POETRY

Intre atat de multi oameni care vin si pleaca, intre vremuri calde si reci, sunt eu. Pierdut desi sunt mereu acolo, stiu toti exact unde sunt. La fel si sentimentele vin si pleaca, la fel si iubirile. Ce pot face?... Pot doar sa sper. Zambetele se schimba in lacrimi, lacrimile in zambete, toate vin si se duc, doar golul din suflet ramane constant. Muzica il umple pentru moment, ar trebui sa nu se opreasca niciodata? La fel poti spune si despre oameni… Unele lucruri nu se vor schimba niciodata, indiferent cat interes iti poti da ca om sau cata speranta strangi in tine. Doar timpul este in permanenta miscare, in permanenta schimbare. Iar noi oamenii nu existam la infinit. Multi spun sa iti traiesti clipa, carpe diem, insa nu este chiar asa de simplu sa o si faci. Cateodata reusesti sa mergi inainte automat, fara sa simti nimic in mod deosebit, ci doar sa te scufunzi in rutina… Acela este cel mai prost moment posibil sa iti amintesti ce este dragostea… Toate acele rani pe care le-ai ingrijit dar care nu se vor vindeca niciodata se redeschid si iti aduci aminte… Iti aduci aminte pe rand toate acele persoane care doar au calcat prin viata ta dar ale caror urme vor ramane acolo pentru todeauna. Ce ai iubit si urat la fiecare, cat timp a durat fiecare vis frumos si cum toate s-au sfarsit, ca niste vise pana la urma. In spatele lor ai ramas doar tu, si trebuie sa le duci in spate in fiecare zi, iar si iar. Traind cu speranta ca intr-o zi va veni si pentru tine acel vis care nu se va termina niciodata. Dar visele sunt vise… Viata merge mai departe, nu te asteapta nimeni. Bucura-te de orice clipa poti, nu se stie daca va fi ultima…

Toate vin si toate trec… Doar tu ramai mereu in inima mea, in mintea mea. Pe tine te vad cu ochii mintii dimineata cand ma trezesc, la tine ma gandesc ziua de nenumarate ori, cu tine in gand ma culc seara ca sa te visez pe tine noaptea si sa o iau iar de la inceput. Te caut mereu dar nu te gasesc. Si te voi cauta in continuare, mereu. Nu o sa renunt niciodata la tine, chiar daca nici macar nu te cunosc inca, trebuie sa te gasesc, am strans in pieptul meu atat de mult sa-ti dau si am obosit atat de mult de cand te caut, am nevoie de bratele tale, de caldura ta… Am nevoie de cealalta jumatate a sufletului meu. Stiu ca si tu ai in tine un gol pe care nimeni nu a reusit sa-l umple pana acum si poate ma cauti, de aceea nu continui fara odihna mereu. Intr-o zi vom cunoaste impreuna toate acele lucruri despre care se crede ca ar fi doar povesti, hrana pentru suflet. Poate maine… Poate niciodata… Cine stie. Asteapta-ma, vin.