Mihai Eminescu

Ft-Frumos din tei

- Blanca, afl c din leagnDomnul este al tu mire,Cci nscut eti, copil,Din nevrednic iubire.

Mini n schit la sfnta AnaVei gsi la cel din steleMngierea vieii tale,Mntuirea feei mele.

- Nu voi, tat, s usuceAl meu suflet tnr, vesel:Eu iubesc vnatul, jocul;Traiul lumii alii lese-l.

Nu voi prul s mi-l taie,Ce-mi ajunge la clcie,S orbesc citind pe carten fum vnt de tmie.

- tiu mai bine ce-i priete,Las' de-a lumii orice gnd,Mini n zori de zi pleca-vomCtre schitul vechi i sfnt.

Ea aude - plnge. Parci venea s plece-n lume,Dus de pustie gndurii de-un dor fr de nume.

i plngnd nfrn calul,Calul ei cel alb ca neaua,i neteaz mndra coami plngnd i pune eaua.

S-avnt pe el i pleac,Pru-n vnturi, capu-n piept,Nu se uit nainte-i,Nu privete ndrpt.

Pe crri pierdute-n valeMerge-n codri fr' de capt,Cnd a serei raze roiiAsfinind din ceruri scapt.

Umbra-n codri ici i coloFulgereaz de lumine...Ea trecea prin frunza-n freamti prin murmur de albine;

n mijloc de codru-ajunseLng teiul nalt i vechi,Unde-izvorul cel n vrajSun dulce n urechi.

De murmur duios de apeEa trezit-atunci tresare,Vede-un tnr, ce alturiPe-un cal negru st clare.

Cu ochi mari la ea se uit,Plini de vis, duioi plutind,Flori de tei n pru-i negrui la old un corn de-argint.

i-ncepu ncet s sune,Fermecat i dureros -Inima-i cretea de dorulAl strinului frumos.

Prul lui i-atinge prul,i atunci c-obrazul roEa apleac gene lungePeste ochii cuvioi.

Iar pe buze-i trece-un zmbetnecat, fermector,Care gur-abia-i deschide,Cea uscat de amor.

Cnd cu totului rpitSe-ndoi spre el din ele,El nceat din cntarei-i gri cu grai de jele,

-o cuprinde de clare -Ea se apr c-o mn,ns totui lui se las,Simte inima c-i plin.

i pe umrul lui cadeAl ei cap cu faa-n sus;Pe cnd caii pasc alturi,Ea-l privea cu suflet dus.

Numai murmurul cel dulceDin izvorul fermecatAsurzete melancolicA lor suflet mbtat.

Lun-atunci din codri iese,Noaptea toat st s-o vad,Zugrvete umbre negrePe cmp alb ca de zpad.

i mereu ea le lungete,i urcnd pe cer le mut,Dar ei trec, se pierd n codriCu viaa lor pierdut.

La castel n poart calulSt a doua zi n spume,Dar frumoasa lui stpnA rmas pierdut-n lume.