potentialul ecologic si exploatarea biologica in calarasii

8/22/2019 Potentialul Ecologic Si Exploatarea Biologica in Calarasii

1/9

Potentialul ecologic reprezinta ansamblul factorilor abiotici ai mediului, reprezentand suport si

resurse pentru existenta si dezvoltarea organismelor vegetale si animale.

Exploatarea biologica materializeaza raporturile dintre mediul biotic si abiotic. Diferentirea

calitativa a tipurilor de mediu si subtipurilor de mediu se reflecta in structura si compozitia invelisului

biotic,in structura si organizarea spatiala a acestora.

1. Localizarea arealului analizat

Din punct de vedere administrativ, municipiul Calarasi este situat in partea de sud a judetului

omonim, aflandu-se la 440 12 latitudine nordica si 270 20 longitudine estica, fiind delimitat de

localitatile:

- in nord: Cuza Voda, Radu Negru , in sud: Bratul Borcea, in est: Gradistea, in vest: Modelu.

Din punct de vedere geografic, este situat in sudul Campiei Romane, subdiviziunea Campia

Baraganului, pe terasa inferioara a Dunarii (terasa Calarasi), la contactul cu lunca Dunarii, pe malul stang

al bratului Borcea.

2.1.Potentialul litologic si hidrogeologic

Din punct de vedere geologic, teritoriul analizat apartine marii unitati structurale numita

Platforma Moesica. In alcatuirea ei distingem doua etaje: soclul si cuvertura sedimentara.

Neregularitatile si, mai ales, mobilitatea acestui soclu au influentat nu numai caracterul cuverturii,

ci si morfologia de suprafata.

Evenimentele paleogeografice care au dus la formarea campiei din acest areal se pot grupa in 2

cicluri: pleistocen si holocen.

Inaltarile de la sfarsitul pleistocenului ale Carpatilor si Balcanilor au favorizat eroziunea

fluviatila, iar o data cu retragerea Lacului Getic catre est a depresiunii astfel formate, s-au acumulat in

aceasta regiune nisipuri si pietrisuri fluviatile. In pleistocenul mediu are loc o revenire a apelor, care duce

la depunerea unor formatiuni marnoase. In pleistocenul superior continua retragerea Lacului Getic catre

est, pe fondul unor inaintari si retrageri successive.

In etapa holocena se retrag ultimele resturi ale Lacului Getic catre est si se evidentiaza zona de

subsidenta.


2/9

Din acestea rezulta ca in subsolul municipiului Calarasi gasim nisipuri, pietrisuri, marne, dar si

depozite calcaroase si loessoide.

Depozitele calcaroase Barreniene din zona Calarasi, situate la adancimi de 180-5530 m, litologic

sunt reprezentate prin calcare fisurate si calcare dolomitice.

In apropierea tereselor Dunarii, acestea se dezvolta sub depozitele loessoide la adancimi relativ

mici (20-25 m).

Din punct de vedere hidrogeologic, in subsolul acestei regiuni intalnim Stratele de Fratesti,

formate din nisip si pietris, constituind principala roca acvifera. Stratele de Fratesti nu sunt exploatate in

prezent decat in mica masura, existand disponibilitati relevante in lunca Dunarii.

2.2.Caracteristici morfologice

Situat la altitudinea 26 m, din punct de vedere geomorfologic, orasul Calarasi se afla la

interferenta zonei de campie cu cea de lunca.

Regiunea de campie este reprezentata de Campia Baraganului, mai precis, subdiviziunea

Baraganul Ialomitei- campie joasa, formata prin acumularea de sedimente.

Regiunea de lunca este reprezentata de Lunca Dunarii, formata in urma unei actiuni complexe de

eroziune laterala si de acumulare, datorate miscarilor generate de inaltarea albiei, precum si a oscilatiilor

nivelelor debitelor bratului Borcea.

Astfel, in acest areal, relieful este cvasiorizontal si are o fragmentare redusa.

2.3.Potentialul climatic

Arealul pe care se afla situat orasul Calarasi apartine zonei continentale, mai putin moderata decat

a altor regiuni din Romania, cu ierni reci si veri calduroase.

Temperatura medie anuala este de 11,3 C, in luna iulie media termica oscileaza in jurul valorii

de 23C, iar in ianuarie se inregistreaza o medie de -3C.

Pentru perioada 1896-1955, situatia temperaturilor este urmatoarea: valorile temperaturii urca din

ianuarie (-2C, aceasta valoare fiind si cea mai scazuta inregistrata la statia Calarasi pentru perioada

analizata) pana in iulie (23,2C- valoarea maxima). Dupa ce ating valoarea maxima, temperaturile incep

sa scada.


3/9

Variatiile temperaturii sunt in stransa corelatie cu variatia intensitatii radiatiei solare. Radiatia

solara depinde de 2 factori: unghiul inaltimii Soarelui deasupra orizontului si de transparenta aerului.

Slabirea radiatiei solare in lunile de iarna se explica prin faptul ca unghiul inaltimii Soarelui

deasupra orizontului atinge cele mai mici valori in aceasta perioada, fapt ce se reflecta si in valorile

temperaturii.

Temperatura maxima (23,2C) s-a inregistrat in luna iulie, ca urmare a intensitatii mai accentuate

a radiatiei solare.

Caracterul continental al climei este reliefat si de cantitatile anuale de precipitatii ce cad pe

teritoriul orasului si in imprejurimile lui. Astfel, cantitatea medie anuala de precipitatii este de 500 mm

(pentru intervalul 1896-1955, valoarea precipitatiilor a fost de 504 mm). Anual se inregistreaza un maxim

in lunile mai-iunie si un minim in lunile iulie-august, perioada in care cerul este predominant senin, ceea

ce favorizeaza arsita si seceta.

Raportandu-ne, din nou, la perioada 1869-1955, in ceea ce priveste precipitatiile, valorile maxime

au fost atinse in luna iunie (72,2 mm), luna cu nebulozitate accentuata, iar minime in martie (30,9 mm).

Repartitia precipitatiilor pe anotimpuri este urmatoarea:

- primavara: 120 mm; vara: 160,1 mm: toamna: 112,7 mm; iarna: 108,2 mm.

Deficitul de umiditate, cauzat de valorile mari ale temperaturii comparative cu cele ale

precipitatiilor, este characteristic perioadei cuprinse intre ultima decada a lunii iulie si a doua decada a

lunii octombrie.

Evapotranspiratia reala, ca si cea potentiala, inregistreaza valori minime iarna, cand plantele nu

au aparat foliar, valori chiar de 0 mm in lunile ianuarie si februarie.

Valori maxime se inregistreaza vara (ETR- 112 mm, in iunie; ETP- 156 mm, in iulie), interval cu

dezvoltare integrala a aparatului foliar si temperaturi ridicate (cand temperaturile sunt foarte mari, exista o

circulatie ascendenta a apei, de jos in sus; in timpul circulatiei ascendente are loc o evapotranspiratie

puternica).

In ceea ce priveste vanturile, zona in care se afla orasul e sub influenta celor de nord-est

(Crivatul), a celor de sud-est (Austrul) si a celor de sud (Baltaretul). Vanturile reci accentueaza frigul in

lunile de iarna- Crivatul, iar Austrul intensifica arsita si uscaciunea din timpul verii.

2.4.Potentialul hidrologic


4/9

Teritoriul municipiului Calarasi prezinta un potential hidrologic variat, constituit din ape

subterane cu caracter puternic ascensional. Strate acvifere freatice cu debite importante apar in depozitele

grosiere din lunca Dunarii si terasa Calarasi. O alta sursa naturala o reprezinta apele de suprafata. Fluvial

Dunarea margineste la sud teritoriul orasului, iar bratul Borcea, ce se desprinde in aval de punctul Chiciu,

strabate aria urbana de la sud-vest, dupa ce formeaza cotul Borcea.

2.5.Particularitatile edafice

Din punct de vedere edafic, solurile caracteristice sunt zonale de stepa, dar intalnim si soluri

azonale.

Solurile zonale de stepa sunt reprezentate de cernoziuomuri carbonatice si au ca roci parentale

depozitele loessoide. Depozitele loessoide nu reprezinta loess propriu-zis, ci material mult asemanatoare

acestuia, continand particule fine, prafoase, de elemente argiloase, argila nisipoasa loessoida si nisip

loessoid, fosile de apa dulce si resturi de vegetatie. Astfel se explica prezenta cernoziomurilor carbonatice

in acest areal, soluri fertile, ce favorizeaza practicarea agriculturii in regiune.

Solurile azonale sunt reprezentate prin soluri de lunca si aluviuni. Aluviunile, cele mai tinere

soluri marginesc bratul Borcea, dezvoltandu-se pe depozite aluviale, ca si solurile aluviale. Acestea din

urma sunt soluri evoluate fata de aluviuni si se gasesc in lunca Dunarii.

3.1.Caracterizarea domeniului biogeografic

Avand in vedere ca teritoriul Calarasiului este situat la interferenta zonei de campie cu cea de

lunca, vegatatia specifica este reprezentata de stepa si vegetatia specifica luncii, la care se aduga si cea

forestiera.

Dezvoltarea stepei in acest areal este favorizata de conditiile climatice (climatul temperat excesiv,

cu precipitatii reduse- 504 mm/an si temperaturi relative reidicate- 11,30C annual) si de factorii edifici

(cernoziomurile carbonatice).

Stepa ocupa o suprafata relativ plana, vegetatia fiind alcatuita din plante ierboase, adaptate la

seceta prelungita.

Zona de stepa este reprezentata prin pajisti stepice primare si derivate, care ocupa arii destul de

restranse, indeosebi de-a lungul cailor ferate si a drumurilor rutiere, precum si pe izlazuri comunale.

Pajistile naturale se pot identifica prin prezenta urmatoarelor specii: pirul (Agropyrum cristatum), jalesul


5/9

(Salvia nemorosa), iarba sarpelui (Echium vulgare), firuta (Poa trivialis). Sunt frecvente si gramineele din

genul Brums si Setaria.

Actualele suprafete impadurite cuprind specii ca stejarul brumariu (Quercus pedunculiflora),

frasinul (Fraxinus excelsior), mojdreanul, marul si parul paduret etc. Prin plantatii s-a introdus salcamul

(Robinia pseudacacia), care reprezinta o baza melifera importanta, motiv pentru care e cultivat din ce in

ce mai mult si in gospodariile populatiei, precum si in parcurile municipiului.

Zona de lunca este formata din specii mezofile, higrofile, halofile si de nisipuri. Aceste asociatii

vegetale isi datoreaza existenta conditiilor locale create de prezenta apelor curgatoare, lacurilor, baltilor si

dunelor de nisip de-a lungul vaii bratului Borcea. Padurile sunt formate din specii reprezentative precum

salcia (Salix alba), plopul (Populus alba), frasinul (Fraxinus excelsior). In zavoaiele de plopi si salcie

vegeteaza natural si cateva specii de liane si vita salbatica (Vitis silvestris). Tot aici intalnim tufisuri de

mure si zmeura.

Vegetatia de mlastina si cea acvatica din lacuri si balti este reprezentata prin stuf (Carex

acutiformic, Carex riparia), sageata apei (Sagitaria sagittifolia), vascul de apa (Myriophyllum spsicatum)

si, mai rar, nuferi albi (Nymphaea alba) si galbeni (Nuphar laleum), toate acestea fiind plante hidrofile. In

lunca mai cresc si alte specii ierboase ca: feriga de balta, volbura de balta, piciorul cocosului, izma de

balta, telina salbatica. In apa putin adanca se intalneste o specie de alga, numita matasea broastei

(Spirogyra).

3.2.Plante indicatoare de mediu

Salcia si plopul sunt plante higrofile, ce prezinta frunze mari, lipsite de peri, tulpini inalte si

fragile, stomatele fiind dispuse pe ambele parti ale frunzelor pentru a favoriza procesul de transpiratie.

Acestea pot fi incluse in categoria plantelor indicatoare de mediu, dezvoltandu-se pe un substrat

supraumectat. Tot ca planta indicatoare de mediu, putem mentiona catina rosie (Tamarix galica), aceasta

dezvoltandu-se pe un substrat nisipos si saraturos.

3.4.Durata sezonului de vegetatie si a fenofazelor acestuia

Sezonul de vegetatie reprezinta perioada fiziologica activa din viata plantelor in care acestea au

aparat foliar (frunze) in diferite stadii de dezvoltare.

Durata sezonului de vegetatie si a fenofazelor se determina cu ajutorul histofenogramei.


6/9

Histofenograma este o metoda grafica, iar pentru realizarea ei s-au folosit temperaturile medii

lunare multianuale din perioada 1896-1955.

Fenofazele incep pe 15 februarie cu fenofaza de inmugurire, care dureaza 16 zile. Este urmata de

fenofaza de infrunzire care incepe pe data de 13 martie si se termina pe data de 8 aprilie, asta insemnand

ca aceasta fenofaza dureaza 28 zile.

Apoi, fenofaza de inverzire incepe pe 8 aprilie si dureaza pana pe data de 4 mai, adica 28 zile.

Fructificarea dureaza 34 zile si incepe pe data de 4 mai, terminandu-se pe data de 7 iunie. Coacerea este

fenofaza cea mai lunga a sezonului de vegetatie, si anume: ea incepe pe data de 7 iunie si se termina pe

data de 4 septembrie, asta insemnand 82 zile.

Este urmata de fenofaza de diseminare care dureaz 29 zile, incepand pe data de 4 septembrie si

terminandu-se pe data de 2 octombrie. Pierderea aparatului foliar este ultima fenofaza a sezonului de

vegetatie si se poate imparti in doua parti, si anume: pierderea aparatului foliar partiala, care dureaza 22

zile, incepand din data de 2 octombrie si pana in data de 24 octombrie, dar si pierderea aparatului foliar

totala, care incepe pe 24 octombrie si dureaza pana pe data de 20 noiembrie, asta insemnand 28 zile.

Durata medie a sezonului de vegetatie, incadrata pe pragul termic de 5 C este de 251 zile, iar

durata reala a sezonului de vegetatie, incadrata pe pragul termic de 10 C este de 196 zile.

3.5. Spatiile urbane verzi

In municipiul Calarasi exista 26 de ha de parc, cu o suprafata totala a spatiilor verzi de 137 de ha.

In anul 2007-2008, s-a inregistrat o crestere a spatiilor verzi, in special in cartierele de locuit de

aproximativ 8 ha. In aceste conditii, suprafata spatiului verde/locuitor este de 4,58 m2/locuitor.

Spatiile verzi ale municipiului Calarasi sunt reprezentate de parcuri, zona de faleza, gradina

zoologica, complexul sportiv Navrom si complexul sportiv Tineretului in nord. De asemenea, se

poate include zona strandului de pe malul drept al bratului Borcea.

Dintre parcurile orasului, cele mai importante ca marime sunt Parcul Dumbrava si Parcul Central.

Parcul Dumbrava este situat in sudul orasului Calarasi pe langa bratul Borcea. Deoarece este

situat langa apa, prezinta vegetatie higrofila (salcii, plopi) si vegetatie hidrofila (stuf). In afara de

vegetatia de langa apa, mai isi fac simtita prezenta si pomii fructiferi (gutuiul, dudul) si plante

ornamentale (salcamul ornamental).


7/9

Parcul Central, este situat ca si cel mentionat mai sus, tot in sudul orasului, tot langa Bratul

Borcea. Pe langa vegetatia hidrofila si higrofila asemanatoare cu cea a parcului Dumbrava, acest parc mai

prezinta si alte tipuri de plante: conifere, cateva exemplare de tei si, ca plante decorative, avem gard viu

facut din merisor.

Parcul Florilor este situat in centru orasului, spre deosebire de celelalte 2 parcuri, in acesta

lipseste vegetatia hidrofila si higrofila, data fiind lipsa apei. Se intalnesc, insa, plante ca teiul, castanul,

bradul, salcamul.

3.6.Dinamica formatiilor vegetale

Dinamica formatiilor vegetale este influentata de impactului activitilor umane.

Municipiul Calarasi se confrunta cu grave probleme in ceea ce priveste protectia mediului.

Principalele probleme sunt, in general, legate de activitatile industriale sau legate de agricultura. Pe

parcursul anilor, acestea au luat amploare si si-au pus amprenta asupra aspectului general al luncii in acest

areal. Biodiversitatea a fost pusa sub o presiune enorma ceea ce a dus la modificari semnificative in

randul multor biotopuri.

Activitatea de defrisare reprezinta o interventie directa asupra vegetatiei. In prezent, vegetatia

forestiera este reprezentata de resturi ale fostelor paduri, care ocupasera suprafete importante in

imprejurimile Calarasului.

Vegetatia, in regim natural, era reprezentata de formatiuni vegetale specific luncii si stepei,

acestea fiind inlocuite de diverse culturi agricole. Aceste specii de plante se mai gasesc insular, acolo

unde suprafata nu a permis instalarea unor terenuri agricole.

3.7.Distributia lumii animale

Avand in vedere faptul ca ne aflam intr-o zona de stepa, speciile reprezentative sunt rozatoarele,

dintre care amintim popandaul (Citellus citelius), catelul pamantului (Spalax leucodon), iepurele de camp

(Lepus europaeus).

Carnivorele, intalnite in general in zona forestiera, sunt reprezentate de vulpea comuna (Vulpes

vulpes), viezurele (Moles moles) si, foarte rar, lupul (Canis lupus), dihorul de stepa si dihorul comun.


8/9

Caracteristica Baraganului este prepelita (Coturnix coturnix), potarnichea (Perdix perdix), care au

un areal mai mare de raspandire si un efectiv mai mare, graurii comuni si purpurii (oaspeti de primavera).

Dintre pasarile cantatoare, in stepa traiesc fluierarii (Tringa tetanus), prigoriile (Merops apiaster),

dumbravicile albastre (Caracias garrulous) si cunoscuta ciocarlie de Baragan (Melano sarypha calandra).

Intalnim si reptile, reprezentate de soparlele de apa din familia Lacerta si de serpii, apartinand genului

Caluber. In ultimii ani a inceput actiunea de colonizare a fazanului in padurile din apropierea

municipiului.

In regiunea lacurilor traiesc numeroase pasari, dintre care cele mai raspandite sunt: rata mare

(Anas platyrinha), gasca salbatica (Anser fabalis), garlita (Anser albifrons), starcul cenusiu (Ardea

cinerea).

Speciile de pesti care populeaza apele lacurilor si a baltilor sunt stiuca (Esox Lucius), crapul

(Cyprinus carpio), salaul (Stizostedion lucloperca), iar in apele Dunarii si a bratului Borcea intalnim

somnul (Silurus glanis), sturionii si scrumbia de Dunare.

Fauna de interes cinegetic este reprezentata de capriori, mistreti, fazani, specii de rapitoare (vulpi,

dihori, bizami), precum si numeroase specii de pasari sedentare si de pasaj care traiesc in lunca Dunarii.

4.1.Specii faunistice si floristice amenintate cu disparitia

Foarte rara si declarata monument al naturii, dropia (Otis tarda) este o pasare caracteristica

Campiei Baraganului si arealului analizat. vanatul excesiv este responsabil de diminuarea accentuata a

exemplarelor de dropie.

Nufarul alb (Nuphar alba) si Nufarul galben (Nuphar Letum) sunt printre cele mai frumoase

plante intalnite in aceasta zona. Ei sunt ocrotiti prin lege, fiind pe cale de disparitie.

4.2.Caracteristicile ariilor protejate

In apropierea orasului se afla Iezerul-Calarasi, arie de protectie acvifaunistica. Este un lac de

lunca situat pe dreapta drumului national Bucuresti-Calarasi. El a fost realizat pentru a sustine migratiile

pasarilor in acest sector pentru hranire si reproducere. Are o suprafata de aproximativ 3200 ha si ca specii

principale se numara gasca cu gat rosu (Branta ruficolis), rata cu cap alb (Oxyura leucocephala), pelicanul

comun (Pelecanus onocrotalus) si diferite specii de lebede (Cygnus sp.), dar si specii de mamifere precum

vidra (Lutra lutra), amfibieni precum soparla de iarba (Lacerta agilis), broasca de balta (Rana esculenta) si

cateva specii de pesti.


9/9

Dintre speciile de plante dominante in acesta arie amintim pipirigul (Scirpus lacustis), izma

broastei (Mentha aguatica), papura (Typha augustifolia).

4.3.Sugestii privind protecia i conservarea formaiilor vegetale i a lumii animale

Defrisarea este o problema cu care se confrunta arealul, insa aceasta nu se intalneste numai la

nivel local, ci si national. Padurile din jurul orasului au avut mult de suferit, suprafetele ocupate de ele

reducandu-se considerabil. In acest mod sunt afectate si animalele care isi aveau habitatul aici, de aceea

este necesar sa se ia masuri care sa stopeze aceasta actiune.

Fiind un areal in care se gasesc animale de interes cinegetic, o alta problema ar fi cea a

vanatului/braconajului. Un exemplu semnificativ in acest caz fiind cel al dropiei, care in trecut popula

intreg Baraganul, iar astazi se intalneste foarte rar. O modalitate de combatere a acestui fenomen ar fi

pedepsirea mai dura a celor in cauza, de exemplu, prin amenzi mai inseminate.

5.Concluzii

Avand in vedere faptul ca arealul analizat constituie o zona urbana, mediul natural a suferit

schimbari majore in timp.

Speciile de plante si animale au avut si inca au de suferit din cauza interventiei antropice, padurile

se raresc, animalele dispar, sesuri, ce candva era acoperite de plante specifice stepei, astazi s-au

transformat in suprafete agricole.

De-a lungul timpului, influenta activitatii omului asupra vegetatiei si faunei s-au manifestat

continuu, avand un ritm incetinit sau accelerat. Oricum s-ar fi produs, fie direct prin defrisare, vanatoare,

fie indirect prin constructii, indiguiri, desecari, a avut acelasi rezultat: modificarea biotopurilor,

schimbarea evolutiei naturale.

potentialul ecologic si exploatarea biologica in calarasii

Documents