Politica de concuren n Uniunea Europeana

Literatura de specialitate confera notiunii de integrareeconomica internationala numeroase sensuri: trecerea de lamicrospatii la macrospatii, crearea unor ansambluri economice tot mai vaste, absenta discriminarilor sau eliminarea progresiva aacestora din raporturile economice intre diferite state, stabilitatea sieficienta economica a relatiilor dintre state .Astfel trebuie inteles faptul ca integrareaeconomica nu este un scop insine, ci un mijloc,o cale spre realizarea unor obiective. Unul dintre obiectivele spre care se tinde este realizarea unei concurente perfecte, cazul ideal ,daca nuse atinge acest tel atunci se incearca prin orice mijloace reducerea factorilor careduc la o concurenta neloiala. Termenul de concurenta desemneaza relatiile dintretoti cei care actioneaza pe aceeasi piata pentru realizarea propriilorinterese in conditii de libertateeconomica.In acelasi timp concurenta reflecta rivalitatea , disputa, dintre entitatile economice respective care urmaresc acelasi scop si de aceea interesele lordevin contradictorii.Concurenta este o conditie fundamentala a economieide piata, ea fiind considerata cea mai importanta cauza a progresului economic si tehnico-stiintific. Intr-un sens destul de cuprinzator, concurenta este o rivalitate, o lupta dusacu mijloace economice ( reducerea costurilor, lansarea deproduse noi, cumparari de actiuni) si extraeconomice ( spionaj industrial, actiuni de sabotaj) intre producatorisau comercianti,monopoluri, tari, pentru producerea si desfacerea unor marfuri , acapararea unor piete si obtinerea de profituri mari. Politica de concurenta are ca scop punereain practica si prezentarea unuisistem ce permite o concurenta fara distorsiuni in interiorul unui spatiu economic. In cadrul teoriei economice liberale, politica de concurenta urmareste sa realizeze piete cu o concurenta perfecta si sa previna formarea monopolurilor si oligopolurilor care isi impun preturile lor in detrimentul consumatorului. In Uniunea Europeana auexistat monopoluri de stat in domenii cum ar fi: transporturile,serviciile postale si telecomunicatiile. Trebuie subliniat faptul ca in realitate, concurenta perfecta nu exista, ea fiind osituatie ideala spre care se tinde, si ca de fapt forma concreta de manifestare a concurentei este cea imperfecta, in care participantii ce se diferentiaza intre ei dupa o serie de criterii,dispun de o forta economica diferita de informatii mai restranse sau mai ample si de o importanta diferita.Concurenta perfecta presupune o forma de organizare a economiei cu reguli foarte stricte care au drept scop instaurarea unui anumit fel de egalitate a conditiilor pentru toti agentii economici.Caracteristicile sale sunt urmatoarele: Atomicitatea producatorilor si consumatorilor Transparenta perfecta Omogenitatea produsului Libertatea de a actiona pe piata Fluiditatea perfecta a cererii si ofertei Mobilitatea perfecta a factorilor de productie Rationalitatea sau eficienta economica.

Politica de concurenta urmareste asigurarea cadrului necesar manifestarii unei concurente loial, adica a unei concurente careare loc in conditiile respectariide catre agentii economici a normelor si mijloacelor considerate corectesi recunoscute ca atare prin reglementarile in vigoare din fiecare stat. Daca concurenta este neloiala (are loc cu mijloace si actiuni contrareuzantelor si reglementarilor legale) atunci se ajunge la o distorsiune si o deturnare a concurentei de la scopul sau prin favorizarea unuia sau maimultor agenti economici si prin defavorizarea altora.Una din cheile succesului integrarii economice europenea constituit-o existenta, inca de la inceputul constructiei comunitare a unei politici comune indomeniul concurentei. Dupa 40 de ani defunctionare, aceasta politica continua sa fie o conditie necesara pentru existenta Pietei Interne Unice, ce asigura liberacirculatie a bunurilor, serviciilor,capitalurilor si persoanelor. In ultima instanta , principalul beneficiar al uneipolitici a liberei concurente este cetateanul, in tripla sa calitate : de consumator ( concurenta libera conduce la o diversificare a ofertei si la o reducere a pretului de vanzare) de participant pe piata fortei de munca ( libera concurenta obliga la un proces continuu de inovatie atat a produsului realizat, cat si a procesului de productie) de actionar ( libera concurenta conduce la cresterea eficientei si la realizarea de profituri

Libera concurenta intre firme favorizeaza inovatia, reducecosturile de productie, creste eficienta economica si in consecinta, ridica nivelul de competitivitate al economiei europene. Stimulate de mediul concurential, firmele ofera, astfelproduse si servicii competitive din punct de vedere al calitatii si pretului. Politica de concurenta in UE, la felca si in celelalte mari puterieconomice mondiale, se bazeaza pe conceptia ca pietele unei concurente pure si perfecte sunt cele mai potrivite,in stare sa asigure bunastarea populatiei. Inconsecinta, politica de concurenta vizeaza limitarea, controlarea, chiar interzicerea comportamentelor intreprinderilor careaduc atingere concurentei perfecte. Totusi, multi economisti recunosc ca pot exista in anumiteconditii asa numitele esecuri ale pietei care sa justifice atunci nerespectarea regulilor liberei concurente intre intreprinderi , sau interventia directa a statului pentru corectarea acestor efecte. Aceste esecuri pot, de exemplu sa tina de existenta efectelor externe pietei considerate( activitatea de cercetare - dezvoltare realizata de o mare intreprindere poate crea un mediu sau genera o serie de cunostinte ce sunt utile si altor intreprinderi fara ca acestea din urma sa fi suportat costullor) sau de randamentele descara in crestere. In acest caz eficienta intreprinderilor creste in functie de dimensiunea lor si poate fi de dorit, in anumite conditii, pentru ansamblul societatii, ca pietele sa nufie atomistice, adica constituite dintr-un numar mare de mici intreprinderi, ca in modelul de referinta al concurentei pure si perfecte. Monopolurile sau intreprinderile avand comportamente de monopol ( de exemplu, cele care se inteleg asupra pretului sau isi impart piata) sunt primele vizate prin politica de concurenta. Termenul de politica concurentiala este destul de general, referindu-se in linii mari la anumite legi si actiuni intreprinse de guvern, sau in cazul de fata, de Comunitate in ansamblul sau ( ce actioneaza prin intermediul Comisiei Europene), destinate a elimina sau cel putin a descuraja practicile comerciale restrictive cumar fi carteluri, monopoluri sau alte bariere netarifare care ar avea ca efect, in termenii Tratatului prevenirea, restrangerea sau distorsionarea concurentei.Politica in domeniul concurentei interzice practici ca: acordarea de ajutoare publice care creeaza distorsiuni in relatiile de concurenta dintre agentii economici stabilirea preturilor prin intelegeri prealabile intre producatori sau furnizori crearea de carteluri care sa-si imparta piata, astfel incat sa nu concureze intre ele abuzul de pozitie dominanta pe piata realizarea de fuziuni care distorsioneaza libera concurenta.

Politica de concurenta in UE are urmatoarele caracteristici esentiale: marileprincipiialepoliticiideconcurentasuntfixateprintratate existanumeroasereglementaricareprecizeazapunereain aplicare a principiilor politicii de concurenta ComisiaEuropeanaesteinsarcinatacuaplicareacorectaadreptului si dispozitiilor comunitare Curtea de Justitie arbitreaza litigiile si fixeaza jurisprudenta.

ROLUL COMISIEI EUROPENE IN POLITICA DE CONCURENTA

Pentru atingerea celor doua obiectiveale politicii de concurenta, functionarea economiei de piata si a Pietei Unice, trebuie indeplinite doua conditii:

- regulile de concurenta trebuie aplicate in mod universal, atat intreprinderilor publice cat si celor private;- autoritatea de implementare a regulilor concurentiale trebuie sa aiba capacitatea de a impune penalitati, constand in amenzisuficient de mari pentru a descuraja incalcarea legii.

Comisia poate impiedica autoritatile nationale sa subventioneze in modabuziv industiile nationale prin incalcarea regulilor de concurenta comunitara. Inacest sens, subventiile acordate companiilor aeriene ar putea servica exemplu. Acest sector, care s-a liberalizat progresiv in contextul pietei interne, a facut in mod traditional obiectul unui control statal. De asemenea , Comisia se ocupa deconcentrarile de mari dimensiuni care isidesfasoara o parte semnificativa a activitatii pe teritoriul mai multor state membre ale UE. In 1994,Comisia Europeana a spart si sanctionat trei mari carteluri europene, dupa ce adescoperit acorduri secrete incheiate intre societati pentru fixarea preturilor sau impartirea pietelor Comunitatii, care aveau dreptconsecinte minimizarea concurentei, cresterea preturilor si reducerea posibilitatilor de alegere pentru consumatori. De exemplu , s-a constatat existenta unui cartel indomeniul stalpilor de otel. In functiune din 1984, acest cartel implica 17societati si era administrat prin intermediul Eurofer, asociatia europeana a siderurgiei. Un alt exemplu: 23 de producatori deciment, 8 asociatii nationale ale producatorilor de ciment si omologii lor europeni au fost amendati global, deoarece s-a descoperit ca se pusesera de acord de a nu vinde pe pietelelor interne. Comisia are puteri largi de investigare, putand face vizite la firmele suspectate de incalcare a liberei concurente si avand acces la toate documenteleacestora .Intreprinderile gasite vinovate de practici concurentiale ilegale ( practici concertate sau abuzul de pozitie dominanta ) pot fi amendate cu pana la 10% din cifra de afaceri din anul anterior. In cazul in care se descopera intelegeri intre firme, suspectate de incalcarea liberei concurente si care intra in competentaei, Comisia Europeana are urmatoarele posibilitatide actiune:- sa o declare legala printr-o decizie formala, daca in urma investigatiilor rezultaca intelegerea nu distorsioneaza libera concurenta;- sa dea o scrisoare administrativa informala care sapermita operarea pe piata comunitara deoarece sunt operatii fara unimpact semnificativ;

- sa accepte operatiunea numai cu indeplinireaanumitor conditi icare sa garanteze respectarea liberei concurente;

- sa o declare ilegala.Politica in domeniul concurentei este esentiala in realizarea pietei interne; ratiunea de a fi a acesteia fiind tocmai aceea de a permite tuturor firmelor saconcureze in conditii egale pe pietele oricarui stat membru. De aceea, este importanta o mai buna implicare a consumatorilor , cresterea transparentei in adoptarea deciziilor, precum si intarirea cooperarii internationale. In ceea ce priveste politica indomeniul concurentei aceasta a evoluat ca fiind unadin cele mai importante politici comunitare si deasemenea ca una din cele mai importante politici comunitare.Cu toate acestea trebuie tinut seama defaptul ca tarile membre au propriile lor reglementari in domeniul concurentei, limita de demarcatie intre competentele nationale si comunitare fiind uneori dificil detrasat.