Plumb

Plumbul dă precipitat galben. Sufletul ars este galben…galben este culoarea sufletului meu.

,,Bacovia mai înseamnă însă și altceva. Prescurtând pe Bacchus în Baco și adăugând apoi cuvântul latin via – calea, adică ajungi să vezi că Bacovia înfățișează pur și simplu Calea lui Bacchus. Pe calea aceasta am mers eu într-adevăr de foarte multe ori. De vină e și regiunea în care m-am născut, viile de la Bacău având renumele lor.” Bacovia

toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenați, limitat într-un peisaj de mahala, de oraș provincial, între cimitir şi abator...atmosferă de plumb...în care plutește obsesia morții și a neantului.-Eugen Lovinescu

Singurul poet român care a coborât în Infern…în poezia lui Bacovia nu există decât obiecte. Orice viață a dispărut şi implicit orice sens. Acesta e infernul: dominația şi teroarea obiectelor…poetul se simte străin nu numai de lume, dar şi de sine însuși…o înstrăinare, un vid existențial ce constă în resimțirea universului ca pe un univers de-antregul reificat…poetul se priveşte din afară pe sine ca pe un obiect …Nicolae Manolescu

Sfârșitul continuu –Ion Caraion

Odată pregătită pentru tipar, poezia e asemenea sicriului, căci viața, viul substanței ei sunt încremenite pentru totdeauna…poezia încremenită în plumb este somnul de moarte al tiparului – Ioana Pârvulescu

Eros-Amor- în cosmogonia orfică, la originea lumii stau Bezna şi Vidul. Bezna zămisleşte un ou din care iese Eros, Iubirea, Iar jumătățile de coaja vor fi Cerul şi Pământul

- Unirea contrariilor (coincidentia opositorum) –pulsiunea fundamentală a ființei care împinge orice făptură să se realizeze în act

- Asigură întoarcerea ființei la unitate- Creație, viață

Logos

In Ioan 1:1-3,10 este scris: “ La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul eraDumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic dince a fost făcut, n-a fost făcut fără El. El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumeanu L-a cunoscut.”

Geneza : Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.- cuvânt, dar, pe lângă multe alte sensuri si nuanțe, el înseamnă si rațiune divina sau rațiunea de a exista a fiecărui lucru.- capacitatea de a ființa prin rostire- intră în opoziție cuvântului uman, decăzut- https://jurnalulpleroma.files.wordpress.com/2009/03/1999-01-iun-3-iacob.pdf

Arta poetică modernistă : condiția creatoare a poetului, menirea acestuia de a crea prin cuvânt încercarea de a reface prin lirism capacitatea de a ființa a cuvântului opoziția Logos-cuvânt uman arta supusă perisabilității tocmai datorită decăderii cuvântului uman

strigătul funcția expresivă a limbajului (interjecții, comunicare paraverbală) :leagă metafora de

ființă, de emoție și instinctual actul numirii, invocarea –încercare de echivalare a cuvântului uman cu Logosul

primordial expresie a nevrozei, a scindării interioare vezi Ed. Munch

PLUMB–PLAN ESEU-

A. Introducere (vezi doc. Primit anterior-Simbolismul)A1. SimbolismulA2. De la Romantism la Simbolism în literatura românăA3. George Bacovia – vol. Plumb 1916

B. Cuprins 1. Viziunea despre viață și lume (eros în thanatos)-tema, motive recurente2. Comentariu pe strofe : cele două planuri, paralelismul sintactic, simbolul,

muzicalitatea, metafora, sugestia, sinestezia, timpurile verbale (imperfect-perfect compus), punctele de suspensie, ambiguitatea

3. Tema sfârșitului continuu, starea de splin4. ARTA POETICĂ

Poezia ca plumb Somnul nevrotic-condiția poetului Amorul- viața ca petrificare, ca paralizie, imposibilitatea de a crea, de a

se salva prin creație Verbul la perfect compus Strigătul Zborul invers Mărcile subiectivității lirice

C. Încheiere1. Mesajul poeziei2. Opinia critică3. Concluzii