Povestea unui epilat la domiciliu

2013 August 13 at 2:36 pm

tags: amuzant, benzi, ceara, epilat, fun, ras

by Simona Tache

Vreau să republic, în această postare separată, o poveste care m-a amuzat groaznic. A fost

lăsată de cineva la mine pe blog, aici. Iat-o (cine a mai citit-o să mă ierte sau s-o mai

citească o dată):

Seara mea a început ca oricare altă seară normală de weekend. Am ajuns

acasă, am pus masa, m-am jucat cu copiii. Apoi mi-a venit un gând care avea

să sune dureros pentru următoarele ore. „Poate ar trebui să încerc noul kit

de epilare care zace în dulapior de multă vreme”. Aşa că mă îndrept spre

baie. Este vorba de un kit din acela cu ceară rece. Nu trebuie să mai

încălzeşti o grămadă de ceară, doar freci benzile în mâini, ele se încălzesc,

le presezi pe picior (sau în oricare altă parte) şi smulgi părul. Fără alte

complicaţii, fără tam-tam. Cât de greu poate fi? Adică, nu sunt vreun geniu,

dar sunt înclinată să cred că o să mă descurc.

Aşa că scot o bandă. Sunt două benzi, lipite. În loc să le frec puţin, o lovitură

de geniu mă face să scot foehnul şi să-l dau la maxim. Ceară rece? Mda, ce

să zic! Întind o bandă pe coapsă, ţin pielea întinsă şi trag. Merge! Ok, n-a

fost cel mai mişto sentiment din lume, dar n-a fost nici aşa rău. Pot s-o fac!

Îndepărtarea părului nu mai e o problemă pentru mine! Sunt Luptătoarea

Neînfricată Împotriva Părului de pe Corp şi creatoarea unei pieli incredibil

de catifelate.

Mă mut cu următoarea bandă mai spre nord. După ce verific copiii, mă

strecor înapoi în baie, pentru ultima rundă din campionatul îndepărtării

părului. Îmi scot chiloţii şi pun un picior pe toaletă. Folosind aceeaşi

procedură, lipesc banda pe partea dreaptă a liniei bikiniului, acoperind

partea dreaptă a fofoloancei şi mergând până spre buci. (Era o bandă

lungă!). Respir adânc şi trag! Rrrripp!

Am orbit! Sunt oarbă de durere. Oh, Doamne! Revenindu-mi vederea, observ

că am reuşit să smulg doar jumătate de bandă. Rahat! Încă o gură de aer şi

trag! Baia se învârte cu mine, văd stele verzi. Cred că sunt pe cale să leşin.

Trebuie să rămân conştientă, trebuie să rămîn conştientă! Aud tobele

bătând??? Respiră, respiră… Ok, totul a revenit la normal.

Vreau să văd trofeul, banda care mi-a cauzat atâta durere, acoperită de păr.

Vreau să mă simt glorioasă în lupta cu părul. Ridic banda! Nu e fir de păr pe

ea. Unde e părul? Dar unde e ceara? Mă aplec uşor, cu piciorul încă fixat pe

toaletă. Părul care ar trebui să fie pe bandă, nu e! Mă ating. Simt ceară.

Îmi trec degetele peste cea mai sensibilă parte a corpului meu, care este

acum acoperită cu ceară rece şi păr încâlcit. Apoi fac următoarea mare

greşeală. Reţineţi, piciorul este încă proptit de toaletă. Trebuie să fac ceva,

aşa că pun piciorul jos. Sunt sigilată! Fundul meu este sigilat! Iau mersul

pinguinului prin baie, încercând să mă gândesc ce să fac. De nu m-ar treace

acum vreo mare necesitate, îmi spun.

Simt că îmi explodează capul. Ce să fac ca să topesc ceara?

Apă fierbinte!!! Apa fierbinte topeşte ceara! O să umplu cada cu cea mai

fierbinte apa pe care o support, mă cufund până când ceara se topeşte şi-

apoi o pot îndepărta uşor. Corect? GREŞIT!

Mă bag în cadă. Apa este puţin mai fierbinte decât atunci când vrei să

torturezi prizonieri sau să sterilizezi echipamente chirurgicale. Mă aşez.

Acu’, singurul lucru mai rău decât să ai părţile intime lipite între ele este să

le ai lipite de fundul căzii, stand în apă fierbinte. Care, apropos, nu topeşte

ceara. Deci… acum sunt fixată de fundul căzii, ca şi cum m-aş fi cimentat în

porţelan. Dumnezeu să-l binecuvânteze pe cel care m-a convins să instalez

un telefon în baie.

Sun o prietenă, gândindu-mă că s-a epilat şi ea vreodată şi are vreun secret

care să mă desţelenească. Conversaţia porneşte bine. “So… fundul şi

fofoloanca mea sunt lipite de fundul căzii”. Urmează o scurtă pauză. Nu ştie

niciun secret şi se străduieşte să nu izbucnească în râs. Vrea să ştie exact

unde e localizată ceara. “Vorbim de buci şi de fofo?” Pot să o aud acum

râzând în hohote. Îmi sugerează să sun la vreun număr trecut pe cutie. Da,

sigur! Ar trebui să ajung să mai facă şi alţii mişto de mine astă seară!

În timp ce mai căutăm diverse soluţii, îmi vine idea de a îndepărta ceara cu

un aparat de ras. Nimic nu se compară cu sentimental de a avea bijuteriile

femeieşti acoperite de ceară, practic sigilate, lipite de cadă, în timp ce

încerci să le răzui de ceară lipicioasă! În momentul ăsta, creierul nu mai

funcţionează, demnitatea e la pământ şi sunt aproape sigură că am nevoie

de tratament post-traumatic după acest eveniment.

Prietena mea este încă la telefon, când mi se relevă soluţia divină: loţiunea

pe care o conţine kitul pentru a îndepărta ceara în exces. Ce mai am de

pierdut? Îmi pun o cantitate considerabilă în palme şi încep să mă frec.

Ooooo Dumnezeule mare! Ţipătul meu a trezit probabil copiii şi a băgat-o în

sperieţi pe amica mea, aflată încă la telefon. Este atât de dureros, dar nu îmi

mai pasă. Funcţionează! Funcţionează! Primesc felicitări din inimă, după

care amica închide. Îndepărtez cu succes ce mai rămăsese din ceară şi spre

marea mea dezamăgire şi disperare observ să părul este la locul lui. Tot.

Plină de avânt, mă apuc să îl rad pe tot. La naiba, sunt déjà amorţită total!

Nimic nu mai doare. În acest moment mi-ar putea fi chiar amputat tot

piciorul.

Săptămâna viitoare mă gândeam să încerc să mă vopsesc!