Polul Nord este cel mai înalt punct al axei terestre, situat în Marea Glaciară Artică. Exploratorul Robert Edwin Peary este considerat a fi primul om care a ajuns la Polul Nord. Peary ajunge aici în aprilie 1909 împreună cu asistentul lui şi cu patru eschimoşi.

Polul nord geografic este situat la circa 1.600 km de polul nord magnetic, care se află în insula Bathurst din Canada. Spre deosebire de Polul Sud, Antarctica, la polul nord nu există pâmânt, ci doar o calotă de gheaţă, care pluteşte în Marea Glaciară Arctică, cuprinsă între coastele Asiei, Europei, şi Americii. Această mare comunică cu Oceanul Pacific de-a lungul strâmtorii Behring şi cu Oceanul Atlantic. Suprafaţa globală a acestei mări este de circa 14.000.000 km. Adâncimea ei este în medie de circa 1.500 m, având cel mai adânc punct de 5450 m. Doar americanii şi ruşii ştiau iniţial de această zonă pe care o foloseau în scopuri militare. Doar după sfârşitul războiului rece, aceste informaţii au devenit disponibile pentru toţi oamenii de ştiinţă. Există un pol geografic şi un pol magnetic al pământului, polul nord este de fapt punctul cel mai nordic al pământului.

Clima Polului Nord este mai caldă decât cea a Polului Sud, deoarece se află la nivelul mării în mijlocul unui ocean (care acţionează ca un rezervor de căldură). Iarna temperaturile de la Polul Nord pot varia între -43 ° C şi -26 ° C. Marea de gheaţă de la Polul Nord este de obicei, în jur de doi sau trei metrii grosime. Studiile au sugerat faptul că grosimea medie a gheţii a scăzut în ultimii ani, deşi această idee este în acelaşi timp contestată.

Fauna Polului Nord

Urşii polari sunt se găsesc la Polul Nord, foarte rar urcă mai sus de paralela 82, din cauza lipsei de hrană.

Un urs polar adult, de sex masculin, cântăreşte în jur de 300 – 600 de kg, în timp ceo femelă adultă cântăreşte jumătate din greutatea masculului.

Obiceiuri de hranire.Hrana preferata a ursului polar, cel mai carnivor dintre ursi, este foca inelata, care, in ciuda marilor eforturi ale ursului, este cel mai abundent mamifer mare din regiunea arctica. Hrana ursului polar consta din foca cu barba, foca de Groenlanda si foca cu gluga, dar la nevoie, mananca adesea lesuri de morse si de balene. Consuma si pesti si crabi, iar daca topirea ghetii din timpul verii il obliga sa se retraga spre interiorul regiunii arctice, el va manca mamifere mici, rozatoare, pasari si ouale lor. Cand nu ii ramane altceva, trece la vegetatie - fructe si plante.

Polul Sud este partea cea mai sudică a planetei noastre, fiind aşezat pe axa de rotaţie a globului pământesc având coordonatele geografice 90° latitudine sudică, fiind situat pe continentul Antarcticii, într-o regiune îngheţată tot timpul anului (gheaţă veşnică), cu altitudinea de 2.800 m. Primul care a atins polul acesta, fiind într-o expediţie de cercetare, a fost Roald Amundsen împreună cu echipa lui de exploratori, la data de 14 decembrie 1911. Concurentul lui Amundsen, Robert Falcon Scott atinge ţelul cu o lună mai târziu. Pe drumul de întoarcere Scott şi echipa lui mor din cauza foamei şi a frigului. Polul Sud este în Antarctica, care este al cincilea continent ca dimensiune. Cu excepţia a câtorva văi mai protejate şi uscate din munţi, acest teritoriu vast este acoperit de un strat de zăpadă şi gheaţă. Pe alocuri, gheaţa are o grosime de 3 km. Deşi Antarctica arată ca un imens deşert alb, marele Ocean de Sud care îl înconjoară este plin de peşti, foci, balene şi delfini. Tot în acest loc se găsesc pinguinii imperiali. Femelele pinguinilor imperiali depun un singur ou în mai şi apoi se întorc în mare până când puii ies, în iulie. Între timp, masculii pinguini se strâng pe gheaţă pe întreaga perioadă a iernii geroase, încălzindu-şi ouăle pe picioare. Când puii ies, mamele se întorc pentru a îi hrăni.

Pinguinul regal carnivor este un vânător îndemânatic, ce prinde peşti cu ciocul său recurbat şi tăios. Excrescenţele prezente pe partea interioară a faringelui şi pe limbă, permit prinderea sigură a prăzilor alunecoase. Pinguinul elimină excesul de apă salină din cioc prin compresie. În perioada decembrie-februarie pinguinii regali vizitează apele din apropierea insulelor Falkland, Georgia de Sud şi Sandwich de Sud, pentru a căuta hrană. Se aventurează până la hotarul gheţurilor plutitoare şi prind peştii ce vin la suprafaţa apei să consume fitoplancton(masă de particule minuscule vegetale), ce creşte datorită acţiunii razelor solare. Oferta bogată de hrană ajută pinguinii să acumuleze un strat gros de grăsime, pentru lunile reci de iarnă. Foca-leopard este cel mai mare inamic al pinguinului regal. Dacă un grup de pinguini observă un prădător, păsările înoată rapid la mal, iar în acelaşi timp lovesc apa cu “înotătoarele”. Panica şi zgomotul induc în eroare foca-leopard, astfel poate prinde doar exemplarele mai slabe.

Foca este un animal mare, avand forma hidrodinamica.Capul focii, aproape rotund, are bot scurt, buze carnoase, mustatii dese si lungi cu care pipaie. Ochii sunt mari blanzi, iar urechile, lipite de pavilioane. Cand foca se cufunda in apa, narile si orificiile urechilor se inchid. Trunchiul, bogat in grasimi, este subtiat catre partea dinapoi.

Picioarele anterioare sunt transformate in adevarate lopeti inotatoare. Ele sunt scurte, indreptate lateral, cu degete invelite in piele, din care ies numai ghearele bine ascutite. Picioarele posterioare se afla inapoia corpului, langa coada scurta cu care sunt unite formand un fel de lopata verticala, care serveste drept carma.

Pinidele (focile) sunt raspandite in toate marile Terei, mai ales in emisfera nordica. Ele au masa medie de 500-600 Kg, ochi mari si expresivi, mustati lungi de 45 cm si corpul acoperit cu blana scurta, aspra si lucioasa.Foca se hraneste cu pesti si alte animale din mare. Este un carnivor marin. Are dintii asemanatori ca ai cainelui, dar nu are carnasiere.

Aceasta respira prin plamani, ca animalele de pe uscat. Ea se ridica, din cand in cand, la suprafata apei pentru a respira. Cand apa ingheata, prin caldura botului face gauri in gheata si respira aerul atmosferic.Foca naste un pui pe care il hraneste cu laptele produs de mamele. Puii au blana de culoare alba si foarte pufoasa.

Focile sunt vanate pentru carnea, grasimea si blana lor. Din blana de foca eschimosii si laponii isi fac o imbracaminte calduroasa. Grasimea este intrebuintata la incalzit si la

iluminat. Localnicii o beau calda, pentru a se incalzii.Nimic nu ramane neintrebuintat: din sange se face o ciorba buna, iar din oase se fac cuie si alte unelte.

Focile sunt înotătoare foarte iscusite, putând rămâne sub apă timp de 30 de minute, ajungând la adâncimi de până la 200 de m. În mod normal rămân însă ca. 3 minute sub apă, timp în care vânează peşti, de exemplu heringi,

sardine, lostriţe, plătici sau crustacei şi moluşte. În apă vânează fiecare separat, numai pe uscat trăiesc în colonii mici. În general sunt animale

agresive, având loc frecvent lupte sângeroase între masculi. Împerecherea are loc în apă, mai mulţi masculi urmărind o femelă, care se apără la

început prin muşcături. După împerechere partnerii se despart. Unele specii de foci trăiesc grupate în haremuri. Perioada de gestaţie durează 11 luni, fiind născut de regulă un singur pui care are ca. 10 kg şi o lungime de 85

cm. El va suge timp de 5 săptămâni lapte matern, după care va fi părăsit de mamă. Focile trăiesc în medie între 30 şi 35 de ani.