

marea majoritate a elevilor. Pentru a facilita cunoaşterea de sine şi aprecierea corectă a sentimentelor

pe care le simţim atunci când ne aflăm într-o situaţie de comunicare, este util să aplicăm următorul

exerciţiu: cadrul didactic a scris la tablă o propoziţie, spre exemplu “Va trebui să dăm un test azi!” şi a

solicitat elevilor să o citească exprimând diferite sentimente: fericire, surpindere, vinovăţie, supărare,

furie, curiozitate, atenţie. Restul participanţilor au fost întrebaţi dacă exprimarea sentimentului este

adecvată şi care a fost rolul expresiilor faciale în această exprimare.

Trebuie înţeles, aşadar, cum pot afecta sentimentele comunicarea şi care sunt demersurile pe

care fiecare dintre noi trebuie să le facă pentru a controla aceste sentimente. Intonaţia şi expresia

facială sunt primele aspecte care trebuie analizate şi care ne pot ajuta să identificăm sentimentele

celorlalţi. Totodată, este nevoie de exerciţiu şi cunoaştere de sine pentru controlul optim al

sentimentelor exprimate în timpul comunicării.

Prin desfăşurarea acestor activităţi s-a dorit dezvoltarea empatiei şi a abilităţii de

înţelegere a cuiva care e diferit de tine, creşterea stimei de sine, dezvoltarea încrederii în propria

persoană şi a deprinderilor de comunicare şi ascultare activă.

Aceste activităţi au reprezentat un mijloc inedit prin care elevii au înţeles că niciun

părinte nu se gândeşte să facă rău propriului copil; chiar dacă avem intenţii bune, micile

incidente, neînţelegerile, crizele şi conflictele între generaţii nu pot fi evitate mereu. Modul în

care reacţionăm influenţează personalitatea şi respectul de sine. Unii părinţi nu îşi dau seama cât

sunt de nocive pentru copil anumite reacţii şi cât pot distruge cuvintele aruncate în vânt. Părinţii

se confruntă cu probleme concrete ce necesită soluţii. Dragostea părintească nu este de ajuns; a fi

părinte este o abilitate ce se dobândeşte.

În evoluţia lor, copiii transmit mesaje care nu se decodifică neapărat prin limbajul

verbal. Comunicarea este o artă, cu reguli clar definite.

Ne-am dorit ca prin această activitate relaţiile de comunicare, indiferent de nivelul la

care se situează, să sufere o ameliorare. Doar comunicând între ei, oamenii îşi pot rezolva

problemele, pot întări relaţiile şi se pot bucura de potenţialul pe care îl are fiecare dintre noi. Cu

alte cuvinte, comunicarea este, fără doar şi poate, cheia relaţiilor mai bune.

TU EȘTI VIITORUL!

Proiectul Erasmus+“Împreună spre viitor!”, prin activitățile sale, urmărește

îmbunătăţirea accesului tuturor elevilor la o educaţie de calitate pentru asigurarea unei cariere

şcolare de succes.

Cu această ocazie, elevii şcolii au vizitat sediile ELECTRA şi Inspectoratul pentru

Situaţii de Urgenţă “Mihail Grigore Sturdza”, Iaşi.

La sediul companiei ELECTRA am găsit un slogan foarte interesant: “Când munca e o

plăcere, viaţa este o bucurie!”, ceea ce poate fi un foarte bun sfat pentru elevii noștri, mai ales

pentru cei din clasa a VIII-a, care termină gimnaziul și au apoi de ales liceul sau școala

profesională pe care s-o urmeze pe viitor. Ghidul ne-a explicat că ELECTRA Grup este practic

alcătuit din trei firme, întinse astăzi pe aproximativ 4000 m2.

Fiecare firmă are un domeniu major de activitate :

- Electra - produce video interfoane şi sisteme de control acces

- PCB-Electra - produce circuite imprimate

- EMS-Electra -furnizează servicii integrate de asamblare

electronică pentru uz industrial și casnic.

Este o companie “tânără” cu aproximativ 27 de ani de

activitate; aceasta este specializată în proiectarea, dezvoltarea şi producţia de sisteme de

interfonie, control acces şi echipamente electronice. Grupul de firme ţine pasul cu inovaţiile

tehnologice şi oferă clienţilor sisteme de interfonie cu rolul de a le oferi un plus de siguranţă şi

confort. ELECTRA s-a lansat şi pe plan internațional, în

Uniunea Europeană, în ţări precum Austria, Belgia, Marea

Britanie, Polonia etc.

Echipa companiei a investit intens în tehnologii

noi, în cercetare şi inovare. Produsele lor sunt simple şi

elegante. Echipamentele nu sunt biodegradabile şi nu

trebuie aruncate la întâmplare, deoarece poluează natura;

cele ieşite din uz sunt colectate de instalatorii autorizaţi ai firmei. Prin colectare selectivă

deşeurile ajung la o instalaţie de tratare selectivă.

Compania produce o “familie” completă de produse: “Gama Touch Line”, “Gama

PASS Digital”, “Gama Pass Analogi”, camera de supraveghere şi yale electromagnetice.

Tehnologia face salturi uriaşe şi interfonul audio clasic a început să fie înlocuit de videointerfon.

Oamenii sunt diferiţi şi fiecare persoană interpretează diferit confortul şi siguranţa; unii doresc

un interfon standard, în timp ce alţii doresc un interfon cu soluţii avansate, inspiraţi de principiile

casei inteligente.

Angajaţii companiei sunt bine pregătiţi, motivați şi implicaţi în realizarea obiectivelor,

oferind astfel un real succes organizaţiei. Compania încă mai are

nevoie de resurse umane: ingineri software, ingineri hardware,

ingineri mecanici, operatori producţie, operatori mecanici etc.

Aici intervine și utilitatea vizitei noastre aici. Elevii au putut

vedea cu ochii lor cum arată o fabrică, o linie de producție,

condiții de muncă mai moderne, cerințe pentru un astfel de loc de

muncă ș.a. Pot astfel să se simtă încurajați să studieze și să practice o meserie, să simtă că există

alternative la deja clasicul plecat în străinătate sau și mai clasica muncă agricolă (elevii noștri

fiind din mediul rural, iar o bună parte din părinții lor trăiesc din agricultură). Au avantajul că nu

sunt departe de Iași, un oraș dinamic totuși, care oferă

multe alternative, atât ca diversitate a educației școlare și

ofertei de profile, cât și pe viitor pe piața muncii. Totul e să

vrei, să ai o motivație să ieși dintr-un mediu rural relativ

închistat. Posibilități și alternative există, iar vizita la

această firmă de succes exact asta a scos în evidență.

După vizitarea sediilor ELECTRA, grupul de

elevi şi profesorii însoţitori au plecat la instituţia din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, la

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Iaşi.

Aici ni s-a spus povestea pompierilor militari din oraşul Iaşi, care au apărut în urmă cu

aproape 200 de ani din cauza incendiilor care făceau pe atunci

ravagii în Iași (marea majoritate a clădirilor erau atunci din

lemn). În 1835 este înființată prima companie de pompieri în

oraș, în timpul domnitorului Mihail Sturdza (motiv pentru care

ISU Iași îi și poartă numele). La București, o astfel de

formațiune de pompieri apare abia după 10 ani. Erau numiți pe atunci tulumbagii, de la tulumbă,

numele dat în acele vremuri pompelor de apă folosite la stingerea incendiilor. Rolul instituţiei

este de a monitoriza, preveni, înştiinţa, avertiza şi coordona tehnica operaţională a situaţiilor de

urgenţă. În zilele noastre unităţile de pompieri au fost reorganizate şi restructurate, participând

inclusiv la intervenţii în cazul unor accidente grave, pentru descarcerare, în cazuri de inundații și

alte catastrofe naturale.

Elevilor le-au fost prezentate maşinile din dotare ale instituţiei; cel mai important

moment a fost prezentarea regulilor de prim ajutor, deoarece numărul pericolelor creşte constant

şi a devenit acum de datoria fiecăruia dintre noi să poată salva viaţa unui om. Cunoştinţe minime

şi noţiuni de educaţie medicală ar trebui să aibă fiecare cetăţean. Dacă la vârste mici copiii se

cred eroi, când ajung mari din cauza fricii, neştiinţei sau şi mai grav, a indiferenţei, oamenii nu

mai intervin şi nu îşi mai ajută semenul căzut pe asfalt.

În cazul în care vedem o persoană căzută pe stradă, ne

oprim şi o întrebăm dacă are nevoie de ajutor, observăm dacă are

vreo hemoragie externă; dacă nu răspunde verificăm pulsul. Cu

calm, sunăm la Serviciul de Urgenţă 112 şi trebuie să ştim cât mai

multe detalii despre victimă, dar şi

locaţia în care ne aflăm. Trebuie asigurat un loc sigur şi un perimetru de

protecţie, deoarece un salvator rănit înseamnă o victimă în plus. Dacă

victima nu respiră se va începe

tehnica de resuscitare cardio-

respiratorie (30 de compresii

sternale urmate de 2 respiraţii),

victima fiind culcată pe spate şi gura menţinută deschisă.

Toate acestea le-au fost arătate elevilor, care evident au fost încântați de cele văzute și

extrem de receptivi. La fel și cu utilajele și instrumentele folosite de pompieri în situații de

urgență, mai ales că le-au putut vedea îndeaproape și chiar atinge (fiind oarecum familiarizați cu

acestea, în ultimii ani echipaje ale ISU Iași făcând vizite anuale la școala noastră tocmai pentru

astfel de prezentări).

În acest fel elevii și-au îmbogățit cunoștințele și poate că în viitor se vor simți mai

încurajați să ajute persoane în caz de nevoie și să fie mai puțin indiferenți.

SECȚIUNEA A IV-A

LA PAS PRIN EUROPA CU ERASMUS+, O DESCOPERIRE CULTURALĂ