povestea literei d

2
D A fost odată, demult, pe vremea lui Făt – Frumos şi a Ilenei Cosânzeana, într-o regiune nu prea îndepărtată, numită Dobrogea , o familie de ţărani, care-şi ducea traiul din cultivarea zarzavaturilor. Pentru că regiunea aceea era foarte secetoasă, capul familiei, Darius , se ducea des sa ia apă din Dunăre , pentru a avea cele mai frumoase şi mai gustoase zarzavaturi. Într-o după – amiază de duminică, asupra familiei se abătu o nenorocire: un războinic, împreună cu ceata lui, veni la Darius şi îi ceru fata, pe preafrumoasa Diana , să o ducă în ţara lui. Diana se ascunse în pod de frică, iar Darius şi soţia lui îl înfruntară pe războinic. Acesta plecă supărat şi le promise ţăranilor că-i va face să se căiască pentru acest lucru. Le va lua apa Dunării, care îi ajuta pe ei să cultive zarzavaturile. Zis şi făcut. Războinicul merse pe firul Dunării în sus, iar la un moment dat porunci însoţitorilor să construiască diguri înalte, care să oprească Dunărea să mai treacă prin acel loc. Nu după mult timp, digurile erau construite. În căsuţa lui Darius, toată lumea plângea şi se ruga la Dumnezeu ca omul acela rău să nu mute cursul apei. Dar iată că Dumnezeu le ascultă ruga lor curată şi după ce apa făcu un ocol pe alte meleaguri, o întoarse iarăşi spre locul unde o familie cu inima bună întoarse privirea către Domnul, fiind ameninţată de-un războinic şi de ceata lui. Iar digurile construite de oamenii aceia s-au dărâmat, astfel încât acum Dunărea curgea şi pe vechea, dar şi pe noua albie.

Upload: giorgianaalexandra

Post on 06-Nov-2015

223 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

gradinita

TRANSCRIPT

D

D

A fost odat, demult, pe vremea lui Ft Frumos i a Ilenei Cosnzeana, ntr-o regiune nu prea ndeprtat, numit Dobrogea, o familie de rani, care-i ducea traiul din cultivarea zarzavaturilor.Pentru c regiunea aceea era foarte secetoas, capul familiei, Darius, se ducea des sa ia ap din Dunre, pentru a avea cele mai frumoase i mai gustoase zarzavaturi.

ntr-o dup amiaz de duminic, asupra familiei se abtu o nenorocire: un rzboinic, mpreun cu ceata lui, veni la Darius i i ceru fata, pe preafrumoasa Diana, s o duc n ara lui.Diana se ascunse n pod de fric, iar Darius i soia lui l nfruntar pe rzboinic.

Acesta plec suprat i le promise ranilor c-i va face s se ciasc pentru acest lucru. Le va lua apa Dunrii, care i ajuta pe ei s cultive zarzavaturile.

Zis i fcut. Rzboinicul merse pe firul Dunrii n sus, iar la un moment dat porunci nsoitorilor s construiasc diguri nalte, care s opreasc Dunrea s mai treac prin acel loc.

Nu dup mult timp, digurile erau construite.

n csua lui Darius, toat lumea plngea i se ruga la Dumnezeu ca omul acela ru s nu mute cursul apei.

Dar iat c Dumnezeu le ascult ruga lor curat i dup ce apa fcu un ocol pe alte meleaguri, o ntoarse iari spre locul unde o familie cu inima bun ntoarse privirea ctre Domnul, fiind ameninat de-un rzboinic i de ceata lui.Iar digurile construite de oamenii aceia s-au drmat, astfel nct acum Dunrea curgea i pe vechea, dar i pe noua albie.

De atunci, Darius i familia lui aveau ap din belug pentru a-i uda grdinile de zarzavat, druind tuturor din buntile pe care le produceau.

De la acea ntmplare, de cte ori doreau oamenii s scrie cuvntul Dunre, Dobrogea ori Darius, desenau apa aceea mare, care curgea prin dou albii, o dat drept i o dat cu ocol...i aa s-a nscut litera D...