NU VREAU!

Nu vreau sa treci sub cerul plin de steleCu gndul sfarmat pentru o placere.

Nu-mi scoate din minte iluzia supremaCa tu esti muritoare, cnd eu te cred eterna.

Nu ma lasa sa ma nec n viseSau n ale gndului inedite abise.

Nu ncerca sa-mi cnti o melodieCaci voi aluneca iarasi n reverie.

Nu-mi trebuie nimic din universCaci mai am nca de mers.

CREDEAM...

Credeam... cum nimeni nu crede...Vedeam ce lumea nu vede...

Frumos mai era... totul n vis...Pacat... ca ochii-am deschis...

Aici unde snt... nimic nu alina...Ai vrea sa spui NU... lumea-i de vina...

Glasu-ti ramne nclestat n surs...Multa tristete pe chipu-ti a curs...

Doar mna o-ntinzi... spernd ca s-a dus...Amar ndulcit n ceva fara gust...

Sarut amintirea unui trecut...Si gndul mi iau... prea m-a durut...

Tacerea ma cheama n bratele ei...Cu ochii la stele... glasuri de zei...

Sa fie ce-o fi... nimic nu astept...Plec fruntea... si gndu-mi se-ntoarce spre ieri...

ORICE FRUMUSETE...

Orice frumusete privita de-aproapeCu toate simturilePosibile,Oboseste si doare.Abia acum mi dau seamaDe ceCopil fiindAdormeam lnga poaleleMuntilorCu sufletulGreuDe polen.

Jur-mprejurNumai murmurDe fluturi...Umbra lumii mi trece peste inima...

COPACI FARA PADUREde Adrian PAUNESCUin povestea copacilor goiscartaind intr-o singura usaeste vorba de noi amandoieste vorba de foc si cenusa

doi copaci fara frunze pe drumdupa cum ii priveste inaltuldoi copaci prin sarutul de scrumaplecandu-se unul spre altul

nu mai suntem decat doi copacivor veni taietori sa ne tundavor lua crengi toti copiii saracipentru flacara lor muribunda

si chiar daca ma vei mai iubipeste crivatul iernii ce vinefara brate cu ochii pustiin-am sa am ce intinde spre tine

spune-mi padure cu frunza raraunde-i iubirea de asta vara?nu stie iarna sa se indurede noi copaci fara padure

" Imi estio disperare muta.

mi estio lacrima tacuta.

mi estiun cntec fara glas.

mi estisi iarba fara pas.

mi estio umbra de ascuns.

mi estidoar soare n apus.

mi estio stea de stins n nori.

mi estisi patima si dor.

mi esti

un gnd fara cuvnt.

mi estio creanga rupta-n vnt.

mi estichemare-n piatra seaca.

mi estifurtuna-n strop de apa.

mi estiscrisoare nedeschisa.

mi estio carte ce nu-i scrisa.

mi estio margine de rnd.

mi estitristeti si necuvnt.

mpart,n disperarea mea,un fir de iarbadintr-o steace-l udcu lacrima de dorpurtata-n soarede un nor.Ascundcuvnt n necuvnt,scrisoarea o nchidcu vntsi scriun cartea mea din visun tainic rnd purtatde gndspre valul dinspremarea tasi locuiescn creanga mea.

Chemarea-mi dintr-o piatra seacase sparge ntr-un strop de apa."

" Ma-ngrop adnc si azi n mine.ncerc sa cred ca-mi va fi bine,Mi-acopar suflet nghetatCu huma unui timp uitat.

Ochii mi-i sting cu o suflare.n fumul lor de lumnareMai dainuie tacut abisDin noaptea care m-a cupris.

mi prind si gndu-n spita frnta

Ca roata lui sa nu m-ajungaSi cruce-mi pun la subsuoriSfintita ntr-un pat de flori.

Ma tot rostogolesc chircitn lacrima ce s-a ivitDin neaua ce-a-nceput sa teasaO umbra-ntr-o perdea prea deasa.

E umbra ce-a ramas de ieriUitata-n colb de primaveri.E umbra ta ce se-mpreunaCu umbra-mi ce nu vrea s-apuna."

Iubire...

Ce e iubirea ? Dar cine poate sti.Attea nume... pentru ea s-ar potrivi.Si de le-am pune toate la un loc,Ea poate fi pe rnd,Si ura,Si dragoste,Si joc,Si biruinta,Si tandrete,Si lacrima,Si frumusete,Si dor nebun,Si gust amar,Si fericire,Si calvar...Dar mai presus de toate,Iubirea este viata, si viata e iubire.Doar noi putem, s-o facemSa respire.

Iubirea e suflet in doi...

Mai este iubire?Si cnd o primim,Mai stim sa si dam napoi?Ea, singura, moareDe-o tinem in noi.Iubirea e suflet in doi.

Nu faceti iubireaPlacere de nuri,De care uitati mai apoi.Iubirea traiestePrin harul divin.Iubirea e suflet n doi.

E linistea seriiSi hrana de zi,E simtul tacerii din noi.E frate si soraParinti si copii.

Iubirea e suflet n doi.

De vreti iubiri...

De vreti iubiriSa cresteti,Udati-le cu lacrimi.Din dragosteSi vise,Faceti-le vesmnt.Si vorbe dulci,Si doruri,Rostite fara patimi.Feriti-le de uraCe nasteDin cuvnt.Plapnde sunt,Si morLa prima vorba goala,Lasnd sacreasca-ntr-una,Durerile din noi.Ce rostSa suferim....?Iubirea e o boala,Al carei leacE trainic,Doar cnd suntem n doi.

Mai pun un visLa sirul meu de vise.Un vis nascutDin gnduri, ce te cheamaSa fii aici,Alaturea de mine.Si, mpreuna,Sa nastem alte vise,Cu doruri nevazuteSi nescrise,Si cu iubiriDe care n-avem teama.Sa strngem peste umbreValul noptii,Si sa ne-ascundemLnga tmpla serii.Sa ne lasam purtatiDe voia sortii,Rostind cuvinten linistea tacerii.

Pe-un fir de gand...

Mai da-mi un semn.

Si voi veni la tinePe-un fir de gnd,Asa cum vineLacrima. Plngnd.

Sa curg din palmaZmbet de iubire,Sa-ti nveleascaTrupul de argintFlamnd de fericire.

Sarutul ca o boareStrivit pe pielea-ti finaCu gust de soareSi miros de luna,Din doruri ti alina.

nchidem ochii.Ne cufundam n noi.Eu nu te vad,Tu nu ma vezi,Dar suntem amndoi.

IncercIncerc sa fac ce pot mai bine...Sa adun si pe altii cu mine...In a vremii schimbare...,Doar putini stau in picioare...

Cei ce vad adevar, de la inaintasi...Acei ostasi, ai identitatii literare...Fara de care cunosteam pierzare...Romani cu sufletele-n zare...

Ne-au dat o cale de urmare...Si poate azi o chemare...?

Facand o schimbare uimitoare ...Pentru a noastra Romanie, infloritoare ...Trecand a veacurilor vreme...Multimea iara geme...

Lar chema pe Eminescu...Altii zic pe Ceausescu...Nu se gandesc ei oare....De ce exista sub soare...?

Pentru ce traiesc si eu...?Sa-l intreb pe Dumnezeu...Oare sa ma bucur de soare...?Si de natura schimbatoare...?

SOARTA!

Sperante, idei sau vise,

Sunt de mult, de vremuri ninse.Au ramas doar niste gnduri...Azi, am multi prieteni singuri.

nca n-am pe fata riduri,nsa sunt plina de gnduri...Ce mai viata, ce mai soarta!Singuratatea bate-n poarta.

Frumoasele mele vise,De soarta mi-au fost ucise.Acum am ramas pe gnduri,Cu ochii pe-aceste rnduri...

Asculta

Asculta Ca sa intelegiCa mainileSe pot intalniIn eter,Ca vorbeleSe pot spuneSi fara cuvinteAscultaCa sa intelegiCa furtunaE roaba sufletului nsotruCersindUn zambetSi un gestuimitSpre dimineata

Totusi iubirea peste blestem

Obsesia mea despre tine Renaste, in mine, acum Si iarasi e rau si e bine Si toate se afla pe drum.

O clasica dragoste veche, Transcrisa in versuri, candva, Acum isi gaseste pereche Si replica este a ta.

Poemele mele supreme, Traite-ntre bine si rau, Acum, s-au intors ca probleme, Le-as trece pe numele tau.

Mereu, intre viata si moarte, Mi-a fost si mi-e dat sa ma zbat, Iar astazi, cand esti prea departe, Abia te mai strig sugrumat.

Si nu mai dau lumii de stire

Ideea de care ma tam, Ca nu mai exista iubire, Asa cum exista blestem.

N-am cum sa accept ca, din toate, Ramane doar zborul tarat Si faptul ca nu se mai poate Iubi decat rau si urat.

Vin versuri stravechi sa-mi inspire Poemul cel nou ce il chem Si totusi exista iubire, In veci, peste orice blestem.

Anti-Daca (dupa Rudyard Kipling)

De poti sa faci pe prostul cnd altul te repede Facnd-o pe desteptul si c-un cuvnt nu-l certi, De nu te-ncrezi n nimeni si nimeni nu te crede, De-ti poti ierta pacatul, dar altora nu-l ierti;

De nu amni o clipa un rau sa-l mplinesti, Si daca minti mai tare cnd altii nu spun drept, De-ti place n iubire cu ura sa lovesti, Si totusi ti pui masca de sfnt si de-ntelept,

De te te trasti ca viermii si-n visuri nu-ti iei zborul, Si numai interesu-ti l sui la rang de tel, De parasesti nvinsul si treci cu-nvingatorul, Si-i vinzi, fara sfiala, pe amndoi la fel;

De rabzi sa-ti afli scrisul si spusa talmacite, Drept adevar, sa-nsele multimea oarba, si, Cnd vorbele si fapta n vnt ti-s risipite, Tu dndu-le la dracu', poti altele scorni,

De poti sa faci ntruna dintr-un cstig, o mie,Si patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,De nu-ti platesti banutul luat ca datorie, Dar tu sa fii platitul, gasesti ca-i drept si demn,

De poti sa-ti storci si gndul, si inima, si nerviimbatrnite-n rele, sa faca rele noi,Si sub nehotarre, plecndu-te ca servii,Cnd toti striga: Nainte!, doar tu strigi: napoi!,

Daca, stnd n multime, te-mpaunezi semet, Dar lnga cel puternic ngenunchezi slugarnic,Si pe dusmani sau prieteni, tratndu-i cu dispretTe faci ca tii la dnsii, dar i nseli amarnic,

Daca nu pierzi momentul sa faci oriunde-un rau,Si-n umbra lui te-nlinisti ca-n umbra unui pom,Al tau va fi Pamntul, cu tot prinosul sau, Vei fi-ntre Domni ntiul, dar niciodata om.

Paradox

Ne prelevam, prin gnduri abstinente,De haosul ce circula prin noi,Lasnd idei sa zaca, congruente,Pe drumuri alterate de nevoi.

Nutrim, datornici, gnd de slobozie,ncinsi de-alergaturi pe-acelasi crug,Cnd circumscrisi n fantasmagorieNe disipam arznd, batuti, pe rug.

Ne cautam spre-a ne gasi. Sau poate,Rastalmacind mandatul afectat,Interpelam ceaslovurile toateCu-acelasi inerent deziderat.

Si contorsionati de umblaturaNe-mpleticim visnd un echinoxCe nu se lasa prins n conjucturaDe Timpul nostru, vesnic paradox.

ShOPINGNu stiu daca 'oi gresi,nsa fara protocol:Sexul e precum ar fiLa cumparaturi n mall;

Un barbat stie ce vrea,Intra iute,-a terminat,Scurt apoi, fara sa stea,Iese-afara usurat,

Nu si pierde ore-n sirDupa aia nici sa-l bati,si aprinde abitirPn' la usa un Carpati,

Dar femeia... este bai,Cum si-a pus al ei picior,Dupa ea, frate-meu, stai,Nu-i scapa un coltisor,

Prin buticuri, pravalii,Brazda mall-ul n zig-zag,Amintindu-si de copiiCnd obloanele se trag,

Tot probeaza, tot ofteaza,Ia pantofi, chiar din vitrina,Dar nimic nu-i aranjeazaSutul ei de balerina,

Se mbraca, se dezbraca,Bluze, fuste, geci, taioare,Pna ape-ncep s-o treacaDe la cap printre picioare:

Fusta o face cam lata,Vrea o alta subtirica,

Aia rosie-i patrata,Cealalta are burtica,

Pune-o rochie, maro,Sta-n oglinda strmb si drept,Parca toata-i doar popo,Nu tu spate, nu tu piept,

Ia o bluza, o mbraca(Ce-o proba de patru ori!)Nervi si chin pn' o dezbracaFi'nd lipita de sudori...

Umbla-apoi prin galantare,Se agata de-un ciorap,Prin furouri, ce rabdare (!)ti dai ochii peste cap,

Ori e mica, ori nu-i mare,Cte zdrente-a tot probat,N-a gasit macar culoareDupa gustu-i rafinat,

Si-uite-asa, precum va zic,Dop-o zi prin mall pierduta,Far' sa cumpere nimic,Pleaca.... nesatisfacuta.

Nu-mi lua iubirea

De ce plng, Doamne? Ca am sufletul plinDe dragoste, de dor si de credinta?Cum as putea eu, Doamne, sa spun ca e un chinSa simt tot ce mi-ai dat? ti port recunostinta!

Mi-ai dat iubire si speranta n destin,Mi-ai dat credinta pentru-o-ntreaga viata.Cum as putea sa plng ca am sufletul plin?Cad n genunchi plecndu-mi a mea fata.

Si-Ti multumesc, Doamne si Te implor acum,Sa nu mi iei nimic din tot ce Tu mi-ai datSi chiar dac-am sa plng n lungul vietii drum,Sa nu-mi consideri plnsul ca pe un greu pacat.

Si-Ti multumesc pentru ca, Tu, mi estiTot sprijinul, tot reazemul din viata;De rele, Doamne, Te rog sa ma ferestiSi da-mi iubire, si da-mi, Te rog, speranta.

Iubire pentru oameni, speranta-n vesnicie,Da-mi linistea de care am nevoie,Fereste-ma, Doamne, de ispita si prostieSi lasa-ma sa cred, Te rog, Doamne, da-mi voie.

Sa sper si sa cred n dragostea si-n mila Ta,Sa simt ca nu e vis speranta pe pamntSi ia-mi, Te rog, viata si fa ce vrei cu ea,Dar nu-mi lua iubirea, e tot ce am mai sfnt.

Oamenii planetei

Suntem mult prea micin asta lume mare...Sunt valuri prea nalte, Cnd noi suntem prea scunzi...Sunt mult prea multe lacriminchise-n vieti amare,Suntem mult prea miciCnd ne-aratam rotunzi...

Suntem mult prea raiPe o planeta buna...Sunt oameni care mor,Cnd trupul le traieste...Sunt mult prea multe crimeIar viata prea nebuna,Suntem mult prea reciCnd viata ne-ncalzeste...

Suntem mult prea miciCa oameni, noi cu noi...Sunt rani ce am uitat,Cnd ele nu te uita...Sunt mult prea multe sarciniSi nu-s purtate-n doi, Suntem mult prea orbiCnd viata este muta...

Att...

De ce rupi cu fiecare gest Ultima clipa de asteptare ? De ce sunt doar cioburi toate castelele cladite odata? Smulgi sngele si-l prefaci n vorbe reci. Sfsii tacerea cu vorbe ce dor. Nu stii ct scrum preasari pe ranile deschise. Nu stii ct de gol suna glasul tau desi ai vrea sa para altfel. mi sparge timpanele muzica sa nu mai aud nimic dect vuietul valurlor toamna... n aceasta toamna

att de pustie nct nu seamana cu niciuna. Pasii tai se duc... si se duc... ncotro ? Oare stii ? Nu cred... Spre ce tarm fara capat te ndrepti? care e umbra ce ti va veghea somnul ? Cine ti poarta pasii spre dincolo? Unde esti tu , cel pe care credeam ca-l cunosc? Ai devenit propria ta umbra... Nu mai existi dect n gndurile tale... Att...