POLOJENIA TATII

Bistra Mureşului2008-2010

SUCIU MIHAIL

- 1 -

SUCIU MIHAIL

Bistra Mureşului2008-2010

POLOJENIA TATII

- 2 -

- 3 -

CUM POATE DEVENI O ANECDOTĂ LECŢIE DEISTORIE?

La vârsta sa, d-l Mihail Suciu din Bistra Mureşului, se simtesigur pe picioare şi reuşeşte să-şi coordoneze mişcările şi mai cuseamă ideile şi gândurile.

Imaginea războiului i s-a încrustat adânc în memorie. Audemereu şoaptele atrocităţilor şi printre ele se amestecă mereuvocea tatălui său, IOSIF, primul dascăl din satul BistraMureşului şi vocea neamului său românesc.

În ultimii ani are sentimentul că totul se suprapune, că defapt nu trăieşte un timp anume, o stare anume, fiind văduv, citoate par că se adună şi se contopesc cu simţurile, gândurile şiamintirile sale, cu locul său de baştină, Bistra Mureşului.

„Viitorul este cu putinţă – spunea un istoric – pentru căexistă un trecut”. Trecutul, se ştie, dă semnele viitorului – cumspunea ziaristul şi scriitorul Lazăr Lădariu – într-un articol din„Cuvântul liber”. M-am gândit la toate acestea parcurgândpaginile scrise de credinciosul Bisericii noastre, Mihail Suciu,sub titlul „Polojenia tatii” (anecdotă).

Aici, în inima Ardealului, unde s-a scris urcuşul Golgoteiunui neam, domnul Mihail Suciu ne oferă, în această argheziană„realitate trebuincioasă – mama noastră a tuturor”, o hartă agraiului locului, a pământului, reprezentată prin Biserică, limbanoastră, vatra străbună şi credinţa strămoşească. Om cu inimalegată de aceste locuri, adică un om al timpului, d-l Mihail Suciune prezintă prin această lucrare de aduceri aminte, un portretcolectiv, un document dat celor de azi, pentru a fi lăsaturmaşilor. O misiune aparte, am putea spune, pentru a umple, înaceastă parte de Românie şi Ardeal, un gol. Aici e neodihna unuiom, suflet în sufletul celor de acolo, din pământul dăinuirii lor,dornic să lase celor ce vor veni după noi „ştirile locului” careşi-a conservat „documentele” scrise pe memoria pietrei şi aogorului.

Gestul domniei sale poate fi considerat, „sub zăpezile iernii,sub fierbinţeala verilor, sub florile primăverii şi sub ploile

- 4 -

toamnei care vor veni” (Lazăr Lădariu), un gest echivalent cu oparte dintr-o viitoare zestre afectivă, bazată pe pasiune şi interesgeneral. O datorie sfântă faţă de locul acela definind o staredocumentară, un cadru geografic al rădăcinii noastre veşnice,aşezare, populaţie, istorie, întâmplări, oameni de seamă, culturăspirituală, familie, instituţii, tradiţie şi obiceiuri. Un perimetrugeografic al rădăcinii noastre veşnice, aşezate sub drumurileistoriei şi ale firii, cu ferestrele deschise spre lume. Îl felicitămpe domnul Mihail Suciu şi-i asigurăm pe cititori că dincolo detrudă, de grija de a lăsa acest document despre cine am fost şisuntem, stă un înălţător sentiment naţional.

Protopop, Teodor Beldean

- 5 -

AUTOBIOGRAFIE

Suciu Mihaildin Bistra – Mureşului

M-am născut la 1 februarie 1936, dintr-o familie de plugari,fiind al 7-lea copil a lui Iosif şi Rafila.

Mă trag dintr-o familie de ştiutori decarte. De la părinţi am primit o educaţiealeasă, mai ales de la tatăl meu, Iosif,primul dascăl din satul Bistra Mureşului.

Am absolvit 8 clase primare la şcoaladin sat. Situaţia grea pe care am avut-o înfamilie nu mi-a oferit posibilitatea de a-micontinua studiile.Am crescut în satul natal Bistra Mureşului

alături de fraţii şi părinţii mei.La etatea de 20 de ani m-am încorporat în armată apoi am

fost lăsat la vatră întorcându-mă în satul natal, unde am avutgrijă de gospodărie şi de părinţi care erau bătrâni.

M-am căsătorit cu tânăra Viorica cu care am întemeiat ofamilie având trei copii. Ocupaţia de bază fiindu-mi cea deagricultor, încă din tinereţe, o împleteam armonios cu activitateaculturală pentru care aveam o pasiune deosebită.

Am lucrat ca muncitor la întreprinderea forestieră din satulnatal de unde m-am şi pensionat.

În prezent, văduv fiind, după 45 de ani petrecuţi alături desoţia Viorica, îmi deapăn amintirile aşternându-le pe hârtie.

27 februarie 2008

- 6 -

PARTEA I

POLOJENIA TATII

(Polojénie s.v. anecdotă, diatribă, glumă, pamflet, snoavă,spirit)

de Suciu Mihaildin Bistra - Mureşului

Îmi amintesc de vremurile când eram copil şi trăiam înfamilie cu părinţii şi surorile mai mari. Pe atunci s-a terminatcel de-al doilea război mondial din 1940-1945 şi imediat dupărăzboi au început să vină acasă bărbaţii, cum erau ei: mobilizaţi,concentraţi, refugiaţi, invalizi, prizonieri. Alţii nu s-au maiîntors şi erau atât de mult aşteptaţi de neveste, mame, surori şicopiii lasaţi în faşă, la plecarea lor pe cine ştie ce meleaguri, decine ştie ce armată, iar cei ce nu au mai venit erau deplânşi şiregretaţi. Oamenii erau învrăjbiţi de soarta lor pentru că nu ştiauce va aduce ziua de mâine, sub ce stăpânire vor trai: ungurească,românească, rusească..., pentru că zvonurile se schimbau şi carecum venea acasă spunea ceva din nou iar lumea era derutată. Ceva fi? Pace, război? Ne vor lua tot ce avem? Ne vor deporta? Erafoamete şi animale puţine şi nu aveau hrană căci armateleocupante au luat cu forţa tot fânul la caii lor. Mai era lumeaplină de paraziţi şi râie. Nu erau lucrări sau surse de câştig.

Îmi amintesc cum, la un moment dat, în timpul războiului,tatăl meu a fost somat de către Taberi-cenderi (jandarmi unguri),să fie prezent pe la ora 7 cu carul cu boi la jandarmerie pentrucorvoadă. Dar mai înainte de ora programată s-au prezentat doiTabori-cenderi, trimişi de şeful lor Csabai, ca să fie siguri pe tatacă nu va lipsi, şi carul să fie pregătit pentru a putea transportapersoane. Tata, care era vizat de şeful jandarmilor deoarecefeciorii lui, Iosif şi Ioan au dezertat din armata hortistă şi s-aurefugiat în România, s-a conformat ordinelor prezentându-se la

- 7 -

jandarmerie însoţit de tabori-cenderi. Acolo a constatat cătrebuie să transporte la gară familiile de evrei care urmau a fideportate. Tabori-cenderii l-au însoţit pe tata la transport toatăziua. Unul mergea în faţa boilor alături de tata şi-l supravegheasă nu schimbe nici o vorbă cu evreii. Celălalt supraveghea carulşi urmărea ca tata să nu primească ceva de la evrei. La fiecarecasă de evrei erau postaţi, ca snetinele, alţi doi taberi-cenderi.Când ajungea tata cu carul evreii erau şcoşi afară din casă, de lacel mai mic până la cel mai bătrân, trecuţi pe o listă şi urcaţi încar iar apoi în tren. Mai zicea tata că îţi era mai mare mila cândvedeai cum sunt scoase din case mamele cu copiii în braţe,tinerii şi bătrânii, soţii şi soţiile, ca nişte vinovaţi, cu lacrimi peobraz şi cu gemete de plâns. Cum tata pricepea ce se vorbeşte înevreieşte, un evreu i-a zis, fără să priceapă sentinelele:

-Bade Iosâpe, pe noi ne duc şi nu ne vom mai vedeaniciodată, dar urmaţi voi şi până atunci veţi fi de necaz în lumeaasta.

Când ajungeam la necazuri şi suferinţe extreme, în timpulrăzboiului, îi auzeam pe părinţi zicând:

-Bine a zis jidanu atunci!Şase oameni au fost omorâţi în Bistra Mureşului în timpul

războiului:1. Paşcan Ionel – copil-împuşcat;2. Florea Vasile (zis Lica-Cucului) – împuşcat, om cu şapte

copii în viaţă şi unul urmând a se naşte;3. Paşcan Iosif – om tânăr-împuşcat;4. Marea lui Toader (Toderoaie) – a dat peste o mină în

timpul războiului;5. Alexandrescu Filon – om cu un copil, a dat peste o mină

de război;6. Ilieş Vasile – copil, decedat în urma exploziei unei mine. Distrugerile suferite în timpul războiului, oamenii care nu s-

au mai întors de pe front, cei şase oameni din sat pe care i-arăpus războiul precum şi alte urmări nefaste, au băgat bistreniiîntr-o permanentă frică şi îngrijorare.

- 8 -

Tatăl meu, Suciu Iosif, era un om informat, cu ştirile la zi.Era abonat permanent la ziar şi citea: Universul, TribunaArdealului, Scânteia, România liberă. În timpul ocupaţieimaghiare, tata era abonat şi citea ziare ungureşti, de laBudapesta. Tata mai cumpăra: almanahuri, broşuri şi altepublicaţii. Cunoştea mai multe limbi: maghiara, germana, rusa -scris şi citit şi înţelegea şi evreişte. Când se întâlnea cu VancuIon din Deda vorbea nemţeşte, cu Bilag Ion din Bistra Mureşuluivorbea ruseşte iar cu Maksay Gheza sau alţi unguri, vorbeaungureşte. În timpul Celui de-al II-lea Război Mondial (1944),hitleriştii germani aveau la domiciliul nostru o infirmeriemilitară de război. Tata comunica cu ofiţerii şi sanitarii nemţi, înlimba germană; citea ziare nemţeşti pe care le primea de laaceştia. Eu, fiind copil, primeam multe dulciuri de la un sanitarneamţ, pe nume Martin, care se juca cu mine.

La tata veneau multe mame, soţii şi fete cu câte o scrisoareîn sân primită de pe front să facă bine să le-o citească că ele nuştiau carte. Tata le citea şi ele plângeau. Apoi îl rugau să le scrierăspunsul şi după ce îi aduceau tatii plic timbrat îi dictau culacrimi ce să scrie despre cele întâmplate prin sat, desprerealităţile cotidiene dar mai cu seamă îi spuneau tatii să la scriecât sunt de frumoşi copiii lăsaţi acasă, cât au crescut şi cum ştiusă înveţe sau să vorbească şi să facă tot posibilul să vină să-ivadă că le e tare dor de ei la toţi de acasă. Tatii îi plăteau sauveneau la lucru pentru ce le scria celor din război, şi-l tot rugausă le spună când se termină războiul să se întâlnească cu toţiiacasă. Pe faţa lor se vedea îngrijorarea pe care o aveau faţa decei de pe front pentru că mai apoi le-a venit soarta să luptecontra românilor.

Chiar şi noi nu am mai putut locui acasă şi ne-am dusbunurile şi animalele la Demian Goriţa pe Valea Bistrei, iar noi,familia ne-am refugiat în pădure timp de şase săptămâni, feriţide armatele ocupante (hortişti şi hitlerişti), care puteau să neîmpuşte pe motiv că suntem partizani, dacă ne-ar fi găsit prinpădure.

- 9 -

Eu, Miluc, copil fiind eram tot lângă mama şi eram instruitsă nu spun de tata şi de unchiul Ionaş că sunt cu noi, pentru că îiîmpuşcă dacă îi găsesc. Înfricat de multe ori plouat şi înfriguratam trăit şi eu şase săptămâni prin ascunzişuri dosnice, mâncândbureţi, alune, lapte şi rareori brânză mămăligă sau pâine. Eramde 8 ani şi într-o zi s-a hotărât ca eu şi mama mea să coborâm peValea Bistrei la Goriţa şi să dormim acolo că la deal era frig şisă nu fim observaţi de armată dacă facem foc. Dar nici în pat nuam putut dormi din cauza exploziilor asurzitoare. Un exod deobuze trecea vâjâind pe deasupra noastră din direcţia Văii Deziispre Valea Mureşului auzindu-se exploziile lor în depărtare peValea Mureşului. Cei care cunoşteau tactica militară ziceau:„Ceva se întâmpla în noaptea asta”. Şi într-adevăr, încă nu eraziuă când nu s-a mai auzit nici o împuşcătură sau explozie şi asosit vestea din sat că au venit ruşii şi s-a rupt frontul de laSălazdru (Valea Mureşului).

Atunci mama m-a luat de mână şi am venit acasă undeaproape că nu am mai recunoscut satul şi am fost avertizaţi să nupărăsim drumul că e minat. Am venit pe drumul de pe ValeaBistrei şi când am ajuns la şosea ne-am uimit câţi ruşi am văzutmergând pe drum în maşini, căruţe, călare, cu tancuri, şi pe joscătre Deda iar câte unul ne întreba:-„Est Maghiarschi?” (Sunt maghiari?) -„Est nemeţchi?” (Suntnemţi?), -„Est partizan?” (Sunt partizani?,) -„Scolko km laBudapesta?” (Câţi km sunt până la Budapesta?), -„Scolko km laBerlin?” (Câţi km sunt până la Berlin?), -„Hleba est?” (Pâineaveţi?) -„Davai cuşati!” (Daţi-ne de mâncare!)… şi alteîntrebări care ni le puneau în grabă. Era evident interesul lor deluptă şi de răzbunare.

Apoi am văzut şcoala cu geamurile şi ţiglele de pe acoperişsparte, fabrica de cherestea cu 12 gatere, unde era odată o mareforfotă de muncitori, acum era arsă.

Înainte de a fi arsă, fabrica era una dintre cele mai modernede pe Valea Mureşului. Pe lângă gatere, circulare, maşini derindeluit, ateliere de tâmplărie şi bărăci, avea linie îngustă deaproximativ 30 km, 5-7 locomotive de tip „Mocăniţa”, care în

- 10 -

fiecare dimineaţă mergeau spre munte pufăind şi şuierând de sehuiau munţii, iar în urma lor rămânea un nor de fum şi aburi. Larampele de încărcare erau aşteptate vagoanele pentru încărcatlemne de fag şi brad tăiate din pădurile seculare, apoi după ceerau ăncărcate lemnele pe vagoane luau drumul la vale, lăsândmunţii şi pâraiele cu simfonia lor, iar ele se îndreptau către dinţiide oţel care le măcinau cu măiestrie şi fără milă.

Frumoasa gară cu aproximativ 8-10 linii de circulaţie erabombardată, podul de fier CFR de peste Mureş bombardat şicăzut în Mureş cu vagoanele pe el. Podul de beton de pesteValea Bistrei, din susul satului, bombardat şi căzut în vale,şoseaua bombardată iar pe alocuri minată. La noi nu mai eraugeamuri întregi nici la casă şi nici la grajd şi ţiglele erau aproapetoate zdrobite. Mobilierul rămas acasă era deteriorat şi din câteam constatat mai mult de jumătate din casă era distrusă.

Când ne-am reîntors acasă de unde eram adăpostiţi şi amvăzut distrugerile ne-a părut bine că am scăpat cu viaţă şi amînceput să refacem cele distruse până a doua zi când soldaţii ruşiau prins pe tata şi sub ameninţarea armei l-au dus cu ei.

Când soldaţii, cu tata, au ajuns la primărie, unde erau maimulţi săteni aduşi cu forţa, printre care şi Maier Pavel ca primarşi Bilag Ion care vorbea ruseşte şi da informaţii ruşilor, un ofiţerrus s-a adresat tati:

-Eşti arestat acasă. Vezi ce distrugeri au făcut fasciştii? I-areproşat ofiţerul rus tatii.

Apoi acelaşi ofiţer se adresează tatii spunându-i ca un ordin:-Trebuie să puneţi mâna şi să reparaţi pentru ca armata

sovietică să poată trece să zdrobească pe cei care v-au făcutaceste distrugeri.

Tata l-a implorat pe ofiţerul rus, motivându-i în limba rusă:„Şi gospodăria mea e distrusă şi copiii nu au ce să mănânce”.

Atunci ofiţerul rus s-a ambiţionat mai tare şi cu severitate i-aspus tatii consecinţele pe care le poate întâmpina, până la glonţ,dacă fuge.

Maier Pavel l-a luat în evidenţă pa tata şi i-a spus cuînţelegere:

- 11 -

-Nu avem ce face! Uite şi casa mea e distrusă dar trebuie săexecutam ordinele lor că dacă nu ne împuşcă. Şi a mai zis cătretata:

-Vii la lucru în fiecare zi de la 7.00 până la 17.00, cu secure,la podul de peste Valea Bistrei, avertizându-l că de va lipsi va fimai rău.

Dimineaţa s-a prezentat la lucru cum i-a spus MaierPavel, la podul de la Bistra Mureşului din sus, distrus debombardament iar Bilag Ion l-a recomandat pe tata unui ofiţerrus care coordona lucrul că ştie ruseşte şi e meşter, la careofiţerul a bătut pe tata pe umăr şi a zis: „haraşo” (bine).

La lucru s-au prezentat mai mult de 30 de oameni şiofiţerul rus care era cu pistol automat, i-a zis tatii să le explice sălucreze că, cu cât vor lucra mai repede cu atât vor fi liberi mairepede, iar dacă se întâmpla să găsească ofiţerul rus oameni carestăteau îi lua la rost şi le spunea: „davai robota” (hai lucraţi), iarpe tata îl punea să le explice în limba română dispoziţiile lui.Aşa s-a explicat că în scurt timp a fost gata podul provizoriupeste Valea Bistrei din sus iar tata a fost răsplătit cu câtevamateriale rămase şi un pumn de mahorcă (tutun rusesc).

Peste Mureş, la linia CFR, s-a făcut de asemenea, îngrabă, un pod provizoriu ca să circule trenurile. Gospodărianoastră am înfiripat-o tot provizoriu ca să putem trai în ea. Avenit şi fratele mai mare, Iosif, din război unde a fost prizonierîn Rusia, dar mai întâi refugiat în România. La CFR a început oinvestiţie mare şi s-a refăcut podul de fier, ocazie cu care a venitîn localitate şi tânărul Boncuţiu Constantin care s-a îndrăgostitde sora mea, Paraschiva, cu care s-a căsătorit iar soraAlexandrina s-a căsătorit cu tânărul Puşcaş Ion din satul vecin,Filea. Am rămas în gospodărie cu părinţii şi sora Rafila, caredupă câţiva ani s-a măritat în Lunca Bradului cu tânărul CroitorFilip. Pe fratele Ion, refugiat şi el, şi apoi prizonier de război înRusia, în zadar l-am aşteptat pentru că nu s-a mai întors acasă.

Întorcându-mă puţin în timp, îl găsesc pe tata, întinereţea lui, că a iniţiat prima şcoală în Bistra Mureşului, cu 42de şcolari, el fiind primul dascăl în localitate şi din cei pe care i-

- 12 -

a avut ca elevi câţiva s-au remarcat: fraţii Marcu Teofil-profesoruniversitar la Universitatea din Cluj-Napoca şi Traian-şef deserviciu la Ministerul Construcţiilor din Bucureşti, Paşcan Iosifcântăreţ la Opera din Cluj-Napoca, Mureşan Ion şi MureşanIosif ofiţer superior şi respectiv secretar la Guvern, Gliga Ion şiPaşcan Toader gestionari la Cooperativa din Deda, iar PaşcanVasile (a Cozmii Gorii), astăzi 20.feb.2008 încă în viaţă, a fostmultă vreme Epitrop I la Parohia noastră din Bistra Mureşului.Toţi aceştia sunt cuprinşi în „Tabelul şcolar” din 1919 că au datbani pentru abecedare şi calendare.

Iată şi o întâmplare cu Paşcan Vasile, petrecută în jurulanului 1980 când era Epitrop I iar PS Episcopul Emiliam deAlba-Iulia a poposit la noi împreună cu un sobor de preoţi,pentru a oficia o slujba arhierească, în vechea biserică de lemn,cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, pe care au construit-o bistrenii şigăloienii şi care a fost sfinţită în anul 1924, odată cu înfiinţareaParohiei Bistra Mureşului.

În cuvântul sau, ArhiereulEmilian a mulţumit părintelui paroh,Marcoci, pentru o poartă sculptată demâna lui, la Episcopia din Alba-Iulia,iar tuturor celor care au fost aleşi înconsiliul şi comitetul parohial le-aînmânat câte o farfurie gravată cupoarta şi chipul părintelui paroh

Marcoci, întrebând: Ce dorinţă maiau bistrenii? Atunci s-a ridicat dinstrana lui Vasile Paşcan, Epitrop I, s-

a apropiat de scaunul arhieresc şi s-a adresat cu voce tare P.S.Episcopului Emilian:

-„Prea Sfinţite Părinte Episcop! Am dori să ne îngăduiţisă facem altă biserică în locul acesteia în care suntem, deoarecee făcută din lemn şi se putrezeşte. A distrus-o şi războiul iar noio reparăm de-o parte, iar ea se strică de altă parte şi ne temem sănu cadă pe noi şi să fim de-o minune mare.”

Farfurie gravată cu chipulpreotului Marcoci înmânată

de P.S. Emilian de Alba-Iulia.

- 13 -

Episcopul s-a gândit puţin şi a zis: -„O să primiţirăspuns!”

La scurt timp preotul paroh Marcoci a declarat înBiserică: „Avem aviz favorabil din partea Episcopiei de Alba-Iulia să construim altă biserică în loc la asta.”Părintele Marcoci împreună cu meşterul popular Cotruş Ioan aumai sculptat la Bistra Mureşului porţile de la şcoală şi de labiserică, coloana lui Brâncuşi, care ulterior s-au înlocuit,existând azi doar poarta şi clopotniţa din cimitir.

Adunarea generală a enoriaşilor a aprobat un comitet deconstrucţie având ca preşedinte pe domnul Vlasa Gheorghe.Membrii parohiei au început cu o contribuţie minimă de 15.000lei/cap de familie care echivala în jurul anului 1980 cam cu 2vaci, şi Episcopia Alba-Iulia ne-a ajutat cu 50.000 lei.

Biserica Ortodoxă din Bistra Mureşului Foto: Gh.FloreaAşa a început construirea bisericii noi din Bistra

Mureşului. Când se lucra la ridicarea construcţiei preotul parohMarcoci a murit şi a fost numit preot administrator Cadar Ionuţdin Filea. Ca să nu fim descurajaţi Preasfinţitul Episcop Emilian

- 14 -

de Alba-Iulia a mai făcut o slujba arhierească cu sobor de preoţiîn vechea biserica de lemn şi a

mai donat din partea episcopiei 25.000 lei. Văsilica Pop de peValea Bistrei, unul din cântăreţii bisericeşti din strană, a cerutatunci îngăduinţa să vorbească şi a zis:

- „ Prea Sfinţite Părinte Episcop ne dăm toată silinţa şiosteneala să ne gătăm construirea bisericii noi începute dar astade lemn nu va mai trebui şi când va fi demolată să alegem ce ebun din ea şi să mai construim una pe Valea Bistrei, pe loculunde a fost vechea mănăstire care a fost cotropită şi aprinsă cucălugării în ea, în vremea împărătesei austriece Maria Tereza, iarnouă ne va fi greu când îmbătrânim să venim pentru orugăciune în sat. Episcopul s-a bucurat şi a întrebat soborul depreoţi, crezând că vor promite ceva ajutor pentru bistreni:- „Voice spuneţi?”. Preoţii din Sobor a tăcut deşi era de faţăprotopopul Damian din Reghin. Văzând episcopul că preoţii nuspun nimic s-a supărat şi le-a zis de faţă cu tot publicul:-“Slăbănogilor” mai adăugând şi alte cuvinte la adresa soborului.

Foto: Gh. Florea

Biserica de pe Valea Bistrei

- 15 -

În perioada următoare au început demersurile şi în paralel cu

construirea bisericii din sat s-a construit şi pe Valea Bistrei,Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” care s-asfinţit în anul 1996. Lucrările de construcţie au fost conduse deFlorea Dănilă. Tot el s-a preocupat şi de ridicarea

Foto: Gh. Florea

Monumentului Eroilor din Cel de-al II-lea Război Mondial,zidit în curtea Bisericii de pe Valea Bistrei. De asemenea, aucontinuat şi lucrările din centrul satului construindu-se, subconducerea domnului Vlasa Gheorghe, biserica actuală, sfinţităîn 25 iunie 2000, cu hramul “Tuturor Sfinţilor” de cătrePreafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne şi Î.P.S. Andrei Arhiepiscopul Alba-Iuliei, care ausupranumit-o Catedrala Văii Mureşului, o efigie a localităţiiBistra Mureşului.

În prezent avem în Parohia Bistra Mureşului douăbiserici, trei clopotniţe şi numeroase troiţe.

Monumentul EroilorCelui de-al II-lea Război Mondial

- 16 -

Până în anul 1924 bistrenii au aparţinut Parohiei Deda,unde erau botezaţi şi cununaţi. La înmormântîri venea preotuldin Deda. Gălăoaia era afiliată Parohiei din Pietriş.

Dar să ne întoarcem în vremurile de după cel de-al doilearăzboi către anul 1948-1949 când oamenii, deşi aveau necazuri,erau bucuroşi când se mai întorcea câte unul acasă din război,deşi erau invalizi totuşi îşi mai întăreau speranţele. Tineri,bătrâni, invalizi, orfani, văduve de război au ieşit cu toţii lamuncă reparând drumurile şi rănile războiului având ambiţii şiiniţiative constructive. Aşa s-a construit căminul cultural dinBistra Mureşului, pe un teren litigios, în mijlocul satului şiŞcoala Generală cu cls. I-IV de pe Bistra-Vale, unde terenul afost donat de Florea Mihai. Noi am participat cu muncă şi bani.Mai târziu s-a introdus apa în comună, s-a construit o sală despectacole şi spitalul, la care am contribuit cu muncă obştească.Nu putem să uităm baza sportivă de la Bistra Mureşului, dotatăcu vestiare şi tribună nici pe sportivii din satul Bistra Mureşuluicare jucau fotbal în campionatul judeţean fiind renumiţi în totjudeţul.

Căminul cultural din Bistra Mureşului era renumit întoată ţara şi străinătate prin competiţiile culturale şi coregraficecu care participa permanent în fazele judeţene şi naţionale.

Formaţia de dansuri din Bistra Mureşului

- 17 -

Formaţiile artistice au fost conduse de cadrele didactice de laŞcoala Generală cu cls. I-VIII Bistra Mureşului, remarcându-sede-a lungul timpului: înv. Buiu Maria, Găluţiu Augustin,profesorii: Puşcaş Iosif, Torpan Ioan, Florea Silvia şi FloreaGheorghe.

Neobositul învăţător, Găluţiu Augustin, a formatAnsamblul de Dansatori ”Mioriţa”.

În viaţa mea artistică de amatori, am activat şi eu (Miluc)pe scena căminului cultural din Bistra Mureşului, bucurându-măde aplauze prelungi şi repetate şi de aprecieri care au favorizatechipa de tineret a căminului cultural, fiind promovată din fază-n fază la diferitele festivaluri culturale de prestigiu, începând dela cel de-al patrulea Festival Naţional Bienal ”I. L. Caragiale”de la Bucureşti din 1965, unde ne-am prezentat cu piesa deteatru ”Piatra din Casă” de Vasile Alecsandri, regizată deînvăţătoarea Buiu Maria. Au urmat apoi numărate competiţii şifestivaluri culturale în ţară. Am participat şi alături de grupulvocal de bărbaţi la Festivalurile de Datini şi ObiceiuriStrămoşeşti. Diplomele şi trofeele obţinute de echipa de tineret acăminului cultural se păstrează la domnul învăţător GăluţiuAugustin din Gălăoaia, care a trudit alături de noi.

Am activat şi în corul bisericesc pe patru voci din BistraMureşului, înfiinţat de preotul paroh, Crăciun Ioan şi dirijat deaceeaşi învăţătoare, deoarece la preoţi nu le era voie să dirijeze oformaţie culturală. Corul o avea ca solistă pe Matei Cătălina.

Îmi vine în minte un dialog hazliu între tânărul părinteCrăciun şi Răştocu, un sătean de-al nostru mai în vârstă:

„-De nici un preot nu m-am temut până acuma, dar dedumneata mă tem”, a zis Răştocu. Dar preotul paroh neştiindu-se vinovat cu nimic, a întrebat pe bătrânul în vârstă de aproape osută de ani:

„-De ce?-Pentru că din câţi preoţi am avut nici unul nu m-a dus

la groapă, dar dumneata ai să mă duci.” Şi l-a dus.

- 18 -

Corul din Bistra Mureşului nu se putea ridica la valoareacelui din Deda, condus de prof. Ionescu, cor în care s-auevidenţiat ca solişti Buculeu Rafila şi Pop Dănilă. Conducereacorului din Bistra Mureşului a fost preluată apoi de MureşanIoan, cântăreţ bisericesc. Am realizat cu corul mai multedeplasări în parohiile vecine sau mai îndepărtate, (Cămăraş,Tîrgu Mureş,Topliţa, Durău, Bilbor şi altele), cu ocaziasfinţirilor sau adunărilor creştineşti.

Mai târziu corului i s-a dat denumirea „Harisma” şi subconducerea d-nei preotese, prof. Silvia Andone, a făcut maimulte deplasări în parohiile din împrejurimi, la colindat înajunul Crăciunului. În fiecare an, în a treia zi de Crăciun, înparohia noastră se organizează Festivalul de colinde „Astăzi s-anăscut Hristos”, festival la care participă an de an coruriprestigioase din ţară şi de peste hotare. Nu demult, în cadrul uneiadunări creştineşti, am avut ca oaspete Corul „Dyapason” dinFranţa, cu care am susţinut împreună un concert religios.

Aşa au trudit oamenii din timpurile grele de după război,îmbrăcaţi în zdrenţe, încălţaţi cu opinci rupte şi de multe ori

Corul Harisma în prim planşi Diapason în planul al doilea

Corul Harisma, în prim plan şi Dyapason, în planul al doilea

- 19 -

flămânzi; lucrau cu unelt e primitive ca: ferăstrău, târnăcop,lopată, sapă şi cofă de lemn în care aduceau apa de la izvor iarastăzi sunt maşini moderne: fierăstraie mecanice, excavatoare,buldozere; în loc de car cu boi, tractoare şi în loc de opinci sauzdrenţe, port popular lucrat cu mâna, cu care ne mândreamatunci când ne deplasam pe jos unde aveam de rezolvatprobleme. Acum avem costum cu cravată şi pantofi, iar în loc demersul pe jos avem maşini particulare, în loc de casa făcută culut pe jos avem covoare, gresie şi încălzire centrală. De aceea numai mergem la căminul cultural că avem televizor, sportiviinoştri nu mai fac sport că ne uitam pe micul ecran la cei deperformanţă.

Spre deosebirea timpurilor când ne mândream odată şi nedescria Vasile Alecsandri: “ Purtând opinci, iţari, suman /Şicuşma pe-o ureche “ acum ne mândrim altfel pe când ceisănătoşi şi buni pleacă în alte ţări, iar cei necăjiţi rămânem înpatrie şi cântam: „Noi suntem români/ Noi suntem români/ Noisuntem aici pe veci stăpâni”.

Oamenii care au trăit în Bistra Mureşului în jurul anului1950, dintre care mai sunt şi astăzi câţiva, au pus mâna şicontribuţia de-au ridicat în satul nostru, Bistra Mureşului, uncămin cultural pentru nevoile sătenilor, în care se făcea muncăculturală, manifestări şcolare, hore ţărăneşti, baluri, programeartistice cu tineretul, adunări cu Primăria din Deda, festivaluriintercomunale, dansuri coregrafice tematice ca: „Ţapinarii”,„Turca”, „Nunta”, şi alte obiceiuri de-a lungul timpului precumşi teatru, votări, şezători, cerc de sculptură, diferite schimburi deexperienţă cu alte cămine culturale, programe prezentate cuartişti de renume: profesorul Pavel Tornea, maestrul DumitruFărcaş, instrumentişti, artistul Florin Piersic cu trupa lui şi mulţialţii care s-au perindat prin satul nostru de-a lungul timpului. S-au prezentat programe pe scena căminului cultural până înainteaanului 2004, când primarul de atunci a pus căminul cultural ladispoziţia unei echipe de 70 –80 de muncitori pentru cazarea lor.Aceştia s-au încăierat cu sătenii agresând pe câţiva cu răngi şitârnăcoape încât a fost nevoie de spitalizarea lor şi dacă nu

- 20 -

fugeau poate era şi moarte. Dintre cei agresaţi amintim peDemian Dorel, Demian Tudor, Făgăraş Neluţu şi alţii.Autorităţile locale din Deda au luat măsuri şi au îndepărtat peagresori din Bistra Mureşului iar Primăria Deda şi primarul deatunci au pus oameni plătiţi de primărie şi au demolat căminulcultural din sat. A fost demolată şi baza sportivă iar punctulmecanizat de industrializare a lemnului, unde lucrau 70-80 demuncitori în două schimburi, a fost desfiinţat după privatizareiar bistrenii au rămas ca nişte oameni care au pierdut totul, fiindnevoiţi să-şi caute de lucru în alte zone ale ţării sau înafaragraniţelor. Neavând cămin cultural, bistrenii nu mai au unde seîntâlni cu găloienii şi cei de pe Valea Bistrei pentru manifestăriartistice, culturale şi şcolare, care se ţineau cu diverse ocazii. Laconstruirea şcolii , bisericii şi a căminului cultural au participatşi săteni din Gălăoaia. De aceea cu Gălăoaia suntem împreună laactivităţile bisericeşti, şcolare şi culturale doar administrativ eiaparţin la comuna vecină, Răstoliţa.

Să ne întoarcem iarăşi la vreamea copilăriei.

Cetatea de pe Valea Bistrei Foto: Gh. FloreaDupă război, fiind copil, am fost dus de către cumnatul meu,

Suciu Văsâluc, cu el la stână la Dănil’a Vârvarii, după Cetate,

- 21 -

pentru a fi sub o supraveghere mai izolată. În sat mulţi copii sejucau cu muniţie de război gasită ici colo, care deseori explodalăsând infirmităţi sau chiar decese. Acolo la stână, am găsit unbătrân, numit Picu, care făcea caşul şi celelalte treburi în stână.El avea multă grijă de mine: să nu-mi fie frig, să nu-mi fiefoame, să nu fiu plouat. Îmi spunea foarte multe poveşti şiîntâmplări fantastice şi ca să-l cred îmi zicea:-Vezi tu mă băietecetatea aia? Acolo, în fântâna aia din vârful cetăţii, erau treiraţe de aur şi cine era vrednic le putea vedea cum se scăldau şiapoi cum coborau pe rât până la Mănăstirea din Luncă, acolounde se vede acum clopotniţa şi unde era o Mănăstire decălugări. Împărăteasa Maria Tereza a auzit de raţele de aur şia trimis soldaţi să le găsească şi să le aducă la ea pentru a seputea mândri în lume cu ele. Soldaţii nu au reuşit să le prindă şide necaz, au dat foc Mănăstirii, care a ars împreună cucălugării din ea. Dumnezeu s-a supărat şi a secat fântâna dinvârful cetăţii. Raţele s-au ascuns şi la oameni nu le-a mai fostdat să le vadă decât celor vrednici faţă de Dumnezeu. Şi-mi maispunea bătrânul Picu:

-De aia tu trebuie să fi cuminte şi ascultător cât eşti mic, iarcând creşti mare să nu aprinzi sau să faci alte lucruri rele. Î-mimai spunea bătrânul şi alte poveşti, care mă lăsau impresionat.Tot el m-a învăţat să cânt din fluier, că aşa stă bine la ciobănie.Încurajat de bătrân am îndrăgit mult oile şi celelalte animale dela stână, purtându-mă mândru şi demn că mă voi face şi eucioban.

Citind în Monografia Părintelui protopop Beldeanu, anul1764 ne spune ce s-a întâmplat în Bistra Mureşului, iar Cetatea,„venită din străfunduri antice necunoscute", ne e martoră căbistrenii au parcurs multe epoci istorice şi orânduiri sociale. Egreu de ştiut vechimea satului meu.

Îmi amintesc de asemenea de una din şezătorile care s-adesfăşurat la noi în casă. Era într-o iarnă în Postul Crăciunuluicam prin anul 1947 şi într-o după amiază, de cum s-a înserat auînceput să vină la noi femeile şi fetele cu diferite lucruri demână. Unele veneau însoţite de soţi, care povesteau cu tata la

- 22 -

sobă; fetele erau însoţite de mame, bunici sau surorile lor maimari. Se strângeau mai multe pentru că nu era bec electric şiiluminatul se făcea de la o lampă de gaz şi era criză de petrol. Pelângă lucru mai cântau sau colindau şi era foarte frumos până seauzeau bătăi la uşă. Şi când deschideai uşa intrau flăcăiizgomotoşi şi le ridicau la femei caierele de cânepă în sus urând:”să crească cânepa mare”, iar ele ridicau şi furca odată cucânepa ca să nu le scoată caierul de cânepă peste furcă, iar altelecare torceau caiere de lână le trăgeau lâna în jos urându-le „sacrească lâna mare pe oaie până la pământ”. Prin îndrăznealalor, la fiecare femeie îi făcea ceva neplăcut, o trăgea de colţulnăfrămii, îi dădea cu piciorul peste fus, să-l scape din mână; câtdespre fete atât de mult le deranjau să nu poată lucra pânăaproape începeau să plângă reclamându-i mamelor că nu le lasăsă lucreze. Atunci intervenea una care era mai îndrăzneaţă şi serăstea la ei dându-le cu mâna peste spate peste cojoc şi zicând:„da lăsă copila în pace măi obraznicule, nu vezi că trebuie sălucre?” iar aceştia, prin cojoc, nu simţeau nimic şi râdeau. Apoiflăcăii ziceau la care torcea cânepa: „vă lăsăm în pace să lucraţidar ne daţi un pic de cânepă că vrem să facem bârdăuţă”. Dupăce le dădeau cânepă ei erau nemulţumiţi că nu-i destulă şi că lemai trebuie un pic, iar când considerau că e destulă cânepa opuneau pe un scaun sau taburet să facă bârdăuţa. Ei se strângeautoţi în jurul scaunului şi începeau bârdăuţa, iar femeile curioaselăsau lucrul şi urmăreau tot ce fac feciorii. Feciorii puneau unsmoc mai mare de cânepă pe mijlocul scaunului şi ziceau că ăla-i satul, apoi luau şuviţele de cânepă pe care le întindeau în toatepărţile până când bârdăuţa arata ca un soare iar şuviţele decânepa ca razele soarelui. La fiecare şuviţă era numita o fata sauun fecior. Apoi sorocul venea când se dădea foc la bârdăuţăîncepând cu cânepa din mijloc care se numea sat apoi foculmergea pe fiecare şuviţă care avea un nume de fată sau băiat şise credea că se mărită prima sau se însoară primul cea sau celcăruia şuviţa îi ardea mai repede. Feciorii mai ziceau că nu-ibine să se aprindă bârdăuţa de la chibrit, aşa că au cerut opuzderie (tulpină) lungă de cânepă, ca să ia foc de la lampă, dar

- 23 -

în loc să ia foc ei stingeau lampa şi rămânând pe întunericfeciorii mai îndrăzneţi pupau fetele, iar pe nevestele tinere lemuşcau de faţă încât până se aprindea din nou lampa, eraunumai piscuieli (ţipete) de femei şi bârdăuţă răsturnată pe jos şicălcată în picioare prin întuneric iar femeile mai bătrâne ziceau„De când îi lumea tineri aşa de obraznici ca voi nu s-au maivăzut!” şi toată casa era într-un balamuc iar bărbaţii şi bătrâniirâdeau în hohote ca la circ. S-a aprins din nou lampa au refăcutşi bârdăuţa, dar de data asta a fost paznic la lampă şi au luatfocul de la sobă. La aprinderea bârdăuţei cum unele şuviţele decânepă erau călcate în picioare nu ardeau, focul s-a întins maiîncet şi a fost o alta galerie că era sorocul ca şuviţa celui maibogat băiat să se aprindă cu şuviţa celei mai sărace fete şi a celeimai frumoase cu cel mai urât făcând din acest fenomen o galeriezgomotoasa în casă. Acesta nepotrivire făcea să fie în casă ogălăgie şi-o galerie mai mare ca la fotbal şi gândeai că se ridicacasa în slavă, iar babele superstiţioase erau îngrijorate „că oarechiar aşa va fi cum a arătat bârdăuţa?”.

Şi numai ce am auzit cântând cocoşii de dimineaţă iar unglas de femeie s-a auzit zicând ca speriată „Vai de mine că seface ziuă şi nu am lucrat aproape nimic!”. O nevasta tânărămuşcată de obraz a zis uitându-se în oglindă „Uite ce mi-a făcutîn obraz. Acum ce zice bărbatul când mă vede? ”, iar un flăcău arăspuns râzând: „Nu se va bate cu mine că nu l-am muşcat peel!”După câteva replici, concluzii şi învinuiri deşarte s-aterminat şezătoarea dar nu a fost nimeni supărat iar femeile auprogramat altă şezătoare pe care flăcăii sigur au s-o afle.Şezătorile se făceau luni, miercuri şi joi, iar vinerea şi marţeanu se adunau că lucrau fiecare pe la casele lor câte ceva.

A doua zi era dusă vestea prin sat cum a decurs şezătoarea.Babele şi femeile ispititoare mergeau de la una la alta, spunândcelor care nu au fost la şezătoare cum au făcut bârdăuţa, pe cineau numit în şuviţe şi cum le-a ieşit sorocul ca cei mai frumoşi şiprosperi să se căsătorească cu cele mai urâte şi defavorizate,cum au stins lampa şi cum umblau feciorii pe întuneric după fetesă le pupe şi pe neveste să le muşte de obraz. Acestea răcneau ca

- 24 -

din gură de balaur; prin casă toate erau rasturnate, iar cândbărbaţii, care dohăneau la sobă, aprindeau lampa îţi lăsaimpresia că în casa aia au fost draci. Apoi mai dădeau babelefaimă rea la feciori şi compătimeau fetele că va fi vai de capullor dacă se vor căsători cu obraznici de ăştia... Cu toată faimarea ce le-o dădeau babele la feciori, nu se putea stăvili relaţiiledintre ei, deoarece şi la fete le plăcea să fie „zgândărite” ca săaibă motiv de mânie şi apoi de împăcare cu anumite condiţiiimpuse de ele şi acceptate de feciori.

Feciorii jucau fetele şi le cumpărau: dulciuri, oglindă cudouă feţe, pieptene semiîndoit, pe care-l purtau în păr, broşe saualte sclipituri de pus pe hainele cu care se îmbrăcau, mărgele pepiept şi alte obiecte cu care se mîndreau. Fetele le făceau lafeciori, din bumbac, mătase, fluturi şi mărgele colorate, cănacifrumoşi pe care îi prindeau în pana de la colop sau cuşmă, dupăsezon. Un fecior avea cănaci de la mai multe fete iar ele daruride la mai mulţi feciori. Astfel se isca invidie şi de la o fatăfeciorii deveneau scandaloşi şi se băteau, iar fetele seduşmăneau.

Pe atunci eram şcolar în oarecare clasă, de la a treia până la acincea şi era venit din refugiu directorul şcolar Timaru Ion de laşcoala din Bistra Mureşului şi învăţa şapte clase deodată. Erasingur la aproximativ 60 şcolari şi făceam şi programe artisticeunde veneau toţi părinţii copiilor iar în program fiecare elevavea câte un rol. Pe lângă poeziile recitate aveam teatru şcolar,cor, cântece şi doine executate de solişti şcolari. Eu eramselecţionat în cor şi îmi amintesc de un cântec patriotic care îlcântam pe 2 voci:

La muncă azi ţara ne cheamăLa muncă cu toţi pornim,Pe glia acum dezrobită,Cu toţi uniţi să muncim.

S-aşternem pe rănile ţăriiCultura de grâu şi-n uziniSa crească sub stropi de sudoare

- 25 -

Trecutul strivit de ruini

Din brazde va creşte speranţaDin sate vor creste cetăţiIeşi-va din muncă luminăŞi mugurul sfintei dreptăţi.

Publicul şi părinţii copiilor din Bistra şi Gălăoaia ascultau culacrimi şi alte cântece şi doine adaptate la necazurile de atunci,pricinuite de război mai cu seamă. Apoi cu directorul TimaruIoan învăţam lucruri gospodăreşti precum stupăritul, culturalegumelor, altoirile, curăţenia, gimnastica, politeţea şi zicea că:„Daca, din mândrie, nu răspunzi la cel care te salută, eşti unmare prost.”

- 26 -

POLOJENIE

Eram copil în casa părintească, din satul Bistra Mureşului,cu surorile mele nemăritate, cam prin toamna anului 1947, şi-miamintesc de acea seară petrecută cu obiceiuri cum era odinioară.Aşa într-o seară au venit la noi fraţii mamei: Iosif, Ion, Mihai şiai tatii: Ionaş şi Nastasia cu soţul ei Ionaş, care mie îmi suntunchi şi pe lângă ei au venit nişte vecini, precum şi nişte tineri,care au venit şi ei de dragul surorilor mele Alexandrina şiParaschiva care erau fete mari.

Familia noastră şi a unchiului Ionaş:- În rândul din faţă suntem noi copiii: Miluc şi vecinul

Toderica cu care am copilărit- În rândul din mijloc : sora Paraschiva, mama, tata, sora

Maria cu fetiţa Emilia în braţe- În rândul din spate sunt: mătuşa Paraschiva soţia luiIonaş, sora Rafila, sora Alexandrina, unchiul Ionaş, Anasoţia fratelui Iosif

- 27 -

Iar din această poză lipsesc fraţii mei Iosif si Ion, caresunt refugiaţi în România

Tata cu unchii mei, mătuşa şi vecinii s-au adunat mai lângăsobă să povestească iar tinerii cu surorile mele ş-au găsit locîmprejurul mesei aşezaţi pe paturile din stânga şi dreapta meseişi pe canapeaua din fruntea casei. Tinerii se jucau la masa jocuridistractive şi izbucneau de multe ori în gălăgie mare iar bătrâniide la sobă vorbeau tot mai tare unul cu altul să se audă. VecinulIosîpu’ Cosmi care nu auzea prea bine intervenea când eraaproape spusă povestea şi întreba: -„Ha?” iar soţia lui Gafina îlatenţiona: -„Mă, da surd mai eşti! Că după ce gată omu opoveste ţâe trebe să ţi-o spuie iară!” Tetea Iosif îşi vedeagreşala iar ca să scape de gura Gafinii afirma din cap că a înţelesşi asculta mai departe. Tinerii de la masă erau foarte gălăgioşi cujocurile lor distractive iar mama intervenea din când în cândspunându-le: -„Mai încet că nu ne auzim unul pe altul degălăgia pe care o faceţi voi”, dar peste un minut iar era gălăgiemare; bătrânii cei de la sobă vorbeau tot mai tare să se audă unulpe altul. La masă tinerii cu surorile mele au început alte jocuri şimai gălăgioase şi cum erau două paturi alături de masă şi înfrunte o canapea, tinerii au început să se războiască la masăaruncând obiecte ca: haine, perne sau alte lucruri moi peste masăla cei din patul celalalt. Deasupra mesei era atârnată la grindălampa de gaz O dată un obiect a nimerit lampa, sticla s-a spartşi cu toţii am rămas pe întuneric. Mama a luat poziţieatenţionând pe surorile mele că le dau prea mult nas obraznicilorşi le-a mai zis ca la nişte copii neascultători: „Obraznicilor! „ şi-a continuat mama prin întuneric „că vă scot afară! … Să faceţivoi una ca asta într-o casă plină cu bătrâni!”. Gliga Alexandru,un flăcău care îi zicea mamei, „Mamă Rafilă!” a intervenit înajutorul ei ocărând şi el pe tineri şi încredinţând pe mama: „Laspe mine mamă Rafilă că-i ogoi eu” şi s-a făcut un pic de linişteşi tata a început o polojenie (banc) şi a zis cu glas domol şivorba rară:

După ce m-am însurat, am zis către nevastă:-Acum suntem căsătoriţi; ar fi bine să facem un băiat.

- 28 -

Deodată s-a făcut o linişte şi cei din casă au devenit curioşi lace mai zice tata.

Şi nevasta a răspuns:-Şi eu m-am gândit Iosîpe.Şi nu am mai stat pe gânduri şi la un an aveam un băiat

frumos în familie. Apoi după ce l-o născut şi am văzut ca-i aşade frumos şi ne era aşa de drag la amândoi ne-am sfătuit şi amzis:

-Numai unul, nu-i destul, hai să mai probăm o dată, dade îifacem şi un frate?

Atunci s-au iscat nişte râsete în casă iar un glas curios aizbucnit:

-Şîîî ?-Si când să ne reuşească, a venit războiul. Aveam un băiat frumos de un an şi eram fericiţi. Dar

fericirea nu ne-a ţinut mult că a pornit primul război mondial în1914 şi m-a luat de lângă nevastă ca să mă ducă pe front. Eupe front şi nevasta cu copil mic acasă, ne duceam dorul şidoream să ajute Dumnezeu să ne mai vedem o dată.

A dat Dumnezeu şi au trecut patru ani de zile grele de front,în Rusia, unde am fost şi prizonier, iar apoi voluntar laregimentul Avram Iancu. Când am venit acasă m-am bucuratcă i-am găsit sănătoşi după cei patru ani care au trecut foartegreu.

S-a făcut o tăcere tristă în casă şi s-a auzit un oftat care zice :-A fost destul de greu.

Iar tata a continuat încet şi rar:Apoi am zis către nevastă:-Ştii că noi trebuia să facem un băiat şi a venit războiul?-Păi dacă nu l-am făcut!?…-Păi sa-l facem acum!-Cum vrei tu, Iosâpe.In casă s-au iscat râsete, iar glasul curios nu a uitat să

intervină:-Şîîî ?Şîîî, dacă Rafila a zis aşa, am făcut şi pe al doilea băiat.

- 29 -

Aveam doi băieţi frumoşi şi eram fericiţi. Am văzut că toatesunt bine dar ne lipseşte ceva şi am zis către nevasta:

-Rafila! Nu ar fi bine să avem şi o copilă?-Iosâpe, Aşa m-am gândit şi eu.Aşa a zis tata că i-a răspuns mama, iar el a continuat:Iar când nu am avut aşa mult de lucru, iată că Rafila-i

mândră de tot că avem o copilă. Atunci m-am bucurat şi am zis:„Las’ că-i bine şi am prins curaj” .Dar mutra tatii, era serioasăşi vorbea incetişor.Iar s-au iscat râsete în casă şi glasul curios intervine din nou:

-Şîîî ? s-a înteresat în grabă glasul curios.Stai numai să vezi, că ne era dragă de tot copila care o

aveam şi am zis către Rafila:-Tot copilă facem, dacă a da-o Dumnezeu, a zis tata ca şicând nu ar fi o grabă.-Bine Iosîpe.Zicea tata că a răspuns mama.Iar privirile din casă s-au îndreptat către mama care avea un

zâmbet glumeţ nevinovat, care lasă să se înţeleagă mai binegluma tatii. Toţi din casă, se mirau că, spre deosebire de alţiicare nu-şi doreau copii tata şi mama îi făceau la învoială, copilesau băieţi si îşi doreau cât mai mulţi. Nu le păsa. Această voinţălăsa în casă o linişte curioasă încât numai glasul tatii se auzeacare cu cât vorbea mai încet cu atâta era liniştea mai profundă.

-Nu ne lăsăm mai jos ca alţii Rafilă. Tu nu vezi că alţii aumai mulţi copii ca noi?A zis tata, gesticulând şi sculându-se de pe scaun ca mânios:-Hai, ce-o da Dumnezeu!-Şîîî ? intervine glasul curios din casă.Şi Rafila, de frica ca de voie buna, a mai făcut o copilă.

Vedeam că toate sunt bune şi frumoase numai că Rafila era camsupărată şi într-o zi am întrebat-o:

-Eşti supărată Rafilă?-Da, zice tata că i-a răspuns mama şi tot mama a continuat:-Uite tu Iosîpe la copiii noştri şi socoatei:

IOSIF, - avem şi-ţi poartă numele

- 30 -

IOAN, – poarta numele tatălui tăuMARIA, – poarta numele mamei taleALEXANDRINA şi PARASCHIVA, – să le ţieDumnezeu! Dar nu avem o RAFILĂ care săpoarte numele meu. Şi este o nedreptate.

Iar tata zice că i-a răspuns:-Nu fi supărată Rafilă că prima copilă pe care o facem îipunem numele de Rafilă, a zis tata dând de înţeles că atâţiacopii face pană vine o copilă ca să-i puie numele Rafilă.Casa s-a umplut de râsete iar dintre toţi s-a auzit:-Şîîî ? Mama a intervenit şi a zis:-Măi Iosîpe nu mă face de minune că eu nu te-am chematniciodată să facem copii dar tu de când te-ai însurat ai făcutunul după altul.Şi? A continuat tata:Nu am lăsat pe Rafila prea mult supărată că a mai venit o

copilă şi la asta i-am pus numele RAFILĂ.Dar ce s-a mai întâmplat în 1 februarie 1936:

In sâmbăta aceea se însura Zaharie Tornea şi a trimis prin satchemători şi chemătoare să cheme la oaspăţ. Copilele noastre s-au sculat de dimineaţă şi au făcut o curăţenie mare. Au pus pemasă şi perne, feţe albe, au adus lemne la sobă, au făcutfoc bun şi stăteam la soba că afară era un frig cam geros, şi elene întrebau când una cândalta:

-Aşa-i mamă că…?-Aşa-i tată că… ?Câte una fugea din timp în timp să vadă pe drum dacă vin

chemătorii şi chemătoarele, că Maria era cea mai mărişoară şiavea speranţa că va numi-o vreo mireasă chemătoare şi săînveţe poezia.

Şi poezia de chemătoare era cam aşa:De mult în casă am intratŞi solia nu ne-am datŞapte zile fără şase

- 31 -

De când am placat de-acasăDe la tânăra mireasăCu struţ verde înfloritDe mireasă răsăditŞi cu fir de busuiocDe la mire din colopLe-a purtat cât a fetitŞ-astăzi nouă ni le-a datSă umblăm cu el prin satSă umblăm din casă-n casăS-ajungem la dumneavoastrăSă venim să vă chemămŞi să nu vă-nconjurămCă ei mâine se cununăDin plăceri şi voie bunăDin plăceri şi bucurieVor merge la cununieCu oameni de omenieCa şi dumneavoastră întâieS-au rugat prin gura noastrăSa veniţi şi dumneavoastrăLa a lor nuntă frumoasăLa ospăţ la veselieŞi mâine la cununieFaceţi bine şi veniţiCă frumos veţi fi primiţiCu mâncări şi băuturăŞi cu multă voie bunăCu vin roşu pâine albăSă le fie lumea dragăŞi să ziceţi după mineSa trăiască-n fericireŞi să ziceţi după noiSa trăiască amândoiLa mulţi ani, zile frumoaseSa trăiţi şi dumneavoastră!

- 32 -

Cea care nu spune poezie face o invitaţie verbală şi spuneprogramul nunţii: cine îi naşul, cine sunt muzicanţii, apoi undesunt tineri, care nu erau acasă, lăsau chemătoarele vorbăspecială: „Să vină şi fiul sau fiica dumneavoastră! Şi-l spuneaucu numele, celor din casă.

Chemătorii şi chemătoarele erau aleşi din elita tineretului şidin verişorii mirilor. Ei purtau cele mai frumoase haine deparadă populară şi erau dotaţi cu câte o botă împodobită cupanglici multicolore înflorate, cu struţ verde şi câte un colacornamentat. Chemătoarele mai erau împodobite cu o coroniţăalbă pe cap, iar în cosiţele împletite în trei şi lăsate pe spate,purtau o fundă roşie înodată cu două maşle mari. Chemătoriipurtau colop (pălărie), în care aveau o pană lată pe care erauprinse şase sau nouă bani de argint cu cap de împărat (coroane),şi împodobită cu mărgele multicolore şi struţ, iar la picioarepurtau zurgălăi.

Ei erau cei mai onoraţi la nuntă după miri şi naşi făcândparte din suita nunţii. Erau podoaba vie a nunţii şi stimaţi deîntreg satul la fiecare casă.

Dar să revenim la Polojenie. Spune tata mai departe:Cum stăteam în casă şi răspundeam copilelor noastre

întrebărilor ce ni le puneau a zis Rafila către mine:-Du-te Iosîpe după moaşă.La această poruncă nu am aşteptat să zică a doua oară că

am lăsat totul şi căldura din casă şi atmosfera plăcută înaşteptarea chemătorilor, am luat repede o haina pe mine şi amplecat prin frig, pe drum până la Paraschiva lui Şofron, zisăCucuţoaie, care era moaşă. Până acolo era de mers un timpcam de două ore şi jumătate. Dar eu în mai bine de o oră şijumătate am fost prezent cu Cucuţoaie. Când am intrat în casăRafila a zis

-Copii voi mergeţi la Marea-Buţului .La această poruncă a Rafilii copiii au început să şovăiezicând:

- 33 -

-Noaa… Noaa…vociferau copiii, în speranţa că vor rămâneîn casă în aşteptarea chemătorilor.Dar Rafila nu a mai îngăduit nimic zicând autoritar:-Nu aţi auzit să ieşiţi !?Şi având la îndemâna o lespede în care făcea de mâncare a

început s-o vânture. iar Marea, copiliţa cea mare, care a rămasmai la urmă crezându-se mai de încredere şi crezând că e oglumă a fost atinsă cu fundul lespezii peste spate de faţă cuCucuţoaie. Nu a fost atât de mare durerea cât necazul că i-a unscămaşa de funinginea de pe fundul lespezii. Şi eu am mers dupăele până au intrat la Marea-Buţului. Am încuiat poarta la drumşi am venit înapoi în casă. Rafila era în pat şi Cucuţoaie îipunea întrebări. Apoi au pregătit ele ceva acolo că ziceaCucuţoaie:

-Bine… Bine …Şi după o scurtă pauză a mai zis Cucuţoaie:-No. Amu!-Şîîî ? A exclamat din nou glasul curios din casă.Şîîî. Numai ce văd pe Cucuţoaie, zice tata, că ridică din pat

de la Rafila, un băiat scâncind, şi-mi zice:-Ni mă Iosîpe ce dărab de fecior ai!Iar tata bucuros.-Bine că l-a dat Dumnezeu, că la ospăţul lui am să joc.-Stai nu te bucura numai atâta, că mai nasc unul. Zicea tatacă i-a răspuns mama din pat.Iar tata s-a apropiat de pat şi zice că a implorat-o pe mama:-Nu mai face Rafilă şi pe altul că sunt destui cei şapte care îiavem.Şi atunci mama s-a răzgândit, zicea tata, mi-a făcut şi de

data asta voia, că nu a mai făcut alt copil...

Am rămas şapte fraţi şi legat de numărul şapte să vă expuncâteva coincidenţe legate de acest număr în familia noastră:

Tata şi socrul meu au fost mai mari decât soţiile lor cu 7 ani.Şi eu, Miluc, am fost tot cu 7 ani mai mare decât soţia mea. Înviaţa conjugală am avut trei copii, născuţi la interval de 7 ani

- 34 -

fiecare.Numărul fraţilor şi surorilor mele sunt tot 7. Şapte ani ediferenţa de vârstă dintre mine şi sora născută înaintea mea. Curegret, dar mai găsim un 7 şi în ziua decesului soţiei mele,Viorica (17 sept.)...

In casă s-au auzit murmure iar unchiul meu Suciu Ionaş careera cantor la biserica s-a ridicat de pe scaun şi a zis:

-Este aproape la ora 1 noaptea şi eu, astăzi trebuie să măduc de dimineaţă la slujbă că dacă mai stau, mâine o săcasc de somn în strană.Iar tata, cu polojenia lui, a ţinut liniştea în casă fără să strige

sau să avertizeze pe cineva.Iar eu, copil fiind, am stat în pat, tăcut, ascultând cu

curiozitate polojenia tatii.Eu MIHAIL am crescut în familie iubit de toţi iar după ce s-

au măritat surorile mele, Alexandrina şi Paraschiva şi au plecatcu soţii lor am rămas în familie cu părinţii şi sora mea Rafiluca.Într-o dimineaţa cam prin ‘47 am plecat în grădină la prăşit; nuprăşeam dar adunam buruieni într-un coş să le dau la porci, iarcam pe la ora nouă am auzit:

-RA-FI-LU-CĂ…!Era mama la coltul şurii şi ne-a chemat la masă. După ce am

mâncat şi eram pregătiţi să mergem la prăşit vedem că sedeschide uşa la curte şi intră din drum Victor Harapu, un ţigancumsecade din satul vecin Filea. El avea un toc de vioară înmână, ne-a salutat respectuos apoi s-a apropiat de tata a scosvioara din toc şi i-a zis tatii cu rugăminte:

-Ni mă Iosîpe, tocul ăsta de ceteră se strică şi eu mai mergîncolo şi încoace cu cetera să fac la copii câte ceva de-alegurii. Aici trebuie întărit, aici e crăpat, aici se rupe, şi cândmă duc undeva nu am unde-mi pune cetera. Tu te pricepi şidacă poţi fă-l că ţi-am adus un ileu de bătut coasa.Şi nu mai spun câte laude i-a făcut ileului pe care tata nu le-a

luat în seamă şi nu a zis nimic, a luat ileul în buzunar şi tocul dela vioară în mână şi a intrat în atelier. Iar mama cu noi şi Victoram rămas în curte. Mama s-a aşezat pe treptele de la intrarea în

- 35 -

casă, oferind lui Victor loc să stea lângă ea, dar acesta a răma înpicioare şi a început vorba:

-Sunt ai voştri copiii?-Ai noştri, Victore !-Pe ăştia îi mai avem că ceilalţi ne-au părăsit şi încă îl mai

aşteptăm pe Ion care n-a venit din război. E prizonier în Rusia.Vine pe la mine şi Rafila lui Mneila lui Indrii, întotdeauna cândvine duminica la biserică şi plângem amândouă pentru că nici einu i s-a mai întors fiul Toderica din război.

-Au venit din Filea doi, a zis Victor.-Ştiu că am fost la ei dar nu ştiu nimic de Ion a nost’. Mă

duc şi la gară când vin trenuri, dar cei care trec cu trenul nu ştiusă-mi spună nimic despre Ion.

Şi mama a început să plângă şi a continuat:-Acum trebuie să mă duc până la Dumbravă şi la Morăreni

că au venit şi de acolo câte unul.-Du-te şi la cătători, a îndemnat-o Victor pe mama.Iar mama plângând a zis:-Am fost şi la cătători, chiar şi la Topliţa, la mănăstire, unde

deschide un călugăr bătrân Pravila. A scris Iosîp şi la CruceaRoşie şi unde am ştiut noi adrese dar nu am mai aflat nimic.

-Îmi amintesc de Ion că mă angaja la zis (cântat) cândfăceau joc bistrenii. Şi ce ţi-a spus călugărul din Pravilă ? aîntrebat Victor curios, ţinând in mână cetera şi arcul.

-Călugărul, cătătorii şi răspunsurile după scrisorile lui Iosîp,au spus că „Se va întoarce acasă dacă nu e mort”.

Şi mama a început să suspine de plâns şi îi era ud coltulnăfrămii de lacrimi. Dar a mai zis:

-Când am deschis pravila au fost slovele negre, şi atunci amvăzut că Ion nu va mai veni acasă niciodată.

Şi a mai zis mama printre suspine şi gemând-Şi atâta mi-i de dor de Ion şi mi-i se pustieşte inima când

văd cum vin toţi şi de Ion nu ştiu nimic! Săracul Ion al meu, cebăiat scump am avut.

Lacrimile îi curgeau şiroaie pe ambii obraji, picurându-i dinbarbă pe o piatră lată, unde puneam piciorul când intram în casă.

- 36 -

Eu şi sora mea Rafiluca eram trişti când am văzut pe mamanoastră atât de supărată iar Victor a ridicat pe mama de frunte şia zis mângâietor:

-Nu mai plânge Rafilă, că Dumnezeu ne va bucura pe toţi!Iar mama a răspuns:-Niciodată pe toţi! Pe mine numai când voi vedea pe Ion, Şi

a mai zis către Victor:-Nu-mi cânţi tu ceva din ceteră de dorul lui Ion!? … Te rog

Victore!.-Numai aşa? s-a arătat pretenţios lăutarul.-Iţi dau o cupă de faina, a răspuns mama.-Aşa da!Şi imediat şi-a zdrăngănit cetera a mai tras cu arcul pe strune

de probă apoi s-a apropiat de mama şi a început nişte doinejalnice la care câinele a început să urle. Eu şi Rafiluca am vrutsă potolim câinele şi nu ne-a lăsat mama zicând printre suspine:

-Lăsaţi-l să plângă şi el!Pe drum treceau oameni cu unelte în cârcă, grăbiţi să ajungă

la munca lor că era timp frumos. Vecinii pândeau de dupăporţile lor câinele în curte la noi urla iar mama mea plângea şiVictor Harapu cânta din ceteră la noi în ogradă. Oricât ar fi fostde străin, orice trecător îşi punea întrebarea: „Oare ce-i acolo?”Şi Victor Harapu parcă îi ştia inima mamei; cânta nişte doine ca:„Vai de lin, vai de pelin”, „Pe marginea Dunării” şi altele pecare le ştiau ei. Iar mama mea parcă era îndemnată şi lacrimiledin ochi ei curgeau aproape în fir, încât era udă toată piatra delacrimi.

Victor a tras de trei ori pe strune şi a zis-Amu să-ţi cânt şi o zicală!Şi a început Victor un potpuriu de cântece vesele bătând cu

piciorul ritmul de se ridica praful şi a mai tras cu arcul de trei oripe strune după care a zis:

-Bine a fost?Iar mama, ca după o muncă grea, puţin mângâiată a adăugat:-Du-te, Rafilucă, şi dă-i o cupă de făină îndesată lui Victor.

- 37 -

Tata a revenit din atelier cu tocul de vioara reparat. Victor amulţumit de toate şi luându-şi rămas bun a zis către noi solemn:

-Să vă vină feciorul acasă că viu şi cânt gratis la sosirea lui.Au mai trecut câţiva ani şi a venit anul 1956, când a fost revoltadin Ungaria. Lumea era foarte învrăjbită de evenimentele deacolo. Militarii în termen care trebuiau să se elibereze au fostreţinuţi încă trei luni. Mie mi-a sosit ordin de incorporare pe 5noiembrie 1956 şi la plecarea mea în armată mama m-aîmbrăţişat şi mi-a zis:

-Milucule dragă! (mie în familie şi în sat îmi zic Miluc), avenit vremea să mergi militar! Noi suntem mândri de tine. Tuacolo să fi ascultător că lumea e învrăjbită iar noi suntem bătrânişi încă Ion nu a venit din război. Ai grijă de ţară şi pe noi nu neuita.

Cum eram îmbrăţişat de mama, parcă simt şi acum pieptul eimoale şi mâinile tremurând iar glasul ei parcă era îngrijorătordar cuvintele pe care mi le-a spus erau încurajatoare. Tata staalături cu ochii umezi. Când m-a îmbrăţişat nu a mai putut să-mi spună cuvinte din cauza tristei emoţii, dar eu ca să nu plângam făcut un gest de nepăsare şi am zis:

-Nu vă temeţi că va trece şi asta numai să fim sănătoşiŞi din momentul acela, parcă am devenit mai responsabil.

Apoi am dat mâna şi ne-am pupat cu surorile, fratele, cuunchiaşii şi mătuşile, cu vecinii şi prietenii care mi-au duscufărul. Până la gară, toţi vecinii m-au întâmpinat urându-mi:„Militărie uşoară şi sănătate”. La gară am fost aşteptat de alţiidin leatul meu care aveau ordin de încorporare. Prietenii şi feteledin sat, pe lângă cuvintele încurajatoare, mi-au oferit ţuică şiflori.

Am ajuns la UM 04642 din Buzău şi pe un platou deadunare ne-am întâlnit toţi recruţii noi veniţi. Maiorul SanduVasile, comandantul nostru, ne-a salutat şi în cuvintele lui le-amregăsit pe cele spuse de mama acasă.

- 38 -

DA, TATA S-A ŢINUT DE CUVÂNT.

La 5 februarie 1961 s-a deschis poarta la drum şi în ogradă intrăşase indivizi cu instrumente muzicale în mână şi se adreseazătatii care trebăluia prin curte.

-Noroc bun să dea Dumnezeu, i-a zis unul şi au dat mâna.-Noroc, a răspuns tata.-Se însoară un fecior de aicea şi noi am venit la cântat la

nuntă. Oare bine am nimerit?-Bine, îi răspunde tata.-Ce mai faci? Nu ai murit? Îl întreabă unul mai îndrăzneţ.-Nu! Dar puteam să mor de mai multe ori, a răspuns tata.-Aşa-i cu războaiele şi necazurile astea. Eu sunt Pilu şi te

cunosc pe dumneata încă de pe vremea când eram ucenicul luiToader Albu din Solovăstru. Atunci jucai pe la petrecerile şijocurile care erau pe aici. Ficiorul dumitale se însoară?

-Da, a răspuns tata.-Atunci la noapte ai să joci iar, a zis Pilu în glumă.-Se poate, dacă veţi cânta bine.-De asta nu-mi va fi ruşine, numai să te ţii, a mai răspuns

Pilu lăudându-se.Muzicanţii au fost chemaţi imediat la masă şi-au găsit

locurile şi-au potrivit instrumentele şi a început nunta. Viorica,soţia mea, a fost dusă la mătuşa Siucă şi gătată cu ceapsă şihobot, ca un fel de voal de mireasă. S-au iscat însă discuţii că nuse cuvine să meargă a doua oară ca mireasă la cununie, dar s-avăzut că nu e cu părul pe spate, voalul era scurt, nu ca demireasă iar eu eram ficior şi s-a acceptat aşa.Am fost cununaţi în biserică de preotul administrator MoldovanToader din parohia Răstoliţa având ca naşi familiile: DamianMihai şi Valeria – fiica lui Maxim, ctitorul Clopotniţei dinGălăoaia şi Paşcan Ilie şi Maria, cei mai prosperi oameni dinBistra Mureşului.

. A trecut cununia şi apoi masa de cadouri cu bine, s-au jucatsârbe, de-a lungul şi de-a învârtita, jocuri foarte aglomerate.Apoi tumultul s-a rărit şi am rămas neamurile şi bătrânii care

- 39 -

spuneau întâmplări nostalgice la un păhărel. Când a început Pilusă cânte de-a lungul, văd pe tata că se apropie de mama pocninddin degete şi o invită la joc.

-Măi Iosâpe, ogoaie-te! Tu şti că eşti bolnav şi eu nu vreausă ne facem de minune şi să mori aicea jucând, a zis mama.

-Chiar dacă oi muri, tu şti că eu am făgăduit că la oaspăţullui Miluc am să joc.Deci a fost făgăduinţa de când mama m-a născut pe mine şi m-aridicat Cucuţoaie. Atunci şi-a adus aminte mama şi învârtindu-seo dată pe după deget, au început jocul de-a lungul. După ei auintrat în joc: socrul - Tavel, bunicul lui Viorica - Maxim şi toatesurorile mele cu soţii lor şi fratele Iosif cu Ana, încât s-a formatun joc de bătrâni şi neamuri care chiuiau pe întrecute.

Cum jucam mai multe neamuri, surorile mele cu femeilecare erau în joc au început să chiuie în cor satiric:

Bucură-te soacră mare,C-am adus o noră tareŞi te-a scărpina pe capC-un dărab de lemn uscat.

Şi apoi:Sărace mire frumos,Cum ţi-o picat pana jos.Pentru-o tânără copilă,Pentru-o floare din grădină.Pentru-o rujă din fereastră,Pentru-o tânără mireasă.

Pilu când a văzut pe tata şi bătrânii că au intrat în joc a făcutatenţi muzicanţii, schimbând ritmul şi a început să cânte capentru bătrâni, dirijându-şi muzicanţii. Când nu se auzeauchiuiturile, se auzea foarte bine ţambalul şi întregul taraf maitare, iar când era o chiuitură muzica rămânea ca un fundaltrecând ca solo acordeonistul, (a Măgerancii), iar când a venitrândul trompetistului Gusti, atunci ai crezut că nu mai eşti pe

- 40 -

pământ. Trompetistul Gusti puţin cam ciorcuţ (adică chior) eraieşit pe scenă puţin în faţa muzicanţilor şi gândeai că doarme,dar din trompeta în care sufla eu nu pot să descriu cu câtămăiestrie cânta jocul de-a lungul dând nuanţă chiuiturilorbătrâneşti de atunci.

A fost în rând cu ceilalţi bătrâni intrând în joc şi Maxim cusoţia lui Paraschiva. Suciu Maxim, bunicul soţiei mele, a realizatopere nemuritoare: Iconostasul de la biserica din Dumbravă jud.Mureş şi cea cu două turnuri din Topliţa, la intrarea dinspreReghin, ctitoria lui din Gălăoaia-clopotniţa cu hramul „CuvioasaParascheva” la care se ţine dedouă ori pe an slujbă de cătrepreotul paroh din BistraMureşului, unde e mormântul luişi a soţiei.

Clopotniţa cu clopot esteneîntrecută pe Valea Mureşului.El a făcut viori cu mâna lui şiştia să cânte în ele. A sculptat şialte obiecte bisericeşti în multelocuri. A avut moară şi joagăr şipe lângă toate acestea a cultivatpământ şi a crescut animale. Darsă revenim la nuntă.

Socrul meu Tavel era jucăuşneîntrecut şi chiuia:

F Foto Gh.Florea

Dragu-mi-i mie să jocCu tot neamul la un loc

Auzeam chiuitura şi glasul ison a lui tata:Dragu-mi cu cine jocCă miroase-a busuiocBusuioc şi măgheran

Clopotniţa din Gălăoaia

- 41 -

Şi n-oi mai juca şuhan.Sau:

Vai săracu neamul meuCum mă veselesc cu elNumai unul de-ar mai fiMai frumos ne-am veseli.

Şi atunci mama şi-a adus aminte de fratele meu Ion şi aînceput să plângă, iar eu şi soţia Viorica văzând cum plânge amîntrebat-o:

-De ce plângi mamă, când joci?-Da mă gândesc la Ion. Că noi suntem aici şi jucăm toţi, iar

el cine ştie ce îndură acum printre străini şi poate e şi flămând. Surorile şi Viorica au mângâiat-o pe mama şi au servit cu

câte o ţuica şi gustărică pe cei de la nuntă schimbând gânduriletriste ale mamei.

Trecând de momentul trist al mamei la jocurile precedente,Viorica soţia mea invitată şi de alţi nuntaşi la joc, au începutchiuituri descurajatoare la adresa miresei cum ar fi:

Hăi !Mireasă pe casa taCânta cucu şi mierlaCucu cântă a iubireIar mierla a despărţireDespărţire cu necazŞi cu lacrimi pe obraz.

Sau :Nu te supăra mireasăCă bota-i la grindă-n casăŞi-i cioplită-n patru dungiCât sunt spatele de lungi.

Mireasa Viorica, s-a întristat auzind aceste vorbe dinchiuituri, ruşinându-se şi văzându-se tristeţea pe chipul ei.

Pilu a început alt joc de-a lungu, iar tata foarte zâmbitor şivesel a venit unde eram noi şi a invitat pe Viorica la joc iarmama s-a opus şi i-a zis:

- 42 -

-Mai Iosîpe, ogoaie-te! Nu-ţi trebuiască atâta joc că tu gâfâica o locomotivă când faci câţiva paşi şi acum vrei să joci ca unficior!Dar tata a zis nepăsător:

-Chiar daca mor mi-am împlinit făgăduinţa.A luat pe Viorica de deget şi a început jocul chiuind cu mândrie:

Mândruliţă, mândruliţă,Alaltăieri sugeai ţâţă,Acum dai badei guriţă.Parcă ieri umblai la şcoalăS-acum eşti la badea-n poală.Nu te teme hai cu mineC-om avea grija de tineSă trăieşti în lume bine.Ş-ai să fi găzdoaie-n casăŞi să ai colac pe masă.Că-i gradina cât un raiŞi nu-i cumpăra mălai...

...şi alte chiuituri de viaţă încurajatoare pe care le chiuia tatamândru jucând cu Viorica. Iar Viorica, soţia mea, era cu hobotulşi îndeplinea frumos rolul de mireasă iar ca înfăţişare, puţinfardată, părea că-i o copilă veselă, jucând cu socrul ei şi uitândde tristeţea pricinuită de chiuituri descurajatoare.

După chiuiturile încurajatoare care le-a chiuit tata la nuntă,Viorica s-a ataşat de familia noastră şi orice rigori au fost a luatpoziţie şi le-a rezolvat cu devotament.Astfel a vegheat alături de fratele Iosif şi surorile mele lacăpătâiul părinţilor până la ultima lor suflare. Şi după ce aumurit am comandat o cruce de piatră la mormântul lor dincimitirul din Bistra Mureşului. Fratelui Ion, i-am oficiatprohodul şi i-am făcut un monument de erou la biserica dinBistra Mureşului, iar nouă, o cruce de marmură cu grilaj încimitirul nou din sat.

- 43 -

Şi fiind vorba despre soţia mea Viorica, nu aş putea negaprezenţa ei în viaţa mea, mai cu seamă că am avut-o ca soţiecredincioasă 45 de ani în care am petrecut şi bune şi rele. Cânderam mai tineri, adeseori, mergeam împreună la petreceri, nunţişi alte manifestări care se ţineau cu ocazia anumitorevenimente, după care desprindeam împreună concluzii.

Îmi amintesc că, după o noapte petrecută în societate, soţiaViorica mi-a zis:

-Îmi place de tine. Nu joci aşa de elegant, dar cum faci eştisimpatic cu anumite rezerve, dar am văzut la tine un lucru carete defaimează urât de tot şi poate îţi şi dăunează.

-Ce mă poate defăima şi să-mi dăuneze, că am râs, cântat şijucat în rând cu ceilalţi? Ce ai vrut să fac, să stau ca un sfânt?Pe cât am fost eu de triumfal, soţia Viorica mi-a dat un răspunsafectiv:

-Ai jucat cu ţigara în gură, şi noi vreo câteva am văzut.Râzând, eu am comentat că e o performanţă. M-am şi bleznit darmi-am tras pe seamă iar cu cea cu care am jucat cu ţigara-n gură,de câte ori ne întâlneam, totdeauna aveam un zâmbet întrebător,dar fără cuvinte. Într-adevăr eu fumam foarte mult, în zilemaxime atingând 40 ţiarete pe zi, iar când eram în societatefumam mai multe.

Viorica, soţia mea, nu mi.a spus niciodată să nu fumez şi dincâte putea se îngrijea să nu rămân în pană de ţigări, pentru căaltfel eu lăsam totul şi plecam până la orice distanţă să cerşescsau să cumpăr ţigări. Ea era o femeie cu caracter şi ce-şipropunea nu se lăsa până nu înfăptuia, având trei metode: 1.Înţelegerea. 2. Argumentul. 3. Cearta. Aşa îşi atingea scopulpentru binele familiei, fără a se pune rău cu societatea.

Într-o zi, fiind alături la câmp, într-o pauză, în care eu ca deobicei fumam, Viorica mi-a zis cu glas blând, fără ca eu să-midau seama că era băşcălie de râs:

-Ce frumos faci tu când fumezi, mai cu seamă când teprivesc de la distanţă, cum sufli fumul de parcă l-ar împingecineva până la un metru de la gura ta. Dar când suntem aproapee şi mai aspectuos, că tragi din ţigară fum până se umple gura,

- 44 -

apoi scoţi din gură fum cât un măr mare şi deodată hap! seascunde fumul înapoi în gură ca şi cum s-ar fi speriat de mine.Tu închizi gura, apoi fumul iese triumfal pe gură şi pe nas, încâtgândeşti că-i alt fum care a făcut o mare ispravă în tine. Ba, maiscoţi şi verigi de fum, care ies ordonate până la o anumitădistanţă de gura ta, topindu-se în aer. Ai crede că sunt zale delanţ făcute de copii, primăvara, din tulpinile de păpădie, cînd sejoacă prin iarbă. Voi fumătorii, sau mai cu seamă tu, ar fi bine săfiţi prevăzuţi cu ceva ca să iasă fumul şi pe ochi şi urechi, darcel mai bine cu un hornoi în vârful capului, ca să iasă fumul dinţigările arse precum iese din coxul ars în furnalul de laHunedoara.

Atunci am vrut s-o prind pe Viorica şi să mă joc în glumă cuea, dar fiind prevăzătoare, s-a smuls din mâinile mele. Eu nu amfugărit-o, deoarece mai erau şi alţi oameni la câmp şi să nucreadă cine ştie ce, despre noi. Ca să nu mai lungim vorba, euam continuat să fumez cu aceeaşi pasiune, până într-o zi cândViorica mi-a zis:

-Mă duc la cooperativă după cumpărături.-Să-mi cumperi şi mie ţigări! i-am amintit eu.În scurt timp, Viorica s-a întors cu o traistă de cumpărături

Sub braţ avea un pachet cu 2.000 de ţigarete „Mărăşeşti” şi mi-azis:

-Pentru tine am cumpărat mai multe, ca să fi aprovizionat şisă nu rămâi în pană. Să-ţi iei în toate buzunarele ca nu cumvacând mergi undeva şi te întâlneşti cu cineva , în loc de „Bunăziua”, să-i zici „Dă-mi o ţigară!”

Przenţa mea fizică se şubrezise; eram fără poftă de mâncare,aveam tremurături, tusea era mai deasă şi parcă mai slabă;scăzusem mult din greutate şi eram supt la obraji, iar degetele dela mâini erau îngălbenite de la nicotină şi fumul de ţigară.

După o zi de lucru, cu Viorica, mai spre seară, mi-a zis:-Milucule, eu am observat ceva la tine.-Oare ce? m-am făcut eu curios.-Eu nu te-am văzut astăzi fumând.

- 45 -

-Am de făcut o luptă cu mine. Apoi, scoţând buletinul deidentitate între filele căruia pusesem o ţigară, i-am zis:

-Vezi tu această ţigară? O s-o aprind numai în cazul uneicrize mari, dacă nu mă voi putea abţine. Eu, de fapt, luasemhotărârea să nu mai fumez. Atunci Viorica îmbrăţişându-mă mi-a zis:

-Vom vedea mai târziu dacă vei fi învingător în lupta cu tine.Te îmbrăţişez şi pentru copiii noştri.

Au trecut, poate mai bine de zece ani şi, întâmplându-se săfim pe aceleaşi locuri, Viorica m-a întrebat:

-Mai ai ţigara aceea din buletin?-Mai! am răspuns eu şi soţia fiind curioasă să o vadă, am

deschis buletinul, dar între file era doar o foiţă pe care se puteaîncă citi: „Mărăşeşti” şi numărul 8. Tutunul se scuturase.Atunci soţia mea, Viorica m-a îmbrăţişat din nou zicându-mi:

-Eşti un mare viteaz şi, pentru voinţa de care ai dat dovadă,te îmbrăţişez şi te pup că altfel nu ştiu dacă mai erai printre noi.

După 45 de ani, moartea fulgerătoare a soţiei mele Viorica, ne-adespărţit, lăsând în urma noastră cu familiile lor pe: fiul nostruGrigore Marcel în Braşov, fiicele, Mirela-Marcela în Elveţia şiMihaela în Bistra Mureşului. Cu toţii ne-au făcut bucuriile fireştişi avem patru nepoţi dragi :

1. Mihail-Octavian2. Teodora-Ioana3. Ionuţ-Alexandru4. Mihai-Cristian, şi lista rămâne deschisă.

Nu pot să uit evenimentul, din aprilie 1965, când am venit dela lucru acasă şi soţia Viorica mi-a spus că mama e bolnavă şi săaducem doctorul la pat. După ce a consultat-o doctorul, PopDumitru, ne-a chemat separat şi ne-a prevenit în secret:

-Să vă pregătiţi că mama voastră moare.

- 46 -

Am informat surorile şi pe fratele Iosif, în secret, iar mamane spunea că se simte tot mai rău chiar dacă lua medicamenteleprescrise. Într-o seară mama mi-a zis:

-Acopere-mă pe picioare că mi-e frig.Deşi era acoperită şi în casă era căldură eu am mai pus un

cojoc şi am întrebat-o:-Acum e bine?Şi ea a răspuns de au auzit toţi:-Eu sunt cu Ion.Şi alt cuvânt nu a mai zis mama, iar sora Maria ne-a

şoptit la toţi:-Mama moare că acum s-a întâlnit cu Ion pe lumea

cealaltă.Şi într-o dimineaţa de aprilie, în anul 1965, mama a

murit, iar la un an a murit şi tata tot în aprilie.

În jurul anului 1982, pe când lucram la Intreprinderea IFET -Platforma Bistra Mureşului-Punct mecanizat, a fost repartizatăla noi şi Florea Versavia, absolventă a Liceului din Deda, camuncitor cu înaltă calificare. Eu, Miluc, la această intreprindereeram un fel de muncitor de încredere, chiar mi se încredinţaucâteodată până la 10 muncitori ca să executăm vreun lucru, cade exemplu: încărcam, descărcam, trambalam materiale saudesfăşuram alte activităţi care îmi erau încredinţate.

Aşa mi s-au repartizat câţiva oameni pentru o încărcare demateriale. S-a întâmplat în grupa aceea să fie şi Versavia careîntr-o măsură era familiarizată cu noi. Despre mine se credea căsunt un om serios şi nu fac fente sau glume neplăcute.

După ce am lucrat un ropot bun, am luat o pauză binemeritată în care unii au aprins o ţigară, alţii au mâncat un mărsau un biscuite, ceilalţi făcând alte lucruri pe care le face omulîntr-o pauză. Dintre toţi Versavia a scos din buzunar oglinda şi ocutie rotundă cu o alifie solidă şi îşi fricţiona buzele la gură cucutia ca să nu-i crape de vânt şi frig. Eu văzând cum se trateazăcu cutia, cum se uită în oglindă şi işi suge buzele, cum maidădea cu limba pe buze, îmi lăsa impresia că parcă oglinda îi

- 47 -

spunea ce trebuie să facă şi cum să se trateze. Deodată am apărutîn faţa ei şi mă uitam cum face, iar Versavia când m-a văzut afost surprinsă ca de un fior şi m-a privit ca trezită din somn, iareu i-am zis:

-Şi eu vreau!Versavia mi-a oferit cu multă amabilitate cutia şi oglinda cu careîşi trata buzele la gură şi era bucuroasă că îmi poate fi de unfolos mie, dar eu cu o înfăţişare serioasă am zis:

-Nu aşa.Şi Versavia a zis:-Să dau eu cu cutia?

Dar am văzut teama ei că voi accepta şi ei i-ar fi fost ruşine, cafată, să mă rujeze pe mine, om cu copii. I-am zis tot cu mutrăserioasă şi privirile celorlalţi s-au îndreptat spre noi să vadăurmarea:

-Să dai la tine pe buze, până ce se ung bine buzele tale şicând sunt buzele de la gura ta unse bine, ungi cu ele şi buzelegurii mele.

Atunci au râs toţi de gluma instantanee, iar fata a făcut moft,cu înţeles că nu mi-ar da de nas şi s-a întors în altă parte băgândoglinda şi cutia în buzunar şi zicând:

-Ai vrea dumneata!…Dar să lăsam pe Versavia că s-a îndrăgostit de Őcsi, cu care

s-a căsătorit, au făcut casă şi copii şi să aibă fericirea lor. Darneavând ce să facă a râs şi ea.

DACĂ NU S-AR FI ÎNTÂMPLAT AŞA NICI EU NU AŞFI SCRIS ACESTE RÂNDURI.

Cam prin 1996-98, nu ştiu dacă a fost un vis, dar m-am trezitîntr-o dimineaţă ca şi cum aş fi primit un ordin să fac dintr-obucată de lemn de stejar o cheie cu trei zale. Am mărturisit soţieişi la alţii ce am de făcut şi primele opinii au fost dezamăgitoare,mai cu seamă din partea soţiei Viorica, care mă sfătuia:

-Nu-ţi pierde timpul cu lucruri care poate nu-ţi reuşesc şidupă care n-ai nici un folos. Mai mult, sunt lucruri pe care nu le-

- 48 -

ai văzut niciodată şi e toamna pe noi şi avem încă atâtea defăcut.Alţii îmi spuneau:

-Să treacă cu noaptea şi să nu te iei după ce ţi se năzare.Dar eu nu-mi puteam lua gândul de la ceea ce trebuia să fac şiîntr-o seară, rămas singur acasă, soţia fiind plecată la Măriuca(soţia nepotului Ionel), pentru a-i ajuta ceva, am luat o sfeclă şicu briceagul am început să scobesc modelând cele trei zaledintr-o singură bucată. Văzând ca-mi reuşeşte planul mi-am datseama că nu va fi o problemă realizarea lor din lemn. Când avenit Viorica iam arătat cele trei zale şi i-am zis:

-Pot face cheia aşa cum am ordin, că uite zalele! Astea-sdintr-o bucată! La care Viorica mi-a răspuns cu glas dojenitor:

-Tu la asta ai lucrat cât eu am lipsit de acasă, în loc să teocupi cu alte treburi rămase nefăcute şi iarna-i pe noi? Dar eumi-am văzut mai departe de planul meu şi într-o zi când amvenit de la lucru am luat o bucată de stejar, pe care am găsit-o înfundul grădinii adusă de apa Mureşului. Am intrat cu ea înatelier, deşi în grădină otava mă aştepta să o cosesc. După vreodouă ore Viorica a venit să vadă cât am cosit, dar eu munceamde zor în atelier la cheia cu cele trei zale dintr-o bucată. Văzândotava neatinsă şi pe mine în atelier, a rămas surprinsă şi a zis:

-Milucule, tu nu ai minte! Eu te ştiu la cosit iar tu lucri lanimicuri când e timpul acesta bun! Măcar de ar fi un lucru defolos. Mă tem că vine timpul rău şi nu vom putea lucra otava iarvitele noastre vor răbda foame la iarnă.După morala făcută nu am avut de ales şi am plecat la cosit, dargândul îmi era tot la cheie, cum să fac să iasă totul dintr-obucată şi să nu stric lemnul. Am mai avut parte şi de alteapostrofări din partea soţiei dar tot nu m-am dat bătut şi într-obună zi m-am înfăţişat la Viorica cu cheia conturată în formăbrută:

-Vezi că se poate face? Am zis eu.-Văd, dar ce vei face cu ea? A adăugat Viorica.-Lucrările la biserica noastră sunt aproape de finalizare şi

dacă reuşeşte cheia mea o vom dona bisericii pe când va fi

- 49 -

sfinţirea. La auzul acestora Viorica dintr-o dată şi-a schimbatgândurile şi în loc să mă mai contreze mi-a dat sugestii cum să oînfrumuseţez şi s-o duc la nepotul ei – inginer Suciu Ilie – să oinscripţioneze şi să o lăcuiască la Fabrica de Mobilă „Mobex”din Tîrgu Mureş. Am mai adăugat apoi două pangliciinscripţionate cu numele preoţilor care au slujit în parohianoastră, de la înfiinţarea ei, şi am donat-o „Catedralei VăiiMureşului” din Bistra Mureşului, iar nepotului Ilie îi mulţumescpentru ostenealăpentru că nu a vrutplată. Fotografiacheii se află pecoperta cărţuliei„Polojenia Tatii”.Dar, să vă mai spuncă în timp cedăltuiam pe furiş lacheie, pentru a nu fi

Foto Gh.Florea

descoperit, mi-au venit în minte şi nişte semnificaţii ale cheii cucele trei zale: unul legat de Parohia noastră, a cărei interpretare oredau în continuare: cheia propriuzisă reprezintă Parohia noastrăcu cele trei aşezări: Bistra Mureşului, Bistra-Vale şi Gălăoaia.Cele trei zale reprezintă legătura dintre enoriaşii celor trei locuride închinare: Catedrala din Bistra Mureşului cu hramul „TuturorSfinţilor”, Biserica de pe Bistra-Vale cu hramul „AdormireaMaicii Domnului”şi Clopotniţa de la Gălăoaia cu hramul„Cuvioasa Parascheva”. Slujbele se oficiază în mod curent labiserica din sat, a treia duminică la biserica de pe Vale şi dedouă ori pe an la clopotniţa din Gălăoaia; altul, fiind în perioadapremergătoare intrării în mileniul al III-lea, cele trei zalesimbolizează tocmai cele trei milenii, care la Dumnezeu suntdoar clipe; o altă semnificaţie, zalele ar putea simboliza pe ceitrei membrii ai Comitetului de construcţie, (Cotruş Ioan, FloreaIoan şi Făgăraş Valer), care au decedat în timpul lucrărilor, locullor fiind luat de soţiile acestora rămase văduve, care fără şovăire

- 50 -

au lucrat alături de ceilalţi până la terminarea construcţiei şisfinţirea bisericii; a se vedea şi legenda cu cele trei raţe de aurpe care o spunea tetea George (Picu), pe când eram la oi. Şi măîntreb: oare nu au ars trei trupuri de călugări în mănăstire?

Sunt sigur că alţii vor găsi şi alte semnificaţii întreite,legate de cheia confecţionată.

Eu, Miluc, autorul acestei polojenii, am propus ConsiliuluiParohial, preotului paroh, Andone Sergiu şi d-nei primar CadarLucreţia, să ridicăm în semn de recunoştinţă un SIMBOLCTITORESC DE PRETUTINDENI, cruciat în trei feţe, pentrucei 60 de ani scurşi în pace, fără hărţuieli şi cu mari realizări peplan local şi naţional.

Închei cu o întâmplare mai recentă:Veneam de la Reghin şi maxi-taxi în care mă aflam, era

tare aglomerat. În ultimele clipe, înaintea plecării s-au urcat ofemeie cu o fetişoară cam de clasa a VII-a sau a VIII-a, dupăaprecierea mea, care aveau câte-o cutie identică pe care o purtaucu multă grijă. Femeia şi-a găsit loc să călătorescă pe scaun, iarfetişoara a venit în picioare până la drumul Săcalului, unde acoborât călătorul de lângă mine, iar eu am invitat fetişoara să ialoc, deoarece vedeam că o oboseşte cutia care o ţinea în braţe cumultă grijă, ca o mamă care-şi ţine copilul la sân şi are multăgrijă de el. Fetişoara s-a aşezat lângă mine, şi-a pus cutia pegenunchi şi a răsuflat uşor. Eu am întrebat-o:

-E grea?-Nu, a răspuns ea şi n-a mai scos o vorbă.-Ce ai în cutie? Am întrebat eu văzând că o poartă cu atâta

grijă.-Tort, mi-a răspuns.-Şi doamna, tot tort?-Tot. Şi fetişoara a luat o poziţie ca şi cum mi-ar fi dat de

înţeles că sunt incomode întrebările mele. Femeia cu care era întovărăşie mi-a făcut semn să-i mai pun întrebări.

După o scurtă pauză, iar am întrebat-o:

- 51 -

-E bun tortul? Întrebare la care fetişoara a luat o poziţie caşi când i-ar fi lăsat gura apă şi a înghiţit. A mai aranjat cutia pegenunchi şi nu a mai zis nimic. Ne apropiem de Deda, iar euştiam că a vrut să arate acasă că poate face şi ea o ispravă, săaducă tortul intact, dar eu am pus altă întrebare:

-Oare să gustăm care tort e mai bun, al tău sau aldumneaei? La această întrebare a făcut din nou un gest, a strânsîncă puţin cutia către ea, iar pe mine m-a respins cu o mutră ca şicum aş fi fost o gâză insuportabilă. Mi-a plăcut gestul ei, deşidin partea mea recunosc că am fost un pic cam îndrăzneţ şiispititor. Când au coborât la Deda, eu le-am urat: poftă bună! Şidacă vor citi cândva „Polojenia tatii”, să ştie că au călăorit cumine, Miluc de la Bistra Mureşului, autorul acestei polojenii.

- 52 -

PARTEA A II-A

DINVREMURILE

MELE

- 53 -

PARTEA A II-A

DIN VREMURILE MELE

PRIMUL VIS

Nu aş vrea să fie de sine laudă dar în anul 1956 eram tânărrecrut încorporat în unitatea militară 04642 Buzău. După operioadă de instruire a venit ziua de 30 decembrie în care sesărbătorea Ziua Republicii. În acea zi erau festivităţi, iar armatacu acea ocazie depunea jurământul militar şi eu, fiind dinplutonul „Asigurare luptă”, am rostit primul Jurământul, dupăcare comandantul unităţii, maior Sandu Vasile, mi-a strâns mânazicându-mi:

-Te felicit pentru rezultatele bune obţinute în pregătirea deluptă şi politică! … iar eu am răspuns:

-Servesc Republica Populară Română !-Eşti citat pe ordinul de front al unităţii cu gradul de soldat

fruntaş, semnul onorific transmisionist de frunte şi 7 zile depermisie!

-Am înţeles! Am răspuns eu în poziţie de drepţi.După terminarea festivităţii s-a servit masa festivă şi

subunităţile şi-au reluat activitatea în dormitoare, de voie, iar euam fost prezentat plutonierului de companie căruia i s-a datdispoziţia să-mi pregătească ce trebuie şi ţinuta ca să plec înpermisie. Acesta mi-a dat ţinută şi cizme noi cu carâmb, tresepentru gradul de fruntaş, petliţe, gulere albe, care se purtau larubaşcă şi câţiva nasturi de rezervă zicând :

-Gata! Peste o jumătate de oră te prezinţi îmbrăcat cu ţinutaregulamentar! S-a înţeles ?

-Am înţeles!Şi am făcut stânga împrejur emoţionat, iar când m-am

prezentat cu gradul de soldat fruntaş, lângă care erau semnele de

- 54 -

transmisionist şi insigna onorifică pe piept, mi-a înmânat unpachet cu hrană rece zicându-mi:

-Eşti liber!Iar eu l-am salutat ca pe un superior mulţumindu-i, după

care m-am înfăţişat la comandantul de grupă îmbrăcat în ţinutaregulamentară raportându-i că sunt pregătit să plec în permisie,la care, comandantul de grupă, mi-a zis:

-Ai două ore de somn la pat, după care poţi pleca!Şi mergând spre dormitor aveam în sufletul meu o

satisfacţie imensă, iar gândul îmi era la momentele unice trăite.După încordarea şi emoţia îndurate la festivitate şi

pregătirile cu ţinuta, eram atât de obosit că punându-mă în patam adormit imediat şi în somnul profund am avut un vis: Parcăeram într-un loc cu nişte camarazi cu care ne întreceam sădemonstrăm anumite lucruri curioase care le apreciam noi şi-lapreciam pe fiecare. A venit momentul să demonstrez şi eu cevaşi toţi erau cu ochii pe mine curioşi la ce-o să le prezint. Eu amstrâns centura rolă şi am aruncat-o printre toţi să se desfăşoareca furtunul pompierilor când sunt la foc; centura a trecut pe uncâmp în desfăşurarea ei iar într-o mică groapă a câmpuluicentura nu s-a mai văzut desfăşurându-se, iar noi toţi aşteptamsă-i vedem capătul când va ieşi din groapa de pe câmp.

Si din somn am auzit glasul sergentului :Gata somnul tovarăşe fruntaş Suciu! În trei minute pleacă la

gară maşina cu cei învoiţi în permisie şi toţi să fie pregătiţi cuţinuta regulamentară căci se pleacă la accelerat !

Eu când mi-am auzit numele m-am trezit buimăcit dinsomnul în care visam şi luându-mi lucrurile am fugit spre uşadormitorului să nu întârzii la maşină, dar sergentul a strigat:

La loc comanda!Eu m-am întors la loc şi am stat în poziţia drepţi.-Cum pleci tovarăşe fruntaş? Nu e nimeni aici? Ce am eu de

răspuns despre fruntaş Suciu? Iar eu mi-am dat seama că amgreşit şi am raportat.

Tovarăşe sergent permiteţi să plec în permisie !

- 55 -

Acum da ! Eşti liber dar dacă eşti fruntaş trebuie să şti săraportezi superiorilor că aşa-i regulamentar! Şi ia-o pasalergător că maşina acum pleacă la gară cu cei care sunt învoiţiîn permisie.

Am ajuns la maşină în ultima secundă şi s-a prezentatlocţiitorul politic al unităţii, un ofiţer cu gradul de căpitan şi ne-azis în maşină:

-Toată lumea să fie atentă la mine. De astăzi sunteţi militaripe deplin responsabili. Aveţi dreptul să spuneţi ce aţi mâncat, cehaine purtaţi şi numărul de la cizme, restul rămâne în cazarmă şieste Secret Militar şi de Stat. Dacă cineva divulgă vre-un secretmilitar va fi pedepsit conform legilor… Vă urez drum bun şipermisie plăcută.

Şi cu aceasta, în maşina cu militari învoiţi, am plecat spregară, aici fiind sosit acceleratul cu care să plecăm spre Ploieşti:Noi, când am văzut trenul, am sărit din maşină milităreşte şi canişte câini asmuţaţi am fugit, printre călătorii coborâţi, spre uşileacceleratului ca şi cum ar fi fost cineva vinovat acolo şi amurcat grăbiţi scările acceleratului. La Ploieşti am luat rutaBraşov-Ciceu-Deda, iar în dimineaţa de ajun a Anului Nou1957, am sosit acasă pe neaşteptate şi am găsit părinţii sănătoşi,făcând pregătirile de anul nou pe care urma să-l întâmpinăm.Eu am apărut în prag, în ţinută militară, cu gradul de fruntaş şisemnul onorific pe piept. Atunci mama m-a cuprins izbucnind înlacrimi şi sărutându-mă mi-a zis:

-Milucule dragă! Ai venit acasă. Mi-a fost atât de dor tineşi m-am gândit nopţi întregi că tu oare cum o duci în armată? Şi-mi pare bine că ai venit, dar despre fratele tău Ion nu ştim nimic.Îl tot aştept să vină din Rusia unde-i prizonier de război, şi nicinu ştiu dacă mai trăieşte sau am să-l mai văd vreodată? Mamanu m-a lăsat din braţe până nu mi-a spus:

Milucule, m-am stăpânit mult ca să nu plâng, când ai plecatîn armată, că n-am vrut să te întristezi şi tu, mai bine te-amîncurajat spunându-ţi:

– „Să ai grijă de ţară iar pe noi să nu ne uiţi că suntembătrâni! Tu să nu pleci îngândurat că ne laşi pe toţi plângând ca

- 56 -

la mort!”. Dar numai inima mea ştie cum a fost când am ştiut cărămânem numai noi doi acasă cu tot lucrul. Suntem bătrâni şibolnavi, ne este greu numai la amândoi să ducem toate lucrurileşi câte ne vin pe cap. Eu i-am spus:

- Mamă eu te-am înţeles şi când am fost în armată m-ampurtat frumos cu toţi şi nu m-am codit de la nimic şi orice treabăce a fost de făcut m-am oferit să o fac iar comandanţii m-auapreciat acordându-mi această recompensă de a veni să vă văd şisă stau 7 zile acasă. Ţara noastră într-adevăr este foartefrumoasă şi trebuie apărată căci pe unde am trecut numai lucruriminunate am văzut. Şi am început să-i povestesc despre ce amvăzut din tren: calea ferată dublă, Braşov – Bucureşti, trenuriletrase de 6 locomotive uriaşe. Pe ruta Braşov-Câmpina două înfaţă, două la mijloc şi două la urmă care când treceau pe lângănoi pe linia dublă, pufăind, făceau un zgomot îngrozitor şi lăsauîn urmă un fum negru amestecat cu aburi albi învălmăşându-seşi acoperindu-ne cu nori înfiorători de nu vedeai lumea.

Le-am mai povestit mamii şi tatii despre prăpăstiilestâncoase din munţii Bucegi, crucea luminată de pe vârfulCaraiman şi alte lucruri privite din tren. Tata stătea alături puţinemoţionat şi atent la ceea ce povesteam eu. Nu ştiu să fi zis elvreun cuvânt dar tot mama mi-a pregătit imediat masa şi apoipatul şi m-am culcat.

După ce m-am sculat am mers cu tata prin gospodărie şigrajd unde am văzut boii, vaca, oile şi ce mai aveam noi peacolo. Mulţumit de toate că sunt frumoase şi bine îngrijite ampetrecut timpul amândoi primind rândurile de copii cupluguşoarele şi urătorii de Anul nou că aşa-i obiceiul la noi însat la Bistra.

CUM ERA DE SĂRBĂTORI

În ziua de Anul Nou am avut mai mulţi colindători, printrecare: fratele Iosif, surorile şi cumnaţii mei iar printre taifasurilede atunci eu am povestit visul dinaintea călătoriei de care eramîncă impresionat şi aveam regretul că am fost trezit şi camarazii

- 57 -

nu ştiu cum mi-ar fi apreciat dibăcia de desfacere a centurii, iarsora Maria a zis.

-Trebuie să fi prudent că desfăşurarea centuri poateînsemna călătoria sau viaţa până la bătrâneţe şi dacă nu s-a văzutcapătul centurii vei avea o nenorocire în care să mori labătrâneţe fără să-ţi trăieşti viaţa până la capătul ei dar cineva aintervenit zicând

-Visurile treacă cu noaptea, să mergem la căminul culturalcă-i vremea de mers la joc. Şi după ce am închinat un păhărel devinars cu tot felul de urări în pragul sosirii noului an 1957, amplecat la căminul cultural unde se aduna tot tineretul din Bistraşi Gălăoaia şi se distrau 7 zile şi 8 nopţii cu ocazia sărbătorilorde Crăciun şi Anul Nou. O noapte, feciorii şi muzicanţii o jucaude probă, în seara de Sfântul Nicolae (prin 6 decembrie), iardacă nu le convenea la feciori banda de muzicanţi preţul saucum cântă îi schimbau cu alţii şi aceştia nu erau plătiţi iar dacăle convenea rămâneau tomniţi pe târgul stabilit să cânte încă 7zile şi 8 nopţii de Crăciun şi Anul nou.

În seara din ajunul Crăciunului feciorii şi muzicanţicolindau fiecare casă din satele Bistra şi Gălăoaia; dupa ceintrau în casă şi terminau colinda, muzicanţii cântau De-aînvârtita, iar feciorii luau la joc toate persoanele de sex feminindin casă, după care gazdele îi plăteau benevol şi astfel aveauprioritate să joace pe toată perioada sărbătorilor. În prima zi deCrăciun, după ieşirea din biserică începea jocul cu toată lumea şiîn jurul orelor 5-6, după amiază, se făcea o pauză timp în caremuzicanţii serveau masa la casa unui fecior sau a unei fete dinsat aşa cum erau rânduiţi de vătafii jocului. Cât ce însera, lumease aduna la joc iar muzica începea cu un potpuriu de sârbe careîndemna tineretul, să se prindă şi să joace, iar după 2 ore de jocdintre tinerii feciori erau numiţi patru chemători care, îmbrăcaţiîn costum tradiţional, dotaţi cu zurgălăi, traistă de pieleciobănească, în care ţineau o ploscă cu vinars şi alune de pădureprimite de la fete când treceau să le cheme la joc şi bucin cu carevesteau fetele că ei sunt la poartă iar fetele aprindeau lampa şiacesta era semnul că-i primeşte în casă.

- 58 -

După ce intrau chemătorii în casă, scoteau din traistă ploscaşi închinau la gazde dându-le să guste apoi le invitau să vină cufata la joc.

La jocul berii, după ce plecau chemătorii prin sat tottineretul junior era poftit să părăsească căminul şi rămâneaunumai cei căsătoriţi care se distrau în continuare cu nevestelelor. Feciorii plecau conduşi de fete şi mamele lor, acasă la ele,iar de către ziuă, când cântau cocoşii, reveneau şi începeau jocul„de către ziuă” la care, încă de la ora aceea, se adunau multebunici, mătuşi, surori, babe ispititoare şi alţi veniţi de dragultineretului care jucau în voie după zicalele muzicanţilor istoviţide somn şi oboseală, dar care tresăreau ca împunşi cu acul cândcâte un jucăuş le striga – zi măăă!... La un timp bine stabilit,înainte de plecarea la biserică, se termina jocul iar tinerii a douazi de Crăciun mergeau acasă de la joc şi se gătau cu cele maifrumoase podoabe noi nouţe, tradiţionale (în cazul celei de adoua zi de Crăciun) şi mergeau la biserică îmbrăcaţii naţional.Feciorii purtau cizme, ceoarici, cămaşă naţională, curea cumărgele, pieptar cu cănaci sau cojoc cu pene iar pe cap o căciulăpe care era o peană cu mărgele, doi cănaci de mătase cu fluturisclipicioşi şi struţ verde, aninate de o fată care era drăguţafeciorului. Fetele purtau cizme, poale largi cu cusutură, zadii,cămaşă cu pieptul şi mânecile cusute cu mărgele, pieptar cusutcu şîre de-a roata şi cu pene, iar pe cap năframă de mătase cuciucuri sau cusutură şi pe spate cosîţa împletită în trei, cu ofundă coloră. Nici de la fete nu lipsea o broşă, sau un şireag demărgele pe piept, de la drăguţul lor cu care se făleau. În ambelecazuri, (la fete sau feciori), se purta, în loc de cojoc căput cuzăgărea de-a roata, cusut la sabăi anume. În Bistra sabău renumitera Peter a Loicului, care cosea şi ceoarici. La Deda era MăriuţaRoşului şi alţii de prin Morăreni, unde se făceau cusuturile pecojoace şi pe ceptarele cu cănaci, că nu orice sabău se pricepeala croit pănura. Bărbaţii în etate erau îmbrăcaţi mai simplu: totcu port tradiţional, încălţaţi cu opinci, bocanci sau cizme iarfemeile cu rochie cu beartă sau rochie întreagă cu laibăr şicolţişori pe margini, cămaşă cu cusuturi pe piept şi la mâneci cu

- 59 -

fodori şi cipcă. Cu aceste podoabe tradiţionale, care sclipeau petineret şi pe cei căsătoriţi de-o potrivă, se umplea Biserica, iardupă terminarea slujbei ieşeau cu toţii ca puhoiul din Biserică, înmijlocul şoselei unde era muzica pregătită în acest scop şiîncepea sârba şi jocul din drum. Alături de cei cu berea din satera şi jocul de la berea celor de pe Bistra-Vale care jucau alăturiîn mijlocul drumului după muzicanţii lor, iar bandelemuzicanţilor din sat şi de pe vale se întreceau în măiestria lorîndemnându-şi jucăuşii la joc ciuituri şi voie bună. Aici laBistra, în drumul din faţa Bisericii, a doua zi de Crăciun eramomentul când toată lumea din sat juca întrecându-se în toatăfrumuseţea lor, ca după poema poetului George Coşbuc:

Şi Soarele pe Cer sta-n locCă la ajuns acel norocSă vadă el atâta joc

Pe-acest pământ. Apoi se uneau amândouă bandele de muzicanţi şi plecau

la căminul cultural unde jucau un joc comun după care cei de laberea de pe Vale Bistri mergeau cu muzica lor pe drumul Bistreispre gazda lor chiuind sub formă de alai.

Colcerul, desemnat de vatafii berii din sat să administrezebăutura, aduna de la fiecare fecior câte un litru de ţuică şi ojumătate de kilogram de zahăr.

Acum suntem în a doua zi de Crăciun şi colcerul îşi începeactivitatea: împreună cu vătavul berii pregătesc un castron camde 30 litri de vinars fiert cu secărea şi alte arome plăcute îndulcitbine pentru ospătatul fetelor care erau invitate de feciori la omasa comună, când jucau cu ele, iar când se termina jocul masaera pregătită şi feciorii le aduceau pe fete împotriva falsei lorvoinţe, la masă după ce jucau cu ele, căci trebuiau să cinsteascăbani iar când se termina jocul, neştiute de fete, mamelefeciorilor repede aşterneau masa şi o umpleau de bucate iarfeciorii îşi aşezau la masă fetele cu care au jucat.

Această masă era într-un fel spectaculoasă, cu fetele în faţamamelor feciorilor, iar ei le serveau cu vinars, prin vătaf şi

- 60 -

colceri care cu mânecile de la cămaşa naţională răsucite până lacot le ziceau la fiecare fată:

Ia un păhărel cu vinars să vezi cât e de bun.Atunci fata lua păhărelul cu vinars şi-l trimitea pe un fecior,

unui unchi sau cuiva apropiat al ei. Feciorul îi arăta fata care i-atrimis paharul iar ei până-şi întâlneau privirile feciorul dispărealăsându-l pe apropiatul fetei cu paharul în mână iar acestasimţindu-se onorat, închina paharul cu privirea către fată, beadin pahar apoi neavând pe cine trimite paharul gol îl ducepersonal la masă mulţumindu-i şi strecurându-i pe ascuns înmână fetei, nişte bani care o ajuta la cinstit. Apoi se maiîntâmpla că în faţa unei fete avute, să fie o mamă a unui feciormai sărac, care îi întindea blidul zicându-i „Ia draga mamii şimănâncă!”, iar fata făcea semn, mama işi retrăgea blidul îi arătamasa fetei zicând: „Ia ce vrei tu o scoruşă, o chifluţă, o pancovă,un cârnaţ, carne friptă, prăjitură, ori ce!”. Într-adevăr era o masăîmbelşugată adusă în traistă de mamele feciorilor. Fecioriimâncau cu poftă de la mamele lor dar fetele erau mai ruşinoasefiind expuse faţă în faţă cu publicul, mamele feciorilor şi atuturor privirilor care exclamau replici la adresa lor provocându-le emoţii. În orice caz, când era măsurat castronul acela mare cupăhărelele acelea mici, venea vremea de cinstitul banilor iarvătaful întindea blidul la cea mai de seamă crezând că este ceamai darnică dar ea lăsa în blid o sumă mică alta tot aşa şi ogalerie contesta fiecare sumă mică iar când erau mai darnicegaleria le aplauda. Multele replici adresate fetelor, făceau laînceput să aibă emoţii, apoi prindeau curaj, dând replici careînteţea galeria spre amuzamentul celor adunaţi. Ele se îndemnausă se întreacă cu cinstitul până ce de cele mai multe ori totalizauechivalentul câştigului de pe o zi sau două de muncă în medie.Apoi continua jocul până a patra zi de Crăciun cu tineretuljunior, de către ziuă şi după ieşirea de la Biserică, iar noapteaerau cei însuraţi cu nevestele lor. Aşa se petrecea de sărbătorileCrăciunului şi de Anul Nou.

Eu am ajuns la cămin în ziua de Anul Nou când fetele de laberea noastră erau duse lăturence la berea de pe Valea Bistrei iar

- 61 -

cele de pe Vale erau în jocul nostru în ziua de Anul Nou căci aurăspuns la invitaţia chemătorilor de la Crăciun şi au fost puse lamasă şi ospătate tot de mamele feciorilor, iar fetele de la bereanoastră au avut aceiaşi onoare la berea de pe Valea Bistrei.Fetele lăturence erau servite la separeu nu în public.

Când am intrat eu îmbrăcat în ţinuta militară în cămin, amfost înconjurat şi îmbrăţişat de prieteni şi săteni iar Nicu şefultarafului a început sârba. Cei de care eram înconjurat mi-au pusmâinile pe umeri şi am început sârba: doi paşi înainte şi unuînapoi, lărgindu-se cercul ei cât căminul. În mijloc s-a prins altcerc apoi au intrat în mijlocul sârbei fetele şi nevestele făcândcercul lor iar feciorii au început să chiuie:

Hai la sârbă măi băieţi,Care vreţi care puteţi,Care nu mai rămâneţi.Că-s feciori din multe sateŞi joacă care cum poateSau,Lelea bat-o soareleŞi-o vândut fuioareleŞi îs scurte poaleleŞi se văd picioareleNegre ca ceaoanele.Unde văd piciorul golStau pe loc să mă omorŞi-unde văd ţâţele-n sânPicioarele nu mă mai ţînSau,La leţeliţa, la leleaBate vântul cânepaCânepa o bate-n floareLelea după mine moare- Una măăă!!

Şi atunci toată sârba bate la podea una.

- 62 -

Sârba îşi ia ritmul de joc: doi paşi înainte şi unu pe loc şi iarexlamă chiuitura:

-Două măă!!!Sârba se opreşte şi se bate la podea 1 - 2. Iar după ce-şi ia

sârba ritmul, chiuitura îndeamnă jucăuşii:Tri, măăă!!!Sârba din nou stă pe loc şi bate la podea 1 –2 –3 iar când

să-şi ia sârba ritmul iar se aude chiuitura:Ş´ înc-odată iară triŞ-un genunce care ştii.La o comandă:Amu măăă!!!Sârba face trei paşi înainte apoi revine se opreşte la care

muzica e atentă şi pe ritmul bătăilor la podea dau sunetul 1- 2- 3urmate de alte trei bătăi cu piciorul la podea după care sârba reiaritmul cu alte chiuituri.

Fetele care formează cercul din mijlocul sârbei fac şi eleopririle odată cu chiuitura şi bat la podea cu piciorul elegant şimolcom.

După sârbe s-a adunat lume multă iar muzica a începutjocul „De-a lungu` ”, dezlănţuit în largul căminului aglomerat.

În iureşul jocului „De-a lungu`”, unul dintre cele maifrumoase jocuri din folclorul romanesc, răspândit mult în zonaMureşului şi împrejurimi, cunoscut ca un joc tradiţional dinvechime cu frumoasa-i melodie care a fost preluată şi cântată deprofesorul de oboi Pavel Tornea originar din Bistra Mureşului,cântată şi de vestitul muzicant Victor Radu din Morăreni cutaraful lui, se veseleau şi acum în fruntea tineretului din Bistraoamenii în etate jucându-şi soţiile şi chiuind pe întrecute. In şiruljocului „De-a lungu`”, încolăcit in largul căminului, sunt regulistricte şi se ţine o anumită ordine: în faţă joacă femeile înordinea în care s-au măritat, urmând fetele după etate. Spredeosebire de aceasta, la nuntă prima care joacă este mireasa apoisoacra mare si mică apoi chemătoarele, naşele si după elitanunţii vin femeile în ordinea cum s-au măritat iar după tinereleneveste vin fetele rânduite în ordinea vârstei de la cea mai mare

- 63 -

până la cea mai mică copilă indiferent cu ce băiat sau bărbatjoacă. Menţionez aici că jocul de la Bere era prilejul cel mai bunpentru băieţi şi copile să se înveţe să joace împreună. Dacă vreonevastă sau fată intra mai în faţă şi nu îi era locul acolo seîntâmpla lăsatul înapoi şi toate îi treceau mâinile pe deasupracapului până rămânea la locul ei. Aşa era şi la acest joc de AnulNou, doar lipsea elita nunţii. Femeile s-au aşezat în ordineacăsătoriei, în faţă era femeia care sa măritat înainte la toate, apoidupă ultima căsătorită veneau fetele în ordinea vârstei, cea maimare în faţă şi cea mai mică ultima, apoi în ordinea lor şirulîncolăcit păşea pe ritmul muzici făcând fetele piruete, schimbăridupă cea din frunte, păşind legănat după ritmul muzici iarbărbaţii, când era pontu, băteau cu piciorul la podea sau cu mânatureacul cizmei ţinându-şi de mână pe cea cu care juca. Iarbărbaţii satului, cum erau atunci: Zarie Tornea, Tavel Suciu,Giuca lui Georgiuc, Mneilă a lui Ionu lui Mneilă din Găloaia,Ilie a lui Zarie a lui Mneilă din Minteu, Toderica Rînja de laPuiu şi alţii, chiuiau cât îi ţinea glasul şi nevestele prinse în jocerau tare mândre când auzeau chiuituri care se refereau la ele,cum ar fi:

Mândră dragă ce-ai făcutDe nu pot să te mai uitMi-ai dat mereMi-ai dat pereMi-ai dat buze subţireleMi-i le-ai dat cu mîna taDe nu te mai pot uitaMi-i le-ai dat cu mâna dreaptăŞi nu te uit niciodatăSau,Mândra mea m-o blăstămatSă mă vadă spânzuratDeasupra la patul eiCu-o funie de tăiţeiSă se rupă funiaSă cad în pat lângă ea

- 64 -

Frunză verde de bujorDe mine mândri-i tare dorŞi dacă io n-oi muriNoi în pat ne-om drăgăli.

Apoi începea „De-a învârtita” şi jucăuşii care erauîmperecheaţi să joace atâta erau de înghesuiţi de nu puteau să-şi învârtă fetele numai dacă îşi făceau loc şi jucau pe rând iarchiuiturile erau şi mai înfocate auzindu-se:

Apucam-aş de-nvârtitDa mă tem de prăvălitCa popa de spoveditŞi mândruţa de iubitApucam-aş de jucatDa mă tem de răsturnatCa popa de cununatŞi mândra de sărutat

Şi femeile când aveau prilejul să se veselească în diferiteocazii la nunţi, bere sau joc puteau fi auzite la unison chiuind:

Bădiţa cu mândre multeE ca sluga de la curtePână le face pe toateI se face miez de noaptePână vine şi la mineI se face ziuă bineS-ar băga şî i ruşineS-ar duce şî-i dor de mine.

Şi eu am jucat cu haine militare şi cizme cu carîmb iar cumera aglumeraţie şi înghesuială mare am transpirat şi pe ţinutakakie (rubaşcă), au apărut sudorile cu dungi albe de sare iar euam observat că sunt un militar dezordonat când am văzut pepereţii din cămin afişaţi membrii C.C. al P.M.R.în frunte cu tov.Gh. Gh.-Dej şi între ei era şi Ministrul F.A. tov. Emil Bodnăraşşi Prim-ministru Petru Groza.

Pe vremea comuniştilor (1947 – 1989), aşa era politeţea, căîn loc de „domnule”, te adresai superiorilor cu cuvântul„tovarăşe”. La fel se adresau şi superiorii, inferiorilor.

- 65 -

Oarecum ca înfricat, am plecat acasă să nu-mi meargă vreoveste rea la unitatea militară.

Eu am crezut că în lipsa prietenilor mei care erau în armatăvor fi mai multe fete şi mă voi desfăta cu ele, dar cum eraudouă contigente lăsate la vatră, eram mulţii feciori şi fetele îiademeneau pe cei cu armata făcută

M-am întâlnit cu doamna învăţătoare Buiu Maria şi a zis căare o piesă de teatru frumoasă (Titanic Vals) şi ar distribui-o iarmie mi-ar da rolul lui Spirache şi dacă mai viu acasă am puteaface un bal mare în câşlegi. Ionul Sasului din Bistra şi SilviaNeamţului din Deda au intrat în relaţii de dragoste şi căsătorievestindu-se o nuntă mare cu lume multă din Deda, Bistra şisatele învecinate. Ion mi-a dat telegramă în armată iarcomandantul m-a înţeles şi mi-a acordat concediu 21 de zile.Am petrecut foarte frumos la nuntă aducându-se la masă acelaşimeniu în tacâmuri de un fel la toţi nuntaşii iar la veselie neîmbia vestitul muzicant Victor Radu al timpurilor de atunci şibanda lui. Aceasta a fost prima nuntă în Căminul Cultural dinBistra Mureşului

CĂMINUL CULTURAL

Nu pot uita de când, cu câţiva ani înainte de a se construicăminul cultural, toate activităţile şi proiectele Bistrenilorprecum şi frecventele adunări cu Primăria Deda, jocul, berea,serbările copiilor de şcoală, manifestările cultural-artistice aletineretului, balurile şi alte manifestaţii în satul nostru Bistra,erau ţinute în şcoală, iar direcţia şcolară făcea sesizări întemeiatearătînd murdăriile şi neregulile lăsate de publicul arătat mai susşi întrodus în şcoală, iar copiii a doua zi erau expuşi. Sătenii şiautorităţile când au înţeles sesizările direcţiei şcolare de atunci,tot în şcoală s-au adunat împreună cu Comitetul Executiv alSfatului Popular al Comunei Deda şi au hotărât ca în satul BistraMureşului să se construiască un cămin cultural pentru veşnicie,iar construirea căminului să fie la întrecere socialistă cu

- 66 -

căminele care se construiau în satele Deda şi Filea. Bazamaterială asigurându-se pentru Bistra cu cărămizi din ruinelefabricii arse şi bombardate în timpul războiului, pentru Deda s-aacordat o baracă pustie din cărămidă, de la gara Bistra, iar satulFilea şi-a deschis şantier de ars cărămidă în Varniţă. Odată cuaceastă adunare din şcoală s-a ales un comitet obştesc din careau făcut parte câţiva aleşi pe care m-i amintesc: Florea Iosif(invalidul), Ioan Suciu, Ioan Bilac, Aurel Butilă, Iosif Marcu,Andrei Paşcan, Maxim Râncu, Ioan Mariş, Mihai Florea,Grigore Florea, Victor Chindriş şi alţii. Comitetul obştesctrebuia să-şi înceapă activitatea dar teren nu aveau dispus, pecare să urmeze construirea căminului. Sfatul popular şi sătenii seorientau şi propuneau dar în contrariu veneau alte argumente şitimpul se tărăgăna mai mult prin bârfe. Mariş Ioan aveacumpărat un teren chiar în mijlocul satului vizavi cu şcoala pecare şi-a construit o căsuţă în care trăia cu soţia lui Anuţa,practicându-şi meseria de şuştăr (pantofar). Comitetul obştescîmpreună cu Sfatul Popular al comunei Deda i-au propus luiMariş Ion să cedeze acel teren pentru construirea căminului, înschimbul altui teren mai depărtat situat la marginea satului. DarMariş s-a opus, iar autorităţile au insistat şi nu au luat înconsiderare argumentele lui şi au ajuns cu litigiul în faţainstanţei cu avocaţi unde au avut câştig de cauză autorităţile şicăminul a început să fie construit cu muncă obştească iarmeşterii de la Glăjărie, care au lucrat la construirea căminului aufost plătiţi din contribuţie obştească. În timpul litigiului au fostmulte opinii pro şi contra dar comitetul obştesc şi autorităţile nus-au dat înapoi şi cu sprijinul lor deplin, toţi cărăuşii care aveaucară trase de cai, boi sau vaci, din satele Bistra şi Gălăoaia,tineretul, care a făcut multă muncă voluntară, au reuşit să seîncadreze în întrecerea socialistă şi să inaugureze CăminulCultural Obştesc din Bistra Mureşului, iar acel teren dacă adevenit comunal s-a dispus să se construiască alături şi unmagazin sătesc al cooperativei Deda, care ulterior s-a privatizat,precum şi un bloc de locuinţe. În acest obiectiv cultural, euîmpreună cu tineretul, cadrele didactice de la şcoală şi părintele

- 67 -

Paroh Crăciun Ioan, care în acele timpuri era oprit să vină lacămin şi nouă tineretului să mergem la Biserică cu toţii amîncălcat regula. Părintele Paroh Crăciun era mereu în mijlocultineretului la căminul cultural, unde a înfiinţat un cor şi ne-aînvăţat să cântăm pe patru voci, multe cântece de dor,bisericeşti, patriotice şi patru imnuri de stat care le ştiu încă şi văspun titlurile lor. După ce am învăţat în şcoală, cu domnulînvăţător Timaru, Imnul Regal, am trecut la cămin cu tineretul şiam învăţat cu Părintele Crăciun: Internaţionala, Zdrobite cătuşeîn urmă rămân, Porniţi înainte tovarăşi şi Te slăvim Româniepământ părintesc, imnuri din perioada comunistă.

În 1989 am crezut că în anii care urmează odată cudemocraţia va înflori cultura autentică şi la sate va avea loc odezvoltare multilaterală împletindu-se cu viaţa cotidiană şitradiţională activităţile artistice, sportul, diferite întreceri ca:atletism, sanitari, pompieri, apoi cursuri: apicole, de culturaplantelor şi creştere a animalelor şi altele, specifice pentru a-şilărgi localnicii şi tineretul orizonturile, necesare mai târziu lor şiţării. E greşit că tinerii după ce absolvă o şcoală sunt lăsaţi cafrunza pe apă şi nu sunt orientaţi unde se pot anina în viaţa lor.

Copilăria mea s-a desfăşurat în perioada când oamenii seocupau de cultivarea pământului şi creşterea animalelor.Gospodăriile erau pline de vite şi am fost solicitat şi eu de mic laturmele formate în ciurzi de vite şi turme de oi şi păşunauMunţii Călimani iar ciobanii mai în etate mă iniţiau la treaba deacolo. Numai după două săptămîni am reuşit să mă obişnuiesccu viaţa de acolo, pentru că-mi era dor de acasă şi de mama meacare mă drăgălea ca pe un odor. Familiile gospodarilor erau cunumeroşi copii, iar de la vârsta de 9-10 ani li se încredinţa omică treabă pe care putea copilul să o facă iar dacă nu-şiîndeplinea treaba în familie, un părinte al copilului care era maisever îi promitea pedeapsă. Cei care îl vedeau că nu ştie sau cănu poate, îl ajutau, ca să nu-l pedepsească părintele cel sever,dar severitatea lui de obicei era falsă şi noi copiii nu ştiam căambii părinţi sunt la fel de buni. Cel sever de exemplu tata, când

- 68 -

era dezordine învinuia pe cel nevinovat şi trebuia să facem toţiordine iar noi copiii ne mustram şi îi ziceam celui dezordonat:

-Noa vez asta-i pentru tine! La noi în gospodărie se adunautoamna doi boi, o vacă, 15-20 de oi, unul sau doi porci pentruîngrăşat, care erau tăiaţi înaintea Crăciunului, puşi la fum şi înaşa fel conservaţi că slănina şi unsoarea ajungea pentru tot anul,3-4 cară de cucuruz, 4-5 cară de napi şi bostani din carescoteam sâmburii iar bostanii îi fierbeam pentru hrana porcilor şisâmburii îi uscam pentru oloiul de post.

REŢETA OLOIULUI DE POST

După ce sâmburii de bostan erau uscaţi bine li se mai da peo plită o încălzire să se mai uşte şi când erau sâmburiiînfierbântaţi şi uscaţi îi goleam aşa fierbinţi în piuă unde îizdrobeam cu pcisulugu până rezulta o fărină care o cerneam prinsâta de mămăligă. Această fărină cernută era pusă în tipsii şiînfierbântată în amestec cu ceapă dumnicată mărunt iar cînd erafierbinte amestecul, era golit într-o covată şi cu puţină apă sefreca în mâini pînă rezulta un aluat foarte vârtos şi oloios careera pus într-o bucată de pănură aşezată în berbinţa teascului deunde se storcea şi curgea oloiul de post. O mierţă de sîmburi debostan uscaţi bine cîntărea cam 11 Kg din care cantitateextrăgeam cam 1 litru şi 200 grame oloi de post. Aş mai spunecă acest oloi se prepara iarna dar ori cât era de mare frigul afarătot transpirai nu de căldura care era în corliţă că de munca careera depusă şi treaba asta în timpul iernii mergea zi şi noapte lateascul de oloi şi intrai numai cînd îţi venea rându la osăptămână două după ce te scrieai şi când te scrieai la rândMaxân din Gălăoaia care avea teascul te întreba

-Câte mnierţă de sâmburi ai de stors?-3-5, cât aveai.-De bostan? Că acolo se storcea şi de floarea soarelui şi-ţi

spunea când îţi vine rândul la stors.Iar când erai programat te prezentai cu sâmburii şi încă 2

persoane pentru ajutor şi din cantitatea de oloi stoarsă lua vamă

- 69 -

sau plăteai. În afară de oloi rezultau trujnicele din care era storsoloiu de post şi acestea atâta erau de dure încât numai tata leputea zdrobi cu securea apoi le da la vaci cu raţia şi aveau laptemai mult şi mai gras.

De aici vine şi ciuitura din sîrba de doi:Vai săracii doi cu doiCum pcisază la oloiDa te uită la ăşti triiCum pcisază sîmburiiŞ-a vini vo vreme greŞ-or pcisa şî n-or ave.

Acest oloi era cu un gust atîta de plăcut încît în zilele depost şi în postul mare era de ajuns să fie puţin în fundul bliduluişi se întingea cu coleşă rece ori zdrobea mama în blid o strujeade mălai copt în cuptor şi peste sfărmăturile de mălai slobozeadin glajă un fir subţire de oloi care înverzea un pic mălaiugalben. Apoi dumnica mama într-n blid pe mijlocul mesei ocăpăţână de cureci murat şi pe întrecute căram la gură culiungura de lemn mălaiu copt în cuptor şî cu degetele cureciu dinblidu hăl mare, îndemnaţi ca hămnisiţi de gustul bun al oloiuluide post, alături de surorile mele.

Ar fi bun şi amu.

OBICEI

De cum se termina toamna şi iarna îşi intra în drepturi neocupam în gospodărie cu: hrănitul vitelor, tăiatul lemnelorpentru foc, căratul gunoiului de la vite, în câmp cu sania trasă deboi şi alte trebăluieli din gospodărie, iar mama şi surorile melegăteau mâncare în casă şi se purtau cu cusuturile pe fir lapodoabele cu care ne gătam în sărbători. Mama se ocupa detorsul cânepii şi lânii, apoi noi, când eram de oare ceva în casăne punea la răştiat jârebgii pe răştitor, (se înţelege desfăşurareafirului de cânepă tors de pe fus pe răştitor şi formarea jirebgii. Ojârebgie este formată din mai multe jâribgiuţe iar o jâribgiuţă din10 numărături; o numărătură are 3 fire; răştitorul era un leaţ în

- 70 -

jur de 1,75 m lungime, cu o traversa ovala la un capăt şi unadreaptă la celălalt), ca să aibă fuse libere pe care să continuetorsul. După ce însera mergea cu furca de tors cânepă înşezători, iar bărbaţii se strângeau tot acolo la taifasuri şi poveşti.Mama, din cânepa ei, torcea iarna în jur de 15 jârebgii care erauapoi opărite cu leşie din cenuşă de fag, în ciubăr. Mama clădeajârebgiile în ciubăr şi deasupra lor aşeza un lipideu de cânepăcare trebuia dat la spălat şi numindu-l cenuşări. În el împachetao cantitate de cenuşă din lemnele de fag arse în sobă iarna. Eraatenţie mare la cenuşă că dacă rezulta şi din alte lemne arse, înspecial din stejar. cenuşarul şi jârebgiile erau distruse, că eraprea tăioasă leşia apoi punea ceaonul hăl mare, care se folosea laopărit, cu 50-70 litri de apă din Valea Bistrei ori din Murăş carefăcea leşia mai luce. Apa, când fierbea în ceaon, o lua cu o oalăşi o turna fierbând pe cenuşarul aşezat pe jârebgiile din ciubărapoi sub ciubăr era un lăvor în care după ce era ciubăru plin deleşie fierbinte, o botă protejată în lateralul ciubărului de douăscândurele era trasă şi deschidea o gaură în fundul ciubăruluiprin care leşia era colectată în lăvor, de unde o punea în ceaonulcu foc sub el să fiarbă din nou ca îtrun fel de circuit toată ziuaapoi noaptea rămânea să se scurgă leşia din ciubăr şi zicea căpână dimineaţa se mai coc jârebgiile iar dimineaţa mama luacenuşăriu, îl golea pe mălăişte, apoi scotea jîrebgiile în coşărci,le ducea la părău şi pe scaunul de spălat le bătea cu maiu decâteva ori până se storcea apa limpede din ele apoi se repetaopăritul jârebgiilor până erau destul de albe.

Jârebgiile albe erau depănate pe gem sau urzite direct peurzar. La urzit, ca şi la răştiat, se numără cât a pus pe urzar tot înjâribgiuţă şi numărături numai lungimea dela urzât este socotităîn coţi (un cot are 62 cm.). Atât la urzât cât şi la răştiet este rostunde se încrucişază firul cel dus cu cel adus şi acolo se numărăiar dacă urzitul este greşit la rost se obsearvă această greşealăcare se numeşte crâmpciţă; se ia înapoi ce-i urzit greşit până lacrâmpciţă.

Urzitul pânzei se face după lăţimea spetei care este socotităîn jâribgiuţă şi atâta se pune pe urzar pentru pânza care urmează

- 71 -

ţesută cât âi spata de lată, apoi ce s-a urzit se numeşte „tiară”,care după ce se vine luată de pe urzar se înfăşoară pe „sulu” cuvergele aşezete sub firele care se răsfiră mai întâi pe fuştelulegat de sulu dinapoi la stative şi se bagă fuştei la rost pe care sedistanţează firele şi se trag fuşteii de la rost prin toată teara pânăla momentul datului prin iţe când se şi „nivideşte”, după care seia prin spată, după cum îi conceput de la nividitură. Cînd se daudouă fire odată prin spată se zice „bun”. Cînd se dă prin spatăodată un fir şi odată două fire se zice „una bună şî una rea”, iarcând se dă prin spată numai câte un fir se zice „fir în dinte”.

După ce s-a trecut teara şi prin spată, se leagă prin nodoriţăla sulu dinainte a stativelor cu care se întinde teara apoi se tragfuşteii înapoi la loc, se vine potrivitul iţelor cu scripeţi, se leagăsus la pipele stativelor iar jos sunt legate cu regulă de călcătoriicare îi manevrează ţesătoarea cu picioarele şi la fiecare călcat alţesătoarei pe călcători firele se rostesc de la iţe şi prin rostuldeschis se introduce suveica cu firul care se desfăşoară de peţăgea din suveică, apoi se bate cu brâglele în care e fixată spata,la rostul ţesutului ca să fie pânza ţesută după modelul nividit înbrăduleţ, rânduri sau alt model.

După ce prindea mama gura la teară şi începea să ţese eueram de tot ajutorul căci trebuia să o ajut, adică să slobod teara,să-i fac cu sucala ţăgi pentru suveică, să înod firele care se rup,să mânjăsc, să deapăn mozocul şi la toate eram purtat ca mingeape teren deşi, copil fiind, aveam altele în cap.

Unealta pe care era pusă jârebgia la depănat se numea„vârtelniţă” şi era oprit depănatul afară sau în ocol pentru că sespunea: „cum se învârte vârtelniţa în ocol, aşa se învârt şivremurile la vară deasupra cânipciştii şi turupcesc vânturile şifurtunile de vara cânepa la pământ”. O cânepă doborâtă defurtuni era compromisă şi femeile o socoteau pagubă mare.

Până la Sfinţii 40 de Mucenici, 9 martie, trebuia să fie gatade pe stative (război) şi cu ultima vergea slobozită de pe sululdinapoi unde era înfăşurată teara. Până nu răsărea Soareleumblam pe răzoarele din grădină să batem iarba zicând:

- 72 -

-Ieşi iarbă din pământ că vin 40 de sfinţi şi te prind îndinţi... După sărbătoarea Sfinţilor mama era gata cu lucrul dincasă, mai rămânea opăritul şi bgilitul pânzelor care-l făcea dupăce plecau oile la stînă, că dacă treceau oile peste pânzele de perăzor unde erau întinse la bgilit se cîcărăzau pe pînze şirămâneau pânzele pătate.

Ieşeam apoi cu toţii la lucru de afară şi făceam curăţenie încurte, grădinuţa de zarzavaturi, locurile pentru arături şi încâmp, apoi în dimineaţa de Buna Vestire, înainte de răsăritulSoarelui toate gozurile greblate se aprindeau în toategospodăriile răspîndindu-se fumuri şi diferite mirosuri de carebătrânii ziceau că înlătură omizile care fac daune la pomi. Noicopiii participam veseli sărind peste focuri zicând: Cum sarpeste foc, aşa să sar peste necazuri, sau: cum trec prin fum aşasă înving necazurile. După această fază se făcea primenirea şimergeam la Biserică.

POVEŞTILE BĂTRÂNILOR LA MURĂŞ

După Blagoveştenii începea timpul să se încălzească şi mieîmi plăceau sfatul şi poveştile bătrânilor care, în sărbători dupăamiază, se adunau la Vasâle-a Cozmii în drum, de unde putea fiadmirat în splendoarea lui bătrânul Mureş pe care se scurgeausloi desgheţîndu-se şi câte o plută de bârne cu doi cârmaci, carede pe plută în trecere, văzînd grupul de bătrâni, îi salutau. TeteaGiorgiuc a lui Dănila lui Alexă povestea că el când a fost ciobantânăr a mers cu turma de oi la păşunat pe părăul Harpa şi acoloi-a ieşit în cale un urs cît un junc de mare, la care nu i-a păsat decâini şi s-a repezit şi a apucat o oaie dar el fiind în partea de ladeal a zis că o durigat (rostogolit) o stâncă mare asupra ursuluişi ursul văzându-o o lăsat oaia şî s-o sculat în două labe şirăcnind o vrut să prindă stînca care merea durigânduse cu forţăcătre el. Dar stânca l-o pălit pe urs drept în cept şî ursu o şî căzutjos şî el atunci o sărit cu câinii şî cu bota i-o dat în cap până omurit. Aşă o omorât el ursu.

- 73 -

Vasâle-a Cozmii zicea că el o fost prinzonier în Rusia patruani şi un stăpân l-o scos din lagăr şi l-o dus acasă la el să lucre.Stăpânul avea o copilă de şase ani pe care o chema Malcika şistăpînul dacă a văzut prietenia lor nu l-o mai dus la lucru căcifetiţa se plictisea în lipsa lui, şi stăpânul îl lăsa toată ziua cuMalcika.

George-a Cozmii povestea că el când o fost în război, dusde austrieci în Balcani s-o rătăcit cu caii şi căruţa, cum mergeape un drum, ăsta s-o despărţit în două părţ şi el în loc să meargăpe care trebuia a luat-o pe cel greşit.

–Şî m-am dus băieţ- le spunea tetea George la ceilalţiibătrâni pînă să înopteze; şî drumu ăla s-o gătat la o poartă marede fier încuietă, iar după ce am strâgat şî am bătut în poartă oieşit paznicul zâcându-mi că poarta nu se mai deschide de laora aia până dimnaţă şâ io i-am zîs că-i musai!

Da paznicul nu o vrut să mai vorovească cu mine şâ o intratîn curte şâ io am luat flinta din căruţă şâ am slobozât treigoioabe (trei focuri de armă), oblu (vertical) în sus după careiacătă stăpânu întrebă:

–Ce viteaz puşcă? Atuncea am ieşât io cu flintocu (arma)mănios şâ am zâs:

–Pe tăţ vă puşc dacă nu deştideţ să intru până dimneaţăaicea cu caii şî căruţa că îs rătăcit ! Da stăpânu o văzut că s-oîngroşăt gluma şî le-o spus:

–Descuieţ să intre! Şî după ce m-o întrebat de-a firu-n părtăt tăt, dimineaţa când o fost de sculat o fost la mine stăpânul sănu plec că el îmi spune ce am de făcut de amu înainte şâ când omai vinit o zâs că-s în mână bună şâ cu trupa nu pot să măîntâlnesc trei săptămâni. Şî până îmi spune el, nu am ce facenumai să stau la el şâ nu am nimnic de lucru numai să am grijăde cai şî căruţă. Mni-o arătat ce să dau la cai: fân, ovăz, şâ io amfost dat la bucătărese în samă să mă ţâie cu mâncare bună. Apoim-o întrebat dacă cunosc pe Suci Cozma din Deda-Bistra? Şîdacă ştiu de Ungiu Gălăoi? –Cum să nu-l cunosc pe tata şî laUngiu Gălăoi o fost lucrare mare :

- 74 -

-Eu sunt anteprinoru care am condus lucrarea de acolo şimă numesc Obăr Laidăn iar Suci Cozma şi feciorii lui au lucratcu boii lor acolo când s-a făcut calea ferată i-a spus stăpânu luitetea George care o zâs că i-o sărutat mâinile domnuluianteprinor Obăr Laidăn când o auzât în Albania de numeletatălui său şi de Ungiu Gălăoi.

–Trăbuie să fie plutaşi buni să nu li se spargă pluta cândtreceau pe la Ungiu Gălăoi că-i zvârle şâpotul apei drept cufruntea plutei în stâncă iar dacă nu o cârmuiau bine li se spărgeapluta şâ greu scăpau cu viaţa că acolo era o bolboană că puteaicufunda o casă şî era şî vârticuş, - a complectat Vasile-a Cozmi:Mai târziu după ce m-am mai maturizat am avut un sector pentruo colectă la Biserică si cînd a contribuit Tetea George a pus doilei şi eu am zis:

-Îi cam puţin doi lei că alţii au dat de la cinci zăci în sus.-Io dau doi lei că ăştia îs scriş la Dumnezo. Alţî dau tăt cât

câştigă la făgădău şî nici nu-i scrie nime nici nu se ştiu laDumnezo! A răspuns tetea George.

Tatăl meu, Suciu Iosif a lui Ionu lui Icobuţ a zis că el dupăce s-a dat voluntar în Rusia au venit mai multe detaşamente deprinzonieri cu trenul la Iaşi, unde s-a îmbolnăvit de tifosexantematic şi i-a izolat într-o şură cu paie aşternute pe jos şicivilii erau evacuaţi din cauza războiului iar după câteva zile încare a zăcut jos pe paie a venit Cadar Ariton, cunoscut dinPietriş, tot voluntar, bolnav de tifos şi zăceau lângă-olaltă. Tatas-o sculat foarte slăbit şi clătinându-se şi ţinându-se de pereţi omers şi într-o margine unde erau gozuri a văzut ceva ca omargine de butoi. O cercetat în secret locul şi după ce o însărat,tot în secret, a descoperit gozurile şi după ce a scos cu greudopul a văzut că era un butoi cu vin apoi printr-un pai gol aajuns cu greu la lichid. Tata o zâs că după ce, în secret, ofrecventat câteva nopţi butoiul s-o făcut mai bine şi s-o întărit pepicioarele lui iar Ariton nu da semne bune şi mulţi eraudimineaţa găsiţi muriţi. Tata i-o spus lui Ariton secretul, iarîntr-o noapte au mers sprijinindu-se amândoi la locul secret şiAriton l-o asigurat pe tata că va păstra taina, dar la câteva zile

- 75 -

după ce sa întremat, a divulgat, nu la un bolnav ci chiar la unofiţer sănătos care în câteva minute a fost prezent cu căruţa şi oîncărcat butoiul iar pe tata l-au învinuit şi ameninţat cu pedeapsăpentru că nu a raportat înainte de a se atinge de butoi.

Au mai povestit şi alţi bătrâni întâmplări de când au fostconcentraţi şi de la locul de muncă, din armată, cum şi-aupetrecut tinereţele pe la jocuri cu femeile şi aceştia erau Maxânului Dumitru din Gălăoaia, Manoilu lui George a Murăşăncii,Iosâpuc, Cita lui Vasâle-a-Ncitoaii şi alţii. Erau şi bătrîni care seadunau în alte locuri la poveşti.

MOŞ CRĂCIUN (Culegere dintr-un calendar vechi)

Dragi copii din ţara astaVă miraţi voi cum se poate,Moş Crăciun, din cer de-acolo,De le ştie toate-toate…

Uite cum: - vă spune badea:Iarna-n noapte pe zăpadă,El trimite câte-un îngerLa fereastră să vă vadă.

Îngerii se uită-n casăVăd şi spun, iar Moşul are,Acolo-n cer, la el în tindă,Pe genunchi o carte mare.

Cu condei de-argint el scrieCe copii şi ce purtare;Şi de-acolo ştie Moşul,Că-i şiret el, lucru mare!

(De Octavian Goga)

Poveştile lor erau spuse cu mult tâlc şi multe argumenteconvingătoare întărite cu câte un <ie zo> ori <zo lui Dumnezo>

- 76 -

sau cauze de la care se contraziceau şi gesticulări spectaculoaseşi de bărbăţie printre care se auzea câte o expresie nostalgică:<hăi dacă m-aş face ca atunci!> sau <aia o fost lume de trâit>

Aşa a fost: plutele care au trecut pe Mureş nu au lăsaturme, dar vremurile au lăsat urme spălate cu lacrimi, sânge şisudoare multă dar nu sunt pe conştiinţa celor care le-au provocatcă-s în inima celor care le-au îndurat. Ca om nu le pot judecanumai arăta din povestirile auzite de la bătrâni şi am desprinsvorbe spuse cu înţelepciune că: <sătulu nu crede celui flămând>iar <cel din căldură nu-i crede celui din frig>.

OAMENI ŞI VREMURI

Fiecare fenomen social care se schimbă în mod maisângeros ne aduce oameni care se îmbogăţesc căci sânt oameniîn frunte care susţin cauza norodului nevoiaş şi oropsit până lavictorie dar când au triumfat lasă norodul care l-a susţinut şiîmbrăţişează idolul care se numeşte <bogăţia> împletită cu<păcatul> şi <lăcomia>, uită de cei cu care a fost pe baricadarevoluţiei şi de norodul care le-a susţinut cauza făcându-şi legisă fie îngrădiţi şi la norod să-i condamne dacă greşesc. Sântexemple poate de o carte dar nu le scriu în rândurile mele.

Nu aş vrea să mă depărtez de oamenii democraţiei care încampanii electorale umblă cu promisiuni mincinoase şi falseamăgind pe cei nevoiaşi cu bunuri de nimic şi băuturi alcoolice,încredinţându-i că va fi bine dacă-l votează pe el şi să nu-lvoteze pe celălalt, că va fi rău dar când se ajunge la neajuns celnevoiaş iese în stradă cu gura mare strigând: hoţii! hoţii! hoţii!Dar e prea târziu şi celui votat nu-i mai pasă chiar dacă a depusjurământul care pentru mulţi este numai o formalitate şi norodulnu mai este auzit şi respectivii prosperă, iar când vine rândulcelui nevoiaş tot lui i se spune: vez???…

Şi-au permis prea mult, dacă le-a fost lumea pe mînă, sădesfiinţeze ei, oamenii democraţiei, la noi în sat: baza sportivă şicăminul cultural şubrezind satele Bistra şi Gălăoaia deobiectivele obşteşti de care se folosea Primăria Deda, grădiniţa

- 77 -

şi şcoala cu clasele I-VIII, cu elevi din satele Bistra şi Găloaia acăror săteni au ajutat cu atelaje, braţe de muncă şi contribuţie laedificarea bisericilor, a şcolii şi căminului cultural, undefrecventează şi copiii din satul Gălăoaia.

Desfiinţînd căminul cultural din satul Bistra, au înlăturatechipele culturale, artistice de amatori, coregrafice, consfătuirilecu Primăria Deda şi Asociaţia Crescătorilor de Taurine dinBistra, unde ar trebui să dezbatem proiectele propuse pentrudezvoltarea şi bunul mers al asociaţiei şi al comunei noastre; auînlăturat directorul de cămin, pe domnul învăţător GăluţiuAugustin, om de cultură foarte activ bun îndrumător altineretului, instructor de formaţii artistice coregrafice şibătrâneşti de amatori, prin care a dus faima Bistrei la multefestivaluri de prestigiu în ţară şi străinătate. Diplomele,menţiunile şi trofeele pe care le arată domnul învăţător şi fostdirector de cămin, pot fi dovadă de mândrie a satului Bistra-Mureşului.

Cred că oricine poate vedea cum e marginalizat satul BistraMureşului faţă de celelalte sate: Deda şi Filea cu care a fost înîntrecere socialistă când au fost construite căminele culturale. Însatele amintite căminele culturale sunt frumos întreţinute, iar laDeda s-a mai construit şi o sală de spectacole, dotată cu scenă şimobilier adecvat, precum şi o modernă sală de sport.

Ca om care-l respect pe fiul satului Bistra Mureşului, fostulprimar Paşcan Gavril, poate a înţeles sesizările concetăţenilor cuprivire la neîntreţinerea şi demodarea căminului cultural dinsatul nostru şi a ajuns la concluzia să-l demoleze. După ceoamenii aduşi de Primăria Deda l-au demolat, nu s-a mai gânditnimenea la reconstruirea lui, iar mandatul lui de primar s-aîncheiat.

Pe locul unde a fost căminul cultural şi acum ar trebui să fieunul nou, azi, în 24 noiembrie 2010, se găseşte o şănţuireburenoasă şi o lăstărime cu scaieţi şi cu spini, din care a începutsă răsară un tufiş mândru. Cu toate acestea bistrenii îşi facîndatoririle cetăţeneşti şi nu sunt scutiţi de obligaţiile ce le revin.

Acum urmează al III-lea mandat de primar şi consilieri, iar

- 78 -

căminul nostru cultural este încă tot obiectiv electoralnerezolvat.

Oare nu trebuiau întrebaţi şi sătenii din Bistra Mureşuluidacă mai au nevoie de cultură, înainte de a demola Primăria dinDeda pe cheltuiala ei şi căminul nostru cultural?

Stimata doamnă Cadar Lucreţia care a preluat mandatul dePrimar după numitul Paşcan Gavril, a înţeles Bistrenii şi apromis cu angajament ferm că obiectivul CĂMIN CULTURALla Bistra este o prioritate şi în toamnă promite că la primăvarăvor începe lucrările la construirea căminului şi când vineprimăvara în loc să înceapă lucrările sunt alte priorităţi. Eu amavut mai multe audienţe la doamna primar şi mi-a arătatdocumentaţia pentru construirea căminului la Bistra în volum desute de pagini, dar a zis către mine că mai lipsesc nişte avize dela alte foruri, finanţarea şi materializarea, iar eu m-am oferit şiam făcut împreună demersuri chiar şi la Guvernul României deunde am primit mai multe răspunsuri care ne îndreptăţesc şi necompătimesc de lipsa căminului cultural dar nici unul cu dată şicu termen de rezolvare. Iată şi răspunsurile care pot fi găsite peurmătoarele adrese de pe Internet: www.mdrl.ro,www.prefecturamures.ro, www.sgg.ro, www.cjmures.ro,www.cultura.ro, www.isc-web.ro

Văd că multe obiective de folos social şi cultural suntdelăsate şi în loc să fie înţeleasă comunitatea mai de grabă esteignorată, până se ajunge la adrese, chiar până la forurileeuropene sau demonstraţii în stradă, blocări de drumuri saugreve pentru un drept. O comunitate, mai de grabă este lăsată lacheremul unui individ decât să-şi scoată în valoare talentele şimândria.

La noi în sat au călcat mai multe personalităţi şi oameni deseamă care îi ştiu încă de când eram şcolar şi am ieşit toţişcolarii în frunte cu domnul învăţător Timaru de am întâmpinatla primire pe: P.S.Sa. Nicolae Colan şi cei mai mulţi copii eramîncălţaţi cu opinci şi la toţi ne-a pus mâna lui pe creştetpărinteşte, apoi ministrul de finanţe Vasile Luca la vânătoare,compozitorul şi dirijorul Constantin Silvestru, preşedintele

- 79 -

României Nicolae Ceauşescu, P.S.S. Emilian Birdaş de Alba-Iulia. P.F. Părinte Patriarh Teoctist al B.O.R., însoţit deArhiepiscopul Andrei Andreicuţ de Alba-Iulia şi mai mulţiierarhi din ţară şi străinătate, Primul Ministru Călin PopescuTăriceanu, Preşedintele României Traian Băsescu.

Nu putem lăsa la o parte pe sculptorul şi scriitorul IonVlasiu, care a scris despre satul şi oamenii din Bistra, lăsând înurmă o casă memorială şi o grădină cu opere sculptate de mânalui, unde Prefectura Judeţului Mureş organizează anual o„Tabără de sculptură” cu artişti de renume din ţară şi străinătate.

Acum în anul 2010 se vorbeşte la televizor că avionul caretransporta preşedintele Poloniei s-a prăbuşit în Rusia şi încatastrofa aviatică au murit toţi care-l însoţeau. Pe plan naţionalşi la noi în ţară se vorbeşte la televizor de o criză mare.Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a dispus să sereţină din fiecare salariu câte 25% şi din pensii şi alte categorii15%. Oamenii sunt nemulţumiţi, fac mitinguri, greve şi cer săschimbe guvernul condus de Primul Ministru Emil Boc. În satulnostru Bistra Mureşului s-a prevăzut pentru acest an să fieaniversaţi 10 ani de la sfinţirea catedralei de către P.F PărintePatriarh al României Teoctist, cu un numeros sobor de episcopişi preoţi. Cu această ocazie a fost din nou în satul nostru I.P.SArhiepiscop Andrei Andreicuţ al Alba-Iuliei, tot cu un sobornumeros de ierarhi şi preoţi la tedeumul de 10 ani de la sfinţireasupranumitei Catedrale a Văii Mureşului din Bistra Mureşului.

Cartea mea a început cu un vis şi nu ştiu ca cineva dinzilele noastre să fi avut vreun vis ca împăratul Faraon. El a visatvaci grase păscând pe malul apei şi din apă au ieşit vaci slabe şicele slabe au mâncat pe cele grase şi tot slabe au rămas. Aşa nespune Vechiul Testament. Nu ştiu ce este de comparat acum deam ajuns la criză dar vedem că oareunde s-au răsuflat avuţiileţării şi fără muncă şi legi nu vor fi rezultate, ci numai sărăcie. Deatunci au mai fost crize; aşa sunt vremurile de astăzi: criza seadânceşte şi bunătăţile trebuie administrate pentru viitor şioamenii democraţiei să ştie că nu sunt numai ei, iar urmaşiinoştri să nu aibă de plătit greşelile noastre.

- 80 -

Eu cred că această criză despre care se vorbeşte şi înlegătură cu care se fac calcule, comparaţii statistice, desfiinţarealocurilor de muncă şi a firmelor care produc în favoarea celorcare nu produc iar pământurile imense sunt lasate în paragină şifără animale. De la nicio palmă de pământ nelucrată am ajuns lamii de hectare de pământ nelucrate. Ca să facem bani, noi levindem ca avuţie şi nu vindem ce ar produce ele ca să trăim dinresursele noastre, că mai bine cumpărăm de la străini, decât sămâncăm din avuţiile noastre, că zicem că nu e rentabil.

Aşa e şi cu oamenii care zic că e democraţie şi seînghesuiesc la conducerea ţării cu capacităţile lor defăimându-seîn campaniile electorale şi până să facă ceva pentru popor, îigăsim cum zicea M. Eminescu, acum aproape 200 de ani, înpoezia „Scrisoarea a III-a”, partea a II-a:

Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă,Numai banu îl vânează şi câştigul fără muncă.Cei care ajung acolo, la conducerea ţării, sunt conştienţi că

de acolo se pot îmbogăţii, iar pe locurile de muncă muncitorii auajuns să nu mai fie siguri. Eu nu sunt nici filozof, nici proroc,dar gândesc că va veni, ca şi pe vremea împăratului Faraon, unIosif, care îşi va arăta iscusinţa să scoată ţara din criză.

PE ALTE MELEAGURI

De curând am fost în Elveţia şi în Franţa şi lucrările care le-am văzut acolo construite cu 3-600 de ani în urmă m-au uimit şiei văzând admirările mele m-au întrebat:

- Ce zici? Iar eu am răspuns:-Aceste lucrări au fost făcute când ţara noastră se lupta cu

năvălitorii porniţi s-o cucerească; dar ei m-au mai întrebat:– Dar de ce nu se construieşte acuma că nu vin năvălitorii

să vă cucerească ţara? Şi eu am rămas fără replică. La Lausanneam văzut Muzeul Arheologic, Expoziţia Mondială aCampionilor Olimpici şi una dintre cele mai mari bisericiprotestante, iar de la balconul corului în sus până la primeleclopote am urcat 150 de scări de piatră, clădite în spirală, iar de

- 81 -

acolo în sus mai sunt un rând de clopote, la care nu am maimers şi am văzut din turnul impresionantei biserici o parte dinlacul Leman şi o parte mare din Lausanne. Alături este şi oimensă parcare subterană. În alt oraş am văzut o expoziţie decutii muzicale, concepută înainte de anul 1930, al cărui patron înformă de statuie stă imobil la masă şi printr-o comandă acţionatămecanic, „ridică tocul, îl întroduce în călimara cu cerneală, apoiîşi face semnătura, pune tocul cu peniţă la loc, apoi îţi întindehârtia semnată”. Am văzut apoi un alt muzeu arheologic, în altoraş, cu exponante pescăreşti. Am văzut râul care străbate pesub muntele Jura, cel mai mare din Elveţia, şi grotele Orbe.Apoi, în altă Biserică Protestantă imensă, am asistat înDumineca Floriilor (28 .03. 2010) la slujba religioasă, unde larugăciunea pastorului a cântat orga şi corul, au vorbit: un bărbato femeie şi 6 elevi selecţionaţi printr-o competiţie, din care afăcut parte şi nepoata mea Teodora şi toată ceremonia a durat 45de minute. La ora 10 Biserica s-a umplut de lume, iar după treisferturi de oră lumea a fost liberă. Ca oameni din străinătate, amfost aşezaţi în Biserică la loc de onoare. Apoi am făcut ocălătorie de aproape 60 km. cu maşinile pe autostrada care treceprintr-un tunel luminat, în lungime de aproximativ 4 km, până lalocalitatea Treize-Canton, unde a fost stabilit să se ţină masa încomun cu Celine, o verişoară şi colegă cu nepoata Teodora, încompetiţie fiind alese amândouă după meritele lor. Am fostgăzduiţi la un local foarte frumos şi potrivit, oferit de mătuşicaMary-Jeanne şi mama acesteia, care au fost la înălţime prinambianţa oferită. Am petrecut minunat, în sânul elveţienilor,acea Duminică de Florii a anului 2010.

Acolo sau adunat, din mai multe localităţi, neamuri şiapropiaţi ai colegelor sărbătorite şi printre delicioasele preparatea fost şi renumita brânză elveţiană de mai multe feluri, şi ladiscreţie. Apoi elevele sărbătorite, deşi mai au de mers la şcoalăpână la terminarea anului şcolar, au şi serviciu, cu salariu şicontract de muncă stabilit pentru 3 ani. În dimineaţa următoare,(luni), ne-am sculat de dimineaţă şi împreună cu Mirela, care acondus maşina şi ne-a fost călăuză şi Mihaela - fiicele mele şi

- 82 -

nepotul Mihăiţă, mergeam ca printre felinare, aşa sclipeauplăcuţele reflectorizante pe ambele părţi ale drumului asfaltat şifrumos marcat iar pe parcursul lui mai apărea câte-o intersecţiecu indicatoare şi stop semnalizat. În alte cazuri drumurile erautrecute unul pe sub altul şi nici la calea ferată nu am văzutbariere sau trecerea maşinii peste şine; cât despre calea ferată, peunde am trecut eu, prin Elveţia sau Franţa, nu am văzut decâtcale ferată dublă. Încă nu s-a făcut ziuă şi am ajuns cu maşinaunde erau parcate şi alte maşini iar Mirela ne-a zis

-Să vă luaţi tot ce vă trebuie şi ce nu lăsaţi în maşină că deaici plecăm cu trenul la Paris şi numai mâine seară ne întoarcem.După câteva minute a şi sosit trenul de mare viteză şi am urcatîn vagonul cu locurile noastre şi din gara Vallorb – Elveţia, amplecat spre Paris, pe linie dublă unde viteza constantă este peste250 Km/ oră. Pe tot parcursul am văzut din tren imense loturiînsămânţate cu culturi, zone împădurite, zone industriale; amavut 2 opririi şi în 3 ore am sosit în Gare de Lion din Paris.După ce ne-m cunoscut camera la hotel şi am lăsat lucrurile caresă nu le cărăm cu noi am mers cu metroul şi am stat la o coadăimensă şi încolăcită, două ore şi jumătate, până ne-a venit rândulla lift ca să ne urcăm în Turnul Effel. Ajuns în punctul cel maiînalt al turnului, deşi eram în siguranţă, tot am avut fiorul deînălţime şi după ce m-am acomodat puţin am luat seama, dupăcum ne explica Mirela, la punctele principale ale Parisului, apoiam văzut afişate pe un brâu publicitar, care era mai sus caînălţimea capului, şi pe care se puteau ceti toate capitalele lumiicu drapele ţărilor lor şi distanţele, în km, până la Turnul Effel.Apoi am mers la o Biserică imensă pe o colină cu însemnătateistorică, după care am vizitat Arcul de Triumf, tot cu o înălţimemare, dar am urcat scările în spirală până în vîrf şi de acolo amvăzut 4 străzi principale care se încrucişează sub arc şi 4 străzicare se termină în colţurile lui. Arcul este ornamentat peste totcu gravuri artistice, aspecte războinice, arme şi scene de vitejie.Am mai văzut la Arcul de Triumf din Paris şi o ceremonie aunor veteranii care defilau cu steaguri însoţiţi de fanfară. Oceremonie religioasă am văzut şi la catedrala Notre-Dame de

- 83 -

Paris, cu ocazia săptămânii Paştilor, acolo oficiind mai mulţipreoţi o slujbă în cadrul căreia am auzit orga, corul şi clopotele,iar prezenţa arhitecturală, impunătoare şi monumentală, suntvaste şi de neîntrecut ca şi pe alte clădiri din timpurile vechi şialte colţuri pe care sunt aşezate câte-o statuie artistică expresivă,sau un animal pietrificat. Nu e fără importanţă nici Expoziţia deCeară „Grevin Paris”, http://www.grevin.fr/, unde sunt expusestatuile celor mai celebri oameni şi personalităţi din istorialumii. Cu aprecierile mele gândesc că a fost bine ales Parisulcapitală a Europei. Sunt mândru şi mulţumesc celor care mi-aucreat condiţiile să ajung şi eu acolo.

Am propus să fie ridicat şi la noi, în semn de recunoştinţă,celor care au fost şi sunt CTITORI DE PRETUTINDENI, un<Simbol Ctitoresc>, dar cei competenţi de la primărie şi bisericăspun că nu sunt bani, deşi locaşurile unde îşi desfăşoarăserviciile au fost edificate de ctitori în vremuri grele, când eraurăzboaie, concentrări şi munca cu braţe şi atelaje, iar înagricultură lucrau oamenii din greu ca să poată trăi. Amsiguranţa că de când am propus amintitul <simbol ctitoresc> aufost cheltuiţi mulţi bani pentru conforturi şi luxuri de care nubeneficiază cetăţenii creştini sau obştea.

După ce am fost prin străinătate, ca badea Cârţan, dar nu pejos ci pe sus cu avionul, mă întorc la vremurile din copilărie şi-mi amintesc de când auzeam de acasă, prin mijlocul satului, untropotit de cai, iar eu, de unde eram, ieşeam să văd ce trece pedrum... era baronul într-o cocie trasă de 4 cai albi cu hamurinegre, înpodobite cu ţinte albe şi galbene şi grumăzăriîmprejurul gâtului pe care erau aninaţi zurgălăi şi clopoţele şisunau, în ritmul trapului, făcând o zarvă ca la paradă, iaroamenii parcă şi pe cai îi salutau, cu pălăria în mână, până treceacocia cu baronul Kemeny. Acesta răspundea printr-o micăînclinare a capului, într-o parte şi de alta a drumului, spre ceicare îl salutau cu respect. Dacă în vremurile acelea patru caipurtau un domn, în vremurile de azi un domn este purtat de miide kg de fier cu energie care costă mult.

- 84 -

Chiar dacă voi trece în fantezie, e firesc la etatea pe care oam căci şi copiii au gânduri năstruşnice şi eu mă gândesc, cu osută de ani în urmă când prin satul nostru treceau printrebordeiele de atunci numai cară şi sănii trase de vite. Acum, înanul 2010, nu poţi traversa şoseaua din cauza maşinilor şiautoturismelor care trec, având multe componente de cauciuc,plastic, lemn, fier şi combustibil scump extras cu greu dinadâncurile pământului, pe şoselele asfaltate şi podurile care seconstruiesc greu şi costă mult.

Mă gândesc că noi bătrânii şi copiii avem mintea maifluturatică şi aceste lucruri, care acum când gândim că vor fi câtîi lumea, poate peste o sută de ani nu vor mai valora nimic dacăştiinţa progresează. Probabil că oamenii vor avea un calculatorpe mână, de la care va fi dirijat un aparat alimentat cu o baterie,în loc de nu ştiu cât combustibil, care va putea demara cu ooarecare putere şi nu va fi o problemă să treci un râu, un deal, unmunte, sau o distanţă fără şosele, drumuri sau poduri cu oricegreutate, că vor umbla prin aer.

BANC

Când a păcătuit omul în rai, Dumnezeu l-a dat afarăzicându-i:

-Mergeţi pe pământ, înmulţiţi-vă şi cu sudoarea feţeivoastre să trăiţi. Dar omul, cu nedumerire, l-a întrebat peDumnezeu:

-Ce va fi când vom fi mulţi şi nu vom mai încăpea pepământ?

-Aveţi mările, puteţi pluti! i-a răspuns Dumnezeu.-Şi când nu vom încăpea nici pe mări?-Aveţi aerul şi veţi zbura prin văzduh, l-a asigurat

Dumnezeu pe om.-Şi când vom fi atâţia de nu vom încăpea nici prin aer? a

mai întrebat omul şi Dumnezeu a răspuns:-Până atunci am să mă mai gândesc!

- 85 -

Aşa a fost o perioadă din copilărie şi de la o vremesimţeam că vocea mea se cam îngroaşă şi pe sub nas mi-auapărut nişte perişori pe care îi puteam prinde cu degetele, iarunii, mai în etate, îmi ziceau:

-Măi mucosule!

AM FOST PRIMA DATĂ LA FETE

Într-o toamnă m-a cerut sora Alexăndrina, de la părinţi, să-iduc cu boii şi carul, mălaiul cules din Luncă, acasă la Filea undecând am ajuns, cuscru Vasile mi-a luat măsură la picior şi lacâteva zile sora mea Alexăndrina mi-a adus o pereche debocanci foarte frumoşi, surplusul de valoare rămânând cadou,căci era foarte scumpă încălţămintea şi la adevărata lor valoaretrebuia să le transport de 3-4 ori cu carul cucuruz. Le-am dat unlustru la bocanci şi cu sfatul părinţilor rămân stocaţi până lasărbători să am cu ce juca. Cuscru Vasile a Ioşchi din Filea eracel mai vestit cizmar din împrejurimi. Avea atelierul acasă şi înpermanenţă lucra cu el trei ucenici şi două calfe.

Într-o zi m-am întîlnit în drum cu Anuţa lui Manoil şioprindu-mă m-a întrebat:

-Tu umbli la fete? Iar eu am răspuns că sunt prea mic şi numă lasă părinţii să umblu noaptea pe uliţă, dar lelea Anuţă m-asfătuit că pot şi când nu ştiu ei, să mă furişez câte un ceas, iardacă mă întreabă, eu să le spun altceva şi chiar dacă măatenţionează, să le spun că nu am ştiut că o să zăbovesc atâta.

-Că tu de amu eşti mărişor, continua lelea Anuţă, şi trebe săte deprinz cu copcilele, să te joci cu ele şi în glumă să lecuprinzi, să le pişti uşor şi să le dai bomboane din teoc, că apoişi ele ţân la tine şi ai să vezi cât are să fie de frumos, că pe laCrăciun, dacă stai în bere, au să joace fetele cu tine şi de cătreziuă ai să mergi cu ele la joc. Şi mi-a mai destăinuit lelea Anuţăcă Ion fiul ei, care-i militar, a peţit pe Carolina Rafilii lui Indri şidin invidie că suntem înţeleşi să se mărite Carolina cu Ion, cândse eliberează feciorii se adună toţi în casă la ele şi stau pînă dupămiezul nopţii. Lelea Anuţă era o femeie cam iscoditoare, şi după

- 86 -

ce mi-a mai spus că noi suntem neamuri şi că eu voi fi primulîntre feciori, voi fi numit chemător la nunta lor, mă voi distra cuchemătoarele, şi voi servi tineretul cu băutură, iar când a văzutcă m-a pus pe gânduri, m-a sfătuit să nu uit să merg la fete chiarşi la Carolina şi apoi om mai vedea noi. Ea acum nu mai arevreme de stat cu mine în drum să vorbim, dar om mai vedeanoi… Carolina era cea mai jucăuşă şi de frunte fată din sat, maiîn vârstă decât mine cu 5-6 ani şi putea să se căsătorească, dar arămas nemăritată şi fidelă pentru Ionu lui Manoil până vine dinarmată. Iar faţă de mine care eram încă în rând cu băieţi maimari. Carolina era trecută de a mai avea relaţii cu băieţi maimici, însă din popularitate nu se ţinea mândră de nimeni şi acestfapt a ridicat-o în fruntea fetelor. Cât ce a venit sâmbătă seara sis-a înserat, eu m-am strecurat, pe ascuns, în camera unde-mierau hainele frumoase şi bocancii lustruiţi şi scoţându-le pegeam, în târnaţ, m-am gătat şi peste târnaţ şi gard am trecutneobservat din ogradă în drum şi când am fost pe podul Bistreim-am uitat înapoi, am văzut că nu mă urmăreşte nimeni şi ammers ca omul cinstit până vizavi cu Ioana Docii. Acolo era ogaşcă cam de 15 feciori adunaţi, iar apariţia mea a stârnit onoutate şi o bucurie că li s-a mărit gaşca şi până să mă maiorientez imediat am fost introdus în gaşcă iar un fecior a venitzicând:

-Băieţi, lampă se făcu !La această ştire au început câte 2-3 să intre în casă iar între

ultimii am ajuns şi eu la uşă şi am vrut să mă întorc dar DănilăDărăban m-a oprit zicându-mi:

-Şti că nu-i bine să te întorci de unde eşti pornit, că nuumbli bine? Şi m-a introdus pe uşă iar ei se înghesuiau pe lângămasă ocupând tot pe ce se putea aşeza, îmbiindu-se pe întrecutecu ţigări Naţionale, iar cîte unul mai băţos întindea pachetulcătre mine zicînd:

-Ie şî tu mă o ţâgară Naţională!Apoi, aprinzându-şi ţigările naţionale în casă, unii mai

băţoşi se întrebau:

- 87 -

-Ne jucăm de-a <zboară?> În casă era o curăţenie totală; peperne şi pe masă erau feţe de cânepă cu vârste, în călican, cumerau atunci la modă în casele ţărăneşti, iar pe paturi ţoale delână. Eu şi Crolina am rămas în picioare iar lelea Rafilă, mamaCarolinei, sta în faţa sobei pe un scaun şi văzând că eu şiCarolina nu mai avem unde ne aşeza ne-a oferit scaunul zicând:

-Dă-i Carolină scaunul la băiet să şadă, că poate l-o trimismama lui de ceva la noi.

La o nepotrivire ca asta, când un băietan se întâmpla sămeargă cu feciorii la o fată jucăuşă şi de vază mare, era ca un felde băşcălie şi eu nu o ştiam, dar lelea Rafilă şi Carolina şi-au datseama că este o influenţă şi au sancţionat-o şi nepriceperea meam-a costat. Eu m-am aşezat pe scaun, Carolina s-a aşezat lamine pe genunchi şi eu am roşit de emoţii. M-am încurcatvăzându-mă atâta de onorat... să steie Carolina pe genunchiulmeu... şi văzându-mă atât de surprins de gestul ei, privindu-măcu atracţie zâmbitoare, mi-a zis:

-Ce bocanci frumoşi ai. Eu, revenit puţin, i-am pus cu fricăşi uşor mâna pe la spate şi întinzând piciorul am zis:

-Mi i-o făcut cuscru de la Filea! Carolina m-a întrebat iar:-Te-a trimes lelea Rafilă, mama ta, de ceva la noi?-Nu, am răspuns eu, că singur am venit la fete! Când a auzit

Carolina s-a ridicat de pe genunchiul meu şi am rămas pe scaunfără importanţă ca un pui părăsit. În casă toţi feciorii şi-au găsitloc cu mâinile pe masă ziceau:

-Zboară… zboară…zboară, iar unul, care era numai cu omână pe masă şi în ceialaltă avea o jordă, urmărea mâinile carebăteau încet pe masă. Când credea el că e momentul îşi ridicainstantaneu mâna de pe masă zicând:

-Vaca! Şi atunci trebuia să se oprească bătăile cu mâinileaşezate pe masă, iar cel care ridica mâinile greşit era croit cujorda zicându-i-se:

-Vaca zboară mă!? Iar ceilalţi râdeau de cel care a greşit şie croit cu jorda, iar eu când am văzut că sunt stingherit am ziscătre lelea Rafilă:

-Sara bună! iar dânsa mi-a zis:

- 88 -

-Stai băiete, că până dimineaţă-i mult, iar către Carolina azis:

-Ieş după fecior că se duce! Dar eu când m-am văzut îndrum am luat-o la fugă pe drumul pietruit încât scânteiaupotcoavele cazone şi plachiurile întoarse de pe bocanciiinauguraţi în secret. Am derulat toate operaţiunile în linişte şicând am intrat în casă, părinţii mei din pat dădeau impresia cădorm cu un fel de posăială ca de un somn adânc, dar era totulfals, iar eu în linişte am intrat în pat cu impresia că am scos-obine la capăt şi că de data asta i-am păcălit. După ce am venitduminica de la biserică şi am mâncat, mama a scos bocancii şişi-a arătat nedumerirea cum că erau lustruiţi şi acum de ce suntîn aşa hal? Eu am încercat să motivez, iar mama ca jandarmul,reproşându-mi că de aia mă duc eu la biserică ca să mint?... şialte vorbe de care mi-a fost ruşine, până a ieşit la lumină totadevărul şi am dat de gol şi pe lelea Anuţă a lui Manoil. Dupăaceia a rămas regulă sfântă la noi în casă, că la apusul soareluitoată familia trebuie să fie acasă iar motivul că se pleacă dupăacest timp să se ştie. Pe seama mea, mult timp mama şi cu leleaAnuţă au glumit de felul cum am fost eu fraierit de am mersprima dată la fete.

AM LUCRAT CU TATA ÎN CÂMP

Mersul la fete a ajuns şi în urechile tatălui meu şi tata numi-a reproşat, dar îmi zicea că feciorii când umblă noaptea lafete e bine să ştie lucru din gospodărie şi altele din câmp. Cândmă purtam bine ziua, seara aveam învoire o oră, iar dacădepăşeam timpul, erau discuţii, iar dacă aveam repetiţii lacăminul cultural mă înţelegea. Îmi plăcea să lucrez cu tata încâmp căci îmi povestea multe lucruri din lume şi din viaţasatului; îmi spunea că ştie şi el de la tatăl lui că erau numaicâteva case, printre care străbătea, ca o cărare fără poduri saugarduri, un drum cu pripoare, greu de suit şi coborît cu carăle,ori iarna cu săniile încărcate şi trase de cai ori vite.

- 89 -

În vremurile dinainte de 1848-49 a fost mare prigoană peromâni şi nu erau ca acum mijloace de comunicare: telegraf oritelefon, dar când se întâmpla să năvălească cotropitori asupra lorei se înştiinţau prin semne şi aprindeau focuri pe vârfuldealurilor să se vadă în toate satele. Din sat, când se vedea foculprevestitor, se aprindeau alte focuri să se vadă şi în alte sate şiatunci îşi ascundeau vitele şi bunurile, copiii şi femeile, iarbărbaţii înfruntau cotropitorii.

Din satele: Huduc ( Maioreşti), Morăreni, Pietriş ( Cuiejdi),românii au fost alungaţi din satele şi bordeiele lor de ungurii,care au fost în vremurile alea, iar românii băşţinaşi au fostnevoiţi să se ascundă în poieniţele de pe dealurile din preajmasatului nostru, Bistra Mureşului, astfel: în Vârful Pleşii, un grupde oameni asupriţi din satul Morăreni, cu numele de Precup, dela numele lor rămânând denumirea „Vârful Precupeştilor”. Maila vale. pe priporul dintre Hemju şi Hagău, este o mică aşezarepe care a stat Gârla, de la numele lui fiind botezată şi „StâncaGârli”. La Gura Stărninoşi sa stabilit un oarecare, cu numele dePeţu şi de atunci la acel loc îi zic oamenii „Poiana Peţului”.Peste Piciorul Poienii de cătră Părăul Corbului a fost Leahu,după numele lui amu îi zicem „Podireul Leahului”, iar subpriporul care coboară din Podireul Leahului este „FundoaiaFătului”, iar în Murăş, „Bercul Pănţoaii”. În locurile acestea aufost stabiliţi românii prigoniţi, iar în satul Dumbrava au fostsurprinşi câţiva Români grupaţi şi a treia zi de Rusalii, pe loculnumit Podăşel din Dumbrava, au fost împuşcaţi fără lege. Peacel loc se ţine, a treia zi de Rusalii, târgul tradiţional unde suntcomemoraţi cei împuşcaţi. Îmi mai povestea tata că buniculmeu, Ionu lui Iocobuţ era ştiutor de carte şi purta gazetă de laViena, căci Ardealul era provincie în Imperiul Austro-Ungar.Un fiu al împăratului Austriei, Franz Iosif a fost în Sârbia şiacolo a fost împuşcat iar împăratul a declarat război agresivţărilor din Balcani. S-a făcut mobilizare totală, iar bunicul cetinddespre mobilizare, cu ziarul în mână, a murit de necaz că-ipleacă trei feciori şi ginerele în război iar el rămâne în toiul veriicu tot lucrul din câmp. Avea şi moară şi joagăr şi era îngrijorat

- 90 -

că dacă i se duc feciorii în război, nu ştie dacă vor mai veniacasă ori vor muri acolo. La o zi după ce a murit bunicul, Ionului Iocobuţ, au venit jandarmii şi i-au luat pe toţi patru, de lacăpătâiul tatălui lor mort, şi fără condiţionare au mers la război.A rămas bunica plângând cu toţi de acasă după mort şi după eică pleacă în război iar mama şi mătuşa Nastasia erau cu copiiimici, care sugeau la piept, iar Grigoraş, fratele tatii şi Vasile,soţul mătuşii Nastasia au căzut morţi în război şi sunt înscrişi pemonumentul eroilor din primul război, aflat în curtea bisericii.România şi Rusia au dat ajutoare ţărilor balcanice şi după patruani de război împăratul Austro-Ungariei a fost învins şi imperiuls-a destrămat, iar prin pacea de la Trianon Ardealul a revenitRomâniei. Ungaria a fost nemulţumită pentru că Ardealul arevenit României şi a lansat un vapor care a demonstratnemulţumirea pe mările lumii, în semn de protest şi doliu iar labordul vaporului era tot echipajul şi obiectele de culoare neagră.

Aceste lucruri mi le povestea tata, lucrând amândoi în câmpşi a mai continuat zicând că: – Românii s-au adunat în numărmare la Alba-Iulia, în data de 1 decembrie 1918, din toateprovinciile: Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Moldova, Banat,Basarabia şi Ardeal, declarându-se la această adunare ţaranoastră, România Mare, mândrindu-se cu steagul roşu galben şialbastru, cele trei colori însemnînd: Moldova Muntenia şiTransilvania. Toţi cetăţenii ei au drepturi egale, indiferent de cenaţie sunt; apoi a mai zis tata, căci cum erau pe front şi trebuiausă lupte împotriva sârbilor, un glonţ a nimerit pe cumnatul săuVasile şi a murit pe loc iar tata a ajutat pe sanitari să-l transporteîn spatele frontului, iar un ofiţer l-a luat la rost pe tata că de cenu e pe linia de front? Dar tata i-a raportat ofiţerului că a ajutatpe sanitari ca să-l aducă pe cumnatul lui mort pe front; atunceaofiţerul s-a enervat şi a scos pistolul zicând cu asprime tatii:

-Aici ne petrecem neamurile? ori suntem în război? Şifăcând o morală severă a vrut să-l împuşte pe tata pentru că apărăsit frontul. În apărarea lui a intervenit şeful sanitarilor,motivând că tata numai la acesta i-a ajutat, că ei, grupa desanitari, sunt prea puţini şi nu au cu cine să care morţii căzuţi.

- 91 -

iar dacă nu îl împuşca pe tata pe loc. După ce ruşii au luat mulţiprinzonieri austro-ungari, între care era cuprins şi tata, i-au dusîn lagăre ruseşti ca prinzonieri de război. Tata s-a dat voluntar înarmata română unde urma să lupte împotriva austriecilor şi dindetaşamentele de prinzonieri sosite din Rusila la Iaşi, tata a fostrepartizat în regimentul de voluntari „Avram Iancu, compania aşasea, Tg. Mureş”, iar dacă războiul s-a liniştit, armele care autrimis la moarte reveneau în rastele şi stăpânii armelor se scăpaude cartuşierele pline, luând drumul către libertate. A venit anul1919 şi tatăl meu, sergentul furier Suciu Iosif, a fost chemat lacomandant pentru că un grup de săteni au venit cu scrisoareiscălită

- 92 -

Actul cu care s-a angajat primul învăţătornecalificat la Şcoala din Bistra Mureşului

- 93 -

să-l îngăduiască din armată căci în satul Bistra nu este şcoală lacopii şi îl cer chiar dacă nu are diplomă de dascăl să iniţiezecopiii la carte pînă va fi dascăl şi şcoală ca în celelalte sate, căciîn satele din împrejurimi: Deda, Filea şi Pietriş erau şcoliînfiinţate şi copiii de acolo erau deprinşi cu slovele şi la cei dinsatul Bistra le ziceau <proştii> că nu cunoşteau slovele şi săsocotească deşi în satul Bistra funcţionau şapte mori particulare:două a Loaikului, una a lui Filipul lui Ilie, alta a Cozmii Gorii,una a lui Toaderu Murăşencii, apoi a noastră şi a Tomii luiNaidic, maşina de dărăcit şi ceptănat lână a lui Iacobu lui Vasile,precum şi câteva joagăre care debitau cherestea. Era gară cu maimulte linii, fabrică de cherestea, „ Foresta”, cu zece gatere, ceamai modernă de pe Valea Mureşului. Era şi linie îngustă, pe carese transportau buştenii din munte la fabrica cu toate dotărileindustriale şi dezvoltarea particulară şi aş putea spune şiintelectuală, căci la Gara Mare şi Firma „Foresta” din DedaBistra erau şi oameni cu pregătire. Biserică şi şcoală nu erau;bistrenii aparţineau de Parohia din Deda iar Gălăoaia era Filie aParohiei din Pietriş.

Comandantul a înţeles cererea bistrenilor, iar tata a fostconcediat de comandant şi învoit din cazarmă în acest scop. Tataa făcut primul tabel cu 52 de băieţi şi copile care s-au înscris laşcoală ca elevi şi a făcut debutul şcolii din Bistra, într-o casăparticulară a unuia numit <Broaşoai>, în anii 1919-1920.

După debutul şcolii, împreună cu cei din Cătunul Gălăoaia,au făcut demersuri, au înfiinţat parohie şi au construit biserică laBistra Mureşului.

După câţiva ani, timp în care şcoala din satul„Despărţământul Bistra” era condusă de diferiţi învăţătoriamatori, ştiutori de carte, cum erau: văduva de război Nastasia(mătuşa mea), Marcu Savina (a Tomii), Alexandrina Tomii şiSuciu Ionaş (unchiul), iar copiii mutaţi cu şcoala în diferite casedin Bistra Mureşului, autorităţile de la învvăţământ au reuşit sănumească la Bistra un tânăr învăţător cu diplomă, care s-adovedit demn, autoritar, bun profesionist şi exemlu excepţional

- 94 -

în faţa sătenilor. A ştiut să se impună şi în faţa autorităţilor,arătând cerinţele şi nevoile care erau precum şi necesitatea de afi construit şi în Bistra Mureşului un edificiu şcolar. Acestînvăţător a fost tânărul Timaru Ion, de loc din Gorneşti (Mureş).Aici, la Bistra, şi-a găsit aleasa inimii, pe tânăra Maria,provenită din cea mai prosperă familie – a lui Ghidiu Andrei –cu care şi-a intemeiat familie şi gospodărie. În urma unoreforturi susţinute a reuşit să pună bazele unui edificiu şcolar,amplasat cu faţada de-a lungul drumului naţional. Edificiulcuprindea: săli de clasă, coridoare largi, cancelarie, sală pentrufestivităţi cu scenă şi sală de grădiniţă. Pentru baza materială s-adeschis şantier de ars cărămida, iar forţa de muncă s-a asiguratprin corvoada cetăţenilor din Bistra Mureşului şi Gălăoaia. Înanul 1938 a fost inaugurat edificiul şcolar şi elevii împreună cuănvăţătorul s-au mutat din casa lui Ionu lui Mneilă în şcoalănouă. Directorul şcolar, Timaru Ion, împreună cu învăţătorulPăşcan Ştefan scoteau anual absolvenţi cu certificat de 7 clase,cum se cerea în acele timpuri, până în 1940, când a fost ocupatArdealul de către autorităţile ungureşti. Cât ce au preluatconducerea autorităţile ungureşti, directorul Timaru a fostexpulzat, fiind nevoit în câteva ore să părăsească Ardealul,refugiindu-se în România cu familia, având şi doi copii mici:Silviu şi Jenica. Păşcan Ştefan a părăsit şi el Bistra, lasându-şiambii casele pustii.

După terminarea războiului, directorul Timaru Ion s-areîntors împreună cu familia, reluându-şi activitatea şcolară,fiind foarte apreciat şi stimat de localnici datorită rezultatelorobţinute. Dădea sfaturi gospodăreşti tuturor celor interesaţi, fiindun exemplu demn de urmat. Frecventa biserica şi din stranacântăreţilor dădea răspunsuri la slujbe. Dar, într-o dimineaţă oveste a cutreierat tot satul: directorul şcolar împreună cu câţivasăteni au fost arestaţi şi ridicaţi noaptea cu „motorul negru” alsecurităţii, fiind apoi deţinuţi politic câţiva ani. După eliberareadin detenţie, învăţătorul Timaru şi-a dus mai departe viaţa înBistra Mureşului, bucurându-se de aceeaşi popularitate. În urmalui mai gasim azi pe nora Mărioara şi pe cei 4 nepoţi cu studii

- 95 -

superioare, precum şi şcoala extinsă ulterior, pe latura estică cudouă săli de clasă, când director era prof. Iosif Puşcaş şi pelatura vestică cu două săli de clasă, sală profesorală, bibliotecă,secretariat şi direcţiune, fiind reabilitată întreaga construcţie şiconstruită o grădiniţă nouă, în perioada când director a fost prof.Florea Gheorghe.

În prezent populaţia şcolară numără 14 cadre didactice, 172elevi şi 37 preşcolari.

Acum, în anul 2010 dacă le socotim, în Parohia BistraMureşului s-au construit 5 biserici. În anul 1764 pe Valea Bistreisoldaţii Generalui Bukov au aprins o biserică cu călugări în ea.De înţeles este că dacă nu era biserică, nu o aprindeau, iar când aluat fiinţă Parohia Bistra Mureşului, bistrenii şi gălăoienii sauunit şi cu rugări scrise şi iscălite de oamenii din amândouăsatele, Bistra şi Gălăoaia, am fost la Cluj la Înaltul ConsistoriuDicezan unde s-au judecat toate motivele, de ce ne desprindemde Maternele Deda şi Cuiejdi? Iar când a fost sigur, ÎnaltulConsistoriu Dicezan, că Bistra şi Gălăoaia au motive bineîntemeiate, s-a aprobat înfiinţarea Parohiei Bistra Mureşului,ocazie cu care a fost edificată a doua biserică în sat cu hramul„Sfântul Ioan Botezătorul”. După cum am aflat de la tata, ctitora fost preotul din Filea, Cazan Gheorghe, iar primul preot paroha fost părintele Moldovan Chirilă, care m-a botezat şi pe mine,cu numele Suciu Mihail, dar sunt polecrit Miluc, aşa cum măcunosc sătenii mei şi alţii. În jurul anilor 1980, când slujeapreotul paroh Marcoci Ioasaf, iar preşedinte al României eraNicolae Ceauşescu, biserica de lemn s-a dovedit a finecorespunzătoare şi nu îndeplinea condiţiile de siguranţă. Cuîngăduinţa Sfinţiei Sale, Episcop de Alba-Iulia, Emilian Birdaşs-a aprobat construirea unei noi biserici în sat, cu hramul„Tuturor Sfinţilor” iar Prea Fericitul Părinte Patriarh al B.O.R.,Teoctist care a sfinţit-o împreună cu înalţi ierarhi: Î.P.S.Arhiepiscop Andrei al Alba-Iuliei, Î.P.S. Cristofor Mitropolit dePraga, P.S. Ioan al Hargnitei şi Covasnei, P.S. Vasile Episcop

- 96 -

B

istre

nii p

e sc

ările

Cat

edra

lei d

e la

Epi

scop

ia A

lba-

Iulie

i îm

preu

nă c

u P.

S. E

pisc

opul

Emili

an B

irdaş

în v

rem

ea c

ând

se c

onst

ruia

la B

istra

Mur

eşul

ui C

ated

rala

Văi

i Mur

eşul

ui

- 97 -

vicar al Vadului, Feleacului şi Clujului, inconjuraţi de unnumeros sobor de preoţi şi diaconi, peste 80 la număr, ausupranumit-o „Catedrala Văii Mureşului” (3). În paralel cuconstrucţia catedralei, bistrenii au construit pe Valea Bistrei apatra Biserică Ortodoxă cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”,sfinţită de Arhiepiscopul Andrei Andreicuţ de Alba-Iulia,biserica fiind ridicată pe locul unde a fost arsă mânăstirea cucălugări în ea de către soldaţii generalului Bucov în anul 1764.La amîndouă sfinţirile, (catedrala şi biserica de pe ValeaBistrei), au dat răspunsuri seminarişti de la Episcopia Alba-Iuliasi corurile bisericeşti „Naşterea Maicii Domnului”din Satu Mareşi al nostru din Bistra Mureşului condus de Mureşan Ioan, iarPaşcan Iosif a dăruit Bisericii de pe Valea Bistrei o preţioasăplacă comemorativă în memoria martirilor călugări care au arsde vii odată cu mânăstirea, aprinsă în vremurile asupritoareîndreptate împotriva Românilor Ortodocşi. După moarteapărintelui paroh Marcoci, problemele administrative, păstoreştide ctitorie şi construire ale bisericilor în construcţie, au fostpreluate de preot Cadar Ionuţ din Filea, preot Crişan Dumitrudin Pietriş, ieromonahii: Emilian Telcean, Miron şi alţii de la M-rea Sf. Ilie din Topliţa. Ulterior a fost instalat preot paroh,Andone Sergiu, ridicat la rangul de preot stavrofor cu ocaziasfinţirii bisericii din sat. Lucrările la construcţia bisericii din satle-a coordonat Vlasa Gheorghe, iar la cea de pe Valea BistreiFlorea Dănilă. În aceste timpuri de după anul 2000 găsim întrebisericile istorice şi actuale a cincea biserică pe teritoriul satuluiBistra Mureşului, construită de credincioşii penticostali, iarortodocşii mai construiesc, pe locul cumpărat peste drum decatedrala din sat, o nouă casă parohială cu mai multe etaje.

La bătrâneţele mele, îmi amintesc cum în copilărie şi dupăce am fost prima dată la fete pe ascuns, îmi povestea tata, dintinereţea lui, de când avea cai şi purta poşta, că la ora stabilitătrebuia să fie pregătiţi caii iar când sosea poşta din jos o preluaşi în două ore, indiferent de vreme, trebuia să ajungă la LuncaBradului (20 km). Într-o oră sosea poşta de la Topliţa, iar din

- 98 -

Lunca Bradului lua poşta spre Reghin şi în două ore aşteptau laBistra alţi cai care plecau cu poşta spre Reghin.

Am găsit nişte hârtii vechi, care au fost ţinute la evidenţăsigilate într-un borcan mare, îngropate în bălegar pe timpulrăzboiului din 1944 şi când le-am scos erau aproape deterioratede condens. Tata le-a desfăcut cu grijă, le-a uscat şi păstrat Dupămoartea tatălui, răsfoindu-le, am găsit mai multe lucruriconfirmate de povestirile tati. Tata povesteşte că, după ce s-aterminat primul război, satul nostru Bistra Mureşului era plin delacrimi şi erau lacrimi de bucurie şi jale care se storceau dinochii celor care îşi revedeau pe cei dragi, plecaţi în război cupatru ani în urmă, iar cei stingheri plângeau de jale, căci al lorcel drag nu mai poate veni acasă, că e mort pe meleaguri străine.Războiul a lăsat văduve şi orfani de necaz pe lume! Dar însuflete aveau cu ce se mângâia, căci cei veniţi erau mândri şiviteji că au câştigat războiul, iar cei căzuţi erau deplânşi că s-aujertfit pentru patrie şi au recucerit România Mare încurajându-seprin doinele sau cântecele izvorâte în folclorul românesc peseama laurilor lor ştergându-şi tristeţea din inimi cu jocuri,doine şi cântece cum erau:

De prin străinele meleaguriAzi când păşind al ţării pragVoi ce-aţi luptat sub alte steaguriDe-acum aveţi şi voi un steag.

Voi îl priviţi cu-nfiorare,El nu e-nşelător miraj,E steagul vostru steagul careA fluturat în vânt la Blaj.

Nu o fantomă de-mpăratCe veacuri v-a-nşelat pe toţiŞi v-a minţit şi cu prigoanăV-a ars pe rug v-a tras pe roţi

De-acum cu Dumnezeu-nainte,Munteni şi moldoveni şi moţi,Un drum avem peste morminteŞ-un steag ne-acoperă pe toţi.

- 99 -

CU PRIETENII

În viaţa de băietan mi-am făcut prietenie mare cu Toderica,Ilie şi Gorea, toţi dintr-un an, 1936 şi între noi era legământul<toţi pentru unu şi unu pentru toţi> şi ne-am făcut prietenie cutineri din alte sate iar lumea ne ştia ca fraţi. Tinerii din Filea ne-au chemat într-o sâmbătă la ei, la un program cultural urmat debal, unde cânta Bertuca cu banda lui. Părinţii ne-au învoit şicând am văzut zările dimineţii am plecat de la Filea unde ampetrecut frumos cu tineretul de acolo. Venind cu mai mulţibistreni, către casă, la fruntea casei lui Tăpşan Ion din Deda erao mâţă care sta ghemuită pe vârful unui şoş(stâlp) din gard.Careva ne-a propus s-o nimerim cu piatra şi aşa cum eram încostume naţionale cu: iţari, cămăşi naţionale curele cusute cumărgele şi colop ficioresc pe cap repezeam pietre, apucate de pedrumul pietruit. asupra mâţei. Aceasta observa pietrele care îifluturau împrejur fără s-o lovească, iar gardul şi casa sunau cagrindina pe acoperiş, iar când am repezit eu o piatră aceasta animerit într-o zăbrea de la şolocat. Aceasta s-a rupt, geamul s-aspart şi piatra a zburat în casă. Cu aceasta tirul de pietre repezitea tăcut, câţiva au rupt-o la fugă iar Tăpşan a apărut în dosulcasei strigând:

-Ce v-am făcut de îmi bateţi casa cu bolovani măderbedeilor!? Când să fugim şi noi ne-a zis:

-Puteţi fugi, că vi tu mâine la post cu tatăl tău, Sasu, hăl măide treabă de la Bistra. Are să vadă lumea cât de treabă-i ficiorullui că bontăneşte noaptea căsâle cu bolovani şî am ajuns mai răuca între ţâgani, referindu-se la Ilie.

-Tete Ioane, nu-i vina noastră! Şi am început să motivămarătând pe cei care fug, iar omul nu s-a dumerit zicând.

-O să-i spuneţi voi la post ! Şi mi-am asumat eu vina, iarpeste două ore vom despăgobi cu ce sumă zice. Tăpşan Ion acam cedat şi punând mâna pe umărul meu a zis la toţi:

-Mergeţi acasă, că vă iert şi îmi repar io casa, iar dacă deamu în colo se mai întâmplă vreo daună ca asta, voi sunteţirăspunzători! Bine? Am acceptat condiţia cerându-ne şi iertare şi

- 100 -

arătând pe cei care se depărtau în grabă. El a zis că hoţul fuge,iar noi când am terminat discuţia cu Tăpşan am rupt-o la fugăcăci ne prindea ziua şi aveam morală de la părinţi, care când amajuns acasă se sculau la treburile de dimineaţă.

După ce am intrat mai mult în vară şi oamenii au început săcosească fânaţul, veneam cu Gorea de la fete într-o duminicăseara şi acesta m-a implorat zicând către mine că dacă pot să facun bine pentru el că are încredinţat de familie să aducă căpiţa defân de la Poieni. Am spus lui Gorea că pe dimineaţă mă duc cutata la coasă dar el a insistat mai rugător şi am stabilit să netrezim la ora două şi pe când îi de mers cu tata la coasă să-i fieadus fânul acasă.

Eu, când am sosit acasă, i-am spus mamii ce am stabilit cuGorea, iar după ce pregătesc la şură carul, să fie gata de înjugatboii, mă culc pe fân, iar dacă vine Gorea, să mă strige că eu mătrezesc de pe fân.

Mama mea avea o voce puternică şi stridentă încât dacălucram în Podireu sau în Luncă peste apă la 5-600 metri şi nechema de ceva acasă o auzeam fără probleme. La ora douănoaptea, Gorea a venit încet şi cu grijă, să nu fie simţit şi să mătrezească numai pe mine. La geam, unde ştia că dorm de obicei,a strigat încet să mă trezesc să mergem cu carul după fân:

-Măi Miluc!-Milucule! A strigat Gorea a doua oară, mai înfricoşat şi cu

grijă să nu trezească părinţii mei. Mama dormea în filigore, lamai puţin de un metru de unde mă striga Gorea şi el nu aobservat-o, iar mama ştiind că eu dorm pe fân şi la strigătul eimă trezesc a strigat la maximum de puternic noaptea pe la oradouă:

-Măi, Mneilă măă!!! Eu am auzit-o, m-am trezit, am ieşitsă-mi ajute Gorea să înjugăm boii, dar el se ţinea de târnaţ, abeaţinându-se pe picioare şi ca un mut făcea semnul: apă… apă… şinu înţelegeam ce este cu el. Am adus apă şi am început să-ifricţionez fruntea, gâtul şi mâinile, iar după o înviorare făcută luiGorea i-a venit graiul şi a zis:

-M-am spăriet când te-a strigat lelea Rafilă.

- 101 -

Şi mama s-a sculat, văzând pe Gorea în pericol, a venit cuapă şi i-a zis să ieie în gură un pic, să-şi clătească gura, dar să nuo înghită, apoi i-a udat o mână şi a presărat-o cu puţin zahăr şi i-a zis:

-Acum linge zahărul de pe mână. După ce Gorea şi-a dat culimba pe dosul mîinii i-a dat paharul cu apă zicându-i:

-Să înghiţeşti de trei ori apă. După ce a înghiţit mama l-aîntrebat din nou:

-Amu cum eşti?-Bine, a răspuns Gorea.-Aţi putea să aduceţi fânul?-Da, a răspuns Gorea. Şi am adus căpiţa Gorii de la Poieni.A trecut vara şi de 7 noiembrie aveam program cultural şi

bal de ziua U.R.S.S. Eu când am mers la cămin am intrat înbodegă, iar Tăpşan Ion puţin băut a pus din nou mâna pe umărulmeu zicându-mi:

-Mă! tu şti că azi vară mi-ai spart fereasta şi mi-ai bontănitcasa cu bolohani?

-Ştiu, şi atunci ai zis că ne ierţi şi nu pretinzi nimic de lanoi. Tăpşan, stăpânindu-mă bine cu mâna pe umăr, mi-a zistrăgându-mă către el:

-Eu am fost domn cu voi atunci, iar tu amu să plăteşţi treiporţâi de votcă, dar eu, neavând la mine bani, am aranjat cuGliga Traian care era gestionar la bodegă şi până a măsuratTraian votca, Ion Tăpşan iar a venit zicând:

Încă trei votci şi un vin! Traian s-a uitat la mine iar eu amfăcut semn afirmativ. Tăpşan Ion tot mă stăpânea şi adăugadatoria cinstind diferiţi veniţi în bodegă, cu confirmarea mea.Căminul cultural se umpluse de public care aştepta începereaprogramului, dar nu se putea fără mine, eu având un rolprincipal şi a ajuns la cămin vestea că eu plătesc de băut lalumea din bodegă.

Domnul învăţător, Buiu a venit de la cămin şi s-a pus întremine şi Tăpşan. Ridicându-i mâna lui Tăpşan de pe umărul meuşi arătându-mi uşa de la bodegă, eu am ieşit. Am ajuns la căminunde eram aşteptat cu nerăbdare să începem programul. Publicul

- 102 -

s-a potolit când a început programul întârziat şi au decurs binetoate până la sfârşit iar cînd am făcut socoteala cu Traian atotalizat un consum care ar fi echivalat cu un geam întreg cutoate că Traian a fost cinstit la calcul şi eu am plătit numai ce s-aconsumat până a venit d-l învăţător Buiu.

Am copilărit şi am crescut împreună cu Toderica Şandor,iar părinţii noştri erau familiarizaţi cu toate neajunsurile şi culucrul se îndemânau în toate zilele, Într-o zi s-a hotărât sămeargă la căpăluit la noi la ştaţie, cum îi ziceam noi la locul delângă gară, iar noi copiii să rămânem la mine să ne jucăm prinocol. Părinţii noştri ne-au dat toate îndrumările şi ne-au zis cândterminăm cu joaca să mergem cu ţâcăra în mălăişte să smulgemburene la purcei. După ce au plecat părinţii, pregătiţi de lucru, laŞtaţâie, Toderica a zis către mine tainic:

-Mă, io am o grenadă nemţească.-Zo! am zâs io.-Ie zo, a răspunsToderica.-Unde-i?-Ştiu io.-Şâ o aduci încoace? Şi din cîteva vorbe, Toderica a adus

grenada nemţească, cu mînerul de lemn şi siguranţa zmulsă. Oştiam de la Văsâlica Păruşălul, care era venit din război şi eracam prăpădit şi toţi copiii trăgeam după el căci el ne mobiliza şicolecta muniţia găsită de la toţi copiii şi ne informa când să neadunăm toţi copiii în Branişte, că va fi o explozie mare. Urma capînă atunci să-l informăm unde sunt mine şi orice fel de muniţiede război, să o aducă şi să vină toţi copiii să vadă explozia aiamare în părăul Stărninoşii. Pe noi copiii ne proteja subsupravegherea unui prieten al lui într-o groapă, iar el după ce apregătit muniţia adunată cum ştia el, întindea un fitil spre noi câtajungea şi ţinea legătura cu cel ce ne supraveghea iar când îşifăceau semn şi afirma cel ce ne supraveghea, Văsâlica Păruşăluaprindea fitilul şi fugea între noi, iar noi toţi trebuia să stămadăpostiţi şi cu gura căscată. După câteva minute, cu multă frică,emoţii şi curiozitate se întâmpla explozia care ridica un fumnegru din care ţîşnea o piramidă de pietriş până la o înălţime

- 103 -

mare, apoi ploua pe toată zona pietrişul aruncat în sus şi unzgomot asurzitor, după care piscuiau urechile multă vreme, apoine întreba Păruşelul:

-Aţi auzit băieţi?-Da! Răspundeam noi aproape asurziţi.-Aşa! mama voastră încă astăzi! Se referea nouă amuzant

apoi ne sfătuia-Când mai aflaţi de orice fel de muniţie să mă cemaţ că io îs

tata ei!Dar Toderica, când a adus grenada acasă la mine, ne-am

sfătuit amândoi şi eu am scos din atelierul tati două braţuri degiluituri cum lucra el la astăluşâi şi le-am pus dinainteacuptoriului unde cocea mama pita. Am aşezat şi grenada întregiluituri apoi cu jar care l-am mai găsit în sobă, cum a rămas demama când a făcut de mâncare, am aprins giluiturile, cu grenadaToderichi între ele şi am fugit la fereastă, în casa dinainte şi deacolo, tupcilaţi sub geam, pîndeam cu gurile căscate şi degeteleîn urechi iar după un timp, cînd am văzut că focul s-a aprins şigrenada nemţească nu explodează, eu am zis către Toderica:

-Nu ţâ bună grenada.-Ba-i bună!-Păi, nu explodează.-Hai până acolo să videm şi fugim iar aici! A zis Toderica,

iar când să ne ridicăm am văzut că năvăleşte în casă, pringeamurile care într-o secundă au fost zdrobite, o undă de praf,fum şi aproape că ne-a asurzit pocnitura grenadei ca un trăsnet şiatunci noi nu am mai ieşit prin uşa de la tindă largă în faţa caseică am străbătut tinda şi casa dinapoi, apoi prin fereastra de lacapătul casei am sărit între nişte urzici şi de acolo tupcilaţi amfigit până sub moară, unde ne-am ascuns, şi de-acolo am văzutpărinţii noştri într-o fugă mare şi prin Bistra au luat-o directcătre casa noastră, strigând cu gura mare:

-Tuluoaie! Copciii noşti, că nu-i mai avem! Că nu l-amputut lăsa acasă, ori să-l ieu cu mine! Todirica meu hăl scumpcâtă grijă am avut de el. Şî amu io mâncat capu a vost! Se glăseamama Toderichi, mustrând părinţii mei şi mergînd disperaţi spre

- 104 -

casa noastră. Noi, în timpul exploziei ne-a găsit momentultupcilaţi sub geam şi ne-a ocrotit târnaţul şi peretele iar dacăeram ridicaţi să vedem focul eram mutilaţi sau omorâţi pe loc.

Exemple de copii infirmi din perioada de după război seştiu şi astăzi: Ciontea Ionel a trăit fără un ochi, Ilieş Vasile aprovocat o mină şi a murit pe loc, Suciu Ionel din Gălăoaia arămas fără o mână, doi copii din Borzia, Demian Mihai poatearăta o cicatrice la gât de unde i-a fost extras la spital un glonţ,de către doctorul Nicoară, şi alţii.

După un timp, mama a povestit la alţii întâmplarea: cumam explodat noi grenada cea nemţească. Eu am tras cu urecheaşi spunea mama că ei, părinţii noştri, ajunşi la faţa locului, auvăzut că nu era nici un copil acolo şi-şi închipuiau că suntemmorţi iar pe Marea, mama Toderichii, mai rău a apucat-odisperarea şi a început să-i reproşeze tatii, iar el îi spunea că nu-imort nici un copil! Dar mama Toderichii izbucnea în disperareşi nu se putea stăpâni, dar tata a luat-o de mână pe mamaToderichii şi i-a zis în faţă:

-Arată-mi Mare, aicea vre-un copil mort! Şi nu-şi venea înfire de loc şi s-a adresat tatălui Toderichii:

-Cită! arată-mi tu! a zis Iosîp tatălui Toderichii.-Noa nu mi-i arătaţi? Şi a lămurit tata vecinii şi oamenii,

care erau în număr mare adunaţi la bubuitura provocată la noi înogradă de noi copiii. Am lăsat casa fără geamuri şi o mulţime deţigle sparte pe acoperiş. iar tata a zis spre lămurirea tuturora:

-Morţii nu fug! dând de înţeles că noi copiii am fugit şi ne-am ascuns.

Şi noi copiii am stat ascunşi sub moară până spre seară cândnu am mai putut răbda de foame, iar după ce am venit acasă şiam mâncat la noi, am crezut că au trecut toate, dar părinţii auluat treaba la rost şi când s-a aflat că de unde a fost grenada ceanemţească cu coadă, mama a zis către lelea Marie, mamaToderichii:

-Noa vez Mare?… de unde a fost grenada?Am mai făcut şi o altă poznă asemănătoare: am puşcat pe

Florea Toader a lui Grigore, în tâmplă, cu o capsă de la un tub

- 105 -

de cartuş de război. Multă vreme s-a putut vedea cicatricea dupăîmpuşcătură. Norocul a fost mare deoarece la un centimetru delocul împuşcat se afla ochiul şi ar fi putut rămâne mutilat toatăviaţa.

LA OI

Şi pe mine m-a dus cumnatu Vasâluc la oi unde, după câtvatimp, m-a prins dorul de acasă, părinţi, surorile mele, deToderica, de Mureş, unde în zilele cu soare prindeam babeţi şine scăldam în Baltă la Iosâpuc, după care făceam plajă peluntrea Ciortăşenilor, zona în care aveam prieteni. La oi stamascuns şi plângeam gândindu-mă că numai asta cu explozia denu aş fi făcut-o, iar când mă surprindea tetea Dănilă a Vârvarii,şeful stânei, se făcea mânios şi cu mustrări severe îmi reproşa.

-Tu plângi mă? nu şti că era să muriţi acolo tăţ şi să rămâneţfără casă ? nu vez câtă treabă iestă de făcut aici la stână că apă îngăleţi nu este şi mintenaş îi de pus căldarea cu zărul pe foc, să-lfierbem. Lemne lângă foc nu sunt iar, şî tu în loc să te mişti să-ţîfaci treaba te apuci să plângi aici! Du-te repede şî adă un braţ detârş că nu avem cu ce face focu, să fiarbă zăru şâ-i de mers cuoile. Din cauza ta rămân tăte nefăcute, că tu ai de plâns în loc săle faci toate cântând şî mândru că te faci cioban! Şi se porneatetea Dănilă la înşirat pe seama mea toată treaba din stână, apoiîmi spunea că eu nu voi pleca în sat numai odată cu căldarea! Şiasta însemna că numai la toamnă voi fi lăsat acasă de la oi. Aşaîmi alunga tetea Dănilă gândurile. Numai pe Tetea GeorgePicu, un baci bătrân, îl ţineam la inimă pentru că îmi spuneaîntâmplări din viaţa lui îndelungată. Era mai bătrân de 80 de anişi îmi lua caş dulce şi jântiţă. Nici cu cumnatul Vasâluc şi TeteaDănilă, nu o duceam rău, căci ei când găseau treburile de acolofăcute mă lăudau şi mă întrebau:

-De care copcilă ţî mai dor ţâie? Eu răspundeam:-Nici de una! Şi ca să mă abată de la gândurile care-mi

frământau sufletul le numeau ei, iar eu le răspundeam: nici una!şi ei din ambiţie, într-un final, îmi dădeau replica:

- 106 -

-Dacă ţi-i dor de vreo una o chemăm la tine că tu nu pleci deaici numai odată cu căldarea.

Apoi, cu incetu, m-am acomodat cu viaţa de la stână şimunte şi dam replici de râdeau toţi şi mă încurajau.

CONCURSURI LA CĂMIN – POPÂRŢAC

Asta a fost în copilărie, dar când am crescut, de eram înechipa culturală, doamna învăţătoare, Maria Buiu, care regizaprogramele culturale, ne-a pus pe fază că trebuie să pregătim lacămin un program autentic, cu oameni din sat care ştiu doinecântece sau să cânte din trâştie cântece din zona noastră, căci lacăminul nostru se va ţine faza intercomunală a acestui concurs şisă ne pregătim şi noi cu program. Ne-am adunat mai mulţi carecântam din trâştie, dar nu am putut forma un grup de fluieraşi şidintre toţi, am rămas eu şi Toderica să-l iniţiem pe Ion Matei,care era familiarizat cu noi şi venea zilnic, cânta cu trâştiilenoasre şi avea voce frumoasă, dar el nu avea trâştie în schimbcunoştea toate trâştiile din zonă şi le compara zicând: „A luicutare, nu învârte melodia, a lui cutare, are alt cusur, şi el arecunoştinţă cu meşteri care fac trâştiile, dar încă nu au reuşit săfacă una perfectă: cu o trâştie ca a lui Ionaşu Vărvari, care iarămas de la bătrânu Picu, io nu m-aş teme că mă întrece cineva,şâ nu ar cânta melodii măi faine ca io.” Eu şi Toderica văzând căşi-a făcut ambiţie l-am provocat zicându-i:

-Da oare dacă îţ-i aducem trâştia de la Ionaşu Vărvari ? căel cred că pentru dumneata o dă am zis noi; iar Matei a răspuns:

-Băieţi, dacă v-o dă io o îngrijăsc şâ după concurs o capătăiară fără nici o hibă. Noi am primit trâştia şi i-am spus lui Mateicondiţiile de la Ionaş şi Matei ne-a asigurat că va fi în concurs,iar trâştia o poartă cu el.

Oamenii din sat, când vorbeau între ei despre Matei Ion, îlnumeau Popârţac şi din toate părţile s-a răspândit în sat vestea căPopârţac, cântă pe scenă la concurs, iar bistrenii se îndemnau, înnumăr mare, să-l vadă pe scenă cântând din trâştie.

- 107 -

Pe vremurile acelea a debutat în rândul cântăreţilor demuzică populară bănăţeanul Achim Nica iar Popârţac a îndrăgitdin repertorul lui cântecul „Lăsai puşca ruginită” şi îl cânta înambiţia soţiei lui, Civuca, care l-a părăsit, lăsându-l cu toatăagoniseala lor şi casa negata şi a plecat la un bărbat din Pietriştrăind cu el în concubinaj. Avea Civuca şi motivul că Popârţacjuca la cărţi cu nişte amatori, care când îl simţeau că are bani, îlademeneau, iar după ce-i câştigau banii ce-i avea, la cărţi, îlexcludeau şi era nevoit să se prezinte acasă chiar dator.

Odată, când a venit la noi Popârţac şi ne pregăteam cuprogramul pentru concurs, mama l-a întrebat:

-Măi Ioane, am auzit că ai intrat în concurs şi cânţi pe scenădin trâştie; îi drept? iar Popârţac a răspuns cu fală:

-Dacă Dumnezo ajută, io fac publicul să plângă!-Auz acolo! S-a făcut mama mirată şi l-a mai întrebat

curioasă:-Ce, cânţi aşa frumos? A zis mama curioasă provocându-l.

Tu şti cât mn-i de drag mnie când cânţ tu din trâştie şî zo aş vresă te aud cântând!

-Asta-i o doină bănăţană, prinsă de mine de la radio, încă nuo ştiu tăţ şi pregătindu-şi Popârţac vocea, a început din trâştieapoi cu vocea, imitându-l pe cântăreţul bănăţean Achim Nica,oarecum şi ca un tenor de operă:

Lăsai puşca ruginităŞi plecai pe-o vale-adâncă,Unde numai cucu cântă.Cucu cântă mierla zice:Unde-s banii măi voinice?I-am beut să nu se strice,Curvele să nu mni-i mânce

Iar mamei, pe bună dreptate i-a plăcut şi l-a lăudat întrebându-l:-La repetiţii meri? ce zice doamna Buiu?-Io i-am spus doamnei Buiu, că numai când îi momentul mă

prezânt şî atunci va vedea lumea, cu ce se prezântă Bistra laconcurs şî ce ştie Popârţacu. Şi a zis-o mamei, spre lauda desine, iar mama l-a lăudat din nou, încredinţîndu-l pe Popârţac:

- 108 -

-Ioane, dacă ai să cânţi aşa şî la concurs, îs sigură că tu ai săcânţ şî la radio.

A venit ziua concursului şi căminul cultural din BistraMureşului era ticsit de lume, iar în loc de primul rând era o masăcât scena aşternută roşu cu hârtii albe ale membrilor din juriu,care cu privirile lor dădeau un fior de intimidare. În faţa cortineia ieşit Chindriş Victor, ca Director de cămin, care a adresatsalutul tuturora şi deschiderea concursului, iar doamna Buiu aanunţat programul. După ce au dispărut ei, s-a ridicat cortina şiîn scena frumos ornamentată, ţărăneşte cu lipideie de lânăcolorate, nividite şi guşate, semnul hărniciei femeilor de atunci,era corul din Bistra Mureşului, în costume tradiţionale, iarîncadrat în mijlocul corului era Matei Ion-Popârţac. Cum seînfăţişa el, îmbrăcat cu costum tradiţional, cu trâştia în mână,prezenţa lui zugrăvea ceva fermecător. Toate de pe scenă seîntreceau în frumuseţe şi după un ropot de aplauze s-a făcut olinişte fără nici un foşnet, iar doamna învăţătoare Buiu a dattonul la cor şi după ce am cântat Imnul, a prezentat pe Ion Mateica rapsod. L-a chemat în faţă, când din nou a izbucnit un ropotde aplauze şi toate privirile s-au grupat la el, ca la o ţintă şi dinnou s-a făcut linişte, la care Matei s-a intimidat, roşindu-se.Toate privirile şi juriul erau cu nerăbdare, parcă îi cereautalentul, dar Matei a dus trâştia la gură tulburat şi când a suflatnu a mai ştiut cum să înceapă ce avea de cântat; s-a clătinat pepicioare, tremurând şi l-au năpădit sudorile. Bendreş, prietenullui de la cărţile de noroc, i-a strigat, întrerupând liniştea ca demormînt din sala tixită de lume:

-Noa Matei! amu să te văd! Pu! Pu!… a exlamat Bendriş,un strigăt batjocoritor lui Popârţac…şi Niculaie Florea altprieten de cărţi de noroc din altă parte a căminului tot înbatjocură a strigat:

-Poac! pu! poac!… Şi aşa au continuat, în băşcălie, pânăPopârţac, încurcat şi clătinîndu-se, a ieşit din scenă. Când a venitla noi Popârţac, mama i-a zis:

-Vez Ioane, cum ţâ-s prietenii? iar Popârţac a răspuns:

- 109 -

-Ai să vez lele Rafilă mninunea hai mare, că io îi trag unacu mâna asta şî nu mai zâce nici vai, că-l duce popa la groapă!Dar nu s-a întâmplat pentru că i-a unit cărţile de noroc şi aurămas tot prieteni.(Însemnare):

Acum, când scriu aici, este sărbătoarea Sf.ApostoliPetru şi Pavel, a doua zi, (30 iunie 2010), iar la televizor anunţăcă în Moldova sunt inundaţii mari care au provocat pagube,inundând mii de hectare cu recolte, multe poduri şi şosele şi casemânate de ape, 7000 de persoane evacuate, 22 luate de ape şiînecate şi un dispărut.

( Miluc Suciu)Continuăm cu Popârţacul care, într-o dimineaţă, după ce a

făcut o raită prin sat, se-ntorcea acasă vesel fluierând. În poartăla Toderica s-o întâlnit cu acesta care i-a zis pe loc:

-Te-o cătat domnul director şcolar, Puşcaş, acasă să-lbărbiereşti. Popârţac avea pasiunea de a bărbieri şi mergea pe laIon Mureşan, frizerul, şi-şi punea briciurile la punct permanent.Avea clienţii lui, pe care îi bărbierea el, dar domnul directorşcolar Puşcaş era cineva principal, iar dacă îl cuprindea înclientela lui, Popârţac se putea afirma şi cu tot interesul aîntrebat pe Toderica:

-Serios ?-Da, da! de vreo 5-6 minute i-a precizat Toderica, lui

Popârţac, care grăbind pasul a zis:-Se face treaba! şi în 5 minute Popârţac a intrat la domnul

director Puşcaş, cu taşca în care îşi ţinea briciurile şi tocmai înmomentul acela, doamna Cătălina punea pe masă tacîmurile şipâinea să mănânce, dar Popârţac le-a ferit şi în locul lor a aşezattaşca, a deschis-o, apoi a a luat un brici şi a început să-l tragă pecurea zicând:

-Întâi, îmi fac io treaba şî apoi mâncaţi liniştiţi. DoamnaCătălina sta lângă sobă ca statuia, iar domnul director nu îşiînchipuia ce intervenţie e asta şi nedumerit a întrebat

-Dar ce vrei să faci ?

- 110 -

-Păi, o zâs Toderica să viu să te bărbieresc iar domnuldirector i-a spus arătându-i:

-Eu îs bărbierit, că în fiecare dimineaţă mă bărbieresc şi nu-mi pot permite să intru la elevi şi în faţa colegilor profesorinebărbierit, ca director şcolar.

-Păi, Toderica mă poartă ca nebunii, pe la căşi ?-Stai un pic, să văd, şi domnul director întorcându-se de la

calendar îi zice lui Popârţac:-Vecine Ioane, Toderica nu te-o purtat de nebun că astăzi

este 1 aprilie! şi de 1 aprilie te-o trimis la mine să măberbiereşti! Dar Popârţac, fără multe gânduri, a izbucnit măniosşi cu înjurături, la adresa Toderichii.

-Ăia Dumnezăi care l-o-ncinat pe lumea asta, că-i trag oştearsă de-i sar mucii şî îl înboţăsc, să ştie el să mai poarteoamenii bătrâni de întâi aprilie şi luându-şi taşca şi ieşind cavântul pe uşă de la d-l director şcolar. .

AM FOST CU MERINDE

Toderica a fost primul prieten dintre noi care s-a însurat,după ce am venit din armată, iar la nunta lui, când am stat lamasa de cadouri, eu Miluc, Ilie şi Gorea am fost grupaţi la omasă şi ne propuneam: oare ce surpriză le-am putea noi face lamiri înafară de cadoul individual..., iar când a venit, la masanoastră, mireasa Toderichii, Mărioara cu naşul lor, Suciu Iosif,eu am promis că la primul copil vom merge cu merinde şi am săle fac un vandăl de scăldat copilul, dacă am din ce, iar Ilie s-aoferit că contribuie cu scândura şi Gorea să aducă cuile.

Nu ştiu dacă a trecut un an, că tinerii căsătoriţi ne-au şi pusla cheltuială, căci după cum era firesc le-a venit primul copil şinoi prieteni fiind, deşi eram feciori, eram conştienţi depromisiune şi asta trebuia împlinită întocmai.

-Ce facem, că ne-a căzut în spate ce am promis? Toderica şiMărioara sunt cu copil şi noi trebuie să mergem cu merinde şi săducem ce am promis. În ziua următoare Ilie a adus scândura şiGorea cuiele iar mie mi-a rămas să fac vandălul, iar dumineca

- 111 -

viitoare, feciori cum suntem, vom merge cu merinde. Oricât ne-am ferit noi, grupul de vecine şi-au găsit locul de poveşti undesă trecem pe lângă ele şi acolo erau şi mamele noastre. Doiduceam vandălu între noi, iar celălalt ducea un pachet cu o sticlăcu licheor şi anumite dulciuri pe care le-am cumpărat cu toţii.

-Bună ziua! am zis noi, strângâdu-ne în spate privirile loratente la trecerea noastă timidă, cu vandălu

-Ziua bună! au zis ele, iar una s-a aflat cotcorozând:-Amu, văd că mereţi la corastă! dar noi am făcut-o neauzită

şi am intrat la Toderica şi au rămas surprinşi de gestul nost, iarnoi sâmţându-ne uşuraţi ne-am prins vorbă zicând:

-Să fie cu noroc şi să nu vă gheocem ficiorul, să vă trăiascăşi să trăiţi şi voi, să vă bucuraţi de urmaşii voştri! Aşa ne-aînvăţat mama şi ne-a sfătuit să nu ne aşezăm pe patul mamei cucopil, că putem lua lapte în ţîţe şi ne va fi greu să ne scăpăm deel, iar când plecăm să zicem: „Lăsăm somnul să vă doarmăcopcilu în pace”, şi alte reguli.

Toderica ne-a aranjat la masă, iar noi am desfăcut pachetulcu ce aveam în el şi din sticlă le-am oferit câte un păhărel iarToderica a scos o sticlă cu vinars şi prăjituri zicând:

-Nu ştiţi voi, cât mi-o fost de dor de voi..., să ne ospătăm cuun păhărel de vinars. După ce ne-am acomodat, ne-au trecut şiemoţiile, eram relaxaţi şi am crezut că au trecut surprizele. Eragata să ne luăm rămas bun, când Toderica a mai zis:

-Înainte să bem câte un păhărel, mai am ceva pentru voi :şis-a dus în cămară întorcându-se cu un borcan de lapte prinszicând:

-Băieţi, am avut pentru toţi, dar s-a cam gătat corasta, darca să nu vă plângeţi, că voi nu aţi gustat corastă, luaţi câte olingură de sămăcişă, ori şi toată, că îi tot ca un fel de corastă,numai că îi mai veche.

Atunci ne-am întâlnit privirile şi aproape era să avemsenzaţii, dar Toderica a plecat cu borcanul în cămară.

Aşa a fost cu prietenii şi cu merindele când am fost fecior,dar moartea ne-a despărţit: pe mine m-a lăsat pe pământ cu

- 112 -

soţiile lor, iar ei prietenii sunt sub pământ cu soţia mea Viorica.Îi regret...

DUPĂ CE M-AM ÎNSURAT

După ce m-am însurat, am mers la tuns de oi la Gălăoaia, înlocul numit Ţuclui, împreună cu soţia mea Viorica, căci acoloera stâna lui Vasile Lirca şi-am ajuns la stână mai devreme şioile nu erau venite să le putem tunde. În aşteptarea oilor, ne-amdus în grădină la Giuca din Valea Gălăoii şi ne-am aşezat lângăun gard de piatră din care erau răsărite tufe şi lemne careumbreu frumos ierbuţa tânără pe care ne-am aşezat. Timpulprimăvăratic, cum era către amiază, răspândea un năduf în careîţi venea o somnolenţă în care te simţeai leneş şi stând moleşiţiîn armonia păsărilor care cântau pe tufele de deasupra noastrăvorbeam de-ale noastre. Cum stăteam cu mâna întinsă pe iarbă,am simţit o gâdilitură rece peste mână şi când ne-am uitat, amvăzut de-odată un şarpe mare care se ducea printre noi, pestemâna mea îndreptându-se către picioarele Viorichii. Am săritamândoi ca de pe foc, iar şarpele s-a grăbit şi a intrat întrebolovanii din gardul de piatră. Nu peste mult timp au venit şioile şi am povestit despre şarpe celor de la stână şi apoi celor deacasă, iar când a auzit sora mea Maria m-a prevestit zicându-mi:

-Să ai grijă mare, că într-un an ţi se poate întâmpla cevarău! şi aşa a şi fost. În luna mai a anului 1967 am fost la tunsuloilor, iar în aprilie 1968 am avut un accident, în câmpul muncii,după care mi-a fost amputat degetul arătător de la mâna dreaptă,chiar în ziua de ajunul paştelor când mai aveam doar un sfert deoră să lucrez la circular. Au urmat încă doi ani în care am avutcâte un accident, întâmplat tot în ajunul Paştilor, oricât am fostde avertizat de acasă că este ajunul şi să fiu prudent. Şi aşa măîntorceam de la lucru pansat şi totuşi bucuros că am scăpatnumai cu atât şi nu a fost mai rău.

Au venit apoi copiii mici. Părinţii mei au devenit tot maislăbuţi, până s-au stins. Ziua de mâine m-a dat pe brazdasocietăţii, făcându-mă responsabil şi conştient de menirea mea,

- 113 -

care mă trezeşte, aducându-mi aminte de când mă purta mamade mână. Cum eram mic, când ne întâlneam cu câte o bătrână,privindu-mă îi zicea mamei, prefăcută faţă de mine:

-Ce băiat frumos?! (deşi aveam pistrui pe faţă), al cui îi ?iar mama îi răspundea:

-Să spuie el! iar eu mă răsuceam şi orice făceam, numai sătac, iar mama, ca să ajungă la alte vorbe, răspundea ea:

-Al meu! iar eu cuprinzându-i picioarele, îmi ascundeamobrazul în rochia ei şi stăteam tăcut. Ele dialogau pe seama meaca să mă facă să vorbesc, iar eu cu greu scoteam câte un cuvântcare era răsplătit cu oarece din şurţul purtat la brâu de amicamamii. Bătrânele aveau tot timpul în şurţ: fructe, scoruşe saualte daruri pentru copii, iar după ce ne despărţeam întrebam pemama de toate femeile cu care ne întâlneam. Mama le spunea petoate, după ce-o întrebam: Rafila lui Găluc, Sofea lui Pamon,Mărişcuţa lui Filipu lui Ilie, Cătălina Gorii de la Oana, Rafila luiMneilă a lui Indrii, Loikoaie, Marea lu’Ion Finc, Itălianca,Anuţa lui Ionaşu Grăpcini, Marea Ciriloaii, Dileauca, AnuţaLichii, Şpuroaica, Savina Lichii, Loaţku Neni, Moarţi Neni,Anuţa lui Dumitru lui Toader, Toderoaie, Savina Tomi, Roja luiDrângău, Docica din Ciortăş, Mărina din Ciortăş, Domniţa-străbunica soţiei mele, Nastasia lui Pavălu lui David, leleaDoce, despre care mama îmi spunea că-i de o sută de ani şi aveape fiica ei Ioana Docii, tct bătrână, văduve amîndouă, Ioana luiŞtefanu Ciforoaii, Gafinuţa Ciforoaii, Rafila, Marea şi Ioana luiMneilă, Anisia Iovului, Iftinia, Gaftea, Marea Buţului,Cozmoaie, Marea Bgirasânoaii, Rafila lui Vasâle-a Cozmii,Marea lui Georgiuc, Măriuca lui Căbuz, Moisoaie, Rafila luiIonu lui Mneilă, Nastasia Ncitoaii, Rafila lui Indriu Gafinii-nănaşa mea şi bunica Lina din jos.

Pe multe dintre ele le găsim în urmă la 1-3 nume; cine-or fifost e greu de ştiut, dar şi de la dânsele legat de numele lorgăsim tot 1-3 nume, fiinţe cu care ne armonizăm noi în zilele deacum ori, poate ne-am făcut neamuri de sânge ori prin alianţă.Multe dintre dânsele le ştiu femei îmbătrânite, altele babeîncovoiate, ştirbe, (fără dantură), umblând desculţe, sau încălţate

- 114 -

cu opinci, în cămaşă într-una cu poalele şi la mâneci cu fodori,cu cătrinţă dinapoi, şurţ în faţă şi îmbrăcate cu uieş. În drumullor, erau cu câte unul sau doi copii, ţinuţi de mână, iar al treilease ţinea de rocie. Care de care erau mai murdari. Tot aşa eram şieu, că ne jucam în colbul şi tina din drum până seara şi ne eraupicioarele crăpate de murdărie şi sângerau, iar pe drum, de varapână toamna, erau numai urme desculţe. Mamele şi bunicilenoastre, când mergeau pe căleruşa din iarbă, îşi agăţau poalelelungi în brâul de la şold, ca să nu li se ude de iarbă, că seîngreunau şi le purtau greu bătîndu-se ude de picioare. Îngospodărie era multă istoveală cu toată casa, pregătitul demâncare la toate mărhăile: pui, porci, vite, ş.a., haine la toţi dincasă, cânepă, lână, văruit de sărbători, lucru, lucru şi iar lucru.Dimineaţa, când cânta rândunica, se sculau la mulsul vacilorapoi le duceau în ciurdă la păşunat şi după ce lucrau toată ziuase culcau, după ce adormeam noi. Sufletul lor era atâta deîncărcat de dragoste părintească, încât ne împlineau toatedorinţele: ne făceau podoabe şi ne iertau de la multe pedepsecare le meritam.

Aşa cum erau dânsele din femei cu isteţime şi de ori ceispravă, au devenit ştirbe, gârbove paşii li sa-u scurtat dar voinţade bine a rămas până la moarte. .

Cu mult respect şi recunoştinţă le spun: mulţam şimulţumesc.

RUGĂCIUNE(culeasă dintr-un calendar vechi)

De mult alerg Stăpâne, Arată-mi Doamne drumulPrin neguri de păcat, La Tine ca să viuSă pot veni la Tine, Să fiu curat cu duhul,Umil şi-ngenuncheat. Să am un suflet viu.

Dar cât alerg, o, Doamne! Alungă Tu din mine,Şi tot nu dau de Tine, Ispite şi păcateCăci sufletul meu doarme Şi-mbracă-mă Stăpâne,Ca şi păcatu-n mine. În haine noi, curate.

- 115 -

Deşteaptă-mă la viaţă Ca robul, o, Stăpâne!Şi arată-mi Tu cărarea, Eu Ţie mă închin,Ca raza-n dimineaţă Mereu şi-acum şi mâineCe veseleşte floarea. Şi-n veci de veci, Amin.

(De Vasile Eşanu)

UN LEAC

Când eram copil umblam desculţ, pe ori ce loc şi dintr-oînţepătură am primit o infecţie dureroasă la un picior şi mi-a pusmama mai multe leacuri şi a făcut tot ce s-a priceput, darpiciorul se înfoca şi se umfla şi era a treia zi de când nu am maidormit de durere, iar mama a chemat pe lelea Mare a Buţului şidupă ce i-a spus de când şi cu ce m-a lecuit, Lelea Mare a zis:

-Cu de-alea nu-i trece la pcioru băietului.-Da, ce să fac? A cerut mama sfat necăjită.-Trimite o copcilă pe căleruşa de lângă Bistra şî să aducă o

frunză de limba oii, da să fie din mijlocul căleruşâ, unde calcăoamenii cu pcioru şî nu-i bai să fie cât de întinată, să probăm cude aia, a zîs lelea Mare.

După ce au pus frunza şi cu greu am răbdat să mă pansezemi-a mai zbocotit durerile de câteva ori şi am adormit, iar a douazi am putut să calc pe picior.

Lelea Mare ştia să cate în bobgi. Erau nişte grăunţe demălai şi le învârtea pe sâtă descântând, apoi îi împărţea şi îţispunea ce ţi se arată.

De multe ori era chemată la noi, când se întâmpla să avemcareva crize, şi după ce ne descânta cărbuni şi ne făcea semnulcrucii pe frunte, pe dosul mâinilor şi pe labele picioarelor şiînghiţeam de trei ori din ulcica cu cărbuni stânşi şi descântaţi,ne reveneam în câteva minute. Se întâmpla că şi la vite descântacărbuni şi îşi reveneau, iar dacă îi ofeream ceva pentru descântecnu primea dar ne spunea:

-Să vă aduceţâ aminte de geoci că ala-i hăl măi bun leac,Rafilă!

- 116 -

-Mintenaş, iară eşti cu ficior de mers în cătane! I se adresaumami când se întâlneau, iar mama le răspundea cu mândrie:

-Numai să fie sănătos, să-l văd la număruş, apoi cătană şî săvăd ce noră mi-a aduce!

A vrut Dumnezeu şi i s-au împlinit dorinţele, iar aleasa meaViorica, care mi-a fost tovarăşă de viaţă, până a murit, m-aridicat pe o treaptă de unde pot privi spre cei rămaşi în urmăcum zice poetul nostru O. Goga în poema ,, Rugăciune”:

În pieptul zbuciumat de doruri,Eu sâmt ispitele cum sapăCum vor să-mi tulbure izvorul,Din care sufletul s-adapă.Din valul lumii lor mă smulge.Şi cu povaţa Ta-nţeleaptă,În veci, spre cei rămaşi in urmă,Tu Doamne, văzul meu-l-ndreaptă.

Şi suntem în vârful piramidei, de unde putem vedea spre ceirămaşi în urmă, de unde privim bătrînii noştri, care ţineau plugulde coarne în brazdă, tras de boi, iar eu mergeam înaintea lor, dedimineaţa până seara, sau împingând coasa, făcând căpiţa,încărcând pe car povorile aduse acasă pe pripoară, sau trecuteprin vaduri, făcând casa şi lăsând-o negata, că a trebuit să plecela război. Îi vedem făcând poduri, drumuri în sat, diguri să nuinundeze povoaiele, construind mori, joagăre, fabrică, linieferată, biserici, două şcoli, un cămin cultural, bază sportivă cutribună şi vestiare, două monumente patrimoniale din cele douărăzboaie. De satul nostru Bistra se bucurau şi cei din satelevecine, găsindu-şi un loc de muncă, cu precădere în domeniulforestier. Datorită condiţiilor grele mulţi au fost accidentaţi orişi-au găsit sfârşitul la locul de muncă. Văzând pe cei rămaşi înurmă, vedem şi satul Bistra Mureşului între celelalte sate, poatemai prosper, dar şi cu necazuri mai multe; aş vrea să privim aniiistorici, începând cu 1764, când fără nicio vinovăţie, satul BistraMureşului a fost trecut prin pârjol, iar locaşul Ortodox de peValea Bistrei fost aprins cu călugării în el; Războiul din1914 încare au căzut 19 eroi, al doilea război în care au căzut 21 de eroi

- 117 -

şi 6 săteni, apoi fabrica, gara, liniile C.F.R.şi C.F.F, podurilestrategice de peste Mureş şi Bistra, drumurile bombardate şi maimulte case incendiate şi distruse de războaie. Putem vedeainundaţiile din 1970 în care, Valea Bistrei a inundat satul, viituraluând case şi grajduri şi înecând 3 oameni.

O mamă, anume Domniţa, născută Ghidiu, dintr-o familiecu 13 copii, zisă a Şorecuţului din Deda, a fost aleasă şi adusă laun bistrean. Au avut o fată, Marea. Marea are pe Aurelia,Aurelia are pe Viorica, Viorica pe Mirela-Marcela şi Mirela-Marcela pe Teodora-Ioana, încă elevă şi cînd era în clasele micişi la grădiniţă de multe ori era înţelesul să vină de la şcoală labunica Viorica, până vin părinţii ei după ea. Bunica Viorica oaştepta cu mâncăruri tradiţionale cum erau: boţul cu brânză,papa cu slănină, tocana cu carne, sau bureţi cu smântână saubrânză, ouă fierte, sfârăială, zeamă de şălate, postăi, fasole, laptedulce, acru, sămăcişă sau smântână, majoritatea cu coleşă.Teodora la multe mâncări tradiţionale făcea mofturi, că ea armânca altceva şi bunica ei Viorica o întreba:

-Da ce vrei să mânânci, copcilă?-Orice bunică, numai să fie de cumpărat, zicea Teodora.

Nu pot să uit, de când a venit sora mea Paraschiva de laCluj, să-şi petreacă cîteva zile cu părinţii. Ea era doamnă înCluj, că avea serviciu şi soţul ei era procuror militar, iar în satera populară cu toate boresele şi se bucurau când se întîlneau.Într-o zi de sărbătoare, după ce s-au întâlnit: sora meaParaschiva cu buna Domniţa şi-au dat mâna şi după ce s-auîmbrăţişat amîndouă îşi miroseau mâinile. Mâinile Domniţei,care miroseau a brînză iute, miroseau acum a parfum, iar asurorii mele Paraschiva, care erau parfumate ca de domn,miroseau acum a brânză iute.

Domniţa este un exemplu dar aşa suntem aduşi toţi demame şi bunici care le-am fost dragi şi pentru noi s-au sacrificatcruţându-ne ce-i bun.

Aşa-i şi cu bătrânii pe care nu-i nominalizez, pe unii i-ammai amintit mai sus, ei sunt cei care au sărit în războaie şi au

- 118 -

muncit din greu să ne câştige pâinea. Şi dacă a fost nevoie şi-audat viaţa pentru apărarea ţării şi viitorul nostru.

AL DOILEA VIS

Dacă nu era acest vis nici această carte nu era scrisă, dardintre visurile mele am reţinut că amândouă au fost visate în 30decembrie şi dacă e să ne luăm după visuri găsim că fiecare aavut urmările lui. Ne amintim că la primul, sora Maria mi-atălmăcit ceva, când i-am povestit primul vis şi eram militar, cădacă nu s-a desfăşurat centura până la capăt, pot păţi ceva, ori încălătorie, ori în viaţă. Iar acum dacă aveţi răbdare vă spun:

În ziua de miercuri, 30 decembrie 2009, aveam de mers laReghin pentru nişte rezolvări şi cumpărături de anul nou şi eumi-am pregătit toate de seara, ca dimineaţa să am numai de mersla autobuz. M-am culcat fără nici un gând şi am visat că .Parcăeram într-un loc de unde cei cu care am fost împreună auplecat şi în locul acela plăcut şi tainic am rămas numai eu şiViorica soţia mea, moartă mai mult de 3 ani. Viorica se arătatare bucuroasă că a rămas numai cu mine, arătându-se maidornică ca niciodată să o prefer şi eu să profit de satisfacţiile ei.Eu stam nepăsător si tăcut, iar ea, când a văzut că eu sunt atâtade indiferent, mi-a arătat sexul zicându-mi ca o mustrare

-Eu totdeauna te-am înţeles şi acum când gândesc să măconsideri te faci nepăsător! Eram ca în ultima clipă şi eu ca sănu rămână supărată, că o desconsider, m-a înduplecat şicuprinzând-o a devenit mai înfocată, îmbărbătându-mă caniciodată, zicând dezmierdându-mă:

-Aşa mă prostule că am şi eu dragoste faţă de tine… şiatunci dintr-odată pare că m-a dezmeticit ticăitul ceasului iarcând am dat cu mâna lateral am simţit totul rece şi uitându-mă laceasul electronic am văzut luminată cu roşu ora două fix. Atâtade încurcat am fost încât nu-mi veneam în fire că Viorica, caream avut-o în braţe, era dispărută. Nedumerirea a durat până m-

- 119 -

am sculat, căci nu am mai adormit, iară în timpul cât m-amrăsucit în pat mi-am repetat de multe ori rugăciunile care le ştiuşi tot felul de gînduri m-au frământat. Dimineaţa, după cum amfost programat de seara, m-am ridicat din pat şi fără prea multepregătiri, am urcat în autobuzul care a oprit cu uşa deschisă îndreptul meu, mergând fără probleme la Reghin, unde cuprioritate am rezolvat problemele pentru care m-am dus, apoiam făcut cumpărăturile întocmai, întorcându-mă devreme, iardupă o pauză, am zis că plec şi la Gălăoaia să-i urez mameisoacre de anul nou, iar fiica mea Mihaela a încuviinţat intenţiacu foarte bine că apoi gătăm ziua cu mai multe lucruri isprăvite.Eu, bine satisfăcut că în ziua aceia am rezolvat toate lucrurile cuispravă bună, am ieşit prin uşa ogrăzii, luându-o pe după cireş,uitînd de ghinion că poate încă mă pândeşte. Cam în dreptulkilometrului văzut de mine, la 70-80 de metri, venea unautoturism cu faruri aprinse. Eu, ca de obicei, la aşa distanţă,tranversam drumul cu siguranţă, dar maşina a trecut pecontrasens şi când m-am încadrat ca pieton pe partea stângă adrumului, spre Gălăoaia, autoturismul m-a lovit cu faţa înpulpele picioarelor, după care m-am răsturnat pe capotă dând cucapul de parbriz care s-a spart, iar eu am rămas fără cunoştinţăpe carosabil cu o plagă hemoragică la cap, autoturismul oprindu-se brusc în podeţul de beton care trece peste şanţ în curte, lavecinul de peste drum, Harpa Ioan. Domnul Pâlcă Mihai care şi-a asumat rolul de conducător auto, dacă era capabil redresaautoturismul, sau punea frână şi parcurgea drumul pe sensul demers, care era numai al lui căci în acel moment pe drum nu eranimic. La probele impuse a reuşit bine, iar eu am fost învinovăţitcă am traversat pe loc nepermis. Aş fi putut spune cum s-aîntâmplat, cu martori fideli: ocupanţii din autoturism şi oameniisosiţi la faţa locului dar era de prisos pentru că eu le ştiam numaidin taifasurile care le-au ţinut oamenii care au fost lângă patdupă accident. Plaga hemoragică a fost cusută la spitalulmunicipal Reghin cu 5 fire după ce am fost ridicat de pecarosabil de salvare şi cu perfuzie şi guleraş dus de urgenţă laSMURD în Tg. Mureş. Acolo am fost dezbrăcat absolut, mi-au

- 120 -

făcut mai multe vizite, pipăindu-mă pe tot corpul şi întrebându-mă: -aici te doare? Da aici ? Apoi m-au dus la raze şi tomografdar cu toată grija şi guleraşul m-au ţinut fixat 4 ore. Cu asistentacare mă supraveghea am avut şi bune şi rele căci măsupraveghea cu stricteţe să respect regulile şi eu nu mai puteamsuporta guleraşul care mă ţinea fixat pe scândură. Dupăsupravegherea atentă din SMURD a venit doctorul şefspunându-ne că am un picior rupt şi cum se prezintă nu estecazul să-l pună în ghips nici să fiu internat dar acasă vreo 3-4săptămâni să fiu îngrijit la pat şi să nu mă sprijinesc pe picior.Mihaela, fiica mea şi-a asumat îngrijirea mea, iar doctorulînmânându-i reţeta, a mai zis:

-Vă dăm o salvare care vă duce acasă, iar bunicul să se facăbine. Într-adevăr salvarea care ne-a adus a fost condusă deconsăteanul meu, George Florea; tot un consătean al meu a fostşi la salvarea care m-a ridicat de pe carosabil, numitul RânjaDănuţ.

Nu pot să trec mai departe până nu recunosc atenţia ce mi s-a acordat, cu câtă grijă am fost cărat pe targă şi cu salvările,multele întrebări ca de mamă: aici te doare? da aici? ai vomitat?da greţuri ai? şi mă ascultau doctorii zicând: -suflă! mai suflă! -capul te doare? -mişcă-l încet! -mâna asta o poţi ridica ? -daceialaltă ? -să văd picioarele, după care îmi lua tensiunea şi aşami-au găsit toate părţile cu dureri şi mi-au dat leacurivindecătoare.

Aş vrea din inimă, să le mulţumesc, pe orice cale, domnilordoctori şi asistente şi acelora care m-au cărat cu grijă unde li s-aindicat.

În viaţa mea de matur am urmărit ca în dreptul curţii şigrădinii mele să nu fie cadavre strivite şi lăsate până miros rău,iar dacă au fost broaşte, mâţe, arici, câini eu le-am făcut groapăîn şanţ şi le-am acoperit, apoi când era drumul DN 15 E 578, cucare mă mărginesc în localitatea Bistra Mureşului, numaipietruit şi aveam atelaj, eram impus la corvoadă anual cu 8 mcde bolovani şi 4 mc de prundiş, iar dacă nu executam corvoada

- 121 -

la termen, eram amendat, mi se stabilea alt termen şi în modsever trebuia să mă achit de corvoada impusă.

Este întâmplarea că am fost eu în direcţia lui Pîlcă Mihai,cînd a luat-o cu autoturismul pe sens invers către podeţulvecinului în care s-a oprit brusc. Dar dacă, Doamne fereşte,venea pe sensul opus vreun vehicul regulamentar nu mai ştiucare ajungeau unde au fost îndreptaţi să-şi petreacă Anul Nou2010. Fără să mai întindem vorba după ce mi-a zdrobit oasele cuautoturismul pe sensul opus al carosabilului şi măsurătorile de lafaţa locului au fost făcute de oameni competenţi, conducătorulautoturismului, respectivul domn Pâlcă Mihai se simte atâta deîndreptăţit ca şi aceia care lasă în urma lor pe unde trec cuautoturismul broaşte, mâţe, arici şi câini striviţi pe carosabil şiaceasta nu o arăt aici să creadă domnul Pâlcă, că aşi avea vre-omică pretenţie materială care să mă stimuleze după accidentulprodus si durerile suportate de mine, la etatea mea de 74 de ani,dar gândesc, că dânsul ca om cu autoturism şi permis auto poatea mai parcurs acest traseu şi îşi aminteşte de podeţul vecinuluiHarpa Ioan din Bistra Mureşului care l-a oprit din mers în datade 30. 12. 2009, în jurul orei 13,40 şi prima încercare am fosteu, dar a eşuat, nu am opus atâta rezistenţă şi a trecut cu martoricu tot pînă în podeţul de beton care l-a oprit brusc. Eu nu amvăzut, dar mi-au spus alţii; cred că aşa a fost şi dacă a străbătuttraseul şi nu-şi aminteşte îi amintesc eu, iar ca urmare că nu amrămas un mort vinovat, era frumos să-mi fi transmis măcar un<pardon> pentru greşeala că a călcat fără să vrea pe cineva pepicior.

GÂNDUL MEU

Printre oamenii care au parcurs zilele trăite de când sunt pepământ, am venit şi eu de mic copil, până m-am însurat, apoimi-am dus viaţa în familie şi societate, respectând şi fiindrespectat de toţi cei care m-au înconjurat în familie, la locul demuncă, autorităţile faţă de care am avut îndatoriri şi obligaţii şiîn gând îi găsesc pe toţi dar nu-i lipsit nici unul de importanţă.Acuma, la 74 de ani, după ce am rămas cu urmările celor două

- 122 -

atacuri ischemice suferite şi bătrâneţile fireşti, am ocazia să măbucur de mulţi care mă înconjoară, începând de la copiii mei:Marcel din Braşov, Mirela din Elveţia şi Mihaela din BistraMureşului, alături de familiile lor, d-l Pop Dumitru din Haieu-Oradea care m-a ajutat cu o sumă de bani şi d-l prof. FloreaGheorghe de la Şcoala Generală Bistra Mureşului care m-aajutat la corecturi şi redactare.

Mai întâi le mulţumesc la toţi pentru că m-au ajutat şiîncurajat, apoi domniilor voastre vă rog să mă iertaţi pentrunepriceperea mea de a scrie o carte.

În încheiere, aduc sincere mulţumiri: părintelui protopop,Teodor Beldeanu, pentru cuvântul introductiv, sponsorilor dinElveţia – fam. Bovet (Mirela şi Bernard) şi nu în ultimul rândoamenilor de bine de la Tipografia Cromatic din Tîrgu Mureşcare au făcut ca Polojenia să vadă lumina tiparului.

Cititorilor acestei „Polojenii” – partea I - şi „Dinvremurile mele” – partea a II-a -, le doresc o lectură plăcută,cerându-le iertare pentru eventualele omisiuni.

Totuşi, eu Mihail (Miluc) Suciu, din satul Bistra Mureşului,comuna Deda, judeţul Mureş, vă mulţumesc că aţi avut răbdareşi înţelegere.

Cu bine mult şi sănătate deplină!Bistra Mureşului

15 mai 2008 – 6 dec. 2010Mihail Suciu

VORBE ZISE DE BĂTRÂNI:

-Asta-i beştăraie! „beştăraie” = bestie; (Ciontea Zaharie aRăştocului de pe Valea Bistrii.)

-Din două babe nu poţi face o fată mare. -(Giucu de peValea Gălăoii.)

-Bani se iau şi de la proşti! (Suciu Iosif – tata)-Vorba scăpată de după buze n-o mai poţi prinde (Suciu

Vasile a Cozmii).

- 123 -

POZE DE FAMILIE:

Suciu Iosif-tatăl şi Rafila-mama, miri în anul 1910

Fam. Suciu(În spate: Iosâpu Cozmii; pe scaun; Iosif şi Rafila cu copiii lor,

mai puţin Miluc)

- 124 -

Paraschiva şi Maxim Suciu – ctitorii Clopotniţei din Gălăoaia

Bărbaţi mobilizaţi (între care şi unchii mei: GrigoreSuciu şi Vasile Mureşan ) căzuţi în Primul Război

Mondial:

Suciu Florica (1851-1943) şi soţul ei Suciu Dumitru (1853-1935) părinţii lui Suciu Maxim din Gălăoaia

- 125 -

Feciori şi fete frumoase din Bistra Mureşuluide pe timpuri

Alai de nuntă la Bistra Mureşului - 1969

- 126 -

Document Lista enoriaşilor de la înfiinţarea Parohiei Bistra

Mureşului

- 127 -

- 128 -

CUPRINS

Cum poate deveni o anecdotă lecţie de istorie? .............3Autobiografie .................................................................5

PARTEA I ...................................................................6

Polojenia tatii .................................................................6Polojenie ......................................................................26Da, tata s-a ţinut de cuvânt ..........................................38Dacă nu s-ar fi întâmplat aşa nici eu nu aş fi scrisaceste rânduri...............................................................47

PARTEA A II-A.........................................................52

Din vremurile mele...... ...............................................53Primul vIs....................................................................53Cum era de sărbători....................................................56Căminul cultural ..........................................................65Reţeta oloiului de post ................................................68Obicei ..........................................................................69Poveştile bătrânilor la Murăş...... ................................72Moş Crăciun.................................................................75Oameni şi vremuri........................................................76Pe alte meleaguri..........................................................80Banc.............................................................................84

- 129 -

Am fost prima dată la fete ........ ..................................85Am lucrat cu tata în câmp............................................88Cu prietenii..................................................................99La oi............................................................................105Concursuri la cămin – Popârţac..................................106Am fost cu merinde.....................................................110După ce m-am însurat.................................................112Rugăciune....................................................................114Un leac.........................................................................115Al doilea vis ................................................................118Gândul meu..................................................................121Vorbe zise de bătrâni...................................................122Poze de familie ...........................................................123