Povestea Papusarului [ Last Part]

Luna i-a strans in brate,destinul subrezitSi-n bezna lacrimanda, in cale i-a iesitTaramul fagilor inalti... al marilor speranteTitanii codrului crestat, cu flori si diamante.

Mergand pe o carare ghidat de propriu-i sufluse tot gandea la ea...ideea lui de cuplu,Pe-un sunet de poveste,langa o stanca ascunsaZacea un lemn de fag de-o frumusete plansa.

Usor pe spate a adus, trunchiul minunatMergea atent si foarte lin,pe-un drum cununat.Haotic gandu-i rasfirat invaluia misterulSi trupul ei prindea contur incatusand Steajerul*.

In casa-i stingherita,pe-o stea fara perecheLucra zile si nopti la o masuta veche.Si-n ochii lui se deslusea taina frumusetiiFemeia cu trup de fag, sub roua diminetii.

Atat de dulce ea dormea si-si astepta chemarea,Pe lumea celor vii,sa-i tremure suflareaIn mainile ce tandru, au procreat iubireaLa rasarit de soare, cand a cantat dairea.

Maestrul papusar... rapus de obosealaA adormit pe mana ei ce ne-ncetat vibreazaPe-un cantec celtic ca de basm,visand a cugetatAurora,suflet drag dansand s-a aratat:

"Iubite, la apus de ceas,cand soarele si lunaVor impleti-n iubirea lor, cerul si cununaSolemn sa-mi juri iubire si-o simpla muritoareSa-ti fiu alaturi tie si-n somn fauritoare...Sa vezi in ochi-mi verzi,copiii-ti alergandIar eu sa-ti fiu sotie,pe veci si in curand.Portal spre-umanitate,sangele-ti sa-mi fieIar trupu-mi sa devina o dulce alifie..."

Brusc s-a trezit din somnu-i si o privea duiosMangaindu-i fata si chipul ei luciosPe mana dreapta s-a taiat si sange-a picurat,Pe pieptul ei trei picaturi,iar inim'a pulsat...

A-ngenuncheat in fata ei si sarutandu-i manaA simtit c-o va iubi, acum si-ntotdeauna,Trupul ei din lemn de fag a devenit umanIar juramantu-i rasuna pe-o voce de acan*:

"Un simplu papusar eu sunt,c-un suflet de povesteCe va privi cu drag un chip si va iubi orbeste...Sa-mi picuri soarele pe ochi,si luna printre geneIar timpul sa-l strecori in vant si sa dispara alene...Sa vad in ochii tai cei verzi copiii-mi alergandIar tu sa-mi fii sotie, pe veci si in curand...In sufletu-mi tu te-ai nascut si acum te vreau cu mineSinguratatea-mi sa alungi...sa fie totul bine."

Cerul s-a deschis in nori,iar trupu-i luminatA orbit totul in jur apoi s-a sfaramat...Femeie cu tenul alb si piele fin laptoasa,Cu parul lung si castaniu si mersul de craiasa...Cu ochi de-un verde-aventurin* si buze rosii focFirava si inocenta pasea-ntr-un singur loc.

"Tanar maestru papusar invata-ma sa mergIn lumea ta umana, sa pot vorbi in gerg*Sa-ti fiu marioneta prin atele iubiriiPoseda-ma frumos in mrejele vorbirii...Sa-ti simt suflarea calda, pe pielea-mi naturala..."

A luat-o bland in brate,purtand-o printre noriIntens a sarutat-o, in par i-a prins culori...In lumea viselor hazlii,in leaganul iubiriiMaestrul papusar,in raza stralucirii...I-a dat inelul vietii,frumoasei AuroraSi legamntul vietii..Oh!Cat o adora!

Si astfel Phoenixul,cu suflul sau de focVa incheia povestea iubirii lor de soc.De vei-ntalni vreodata, tu cititor onestIubirea cea curata intr-un rastimp celest,Sa o primesti supus,sa o vorbesti visandCaci tot ce mai conteaza..e s-o traiesti cantand!