pliant 1 decembrie
TRANSCRIPT
Adunarea de la Alba Iulia s-a ținut într-o
atmosferă sărbătorească. Au venit 1228 de
delegați oficiali, reprezentând toate cele 130 de
cercuri electorale din cele 27 comitate românești,
apoi episcopii, delegații consilierilor, ai
societăților culturale românești, ai școlilor medii
și institutelor pedagogice, ai reuniunilor de
meseriași, ai Partidului Social-Democrat Român,
ai organizațiilor militare și ai tinerimii
universitare. Toate păturile sociale, toate
interesele și toate ramurile de activitate
românească erau reprezentate.
Dar pe lângă delegații oficiali, ceea ce dădea
Adunării înfățișarea unui mare plebiscit popular,
era afluența poporului. Din toate unghiurile
țărilor române de peste Carpați, sosea poporul cu
trenul, cu căruțele, călări, pe jos, îmbrăcați în
haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în
frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a
ținuturilor, în cântări și plini de bucurie. Peste o
sută de mii de oameni s-au adunat în această zi
spre a fi de față la actul cel mai măreț al istoriei
românilor. Spectacol simbolic și instructiv:
cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau
drumurile spre Alba Iulia se încrucișau cu
coloanele armatei Mackensen care, umilite și
descurajate, se scurgeau pe căile înfrângerii spre
Germania.
Mulțimea imensă urcă drumul spre Cetățuie
printre șirurile de țărani români înveșmântați în
sumanele de pătură albă și cu căciulile oștenilor
lui Mihai Viteazul. Pe porțile cetățuii, despuiate
de pajurile nemțești, fâlfâie Tricolorul român.
Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul și
se adună pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune,
cuvântătorii explică poporului măreția vremurilor
pe care le trăiesc.
În mijlocul aprobărilor unanime și a unui
entuziasm fără margini, Ștefan Cicio Pop arată
împrejurările care au adus ziua de astăzi, Vasile
Goldiș expune trecutul românilor de pretutindeni
și argumentează necesitatea Unirii, iar Iuliu
Maniu explică împrejurările în care se
înfăptuiește aceasta. Socialistul Jumanca aduce
adeziunea la Unire a muncitorimii române.
Rezoluția Unirii e citită de episcopul greco-
catolic Iuliu Hossu: „Adunarea națională a
tuturor românilor din Transilvania, Banat și
Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor
îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie
/ 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor
români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii
cu România. Adunarea proclamă îndeosebi
dreptul inalienabil al națiunii române la întreg
Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.”
Restul rezoluției cuprinde programul de aplicație:
autonomia provizorie a teritoriilor până la
întrunirea Constituantei, deplină libertate
națională pentru popoarele conlocuitoare, deplina
libertate confesională, înfăptuirea unui regim
curat democratic pe toate terenurile vieții publice,
reforma agrară radicală, legislație de ocrotire a
muncitorimii industriale. Adunarea națională
dorește ca Congresul de pace să asigure dreptatea
și libertatea atât pentru națiunile mari cât și
pentru cele mici și să elimine războiul ca mijloc
pentru reglementare a raporturilor internaționale.
La ceasurile 12 din ziua de 1 decembrie, prin
votarea unanimă a rezoluției, Unirea
Transilvaniei cu România era săvârșită.
Ziua națională a României
Ziua națională a României a fost între 1866-
1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989 ziua
de 23 august.
Carol I al României
Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a
depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în fața
adunării reprezentative a Principatelor Române
Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 mai
1877, tot el a proclamat în fața parlamentului
independența de stat a României. În data de 14
martie/26 martie 1881 camerele reunite ale
parlamentului au votat transformarea țării din
principat în Regatul României.
După abdicarea forțată a regelui Mihai I în data
de 30 decembrie 1947, Camera Deputaților a
adoptat legea nr. 363 din 1947, prin care a
proclamat Republica Populară Română. Ziua de
23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat,
sub numele de ziua insurecției armate
antifasciste, începutul revoluției populare în
România, cu referire la întoarcerea armelor
împotriva Germaniei naziste și arestarea
guvernului condus de Ion Antonescu în anul
1944.
În anul 1990, după revoluția anticomunistă din
1989, parlamentul dominat de FSN a refuzat
propunerea venită din partea opoziției, de a
adopta ziua de 22 decembrie drept sărbătoare
națională a României. Pe fondul confruntărilor
interetnice de la Târgu Mureș din martie 1990 și
a mineriadei din 13-15 iunie 1990, Parlamentul
României a adoptat la 31 iulie 1990 legea nr. 10
din 1990, prin care a fost abrogată Hotărârea
Consiliului de Miniștri nr. 903 din 18 august
1949 privind declararea zilei de 23 august ca
sărbătoare națională și a proclamat în locul ei
ziua de 1 decembrie drept sărbătoare națională.
Legea 10 din 1990 nu precizează semnificația sau
motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi
națională a României.
Alegerea zilei de 1 decembrie, deși neexplicit, a
făcut trimitere la unirea Transilvaniei, Banatului,
Crișanei și Maramureșului cu România în 1918,
respectiv la Proclamația de la Alba Iulia, care a
avut loc la 1 decembrie 1918. Alegerea acestei
zile ca sărbătoare națională a României a fost
văzută drept un afront adus minorității maghiare
din România, pentru care ziua de 1 decembrie a
însemnat o pierdere politic.
Material propus de:
Prof. Viorica Voicu, Prof. Gabriela Stan, Prof. Dorina Mocanu, Prof. Ioan Leonte; şi promovat de elevele:
Oprişan Irina şi Mădălina Turbuc, clasa XI-a B
“Noi Suntem România”
Toti romanii sarbatoresc de 1 decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, stabilita in 1990, prin legea nr. 10 din 31 iulie. Pana la acesta data, Ziua Nationala a Romaniei era 23 august. Alegerea zilei de 1 decembrie are legatura cu Unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania, in 1918, respectiv la Proclamatia de la Alba Iulia.
Vă propune
Proiectul local de informare:
“Noi suntem ”