Politica Externa

POLITICA EXTERNAPrin politica externa intelegem totalitatea scopurilor pe care un stat le urmareste si a sarcinilor pe care si le asuma in plan international precum si totalitatea metodelor si mijloacelor prin care statul actionaeaza pentru realizarea lor.

Analiza factorilor sistematici se reflecta in politica externa ,factorii de natura subiectiva si sensul de strategie in poltica externa.

Politica externa se refera la scopurile urmarite de statele nationale si la instrumentele de natura politica,diplomatica, economico-militara,care sunt mobilizate pentru aceste scopuri si planuri. Exista doua tipuri de conduita in politica externa :unul in cadrul caruia statele au o atitudine dinamica, creative,imaginative in arena international si un al doilea ,in cadrul caruia statele prefer doar sa reactioneze la impulsurile de pe arena international,desigur,cat mia mult posibil in felul in care sunt catalizate interesele proprii.

Exista cel putin patru scopuri commune ale statelor lumii contemporane,in ceea ce priveste promovarea politicii externe :-diminuarea vulnerabilitatii in scopul asiguraruu securitatii nationale

-posibilitatea asigurarii de decizii si actiuni autonome -asigurarea bunastarii statului si a cetateniilor sai

-asigurarea unui stat si prestigiu cat mai ridicat si avantajos,comparative cu alte state,pe plan regional si global.

Raporturile de politica externa intre un stat si alti actori pot fi de trei feluri:

1.de aliniere-formala sau informala

Alinierea presupune ,d.p.d.v al fortelor care o catalizeaza,de a reduce optiunile politice ale altor grupuri sau detinatori de opinii,la acelea promovate de ele. Opozitia fata de politica de aliniere se elimina prin actiuni de persuasiune,probaganda, lupta politica si mijloace neconventionale. Alinierea presupune subordonarea initiativelor politce,economice si mulitare ale unui stat de catre o mare putere,sau de catre un grup de state,sau de catre un organism supranational.

2.de neutralitate

Politica de neutralitate este o conceptie de politica externa care tindea sa evite participarea obligatorie a statelor la infruntarile dintre state sau dintre blocurile politico militare din acel timp.

3.de nealinierea

Obiectivele fundamentale ,sunt de regula, obiective de lunga durata. Castigurile statului pe liniile obiectivelor fundamentale s-au facut in termene foarte lungi,de accea obiectivele fundamentale sunt in esenta lor conservatie.

Obiectivele pe termen mediu apar in functie de situatia in care se afla statele si pot ajunge de importanta apropiata de cele fundamentale,necesitatnd cheltuieli de resure mari.Obiectivele immediate ,respective primele obiective care trebuie sa sustina planul de aplicare a obiectivelor fundamentale sip e termen mediu ,in ordinea prestabilita.

Conducatorii politcii externe nu pot sa se concentreze doar asupra obiectivelor respectivului stat,ci trebuie sa ia in considerare analiza comparative simultana a obiectivelor tuturor celorlalte state,pe termen lung,mediu si imediate, relatiile dintre ele si semnificatia lor.

Punerea in aplicare a obiectivelor politicii externe presupune capabilitati,putere si influenta.

Un moment important al procesului politicii externe il constituie determinarea orientarii politice fata de situatia in cauza,a gradului si naturii implicarii actorilor in jocul politic. Numeroasele optiuni de orientare le putem grupa in trei categorii:

1. optiuni neangajate

2. obtinerea

3. non-alinierea minimala

4. non-aliniere paticipativa

Optiuni angajate non-tematic sunt optiuni selectate pentru interesul fata de rezultatele unor situatii,nerelationat cu alte probleme probleme:echilibrul,rezolvarea neutral a problemei prin mediere sau angajament cu orice pret,inclusive amenintand cu forta,exacerbare.

Optiunile tematice sunt definite prin implicarea relationata in primul rand cu substanta problemei si diferite alinieri situationale. Ca tipologie, optiunile tematice pot fi de prietenie,ostilitate,support sau opozitie. Ele se grupeza in patru categorii de baza:

1. cooperare informala

2. angajare si sustinere solida

3. opozitie indirecta

4. confruntare

Un aspect deosebit de important in analiza procesului formularii politicii externe este examinarea capabilitatii interne a statului. Fa se refera la geografie ,populatie,resursle natural dezvoltatarea economica,capacitate militara,functii guvernamentale,caracteristicii ale societatii, calitatile oamenilor de stat,incredere si atasamentul cetatenilor fata de stat,care,uneori,valoreaza mai mult decat mijloacele logistice.

Exista trei mari tipuri de decizii in politca externa:

1. macrodeciziile-sunt subiecte foarte largi,cu un character general ,care stabilesc directia generala si regulile dupa care se ghideaza aparatul specializat al statului si acre se aplica in situatii specific,identificate si precizate.

2. Microdeciziile-se numesc decizii administrative,sau birocratice. Ele sunt cele mai numeroase , fiind atributul aparatului de stat implicat in politica externa. Microdeciziile se refera la subiecte inguste ca scop,urmare a unor impulsuri din afara. Ex de macrodezii:acordarea de vize, pasapoarte diplomatice,raspunsuri la cereri ale ambasadelor.

Deciziile de criza- sunt cele care se iau in situatii in care se intrevad amenintari la dresa sigurantei statului ca urmare a evolutiei unor evenimente. Deciziile de criza sunt legate de managementul crizei ,care are ca obiectiv oferirea celui mai complex raspuns, in timp util.la ultimele evolutii ale evenimentului la care se raporteaza criza..

Deciziile de criza sunt infuentate de :

1. Nivelul ridicat de amenintare si gravitatea potential

2. Limita scazuta de timp la dispozitia factorilor de decizie

3. Eventuale elemente surpriza aparute

4. Implicarea nivelului decisional foarte inalt in domeniul politicii externe,in respective decizie

Dupa adoptarea deciziilor urmeaza trei faze :

1. Faza aplicarii

2. Faza evaluarii

3. Faza consultarii

Instrumentele pot fi clasificate in :politice, economice si militare.Principalel instrumente politice sunt negocierile, diplomatia publica,organizatiile si legile international si aliantele. Instrumentele economice include ajutorul strain ,politici financiare si comerciale, si sanctiunile. In ceea ce privesc instrumentele militare acestea pot fi folosite atat in scopuri persuasive cat si in cadrul razboaielor de anvergura.

Probaganda se bazeaza pe manipularea deliberata a simbolurilor verbale.

Diplomatia se bazeaza pe negociere,politica economica care se bazeaza pe resurse.

Politica militara care se bazeaza pe violenta,arme forta.

Diplomatia poate fi cosiderata instrumental care se intinde peste toate celelalte,fiid instrumental principal si coordinator,in interiorul sanctiunilor economice,fortei militare,negocierilor asupra unor problem specific,sau asupra oricaror alte instrumente.

Diplomatia este instrumental care ar trebyui sa asigure coordonarea tuturor celorlalte instrumente ale aparatului de stat. desigur,diplomatia,cum este descrisa aici,,include nu numai activitatea obisnuita a diplomatilor in contextual interactiunii acestora cu omologii lor din alte state,dar si actiunile guvernelor sau a actorilor non-statali care deseori au o infuenta mai puternica decat convorbirile directe.

Diplomatia este pe scurt expresia externa aparatului de stat.

Are patru dimensiuni:

Prima ,un instrument poate fi utilizat in mod privat sau public.

A doua, instrumentele pot fi deschise sau ascunse,ceea ce presupune ca sunt sau nu atribuite actiuni guvernamentale

Atreia si a patra dimensiune au in vedere catalogarea instrumentelor in functie de utilizarea acestora intr-un mod pozitiv sau negative,sau daca utilizarea acestora este efectiva sau prescriptive.

Persuasiunea pura ,care apeleaza la logica si sentimentele tintei guvernamentale, pentru a face guvernul respective sa inteleaga de ce cererile sunt atat de importante pentru cel care le fomuleaza si de ce sunt considerate ca excesive de catre cel caruia I se adreseaza. Aici forta argumentelor este singurul instrument aflat la indemana aparatului de stat.

Diplomatia cooperarii,sau tratative de stimulare precum pferirea sau acordarea de ajutor ,furnizarea de garantii de securitate, reidicarea de sanctiuni sau garantarea unor concesii sau alte chestiuni.

La al treilea stagiu se afla tratativele cu stimulente negative,sau diplomatia coercitiva. Diplomatia coercitiva pune accentual pe utilizarea amenintarilor sip e utilizrea exemplara a unei forte limitate pentru a-si convige adversarul sa se retraga.

K . J. Holsti ofera un model de cinci stagii prin care este exercitata influenta si anume: persuasiunea, promisiunea de recompense,alocarea de recompense, amenintarea cu pedeapsa, aplicarea unor sanctiuni non-violente si forta.

Simpla recurgere la forta , de obicei a celei militare, insa e posibil si a celei de natura economica,ultimul mijloc prin care cineva incearca sa influenteze deciziile celuilalat govern in vederea indeplinirii propriilor obiective.

Diplomatia publica este exclusive persuasive,la fel si organizatiile si legile international.oferire de asistenta straina este un stimulant iar impunerea de sanctiuni este coercitiva. Actiunile secrete,fiind ascunse vederii, tind sa fie mai mult de natura coercitiva,la fel cum este si folosirea persuasive a fortei.

Prin politica se inteleg declaratiile si actiunile guvernelor,iesirile rpocesului politic,prin strategie se intelege planul dupa acre se dezvolta politica,intrarile procesului politic,reprezinta modul in care un individ sau un grup al celor care iau deciziile ar dori sa actioneze guvernul.

Reactia obiective-mijloace se desfasoara in doua directii:

Obiectuvele sunt fixate sa serveasca interesele,sa le apere impotriva amenintarilor sau sa profite de avantajele oportunitatii progreselor acestora.

Obiectivele trbuie deasemenea sa fie realizabile sis a isi merite costurile.

Eficacitate se refera la impactul instrumentului asupra tintei vizate iar succesul se refera la indeplinirea obiectivului propus prin utilizarea respectivului instrument. David Baldwin sustine evaluarea succesului in functie de trei dimensiuni : indeplinirea obiectivelor,costurile operatiunii si riscurile acesteia.

Succesul depinde de natura obiectivelor,din acest punct de vedere trei categorii de obiective merita distinse. Primul consta in incercarile clasice de influentare,eforturile de a schimba intentiile uni govern fie ele de natura politica sau de comportament. Al doilea consta in obiectivele de schimbare a capabilitatii unui stat. al treilea tip de obiective sunt cele legat de incercarile de schimbare a insusi guvernului statului tinta.

Incercarea de influentare va avea success numai daca acceptarea schimbarilor dorite sunt mai putin dureroase decat consecintele instrumentelor pe care adversarul are de gand sa le foloseasca.

In multe cazuri combinarea instrumentelor este mai eficienta decat folosirea unui singur instrument. Sanctiunile economice pot fi insotite si de actiuni militare la fel si diplomatia coercitiva.

Orice instrument poate fi folosit in secret. Metivele obiective pentru care se recurge la acest lucru include situatiile in care succesul poate fi compromise iar riscurile cresc foarte mult daca folosirea intrumentelor este facuta in mod public.

Henry Kissinger scria caesenta diplomatiei consta in promisunea unor actiuni viitoare, iar folosirea prospective poate fi dezirabila deorace poate intarsia sau chiar evita aplicarea efectiva a instrumentelor cu care se duc la indeplinirea sau amenintarile promise.

Credibilitatea acestor amenintari depinde de o demonstrare a priori capacitatii si dorintei de a actiona. Cineva care nu este capabil sa isi puna in aplicare amenintarile isi pierde pe viitor credibilitatea.

Ultimatumul este un caz special de aplicare prospective a diplomatiei coercitive. Ultimatumul are trei component de baza: o cerere clara adresata unui opponent, o limita de timp pntru a se supune si amenintarea cu pedepsirea in cazul in care nu vor accepta cerintele care sa fie atat credibile cat si sufficient de potente.

Alaturi de ultimatum Alex George identifica doua variante graduale ale diplomatiei coercitive: strangerea surubului, in care tinta este supusa la o crestere gradual a presiunii si la variant incearca si vei vedea, in care amenintarile modeste sau actiunile coercitive sunt urmate,daca sunt indeficiente, de alte actiuni si amenintari modeste.

s-a observant destul de des ca aplicarea gradual a sanctiunilor economice poate sa ofere statelor timpul necesar ajustarii impactului acetora ,in timo ce escaladarea gradual a presiunii militare poate sa elimine elemental surpriza si a socului.

De obicei este indicat ca o actiune de politica externa sa incepa cu amenintari si promisiuni ale utilizarii unor instrumente specific,evoluand de la instrumente simple la cele dure, actiunea militara fiind utilizata in ultima instant.

Costurile constituie un element important in selectarea instrumentelor din cel putin doua motive. Costurile relative ale utilizarii variatelor instrumente conteaza foaret mult. Alegerea instrumenetelor depinde de asemenea de impactul pe acre costurile le vor avea asupra bugetului. Trebuie facuta o analiza cost-beneficii,daca costurile sunt depasite de beneficii.

Paradigm realista si neorealista, care defineau statul ca actor principal si unitary al rel internationale ai analizau doar rezultatele politicii sale externe pana la mult mai recentele teorii post-moderniste, cese concentreaza mai mult asupra proceselor interne ce au ca rezultat definirea politicii externe a unui stat. analiza politicii externe a unui stat ,fie conditionarile externe ce insfuenteaza respective politica,este infuentata intr-o masura variabila pe axa extern-intern.

Conditionarile externe, adica conditionariel pe care mediul si sistemul international le impugn comportamentului extern al unui stat au fost dezvoltate in cadrul teoriei realiste. Statul este actor in mediul international si actioneaza rational-unitar. Principuil dupa acre se ghideaza rezida in interesul national. Cadrul intern este complet ignorant, el avand o importanta limitata in a exemplifica comportamentul statelor.

Pentru scoala realista conditionarile interne in politica externa au drept rezultat subminarea interesului national.

Rolul societatii civile in formularea politicii externe ,in cadrul statelor democratice,poate fi usor exemplificat. Unele organizatii negurnamentale din Romania precum si diverse institute de studii internatinale au jucat un rol imporatant in exemplificarea,pentru opinia publica a necesitatii integrarii in UE si NATO.

In cadrul democratiilor liberale, un rol imporatant in formularea politicii externe este atribuit opiniei publice si mass-media.

Politica externa a unui stat si comportamentul sau pe scena internationala sunt rezultatul deopotriva al influentelor evolutiilor din cadrul mediului extern si al presiunilor interne exercitate asupra decidentilot politici, asupra celor responsabili cu formulare si punere in practica a respectivei politici.

Suveranitatea este definite ca acea caracteristica a statului de a decide in limita unui teritoriu si a unei comunitati determinate ,prin pastrarea integritatii sale. Statul reprezinta ansambul organelor central ale natiunii,create de societate pentru a exercita guvernarea si a gestiona politicile publice.

Pornnd de aici se pot definii obiectivele fundamentale ale statului: Suprevietutirea:protejarea vietii polpulatiei si apararea suveranitatii tarii. In ultima perioada,are loc o restrangere asumata a suveranitatii statului,datorita participarii acestuia la o serie de institutii internatioanle sau regionale.

Integritatea teritoriala-securitatea nationala prin intarirea fortei militare nationale,care asigura apararea teritorila,sau prin participarea la o alinta militara(NATO)

Preservarea sistemului statal propriu fata de modificarile impuse din interior.

Protejarea sistemului economic si politic propriu fata de schimbari impuse din exterior.

Ca orice politica externa si cea a Romaniei etse o politica publica. Ca o definitie a politicii externe ,retinem trei elemente: obiectivele formulate de cei care elaboreaza politica externa ,valorile care determina obiectivele si intrumentele prin care acestea se realizeaza.

De cele mai multe ori situatia interna a unui stat isi pune amprenta in mod covarsitor asupra asctiunilor actorului politic statal, care se manifesta in conformitate cu totalitatea comportamentelor in interior.

Un stat care poseda un tip de comportament liberal in interiorul granitelor il va adopta si in raporturile cu celelalte state din proximitate si nu numai. In acest moment actorii politici statali continua sa ramana principalele elemente care constiruie structura international,asa incat analizele structurii interne a politcii externe a fiecaruia sunt elemente de baza in des;lusirea relatiilor international. Pe langa actorii politici statali exista si actori supra statali.Mijlocul principal de realizare a obiectivelor externe este diplomatia. Un moment important in dezvoltarea diplomatiei il reprezinta aparitia reprezentantelor diplomatice permanente ,precursoarele ambasadelor.

In ceea ce priveste mijloacele de actiune acestea reprezinta activitatea pe doua directii ,una fata de guvernul unde se afla si alta fata de guvernul sau. Acestea sunt:

Instructiunile

Demersul diplomatic

Declaratia

Notificarea

Prezentarea

NEGOCIEREA

Indifferent de contextual sau substanta problemei dezbatute,doua elemente trebuie ,in mod normal sa fie prezente pentru ca negocierea sa aiba loc: trebuie sa existe un interes comun si trebuie sa existe o intelegere.

Fara un sens comun nu exista pentru ce sa se negocieze,iar fara existent unor neintelegeri a unui conflict, chiar nu exista nimic de negociat.

Clasificarea negocierilor,avand drept criteriu scopurile lor :

Acordul de prelungire

Acordul de extensiune

Accordul de normalizare

Inainte de incepera negocierilor exista discutii preliminare,de explorare,in care fiecare parte cauta sa clarifice intr-un mod cat mai clar cu putinta natura precisa a conflictului,a interesului celuilalt in solutionarea acestuia si grijile commune care vor fi aduse in discutie la masa tratativelor.

Odata stabilite cererile maxime ale oponentului,fiecre parte cauta sa identifice obiectivele minime pana la care se poate ajunge pentru a se putea realiza un accord.

Actiunile intreprinse de negociatori in acest sens sunt:

Promisiunea

Angajamentul

Avertismentul

Amenintarea reala sau nereala

Caracteristicile negocierilor contemporane:

Practicarea alternative a negocierilor institutionalizate

Tendinta negocierilor de a se subordona legelitatii international,datorita aderarii statelor la organizatii international si tratate cu character general

Preincipiile de baza ale negocierilor sunt:

Abtinerea statelor de la folosirea fortei si a amenintarilor cu forta

Rezolvarea pe cale pasnica a diferendelor intre state

Rpincipiul suveranitatii

Principiul respectului reciproc

Principiul egalitatii in drepturi

Principiul cooperarii si al avantajului reciproc.

INSTRUMENTELE ECONOMICE ALE POLTICII EXTERNE

Datorita complexitatii tranzactiilor comerciale intre societati ,guvernarile cauta sa schimbe sau sa sustina comportamentul altora,printr-o complex agama de mijloace . in orice caz, pentru o varieteate de scopuri non-comerciale,manipuleaza abundenta bunurilor capitalului si tehnologiei pentru a garanta recompensele sau pentru a creste costurile.Tehniciile cele mai utiliztae sunt: tarife,boiecotul,embargo-ul,imprumuturi,licente,listele negre,bunuri de valoare inghetate,expropierea,datorii catre Organizatia Internationala. Anumite guverne cauta sa influenteze actiunile si practiciile organizatiilor international,la fel ca si alte state. Cand acele organizatii voteaza sau actioneaza provocand interesle unor cativa membrii, aceia care obiecteaza pot ameninta cu retagerea suportului lor financiar din organizatie.

Pozitia Americana in oriental mijlociu de asemena a actionat in tacere. In timp ce suprotul militar pt Israel nu sa terminat, Kissinger a inceput sa indemne israelitii sa faca concesii pe teritotii cheie si angajamentul americanilor sa aduca pacea in concen ambele parti ca petrolul sa curga iarasi la preturi putin crescute.

Relatiile cubano-americane in timpul perioadei regimului lui Castro au aratat exemple a le eforturilor americane de a folosi intrumetele economice ale politicii pt diverse obiective. A avut success aplicarea sistematica a presiunilor economice pt a atinge obiective militare? Aceste cazuri ar indica rezultatele pot fi nefavorabile statului folosind presiunile ca tinta a pedepselor. Presiunile sovietice au fortat iugoslavia sa devina mai de incredere in ce priveste vestul dar cu greu aceasta pastra interesele sovietice mai taziu ofertele de recompense au fost intrumentale in obtinerea suportului iugoslav pt selecatrea propunerilor politice straine sovietice.Constrangerea economica cel mai probabil este eficienta cand urm .conditii sunt indeplinite:

Relatia economica intre constrangatori si tiinta este deosebit de asimetrica in ceea ce priveste vulnerabilitatiile Sursele alternative de aprovizionare sau pietele de desfacere nu sunt gata disponibile pt tina

Tinta nu are tehnologia sau resursele substituiete pt acei itemi pe care nu ii mai poate importa de la constrangatori

Tara tinta prezinta o mare parte a populatiei nemultumite

Blocada-in ambele razboaie mondiale aliatii au stability blocade in jurul germaniei intr-o incercer de a o famanzii de material necesare pt a urmarii razboiul.desi regullile legii international au descries natura blocadelor legitime, aliatii au neglijat frecvent aceste reguli si au blocat chiar si vase neutre care carau bunuri nemilitare in Germania.in al doilea RM blocada aliatilor a fost aplicata la inceput numai asupra germaniei, dar cum tarile neutr europene :Suedia,Elvetia