A fost odat o fata, frumoasa, nvtat Cntnd la lira linistea furtuna ntreaga Cltorind avea prieteni necuvnttoare Era stpna peste mari, insule si oceaneNatura-ntreaga o iubea, n ai fi lasat sa piar Fiinta creia-i se supunea si cea mai nesupusa fiara Atat de ferm stia sa-noate ca Poseidon i a spus"Si de ai vrea sa mori curentul meu tot te va duce sus"/de ar fi sa te scufunzi frumoas-o eu te voi trage sus"Cu mana mea eu te voi trage Domnita apelor viiCaci locul tau nu e n adncuri, acolo locuiesc regii Din lcomii, razboaie poarta, isi duc viata in desfru Si astfel fata nu putu sa se scufunde mai sus de bru .Ddea apelor luciu si inotatoarelor culori Frumoase, ncnttoare din acordurile de viori Si cum cnta deasupra apelor, din adncuri se vedeaPrecum un soare orbitor ce pe un print il atrgea Si astfel printul ceru n voire de la rege din palatCu rugmiti si viclesuguri cu greu l anduplecat S au inteles legnd blestem...dar printul tot s a dusIn peste se va preschimba de nu se-ntoarce la apus.Atras de fata se ducea mai sus si tot mai susSi fermecati unul de altul au fost cand printul a ajunsEl ochi ca doua stele, si mini fine de satin O mngia si o sruta pe buzele de trandafirChipul ei ardea la mngieri , ardea focul iubirii Multe ape au Sfintit in amintirea amintirii Orele strigau la el dar nu putea s aud Ca dragostea e oarba ea dar lasa lumea surda Si soarele se pregtea de somn ncercnd sa i de stire Dar pentru ei doar zi era, srbtorind marea iubire.Deodat peste tot in jur un ntuneric orbitor Eclipsa inimii venind si vraja se mplini fara ocol.Astfel printul preschimbat a fost intr.-o nottoareIar preafrumoasa a crezut plecarea lui trdare Si plansa fata mult de tot ca marile createauCa niciodata de ai fi zis ca sfrsitul pregteau .Si a plns de dor cum n a plouat vreodat pe pmnt A plns iubirea ei acum pierdut in adnc Si de durere nu se oprea spernd astfel sa piar Sub ape reci spre printul ei unde e vesnic seara. El zadarnic incerca sa i spuna ca din iubire si a pierdutinfatisarea cea frumoasa si chiar si ultimul cuvantsi se zbatea printul pierdut incercnd sa se remarce si nu putea grai nimic, iubita sa-si impace.Si lacrimile tot curgandu-i suvoaie siroaieAu necat frumoasa fata cum n au facut-o mari si oceaneSi a murit din propriile lacrimi de amorSa joci prin furtuni de mri, sa te neci in lacrimi de dor.Tot ce incepe prin virtute, sfarseste printr-o patimaIar cea mai adanca apa, ramane tot o lacrima.Fecioara apelordintr - o lume mizerabila se inalta un suflet nobilla fel cum din mucegai apar culorile specialeiubire, cum ai facut tu sa fie un demon docilsi ingerul sa se razvrateasca in mine agale.Ce este dorinta de a ne intoarce n timp?E dorinta de a ne intoarce in spatiusacrifiul din iubire noi il numim castigSa traim azi pentru totdeauna ca Horatiu-Sfarsit de ziNe-am scris numele pe o piatra bucurosiCa nu suntem nume mari, celebreca sa le punem pe edificii-apoi sa le darame ei invidiosipe cand asa ramanem vesnici...ca doua pietre.Ne-am sarutat domol, apoi le am azvarlit in lacpe fundul lui, ca nimeni sa nu stieca n lume sunt si nume mici ce zacundeva... si au lasat urme pe vesnicie.-o dragoste vesnica.Scriu din cazarma mea atat de veselca mi am gasit un camarad la fel de tristce cu adevarat in toate ma intelese...Dar azi l-a doborat un lunetist.trebuie sa pierzi totul ca sa pricepi ca n ai avut nimicasa s soldatii tata, asa e frontul fatanu s a pierdut nimic, de sus varfu-i prea micinmoi gloantele in leacuri, asa s soldatii tata.asa s cuvintele, cele mai bune vin cand n ai cui le spuneneavand cui i le da v am scris voua celor de acasastiind ca n clipa urmatoare ele se vor stinge, vor apunetacerea le va topi in lacrimi si suspine, asa e frontul tata.ce i care n au nimic vad cat de mic e Totulcei care au mai tot vad imensitatea lipsurilorimensitatea nimicului, dar azi mi am dat aportul m am luat pe mine ca ostatic, in numele soldatilorErou pot fi doar in lupta mea cu mine. M am supus.Indoielnic sa raman de vreau sa vad dreptateaMai bine ingenunchind in glorie ca DecebalusSi Dochia sa mi fie stanca de mormant, cetatea.-pe un altfel de front-uitareagloantele ce nu m au ucis,m au otelitgloantele ce nu le am tras m au ruginit,cautam zile perfecte printre noptile pierdutesi sensul vietii mele in gaseam in a sortii amanunteambigua mi e durerea ca amorului ce mi l daitriumfator ca o furtuna intr o zi calda de Maiastept somnul uitarii,adanc si fara visedar uitarea i un luceafar cu luminile stinsesi viata e o lupta amanata...e un razboi cu noi pe care altii-l poartasau poate e doar o floare culeasacea mai frumoasa poezie scrisa si stearsa.har blestemat.Unde sunt, tu unde esti, oare ce o sa fie? Blestemul harului e sa vezi tot, mai putin pe tineprea multa cerneala de varsat pe mica mea hartiesi mult mai mult inseamna cuvintele tale putine.De ce amintirile eterne, nu le deslusimCum spiritul-si aduce aminte Totul prea putin. spunea batranul: iubeste i pe toti, tu da-te uitariiuitandu te cu totii, de Tine iti vei aminti cand zoriiTe prind sorbind otrava dintr un pahar de clestar..Ciocnind in cinstea neputintei... ambrozie, nectar..Insipid, o tu, vis stupid...iar am adormit,Dar am visat ca toata lumea s a trezit...Unde se ducUnde se duc copiii daca timpul e un batran?Unde se duc batranii renascuti de gndurile noastre? Unde se duce durerea dupa ce pleaca din inimi ?Unde se duce dorul dupa ce trece ?Unde se duc zambetele din suferinta...?Unde se duc cei care au murit iubind ?Dirijorulascult muzica lumii..eu ii sunt dirijor..omul e umbra luminiiorchestra mi scapa de sub control..adulmec plenitudinea nulitatii cosmiceunde viata si moartea au uitat de mineunde dramele mari isi aleg personaje comicesunt un strigoi nesuferit printre morminte viide acolo vin, de unde toti au survenitde unde viata si moartea candva s au iubit. UitareMi e dor de Lethe,Hai sa ne botezam aici cu totii Ioane....Eram mic si mergeam pe malul lui descult...nisipul mi se pierdea printre degete..eram singur pe plaja si tot nisipul era al meu..Aici s au spart clepsidrele!Cautandvalurile strengare imi stergeau pasii./..ca ea sa nu vada incotro am luat-osa nu ma urmeze, sa nu ma caute..si atunci mi am lasat urmele in apa.si fiecare val, mi aducea pasii la mal.caci marea poate fi orice, ea nu are forma...dar scoicile i sopteau iubitei... mimand tristeteadraga, iubitul tau aici s a inecat, nu vezi semnele marii?-despre curentul nou creatNuantismul- depasirea limitelor/liminalului / din Multi spatialitatea contrastelor (bine rau) Acceptarea lor in mod apatic ca absorbtie una in alta, . Viata un peripluu, (clar sau ambiguu )Fara destinatie De contopiri . Astfel apar nuantele ante primordiale , fantomatice si ambigue ...Neredabil/ prin culori Dar inteligibile prin cuvnt: mai exact prin forma nuantismului.AnticarulCurent lit cevpresupune nu doar interdependenta binelui de rau si viceversa dar si conceptul de dizolvare /contopire a acestora .nationalismul pur nu se poate exprima in cuvinte.el este un spirit.priviti la greci, de pilda, s a intamplat curand, acel caine maidanez care se lupta cu fortele de ordine, fara sa fie tresat in acest simt. El pur si simplu a fost atins de spirit si a inteles datoria sa.