Mihai Eminescu

Sperana

Cum mngie dulce, alin uorSperana pe toi muritorii!Tristee, durere i lacrimi, amorAzilul i afl n snu-i de dori pier, cum de boare pier norii.

Precum cltorul, prin muni rtcind,Prin umbra pdurii cei dese,La slaba lumin ce-o vede lucindAlearg purtat ca de vntDin noaptea pdurii de iese:

Aa i sperana - c-un licur uor,Cu slaba-i lumin plind -Anim-nc-o dat tremndul picior,De uit de sarcini, de uit de nori,i unde o vede s-avnt.

La cel ce n carcere plnge amari blestem cerul i soartea.La neagra-i durere i pune hotar,Fcnd s-i apar n negru talarA lumii par?nimf - moartea.

i maicii ce strnge pruncuu-i la sn,Privirea de lacrime plin,Vznd cum geniile morii se-nclinPe fruntea-i copil cu spasmuri i chin,Sperana durerea i-alin.

Cci vede sursu-i de graie plini uit pericolul mare,L-apleac mai dulce la snu-i de crini faa-i umbrete cu pr ebenin,La pieptu-i l strnge mai tare.

Aa marinarii, pe mare umblnd,Izbii de talazuri, furtune,Izbii de orcanul gheos i urlnd,Sperana i face de uit de vnt,i sper la timpuri mai bune.

Aa virtuoii murind nu desper,Sperana-a lor frunte-nsenin,Sperana cea dulce de plat n cer,i face de uit de-a morii dureri,Pleoapele-n pace le-nchin.

Cum mngie dulce, alin uorSperana pe toi muritorii!Tristee, durere i lacrimi, amorAzilul i afl n snu-i de dori pier, cum de boare pier norii.