poezii trăite la maximum12

POEZII TRĂITE LA MAXIMUM

FUNDAŢIA REGALĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ

BUCUREŞTI, 2015

1

Te-ascund printre vise

Speranţele aleargă la braţ...cu uitarea,

Pe frunze-ngheţate, steluţe se strâng,

Va curge amurgul, nebună e marea,

Rebelă şi rece, că-mi vine să plâng.

Ecouri răsună şi-mping spre tăcere,

Ca o-nchinare-ntr-un schit...părăsit

Şi-n valuri se-aruncă, amar şi durere,

Chemări şi blesteme...la ceas hărăzit

Cu gândul te caut, despic depărtarea,

Sedusă-i şi noaptea...de patimi şi dor,

Timidă-i doar luna...ce-şi caută starea

Şi tremură toată...curgând pe covor.

Te-ascund printre vise, iubito, ştii bine,

Azi trupul şi paşii...îi port spre destin,

Sfinţit este-altarul...de-atâtea suspine

Şi timpul iubirii, mereu, prea puţin

2

La margine de vis şi dor

Tu pune-ţi mantia...şi-ţi poartă

Pe frunte părul...împlinită,

Ai fost cum poate niciodată

Nu vei mai fi de azi...iubită.

Nu plânge clipa dinspre zori,

Aprinsul joc...nu-i de mirare

C-am dezgolit pe-un pat de flori

Un trup...ce seamănă c-o floare.

Că unde-ascunzi eterna cheie

Eu am pătruns...năucitor

Şi-am înţeles ca esti femeie,

La margine de vis şi dor.

Dragoste

Ca o dimineată de frumoasă,

Când se-aprind lumini, la orizont

Şi cocorii se întorc acasă,

Dragoste, la tine îmi fac cont.

3

Şi veni-va vântul, să aducă,

Pulberi şi nisip, dinspre amor,

Va pătrunde-n noi, ca o nălucă,

Dragoste, învaţă-mă să zbor.

Trupul tău e mugure de floare,

Primăvară-n rochie de frunze,

Sorb căldura ta ca pe-o licoare,

Dragoste, tu, mi-ai rămas pe buze.

Ca si vara... arzi necontenit

Mirosind a soare... si a stele,

Trupul tău e-atâta de-mplinit,

Dragoste, fereşte-mă de rele.

Flăcările noastre se consumă

Şi unite sunt ca un întreg,

Ape-adun, într-un ulcior de humă,

Dragoste, ce bine, te-nţeleg.

Vine toamna, ploile te spală,

De pacate... şi de căutări,

Ai pătruns în mine ca o boală,

4

Dragoste, ţi-am spus de mii de ori.

Ninge peste noi cu praf de vise,

Soba-i foc, de patimă şi dor,

Ne-au rămas ferestrele deschise,

Dragoste-s atâta... de uşor.

Liber ca o pasăre, în noapte,

Într-un colţ de lună rătăcit,

Bluza ţi-o deschei, numai cu şoapte,

Dragoste... iţi zic, bine-ai venit.

Rugă de noapte

Dă-ne tu Doamne patimă păgână,

Cu-mbrăţişări şi sărutări ne leagă,

Fă TU...să fie...dragostea stăpână,

Şi teama dinspre suflete dezleagă.

Ajută-mă Doamne să pot a-ndrăzni,

Cu buzele cale...pe trup...să despic,

În nopţi fără lună, oricât m-aş căzni,

De tine Prea Sfinte, eu, nu mă dezic.

5

Arată-i Doamne mâini mele, drumul

Spre coapsa tremurândă şi plăpândă

Dă-i TU curaj...ce nu mai are unul,

Prin al tău sfat învaţ-o...a fi blândă.

Sfinţeşte-mpreunarea într-o noapte

Şi cruţă-mi lăcomia din ochii curioşi,

Canoanele...TU-mbracă-le în şoapte

Şi iartă-ne...de suntem păcătoşi.

Rămâi

Rămâi lângă mine divină făptură,

Să-mi fii alinare şi noapte de-amor,

Ispita se-aprinde...la tine pe gură,

Când vise coboară-n atingeri uşor.

Prin ruga de dor...cerut-am iubire,

Mă iartă-n tăcere de sunt păcătos,

Dezleagă blestemul de tainice fire

Şi dansul iubirii fă-l tu, mai frumos.

Rămâi lângă mine în patimi arzând,

6

Să-mi fii împlinire la ceasul de taină,

La mine în braţe te vreau tremurând,

Frumoasă, rebelă...şi făr-de o haină.

Întind către tine...chemările aprinse

La pieptul meu...iată...culcuş îţi ofer,

Şi clipe nebune-n plăceri vor fi stinse

Ramâi lângă mine...iubito...ţi-o cer.

Chipul tău din rouă înfloreşte

Răsăritul...trupul ţi-l răsfaţă,

Aruncând luceferii-nspre tine,

Sărutându-ţi ochii-n dimineaţă

Şi-ncalzindu-ţi tainele, puţine.

În smaralde, clipele se scaldă

Peste coapse-alunecând, uşor

Şi-atingându-te, încep să ardă,

Când timid coboară spre picior.

Chipul tău din rouă înfloreşte,

Magici trandafiri ai în obraz,

7

Curcubeul blând te-ntinereşte,

Chiar şi florilor, le e necaz.

Răsăritul...parcă-ţi dă putere,

Te-nveleşte...şi mi-te desface

Curge lin, prin tine, în tăcere

Şi îţi umple inima, de pace.

Şi uite-aşa mi te dai toată

Ţi-s ochii dimineţi de rouă,

Când diamante râd în iarbă

Şi soarele cu raze... plouă,

Peste a câta clipă...oarbă.

Ţi-s buzele de foc şi pară,

De catifea...şi flori de mac

Iubirile...când se-făşoară

Cu vise-n dulcele...iatac.

Ţi-s sânii patimi...şi ispită,

Plini de nectar şi tainic dor,

Ca o chemare....nesfârşită

8

Când cerul, curge, pe covor.

Ţi-s coapsele izvor fierbinte

Ce nasc destine...şi plăceri,

Când sărutări vor să te-alinte

Şi să te-adune...din tăceri.

Şi uite-aşa...mi te dai...toată

Cum nu credeai...a fi...amor,

Turnat în trupul tău de fată,

La vremea...sfântului fior.

Primăvara

Primăvara-i o lacrimă-n prag,

Un mugur de frunză sau floare,

Cuvântul pe buzele unui pribeag,

Pe-a timpului, lungă, cărare.

Aş vrea s-o ating încet c-o privire,

Pe chipul de înger... sau nor,

Când dulce ne leagă cu magice fire,

9

De iarba... culcată-n razor.

Şi zboară albine şi fluturi în roi,

Petale... se culcă în soare,

Pătrunde adâncă o rază-nspre noi,

Nebună şi dulce-ntrebare.

E primăvara...o ploaie arzândă,

Ce spală păcate şi seamănă dor,

Mă poartă în braţe, atât de plăpândă

Şi viaţa mi-o dă...din izvor.

Timp prefăcut

Tristeţea-i adusă de vântul de baltă,

Din liniştea seri, ascunsă, pe prund,

Adâncă şi neagră...prin trestia-naltă

Când luna vâsleşte pe ape...rotund.

Îmi poartă cocorii...pe aripi menirea

Şi vântură norii de-argint înspre lac,

Venit-a şi clipa strigând.....risipirea,

Bolnavă şi plânsă...ca omul sărac.

10

E-nfiptă tăcerea...în porţii de uitare

Şi visele-aşteptă pe coapse şi sâni,

Mi-e inima plânsă...de dor şi mirare

Iar ceaţa pătrunde rapid...în fântâni.

În cetini cad stele şi umbre cernute

Fierbinte-i iubirea şi-amurgul tăcut,

Cărări de nelinişti....mereu neştiute

Aleargă spre timpul mereu prefăcut.

Spre tine

Spre Tine-mi înalţ...rugăciune şi gând

Genunchiul apasă în piatra cea rece,

Privesc înspre cerul....înalt şi rotund,

Iar clipa iertării prin trup...îmi va trece.

Spre tine târzie...o lacrimă plânge

Altarul luminii...mi-e astăzi deschis,

Sfinţit e paharul cu rouă şi sânge,

Păcatul se-ascunde în boabe de vis.

Spre Tine aprind şi topesc lumânarea

11

Şi-n candelă pus-am...uleiul...sfintit,

Cu tainice vorbe sfârşesc închinarea

Când clopote bat...la timp...hărăzit

Spre Tine lăsa-voi cuvântul să zboare

Şi cruce şi doruri în spate-am să duc,

Umil îţi voi cere...a-mi da...dezlegare

Să pot a zbura...din cuibul de cuc

Am venit

Am venit în dimineaţă,

Sărutări să pun pe pleoape,

Când iubirea se răsfaţă

Răcorindu-se...în ape.

Am venit cu buze coapte,

Dragostea s-o pun în tine,

Învelindu-te cu şoapte

Şi trăgându-te-nspre mine.

Am venit amiaza mare,

Sânii să ţi-i dezgolesc

12

Şi să-i scutur de uitare,

Poate, poate, reuşesc.

Am venit s-aduc iubire

Şi parfum de floare rară,

M-ai legat cu mii de fire

Ca un vis...de primăvară.

Am venit când seara vine

Cu alaiul ei ...de stele

Şi lipindu-mă de tine,

Am uitat...de toate cele.

Am venit, dar cine ştie

Câte patimi şi păcate

Mă opresc şi mă-ntârzie,

Să ajung la tine-n noapte

De-ar fi

De-ar fi o lacrimă să fiu,

Sau strigăt în tăcerea mută,

Tot aş veni într-un târziu

13

La tine...patimă tăcută.

Te-aş înveli cu cer şi stele,

Cu pulberea din amintiri

Şi ţi-aş şopti de toate cele,

La margine de împliniri,

De-ar fi, doar lacrimă să fiu

Pe-al tău obraz, ca un sărut,

Dureri aş arunca-n pustiu,

Culcându-te în aşternut.

Şi depărtările voi sparge,

Cu gândul te aduc aproape,

Purtând o rochie de alge

În dans eteric, peste ape.

De-ar fi , doar lacrimă să fiu,

Sau dor în dimineţi cu rouă,

Nu aş mai face-n veci pariu,

Dar aş iubi mereu, când plouă.

14

Ghiocel brumat

Primăvara-n uşă bate,

Cu un ghoicel brumat

Şi-ncărcat de puritate

Gingaş, blând şi parfumat.

Portret uitat

Năzuroasă...dar cuminte,

Când tăcută, când carnală,

Pudică şi-arzând fierbinte,

Când sfioasă, când fatală.

Şmecheră...dar inocetă,

Când soţie , când amantă,

Siropoasă...dar decentă,

Zâmbitoare şi-agasantă.

Veselă...dar şi-ncruntată,

Când visând, când realistă,

Pacatoasă...dar frapantă,

Diavoliţă... pesimistă.

15

Iscusită...dar rebelă,

Când taifun, când pisicoasă,

Nebunatec...de fidelă,

O icoană...vaporoasă.

Credincioasă...dar perversă,

Când ascunsă, când deschisă

O ermetică...diversă,

Când mai rece, când încinsă

Se consumă doar în noapte,

Unduindu-se-n plăceri,

Umezind lascive şoapte,

Cu-amintirile...de ieri.

Iubita mea

Iubita mea, sărută-mă pe vise,

Mă înfăşoară-n braţe şi-n cuvânt,

Închide-acum ferestrele deschise,

Şi-aruncă tandru...ultimul veşmânt.

Deschide-te şi mi-te dăruieşte,

16

Dezbracă-mă şi-nvaţă-mă să zbor,

Chiar dacă luna, încă, mai bârfeşte,

Iubeşte-mă...la margini de izvor.

Dă-mi buzele şi sânii ca de piatră,

Să îi frământ şi să le dau putere,

Nelinişti de mai sunt, acum, le iartă,

Iubeşte-mă...când inima ţi-o cere.

Iubita mea...sărută-mă pe clipe

Şi pe ascunzişuri care mă-nfioară ,

Când visele încep să prind-aripe

Şi trupul meu...în trupul tău coboară

Mi-este dor

De patimă nebună...mi-este dor

Şi de căldura şoaptelor tăcute,

Când inima-i pătrunsă de fior,

Cu nerăbdarea clipelor pierdute.

De liniştea-mpliniri...mi-este dor

Şi de adâncul ochilor...văpaie,

17

De lacrima ce-aleargă spre izvor,

Când umbre-s rătăcite prin odaie.

De sânul tău, iubito, mi-este dor

Şi de dulceaţa sfârcului în floare,

Alunecând timidă spre picior,

Mâna îmi este, dulcea ta, chemare.

De-mpreunarea tandră...mi-este dor

Şi de culcuşul gândurilor...toate,

Când dintre vise-ncerc să te cobor,

Tot adunând, plăcerile uitate.

Mă scutură-ntre vise

Mă scutură-ntre vise rătăcite,

În aşternutul ca o-mbrăţişare

Şi în tăcerea gândului, ce doare,

La orizont de taine...şi ispite.

Pune-ntre perne trupul ca o floare,

Şi-atingerile veşnic risipite,

Aruncă-le-nspre clipele sortite

18

Să fie înecate...în uitare.

Deschide-te-n adânc şi mă primeşte,

Mi-e foame de iubire şi de dor,

Ca o liană mă încolăceşte

Şi-ntinde-mă... pe dulcele covor.

Te leapădă...de tot ce prisoseşte

Şi-apoi topeşte-mă...năucitor.

Eşti ca petala

Eşti ca petala care-ncet m-atinge,

Dintr-un boboc de floare şi parfum,

Care pe trupul meu uşor se strânge

Şi mă sărută peste tot, acum

Mă încălzeşti când te agăţi de mine,

Încolăcindu-mă...ca edera un pom,

În trupul tău îmi este-atât de bine,

De parcă nu mai sunt acelaşi om.

Eşti ca şi mierea, dulce şi cremoasă,

19

Alunecoasă-n tine, mă primeşti,

Unduitoare, tainică...frumoasă,

C-o-mbrătisare...mă înebuneşti

Şoptindu-ţi

Îmi place cu-n sărut...să te alint,

Scormonitoare-n braţe... să te simt,

Nemărginirea-n păr...să ţi-o-mpletesc,

Şoptindu-ţi toată noaptea...te iubesc.

Îmi place în balans...s-alunecăm,

Îmbrăţişaţi în dans...să ne-aruncăm,

Şi-ncet, încet...să te ridic spre stele,

Şoptindu-ţi că eşti steaua vieţii mele.

Îmi place trupului...să-i găsesc leac

Şi să plutesc...în zboru-acestui veac,

Purtându-te prin trupul meu...curgând,

Şoptindu-ţi că-mi eşti lacrimă de gând.

Îmi place versul pătimaş şi sfânt

20

Vraja nebună, pusă-ntr-un cuvânt ,

Şi roua care plânge-n dimineaţă

Şoptindu-ţi că vei fi a mea...pe viaţă

În inimă-ţi alunecă iubire

Te minte auzul, ochii te trădează

Şi-ţi picură în suflet ne-mpliniri,

Afară plouă...dar ce mai contează,

Când dimineaţa-i plină de zefiri.

În inimă-ţi alunecă iubire,

Aprinsă-i candela...de rugăciuni,

Grăbit-alergi către nemărginire

Şi printre flori eşti una din minuni.

Se rupe cerul, nori-s a furtună,

Păcatele sub pernă... se ascund,

Haita de lupi atacă de nebună

Şi sentimentele, încet, pătrund.

Se tot topesc în lacrime amare,

În ceara cald-a unei lumânări

Şi ustură, de parcă ai pus sare

21

Pe rana răsăritului...în zori.

Mincuna şi durerea sunt pe cruce,

Unse cu mirul dragostei, acum,

Ar tot pleca-n târziu şi s-ar tot duce

Şi-n focul ghenei arse vor fi, scrum.

Înfăşurându-mă

Înfăşurându-mă...cu tine,

Fermecătoare...mă seduci,

Punând în clipa ce tot vine,

Fluturi suavi şi zăbăuci.

Sărut pe-o frunză arămie,

Alint pe-o lacrimă de dor,

Alerg spre tine...veşnicie,

Cu tine, trupul să-mi măsor.

Şi iată...mâna mi-te prinde,

Festinul va începe...doamnă,

Când soarele se va aprinde,

Atât de dulce, ca o toamnă.

22

Se umple cerul de lumină,

De fulgere şi ochi de foc,

Care în faţa ta se-nclină

Şi tot în tine...îşi fac loc.

Mână în mână pe-o cărare,

Ca doi eterni îndrăgostiţi,

Vom plânge fiecare floare,

Şi urma paşilor...grăbiţi.

Şi iarăşi mă-nfăşor cu tine,

Biet călător...inspre destin,

Ce-n umbra verilor...puţine,

Eu numai ţie-ţi apartin.

Eşti floarea dulce-a macilor din vise

Esti floarea dulce-a macilor din şoapte,

Ascunsă în adâncuri de suflete rebele,

Când bate ceasu-a dor de buze coapte

Şi scutură parfum...şi pulbere de stele.

Se înroşeşte zarea topindu-se-n petale,

23

Privirea zâmbitoare pică-n sărut de foc

Şi dansul ca o vrajă...de tinere vestale

Aprinde vâlvătaia de patimi...şi noroc.

Cuvinte dezgolite...par mlădieri divine,

Dobândă pentru suflet în firele de fum,

Chemări demenţiale spre clipele puţine,

Iubirea ca o haină...căzută peste drum.

Eşti floarea dulce-a macilor...din vise,

Îngheţul şi dezgheţul trăirilor trupeşti,

Când fulgeră cu fluturi la ore indecise

Şi te-nfăşor iubito...în magice poveşti.

Am pus în tine

Am pus în tine-atâta dor

Şi-atingeri făr-asemănare,

Ce te făceau să strigi uşor

Arzândă-n răsărit de soare.

Am pus în tine...nemurire,

Sfinţindu-te cu-a mea putere

24

Şi-nfăşurându-te-n iubire,

Când ultimul luceafăr...piere.

Am pus în tine...efemerul,

Dorinţe, patimi, rugăminţi,

Dulceaţa buzelor...misterul

Şi vraja clipelor...fierbinţi.

Am pus în tine sfânt...uleiul,

Din candela-mplinirii noastre

Şi floarea galbenă din teiul

Ce curge-n dimineţi albastre.

Am pus în tine...legănare,

Fantasme...şi epuizări,

Îmbrăţişări unduitoare

Şi şoapta magicei...chemări.

Curcubeu în azimuturi

Ninge-n dimineţi cu fluturi,

Strălucindă ţi-e privirea

Ce invocă-n sus psaltirea

25

Când din vise mi te scuturi.

Rugă...pare-a fi iubirea,

Gheaţă încrustată-n ciuturi,

Curcubeu ...în azimuturi

Căutându-şi nemurirea.

Plâng ciobite sentimente,

Fulgii se topesc pe pleoape

Şi-n atingeri...insistente,

Zorii când încep să crape.

Spre-adevăruri evidente,

Undeva...tot mai aproape

Ne e de Eminescu...dor

Ne e de Eminescu...dor,

De versu-i ca o veşnică iubire,

Ce-n suflet ne-a pătruns ca un fior

Legându-ne cu-n milion de fire.

Ne e de Eminescu ...dor,

De tot ce încă mai putem a şti,

26

Când stelele se scaldă la izvor

Şi luna încă-nvaţă a iubi.


E înc-acelaşi tânăr plin de vise,

Când timpul trece-atâta de uşor

Şi cât ferestrele mai sunt deschise.


E prea puţin-o aripă de clipă,

Când taine încă trist îl înfăşor

Şi totu-i ca o mare de risipă.

Te-ascund printre vise

Speranţele aleargă la braţ...cu uitarea,

Pe frunze-ngheţate, steluţe se strâng,

Va curge amurgul, nebună e marea,

Rebelă şi rece, că-mi vine să plâng.

Ecouri răsună şi-mping spre tăcere,

Ca o-nchinare-ntr-un schit...părăsit

Şi-n valuri se-aruncă, amar şi durere,

27

Chemări şi blesteme...la ceas hărăzit

Cu gândul te caut, despic depărtarea,

Sedusă-i şi noaptea...de patimi şi dor,

Timidă-i doar luna...ce-şi caută starea

Şi tremură toată...curgând pe covor.

Te-ascund printre vise, iubito, ştii bine,

Azi trupul şi paşii...îi port spre destin,

Sfinţit este-altarul...de-atâtea suspine

Şi timpul iubirii, mereu, prea puţin.

Un singur Eminescu

Tu ești cu noi la steaua răsărită,

În lacul codrilor şi-n flori de tei,

Tot legănându-te câte-o ispită

Şi înspre lume aruncând scântei.

Tu eşti cu noi...în nopţile tăcute,

Cu sute de catarge şi faclii,

Vin somnoroase păsări să asculte

Şoapta izvorului,..făr-a o ştii.

28

Tu eşti cu noi...luceferi numărând,

Când trece lebăda uşor pe ape,

Mereu vei da lumina unui gând,

Din braţe tot lasându-l să îţi scape.

Tu eşti cu noi, deşi trecut-au anii,

Pe lânga plopii veşnic fără soţ,

Ce-ascund în umbra frunzelor, jelanii

Şi-amorul trist al nu ştiu cărui hoţ.

Tu eşti cu noi...pe-aceeaşi ulicioară,

Sărmanul Dionis...printre scrisori,

Mintea şi inima în prag de seară,

Sau rugăciunea unui dac...în zori.

Tu eşti cu noi pentru eternitate,

Sara pe deal...mereu am sa te chem,

Oricâte stele zburdă-n libertate,

Un singur Eminescu noi avem.

Atât de dulce

Mă voi trezi şi am să vin cu tine,

29

Când dimineţile mă încalzesc la sân

Şi-aruncă-ncet...cu rouă peste mine,

Luceferii...ce vor să mai rămân.

Aduc tandreţe...curcubeu şi soare,

Un cer nebun ca ochi-ţi de smarald,

Tot îndemnând pe nu ştiu ce cărare,

Ascunsă undeva...după un gard.

Întinde mâna blând şi mă atinge,

Lipeşte-mă adânc şi mă respiră,

Aprinde focul şi tot tu mi-l stinge,

Cu-mbrăţişări năvalnice...de liră.

Mângâie-mă şi lasă-mă-ntre fluturi,

Încolăceşte-mă...arzând de dor,

Atâtea raze cu piciorul scuturi,

Când bate ceasu-n tine să cobor.

Şi sărutări şi vise-ţi pun în poală,

Prin arşiţa de patimi alergând,

Atât de dulce, fragedă şi goală,

Eşti viaţa-n faţa căreia...răspund.

30

În astă zi

În astă zi de curcubeu şi soare,

Cu radacini înfipte în destin,

Fă Doamne...bucuria să coboare

Ca un sărut...pe trupul meu puţin.

În astă zi ca o chemare blândă,

A buzelor ascunse-ntr-un cuvânt,

Iubirea fă-o Doamne să-mi raspunda,

Printr-un ecou uitat...sau legământ.

În astă zi de har... si de-nchinare,

De tihna... si ospăţ împarătesc,

Fă Doamne a uita tot ce mă doare

Si iartă-mi clipele, când mai greşesc.

În astă zi... de te gândeşti la mine,

La porţile deschise-nspre soroc,

Fă Doamne-aşa cum crezi că este bine,

Dar dă-mi... o picătură de noroc.

31

Port pe buze

Port pe buze dor de floare

Şi pe braţe împliniri,

Liniştea-i o desfătare

De luceferi şi zefiri.

Port pe buze doruri arse,

Soare picurând amar,

În lumina ce se sparse,

Într-o lacrimă de jar.

Port pe buze dor de tine

Şi în inimă destin,

Trecătoarele suspine,

Puse-ntr-un pahar de vin.

Port pe buze sărutarea

Ultimei îmbrăţişări,

Tumultoasă ca şi marea,

Plină toată...de chemări.

32

Prietenia

Prietenia...este dăruire,

Speranţă...împlinire şi noroc,

Încredere...avânt...nemărginire,

Pentru prieteni...am mereu un loc.

Îi port în gând şi-n visele-mi rebele,

Mereu îi caut...şi îi regăsesc

Pe cerul veşnic încărcat de stele

Prieteni voi ştiţi bine...VĂ IUBESC.

De mâine

De mâine plec spre poarta dinspre ani,

M-aşteaptă undeva-ntre doruri multe,

E fragedă, c-obrajii dolofani

Şi gândurile ştie să-mi asculte.

De mâine-nchid şi casa şi grădina,

Voi merge cu prieteni...să petrec,

De-atâtea ore pregătesc maşina,

Cu timpul parcă...vreau să mă întrec.

33

De mâine ce se-ntâmplă nici că-mi pasă,

Vom fi acolo toţi...ca un destin

Şi ne vom pune sufletul pe masă,

Durerile-necându-le în vin.

Vom face clipa ...veşnic neuitată,

Tot aşteptând a deveni mai buni,

Dar asta nu se-ntâmplă...niciodată,

Deşi...EU mai cred încă...în minuni,

M-aş ascunde

M-aş ascunde de-aş putea,

De o lume rătăcită

Şi-aş veni la poarta ta,

Numai tu...să-mi fii iubită.

M-aş ascunde-n dimineaţă,

Sau la tine-n aşternut

Când iubirea prinde viaţă

Renăscută-ntr-un sărut.

M-aş ascunde-n apa mării

34

Şi-n mătasea unui val,

Aruncând cheia uitării

Şi încălecând...pe cal.

M-aş ascunde-n umbra nopţii,

Sau în visul de amor,

Aşteptând în dosul porţii,

Chipul tău...fermecător,

M-aş ascunde-n sân la tine

Şi-n al coapselor vulcan,

Prin hoteluri clandestine,

Sau la munte-ntr-un cioban.

M-aş ascunde..unde oare?

Şi de ce să mă feresc?

TU eşti cea mai dulce floare,

Cred că ştii că te iubesc

Vreau

Vreau o sărutare...înspre dimineaţă,

Vreau iubire nouă peste buze moi,

35

Vreau nemărginirea lin să prindă viaţă

Colo-n aşternuturi...pentru amândoi.

Vreau să-ţi fiu tăcere şi alint şi dor,

Vreau să arzi cu mine fără de cenusă,

Vreau să-mi pun sărutul pe al tau picior

Şi să laşi durerea, dincolo de uşă.

Vreau să te acopăr cu-ntrebari şi şoapte,

Vreau spre veşnicie...să te port la sân,

Vreau să fiu cu tine-n fiecare noapte,

Peste trupu-ţi dulce, vreau să fiu, stăpân.

Te-am cules

Te-am cules din flori iubire,

Într-o seară fermecată,

Dinspre margini de uimire

Fără gard şi fără poartă.

Te-am cules din clipa rece

Şi din frunza de trifoi,

Când stau fluturii să plece

36

Şi când sânii-ţi-erau goi.

Te-am cules târziu din vise,

Tainică şi zâmbitoare,

Sau din gânduri interzise,

Calde ca o sărutare.

Te-am cules dintr-o poveste

Ca un prinţ rătăcitor,

Dintre astrele celeste

Pitulate dup-un nor.

Te-am cules dinspre lumină

Şi din candela sfinţită,

Când luceferi stau să vină

Şi când luna-i părăsită.

Te-am cules din depărtare

Şi din aşteptări adânci,

Dintr-un val pierdut de mare,

Trist încolăcit pe stânci.

Te-am cules, ştiu asta bine,

Din parfum de trandafiri,

37

Din smaralde şi rubine,

Din speranţe şi-mpliniri.

Te-am cules din veşnicie,

Dintre doruri şi tăceri,

Din extaz, din agonie,

Din durere, sau plăceri.

Unii şi alţii

Unii poartă-n sân scrisori,

Alţii doruri şi suspine,

Unii s-ar iubi-ntre flori,

Alţii...în mătăsuri fine.

Unii-s prinşi cu groase funii,

Alţii doar cu-n fir de iarbă,

Unii-ţi dăruiesc petunii,

Alţii...fug spre clipa oarbă.

Unii spun că eşti prea mică,

Alţii că iubeşti nebun,

Unii-ar vrea...dar le e frică,

38

Alţii...gustă tot ce-i bun.

Unii vin pe înserate,

Alţii abia-nspre zori plecară,

Unii ştiu că se mai poate,

Alţii...tremură pe-afară.

Unii vor a face valuri,

Alţii-n şoaptă se-mplinesc,

Unii doar surupă maluri,

Alţii...iar întineresc.

Unii fulgeră şi tună,

Alţii strălucesc în soare,

Unii...s-au urcat pe lună,

Alţii ...se aruncă-n mare.

Unii poate vor prea multe,

Alţii nici nu îndrăznesc,

Unii încă ştiu s-asculte,

Alţii...trist îmbătrânesc.

39

Fără tine

Fără tine plânge tainic versul,

Fără tine parc-aş fi nimic,

Fără tine nu îmi găsesc sensul,

Fără tine...sunt atât de mic.

Fără tine ninge-n disperare,

Fără tine-i ceaţă şi e frig,

Fără tine câmpul n-are floare,

Fără tine...nu pot să câştig.

Fără tine visele-s de gheaţă,

Fără tine simt ca am să mor,

Fără tine nu am dimineaţă,

Fără tine...mă topesc de dor.

Fără tine lumea mi-e pierdută,

Fără tine aripi nu mai am,

Fără tine clipa-i mohorâtă,

Fără tine...noaptea bate-n geam.

Fără tine e pustiu pământul,

Fără tine raiu-i părăsit,

40

Fără tine-am rătăcit cuvântul

Fără tine...soarele-a fugit.

Fără tine şi pădurea-i tristă,

Fără tine trupu-i amorţit,

Fără tine-s lacrimi în batistă,

Fără tine...nu sunt fericit.

Fără tine buzele-s crispate,

Fără tine nu mai am sărut,

Fără tine nu cred că se poate,

Fără tine...totul e pierdut.

Fără tine nu există viaţă,

Fără tine EU nu mai sunt EU,

Fără tine cine mă răsfaţă?

Fără tine...mi-este-atât de greu.

Feeric ninge această dimineaţă

Feeric ninge această dimineaţă,

Acoperindu-mă cu dezmierdări

Şi cu iubiri care mă ţin în viaţă,

41

Tot numărând eterice-ntrebări.

Rastălmăcite vise mă-nfioară,

Topind pe buze fulgii de argint

Şi şoaptele timide...ce coboară

Înfăşurându-mă...ca un alint.

Îmi bat în geam chemările uitate

Şi gândurile...încă tinereşti,

Ademenindu-mă-nspre libertate

Când tu cu sărutări mă dezveleşti.

Si ninge...cu atingeri neştiute,

Plutesc cu tine-n veşnicii de dor

Lăsând în urmă clipele pierdute,

Dintr-o nebună noapte...de amor.

Dimineţi rasar dintre cuvinte

Dimineţi rasar dintre cuvinte

Rezimându-se într-un sărut

Şi-n dulceaţa trupului cuminte

Ce-ar mai trândăvi în aşternut.

42

Felinare...încă mai lumină

Şi mai zboară încă...albatroşi

Din privirea tandră şi senină,

Răsturnată peste sâni frumoşi.

Curge dimineaţa peste clipe,

Fulguie...cu soare şi iubiri,

Dragostea întinsu-şi-a aripe,

Răspândind parfum de trandafiri

Voi exista de-a pururi

Ca amintire dulce sărutu-ţi va rămâne,

De cad zăpezi în noaptea amorului nebun

Şi vântul prinde-n braţe tăcerile păgâne,

Tot răvaşind nimicuri...la margini de cătun.

Îţi las şi-o-mbrăţişare la cumpănă de stele,

Când fulgii în fereastră...se vor izbi...uşor,

Să pună flori de gheaţă în umbra de perdele

Şi fire de mătase...luceferi de cobor.

Când dimineaţa vine...mă vei uita, se poate,

43

Dar în adânc, fierbinte, mă vei simţi mereu

Şi-n sânul ce tresaltă şi încă, se mai zbate,

Voi exista de-a pururi, iubito, numai eu.

Aho, aho

AHo, aho...de anul nou,

Toată lumea vrea cadou,

Eu de nu-i cu supărare,

Îmi doresc...o sărutare.

O îmbrăţişare caldă,

Găndurile să mă ardă,

Şoaptele să mă trezească,

Sângele să-ntinerească.

Şi mai vreau spre dimineaţă

O mândruţă să-mi dea viaţă

Învăţându-mă cuminte,

Taina clipei ce nu minte.

44

Lângă masa mare

Lângă masa mare, bine pregătită,

Vă aştept prieteni, a veni şi voi,

Vinul este dulce, blând ca o ispită,

Poezia clipei...va-nflori în noi.

Este noaptea-n care sufletul pluteşte,

Ca o punte albă...spre destin şi dor,

Sângele în vine viu...ne clocoteşte

Şi în ochii privirea-i plină de amor.

Vă aştept la masa sfântă şi bogată,

Să cântăm iubirea până-n răsărit,

Gol paharul vieţii...nu e niciodată,

Vă aştept prieteni...fi-voi fericit.

Urare de anul nou

La mulţi ani...cu sănătate,

Anul Nou...la uşa bate

Cu lumini dinspre destin

Şi dulceaţă de pelin

45

Hai deschide-ţi că e frig,

Daţi-ne câte-un covrig

O sarma şi o friptură

Şi-un vin roşu pe măsură.

Vreau a fi...mai omenoşi

Mai glumeţi, mai inimoşi,

Prin timp...să vă împliniti

LA MULTI ANI...ÎNDRĂGOSTIŢI

Pace-n suflet şi lumină

La mulţi ani, belşug, noroc,

Visele-mplinite toate,

O iubire...ca de foc,

Fericire, minte, carte.

Pace-n suflet şi lumină,

Sănătate şi putere,

Noul an când o să vină,

Să v-aducă mângâiere

Să vă dea amor de taină,

46

Bani şi linişte în viaţa,

Gânduri la rever de haină,

Soare blând în dimineaţă.

Stele mii...strălucitoare,

În parfum de erezie

Luna...ca o fată mare,

Dragoste şi poezie.

Invitaţie sinceră

Când e zi de sărbătoare,

La români e masă mare,

Cu bucate-mpărăteşti

Şi cu băuturi domneşti

Iar în ziua de Crăciun,

Când şi sufletu-i mai bun,

Răbdător şi întelept

Eu prieteni...VĂ AŞTEPT

Vraja neştiută a lui Mos Crăciun

47

Se sfârşeşte anul, rost de sărbătoare,

Vin colindătorii biciuind cântări,

Poarta e deschisă veşnic către soare,

Aşteptând să intre viscol de-ntrebări.

Se aprinde focul...zurgălăii sună,

Moş Ajun cuvântă, magi-au apărut

Să arunce-n lume pulbere de lună

Şi divina clip-a pruncului născut.

Spor şi sănatate toarnă în pahare,

Vestitorii care...ştiu cuvântul sfânt

Dintr-o rugăciune făr-asemănare,

Viaţă rostuită pentru-a fi pământ.

Ninge-a bogăţie cu scântei de stele,

Liniştea se lasă-ncet peste cătun

Şi pe coşuri intră...în plutiri rebele,

Vraja neştiută a lui Mos Crăciun.

Vine Moş Crăciun iubire

Vine Moş Crăciun...iubire,

48

Cum e scris în cărţi cereşti,

În hrisoave şi-n psaltire

Şi-n colinde haiduceşti.

Vine tainic să ne-aducă,

Flori de măr şi flori de dor,

Dragoste în miez de nucă,

Şoapte-adânci de vrăjitor.


Leru-i ler şi versu-i vers,

Parcă ninge a-mplinire

Dinspre cer spre univers.

Vine ca un semn de bine,

Pe aripi de fulgi superbi,

Coborând dintre destine

Sania...trasă de cerbi.


Ieşi în tindă...să-l primeşti

Ca pe-un dar de fericire,

Ce te-ndeamnă să iubeşti.

49

Coborât-a soare

Coborât-a soare...coborât-a dor,

Sănii de lumină...şi cântări astrale,

Aburinde taine...dulce mă-nfăşor

În aroma dulce-a brazilor din vale.

Peste casă fulgii-s îmbrăcaţi în stele,

Ca o dimineaţă-n prag de sărbători,

Dinspre răsărituri...gândurile mele

Te aşteaptă tainic, încă să cobori.

Ca o închinare...rostuieşti colinde

În cămara plin-a sufletului bun

Peste tot zăpada albă se întinde

Dându-ne de veste că e Moş Ajun

Vine iar, vine Crăciunul

Vine iar cu sacu-n spate,

Moşul straniu din poveşti,

Bucuria blând o-mparte,

50

Nu ai cum să nu-l iubeşti.

L-nsoţesc colindătorii,

Fulgii-n glas li se topesc,

Apa curge-n roata morii,

Datinile...vieţuiesc.

Prinse-n bici, nişte cuvinte

Ca o rugă de creştin,

Au îngenuncheat cuminte

Dinspre viaţă spre destin.

Vine iar, vine Crăciunul

Ca de-atâţia ani mereu.

Cum e el, nu e niciunul,

Ştie când ne este greu.

Crăciun fericit

Crăciun fericit şi vise-mplinite

Să curgă luceferi la margini de dor,

Colindele magic...se fac auzite

Şi stelele toate-s la tine-n pridvor

51

Crăciun luminat şi vesele clipe,

Acolo acasă...cu-ai tai la un loc,

Iubirea să-ntindă spre tine, aripe

Şi moşul să-ţi pună în palmă...noroc.

Crăciun fericită şi inima plină,

Să ai bucuria în suflet...izvor

Să ningă feeric la tine-n grădină

Şi totul să-ţi fie în viaţă uşor

Ninge frumos la tine-n suflet

Ninge frumos la tine-n suflet,

Dinspre târziu şi dinspre gând,

Te recunosc doar după umblet,

Când dimineţile-şi fac rând.

Sunt fulgii păsări de lumină,

Alunecoşi, flămânzi şi reci

Te-mpodobesc ca pe-o regină,

Rugându-te să nu mai pleci.

Ninge cu dor spre tine, iară

52

Şi cu-amintiri despre ce-a fost,

Norii prea plini încet coboară

La pieptul tău...găsindu-şi rost.

Sunt fulgii sărutări astrale,

Nerăbdători şi chiar grăbiţi

Spre buze dulci făcându-şi cale,

Topindu-se îndrăgostiţi.

Ninge frumos dinspre iubire

Cu şoapte-n aburi de fior

Pe trupul tău ca o-mplinire

Curat şi pur ca un izvor.

Dintr-o ceaşcă de cafea

Dintr-o ceaşcă de cafea

Aburindă...şi fierbinte,

Te-aş sorbi iubita mea

Dezgolită...de cuvinte.

Libere...priviri nebune

Lunecând pe sânii goi,

53

Vor...tăcerilor a spune

Câte flăcări...ard în noi.

Şi-ndulcind c-o sărutare

Buze de mătase-arzând,

Simt pe limbă o-ntrebare

Rezemându-se de-un gând.

Pe covor...genunchiul este

Ca o patimă-nflorită,

Lunecos...ca o poveste

Şi-ndrăzneţ...ca o ispită .

Dintr-o ceaşcă de cafea,

Am să beau în dimineaţă

Trupul tău...de catifea,

Ce mă cheamă...a-i da viaţă

Vreau doar o zi

Vreau doar o zi, atâta-ţi cer

Şi-o să te fac nemuritoare,

Din toate florile, ce pier,

54

Tu-mi vei rămâne, sărutare.

O zi doresc din viaţa ta,

Să pot să te-nfloresc...iubire,

Iubindu-te pe-un colţ de stea,

Te voi lega cu mii de fire.

Să-mi dai numai o zi, stăpână

Şi-am să te-acopăr cu petale,

Când clipa va sosi...păgână...

Nimic...nu îmi va sta în cale.

O zi doresc...atâta doar...

Cu toată dragostea din mine

Şi-abia atunci voi şti... măcar,

Că visele-s în păr la tine.

Iubeşte-mă cum niciodată,

În altă zi...n-ai să iubeşti

Şi-alunecă în mine toată,

Cu tine vreau, să mă-nveleşti.

55

N-ai cum să scapi

Mă tot încearc-aducerile-aminte

Şi teiu-n care dragostea-nfloreşte

Când soarele apune-mpărateşte,

Pe buzele atinse...de cuvinte.

Atingeri blânde...trupu-mi defineşte,

Degeaba-ncerc, acum, a fi cuminte,

Strigoii ştiu demult că sunt fierbinte

Şi că dorinţa-ncet...mă întăreşte.

În noaptea albă sfârâie amorul

Şi filamentele-n adânc ne strâng,

Sărutu-l voi începe cu piciorul

Urcându-l înspre ochii care plâng.

La uşă a căzut încet... zăvorul,

N-ai cum să scapi, nu pot a fi natâng.

Pe chipul tău

Pe chipul tău...plâng trandafirii

56

Şi roua fericirii curge,

Când ceru-şi scutură zefirii

Şi când petale-ncet...vor ninge.

Vor trece norii albi..în goană,

Strălucitori şi plini de viaţă,

Pe chipul tău...ca o icoană,

Sau curcubeu, în dimineaţă.

Te-atinge floarea şi te-alintă,

Sfinţind iubirea cu-n sărut

Şi trupul meu, o să te simtă,

Ca dar ceresc...în aşternut.

Şi iarăşi plouă...cu iubire

Şi iar...iubirea-ţi dăruiesc,

Ca şi la prima întânlire,

Timid îţi spun, că te iubesc.

Sărută-mă

Sărută-mă cu buze ca de foc,

Sărută-mă şi fă-mă s-ameţesc,

57

Sărutul tău....e vraja unui joc

Ce mă învaţă, iată, să iubesc.

Sărută-mă şi uită de păcate,

Sărută-mă pe ochi şi pe obraz,

Sărută-mă cât încă se mai poate

Cât dragostea, încă, mă tine treaz.

Aş vrea sărutul tău...să mă îmbete

Şi dorul...să mi-l poarte-ncetişor,

Sărută-mă, acum, când mi-este sete,

Sărută-mă...pe gât...şi pe picior.

Sărută-mă...atât cât poţi de tare,

De gânduri mă dezbracă şi de dor,

Sărută-mă ...arzând de nerabdare,

Sărută-mă-i atâta ...de uşor.

Sărută-mă ...să pot uita de tine,

Sărută-mă pe coapse şi pe sâni,

Sărută-mă ...îmi este-aşa de bine,

Te-aştept să vii de-atâtea săptămâni.

58

Într-o sticlă

Într-o sticlă...voi ascunde,

Patima şi dorul sfânt

Şi-n puţinele secunde,

Poate-n şoaptă...am să cânt.

Într-o sticlă...de ce oare?

Pun iubirile de ieri

Şi femeia ca pe-o floare,

Dezgolită de tăceri.

Într-o sticlă...fermecată,

Te păstrez şi te adun,

Proaspătă şi-mbujorată,

Ca o frunză de alun.

Într-o sticlă...la beţie,

Te voi pune dacă vreau

Şi când vremea e târzie,

Doar pe tine-am să te beau.

Într-o sticlă...numai una,

Mi-a rămas noroc...un strop

59

Şi-atunci când răsare luna,

Voi lăsa-o...fără dop.

Şi mi-e pana

Şi mi-e pana...numai sânge,

Numai lacrime şi vise,

Însă n-o să poată plânge,

Lângă uşi, mereu, închise.

Şi mi-e pana numai soare,

Doar speranţă şi-adevăr,

Mândr-o port la cingătoare,

Este floarea mea...de măr.

Şi mi-e pana...cer cu stele,

Luna-n cumpăna fântânii,

Un himeric...dans de iele,

Sau un lup...în dosul stânii.

Şi mi-e pana...ca pelinul,

Prins în poarta unui dor,

Gândurile ce-şi fac plinul

60

În răcoarea...de izvor.

Şi mi-e pana...cine ştie,

Când săgeată, când amor,

Tainică...filozofie...

Clipa-n care mă-nfăşor.

Eşti a mea

Eşti a mea când soarele răsăre,

Eşti a mea când zorile apar,

Eşti a mea ca un boboc de floare,

Eşti a mea când nici nu ai habar.

Eşti a mea în dimineţi cu rouă,

Eşti a mea în aşternut de foc,

Eşti a mea de tună şi de plouă,

Eşti a mea ca într-un tainic joc.

Eşti a mea în dulcea legănare,

Eşti a mea-n amiezile arzând,

Eşti a mea pe buze-n sărutare,

Eşti a mea pe-o aripă de gând.

61

Eşti a mea, iubito, astă seară,

Eşti a mea cum nici nu ai visat,

Eşti a mea-n această zi de vară,

Eşti a mea...la margine de pat.

Eşti a mea în nopţile de taina,

Eşti a mea, năvalnic, pe covor,

Eşti a mea întinsă pe o haină,

Eşti a mea...te-ncep de la picior.

Eşti a mea când trupul prinde viaţă,

Eşti a mea când visele mă dor,

Eşti a mea când luna ne răsfată,

Eşti a mea când mă înveţi să zbor .

Să mă iubeşti

Să mă iubeşti spre seară,

Când stele stau să nască

Şi dorul meu...fecioară,

Ar vrea să te cunoască.

Când fardul ţi se pierde

62

Pe aripi...de lumină,

Iubeşte-mă şi crede,

Nu ochii sunt de vină.

Nici lacrima căzută

Pe-obraz, înfierbântată,

Chiar de a fost pierdută,

Nu ea....e vinovată.

Să mă iubeşti, fecioară,

Când plouă şi-i furtună,

Când dragostea-i pe-afară

Ascunsă... dupa lună.

Când tâmplele-amândouă,

De întrebări...mă dor,

Când stă să pice rouă

Şi umbre...mă-nfaşor.

Fără păcat iubeşte

E cald şi este vară,

Când ziua se topeşte,

Să mă iubeşti, fecioară.

63

Oare mai există

Oare mai există undeva... femeia,

Pentru care-n noapte, am tot rătăcit,

Pentru care astăzi, aruncat-am cheia

Şi la ceas de taină, m-am lăsat iubit.

Dacă mai există şi mai e în stare,

Florile s-adune, în romantic gest,

Lacrima să pună, peste-o sărutare,

Vreau ca fericirea...să îmi fie rest.

Voi iubi femeia...care mai şi iartă,

Care ştie dorul...unde e ascuns

Şi-ngropând câineste...fiecare ceartă,

Voi iubi femeia...care-a mai şi plâns.

Oare mai există undeva...femeia,

Ce iubeşte-n taină...un poet trecut

Care din greşeală...a aprins scânteia

Şi aruncata-n suflet...dor de absolut.

64

Unde-s viaţă anii mei

Unde-s viaţă anii mei?

Doar tu ştii ce am făcut,

Tu m-ai pus în păr scântei

Şi speranţe-n aşternut.

Unde-s clipele nebune

Şi iubirile de ieri?

Numai tu îmi poţi a spune,

Dintr-o mare de tăceri.


Rătăciţi prin astă lume

Şi scăldaţi în flori de tei,

Pentr-o dragoste anume.

Te tot duci ca o nălucă,

Alergând spre zări, departe,

Ai pus soarele în furcă

Şi-amintirile-ntr-o carte.


Cât aş da să-i am cu mine,

65

Să fiu numai eu cu ei,

În amurgul ce tot vine.

Vibrează telefonul

Vibrează telefonul...între sâni,

Mesajul meu e-o dulce nebunie,

Nu te-am văzut de-atâtea săptămâni

Şi depărtarea-mi pare...plumburie.

Sânu-mi răspunde...dulce şi blând,

Cu aşteptări ascunse-ntr-o haină,

Şoapte-mi trimete...pe-aripi de gând

Şi o târzie... iubire...de taină.


Apelul meu te cheamă-nspre iubire,

Noi niciodată...nu vom fi bătrâni,

Veşnic vom fi legaţi...cu mii de fire.

Sânul răspunde...picură rouă,

Îi simt aroma...dulce-amaruie,

E fericit ca mâine-o să plouă,

66

La mine-n palmă...vrea să se suie.

Altă poveste

Sunt fericirea celui ce iubeşte,

Petală-i sunt, credinţă, adevăr

Şi răsuflarea care-i tot şopteşte,

Ia-mă în braţe, mă topesc de dor.

De m-ai ranit, vei plânge după mine,

Mereu voi fi...părerea ta de rău

Şi amintirea care nu mai vine,

O lacrimă căzând din ochiul tău.

N-ai preţuit ...ce fost-a lânga tine,

Nici n-ai crezut că voi pleca râzând,

Tristeţile...le las...celui ce vine,

Chiar şi regretele...am să le vând.

Alerg înspre iubiri care m-aşteaptă,

Ştiu bine că n-am vreme de pierdut,

Ultimul tren...cu ultima lui treaptă,

Altă poveste...astăzi a-nceput.

67

Pe chipul tău

















68

Aş trăi cu tine

Aş trăi cu tine-o clipă de magie,

Ore răvăşite...înspre-mbrăţişări,

Încrustând secunda într-o poezie

Şi-n dulceaţa blând-a unei sărutări.

Aş pluti-n aiurea...ca o legănare,

Conturând ispite-n margine de dor

Şi-aruncând privirea dincolo de zare,

Frunze de mai pică-n repede izvor.

Aş clona atingeri, incă, negândite,

Rostuind cuvinte-n şoapte de amor,

Când nemărginirea-n coapse răstignite,

Tandru risipeşte...fluturi...pe covor.

Aş simţi dorinţa...ca pe-o torţă vie,

Aruncând scânteia tainelor în noapte,

Viaţa de se duce...înspre vărăsie,

Torn melancolie-n gust de buze coapte.

Aş trăi cu tine-o veşnică iubire,

Cerul scuturându-l...înspre răsarit,

69

Îmbrăcând costumul inocent de mire,

Aş întinde mâna...bine te-am găsit.

Minte-mă

Minte-mă că mă iubeşti,

Că sunt totul pentru tine

Şi nu poţi să mai traieşti,

Nici o clipă...fără mine.

Minte-mă că ţi-am lipsit,

Că îţi sunt cuibar de vise

Şi că-n mine te-ai topit,

Când ferestrele-s deschise.

Minte-mă că ţii la mine,

Că-ţi sunt înger şi ispită

Şi că-n nopţile senine,

Numai eu...îţi sunt iubită.

Minte-mă că-s răsăritul,

Că sunt raza ta de soare,

Liniştea şi infinitul,

70

Minte-mă că îţi sunt floare.

Minte-mă că mă mai vrei,

Că-ţi sunt soarele şi luna

Şi parfum din flori de tei,

Că doar eu îţi sunt stăpâna.

Minte-mă că nu mă minţi,

Că-ţi sunt clipa aşteptată

Şi dorinţele-ţi fierbinţi,

Chiar şi lacrima curată.

Minte-mă ca îţi sunt dragă,

Că-ţi sunt demon şi păcat

Şi că-n buzele-mi de fragă,

Ai găsit ce-ai căutat.

Minte-mă că sunt frumoasă,

Că doar eu te-nebunesc

Si că vrei să-ţi fiu mireasă,

Veşnic , EU, să te iubesc.

71

Eşti femeia

Eşti femeia care mă înebuneşte,

Care-şi prinde noaptea stelele în păr,

Ce mă strânge-n braţe şi mă-ntinereşte,

Eşti acea femeie...după care mor.

Eşti femeia care dorurile-şi poartă,

Surâzând pe buze, dulci, de catifea

Şi-n magnifici sâni ce-nspre mine saltă,

Eşti acea femeie, ce va fi a mea.

Eşti femeia care sincer mă iubeşte,

Care poartă-n suflet lacrimi şi păcat

Şi-nspre dimineaţă, cald, mă-ncolăceşte,

Eşti acea femeie...ce m-a fermecat.

Eşti femeia care ştie ce-i amorul,

Ce deschide tainic porţile-nspre cer,

Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,

Eşti acea femeie plină de mister.

Eşti femeia care sângele-mi stârneşte

Aruncând o vrajă peste trupul meu,

72

În vulcanul coapsei, veşnic mă-ncălzeşte,

Eşti acea femeie, proaspătă mereu.

Eşti femeia blândă şi-ntelegătoare,

Plină de credinţă şi respect tăcut,

Ce-a topit în mine, ultima-ntrebare,

Eşti acea femeie, ce-o aştept demult.

Eşti femeia care... florile sărută

Ce din ochi aruncă, flăcări de smarald,

Raza mea de soare în alai de nuntă,

Eşti acea femeie...pentru care ard.

Când te gândeşti la mine

Când te gândeşti la mine şi ţi-e dor,

Din gândurile tale mă coboară,

Sărută-mă...i-atâta de uşor

Şi-n aşternutul moale mă doboară.

Ia-mi părul şi pe perne mi-l răsfiră,

Gustă mireasma trupului de foc,

Eşti ca şi marea care se înşiră

73

Pe-o plajă goală, când îşi face loc.

Caut-obrazul pentr-o sărutare,

Pe jar pun pasiunea drept zălog,

E gura ta cea mai fierbinte, oare,

Sau va rămâne doar un biet, prolog.

Dezbracă-mă de vorbe-n mângâieri,

Deschide uşa templului când bat,

Nimic nu-i azi aşa cum a fost ieri,

Din noaptea asta, parcă-s mai bărbat.

Tine-mă strâns, căldura dă-mi-o toată,

În inimă şi-n pori vreau să te simt,

Adânc pătrund în trupul tau de fată,

Eşti viaţa mea şi nu pot să te mint.

Ca şi nebunii...ne iubim sălbatec,

În noaptea vieţii...ceasul e oprit,

Luceafarul pe cer e singuratec,

Amorul...două trupuri...a unit.

Şi dacă risipiţi vor fi fiorii,

Iar patima să o strunim e greu,

74

La pieptul tău trezit voi fi de zorii,

Ce adevarul l-au ştiut, mereu.

Doar tu şi eu...în patul ca o floare,

Mi-e dimineaţa dulcele păcat,

Pe trupu-ţi gol mai pun o sărutare

Şi-apoi iubito, iaraşi, am plecat.

Eşti iubirea mea

Eşti iubirea mea de-o vară,

Furişată-ntr-un sărut,

Ce-nspre coapse-ncet coboară

Şi-n parfum de aşternut.

Eu...cu mintea mea nebună,

Mi-te am...şi mi-te duc

Pe un colţ uitat...de lună,

Unde...visele-mi usuc.

Eşti iubirea mea de taină,

Dezgolită de cuvinte,

Prinsă la rever de haină,

75

Mătăsoasă şi cuminte.

Eu...te despletesc de gânduri

Şi-n odihna nopţii...blândă

Pun speranţele în rânduri,

Când luceferi stau la pândă.

Esti iubirea mea...ştii bine,

Eu...cu tine mă-nvelesc,

Şi alerg năuc spre tine,

Dragoste...să-ti dăruiesc.

Magie

Astăzi...printre picături,

Vreau să fac şi murături,

Fiindcă viaţa...ştii bădie,

Nu este doar...poezie...

Primăvara

Primăvara-i o lacrimă-n prag,

Un mugur de frunză sau floare,

76

Cuvântul pe buzele unui pribeag,

Pe-a timpului, lungă, cărare.

Aş vrea s-o ating încet c-o privire,

Pe chipul de înger... sau nor,

Când dulce ne leagă cu magice fire,

De iarba... culcată-n razor.

Şi zboară albine şi fluturi în roi,

Petale... se culcă în soare,

Pătrunde adâncă o rază-nspre noi,

Nebună şi dulce-ntrebare.

E primăvara...o ploaie arzândă,

Ce spală păcate şi seamănă dor,

Mă poartă în braţe, atât de plăpândă

Şi viaţa mi-o dă...din izvor.

ZAMBESTE

Pastreaza-ma in ochii tai

Sa fiu mereu cu tine

Azi te iubesc mai mult ca ieri

77

Si mai putin ca maine

Eu scriu sonete doar cand sunt nervos

Eu scriu sonete doar cand sunt nervos,

Îmi place sa îmbrăţişez,cate o rima

Si savurand plăcerea la centima,

Am sa mă îmbăt,ca orice păcătos.

Voi pune vinul, magic, în cuvinte,

Amestecat cu geniu si cu har

Si voi sorbi, pahar după pahar,

Pan-voi simţi trăirea,ce nu minte.

Voi risipi a slovelor cantare,

Spre a găsi răbdării,adapost,

Sau un refugiu demn,de-un oarecare,

Ostaş pierdut, năuc, în avanpost.

78

N-am sa le scot ştiţi bine, la vanzare,

Însă asa veţi şti si voi...c-am fost.

Noapte buna

Sa fie bland sarutul unei nopti

Si somnul dulce ca o mingaiere,

Sa nu ramana vise pe la porti,

Cand clipele se scalda in tacere.

Sa fie noaptea plina de iubire,

De-mbratisari atinse de magie,

Punand in sarutari,nemarginire,

Incredere,dorinti...temeinicie

~ Iubire fără sfârşit ~

Iubire scrisă-n pergament

(Cu zbucium şi durere)

Tu ne-ai lăsat prin testament,

79

La suflet mângâiere !

-Adeseori neînţeles-

Înfrânt în faţa sorţii !

Destin fatidic, ce păcat...

Căzut în ghiara morţii !

Dar cum să moară un titan ?

-Luceafărul, străluce !

Şi zi de zi , an după an...

Lumină ne aduce !

Din muritori ce-s pe pământ,

Din câţi şi-au scris iubirea...

Făcut-au ei vreun legământ,

Ştiu ei ce-i fericirea ?

Şi ce contează cât trăim ?

O clipă, o secundă ?

80

Avem un suflet anonim,

Ce golul îl inundă !

Tu să străluci, nemuritor:

-Din lumea ta, priveşte !

Pământ cuprins de-un dor nebun,

Ce zi de zi, tot creşte !

Ţi-ai luat şi muza la plecare,

Poeme, să-ţi mai scrie !

Tu să-i răspunzi cu-nflăcărare,

Cât ţine-o veşnicie !

Aşa iubire ca-ntre voi,

Prea des n-o să răsară!

Cu lacrimi scrisă-n albe foi,

În viaţa prea amară !

Predestinaţi v-aţi fost, încât

81

Cerul s-a minunat !

Iubindu-vă, chiar şi în moarte

De mână aţi plecat !

Iubita-ţi muză te-a urmat:

Să scrieţi mândru vers !

Până şi moartea aţi călcat,

Păşind spre univers !

~SUNT BĂRBATUL~

Sunt bărbatul dulce-al nopţilor de taină

Port la cingătoare lacăte şi chei,

Şi iubirea prinsă,la rever de haină,

Sunt parfumul care...place la femei.

Sunt bărbatul care ştie să iubească,

Care stinge flăcări în fântâni de dor,

Zâmbetul pe care-l fac să-ntinerească

Şi încep sărutul...doar de la picior.

Sunt bărbatul care aşternuturi arde

Port extazu-n buze şi în ochi de foc

82

Eu, în trup fierbinte risipesc petarde

Şi fiori şi fluturi...ca-ntr-un tainic joc.

Sunt bărbatul care ştie să asculte

Şoaptele păgâne spuse-ncetisor,

Care-aruncă-n mare cu dureri trecute

Şi îngroapă stele,jos,lângă izvor.

Sunt bărbatul vesel,încă în putere

Port în mine-amorul fără de păcat,

În adânc vulcanic răspândesc plăcere

Şi răstorn tot cerul,dimineaţa-n pat.

Sunt bărbatul tandru,blând şi iertător

Am în sânge patimi şi cărbuni încinşi,

Ştiu să vindec rana inimii uşor

Şi s-aprind luceferi care-s încă stinşi

Sunt bărbatul care sufletu-şi oferă

Despicând momentul,pasiuni stârnind,

Cred că bucuria este efemeră,

Însă înspre viaţă, braţele-mi întind.

Sunt bărbatul care în iatac pătrunde

83

Şi cu frenezie înfloreşte-n trup,

Când atinge locuri şi apoi se-ascunde,

Înspre răsărituri, raze când erup.

Sunt bărbatul care rabdă în tăcere

Ce desface floarea lacrimilor reci,

Ştiu s-adun nectarul stupului cu miere

Şi să-nchid fereastră ca să nu mai pleci.

Sunt bărbatul care ştie să respecte,

Pentru că destinu-i dur şi nemilos,

Şi-am lăsat în urmă,semnele deştepte,

Alegând,ştiţi bine,numai ce-i frumos.

... IMPRESII -!

[după lansarea Antologiei ,,Cioburi de vise "]

Am simţit a fi momentul

După ce-am ajuns acasă

Să-mi dezlănţui sentimentul

Ce de-aş vrea, tot nu mă lasă

Când în mintea-mi lucruri toate

84

Ce le-am dus la împlinire

Doar să fie înşirate

Prin cuvantu-mi în venire

Să-l rostesc în plinătate

Fără nici o părtinire

Printre rime aşezate

Să-şi găsească vieţuire

Timişoară, Timişoară...!

Tu ne-ai fost o gazdă bună

La acei ce prima oară

Versu-n carte-au vrut să-şi pună

Cu mai marii tai în frunte

Ne-ai făcut caldă primirea

Peste vremi şi timpuri punte

Să se-aşeze împlinirea

Când prin lumea cibernetă

Adunând, cioburi de vise "

Folosind arma secretă

Le-am dat cărţii spre-a fi scrise

85

Ieşite cu sârg din pană

Pentru viaţa cea reală

Să fie balsam pe rană

Nu doar simplă amăgeală

Deschizând zăvorul porţii

Cărţii ce i-am dat lansarea

Hotărâţi prin voia sorţii

Să-i dăm muzei ascultarea

Ştiind toţi de acum 'nainte

Când am stat şi faţă-n faţă ,

Ca acelaşi dor fierbinte

Ne-a dat poeziei viaţă

Să continuăm proiectul

Ce-i atât de aşteptat

Să primim şi dăm respectul

Catre-acei ce ni l-au dat

Cititori şi cititoare

Ce aşteaptă mai departe

Precum oaspeţi de onoare

86

Ce-şi doresc şi-o altă carte

Să le fie împlinită

Aşteptarea pusă-n gând

Printr-o alta pregătită

Scrisă-n inimi rând cu rând

Către voi trimit mesajul

Dragi mei coautori

Îndemnând s-aveţi curajul

Lăsând gând spre cititori

Alte cioburi şi-alte vise

Launloc să se aşeze

Înzestrând cuvinte scrise

Ce fac inimi să vibreze...

Antologie

De-ar fi Domnul sa ne tina,

În condei fîntîni de vise

87

Si în anul ce-o sa vină,

Sa le-avem pe toate scrise.

Sa le-mprastiem în soarta

Si serbari s-avem într-una,

Edituri ...batind la poarta,

Eu...n-as refuza niciuna.

Nici pe fanii mei,ce iată,

Cumpără-ntr-o veselie,

Cartea binecuvîntată,

Prima mea...Antologie

Citeşte-mă

Citeşte-mă încet,în noapte,

Filă cu filă mă deschide,

Păstreaza-mă pe buze coapte

Si-n unduirile-ti avide.

88

Citeşte-mă cu tot cu taine,

Cînd felinare se vor stinge

Si trupurile far-de haine,

Atîtea vise vor atinge.

Citeşte-mă uşor, pe îndelete

Si fa-mi în inima ,un loc,

Cînd umbre joacă pe perete

Si cînd privirile-s de foc.

Citeşte-mă si mă învaţă,

Sa poţi oricînd a recunoaşte,

Cuvîntul care îmi da viaţa

Si-oglinda-n care voi renaste.

Citeşte-mă profund,fără sfială,

Prejudecatile de-acum arunca,

Nimeni nu îţi va cere socoteala

Si nici măcar nu te încurcă.

Citeşte-mă si-apoi m-arunca,

În patimă si-n nebunie,

Respect-a gîndului poruncă,

89

Fa tot ce vrea si tot ce ştie.

Hoţ de iubire

Fermecător hoţ de iubire,

Parfum aduni din orice floare,

Furi buze moi fără de ştire

Si vise-ntinzi,în iarba mare.

Nici dacă mor,n-am sa te las,

Sa-mi ieşi din inima afara,

Chiar de rămîn fără de glas,

Pe trupul tău voi fi vioară.

Te vreau a fi stăpîn si poate

Din cîte pot sa-ti mai ofer,

Vei risipi plăceri în toate,

Cînd mă ridici uşor spre cer.

Sa mă pătrunzi adînc iubite

Rascolitor ...ca un alint,

În taina clipei regăsite

Si-n ochii tai ce nu mă mint.

90

~Mai am o sarutare~

Mai am o sarutare,pentru tine

Si stii,iubito,unde-i locul ei,

Pe buze si pe sinul,dinspre mine,

Dar si-n adincul coapsei,daca vrei?

Se umple parca cerul,de lumina

Si-mbratisarile,ne desgolesc,

Cind patima-i lipita,de retina

Si focul arde-n vatra,diavolesc.

Mai am o sarutare,fulguita,

Soptita la ureche-ncetisor,

Tu esti Craiasa Iernii si iubita,

Saruta-ma,topeste-ma,usor.

Afara ninge,ca o soapta dulce,

Eu dupa git,iti pun o sarutare

Si asteptind ca luna sa se culce,

In asternut,te-ntind,ca pe o floare.

Mai am o sarutare-abia sfintita,

91

Linga altarul trupului,divin,

Lipeste-ma si lasa-te iubita,

Zile si nopti,in brate sa te tin.

Trosneste lemnu-n soba arzatoare,

Caldura ne cuprinde si ne leaga,

Covorul,va fi vesnica,chemare,

Afara ninge,cine sa-nteleaga?

De azi...

De azi...am sa dispar de tot

N-o sa mai scriu deloc cuvinte

Cu pana timpului netot...

Voi sta in banca mea cuminte.

De astazi...n-o sa ma gasiti,

In spre abis eu ma voi duce,

Nici umbra n-o sa mi-o zariti

Si nici poeme zabauce...

De astazi voi uita de lume,

De telefon si internet

92

Nu mai doresc nimic anume,

M-am saturat sa tot astept.

Peisaj romantic

Noaptea stelele-si arunca,

Prin padurea fermecata,

Luna toarce,inca-n furca,

Pentr-o liniste ciudata.

Vin spre tine,dulce inger,

Toate scaparind vapai,

Ochii verzi,in virf de singer,

Cautandu-ma-n odai.

Ploua,ma ascund de vise,

Ceru-i tot o ghicitoare,

Dragostea cu-aripi deschise,

Arde clipa,ca pe-o floare.

Trec minutele pagine,

Eu spre tine-ncet pasesc,

Umbra noptii,iat-o vine,

93

De ce oare,'Te iubesc'?

De ce gindul,fluturi ploua?

Ochii verzi,pierduti in stele,

Prin padure poarta roua,

Si pe tine,printre ele.

Sunt cararile de taina,

Catre doruri si amor,

Arunc cea din urma haina

Si-am sa te iubesc usor

Peisaj romantic

Noaptea stelele-si arunca,

Prin padurea fermecata,

Luna toarce,inca-n furca,

Pentr-o liniste ciudata.

Vin spre tine,dulce inger,

94

Toate scaparind vapai,

Ochii verzi,in virf de singer,

Cautandu-ma-n odai.

Ploua,ma ascund de vise,

Ceru-i tot o ghicitoare,

Dragostea cu-aripi deschise,

Arde clipa,ca pe-o floare.

Trec minutele pagine,

Eu spre tine-ncet pasesc,

Umbra noptii,iat-o vine,

De ce oare,'Te iubesc'?

De ce gindul,fluturi ploua?

Ochii verzi,pierduti in stele,

Prin padure poarta roua,

Si pe tine,printre ele.

95

Sunt cararile de taina,

Catre doruri si amor,

Arunc cea din urma haina

Si-am sa te iubesc usor

Te-am asezat pe nor

Te-am asezat,iubito,pe un nor,

Sa ai alaturi,visele si gindul,

Si sa te alinti,c-o aripa de dor,

S-arunci pe inserat,din poala,vintul.

Te-am asezat,ca sa infrunti destinul,

Sa cerni sperante,peste-ndragostiti,

Sa poti sa vindeci,patima si chinul

Si sa putem,sa fim mai fericiti.

Te-am asezat,iubito,pe un nor,

Sa poti sa fii cu stelele si luna

Si sa arunci cu ceata-nspre izvor

Si sa alungi si sa alungi,minciuna

96

Într-o seară târzie de vară

Îmi strig iubirea devreme pierdută,

Te caut,te strig în şoaptă...

Cu ochii lăcrimând te modelez în gând.

Pe fundalul limpede al îmbrăţişării,

Constelaţii de gânduri mă întorc din exod,

Cu trupul răvăşit şi benevol,

Şi părul sfâşiat de vânturi .

Ca o pasăre căzută dintr-un cuib spart

Ghemuită pe-un petic de iarbă..

Îmi strâng trupul plăpând dureros

Sfâşiind văzduhul cu-n vaet prelung.

Mă ascund în somn

Să nu-mi strivesc fiinţa

Din zborul spaimei...

Vreau să fug de trupul dureros.

Pe creanga de aur a stelelor,

Când mă ascund în noapte...

Aş vea să adorm sângele pustiit

97

Şi să urc în luntrea de mâine.

SUNET ALBASTRU

Pe campul sufletului

Vreau mirajul undei.

Alunecand in iubire

Cu o inima tandari.

Eram o pasare rara

In camera mea ...

In camera lui...

Sub tacerea asteptarii.

Nu despart clipa

De strigatul ca o rana.

Fara lumina arzand

In muzici nescrise.

Nu pot sa strig

Un ochi inghetat

Am sa adorm

Ca-ntr-un zbor

98

Pe un sunet albastru.

Dragoste

Ca o dimineata de frumoasa,

Cind se-aprind lumini,la orizont

Si cocorii se intorc acasa,

Dragoste,la tine imi fac cont.

Si veni-va vintul,sa aduca,

Pulberi si nisip,dinspre amor,

Va patrunde-n noi,ca o naluca,

Dragoste,invata-ma sa zbor.

Trupul tau e mugure de floare,

Primavara-n rochie de frunze,

Sorb caldura ta ca pe-o licoare,

Dragoste,tu,mi-ai ramas pe buze.

Ca si vara arzi,necontenit

Mirosind a soare si a stele,

Trupul tau e-atita de-mplinit,

99

Dragoste,fereste-ma de rele.

Flacarile noastre se consuma

Si unite sunt ca un intreg,

Ape-adun,intr-un ulcior de huma,

Dragoste,ce bine,te-nteleg.

Vine toamna,ploile te spala,

De pacate si de cautari,

Ai patruns in mine ca o boala,

Dragoste,ti-am spus,de mii de ori.


Soba-i foc,de patima si dor,

Ne-au ramas ferestrele deschise,

Dragoste-s atita de usor.

Liber ca o pasare,in noapte,

Intr-un colt de luna ratacit,

Bluza ti-o deschei,numai cu soapte,

Dragoste iti zic,bine-ai venit.

Desi-s carunt

100

Desi-s carunt,batrin nu sunt,

Stralucitoare-i tineretea-n mine

Si-am invatat,cuvint dupa cuvint,

Filozofia dragostei...de tine.

Voi colinda

Voi colinda,colinda,inspre seara,

La poarta ta ,cu zvon de zurgalai,

N-o sa ma-ncurce,crivatul de-afara

Si nici zapada-ntinsa,peste vai.

Voi colinda,colinda,de Craciun,

La usa ta,cu dalbe flori de mar,

In noaptea sfinta,eu,devin mai bun

Plin de speranta si de adevar.

Voi colinda,colinda-n dimineata,

La geamul tau,topindu-se-n lumina,

Cind clopoteii cinta si ne-nvata,

101

Ca doar iubirea,ne va fi stapina.

Şi ninge

Şi ninge şi ninge într-una,

E ger cu miros de blestem,

Sunt tânar, nu sufăr minciuna

Şi astăzi , iubito, te chem.

Scrisoare lui Mos Nicolae

Iti scriu,pentru intiia data,

De vei veni,as vrea sa stii,

Ca nu-mi doresc,eu, ciocolata...

Vreau un volum ...de poezii.

Nu vreau hainute si nici ghete,

Nu vreau nici jucarii,macar,

De-nvatatura,mi-este sete,

Tot ce-mi lipseste-i un penar.

As vrea creioane si o guma,

102

Caiete,rigle,ascutitori

Si-apoi cinta-vom impreuna,

Trei cintecele,pina-n zori.

Oare mai exista

Oare mai exista,undeva,femeia,

Pentru care-n noapte,am tot ratacit,

Pentru care,astazi,aruncat-am cheia

Si la ceas de taina,m-am lasat iubit.

Daca mai exista si mai e in stare,

Florile s-adune,in romantic gest,

Lacrima sa puna,peste-o sarutare,

Vreau ca fericirea sa imi fie,rest.

Voi iubi femeia,care mai si iarta,

Care stie dorul,unde e ascuns

Si-ngropind ciineste,fiecare cearta,

Voi iubi femeia,care-a mai si plins.

Oare mai exista,undeva,femeia,

Ce iubeste-n taina,un poet trecut

103

Care din greseala,a aprins scinteia

Si aruncata-n suflet,dor de absolut.

Sa te sarut

Sa te sarut,nebun doresc,

Noaptea sa-ti spun,ca te iubesc

In brate sa te pierd,tirziu,

Sa te sarut,atita stiu.

Sa te sarut,pe ochi,pe sini,

As vrea s-o fac,de saptamini,

Dar n-am curaj,ma fisticesc,

Insa tu stii,ca te iubesc

Si te sarut,cu lacomie,

Asa cum nimeni nu mai stie,

Pe umeri goi si pe picior,

Sa te sarut,linga izvor.

Sa pe sarut,pe buze dulci,

Sorbind din ele,dragi porunci

104

Sa te lipesc la piept usor,

Sa te sarut,apoi sa zbor.

Sa te sarut pe-obraz si git,

Dar nu ma satur,cu atit,

Pe coapse-arzind cu pasiune,

Unde mai vrei,iubito,spune?

Sa te sarut de mii de ori,

Iubito,intr-un pat de flori

Si sa ne pierdem in tumult,

Eu,sarutindu-te, te-ascult.

Sa iti soptesc,murdar cuvint,

Sa te sarut,sa te framint,

E patul patima si-abis,

Sa te sarut,e al meu vis.

Aho,aho,aho,in noul an

Prieteni sa scapam de-acest Traian,

Sa fiti uniti si indrazneti in fapta

Si pe Emil,lasati-l dracu,balta,

105

Ca de minciuni si hoti ne-am saturat,

E vremea s-aruncam,tot ce-i stricat.

Tot ce farima,mindra noastra tara,

Tot ce speranta-suflet,ne-o omoara.

Aho,aho,aho,prieteni,frati,

In noul an trebui sa fim barbati,

S-avem puterea,de a fi-mpreuna

Si sa scapam de gasca cea nebuna.

Sa fim uniti in cuget si-n simtiri,

Plecind la vinatoarea de vampiri

Si cu noroc,iubire,sanatate,

La anul vom scapa si noi de toate.

LA MULTI ANI

Vreau doar o zi

Vreau doar o zi, atâta-ţi cer

Şi-o să te fac nemuritoare,

Din toate florile, ce pier,

Tu-mi vei rămâne, sărutare.

106

O zi doresc din viaţa ta,

Să pot să te-nfloresc...iubire,

Iubindu-te pe-un colţ de stea,

Te voi lega cu mii de fire.

Să-mi dai numai o zi, stăpână

Şi-am să te-acopăr cu petale,

Când clipa va sosi...păgână...

Nimic...nu îmi va sta în cale.

O zi doresc...atâta doar...

Cu toată dragostea din mine

Şi-abia atunci voi şti... măcar,

Că visele-s în păr la tine.

Iubeşte-mă cum niciodată,

În altă zi...n-ai să iubeşti

Şi-alunecă în mine toată,

Cu tine vreau, să mă-nveleşti.

Dimineţi răsar dinspre cuvinte


107

Rătăcindu-se într-un sărut





Spre privirea tandră şi senină

Ce mângâie sâni tăi frumoşi.

Curge răsăritul peste clipe,


Dragostea se scaldă în risipe

Şi-n parfum suav de trandafiri

Iscoadă aruncată-ntre rubine

Întoarce-mă din drumuri neştiute,

Atinge-mi sufletul...cu mângâieri

Închide blând chemările-n tăceri,

Păcatele-mbrăcându-le-n virtute.

Pune pe rug...greşelile...de ieri,

Secundele transformă-le-n minute,

108

Ascunde-mi neputinţele trecute

Şi uită...că ai fost între becheri.

Mă prinde şi mă strânge lângă tine,

Să-ţi fiu iubire, pradă sau destin,


La începutul...marelui festin.

Aruncă masca...fără de ruşine

Şi cucereşte-mă puţin cîte puţin.

Vraja unei nopţi nebune

Eşti şi demon, eşti şi înger,

Eşti vâltoare...şi avânt,

Luna pe ram de sânger

Taina tristului cuvânt.

Soarele-n alint...pe buze

Coroborând în sărutări,

Zborul ...risipitei frunze

Spre năstruşnice chemări.

Eşti ispită....şi-ntrebare

Rugăciune sau totem,

109

Spuma unui val de mare,

Zâmbet tandru sau blestem.

Vraja unei nopţi...nebune,

Clipa... ce adânc pătrunde

Unde nu se poate spune

Şi amanta...ce m-ascunde.

Eşti păcat si-mi eşti dorintă,

Pasiune...şi-aşteptare,

Nerăbdare şi credinţă,

Eşti petala mea...de floare.

Alerg acum spre tine libertate

Dintre iluzii veşnic ponosite

De-a valma puse în năluci de fum

Aleg un madrigal şi trei ispite

A mă-nsoţi pe nu ştiu care drum.

Tot amânat-am clipelor prea-plinul

Carisma închizând-o în tăceri

110

Şi-amestecând cu umbrele destinul

Am risipit prin suflete...poveri.

Alerg acum...spre tine...libertate,

Deşi abia, abia, te înteleg,

Răstălmăcind cuvinte-ncrucişate

Păcatelor...din care te culeg.

Paşii rebeli...au început să doară

Smerite dimineţi, mă definesc

Când liniştea în aşternut coboară

Şi-n braţe, iată, mi-te regăsesc.

Pentru un simplu fapt banal

Arunc spre viaţă cu noroc,

Ascund necazul...în fântână,

Şi-alerg la margini de soroc,

Atâta doar, să mai rămână.

Eu ard încet, adânc, în mine,

Aştept, înc-a primi răspuns,

Ce altceva, m-ar mai reţine?

111

Când uite...unde am ajuns?

Arunc spre viaţă, cu-ntrebări

Şi mai încerc...a înţelege,

Deşi...n-accept...modificări,

EA pentru mine...este lege.

Şi timpul în clepsidră curge,

Rămân acelaşi...om normal,

Care nicicând, nu poate plânge

Pentru un simplu...fapt banal.

Eşti ca petala care-ncet m-atinge









112





Tot fulgeră destinele amândouă

Ascunde sub o frunză nepăsarea,

Pune în iarbă...sufletul de rouă

Sfinţind păcatul lacrimilor, două

Şi-nchide în uitare depărtarea.

Tot fulgeră destinele amândouă,

Vântul aduce blândă înserarea

Şi valurile-mbrăţişează marea

Când asfinţitul peste clipe plouă.

Mi te-nfăşor în pasiuni astrale

Scăldându-te în magice plăceri

Chemărilor nebune despic cale

Răstălmăcind romantice tăceri.

Secundele ce trec...par ireale

113

Şi parcă nu mai e nimic, ca ieri.



Rătăcindu-se într-un sărut





Spre privirea tandră şi senină

Ce mângâie sâni tăi frumoşi.

Curge răsăritul peste clipe,


Dragostea se scaldă în risipe

Şi-n parfum suav de trandafiri

De vrei să vii

Sunt obosit acum, mă iartă,

Pe iarba crudă de mă-ntind,

114

Aştepţi cu visele la poartă,

În braţe-ncet să te cuprind.

Mă las ademenit de gânduri

Şi-adorm topindu-mă uşor,

În dulce pat fără de scânduri

Şi-n umbra veşnicului dor.

Aş vrea o clipă de-mpăcare,

Să torn în trupul meu rănit,

S-arunc amaru-nspre uitare

Şi-apoi să zbor spre infinit.

Plutind, te voi lua de mână

Şi-n răsuflarea-ţi aburindă,

Te voi numi a mea stăpână,

Clipe de vor...să te aprindă.

Am să mă-mbăt apoi cu tine,

Doar n-o să mă calugaresc,

Tainic puterea când îmi vine

Ca un îndemn, să te iubesc.

Şi-o să te port în legănare,

115

Prin lumea mea de nebunii,

Năucitor parfum de floare,

Strigându-te...de vrei să vii.














116

Dragoste

Ca o dimineată de frumoasă,

Când se-aprind lumini, la orizont

Şi cocorii se întorc acasă,

Dragoste, la tine îmi fac cont.

Şi veni-va vântul, să aducă,

Pulberi şi nisip, dinspre amor,

Va pătrunde-n noi, ca o nălucă,

Dragoste, învaţă-mă să zbor.

Trupul tău e mugure de floare,

Primăvară-n rochie de frunze,

Sorb căldura ta ca pe-o licoare,

Dragoste, tu, mi-ai rămas pe buze.

Ca si vara... arzi necontenit

Mirosind a soare... si a stele,

Trupul tău e-atâta de-mplinit,

Dragoste, fereşte-mă de rele.

Flăcările noastre se consumă

Şi unite sunt ca un întreg,

117

Ape-adun, într-un ulcior de humă,

Dragoste, ce bine, te-nţeleg.

Vine toamna, ploile te spală,

De pacate... şi de căutări,

Ai pătruns în mine ca o boală,

Dragoste, ţi-am spus de mii de ori.


Soba-i foc, de patimă şi dor,

Ne-au rămas ferestrele deschise,

Dragoste-s atâta... de uşor.

Liber ca o pasăre, în noapte,

Într-un colţ de lună rătăcit,

Bluza ţi-o deschei, numai cu şoapte,

Dragoste... iţi zic, bine-ai venit.

Rugă de noapte

Dă-ne tu Doamne patimă păgână,

Cu-mbrăţişări şi sărutări ne leagă,

Fă TU...să fie...dragostea stăpână,

118

Şi teama dinspre suflete dezleagă.

Ajută-mă Doamne să pot a-ndrăzni,

Cu buzele cale...pe trup...să despic,

În nopţi fără lună, oricât m-aş căzni,

De tine Prea Sfinte, eu, nu mă dezic.

Arată-i Doamne mâini mele, drumul

Spre coapsa tremurândă şi plăpândă

Dă-i TU curaj...ce nu mai are unul,

Prin al tău sfat învaţ-o...a fi blândă.

Sfinţeşte-mpreunarea într-o noapte

Şi cruţă-mi lăcomia din ochii curioşi,

Canoanele...TU-mbracă-le în şoapte

Şi iartă-ne...de suntem păcătoşi.

Imagine în oglindă

Ai vrea să pleci, dar nu se poate,

Tu şi cu mine suntem doi

Şi-n umbra gândului socoate,

Atâtea drumuri trec prin noi.

119

Eu sunt cărarea, tu grădina,

Mă porţi pe unde te petreci,

Tu liniştea, iar eu lumina,

Un altul...n-ar putea în veci.

Sunt sângele curgând în tine,

Farmecul clipelor de-amor,

Dulceaţa tainelor puţine

Când sărutări pun pe picior.

Pătrund uşor sorbind privirea

De-un verde crud, dumnezeesc,

Dau mâna cu nemarginirea

Şi-n tine, iar, mă regăsesc.

Eu sunt în frunza care pică

Alunecând pe sânii-ţi goi,

Tu eşti a vântului aripă,

Samânta mea, cea mai de soi.

Orice privire te-ar atinge,

Tu ştii că este doar a mea

Că dragostea, mereu învinge

120

Şi aruncă stele-ntr-o cişmea.

M-auzi în fiecare şoaptă,

Te simt trecând ca un fior,

A mai rămas, atât, o treaptă,

S-ajung la margine de dor.

Ai vrea să pleci, nu se mai poate,

Eu şi cu tine suntem doi

Şi-n umbra gândului, socoate,

Spre veşnicie mergem noi.

Rămâi

Rămâi lângă mine divină făptură,

Să-mi fii alinare şi noapte de-amor,

Ispita se-aprinde...la tine pe gură,

Când vise coboară-n atingeri uşor.

Prin ruga de dor...cerut-am iubire,

Mă iartă-n tăcere de sunt păcătos,

Dezleagă blestemul de tainice fire

Şi dansul iubirii fă-l tu, mai frumos.

121

Rămâi lângă mine în patimi arzând,

Să-mi fii împlinire la ceasul de taină,

La mine în braţe te vreau tremurând,

Frumoasă, rebelă...şi făr-de o haină.

Întind către tine...chemările aprinse

La pieptul meu...iată...culcuş îţi ofer,

Şi clipe nebune-n plăceri vor fi stinse

Ramâi lângă mine...iubito...ţi-o cer.










122





Imagine în oglindă

Ai vrea să pleci, dar nu se poate,

Tu şi cu mine suntem doi

Şi-n umbra gândului socoate,

Atâtea drumuri trec prin noi.

Eu sunt cărarea, tu grădina,

Mă porţi pe unde te petreci,

Tu liniştea, iar eu lumina,

Un altul...n-ar putea în veci.

Sunt sângele curgând în tine,

Farmecul clipelor de-amor,

Dulceaţa tainelor puţine

Când sărutări pun pe picior.

Pătrund uşor sorbind privirea

123

De-un verde crud, dumnezeesc,

Dau mâna cu nemarginirea

Şi-n tine, iar, mă regăsesc.

Eu sunt în frunza care pică

Alunecând pe sânii-ţi goi,

Tu eşti a vântului aripă,

Samânta mea, cea mai de soi.

Orice privire te-ar atinge,

Tu ştii că este doar a mea

Că dragostea, mereu învinge

Şi aruncă stele-ntr-o cişmea.

M-auzi în fiecare şoaptă,

Te simt trecând ca un fior,

A mai rămas, atât, o treaptă,

S-ajung la margine de dor.

Ai vrea să pleci, nu se mai poate,

Eu şi cu tine suntem doi

Şi-n umbra gândului, socoate,

Spre veşnicie mergem noi.

124

Eşti femeia


















125












De vrei să vii

Sunt obosit acum, mă iartă,

Pe iarba crudă de mă-ntind,

Aştepţi cu visele la poartă,

În braţe-ncet să te cuprind.

Mă las ademenit de gânduri

Şi-adorm topindu-mă uşor,

126

În dulce pat fără de scânduri

Şi-n umbra veşnicului dor.

Aş vrea o clipă de-mpăcare,

Să torn în trupul meu rănit,

S-arunc amaru-nspre uitare

Şi-apoi să zbor spre infinit.

Plutind, te voi lua de mână

Şi-n răsuflarea-ţi aburindă,

Te voi numi a mea stăpână,

Clipe de vor...să te aprindă.

Am să mă-mbăt apoi cu tine,

Doar n-o să mă calugaresc,

Tainic puterea când îmi vine

Ca un îndemn, să te iubesc.

Şi-o să te port în legănare,

Prin lumea mea de nebunii,

Năucitor parfum de floare,

Strigându-te...de vrei să vii.

127

Vreau

Vreau o sărutare...înspre dimineaţă,

Vreau iubire nouă peste buze moi,

Vreau nemărginirea lin să prindă viaţă

Colo-n aşternuturi...pentru amândoi.

Vreau să-ţi fiu tăcere şi alint şi dor,

Vreau să arzi cu mine fără de cenusă,

Vreau să-mi pun sărutul pe al tau picior

Şi să laşi durerea, dincolo de uşă.

Vreau să te acopăr cu-ntrebari şi şoapte,

Vreau spre veşnicie...să te port la sân,

Vreau să fiu cu tine-n fiecare noapte,

Peste trupu-ţi dulce, vreau să fiu, stăpân.

Poarta spre ispită

Peste fruntea-mi caldă pune mâna,

Fii sărutul dulce-al serilor de rouă,

Mă ascunde-n norul ce sărută luna,

De pe pleoapa nopţilor, când plouă.

128

Peste frunte părul...lasă-l despletită,

Ca o-ncrâncenare-a dulcelui păcat

Şi deschide poarta tainic spre ispită,

Mângâie-mă tandră...înspre scăpătat

Gândurile toate lângă tâmple...culcă,

Veşnica răcoare să o simt...arzând,

Haos de lumină...are timpu-n furcă,

Te aştept iubito...tu ştii...pâna când.

Minte-mă

Minte-mă că mă iubeşti,

Că sunt totul pentru tine

Şi nu poţi să mai traieşti,

Nici o clipă...fără mine.

Minte-mă că ţi-am lipsit,

Că îţi sunt cuibar de vise

Şi că-n mine te-ai topit,

Când ferestrele-s deschise.

129

Minte-mă că ţii la mine,

Că-ţi sunt înger şi ispită

Şi că-n nopţile senine,

Numai eu...îţi sunt iubită.

Minte-mă că-s răsăritul,

Că sunt raza ta de soare,

Liniştea şi infinitul,

Minte-mă că îţi sunt floare.

Minte-mă că mă mai vrei,

Că-ţi sunt soarele şi luna

Şi parfum din flori de tei,

Că doar eu îţi sunt stăpâna.

Minte-mă că nu mă minţi,

Că-ţi sunt clipa aşteptată

Şi dorinţele-ţi fierbinţi,

Chiar şi lacrima curată.

Minte-mă ca îţi sunt dragă,

Că-ţi sunt demon şi păcat

Şi că-n buzele-mi de fragă,

130

Ai găsit ce-ai căutat.

Minte-mă că sunt frumoasă,

Că doar eu te-nebunesc

Si că vrei să-ţi fiu mireasă,

Veşnic , EU, să te iubesc.

Şi-aş tot merge

Şi-aş tot merge-aşa cu tine,

Braţ la braţ plutind pe vise,

Anotimpuri de-s puţine,

Clipele, dacă sunt ninse.

Şi-aş tot merge mâna-n mâna,

Să te simt toată cum eşti

Şi culcându-te-n ţărână,

Să te-nvăţ să mă iubeşti.

Şi-aş tot merge-n lumea mare,

Lângă mine dac-ai fi,

Eu parfum, tu mândră floare

Şi-un destin s-ar împlini.

131

Şi-aş tot merge zi şi seară,

Prin viforniţă şi ger,

Gândul când mă-mpinge iară,

Mii de sărutări să-ţi cer.

Şi-aş tot merge, până unde

Numai dorurile-ajung,

Agăţate de secunde,

Când în braţe mi-te strâng.

Şi-aş tot merge lângă tine,

Mâna-n mâna înspre viaţă,


Sărutări de mă răsfaţă.

Bat în geam

Bat în geam lumini rebele,

Zâmbitoare şi-ndrăzneţe

Ca un dans nebun de iele

Ce vor dragostea să-nveţe.

Căutând spre aşternuturi

132

Mi-te văd...strălucitoare,

Dezgolită-n dans de fluturi

Blândă şi seducătoare

Pari o tânără mireasă,

Toată-n alb, ca o-mplinire

Ce aşteapt-a fi aleasă,

De un enigmatec...mire.

Bat în geam, nebune vise,

Dinspre-adâncul unui dor

Ce în trupul tău...găsise

Un liman...izbăvitor.

Taina magicului vraci

Pe urme blând bătătorite,

La ceas de taină şi târziu

Am alergat...fără să ştiu,

Spre-amăgitoarele ispite.

Minţit de gândul argintiu,

Prins între vise dezgolite

133

De sărutări...abia simţite

Am şi uitat ce pot să fiu.

Poate-o banală întrebare

Punând pe suflete haraci

Cu-o nefirească...detaşare,

Sau taina magicului, vraci

Ce face din cenuşă, floare,

De mă apucă mii de draci.

Tolănit pe-o mângâiere

M-aş culca spre zori cu tine,

Pe un cîmp de rouă plin,

Printre frunzele puţine

Şi-ntr-un vis mereu carmin.

Te-aş întinde-n dimineaţă

Pe albi fulgi de păpădie,

Când lumina ne dă viaţă

Şi sărutul...ne învie.

M-aş păstra parfum şi taină

134

Înflorind în flori de mac,

Ce se-ascund pe dup-o haină

Când atâtea clipe tac.

Te-aş privi, ca pe-o-ntrebare

Când mai zboară câte-o gâză,

Căutând mereu o floare

Şi-un sărut uitat...pe-o buză.

M-aş lăsa în nemişcare

Tolănit...pe-o mângâiere

Şi pe razele de soare

Risipite în tăcere.

Te-aş cuprinde cu petale

Şi cu valuri de iubire,

Trupul tău îmi este cale,

Clipă, timp, nemărginire.

De mă-ndrăgeşti

De mă-ndrăgeşti, deschide-te petală,

Căldura dă-mi-o, dă-mi-o, călăuză,

135

Pentru-mplinire...ultima escală,

Au mai rămas bichini şi o bluză.

Dulce-i ispita ce-astăzi mă stârneşte

Şi trupul meu acum parc-ar lua foc,

Faptura ta zvâcnind...mă-nebuneşte,

De ce-ncepurăm, acest tainic joc?

Răscolitoare ţi-este unduirea

Şi dansul coapselor perfect rotund,

Când vrei s-atingi, s-atingi nemărginirea,

Cupa s-o bei, te rog, pâna la fund.

Cu tine-n braţe-alunec mai uşor

Şi mai uşor te-acopăr cu sărutul,

Mi-e trupul tău divin, năucitor,

O patimă...aşa cum e-nceputul.

Furtună eşti şi linişte deodată,

Trădările-s la margini de hotar,

M-atrage zvârcolirea ta ciudată

Şi mi-o doresc iubito, iar şi iar.

Sunt sucu-n care, iată, fierbi frenetic,

136

În noapte umbră...ziua nălucire

Mă risipeşti în orizont ermetic

Şi mă aduni din lacrimi de iubire.

În trupul tău îmi-este-atât de bine,

Sfâşie-mi nerăbdarea fără teamă,

Tu ştii ce faci...şi mie îmi convine,

Când mă arunci în patul ce ne cheamă.

Eu...numai eu voi fi de azi izvorul,

Iar tu vei fi vulcanul meu fierbinte

Şi numai eu pot să-ţi astâmpăr dorul

Îmi sunt deajuns doar câteva cuvinte.

Poarta spre ispită







137







Te-am căutat

Te-am căutat prin clipe rătăcite,

Te-am căutat prin vise şi destin,

Te-am căutat prin gânduri risipite,

Te-am căutat într-un pahar de vin.

Te-am căutat la margine de mare,

Te-am căutat la umbră de stejar,

Te-am căutat la ruga de-nchinare,

Te-am căutat la praguri de hotar.

Te-am căutat în ziua tainei noastre,

Te-am căutat în noapte şi-n păcat,

Te-am căutat în zările albastre,

138

Te-am căutat în tot ce-ai renegat.

Te-am căutat şi încă te mai caut,

Te-am căutat şi sper că nu-i târziu,

Te-am căutat când trist cânta un flaut,

Te-am căutat...dar unde eşti...nu ştiu.














139



Vraja unei nopţi nebune

Eşti şi demon, eşti şi înger,

Eşti vâltoare...şi avânt,

Luna pe ram de sânger

Taina tristului cuvânt.

Soarele-n alint...pe buze

Coroborând în sărutări,

Zborul ...risipitei frunze

Spre năstruşnice chemări.

Eşti ispită....şi-ntrebare

Rugăciune sau totem,

Spuma unui val de mare,

Zâmbet tandru sau blestem.

Vraja unei nopţi...nebune,

Clipa... ce adânc pătrunde

Unde nu se poate spune

140

Şi amanta...ce m-ascunde.

Eşti păcat si-mi eşti dorintă,

Pasiune...şi-aşteptare,

Nerăbdare şi credinţă,

Eşti petala mea...de floare.













141



















142





Eşti ca petala care-ncet m-atinge













143

Suflet pereche

Mereu te caut într-o zare veche,

În depărtări uitate, de demult,

Pluteam în vis ca suflete pereche

Şi-n gânduri n-apucasem să mă uit.

Azi glasul tău mângâie şi alintă,

Potecile ne poartă-nspre destin,

Se pare că avem aceeaşi ţintă,

Apropiindu-ne...puţin câte puţin.

Iubirea noastră e complementară,

Născută-n dimineţi de curcubeu,

E ca o melodie de vioară,

Valsul pereche-al sufletului meu.

Unii şi alţii

Unii poartă-n sân scrisori,

Alţii doruri şi suspine,

Unii s-ar iubi-ntre flori,

Alţii...în mătăsuri fine.

144

Unii-s prinşi cu groase funii,

Alţii doar cu-n fir de iarbă,

Unii-ţi dăruiesc petunii,

Alţii...fug spre clipa oarbă.

Unii spun că eşti prea mică,

Alţii că iubeşti nebun,

Unii-ar vrea...dar le e frică,

Alţii...gustă tot ce-i bun.

Unii vin pe înserate,

Alţii abia-nspre zori plecară,

Unii ştiu că se mai poate,

Alţii...tremură pe-afară.

Unii vor a face valuri,

Alţii-n şoaptă se-mplinesc,

Unii doar surupă maluri,

Alţii...iar întineresc.

Unii fulgeră şi tună,

Alţii strălucesc în soare,

Unii...s-au urcat pe lună,

145

Alţii ...se aruncă-n mare.

Unii poate vor prea multe,

Alţii nici nu îndrăznesc,

Unii încă ştiu s-asculte,

Alţii...trist îmbătrânesc.

Bat în geam













146





Pe chipul tău














147




Mi-e dor

Mi-e dor de tot ceea ce eşti,

Noaptea aş vrea...să mă iubeşti,

Să te mângâi...să te sărut,

Şi foc să luăm...în aşternut.

Mi-e dor de coapsele-ţi fierbinţi,

De sânii ce mă scot din minţi,

Mi-e dor de zâmbetu-ţi de floare

Şi să te strâng în braţe tare.

Mi-e dor, încet, să te pătrund,

Să zbor pe-aripa unui gând,

Să te alint şi să-ţi şoptesc,

Cu trupul meu...să te-ncălzesc.

Mi-e dor să-ţi fiu cuibar de vise,

Să dorm cu uşile deschise

148

Şi-n dimineţi să te respir,

Sorbindu-te...dintr-un potir.

Mi-e dor să hoinăresc prin tine

Şi să te-aleg dintre suspine

Când plouă luna peste noi

Şi chiar luceferii...sunt goi

Vibrează telefonul


Mesajul meu e-o dulce nebunie,

Nu te-am văzut de-atâtea săptămâni

Şi depărtarea-mi pare...plumburie.

Sânu-mi răspunde...dulce şi blând,

Cu aşteptări ascunse-ntr-o haină,

Şoapte-mi trimete...pe-aripi de gând

Şi o târzie... iubire...de taină.


Apelul meu te cheamă-nspre iubire,

Noi niciodată...nu vom fi bătrâni,

149

Veşnic vom fi legaţi...cu mii de fire.

Sânul răspunde...picură rouă,

Îi simt aroma...dulce-amaruie,

E fericit ca mâine-o să plouă,

La mine-n palmă...vrea să se suie.

Unde-s viaţă anii mei


Doar tu ştii ce am făcut,

Tu m-ai pus în păr scântei

Şi speranţe-n aşternut.

Unde-s clipele nebune

Şi iubirile de ieri?

Numai tu îmi poţi a spune,

Dintr-o mare de tăceri.


Rătăciţi prin astă lume

Şi scăldaţi în flori de tei,

Pentr-o dragoste anume.

150

Te tot duci ca o nălucă,

Alergând spre zări, departe,

Ai pus soarele în furcă

Şi-amintirile-ntr-o carte.


Cât aş da să-i am cu mine,

Să fiu numai eu cu ei,

În amurgul ce tot vine.

Sărută-mă










151












Eşti femeia







152




















153




Cine ştie

Cine ştie a visa,

Are gânduri îndrăzneţe,

Stele în privirea sa,

Luna...care să-l răsfeţe...

Cine ştie a iubi,

Are patima şi dorul,

Poate gândul a-nrobi

Şi în inima...fiorul.

Cine ştie a ierta,

Are tot ce nimeni n-are,

În destin se va-ntrupa,

Sufletului dând culoare.

Cine ştie adevărul

Şi în ochi tăcerea poartă,

154

Va fi apa şi izvorul,

Clipa regăsită...soartă

Aş trăi cu tine

Aş trăi cu tine-o clipă de magie,

Ore răvăşite...înspre-mbrăţişări,

Încrustând secunda într-o poezie

Şi-n dulceaţa blând-a unei sărutări.

Aş pluti-n aiurea...ca o legănare,

Conturând ispite-n margine de dor

Şi-aruncând privirea dincolo de zare,

Frunze de mai pică-n repede izvor.

Aş clona atingeri, incă, negândite,

Rostuind cuvinte-n şoapte de amor,

Când nemărginirea-n coapse răstignite,

Tandru risipeşte...fluturi...pe covor.

Aş simţi dorinţa...ca pe-o torţă vie,

Aruncând scânteia tainelor în noapte,

Viaţa de se duce...înspre vărăsie,

Torn melancolie-n gust de buze coapte.

155

Aş trăi cu tine-o veşnică iubire,

Cerul scuturându-l...înspre răsarit,

Îmbrăcând costumul inocent de mire,

Aş întinde mâna...bine te-am găsit.

De vrei

De vrei să mă arunci în mare

Şi-nspre uitare să mă dai,

Nu te opresc, deşi, mă doare

Şi n-am să-ţi cer, aici, să stai .

De vrei să pleci, să scapi de mine

Şi negură să pui...pe clipe,

Nu te opresc, poate-ţi convine

A rătăci...printre risipe.

De vrei să fii tot mai departe,

De parcă nici n-aş exista,

Nu te opresc, mă dau deoparte,

De-acum, nu voi mai insista.

De vrei, adio, să ne spunem,

156

La cumpănă de nopţi şi dor,

Nu te opresc-cum să rămânem?

La poarta tristului amor.

De vrei, nimic nu mai contează,

Nici tu ,nici eu, nici amândoi,

Nici stelele când delirează...

Doar dragostea...ascunsă-n noi.












157





Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?

Ma iubesti tu ca un frate ceresc?

Ma iubesti tu ca un rob din iubire?

Eu asa te iubesc.

Ma iubesti tu cand sunt langa tine,

dar si-n ceasul amar si umbrit?

Ma iubesti tu cand ceru-i departe?

Eu asa te-am iubit.

Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?

Mai presus de-orice gand pamantesc?

Mai presus de-orice dragoste-a firii?

Eu asa te iubesc.

Ma iubesti tu pe culmi de vedenii

dar si-atunci cand te simti parasit?

158

Ma iubesti si-ntre flori, si-ntre suliti?

Eu asa te-am iubit.

Ma iubesti tu mai multi decat ceilalti,

decat cei ce arar ma-nsotesc?

Ma iubesti tu privind vesnicia?

Eu asa te iubesc.

Simti ca-n lume straine ti-s toate?

Simti ca-n Mine ti-e totu-mplinit?

Ma iubesti tu mai mult ca pe tine?

Eu asa te-am iubit.

Purtându-te în inimă şi-n gând

Când în condei cerneala nu mai curge

Şi nici cuvinte nu prea mai găsesc,

Am să m-aşez pe-o frunză care plânge,

Că toamna trece şi n-o mai iubesc.

Când plin de dor voi cauta o floare

Şi de amor mă voi lăsa discret,

Pe trupul tău arzând,,,ca o chemare,

159

Voi scutura parfumul meu, încet.

Când în amurg, luminile mă cheamă

Şi cioburi mici aruncă-nspre pamânt,

Păgâna lună plânge şi blesteamă,

Făcând către abisuri...legământ.

Când am să scriu, de voi mai scrie, oare,

Singurătăţilor tot căutând un drum,

Te voi închide într-o sărutare,

Culcându-mă pe fragedul tău sân.

Când noaptea, poate, mă va căuta,

Nectarul de iubire din buze adunând,

Te voi avea pe-o margine de stea

Purtându-te în inimă şi-n gând.

Priveşte-mă

Priveşte-mă şi-atinge-mă în noapte,

Alintă-mă cu palmele-ţi de foc,

Venii pribeag, cu dor de buze coapte,

S-arunc în tine patimi şi noroc.

160

Lasă-ţi destinu-ncet să mă cuprindă

Şi mă răstoarnă-n patul ca un vis,

Când plopii vor s-alunece în tindă,

Nimic din tine...nu mi-e interzis

Ascunşi sub gene ochii tăi mă cheamă,

Să m-adâncesc în trupu-ţi îngeresc,

La vremea când culcată-i orice teamă

Şi când doar stelele...ne mai pândesc.

Priveşte-mă şi strânge-mă-n tăcere,

Din mine fă izvorul tău vrăjit,

Fiorul ce te scaldă în placere,

Rascolitor prin trupul tău sfinţit.

Enigmatecă-ntrebare

Poţi a fi doar lângă mine,

Nebunie...şi ispită,

Clipa care veşnic vine,

Slova...încă...necitită.

Poţi a fi...când te atinge,

161

Palma tremurând a dor,

Cerul care stă...a ninge,

Visul...înspre care...zbor.

Poţi a fi...strălucitoare,

Cu priviri dumnezeeşti,

Enigmatecă-ntrebare,

Trupul...de mi-l întânleşti.

Poţi a fi...chemarea blândă

Şi sărutul...plin de foc,

Luna...care stă la pândă,

Rătăcire...sau noroc.

Poţi a fi doar lângă mine

Şi tu ştii...că nu greşesc,

Zâna nopţilor divine,

De mă laşi...să te iubesc.

Purtându-te în inimă şi-n gând

Când în condei cerneala nu mai curge

Şi nici cuvinte nu prea mai găsesc,

162

Am să m-aşez pe-o frunză care plânge,

Că toamna trece şi n-o mai iubesc.

Când plin de dor voi cauta o floare

Şi de amor mă voi lăsa discret,

Pe trupul tău arzând,,,ca o chemare,

Voi scutura parfumul meu, încet.

Când în amurg, luminile mă cheamă

Şi cioburi mici aruncă-nspre pamânt,

Păgâna lună plânge şi blesteamă,

Făcând către abisuri...legământ.

Când am să scriu, de voi mai scrie, oare,

Singurătăţilor tot căutând un drum,

Te voi închide într-o sărutare,

Culcându-mă pe fragedul tău sân.

Când noaptea, poate, mă va căuta,

Nectarul de iubire din buze adunând,

Te voi avea pe-o margine de stea

Purtându-te în inimă şi-n gând.

163

Cade cerul

Cade cerul în adâncuri

Când iubire ta mă cheamă,

Ispitindu-mă cu sfârcuri,

Ce mă ard şi mă îndeamnă.

Bate marea-n stânci tăcută,

Tot cerând tribut, nebun,

Când privirea ta m-ajută,

Peste trup să-ţi fiu stăpân.

Munţii zgârie-n destine,

Gânduri mi-se rătăcesc

Printre clipele puţine,

Când mi-e dat să te iubesc.

Şi te simt...topită-n mine,

Bucurie lacrimând,

Când în braţe te voi ţine

Şi uşor, uşor...pătrund.

Cade cerul în adâncuri,

Când în tine curg izvoare

164

Si eu sorb nectar din sfârcuri,

Strâns într-o îmbrăţişare.

Aş vrea

Aş vrea tu să fii ulciorul

Care poartă-n el, destinul,

Zâmbetu-nflorit...fiorul,

Sărutarea, sau suspinul.

Aş vrea mâna să cuprindă

Sânii grei...de-atâta dor,

Şi mătasea să se-ntindă

Tremurândă-nspre picior

Pasiuni aş vrea să curgă,

Peste buze-n şoapte dulci,

Luna, stelele să-şi strângă

Dinspre negurile-adânci.

Aş vrea a deschide cale

Trupurilor vii...şi-arzând

Să te-acopar cu petale,

Mângâindu-te cu-n gând.

165

Aş vrea lanţuri de iubire

Să ne punem la picioare

Şi speranţele-n privire,

Blânde şi risipitoare.

Aş vrea sufletele noastre

Împletite-n fir de-argint,

Şi în pulberile-albastre,

S-arunc vorbele ce mint.

Iubita mea

Iubita mea, sărută-mă pe vise,

Mă înfăşoară-n braţe şi-n cuvânt,

Închide-acum ferestrele deschise,

Şi-aruncă tandru...ultimul veşmânt.

Deschide-te şi mi-te dăruieşte,

Dezbracă-mă şi-nvaţă-mă să zbor,

Chiar dacă luna, încă, mai bârfeşte,

Iubeşte-mă...la margini de izvor.

Dă-mi buzele şi sânii ca de piatră,

166

Să îi frământ şi să le dau putere,

Nelinişti de mai sunt, acum, le iartă,

Iubeşte-mă...când inima ţi-o cere.

Iubita mea...sărută-mă pe clipe

Şi pe ascunzişuri care mă-nfioară ,

Când visele încep să prind-aripe

Şi trupul meu...în trupul tău coboară.

Şnur de mărţişor

Ce ai putea spune, gânduri înfloriră,

Primăvara-n curte şade dezbrăcată

Şi-n lumina caldă...fluturii se miră,

De culoarea vieţii în destin brodată.

Te-nfăşoară vântul, iarba-i înverzită,

Roiuri de albine...visele-ţi trezesc,

Norii se destramă-n clipa risipită

Şi-n răcoarea dulce...aburii plutesc

Soarele aruncă raze-nspre dorintă,

Dându-ne de veste că e plin de dor,

167

Timpul împleteşte c-o anume ştiinţă

Magica iubire-n şnur...de mărţişor

Se apleacă cerul dincolo de zare,

Aripi de mătase, dezgolesc plăceri,

Buzele-s topite....într-o sărutare

Tălmăcind fierbinte clipa de tăceri.

Mărţişor

Curge dimineaţa-nspre izvoare,

Ghiocei şi tămâioară...strâng,

Vântul cântă într-o legănare

Şi în iarbă, tălpile îmi plâng.

Pe sub piele, primăvara-i dor,

Blând lumina s-a topit în palmă,

Prinsă pe un şnur de mărţişor

Şi-ntr-o rază infinit de calmă.

Dragostea-i în boabele de rouă,

Fascinantă, tandră şi fierbinte,

Cerul peste noi cu stele plouă,

168

Definind...aducerile-aminte.

Dinspre munte...norii emigrează,

Soarele îmbrăţişează clipa,

Când doar sărutările contează

Şi parfum de floare mi-e aripa.

Fericirea...bratele-mi întinde,

Cutezând a crede în amor,

Sufletul şi inima-mi cuprinde,

Primăvara... dintr-un mărţişor.

Parfum de mere coapte

Mă scurg iubito...iată...în trupul tău de floare

Şi prin toţi porii sacrii spre adâncimi pătrund,

Ferindu-te cu grijă...te port în răsuflare

Şi-n gânduri de iubire aştept să mă scufund.

Cu boarea din suspine te-alint uşor spre seară

Şi în răstimpuri limpezi...pe buze te sărut,

În primăveri grăbite...iubirea mi-e mai clară,

Tu tot te-ascunzi în mine, curgând în aşternut.

169

O flacară e patul...patimi arzând în noapte,

Cuprins de frenezie...e corpul tău divin,

Gustat-am dulce sânii, parfum de mere coapte

Şi pus-am fericirea...într-un pahar cu vin.

Gând pentru voi

O primăvară...viaţa să vă fie,

Plină de soare şi de vise dragi,

Blândă şi tandră...ca o poezie,

Scrisă-n răcoarea codrilor de fagi.

O primăvară...ca o sărutare,

Ca un alint rătacitor prin voi,

Catifelată ca un pup de floare,

Ce-alunecă timid pe sânii goi.

O primăvară...ca o-mbrătişare,

Fără de teamă, fără de păcat,

Un ghiocel curat ca o-ntrebare

Şi un obraz mereu îmbujorat.

O primăvară...ca o împlinire,

170

Adusă de luceferi înspre zori,

Când picura în suflet fericire

Şi defineşte magice culori.

De m-ai iubi

De m-ai iubi, ce ar putea să fie,

În suflet şi pe-al buzelor contur?

Decât să cer cuvintelor...simbrie,

Mai bine ca un hoţ...am să te fur.

De m-ai iubi, va ninge-n toiul verii,

Şi te vei încălzi...la pieptul meu,

Găsind căldura maxim-a plăcerii,

Crescută-n mine...ca un falnic zeu.

De m-ai iubi, va plânge tainic luna,

Invidioasă fiind...când te pătrund,

C-am să te-nvăţ ce nu ştie niciuna

Şi-n tine amorul dulce...îl ascund.

De m-ai iubi...oricine-ar întelege,

Poemelor de-amor...de ce te vând

171

Şi n-o să mă condamne... nici o lege,

Că amintirea...ţi-o păstrez...în gând.

Ispita din tine

Ai trupul agitat ca o dorinţă

Înflăcărat de dor şi căutare,

În sâni ai nebunie şi credinţă

Pe buze frenezia, ca o floare.

Tu te oferi privirilor spumoasă,

Arzând năucitor ca un vulcan,

Ce îşi aruncă visele-nspre casă

Înfăşurate-n vorbe de can-can.

Mă vrei şi mă renegi într-o clipită

Mă-nebuneşti şi ştrengăreşte râzi,

Cât te-aş urâ, dar te iubesc, ispită

Şi uite cum în suflet îmi pătrunzi.

Stârneşti în mine patimă nebună,

Ca pe prosop mă storci şi mă arunci,

Mă răscoleşti şi mă topeşti, păgână

În leagănul de frunze şi porunci

172

Te simt, mă bucur, mângâi şi ascult

Sunt fluturele alb dansând frenetic

Şi-mbrăţişând plăcerile-n tumult,

Ascunzi în tine...ultimul eretic.

Tolănit pe-o mângâiere

M-aş culca spre zori cu tine,

Pe un cîmp de rouă plin,

Printre frunzele puţine

Şi-ntr-un vis mereu carmin.

Te-aş întinde-n dimineaţă

Pe albi fulgi de păpădie,

Când lumina ne dă viaţă

Şi sărutul...ne învie.

M-aş păstra parfum şi taină

Înflorind în flori de mac,

Ce se-ascund pe dup-o haină

Când atâtea clipe tac.

Te-aş privi, ca pe-o-ntrebare

173

Când mai zboară câte-o gâză,

Căutând mereu o floare

Şi-un sărut uitat...pe-o buză.

M-aş lăsa în nemişcare

Tolănit...pe-o mângâiere

Şi pe razele de soare

Risipite în tăcere.

Te-aş cuprinde cu petale

Şi cu valuri de iubire,

Trupul tău îmi este cale,

Clipă, timp, nemărginire.








174











Eşti a mea

Eşti a mea când soarele răsăre,

Eşti a mea când zorile apar,

Eşti a mea ca un boboc de floare,

Eşti a mea când nici nu ai habar.

Eşti a mea în dimineţi cu rouă,

Eşti a mea în aşternut de foc,

Eşti a mea de tună şi de plouă,

175

Eşti a mea ca într-un tainic joc.

Eşti a mea în dulcea legănare,

Eşti a mea-n amiezile arzând,

Eşti a mea pe buze-n sărutare,

Eşti a mea pe-o aripă de gând.

Eşti a mea, iubito, astă seară,

Eşti a mea cum nici nu ai visat,

Eşti a mea-n această zi de vară,

Eşti a mea...la margine de pat.

Eşti a mea în nopţile de taina,

Eşti a mea, năvalnic, pe covor,

Eşti a mea întinsă pe o haină,

Eşti a mea...te-ncep de la picior.

Eşti a mea când trupul prinde viaţă,

Eşti a mea când visele mă dor,

Eşti a mea când luna ne răsfată,

Eşti a mea când mă înveţi să zbor .

Eşti femeia

176




















177










Enigmatecă-ntrebare

Poţi a fi doar lângă mine,

Nebunie...şi ispită,

Clipa care veşnic vine,

Slova...încă...necitită.

Poţi a fi...când te atinge,

Palma tremurând a dor,

Cerul care stă...a ninge,

Visul...înspre care...zbor.

178

Poţi a fi...strălucitoare,

Cu priviri dumnezeeşti,

Enigmatecă-ntrebare,

Trupul...de mi-l întânleşti.

Poţi a fi...chemarea blândă

Şi sărutul...plin de foc,

Luna...care stă la pândă,

Rătăcire...sau noroc.

Poţi a fi doar lângă mine

Şi tu ştii...că nu greşesc,

Zâna nopţilor divine,

De mă laşi...să te iubesc.

Pe perna coapselor

În ochii tăi, s-adorm, aş vrea,

Ca ploaia pe-o câmpie,

Când fulgeră şi tun-o stea,

Pe-un puf de păpadie.

Pe sânul dulce, sprijinit

179

Cu buzele-mi flămânde,

Aş tot dormi-nspre răsărit,

Gândindu-mă...niciunde.

Aş aţipi...o clipă doar,

Pe-unduitorul pântec,

Când fluturi te-or pătrunde, iar,

Ca un romantic...cântec.

Pe perna coapselor, târziu,

Când somnul mă cuprinde,

O mângâiere-aş vrea să-ţi fiu,

Pe clipele rotunde.

Şi tot arzând, de dor nebun,

În vise cu năluci,

N-am să te las, şoptind îţi spun,

Iubito...să te culci.

Sărută-mă



180



















181

Nectarul unui gând

Când în suflet dor coboară

Temător ca un descântec,

Mii de fluturi parcă-mi zboară,

Rătăciţi buimac, prin pântec.

Şi-n dezastrul de simţire,

Simt nectarul unui gând,

Care-mi curge în neştire,

Spre adâncul tău, profund.

E desprins din calendare,

Dintre amăgiri...caduce

Galopând spre depărtare

Şi-ncercînd...a mă seduce.

C-o privire şi c-o şoaptă,

Spusă-ncet lânga ureche,

Printr-o-atingere-nteleaptă,

Dezgolindu-te...pereche.

Când în suflet, dor, ajunge,

Ca o patimă-ntr-un ghioc,

182

Cine oare poate plânge,

C-a rămas...fără noroc?

Când te gândeşti la mine

Când te gândeşti la mine şi ţi-e dor,

Din gândurile tale mă coboară,

Sărută-mă...i-atâta de uşor

Şi-n aşternutul moale mă doboară.

Ia-mi părul şi pe perne mi-l răsfiră,

Gustă mireasma trupului de foc,

Eşti ca şi marea care se înşiră

Pe-o plajă goală, când îşi face loc.

Caut-obrazul pentr-o sărutare,

Pe jar pun pasiunea drept zălog,

E gura ta cea mai fierbinte, oare,

Sau va rămâne doar un biet, prolog.

Dezbracă-mă de vorbe-n mângâieri,

Deschide uşa templului când bat,

Nimic nu-i azi aşa cum a fost ieri,

Din noaptea asta, parcă-s mai bărbat.

183

Tine-mă strâns, căldura dă-mi-o toată,

În inimă şi-n pori vreau să te simt,

Adânc pătrund în trupul tau de fată,

Eşti viaţa mea şi nu pot să te mint.

Ca şi nebunii...ne iubim sălbatec,

În noaptea vieţii...ceasul e oprit,

Luceafarul pe cer e singuratec,

Amorul...două trupuri...a unit.

Şi dacă risipiţi vor fi fiorii,

Iar patima să o strunim e greu,

La pieptul tău trezit voi fi de zorii,

Ce adevarul l-au ştiut, mereu.

Doar tu şi eu...în patul ca o floare,

Mi-e dimineaţa dulcele păcat,

Pe trupu-ţi gol mai pun o sărutare

Şi-apoi iubito, iaraşi, am plecat.

Bat în geam


184
















Sunt menestrelul

Sunt menestrelul...viselor de noapte,

Poeme scriu...la margine de dor,

185

Flămând voi fi, mereu, de buze coapte

Şi-n lumea asta...fi-voi călător.

Bani dacă n-am, cerneală să îmi cumpăr,

Voi vinde sărăcia...într-un târg

Şi voi cânta iubiri...fără astâmpăr,

Când patimile-n sânge...vesel curg.

N-am să cerşesc şi nici nu împrumut,

Poetul ştie...tot ce nu se ştie,

De-i pică o cadână-n aşternut,

El o transformă într-o poezie.

Voi pune azi cuvintele-ntr-o formă,

Cu ritmuri pentr-o rimă-ncrucişată

Şi sentimente libere de normă,

În viaţa ast-atât de-ntortocheată.

Apoi...fuma-voi un trabuc nebun,

Privind la luna care ne zâmbeşte

Şi-nfăşurând-o-n aburi de tutun,

Pun de-o cafea şi scriu dumnezeeşte.

Sunt menestrelul nopţilor de taină

186

Şi în iatac pătrund fără de cheie,

Demult...eu am rămas fără de haină,

Dar te-am găsit...şi nu mai plec...femeie.

Şoptindu-ţi

Îmi place cu-n sărut...să te alint,

Scormonitoare-n braţe... să te simt,

Nemărginirea-n păr...să ţi-o-mpletesc,

Şoptindu-ţi toată noaptea...te iubesc.

Îmi place în balans...s-alunecăm,

Îmbrăţişaţi în dans...să ne-aruncăm,

Şi-ncet, încet...să te ridic spre stele,

Şoptindu-ţi că eşti steaua vieţii mele.

Îmi place trupului...să-i găsesc leac

Şi să plutesc...în zboru-acestui veac,

Purtându-te prin trupul meu...curgând,

Şoptindu-ţi că-mi eşti lacrimă de gând.

Îmi place versul pătimaş şi sfînt

Vraja nebună, pusă-ntr-un cuvânt ,

187

Şi roua care plânge-n dimineaţă

Şoptindu-ţi că vei fi a mea...pe viaţă

Tot fulgeră destinele amândouă

Ascunde sub o frunză nepăsarea,

Pune în iarbă...sufletul de rouă

Sfinţind păcatul lacrimilor, două

Şi-nchide în uitare depărtarea.

Tot fulgeră destinele amândouă,

Vântul aduce blândă înserarea

Şi valurile-mbrăţişează marea

Când asfinţitul peste clipe plouă.

Mi te-nfăşor în pasiuni astrale

Scăldându-te în magice plăceri

Chemărilor nebune despic cale

Răstălmăcind romantice tăceri.

Secundele ce trec...par ireale

Şi parcă nu mai e nimic, ca ieri.

De m-ai iubi

188

De m-ai iubi, ce ar putea să fie,

În suflet şi pe-al buzelor contur?

Decât să cer cuvintelor...simbrie,

Mai bine ca un hoţ...am să te fur.

De m-ai iubi, va ninge-n toiul verii,

Şi te vei încălzi...la pieptul meu,

Găsind căldura maxim-a plăcerii,

Crescută-n mine...ca un falnic zeu.

De m-ai iubi, va plânge tainic luna,

Invidioasă fiind...când te pătrund,

C-am să te-nvăţ ce nu ştie niciuna

Şi-n tine amorul dulce...îl ascund.

De m-ai iubi...oricine-ar întelege,

Poemelor de-amor...de ce te vând

Şi n-o să mă condamne... nici o lege,

Că amintirea...ţi-o păstrez...în gând.

De mă-ndrăgeşti

De mă-ndrăgeşti, deschide-te petală,

189

Căldura dă-mi-o, dă-mi-o, călăuză,

Pentru-mplinire...ultima escală,

Au mai rămas bichini şi o bluză.

Dulce-i ispita ce-astăzi mă stârneşte

Şi trupul meu acum parc-ar lua foc,

Faptura ta zvâcnind...mă-nebuneşte,

De ce-ncepurăm, acest tainic joc?

Răscolitoare ţi-este unduirea

Şi dansul coapselor perfect rotund,

Când vrei s-atingi, s-atingi nemărginirea,

Cupa s-o bei, te rog, pâna la fund.

Cu tine-n braţe-alunec mai uşor

Şi mai uşor te-acopăr cu sărutul,

Mi-e trupul tău divin, năucitor,

O patimă...aşa cum e-nceputul.

Furtună eşti şi linişte deodată,

Trădările-s la margini de hotar,

M-atrage zvârcolirea ta ciudată

Şi mi-o doresc iubito, iar şi iar.

190

Sunt sucu-n care, iată, fierbi frenetic,

În noapte umbră...ziua nălucire

Mă risipeşti în orizont ermetic

Şi mă aduni din lacrimi de iubire.

În trupul tău îmi-este-atât de bine,

Sfâşie-mi nerăbdarea fără teamă,

Tu ştii ce faci...şi mie îmi convine,

Când mă arunci în patul ce ne cheamă.

Eu...numai eu voi fi de azi izvorul,

Iar tu vei fi vulcanul meu fierbinte

Şi numai eu pot să-ţi astâmpăr dorul

Îmi sunt deajuns doar câteva cuvinte.

Dinspre albastru picură a ploaie

Dinspre tăcere fluturi desenează,

Cu-aripe moi, ascunse orizonturi

Şi curcubee care-mi descifrează

Pinul ascuns din risipite conturi.

Nebun de alb prin visele rebele

191

Parfumul răsăritului...persistă,

Amestecat cu pulbere de stele

Şi c-o ispită dulce... fantezistă.

Provocator...te-nvaţă menuete,

Pierdute-nspre amurgul inegal,

Ce-alunecă.....în părul unei fete

Şi-n aşternutul ca un madrigal.

Dinspre albastru...picură a ploaie

Răstălmacind aducerile-aminte

Şi aşteptând destinu-ntr-o odaie,

Tăcută, drăgăstoasă şi fierbinte.

Poarta spre ispită







192


















193







Şi-aş tot merge

Şi-aş tot merge-aşa cu tine,

Braţ la braţ plutind pe vise,


Clipele, dacă sunt ninse.

Şi-aş tot merge mâna-n mâna,

Să te simt toată cum eşti

Şi culcându-te-n ţărână,

Să te-nvăţ să mă iubeşti.

Şi-aş tot merge-n lumea mare,

Lângă mine dac-ai fi,

Eu parfum, tu mândră floare

194

Şi-un destin s-ar împlini.

Şi-aş tot merge zi şi seară,

Prin viforniţă şi ger,

Gândul când mă-mpinge iară,

Mii de sărutări să-ţi cer.

Şi-aş tot merge, până unde

Numai dorurile-ajung,

Agăţate de secunde,

Când în braţe mi-te strâng.

Şi-aş tot merge lângă tine,

Mâna-n mâna înspre viaţă,


Sărutări de mă răsfaţă.

Doar pentru tine

Fără cuvinte de-am putea iubi,

În nopţi cu lună, taine dezlegând,

Fără de clipe de-am putea trai,

Doar pentru tine...aş mai sta la rând.

195

Doar pentru tine, gândul îndrazneşte,

De trupul tău, eu, nu m-am săturat,

Privirea, dezbrăcându-te hoţeşte

Petale-aruncă, tainic, peste pat.

Te uită-n ochii mei şi mă sărută,

Strânge-mă-n braţe, înebunitor,

Cărarea către tine...mi-e ştiută,

Doar pentru tine port în suflet, dor.

De patimă şi-amor...tresare sânul,

Trezit de buze-n dimineţi de foc,

E fericit...că şi-a găsit, stăpânul,

Doar pentru tine, eu, mă prind în joc.

Pătrund cu mâna...coapsa ta fierbinte,

Picioru-am dezgolit...de toate cele ,

Şi dezgropând aducerile-aminte,

Doar pentru tine, m-apucai, de rele

Se spune că păcatu-i o greşeală,

Extazul însă, azi, l-am cunoscut,

Priveşte-mă...sunt gol...fără sfială,

196

Doar pentru tine, lumea, o înfrunt.
















197

Bună dimineaţa

Bună dimineaţa...fragedă fecioară,

Cad luceferi, iată-n dulce aşternut

Şi lumina-n raze, blând, te înfăşoară,

Rostuind risipa...tandrului sărut.

Palma căutandă...contureaz-un sân,

Ce-n căuşul vremii...pare a se zbate,

A scăpa de vraja gândului stăpân,

Deschizând fereastra viselor...a bate.

Bună dimineaţa... tânără ispită,

Strânge-mă în braţe pentru-a mă topi,

În mătăsuri fine...eşti învăluită

Şi chemată-n taină, pentru-a mă iubi.

Scutură-nspre mine pulbere de stele,

Şoaptele rotunde prinse-n buze moi,

Vântul risipeşte-l... peste toate cele

Şi cu rouă toarnă "Doamne"peste noi.

Bună dimineaţa... lacrimă de dor,

Răsăritul plânge... căutând spre soare

198

Şi-aruncând năuce gânduri... pe covor,

Când iubirea caldă mai miroase-a floare

199

poezii trăite la maximum12

Documents