plan afacere 5000 prepelite

M&M Moroșan Consulting SRL J07/21/2009, CUI: 24964631 [email protected]

M&M Moroșan Consulting SRL 0751796981 [email protected] | Confidential

www.consultanta.informatorulbt.ro/consultanta

Plan de Afacere Amenajare fermă ecologică

prepelițe 5000 capete

Beneficiar ORLAIE Ioana




Cuprins (Conținutul planului de afaceri)

1. Sinteza planului de afaceri

2. Prezentarea întreprinderii

3. Produsele și serviciile firmei

4. Programul de marketing și de vânzări

5. Programul de dezvoltare a produselor și/sau serviciilor

6. Programarea activităților operaționale

7. Managementul activităților

8. Planul financiar

9. Anexe




1. Sinteza planului de afaceri Descrierea succintă a firmei

Ideea de afacere va fi implementată de către o firmă nou înființată.

Pentru realizarea obiectivului propus, asociatul unic va înființa firma Farm

Orlaie S.R.L., (Societate cu Răspundere Limitată), cu sediul social în Str.

Iuliu Maniu nr.14, com.Hida, județul Sălaj.

Obiectul de activitate*

Cod CAEN : 0147– Creşterea păsărilor şi 0150 Activităţi în ferme mixte

(cultura vegetală combinată cu creşterea animalelor)

Prezentarea produselor și/sau a serviciilor

Obiectul principal de activitate îl constituie creşterea păsărilor şi

producţia de ouă, cod CAEN 0147.

Ferma se va axa pe creşterea prepeliţelor. Investiţia pentru amenajarea

locaţiei pentru prepeliţe, utilajele şi aparatura necesară, cheltuielile de

personal, precum şi popularea cu 5000 de păsări (din care 4630 femele, deci

ouătoare) se ridică la 41041 de euro.

Piața potențială și proiecțiile cercetării de piață

Mediul economic în care evoluează afacerea poate fi caracterizat ca

fiind transparent şi predictibil şi urmează trendul economiei naţionale. În acest

gen de activitate, influenţele sistemului politic, ale celui juridic şi politicile

macroeconomice nu au o importanţă majoră.

Reuşita afacerii este condiţionată mai mult de abilităţile managerului de a

anticipa şi a percepe tendinţele pieţei, de a satisface dorinţele clienţilor şi de a-

i fideliza.

Afacerea se încadrează într-o piaţă aproape neocupată, produsul fiind

prezent numai în marile reţele de supermarketuri, pe plan local și ne referim

aici doar la ouăle de prepeliţe. Există posibilitatea de a exporta produsele la

preţuri foarte avantajoase.




Desfăşurarea acestei activităţi în mici ferme proprietate personală prezintă

următoarele caracteristici şi avantaje:

Necesită spaţii reduse de creştere (păsările crescute în baterii de cuşti

permit o mai mare încărcătură pe metrul pătrat), amplasate la sat sau la

oraş, amenajate în clădiri existente.

Cheltuielile cu echiparea crescătoriei şi cu procurarea materialului-

matcă sunt, de asemenea,

mici.

Creşterea păsărilor şi mai ales a prepeliţelor este o activitate restrânsă în

România, cu excepţia crescătoriilor înfiinţate ca hobby, de aceea nu va

exista concurenţă în plasarea produselor.

Cheltuieli relativ mici cu materialul-matcă şi pentru echiparea

tehnologică.

Timp redus pentru îngrijirea păsărilor.

Solicitări de export în condiţii de plată avantajoase.

Dacă afacerea se axează pe creşterea prepeliţelor: rezistenţa la boli,

ouatul precoce, regulat şi abundent şi creşterea rapidă fac din această

specie alegerea perfectă.

Carnea şi ouăle de prepeliţă sunt recunoscute pentru un gust deosebit de

apetisant, dar la

acesta se adaugă recomandările medicale de consumare ale acestora.

Carnea şi ouăle de prepeliţă sunt solicitate la export, iar piaţa mondială a

acestor produse este foarte favorabilă.

Avantajele creşterii prepeliţelor japoneze sunt:

Greutatea: între 120 g (masculul) şi 150 g (femela).

Ouatul: primele ouă la vârsta de 40 de zile (faţă de minimum 120-150

zile la alte specii).

Numărul de ouă/an: cca 350 bucăţi a 10g/bucata (într-un an, 3,5 kg de

ouă, de 20 de ori

greutatea corporală proprie, faţă de găina bună ouătoare, care produce ouă în

greutate egală cu de 10 ori greutatea corporală proprie).

Perioada de incubaţie a ouălor: 16-17 zile faţă de 21 la găină sau 28-30

de zile la raţă, gâscă, curcă.




Spaţiul de creştere: redus (într-o cameră de 3,3 m2 pot fi crescute 500 de

prepeliţe). Pentru un efectiv de 5000 prepeliţe, suprafaţa necesară va fi

de 33 mp.

Calitatea ouălor: au o valoare alimentară superioară celor de găină,

bogate în proteine, vitamine, minerale, grăsimi, sunt dietetice şi sunt

recomandate medical; conţin de 5 ori mai mult fosfor, de 7,5 ori mai

mult fier, de 6 ori mai multă vitamina B1, de 15 ori mai multă vitamina

B2 decât oul de găină.

Dejecţiile: sunt foarte bune ca îngrăşământ natural.

Longevitatea: este de 3-4 ani, dar au fost exemplare care au ajuns la 6-7

ani.

Principalele aspecte financiare implicate

Pentru realizarea proiectului de investiţii prezentat, pentru prepeliţe,

societatea va avea un necesar de finanţare în valoare de 41041 EUR,

sumă care se argumentează astfel:

Alocări de fonduri Sume (EUR) Perioada de amortizare (ani)

Alocări de fonduri Sume(EUR)

Perioada de amortizare(ani)

Amenajare spaţiu 8250 Estimat 250E/mp

Achiziţie echipamente şi materiale diverse

2500 5

Achiziţie echipament birou,telefon,PC

650 2

Achiziţie 5000 păsări 14535 -

Achiziţie premixuri 15106

Total 41041

Dacă prepelițele se obțin în incubator propriu și furajele se fac in

fermă, costurile se reduc la 11400 euro si chiar mai putin.




Profitabilitatea firmei

Rata de profit a activității și implicit a firmei este ridicată. Având în

vedere investiția inițială estimat a fi necesară, prin derularea

activității propuse se vor obține venituri considerabile. Astfel, totalul

veniturilor, exprimate în euro, în primul an de activitate va fi de

99820 de euro, în anul doi de activitate se va cifra la 120099 euro,

pentru ca în al treilea an de activitate susținută veniturile obținute să

fie de 137924 euro.

Echipa managerială

Societatea va fi condusă de către asociatul uni, care va îndeplini

atribuțiile managerului, putând angaja, în decursul timpului, mai multe

categorii de salariați, potrivit cu nevoile firmei și dezvoltării afacerii. În mod

absolut legal, dacă asociatul consideră de cuviință, poate să angajeze un

administrator sau un director care vor acționa în numele său.

Oferta sau propunerea adresată destinatarului planului de afaceri

După deschiderea societății comerciale și demararea activității,

asociatul unic are în vedere accesarea unor fonduri guvernamentale sau

europene pentru dezvoltarea activității, moment în care va apela la serviciile

unei firme de consultanță pentru realizarea proiectului propus pentru finantare

și a ofertei ce va fi adresată destinatarului planului de afaceri. În stadiul

incipient nu este nevoie de o astfel de ofertă. Planul de afaceri este conceput

pentru a servi asociatului unic, sau eventualilor angajați în posturi cheie, ca

reper, ca instrument de lucru.

2. Prezentarea întreprinderii/ideii de afacere Profilul firmei și regimul juridic al firmei

Societatea ce urmează a fi înființată pentru derularea activității

propuse va fi asimilată Întreprinderilor Mici și Mijlocii și va avea

personalitatea juridică a SRL-urilor. Redăm mai jos procedura înființării

firmei Farm Orlaie S.R.L.




Primul pas în vederea înfiinţării oricărui tip de societate

comercială este obţinerea “Dovezii privind disponibilitatea şi rezervarea

firmei”, adică a denumirii noii societăţi comerciale. Aceasta se realizează la

Oficiul Registrului Comerţului, costă cca 65 lei şi se obţine în termen de 30

minute. Însă, vă sfătuim ca anterior acestei solicită, după ce v-aţi ales mintal o

denumire a viitorului SRL sau SA, să verificaţi dacă nu cumva aceasta este

deja utilizată de către alt agent economic. În cazul în care un cuvânt sau chiar

două dintre cuvintele alese de dvs. se regăsesc în denumirea altei societăţi

comerciale, ceea ce puteţi afla pePortalul ONRC sau pe Portalul

Ministerului Finanţelor Publice ori în urma unei simple căutări prin

intermediul unui motor de căutare pe Internet (de exemplu, Google), alegeţi

altă denumire sau adăugaţi un cuvânt suplimentar la denumire.

Apoi, să prezentăm cu lista actelor necesare pentru înfiinţarea unei societăţi

comerciale:

Dovada privind disponibilitatea şi rezervarea firmei (obţinută în prealabil de

la ORC) – în original

Actul Constitutiv (în original)

Contractul de închiriere/comodat pentru sediul social (în xerocopie)

Actul de proprietate al sediului social (în xerocopie)

[pentru apartamente] Acordul Asociaţiei de Proprietari, a Comitetului

Executiv al Asociaţiei de Proprietari şi al vecinilor apartamentului care va

deveni sediu social (în original)

Declaraţia asociaţilor şi administratorilor (pe proprie răspundere, că

îndeplinesc condiţiile legale de a deţine aceste calităţi) – în original

Specimenul de semnătură al administratorilor (în original)

Dovada depunerii capitalului social (în xerocopie)

Cărţile de identitate ale asociaţilor şi administratori (în xerocopie)

Toate aceste acte sunt obligatorii şi se vor depune, în acelaşi moment, într-un

dosar cu şină la Oficiul Registrului Comerţului.

Actul Constitutiv este documentul juridic care atestă naşterea unei societăţi

comerciale. În prezent, nu mai este nevoie de o formă autentică a acestui Act

Constitutiv, el putându-se realiza şi doar sub forma unui înscris sub semnătură

privată, datat şi semnat pe toate paginile sale. Recomandăm ca Actul

Constitutiv să nu aibe mai mult de 3-4 pagini. Consilierii noştri aplică un

model de Act Constitutiv care acoperă cerinţele obligatorii legale care vor fi

verificate la Oficiul Registrului Comerţului (datele de identificare ale

http://www.portal.onrc.ro/

http://www.mfinante.ro/pjuridice.html?pagina=domenii

http://www.mfinante.ro/pjuridice.html?pagina=domenii




asociaţilor, administratorilor, indicarea completă a sediului social, domeniul

de activitate, activitatea principala, activitatile secundare, capitalul social si

modul în care acesta a fost vărsat de fiecare dintre asociaţi, cotele procentuale

de participare la împărţirea beneficiilor şi a pierderilor).

O operaţiune care trebuie făcută cu atenţie şi finalizată prin inserarea în Actul

Constitutiv o reprezintă alegerea obiectului de activitate, adică a activităţii

principale şi a celor secundare. În Codul CAEN Rev.2 (vesiunea valabilă

începând cu anul 2008), sunt precizate anumite activităţi comerciale pentru a

căror desfăşurare este necesară dovedirea unei calităţi suplimentare a

asociaţilor/administratorilor, respectiv faptul că au dreptul de a desfăşura

acele activităţi comerciale. Pe de altă parte, există anumite activităţi

comerciale incompatibile cu practicarea şi a unor activităţi secundare (adică

obiectul de activitate al noii societăţi comerciale trebuie să fie unic).

Trebuie precizat faptul că cele mai importante acte din lista de mai sus sunt

actele prin care se dovedeşte existenţa spaţiului (apartament, casă sau cameră)

destinat a fi viitorul sediu social. Astfel, procedura cea mai anevoioasă se

întâlneşte în cazul în care sediul social reprezintă un apartament (sau o

cameră din acesta) dintr-un bloc de locuinţe. Astfel, va fi necesară întocmirea

a două documente suplimentare:Acordul Asociaţiei de Proprietari (model-

standard utilizat de Oficiul Registrului Comerţului, care în partea de jos

conţine şi un tabel cu vecinii apartamentului) şi Acordul Comitetului Executiv

al Asociaţiei de Proprietari (cei 3 sau 5 membri exprimaţi tabelar). Dacă

Asociaţia de Proprietari a blocului nu are un Comitet Executiv desemnat, pe

verso-ul primului acord (modelul-standard) se va face menţiunea (de către

preşedintele/administratorul acestei asociaţii) că “nu s-a constituit un Comitet

Executiv la nivelul blocului nostru”, urmat de semnătură şi ştampilă.

Chiar dacă documentul prin care noua societate comercială poate utiliza

imobilul cu titlul de sediu social este reprezentat de un contract de

comodat sau de un contract de închiriere (în original), acesta nu va fi valabil

decât împreună cu actul/actele de proprietate ale imobilului respectiv (despre

care se va face şi menţiune în cuprinsul contractului de

închiriere/comodat). Actul de proprietate al sediului social poate fi

reprezentat de unul sau mai multe din următoarele documente: contract de

vânzare-cumpărare, contract de donaţie, contract de schimb, contract de

construire (+procesul-verbal de predare-primire), certificat de

moştenitor (valabil numai împreună cu actele de proprietate ale persoanei




decedate), hotărâre judecătorească (intitulată “sentinţă civilă”, valabilă numai

dacă conţine menţiunea “definitivă şi irevocabilă”), autorizaţia de

construire (+ certificatul de urbanism care a stat la baza emiterii

autorizaţiei),titlu de proprietate, ordonanţă de adjudecare sau diferite forme

ale contractului de partaj (valabile numai împreună cu contractele în baza

cărora se instaurase coproprietatea).

În sfârşit, recomandăm ca toate noile societăţi comerciale înfiinţate să-şi

stabilească sediul social doar într-o aunumită cameră (numerotată “camera 1”

sau “camera X” pe schiţa-releveu a imobilului), în cazul în care sediul social

reprezintă un imobil compus din mai multe camere (deci, nu garsonieră).

Dacă nu se procedează astfel, pe viitor – noile PFA, SRL sau SA care doresc

să aleagă acelaşi imobil ca sediu social vor trebui să producă un nou

document: o Declaraţie (în formă autentică) a proprietarului imobilului în

sensul că în respectivul imobil îşi pot desfăşura concomitent activitatea cu

scop de birou (în cadrul sediului social) mai multe entităţi fiscale (persoane

juridice) – în practică este denumită ca“Declaraţie de nesuprapunere”.

Există şi cazuri în care unele societăţi comerciale au decis ca sediul social să

figureze la adresa unui cabinet de avocatură. Nu recomandăm această

procedură, deoarece avocaţii nu au voie să încheie contracte de asistenţă

juridică în vederea stabilirii unui sediu social la cabinetul lor decât pentru 1

an, deci aceasta ar fi numai o soluţie temporară.

În legătură cu sediul social, se mai face o verificare prealabilă (în prezent se

realizează în acelaşi timp cu depunerea dosarului la Oficiul Registrului

Comerţului), în sensul că în vederea obţinerii certificatului şi a adverinţei de

unicitate a sediului social se depune un set suplimentar de xerocopii ale

actelor doveditoare ale sediului social (contract de închiriere/comodat, acte de

proprietate), împreună cu o cerere-standard către ANAF-Administraţia

Finanţelor Publice de Sector şi timbre fiscale în valoare de 4 lei. Această

operaţiune este realizată în prezent de către Oficiul Registrului Comerţului.

Actele de dovedire a calităţilor de asociat/administrator sunt reprezentate de

câte o Declaraţie în formă autentică (eliberată de un notar public sau de un

avocat), prin care asociatul sau administratorul respectiv declară (pe proprie

răspundere) că îndeplineşte condiţiile legale pentru a deţine aceste calităţi. În

plus, Oficiul Registrului Comerţului va verifica cazurile în care SRL-ul ce se

doreşte a fi înfiinţat are un asociat unic (în sensul că nici o persoană fizică sau

juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate comercială).




În ceea ce priveşte administratorii, aceştia devenind reprezentanţii legali ai

noii societăţi comerciale în relaţia cu instituţiile publice, ei trebuie să depună

la Oficiul Registrului Comerţului şi un specimen de semnătură al

administratorilor (care poate fi dat în faţa unui notar public, avocat sau la

Biroul de Asistenţă Juridică din cadrul Oficiului Registrului Comerţului).

În legătură cu asociaţii şi administratorii, se mai face o verificare prealabilă

(în prezent se realizează în acelaşi timp cu depunerea dosarului la Oficiul

Registrului Comerţului), în sensul că pentru fiecare dintre aceste persoane se

obţine un cazier fiscal, operaţiune realizată tot de către Oficiul Registrului

Comerţului.

Capitalul social, în cele mai multe cazuri, este vărsat în numerar de către

asociaţi. Astfel, dovada acestui capital social o reprezintă chitanţa de depunere

a capitalului social la orice banca comercială. Ulterior înfiinţării societăţii

comerciale, băncii comerciale respective i se poate da ordin să deschidă

primul cont curent al societăţii comerciale şi să fie transferată (prin ordin de

plată) suma reprezentând capitalul social din conturile de persoană fizică al

asociaţilor în acest cont curent. Chiar dacă legea prevede în România un

capital social minim de 200 lei (în cazul SRL-urilor), respectiv de 2.500 lei (în

cazul SRL-urilor) recomandăm clienţilor noştri să pornească de la un capital

social minim de 1.000 lei (pentru SRL-uri), respectiv 20.000 lei (pentru S.A.-

uri).

Toate actele de mai sus, trebuie depuse la Oficiul Registrului Comerţului într-

un dosar cu şină. Pe toate documentele xerocopiate trebuie scrisă menţiunea

“conform cu originalul”, urmată de o semnătură. De asemenea, toate filele din

dosar trebuie numerotate (în colţul din dreapta sus) începând de la ultima către

prima filă.

Primele 3 file ale dosarului vor fi reprezentate de:

Cererea-tip în vederea înregistrării şi autorizării funcţionării

Anexa privind opţiunile fiscale

Anexa privind investiţia străină (dacă este cazul)

Declaraţia de solicitare a autorizării funcţionării

În Anexa privind opţiunile fiscale, se va opta (prin bifarea unor căsuţe) pentru

un anumit regim fiscal, în sensul plăţii anuale, semestriale, trimestriale sau

lunare a impozitului pe profit sau a celui pe venitul microîntreprinderilor. De

asemenea, menţionăm că începând cu anul 2011, opţiunea pentru plata TVA a

fost scoasă din competenţa Oficiului Registrului Comerţului, astfel câ în




vederea obţinerii certificarului în scopuri de TVA trebuie să vă adresaţi la

Administraţia Finanţelor Publice de sector, unde procedura este una destul de

complicată.

Anexa privind investiţia străină se va completa doar în cazul în care există

cetăţeni străini sau persoane juridice cu sediul în străinatate care au calitatea

de asociaţi în noua societate comercială.

Declaraţia de solicitare a autorizării funcţionării se va realiza în scopul

înştiinţării autorităţilor locale cu atribuţii în siguranţa publică a activităţilor

comerciale (PSI, protecţia muncii, mediu, sanitar-veterinar). Aici se va

preciza şi faptul că activitatea propriu-zisă a noii societăţi comerciale va avea

loc la sediul social, la un sediu secundar (punct de lucru, sucursală sau filială)

sau în afara sediului social/sediilor secundare, prin contact direct cu clienţii.

Rezultatul depunerii dosarului la Oficiul Registrului Comerţului poate fi

pozitiv în numai 2 zile lucrătoare (mai multe zile, în cazul în care dosarul va fi

considerat incomplet) şi se vor obţine următoarele documente:

Certificatul de înregistrare (un document color albastru-roz)

Certificatele constatatoare (separat, pentru sediul social şi punctele de lucru)

Rezoluţia de aprobare a înfiinţării societăţii comerciale

Chiar dacă în acest moment, noua societate comercială va fi considerată “în

viaţă” şi vă puteţi desfăşura activitatea comercială pe care v-aţi propus-o, vă

recomandăm următorii paşi ulteriori înregistrării la Oficiul Registrului

Comerţului:

achiziţionarea ştampilei/ştampilelor

achiziţionarea registrelor obligatorii (Registrul Unic de Control şi Registrul

de Evidenţă Fiscală – al doilea numai pentru cei care au optat pentru plata

impozitului pe profit) de la Administraţia Finanţelor Publice de Sector

obţinerea certificatului în scopuri de TVA de la Administraţia Finanţelor

Publice de Sector (numai după ce s-a stabilit modul în care se va desfăşura

activitatea propriu-zisă a noii societăţi comerciale, respectiv la sediul social,

la un sediu secundar (punct de lucru, sucursală sau filială) sau în afara

sediului social/sediilor secundare, prin contact direct cu clienţii

procedura de obţinere a certificatului de înregistrare în Registrul

Operatorilor Intracomunitari (necesară pentru societăţile comerciale care

doresc să desfăşoare activităţi de comerţ cu unul sau mai multe din statele

membre ale Uniunii Europene)




alegerea unei embleme şi înregistrarea acesteia la Oficiul Registrului

Comerţului şi/sau la O.S.I.M. (emblema poate consta dintr-o expresie sau un

simbol grafic complet distinct de cel al firmei (denumirea societăţii

comerciale)

căutarea şi deschiderea unui punct de lucru (ceea ce implică cel puţin

încheierea unui contract de închiriere + obţineera restului acordurilor şi

autorizaţiilor de funcţionare).

Piața și clienții: tipul de clienți potențiali sau piața țintă

În România, consumul de ouă de prepeliţă este acoperit doar în proporţie

de 50% de piaţa internă, restul fiind suplinit din import. Consumul relativ

redus de ouă de prepeliţă pe cap de locuitor este cauzat, pe de o parte, de

scăderea drastică a puterii de cumpărare a populaţiei şi, pe de altă parte, de

lipsa produsului din magazine. Totuşi, consumul acestui produs pe piaţa

capitalei se ridică peste media pe ţară, situându-se la un nivel anual de 20 de

bucăţi pe cap de locuitor.

Produsele oferite se adresează următoarelor categorii de consumatori:

a) ouăle – consumatori cu vârste cuprinse între 30 şi 50 de ani care au venituri

lunare de peste 350 de euro şi pensionari cu venituri mari (peste 250

euro/lună).

b) carnea – adulţi în vârstă de peste 28 de ani, care iau masa la restaurant şi

care au venituri lunare de peste 500 de euro, sau familii cu venituri mari

(peste 800 euro/lună).

Concomitent cu creşterea preţurilor la celelalte produse de bază, datorită

calităţilor sale nutritive, oul de prepeliţă va deveni un aliment de bază, mult

mai accesibil decât carnea şi laptele.

Viabilitatea afacerii

Reuşita afacerii este condiţionată mai mult de abilităţile managerului de

a anticipa şi a percepe tendinţele pieţei, de a satisface dorinţele clienţilor

şi de a-i fideliza. Rinvestind profitul obținut, Farm Orlaie va dezvolta

activitatea, în timp, astfel încât să creeze conțiile necesare pătrunderii pe

piața externă.




Considerăm că afacerea este viabilă și din punctul de vedere al

raportului investiție/venituri.

3. Produsele și serviciile firmei Prezentarea naturii și destinației lor În România, consumul de ouă de prepeliţă este acoperit doar în

proporţie de 50% de piaţa internă, restul fiind suplinit din import.

Consumul relativ redus de ouă de prepeliţă pe cap de locuitor este cauzat,

pe de o parte, de scăderea drastică a puterii de cumpărare a populaţiei şi, pe

de altă parte, de lipsa produsului din magazine. Totuşi, consumul acestui

produs pe piaţa capitalei se ridică peste media pe ţară, situându-se la un

nivel anual de 20 de bucăţi pe cap de locuitor.

Produsele oferite se adresează următoarelor categorii de consumatori:

a) ouăle – consumatori cu vârste cuprinse între 30 şi 50 de ani care au

venituri lunare de peste 350 de euro şi pensionari cu venituri mari (peste

250 euro/lună).

b) carnea – adulţi în vârstă de peste 28 de ani, care iau masa la

restaurant şi care au venituri lunare de peste 500 de euro, sau familii cu

venituri mari (peste 800 euro/lună).

Concomitent cu creşterea preţurilor la celelalte produse de bază, datorită

calităţilor sale nutritive, oul de prepeliţă va deveni un aliment de bază, mult

mai accesibil decât carnea şi laptele.

În primii ani, când producţia este relativ redusă, desfacerea se poate face în

supermarketurile din zonele limitrofe sau în locaţii cât mai apropiate de locul

de producţie. Se pot stabili relaţii contractuale cu cele mai mari restaurante

din zonă, unde se vor desface ouăle proaspete, dar ciocnite.

Păsările se pot valorifica prin vânzare directă la abatoare. Sau în localuri gen

restaurant, PUB, hotel, pensiune, printrun sistem de abonament, clienţii

primind totodată şi reţetare pentru valorificarea ouălor şi cărnii.

În anul al treilea, distribuţia se va putea extinde către pensiuni, pizzerii, fast-

food-uri şi marile lanţuri de magazine.

Preţurile practicate trebuie să se situeze la nivelul celor ale concurenţei, dar

produsele se vor distinge prin calitatea superioară, modul de prezentare şi

ritmul susţinut al livrărilor. Livrările se pot face zilnic, în cantităţi mici, la cât

mai multe supermarketuri, astfel încât produsele să fie în permanenţă

proaspete. Distribuţia va fi făcută cu mijloace proprii.




4. Planul de marketing și planul de vânzări

* Analiza pieței În perioadele de previziune, afacerea este prea mică pentru a se putea

aloca un buget consistent de publicitate mass-media. Vom realiza însă o serie

de materiale de prezentare, personalizate, pe care le vom utiliza în relaţiile

contractuale dar şi pe site-ul fermei, pe care îl vom realiza în regie proprie şi

va fi găzduit gratuit pe naumite servere. Optimizarea SEO va fi făcută tot în

regie proprie, astfel încât site-ul să fie o formă reală de promovare în ţară cât

şi peste hotare precum şi un generator de comenzi. Dat fiind nivelul redus al

concurenţei şi faptul că oferta nu satisface cererea, considerăm că întreaga

producţie previzionată va fi absorbită pe piaţă.

Ouăle se vor ridica de preferinţă dimineaţa la prima oră şi seara, pentru a evita

spargerea ocazională provocată de mişcările păsărilor în cuşti. Ouăle sunt

stocate într-un spaţiu special; acesta trebuie să fie umbros, răcoros, fără

umiditate, dar nici foarte uscat. Ouăle se vor aşeza fie în cutii de nisip, fie în

cofraje din carton sau plastic, asemănătoare celor folosite pentru ouăle de

găină, la temperaturi de 10-15° Celsius.

Ouăle de prepeliţă trebuie valorificate proaspete pentru că, având coaja

subţire, conţinutul de apă se evaporă relativ repede, deteriorând calitatea

oului. Ambalarea se face în cutii de câte 30 (50) de cofraje.

Respectarea acestor condiţii va conduce la asigurarea unei calităţi superioare,

care va plasa firma în rândul crescătorilor recunoscuţi şi apreciaţi pe piaţă.

Alte produse care pot fi valorificate sunt găinuşele la sfârşitul perioadei de

ouat (36 de săptămâni) şi masculii din fiecare serie (1 la 12,5 găinuşe). La

livrare (în viu) ating greutatea de 200 g, iar prin abatorizare, greutate va fi de

150 g.

Cantitatea de gunoi rezultat nu este, la acest nivel de producţie, suficient de

mare ca să justifice cheltuieli de distribuţie, aşa încât nu va fi luată în calcul ca

sursă de venit. Gunoiul va fi utilizat de fermier ca îngrăşământ organic în

ferma proprie. Din veniturile obţinute prin valorificarea ouălor, încă din

primul an se vor achiziţiona incubatoare, astfel încât din anul 2 să se renunţe

la achiziţia de găinuşe, sau, la alegere, se vor achiziționa incubatoarele din

primul an și, evident, BVC va trebui ajustat ca atare.

Grilă orientativă




Efectiv iniţial……………………………………….5.000 exemplare

Efectiv anual în producţie…………………….......4630 exemplare

Producţie medie lunar pe exemplar…………....29,1 ouă\lună

Greutate totală ouă\zi…………………………....46,3 kg

Producţie medie zilnică pe exemplar………….…9,5 g\zi

Consum total furaje……………………………….105 kg\zi

Consum mediu zilnic pe exemplar……………….21 g zi

Consum specific zilnic…………………………...…4,6 kg\ kg ouă

Consum mediu apă\exemplar………………..…..45 cmc\zi

Cantitate dejecţii\exemplar………………….…….26 g\zi

Politica de prețuri

Farm Orlaie SRL va realiza o ofertă de prețuri generală, ținând cont

de tarifele practicate pe piață. În același timp, firma va avea în vedere

dezvoltarea de pachete promoționale, oferte speciale de tip abonament la

livrări, cu scopul final de fidelizare a potențialilor clienți și obținerea de

precontracte.

Pentru promovarea produselor oferite, societatea va folosi toate

metodele tradiționale, dar va apela și la promovarea prin intermediul

rețelelor de socializare, realizarea unei pagini web cu posibilitatea

rezervării abonamentelor – comenzi anticipate, comandării serviciilor

direct de pe platforma online.

5. Programul de dezvoltare a produselor /

serviciilor

Localizarea necesară unei ferme de păsări

Spaţiul alocat fermei de prăsări ar trebui dispus într-o zonă preponderent

cerealieră, ceea ce va conduce la costuri reduse de aprovizionare cu furaje.

Ferma ar trebui să aibă acces la un drum naţional, pentru a înlesni distribuirea

produselor.




De asemenea, ar trebui să aibă următoarele facilităţi: sursă proprie de apă,

energie electrică, linie telefonică, sistem propriu de canalizare prin fosă

absorbantă.

Condiţiile de mediu necesare creşterii:

Temperatura optimă se situează între 21 şi 23° Celsius. În perioada iernii se

pot folosi aeroterme sau baterii de autoîncălzire.

În următorul tabel puteţi identifica normele de ambianţă necesare pentru

creşterea prepeliţei japoneze:

Necesarul de utilaje şi aparatură pentru crescătoria de prepeliţe ouătoare

(5.000 prepeliţe):

20

15

15




Specificare Necesar/Dotare

Bazin de apă cu elemente de control calitativ (bazin superior)

1 Asigură apa pentru adăpare la temperatura şi calitatea necesară

Vase pentru stocat hrana (ligheane pătrate)

1Stocare şi transport hrană

Vas pentru colectat apa suplimentară – bazin inferior

1 Stocare apă (reziduală, decantare)

Vas pentru colectat apa (ligheane pătrate din P.V.C.)

1 Stocare, transport guano

Buncăr pentru hrană 1 Depozitare concentrate; depozitare cereale măcinate

Moară pentru grăunţe 1 Măcinare grăunţe

Aparat de sudat pungi de plastic 1 Sudare pungi de guano

Aparat de ambalat pentru vacumare a ouălor

1 Ambalare cofraje

Ovoscop 1 Control vizual ouă

Termometre cameră 0-40° C 3 Control ambient şi apă

Termograf/Higrograf 1 Supraveghere ambianţă

Higrometru cameră 1 Control ambient

Monitor energetic 1 Înregistrare, supraveghere şi comandă consum

Generator de avarie 1 Asigurarea energiei electrice în caz de pană de curent a

RENEL

Lăzi pliante din M.P. pentru transport marfă

Transport ouă ambalate, transport guano

Structura personalului ce va deservi ferma este următoarea:

– Administrator

– Contabil

– Îngrijitor

Pentru realizarea proiectului de investiţii prezentat, societatea va avea un

necesar de finanţare în valoare de 41041 EUR




6. Programul activităților operaționale

Prepararea furajului pentru prepeliţe

Fiecare premix are propriile sale specificaţii tehnice şi proprii parametri

nutriţionali; nu veţi întâlni două premixuri identice. Fiecare premix necesită o

combinaţie specifică, proprie, pentru a realiza furajul optimizat pentru o

anumită specie, rasă şi în conformitate cu specificul de varstă a prepeliţelor.

Cerinţele nutriţionale specifice prepeliţelor diferă semnificativ de cerinţele

specifice găinilor, curcilor etc. prin urmare furajul optimizat pentru o altă

specie NU este bun pentru prepeliţe. Furajul pentru găini ouătoare NU este

recomandat pentru furajarea prepeliţelor!

Atenţie la manevrarea materiilor prime şi a produselor care conţin

coccidiostatic. Coccidioza este o infecţie cu paraziţi protozoari - coccidia -

care se răspândeşte de la un animal la altul prin contactul cu fecale (dejecţii)

infectate sau ingerarea de ţesut infectat. Primul simptom este diareea, care în

cazurile severe se poate transforma în diaree cu sânge. Administrarea unui

furaj în perioada de început care conţine coccidiostatic (cu rolul de prevenţie,

întrerupe ciclul de viaţă a eimeriei – nu este un coccidiocid cu rol curativ)

dezvoltă păsărilor o rezistenţă la coccidioză în cazul expunerii la o infecţie de

intensitate medie, declanşând răspunsul imunitar al păsărilor. La prepeliţele

adulte însă generează o "castrare chimică" – vă recomandăm să nu permiteţi

contactul între materia primă sau furajul final pentru pui cu coccidiostatic şi

prepeliţele adulte (inclusiv furajul acestora). Spălaţi şi uscaţi cu mare atenţie

instrumentarul folosit şi spălaţi-vă pe mâini de fiecare dată după ce lucraţi cu

produse cu coccidiostatic. Din aceeaşi cauză, nu e recomandat să folosiţi

aceeaşi spatulă pentru administrarea hranei puilor, a tineretului şi a adultelor.

Un alt aspect deosebit de important în obţinerea în regie proprie a unui furaj

de calitate este acela al omogenităţii furajului. Dacă amestecul ingredientelor

nu are un grad de omogenitate corespunzător, există riscul apariţiei unor

consecinţe grave si imprevizibile. Există mai multe variante de omogenizare

accesibile crescătorilor mici şi mijlocii de prepeliţe, astfel:




1. Varianta optimă este aceea de a apela la serviciile unui FNC (fabrici de

nutreţuri combinate), pentru a vă face amestecul ingredientelor utilizând un

malaxor de furaje specializat, operat de personal de specialitate.

2. Dacă dispuneţi de o betonieră nouă / în care nu a mai fost făcut beton / care

este păstrată în stare de curăţenie impecabilă şi fără nicio urmă de beton în

interiorul cuvei, o puteţi folosi pentru omogenizarea materiilor prime în

furajul final. O betonieră de 180 de litri permite realizarea de şarje de câte 50

de kilograme de furaj final. Recomand ca uleiul să fie premixat cu grâul sau

cu şrotul de soia măcinat, înainte de a intra în mixarea finală din betonieră –

această mixare în două trepte permite obţinerea unui furaj cu o textură papil

uniformă, fără "cocoloaşe" de ulei îmbibat neomogen în ingrediente. După

premixarea uleiului cu grâul, se pun toate ingredientele în cuva betonierei, se

obturează gura de acces a cuvei cu un capac, se înclină cuva la orizontală sau

cu o treaptă înainte de această poziţie şi se mixează timp de 25-30 de minute.

E o idee bună ca în timpul malaxării să mutaţi cel puţin câte o dată pr şarjă

pentru câte 2-3 minute unghiul de înclinare cu o treaptă mai sus, respectiv mai

jos faţă de poziţia orizontală.

3. Dacă nu vă încadraţi în una din primele două situaţii, un rezultat acceptabil

se poate obţine şi printr-o mixare manuală realizată (obligatoriu) în trepte.

Utilizaţi o suprafaţă de lucru curată şi uscată (o prelată de 4,0 x 1,5 metri pe

care să o folosiţi exclusiv în acest scop, de exemplu, permite realizarea unei

şarje de 100 de kilograme de furaj). În prima mixare, amestecaţi (cu mâna)

într-un ligheansuficient de mare (curat şi uscat, preferabil folosit exclusiv în

acest scop) macropremixul cu calciul furajer nevitaminizat până când

ingredientele sunt bine omogenizate / nu se observă urme de ingrediente

neomogene. În a doua treaptă de mixare, amestecaţi acest rezultat cu şrotul de

floarea soarelui măcinat (în reţetele care conţin acest ingredient). Distribuiţi

rezultatul pe suprafaţa de lucru, sub forma unei linii de-a lungul căreia

amestecul să fie distribuit în mod egal. Turnaţi deasupra şi restul materiilor

prime din reţetă cu excepţia uleiului, având foarte mare grijă ca şi acestea să

aibă aceeaşi distribuţie uniformă de-a lungul liniei. Amestecaţi aceste

ingrediente gradual, avansând de-a lungul liniei de ingrediente, astfel încât în

această a treia treaptă de mixare să puteţi amesteca la fiecare mişcare cantităţi

proporţionale din fiecare materie primă (cu excepţia uleiului). Când aţi




terminat de amestecat ingredientele solide, puneţi mini-şarje de cca. 4

kilograme din acest amestec din nou în lighean şi amestecaţi iar ingredientele,

adăugând cantităţi proporţionale de ulei. Fiecare din aceste mini-şarje se

amestecă manualpână când uleiul este absorbit uniform de restul

ingredientelor şi furajul final obţinut în urma acestei a patra trepte de mixare

este omogen.

Furajul se păstrează în loc uscat şi răcoros şi se utilizează în cel mult 3 luni

din momentul producerii sale. Dacă este necesar, pentru evidenţa uzului

intern, puteţi marca sacii cu furaje cu informaţii despre conţinutul, masanetă şi

data producerii acestuia. Toate ingredientele trebuie să aibe granulaţii

apropiate, cu aspect făinos – toate cerealele şi şroturile utilizate trebuie

măcinate în prealabil.

Premixurile se comercializează în loturi mari, fie paletizat fie în big bag-uri de

o tonă. Având o rată atât de mică de includere în furajul final, nu rentează

decât dacă sau aveţi un număr foarte mare de prepeliţe (mai multe mii) sau

faceţi achiziţii de grup, împreună cu alţi crescători de pe lângă dvs., care să

justifice să ţineţi sume deloc neglijabile de bani blocate în produse cu termen

de valabilitate limitat din care aveţi nevoie cantităţi atât de mici. Cine este

interesat să furajeze corect prepeliţele şi nu se încadrează în aceste două

cazuri poate apela la noi pentru ajutor, deşi noi nu suntem axaţi pe

comercializarea de materii prime pentru furaje; oricum discutăm de cantităţi

necesare foarte mici şi valori mai mult simbolice, mai mult e munca de coletat

şi timpul alocat, dar e avantajos reciproc sa ne ajutăm unii pe alţii. Dificultăţi

similare puteţi întâmpina şi la achiziţia de materii prime la preţuri avantajoase,

în special a şrotului de soia şi a celorlalte două ingrediente care influenţează

puternic preţul final (porumbul şi grâul). Noi lucrăm cu câţiva crescători din

zona noastră pentru a achiziţiona materii prime împreună, pentru a putea

optimiza costul furajului final. Vă recomandăm să procedaţi la fel, economiile

rezultate pot fi deseori semnificative. În acest sens (dar nu numai pentru

aceasta), vă oferim posibilitatea de a vă înscrie gratuit în programul de

asocieri a crescătorilor mici şi mijlocii de prepeliţe pe areale geografice.

Periodic (de regulă trimestrial), cei înscrişi primesc un e-mail cu toate datele

de contact ale crescătorilor similari din zona respectivă care s-au inscris în

acest program de asociere, având desigur oportunitatea de a extinde după




bunul plac potenţialele arii de interes comun (de la furajare la creşterea

prepeliţelor şi desfacerea produselor).

Nu se poate înlocui în furajarea prepeliţelor şrotul de soia cu făina de soia /

soia boabe măcinate. Boabele de soia conţin un factor anti-triptic (un inhibitor

de tripsină) care provoacă disfuncţii metabolice la toate speciile de animale,

nu numai la păsări. Acest factor anti-triptic poate fi distrus prin caldură şi nu

este prezent în şrotul de soia.

Nu se poate înlocui în furajarea prepeliţelor şrotul de floarea soarelui cu

seminţe de floarea soarelui (măcinate). Şrotul de floarea soarelui de calitate

medie sau peste medie conţine între 23% şi 36% proteină, şi grăsime foarte

puţină (1.700 – 2.750 Kcal/kg, în funcţie de metoda folosită la extragerea

uleiului; cu cât are mai multă proteină, cu atât are mai puţină grăsime, şi

invers). Este necesar un aport specific de proteineşi grăsimi în alimentaţia

prepeliţelor pentru a obţine rezultatele dorite, iar acest raport nu se poate

obţine înlocuind cantităţile specifice de şrot de floarea soarelui şi ulei cu

seminţe de floarea soarelui măcinate, seminţe care conţin foarte mult ulei

(peste 20%) şi mult prea puţină proteină (15,5%); în plus, seminţele de floarea

soarelui conţin foarte multă celuloză de la coji (hoaspe).

Celuloza este o elementul principal constructiv al membranelor celulelor

vegetale. Aceasta are aceeaşi formulă brută ca şi amidonul. Cu cât furajul

final are o cotă mai mare de celuloză, cu atât îi scade gradul de digestibilitate,

respectiv cu atât devine mai ineficient. O cotă de maxim 5% din furajul final

este considerată bună.

Acidul linolenic (acid gras esenţial de tip Omega 3) şi acidul linoleic (acid

gras esenţial de tip Omega 6) sunt şi ei obligatorii în hrănire (având

roluriimportanteîn procesele biologice), neputând fi sintetizaţi direct de

organism. Wikipedia menţionează legătura dintre carenţa de acizi graşi

esenţiali şi apariţia unor boli precum chisturile fibroase, unele dermatite şi

diabetul.

Energia metabolizabilă [MEI - metabolizable energy intake] este cantitatea de

calorii pe care prepeliţa o asimilează din furajul administrat, valoarea

reprezentând cca. 85% din valoarea energetică totală specifică furajului.




Furaj pentru puii de prepeliţe (până la 21 de zile)

Porumb 22,5%

Şrot de soia 44,0%

Grâu 25,0%

Carbonat de calciu 1,5%

Ulei de floarea soarelui 2,0%

Macropremix tip 0 2,5%

Concentrat proteic

vegetal

2,5%

Furaj pentru tineret de prepeliţe (3-6 săptămâni) şi

pentru prepeliţele de carne (masculi pentru sacrificare)

Porumb 37,5%

Şrot de soia 36,0%

Grâu 20,0%




Furaj pentru prepeliţe ouătoare

Porumb 38,0%

Şrot de soia 31,5%

Grâu 15,0%

Şrot de floarea soarelui 4,0%







Pentru asigurarea hranei prepeliţelor, în primul an, se va lua în calcul

achiziţionarea de furaje combinate, premixuri. Pentru aceasta a fost

estimat un necesar de premixuri de 38 tone. La un preţ de 17 lei/10 kg

furaje, rezultă 15106 euro, sumă care, în BVC exploataţie, se va adăuga

la capitolul costuri/cheltuieli cu investiţia.

Incubator 528 oua gaina sau 1350 oua prepelita

Tava de incubatie

Incubatorul oua M 528 este destinat incubarii si ecluzionarii oualor

de gaina , de prepelita sau gasca. Incubatorul se recomanda

gospodariilor mari si mini

fermelor.

Incubatorul prezinta 4 etaje fiecare cu 132oua. Ouale se aseaza in site

de plastic speciale si cu ajutorul manetei dispuse in exteriorul

incubatorului acestea se rotesc cu 42 grade fata de axul central

Termostatul este digital si se poate regla temperatura atat pentru

perioada de incubatie cat si pentru perioada de eclozare.Dupa 18 zile

incubatorul se transforma in eclozor, ouale se transfera din sitele de

incubatie in sitele de eclozare. Randamentul incubatorului este de peste

90% din ouale fecundate.

Caracteristici tehnice:

Capacitatea -528oua de gaina




incubatorului

Masa neta -80 kg.

Numarul sertarelor -4 buc.

Regimul de

temperatura -comandat prin termostat; constant -25

oC-80

oC

Termometru digital,

higrometru -cate 1 buc.

Incalzire -200 W

Tensiunea normala a

retelei -220 V, 50Hz

Dimensiuni - 790 mm. latime, 750mm.adancime, 1100 mm.

inaltime

V-am atasat aici cate un document pentru fiecare incubator cu cate o

poza dar si cu ceva explicatii, dumneavoastra puteti intra pe

www.incubatorperformant.ro . In afara de oua de prepelita si gaina se

pot folosii aceste incubatoare si la alte specii rata, gasca , fazan si curca

acum o sa va dau o lista de preturi pentru fiecare incubator in parte dar

care va include doar site pentru o anumita specie, ori gaina ori

prepelita, etc, pentru site suplimentare pentru a incuba si alta specie se

mai adauga intre 60 ron si 300 ron in functie de capacitatea

incubatorului, de exemplu pentru incubatorul de 180 oua gaina pretul

este de 1400 ron, daca clientul vrea suplimentar si site de prepelita mai

costa 150 ron

Lista preturi:

incubator 60 oua gaina sau 150 oua prepelita costa 1100 ron sau 250

euro

incubator 120 oua gaina sau 300 oua prepelita costa 1200 ron sau

270 euro


320 euro


370 euro

http://www.incubatorperformant.ro/





420 euro


500 euro

Prevederi aplicabile creşterii în sistem ecologic:

Cerinţele cu privire la creşterea în sisteme alternative (la sol) se aplică şi

pentru sistemele ecologice, dar producătorii de ouă ecologice trebuie să se

supună şi prevederilor conţinute în Regulamentul Consiliului (CE) nr.

834/2007 şi Regulamentul Comisiei 889/2008:

1. Păsările nu pot fi ţinute în cuşti

2. Adăposturile trebuie prevăzute cu trape de intrare / ieşire corespunzătoare

cu dimensiunile păsărilor, iar lungimea acestor trape trebuie să totalizeze 4 m

la 100 m² suprafaţa de adăpost la dispoziţia păsărilor.

3. Orice adăpost nu poate fi populat cu efective mai mari de 3.000 păsări

4. Construcţia adăposturilor pentru păsări trebuie să faciliteze accesul

păsărilor în padocuri.

5. Adăposturile pentru păsări trebuie prevăzute cu ferestre.

Reguli pentru construcţiile zootehnice

Pentru înfiinţarea de noi exploataţii avicole se vor lua în considerare

următoarele principii, valabile pentru fermele de găini sau prepelițe:

� respectarea pricipiului izolării şi orientarea corectă a adăposturilor cu

privire la protecţia faţă de vânturile predominante cât şi pentru îmbunătăţirea

bilanţurilor termice a acestora. Conform Ordinului MAIA nr. 76/1979

coeficientul de transmisie termică trebuie să fie de K=1,0/kcal/m2/h0C pentru

pereţi, 0,8 /kcal/m2/h0C pentru tavan şi pardoseală cu aşternut permanent şi

3-5 /kcal/m2/h0C pentru uşile exterioare.

� Amplasarea corectă a aleilor de deservire

� Satisfacerea condiţiilor sanitară – veterinare de igienă cât şi a condiţiilor de

prevenire şi stingerea incendiilor.




Din punct de vederea al proiectării, adăposturile pentru păsări pot fi proiectate

şi construite în mai multe modalităţi:

� Construcţii noi, cu parter sau parter plus etaj;

� Modernizarea clădirilor vechi;

� Construcţii destinate altor sectoare, dar readaptate pentru sectorul avicol.

Conform legislaţiei în vigoare, construcţiile zootehnice destinate creşterii şi

exploatării păsărilor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

-� Încărcare cu zăpadă de 100daN/cm ;

- � Temperatură exterioară de calcul -15 C;

- � Rezistenţa terenului la fundare de 2,4 daN/cm ;

- � Presiunea la vânt de 55 daN/cm ;

-� Gradul de seismicitate 7;

-� Rezistenţă la foc, până la gradul V.

Construcţia adăposturilor pentru păsări – informaţii generale

Adăposturile pentru păsări trebuie prevăzute cu termoizolaţie, conform

coeficienţilor menţionaţi mai sus. În plus, construcţia trebuie să fie etanşă, în

special la îmbinarea dintre două elemente de construcţie, pentru a permite

funţionarea ventilaţiei mecanice care asigură evacuarea aerului viciat din

adăpost. În cele mai multe cazuri se utilizează sisteme de ventilaţie prin

presiune negativă. Atunci când adăpostul este populat cu pui, temperatura

interioară este ridicată şi aerul proaspăt introdus poate fi uneori considerabil

mai rece; de aceea, este important să existe posibilitatea de a controla

mişcarea aerului în interior. În caz contrar, aşternutul se deteriorează şi este

imposibil să se creeze un microclimat optim pentru păsări.

Pentru a se asigura condiţii de igienă, construcţia trebuie să fie uşor de curăţat

după fiecare lot şi înainte de repopulare.

În adăpost, pardoseala trebuie să aibă o pantă de 1-2%, orientată către canalele

de scurgere amplasate de-a lungul axei longitudinale a construcţiei, la distanţe

de 10-15 m între ele.

În toate camerele tampon este necesar să existe, pe lângă instalaţiile sanitare,

canale de scurgere. Apa reziduală menajeră poate fi preluată de sistemul de

canalizare (dacă există). Este indicat ca reziduurile rezultate în procesul de

producţie (de exemplu apa uzată) să fie drenate către un rezervor fără

evacuare. Soluția constructivă va fi aleasă de către beneficiar: structură de

rezistență din beton, cu fundație si elevație, pardoseală betonată, zidărie din




BCA sau panouri sandwich, acoperișul format din șarpantă și învelitoare din

tablă, materiale ceramice, sau orice altă soluție propusă de constructor, mai

puțin azbociment.

Biosecuritatea

Biosecuritatea se referă la totalitatea normelor, tehnicilor şi măsurilor

organizatorice de prevenire şi combatere a bolilor în cadrul fermelor avicole.

Prevenirea ia în considerare condiţiile tehnologice, comportamentul uman şi

igiena.

O atenţie deosebită trebuie să se acorde circulaţiei dinspre şi în adăpostul

pentru păsări. Fiecare adăpost trebuie privit ca o entitate de sine stătătoare,

adică să aibă propria intrare şi propriile spaţii tampon.

Procedurile zilnice de acces în adăpost – intrare şi ieşire – sunt foarte

importante şi trebuie aplicate de fiecare dată.

Se recomandă ca adăpostul să fie prevăzut cu două intrări, pentru a respecta

„principiul unidirecţional”. O intrare este folosită pentru introducerea

materialelor noi, puilor de o zi, puicuţelor etc. Cealaltă intrare este destinată

livrării păsărilor pentru sacrificare, evacuării dejecţiilor etc.

Camioanele de la abator, fabrica de nutreţ combinat şi de la centrele de

împachetare a ouălelor constituie factori de risc.

Este recomandat ca silozul pentru furaje să aibă o construcţie închisă şi să fie

amplasat în afara adăpostului. Eventualele furaje risipite lângă siloz se

îndepărtează imediat, pentru a nu atrage păsările sălbatice şi rozătoarele. De

asemenea, containerele pentru păsările moarte se amplasează cât mai departe

posibil de adăpostul pentru păsări.

Padocul este considerat zonă igienizată. În consecinţă, acesta trebuie

împrejmuit pentru a nu permite accesul animalelor sălbatice, câinilor şi

persoanelor neautorizate.

Pentru a se limita pe cât posibil apariţia bolilor contagioase dintr-o fermă, este

recomandat să se aplice, cel puţin la nivel de adăpost, principiul „totul plin,

totul gol”. De preferat este ca acest principiu să fie aplicat la nivelul fermei,

ceea ce presupune înlocuirea întregii populaţii avicole. Curăţarea şi

dezinfectarea temeinică în perioada dintre două populări este esenţială. De

aceea, este necesar ca activitatea de curăţare să fie avută în vedere încă din




faza de proiectare a adăpostului – suprafeţe uşor de curăţat, un sistem de

drenare eficient şi platforme în afara construcţiei.

În principiu, starea de sănătate a populaţiilor avicole din cadrul exploataţiilor

este influenţată de mai mulţi factori:

� Normele de zooigienă;

� Furajarea corectă cât şi igiena furajului;

� Programele de profilaxie aplicate;

� Condiţiile tehnologice de exploatare a efectivelor.

Din punct de vedere funcţional, se delimitează două zone distincte în cadrul

fermei: zona administrativă şi zona de producţie. Delimitarea celor două zone

se realizează cu ajutorul unui gard. Trecerea în zona de producţie se

efectuează numai prin filtrul sanitar. Pentru efective mici de păsări filtrul

sanitar se amplasează la intrarea în adăpost.

Securizarea unei ferme avicole (Sursa:Hubbard ISA-Ghid de management

2002)

Protecţia împotriva agenţilor de contaminare a fermelor

Personalul şi vizitatorii:

Oamenii sunt vectorul cel mai frecvent pentru transmiterea agenţilor patogeni.

Astfel, accesul vizitatorilor şi tehnicienilor sau livrarea echipamentelor nu se

poate realiza decât cu autorizaţie.




Personalul angajat nu trebuie să se deplaseze de la o fermă la alta, decât dacă

este absolut necesar şi după trecerea prin filtrul sanitar.

1. Vestiar pentru haine de stradă

2. Cameră cu duş

3. Vestiar pentru echipemente de lucru

4. Hol cu dezinfector pentru încălţăminte

Organizarea şi funcţionarea filtrului sanitar-veterinar (Sursa: Hubbard ISA -

Ghid de

management 2002)

Atenţie:

În mod obligatoriu la toate intrările din perimetrul fermei, halelor de

producţie, etc. trebuie să existe dezinfectoare pentru încălţăminte.

Dezinfectoarele pentru încălţăminte sunt tăviţe din diferite materiale, cu

diverse dimensiuni, în care se introduce un material absorbant (rumeguş,

burete, resturi textile etc.) şi o soluţie decontaminantă.

Ordinul nr. 147 din 21 iunie 2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare

privind condiţiile de biosecuritate în exploataţiile avicole comerciale, precum

şi a procedurii privind mişcarea păsărilor vii, a produselor, subproduselor şi a

gunoiului de la păsări stipulează următoarele:

a) asigurarea asistenţei sanitară – veterinare permanente a exploataţiei şi a

dotării necesare pentru activitatea medicului veterinar;




b) asigurarea următoarelor condiţii de biosecuritate:

1. asigurarea spaţiilor de cazare bine delimitate, etanşe, sectorizate pe

categorii de exploatare;

2. împrejmuirea compactă a adăposturilor în scopul prevenirii accesului

animalelor şi al persoanelor străine, cu verificarea periodică a integrităţii

acestora;

3. asigurarea dezinfectorului rutier sau covorului cu substanţă decontaminantă

4. amenajarea şi funcţionarea filtrului sanitar-veterinar ;

5. asigurarea dezinfectoarelor pentru dezinfecţia încălţămintei şi a unui sistem

pentru spălarea şi dezinfecţia mâinilor;

6. asigurarea respectării principiului ”totul plin totul gol”, a vidului sanitar şi a

repopulării spaţiilor de exploatare după cel puţin 7 zile;

7. asigurarea amenajărilor necesare pentru eliminarea dejecţiilor şi a apelor

reziduale după inactivarea acestora;

8. asigurarea controlului eficienţei decontaminării de către laboratoarele

autorizate sanitarveterinar;

9. respectarea prevederilor Programului acţiunilor de supraveghere, profilaxie

şi control al bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om,

protecţia animalelor şi protecţia mediului;

10.colectarea şi eliminarea zilnică a păsărilor moarte şi a deşeurilor de la

staţia de incubaţie şi dirijarea acestora la o unitate de profil (în baza unui

contract încheiat cu aceasta) sau distrugerea acestora în incineratorul propriu;

11.depozitarea gunoiului de grajd separat de cadavre, în platforme amenajate,

batale speciale şi împrejmuite (gropi pentru depozitarea diverselor reziduuri),

pentru o perioadă care asigură sterilizarea;

12.întocmirea evidenţelor sanitar-veterinare şi zootehnice obligatorii:

(i) registrul de fermă;

(ii) registrul mijloacelor de transport al păsărilor, furajelor şi al diverselor

materiale;

(iii) registrul de consultaţii şi tratamente;

(iv) registrul imunologic;

(v) evidenţe privind efectuarea decontaminării spaţiilor ;

(vi) registrul cuprinzând pierderile prin moarte, fişele de lot;

(vii) registrul pentru efectuarea necropsiilor;

(viii) evidenţa privind necesarul consumului de hrană şi apă;




(ix) evidenţe referitoare la înregistrarea cantităţilor de cadavre şi subproduse

în corelaţie cu cantităţile dirijate pentru distrugere într-o unitate specializată

(pentru efective mari);

(x) interzicerea comercializării păsărilor vii şi a ouălor pentru incubaţie direct

de la poarta exploataţiei avicole către persoanele fizice;

c) existenţa evidenţelor privind certificarea competenţei profesionale a

managerilor şi îngrijitorilor şi a programului de control pentru certificarea

sănătăţii angajaţilor.

În cazul realizărilor de noi exploataţii avicole trebuie avute în vedere o serie

de norme ce trebuie respectate pentru a păstra o bună stare de sănătate a

efectivelor, pentru confortul populaţiei din zonă şi desfăşurarea în condiţii

optime a proceselor tehnologice. Deoarece construcţia de noi adăposturi

pentru exploatarea păsărilor necesită investiţii mari, iar durata de funcţionare

este mare, se impune ca amplasamentul şi sistematizarea fermelor avicole să

fie gândite în perspectiva dezvoltării localităţilor învecinate, cât şi a fermei.

Condiţiile naturale pe care le oferă terenul trebuie exploatate la maxim de

către fermier.

Pentru a organiza în condiţii optime o nouă exploataţie avicolă trebuie

realizate o serie de studii, precum:

- Studii tehnico-economice;

- Studii edilitare;

- Studii sanitare;

- Studii sanitar-veterinare;

- Studii de mediu.

Studiile tehnico--economice au în vedere amplasarea exploataţiilor avicole pe

terenuri compromise pentru agricultură, în zone în care nu există acest tip de

investiţie dar există condiţii adecvate pentru creşterea păsărilor, există forţa de

muncă specializată în avicultură, accesul uşor la căi de comunicaţie şi utilităţi.

Studiile edilitare urmăresc ca noile investiţii să se încadreze armonios în

planul general de sistematizare a zonei respective cât şi direcţiile de

dezvoltare pe termen mediu şi lung al zonei.

Studiile sanitare urmăresc ca exploataţiile avicole să nu reprezinte un vector

de transmitere a bolilor, prin nerespectarea tehnologiilor, a biosecurităţii

fermei sau a distanţelor optime de protecţie faţă de zonele locuite.

Studiile sanitar-veterinare au în vedere împiedicarea răspândirii bolilor în

zonele învecinate, soluţiile tehnice pentru respectarea normelor sanitar-




veterinare specifice şi nespecifice privitoare la biosecuritatea fermelor

avicole.

Studiile de mediu urmăresc ca întreg procesul tehnologic să nu polueze mediul

şi să nu creeze disconfort populaţiei din zonă.

În concluziie, terenurile pe care sunt amplasate noile exploataţii avicole

trebuie să asigure următoarele condiţii:

� Suprafaţa utilă să răspundă cerinţelor tehnologiilor aplicate;

� Pentru o bună expunere la soare şi o colectare eficientă a precipitaţiilor,

terenul trebuie să aibă o pantă de 1-3% pe direcţia sud, sud-est, sud-vest;

� Pentru evitarea scurgerilor de dejecţii lichide şi de apă contaminată în

zonele învecinate, terenul trebuie să fie situat sub nivelul acestora;

� Să nu fie pe marginea apelor curgătoare şi în zone inundabile;

� Solul să aibă o permeabilitate mare cu o capacitate de reţinere a apei şi

capilaritate redusă şi să nu prezinte riscul de alunecări de teren;

� Pentru prevenirea poluării apei freatice, nivelul acesteia se fie de minim 1,5

m adâncime;

� Terenul să nu fie infestat cu germeni anaerobi sau microroganisme

parazitare;

� Trebuie evitate zonele cu ceaţă permanentă sau cu ape stătătoare;

� Pentru protejarea împotriva înzăpezirii sau a vânturilor predominante reci

se vor alege pantele opuse acestora;

� Vânturile dominante să nu poată antrena eventualele emisii de gaze din

exploataţii spre localităţile învecinate;

� Sursa furajeră să fie în apropiere;

� Exploataţia să nu fie traversată de o reţea de înaltă tensiune;

� Accesul la apă curentă, curent electric şi alte utilităţi să fie facil;

� Distanţa faţă de căile de acces auto trebuie să fie de minim 22 metri faţă de

drumuri naţionale, 20 m de drumuri judeţene şi 18 m de drumuri comunale;

� Să nu fie amplasate în zone industriale, mari poluatoare;

� Drumurile publice, conducte de gaze, canalizare publică sau alte tipuri de

construcţii de transport nu pot traversa perimetrul fermei;

� Realizarea de zone de protecţie în jurul fermei;

� Distanţa minimă faţă de locuinţe trebuie să fie de 500 m în cazul în care nu

există studii de impact asupra mediului în care să fie precizate alte distanţe.




Alegerea amplasamentului pentru sistemele de adăpost trebuie să se facă cu

atenţie, deoarece o decizie eronată duce la cheltuieri suplimentare pentru

îmbunătăţirea izolaţiei.

Ca şi poziţionare, latura cea mai mica a construcţiei trebuie situată pe direcţia

vânturilor predominante, în funcţie de regiune . Pentru a expune clădirea cât

mai puţin la curenţii de aer şi a menţine un mediu curat este necesar să se

realizeze perdelele de protecţie (prin plantarea de pomi).

Modalităţi de poziţionare a unităţilor de producţie în raport cu direcţia

vânturilor predominante

Pentru construcţia adăposturilor se pot utiliza materile precum lemnul, zidăria

portantă, betonul armat monolit, prefabricatele din beton armat, metalul, etc.

Alegerea materialului este influenţată în primul rând de parametrii

dimensionali, de condiţiile de execuţie cât şi de preţul acestora.

Din punct de vedere al construcţiei, adăposturile trebuie să fie bine izolate

termic pentru a evita pierderile de energie termică cât şi pentru menţinerea

constantă a factorilor de microclimat (temperatură, umiditate, curenţi de aer).

Suprafeţele din interiorul adăposturilor trebuie să fie uşor lavabile pentru a




permite o decontaminare uşoară şi eficientă, rezistente la umezeală şi la

acţiunea agenţilor chimici din adăpost.

Planul adăpostului

Indiferent de capacitatea de producţie, o fermă de păsări trebuie să dispună de

un filtru sanitar veterinar.

Rolul acestuia este explicat în secţiunea anterioară.

Pentru fermele cu capacităţi de producţie mari se realizează un filtru sanitar-

veterinar la intrarea în perimetrul fermei

Amplasarea filtrului sanitar-veterinar la intrarea în fermă




Amplasarea filtrului sanitar-veterinar la intrarea în hala de producţie

În cazul fermelor de capacitate mică, cu un singur adăpost, filtrul sanitar-

veterinar va fi amplasat la intrarea în hala de producţie

Indiferent de capacitatea de producţie, intrarea în adăpostul pentru păsări se

realizează printr-o singură cameră de acces, care are şi rol de camera tehnică.

Pentru a limita la minim riscul de transmitere a bolilor contagioase din mediul

înconjurător trebuie stabilită o procedură de acces în unităţile de producţie.

Camera tehnică (camera tampon)

Camerele tehnice conţin dispozitivele de control şi măsurare, precum şi

instrumentele de bază pentru întreţinerea instalaţiilor, incluzând în special:

• sistemul de control pentru ventilaţie, încălzire şi răcire;

• sistemul de control al iluminatului;

• sistemele de cântărire şi distribuţie a furajelor;

• sistemul de măsurare şi control al apei furnizate;

• un ansamblu de relee şi microprocesoare conectat la un computer care

controlează parametrii şi înregistrează datele;

• spaţii pentru păstrarea produselor chimice, farmaceutice şi dezinfectanţilor

etc. (se aplică doar pentru micile ferme).




Reprezentare schematică a modalităţilor de acces în adăpost

Canalele de scurgere şi instalaţiile de apă şi canalizare

Toate camerele tehnice trebuie prevăzute cu canalele de scurgere pentru apa

de spălat, care este evacuată într-un rezervor de colectare. În plus, toaleta,

duşurile şi chiuvetele trebuie conectate la acelaşi rezervor colector.

Proiectarea spaţiilor pentru popularea şi livrarea puilor de carne sau a

prepelițelor

Pe cât posibil, adăpostul trebuie să aibă două intrări, câte una la fiecare capăt,

precum şi două uşi de acces în exterior (o uşă normală şi o uşă cu deschidere

pe jumătate). Una din intrări – din “spaţiul neigienizat” – este utilizată pentru

colectarea prepelițelor, evacuarea dejecţiilor şi curăţenie, în timp ce restul

activităţilor de pregătire se efectuează folosind cealaltă uşă – din “spaţiul

igienizat”. Uşa normală trebuie amplasată la acelaşi capăt ca şi poarta din

“spaţiul igienizat”.




Uşa cu deschidere pe jumătate este aşezată la acelaşi capăt cu poarta din

spaţiul “neigienizat”. Astfel, puii morţi pot fi evacuaţi într-un container prin

partea superioară a acestei uşi, fără ca lucrătorii să fie nevoiţi să iasă din

adăpost.

Zona exterioară uşilor şi porţilor poate sa fie betonată şi să aibă o suprafaţă

înclinată spre exteriorul adăpostului. Camionul de transport al puilor de o zi,

camionul cu stivuitor de la abator, precum şi alte vehicule, trebuie să aibă la

dispoziţie un spaţiu de parcare betonat, ceea ce înseamnă că platforma trebuie

să fie suficient de mare. Drumurile de acces se execută pe o fundaţie

rezistentă şi bine drenată.

Sisteme de furajare pentru păsări

Sistemele de furajare şi adăpare trebuie să răspundă următoarelor cerinţe

privind buna funcţionare:

� Să asigure fronturi de adăpare şi de furajare suficient de mari pentru toate

păsările;

� Să fie construite astfel încât să menţină igiena furajului şi a apei;

� Să existe o distribuţie uniformă a dispozitivelor de furajare şi de adăpare în

hala de producţie;

� Să reducă la minim împrăştierea furajelor şi a apei;

� Să funcţioneze corespunzător pe durata programului de lumină;

� Să fie uşor de curăţat.

În prezent, cele mai populare sisteme de distribuţie a furajelor în interiorul

adăpostului sunt transportoarele spiralate şi transportoarele cu lanţ . Primele

sunt utilizate în adăposturile în care se pot trasa linii drepte şi există un număr

considerabil de linii de furajare. Transportoarele cu lanţ pot fi dispuse în

configuraţii relativ complexe şi nu creează probleme circulaţiei pe o direcţie

transversală.

Silozul de furaje exterior este amplasat adiacent cu unul din pereţii

adăpostului; din siloz, furajele sunt transportate de preferat cu ajutorul unui

transportor spiralat . Una sau mai multe conducte de transport, care pornesc de

la linia de furajare spre buncăr, aduc furajul prin intermediul tuburilor

telescopice direct în hrănitori. Hrănitorile sunt instalate direct pe conducta




pentru furaje. Înălţimea se reglează la nivel centralizat printr-un set de cabluri

din oţel, scripeţi şi o macara acţionată electric sau manual.

Siloz pentru furaje

Hrănitori

Un sistem de furajare cu transportor spiralat utilizează hrănitori liniare dispuse

paralel cu axul longitudinal al clădirii. Fiecare linie de furajare are ca punct de

plecare un buncăr de alimentare, uneori cuplat la sistemul de acţionare al

transportorului; cel mai frecvent, sistemul de acţionare este însă amplasat la

capătul liniei de furajare. Hrănitorile sunt instalate direct pe tubulatura

transportorului.




Buncărele sunt alimentate direct din siloz, tot de către un transportor spiralat.

În general, se utilizează două tipuri de dispozitive de furajare: hrănitori

circulare şi hrănitori liniare.

Sistem de stocare şi transport al furajelor

Hrănitori liniare




Se recomandă ca pentru fiecare adăpost să existe unul sau două silozuri de

alimentare, cu o capacitate care să permită golirea în maxim 10 zile (de

preferat 7 zile), în special acolo unde există variaţii mari de temperatură. La

păsările aflate în creştere, silozul se umple doar parţial în faza de demaraj.

Este de preferat ca silozul să fie ridicat pe fundaţie separată, la o distanţă de

aproximativ 1 m faţă de peretele adăpostului. Acesta trebuie să fie prevăzut cu

protecţie anticorozivă, să fie uşor de curaţat şi dotat cu orificiu de evacuare a

aerului, trapă cu capac, scară cu balustradă şi vizor.

Capacitatea silozului se stabileşte în funcţie de necesarul de hrană zilnică

pentru efectivul de prepelițe.

Transportorul trebuie să aibă capacitatea de a distribui furajele automat.

Transportoarele, care fac legătura între linia de furajare şi sistemul de furajare

trebuie prevăzute cu o deschidere, care poate fi închisă pentru fiecare linie de

hrănitori circulare (sau fiecare buncăraş din componenţa sistemului de

furajare cu lanţ).

Sistemul de furajare este montat pe un ax de oţel cu cabluri pentru ridicare

după depopularea adăpostului. Sistemul este ridicat cu ajutorul unei macarale

acţionate manual sau mecanic.

Elementele de acţionare deservesc întreaga clădire şi au comandă centrală.

Toate motoarele trebuie dotate cu siguranţe. Alimentarea cu energie electrică

poate fi oprită prin întrerupătoare.

Sistemele de adăpare

Este important să se instaleze sisteme de adăpare care asigură păsărilor apă în

cantităţi suficiente şi menţin calitatea acesteia.

Se consideră că sistemul de conducte pentru furnizarea apei şi presiunea apei

sunt similare celor dintr-o reţea obişnuită. De asemenea, sistemul de conducte

instalat, care transportă apa de la camera tehnică în centrul adăpostului,

include ţevi transversale şi se termină cu un ventil / robinet la fiecare linie de

adăpători prin picurare.

Sistemul de alimentare cu apă trebuie să aibă în componenţă următoarele

elemente:




Sistem de alimentare cu apă

1.Filtru de apă / filtru care poate fi curăţat

2.Manometru pentru presiunea de intrare

3.Apometru de mare precizie

4.Ventil / Robinet solenoid de 220 V conectat la un computer

5.Un medicamentor / pompare externă (0,2-2%)

6.Reductor de presiune, 0,5 – 6,0 bari

7.Manometru pentru presiunea la ieşire

8.Container pentru vitamine / medicamente sub formă de soluţie




Adăpătorile prin picurare

În general, un sistem de adăpare prin picurare trebuie dimensionat în funcţie

de nevoile păsăsrilor. Pentru a menţine calitatea aşternutului se recomandă

adăpătorile prin picurare cu pahar colector.

Este necesar ca înălţimea sistemului de adăpare să fie reglabilă în funcţie de

faza de creştere prepelițelor. Acesta se instalează astfel încât să poată fi ridicat

atunci când un lot de prepelițe este scos din adăpost.

Înălţimea adăpătorului prin picurare se reglează în funcţie de vârsta

păsărilor.

(Sursa: Aviagen 2009)

Rândurile de conducte de apă trebuie montate pe un profil cornier care să

împiedice puii mici să se aşeze pe conductă; o soluţie alternativă poate fi

utilizarea unei protecţii din sârmă. Sistemul de adăpare este prins cu cabluri

de oţel şi trebuie instalat cel puţin un troliu (mecanism de ridicare) cu

acţionare manuală.

În sistemele de adăpători prin picurare, apa este furnizată prin bazin de rupere

a presiunii cu rol de limpezire sau printr-un robinet (supapă reductoare) de

joasă presiune. La livrare sistemul trebuie să fie complet, cu o ţeavă care să

indice nivelul presiunii cu un ventil ataşat, precum şi cu fitinguri pentru

spălarea instalaţiei.




Instalaţii de apă

Pe lângă sistemul de adăpare a păsărilor, este necesar ca adăpostul să fie

prevăzut cu următoarele:

• instalaţii de furnizare a apei în camerele tampon cu ţevi cu diametrul Ø 20

mm

• robineţi de apă dispuşi de-a lungul unuia din pereţii lungi ai camerei de

producţie – Ø 32, la fiecare 15 m;

• instalaţii de mare presiune (până la 100 bari) de-a lungul ambilor pereţi lungi

ai camerei de producţie (deasupra zonelor de ventilaţie), cu ţevi de Ø 20 mm

şi compensator de lungime, pentru instalaţii cu 120-180 de duze.

Pentru aceste instalaţii, diametrul conductei principale recomandat este de cel

puţin Ø 40 mm.

3.5.7 Sistemul de ventilaţie şi de control

În general, sistemul de ventilaţie trebuie să aibă o capacitate suficient de mare

pentru a evita supraîncălzirea şi, acolo unde este necesar, să îndepărteze

excesul de umiditate în combinaţie cu sistemul de încălzire. Nivelul de

zgomot trebuie redus la minim. Ventilatoarele, sistemul de furajare şi alte

echipamente trebuie construite, amplasate, puse în funcţiune şi întreţinute

astfel încât să se evite producerea de zgomot (2007/43/CE).

Sistemul de ventilaţie trebuie să fie computerizat pentru a controla şi

înregistra automat principalii parametri (greutatea puilor, consumul de furaje

şi apă etc.)

Ventilaţia pe lungimea adăpostului:

Ventilatoarele sunt amplasate la un capăt al adăpostului şi gurile de admisie

sunt amplasate la celălalt capăt sau / şi pe pereţii laterali. Admisia se face în

mod natural, iar evacuarea forţată cu ajutorul ventilatoarelor.




Amplasarea ventilatoarelor şi a deschiderilor de admisie




Aerul introdus în adăpost este dirijat spre tavanul adăpostului. Acest lucru se

face pentru evitarea formării curenţilor de aer reci la nivelul solului şi pentru a

permite aerului proaspăt să ajungă la temperatura din interiorul adăpostului.

Se recomandă ca la intrarea aerului în adăpost să se instaleze filtre de reţinere

a impurităţilor. La evacuarea aerului din adăpost se pot utiliza separatoare de

praf.

În principal, filtrele trebuie să îndeplinească următoarele caracterisitici:

� Să asigure un grad de deprăfuire cât mai mare în timpul funcţionării

instalaţiilor;

� Capacitate mare de reţinere a prafului;

� Să fie uşor de întreţinut.

Din punct de vedere al principiului de funcţionare, se disting următoarele

tipuri:

� Separarea prafului sub influenţa forţelor de frecare;

� Separarea prafului sub influenţa forţelor electrostatice;

� Separarea prafului sub influenţa forţelor de tensiune superficiale;

� Separarea prafului prin reţinere directă datorită dimensiunilor mari ale

particulelor de praf în raport cu golurile materialului filtrant.

Fantă de admisie aer

(Sursa: www.poultec.net, 2010)




Ventilator pentru evacuare

(Sursa: www.poultec.net, 2010)

Ventilaţie automatizată

Asigurarea unui aer curat cât şi pentru reducerea pierderilor de energie

termică, necesită automatizarea acestui factor. Cel mai ieftin sistem de

automatizare este, prin programarea cu ajutorul releului de timp a deschiderii

şi închiderii gurilor de admisie cât şi a ventilatoarelor. Principalul dezavantaj

este dat de producerea de variaţii mari de temperatură în adăpost. O variantă

mai costisitoare de automatizare, dar mult

mai precisă, este controlarea a cel puţin doi

factori de microclimat (temperatura şi

umiditatea).

Unitatea centrală a

unui sistem de ventilaţie

automatizat (Sursa:

www.poultec.net, 2010)




Diverse modele de senzori

(Sursa:www.poultec.net, 2010)

Sisteme de încălzire

Furnizarea căldurii trebuie să fie controlată automat, în funcţie de temperatura

şi umiditatea aerului.

Pentru a evita creşterea excesivă a umidităţii relative faza de finisare, poate fi

necesară încălzirea suplimentară. Există diverse metode de încălzire, de

exemplu sistem de încălzire centralizată cu ţevi de-a lungul pereţilor, sistem

de încălzire centralizată cu aeroterme, duze de gaz acoperite sau arzătoare cu

ardere deschisă, pe păcură sau gaz.

Pentru a estima necesarul de căldură, este necesar să se realizeze un calcul al

echilibrului termic pentru fiecare proiect, în funcţie de poziţia geografică şi




amplasamentul construcţiei, linia de producţie, densitatea de populare şi

materialele de construcţie utilizate.

Este important ca instalaţiile să fie proiectate şi montate de firme autorizate.

Necesarul de încălzire pentru un adăpost pentru pui de carne cu suprafaţa de

producţie de 2.000 m2, în condiţii extreme, este estimat la circa 300.000 kCal.

Pentru prepelițe a se vedea secțiunea a doua a proiectului privind condițiile de

climatizare.

Arzătoarele

Folosirea anumitor modele de arzătoare implică un anumit risc de incendiu şi,

de aceea, fiecare arzător trebuie prevăzut cu dispozitive de captare a scânteilor

(parascântei).

Cel mai întâlnit sistem de încălzire în România este încălzirea locală cu

ajutorul radiantelor de infraroşu alimentate cu gaz metan. Din punct de vedere

constructiv, acestea sunt elemente uşor de întreţinut şi asigură confortul

biologic al păsărilor. Sistemul de încălzire este complet automatizat şi

lucrează în condiţii deosebit de grele, praf, umiditate ridicată cât şi agenţi

chimici.

Radiantă de încălzire cu infraroşu




Încălzire centralizată

O altă soluţie constă în construcţia unei încăperi separate pentru cazanul de

încălzire / boiler. La dimensionarea capacităţii cazanului de încălzire, trebuie

luate în calcul şi pierderile de căldură la cazan, coşul de fum şi ţevi. Pierderea

totală de căldură se ridică la aproximativ 25.000 Kcal/h.

Planul unui sistem de încălzire centralizată




LEGENDA

Model fermă sistem de creştere free range

(creştere la sol cu acces liber la padoc)

Capacitate: 3000 capete gaini, pentru prepelițe se adaptează

A1, A2, A3 - Adăposturi

P1, P2, P3, P4, P5, P6 – Padocuri




Modele de amenajare adăpost pentru creştere la sol cu acces liber în padoc




Secţiunea unui adăpost - creştere la sol cu un singur rând de cuibare

Secţiunea unui adăpost - creştere la sol cu două rânduri de cuibare

Camera de ambalare / împachetare

În cazul în care se utilizează un sistem automat de colectare şi împachetare, în

faza de proiectare trebuie să se aibă în vedere durata mare de funcţionare a

maşinii de împachetat. Atunci când ouăle sunt transportate de la cuibare la

camera tampon pe o bandă transportoare, acestea sunt preluate automat şi

aduse direct la maşina de împachetat.

Cofrajele pentru preambalarea de ouă sunt aşezate manual într-un container,

care apoi este stocat în camera de depozitare a ouălelor.




Atunci când personalul sortează ouăle, este necesară să existe suficient spaţiu

în jurul maşinii de ambalat. În cazul fermelor mici, colectarea şi sortarea

ouălelor se realizează manual. Camera de împachetare este prevăzută doar cu

o masă pentru sortare.

Camera pentru depozitarea ouălelor

Condiţiile optime de depozitare a ouălelor se pot crea doar dacă există o

instalaţie de răcire.

Camera trebuie izolată şi dotată cu un sistem de răcire, astfel încât să se

asigure o temperatură constantă cu aproximativ 10 – 12°C sau cu 10°C mai

mică decât temperatura exterioară camerei.

Dacă diferenţele de temperatură sunt mai mari, ouăle aduse în camera de

depozitare sau scoase din acest spaţiu se umezesc din cauza condensului. Un

nivel de umiditate a aerului de 75-85% previne atât deterioararea calităţii

ouălelor, cât şi pierderea de greutate prin evaporare.

Gestionarea dejecţiilor

În sistemele de creşetere la sol pe aşternut permanent, dejecţiile sunt evacuate

doar înainte de introducerea unui nou efectiv de păsări în adăpost (schimbarea

efectivului). Prin urmare, adăpostul trebuie proiectat astfel încât să faciliteze

evacuarea dejecţiilor. În general, lângă cuibare se realizează fose pentru

colectarea dejecţiilor. Dacă acest spaţiu de colectare este conceput sub forma

unui cadru înălţat cu pardoseală cu grătare şi rabatabil / articulat la un capăt,

dejecţiile se pot evacua uşor cu un “bobcat” sau un utilaj similar.

În sistemele care combină pardoseala plină cu grătarele, pardoseala face parte

din zona de producţie şi este acoperită cu aşternut. Restul zonei de producţie

se constituie din fose de colectare a dejecţiilor acoperite cu o platformă

perforată realizată din plastic, metal sau lemn. Aşa cum este menţionat şi în

secţiunea de mai jos, acest tip de pardoseală este denumit platformă.




Platformă de lemn care poate fi executată în fermă

Cerinţele privind proiectarea sistemelor de adăpost nu au suferit modificări.

Lăţimea unui adăpost de găini ouătoare se stabileşte pe baza următoarelor

considerente (pentru prepelițe în mod similar):




• Lăţimea unui singur rând de baterii plus lăţimea aleii de deservire se

înmulţeşte cu numărul total de rânduri şi, la rezultat, se adaugă lăţimea unei

singure alei de deservire.

• Sistemul de ventilaţie trebuie să aibă capacitatea de a ventila întregul

adăpost, inclusiv zona din centrul acestuia.

Schema unei baterii

Lăţimea unei cuşti variază în funcţie de producătorul de echipamente, dar

valoarea specifică este de 135 cm. Lăţimea minimă a aleii de deservire este de

90 cm. Prin umare, cea mai mică lăţime posibilă este ((90 + 135) x numărul

de rânduri)) + 90. Unele modele de cuşti sunt prevăzute cu o lăţime de

aproximativ 160 cm.




În anumite cazuri, poate fi necesar ca aleile de deservire situate de-a lungul

pereţilor să fie mai late, pentru a face loc şi stâlpilor de rezistenţă pentru

acoperiş.

Fluxul de aer caracteristic într-un adăpost pentru creşterea găinilor ouătoare

în bate

Protecţia mediului

Acest capitol descrie reglementările europene şi româneşti cu privire la

protecţia mediului, amplasarea sistemelor de depozitare a dejecţiilor, precum

şi cerinţele de siguranţă.

5.1 Legislaţia europeană

În ceea ce priveşte impactul ambiental al depozitelor de dejecţii, există două

directive europene care trebuie luate în considerare: Directiva Consiliului din

12 decembrie 1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi

proveniţi din surse agricole (91/676/CEE) şi Directiva Consiliului 96/61/CEE

din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării.

Directiva Consiliului 91/676/CEE din 12 decembrie 1991 stipulează că statele

membre trebuie să stabilească un cod sau coduri de bune practici agricole care

să fie puse în aplicare de către agricultori în mod voluntar. Codurile de bune

practici agricole trebuie să conţină prevederi care să acopere, printre altele,

depozitarea dejecţiilor animaliere şi aplicarea îngrăşămintelor (fertilizatorilor)

pe terenul agricol. Acestea trebuie să specifice capacitatea şi construcţia




bazinelor de depozitare a dejecţiilor animaliere, inclusiv măsuri pentru

prevenirea poluării apelor prin scurgerea de efluenţi şi nămol de epurare în

apele subterane şi infiltrarea în apele de suprafaţă a lichidelor ce conţin

dejecţii animaliere.

Directiva Consiliului 96/61/CEE din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi

controlul integrat al poluării stabileşte măsurile pentru prevenirea sau

limitarea poluării aerului, apei şi solului prin emisii.

De asemenea, directiva include măsuri pentru a obţine un nivel ridicat al

protecţiei mediului în ansamblul său.


controlul integrat al poluării se aplică exploataţiilor de păsări mai mari de:

• 40 000 de păsări

5.2 Legislaţia românească


controlul integrat al poluării stabileşte măsurile de prevenire şi limitare a

poluării aerului, apei şi solului prin emisii.

Directiva este valabilă pentru exploataţiile de păsări cu o capacitate mai mare

de 40.000 de capete.

Codul de bune practici agricole din România include următoarele cerinţe:

�Trebuie evitată diluţia dejecţiilor, acolo unde este posibil, deoarece aceasta

determină o valoare fertilizantă imprevizibilă. Totuşi, în cazul în care se

stochează şi efluenţii pluviali, este necesară o capacitate de stocare mai mare

(articolul 130).

�Depozitarea dejecţiilor lichide trebuie să se facă în rezervoare etanşe,

construite din materiale corespunzătoare, impermeabile şi rezistente la

coroziune. În caz contrar se pot produce fenomene de poluare (articolul 132).

�În vederea realizării instalaţiilor şi spaţiilor de depozitare este necesar să se

respecte următoarele condiţii (articolul 133):

- amplasamentul şi zona în care se construieşte se aleg în funcţie de reţeaua

hidrografică din vecinătate şi de prezenţa pădurilor;

- spaţiile de depozitare să fie situate în apropierea terenurilor agricole;

- capacitatea pentru depozitare sa fie proiectată în funcţie de numărul existent

de animale;

- asigurarea unei etanşeităţi perfecte a spaţiilor pentru depozitare;




- materialele şi instalaţiile utilizate la construcţie să fie de calitate.

�La construcţia depozitelor de bălegar solid se va avea în vedere ca acestea sa

aibă o bază din beton, să fie prevăzuţi cu pereţi de sprijin şi sistem de

colectare a efluenţilor, în special a celor ce se produc în timpul ploilor

(articolul 138).

�Depozitarea şi păstrarea gunoiului de grajd este necesar să se facă în

platforme special

amenajate. În acest scop, platformele trebuie hidroizolate la pardoseală,

construite din beton şi prevăzute cu pereţi de sprijin înalţi de 2 metri, de

asemenea hidroizolaţi, şi cu praguri de reţinere a efluentului şi canale de

scurgere a acestuia către un bazin de retenţie (articolul 139).

�Platformele trebuie să aibă o capacitate suficientă de stocare, să aibă

drumuri de acces şi să nu fie amplasate pe terenuri situate în apropierea

cursurilor de apă sau cu apa freatică la mică adâncime.

De asemenea, ele trebuie amplasate la o distanţă de cel puţin 50 de metri faţă

de locuinţe şi sursele de apa potabilă (articolul 140).

�Gunoiul se păstrează în aceste platforme îndesat, acoperit cu un strat de

pământ de 15-20 centimetri grosime (articolul 141).

Alinierea fermei la standardele UE

În ceea ce priveşte performanţele genetice ale păsărilor, există standarde

foarte precise de hrănire, conforme cu cerinţele nutriţionale.

Un furaj corect pentru pui de carne trebuie să fie bine echilibrat din punctul

de vedere al conţinutului în energie şi proteine, vitamine şi minerale,

precum şi în nivelul de aminoacizi. Important este că în ţara noastră

conform legislaţiei interne, armonizate cu cea din UE, elementele nutritive

din furaje sunt asigurate de:

cereale furajere (porumb, orz, grâu);

cereale proteice (soia, floarea soarelui, făină de peşte);

energie (ulei de floarea soarelui sau soia);

vitamine (import vitamine industriale);

minerale (import şi intern minerale).




În România nu sunt permise în furajare:

făinurile proteice de origine animală, cu excepţia făinii de peşte care

se dă doar în primele 3 săptămâni;

antibioticele – pentru stimularea creşterii păsărilor;

cerealele sau alte materii prime furajere modificate genetic

România produce în totalitate cerealele furajere şi materiile prime proteice,

cu excepţia unei părţi din soia şi făina de peşte pe care le importă.

Furajele combinate care se administrează puilor de carne se realizează în

fabrici de nutreţuri combinate care, în unele cazuri, aparţin crescătorilor.

Important este că toate furajele pentru puii de carne sunt sterilizate şi

granulate la temperaturi de 75 - 80°C, suficient pentru distrugerea

germenilor patogeni. Acolo unde nu există posibilitatea granulării furajelor

se sterilizează prin adăugare de aditivi care au rolul de a distruge eventualii

germeni patogeni (ex. Acidul propionic, fumaric sau o combinaţie de acizi

organici). Pentru fiecare şarjă de materii prime furajere sau furaje finite se

fac analize de laborator atât fizico – chimice cât şi microbiologice.

Toate fabricile de nutreţuri combinate sunt obligate să păstreze o

contraprobă pentru analize cel puţin 30 de zile.

Normele UE pe care producătorii din ţara noastră trebuie să le respecte se

referă la trei domenii importante şi anume:

siguranţa alimentară;

confortul păsărilor;

protecţia mediului.

Legislaţia cu privire la aceste norme s-a implementat în România şi

producătorii au obligaţia s-o aplice:

Legislaţia cu privire la siguranţa alimentară:

1. Legea 150/2004 – Legea siguranţei alimentelor;

2. Ordin 5/2005 – Trasabilitate pui carne;

3. Ordin 73/2005 – Trasabilitate găini ouă consum;




4. Ordin 23/2006 – Agenţi zoonotici şi Salmonella (Reglementarea

UE 2160);

5. Legea 28/2006 – Masuri ca urmare a suspiciunii de influenta aviara;

6. Ordin 148/2005 – Program acţiuni supraveghere, prevenire şi

control;

7. HG 173/2006 – Trasabilitatea şi etichetarea organismelor

modificate genetic;

8. HG 415/2004 – Ordin privind comercializarea ouălor;

9. OM 461/2005 – Norme de aplicare a HG 415/2004;

10. Ordinul 206/447/86/2002 – privind comercializarea cărnii de

pasăre;

11. HG 106/2002 – etichetarea produselor agro alimentare.

Legislaţia cu privire la confortul păsărilor:

Ordinul 462/2001 – privind standardele minime pentru protecţia

găinilor.

Legislaţia cu privire la protecţia mediului:

Ordinul 860/2002 – proceduri de evaluare a impactului asupra mediului şi

de emitere a acordului de mediu.

Producătorii din România doresc ca legislaţia UE să opereze şi pentru

importurile de carne, întrucât acestea se fac cu abateri de la legislaţia

europeană cu privire la siguranţa alimentară.

Tipul de construcţie şi organizare a fermelor, împreună cu legislaţia internă

armonizată cu legislaţia UE privind supravegherea stării de sănătate a

efectivelor, fac parte din protejarea stării de sănătate a efectivelor de păsări.

O sănătate bună a păsărilor înseamnă implicit o carne sănătoasă şi sigură

pentru consumator.




7. Managementul activităților

Societatea va fi condusă de către asociatul uni, care va îndeplini

atribuțiile managerului, putând angaja, în decursul timpului, mai multe

categorii de salariați, potrivit cu nevoile firmei și dezvoltării afacerii. În mod

absolut legal, dacă asociatul consideră de cuviință, poate să angajeze un

administrator sau un director care vor acționa în numele său.

8. Planul financiar

Planul previzionat de vânzări pentru primii 3 ani

Ouă prepeliţă An 1

An 2

An 3

Cantitate (mii buc.) 1620,5 1620,5 1620,5

Preţ unitar (euro

1.000 buc)

58 70 81

Valoare totală (euro) 93989 113435

131260,5

Carne prepeliţă

Cantitate (kg) 750 750 750

Preţ unitar

(euro 6buc/caserola)

7 8 8

Valoare totală 5831 6664 6664

Total venituri

(euro)

99820 120099 137924,5




BUGET DE VENITURI SI CHELTUIELI

Previzionat, centralizat per fermă

euro

Perioada Perioada Perioada

Denumire indicator 2013 2014 2015

Venituri din vanzari ouă prepeliţe 93989

113435

131260,5

Venituri din vânzări carne prepeliţă 5831

6664

6664

A TOTAL VENITURI EXPLOATARE 99820

120099

137924,5

Ch. Amenajare spaţii 8250 - -

Ch.achiz. echip.diverse 2500

- -

Ch.achiz.echipamente birou 650

- -

Ch.achiz.păsări 14535 - -

Ch.furajare 15106

B TOTAL CHELTUIELI EXPLOATARE 41041

C REZULTAT DIN EXPLOATARE 99820

120099

137924,5

1 Venituri financiare 99820 120099 137924,5

2 Cheltuieli financiare 41041

D=1-2 REZULTAT BRUT 99820 120099 137924,5

3 Cheltuieli impozit pe profit 15971,2

19215,84 22067,92

E=D-5 REZULTAT NET 83848,8 100883,16 115856,58




9. Anexe Furnizori furaje combinate:

Furnizor: G&M Group Birou: Adresa : Bdul. Nicolae Titulescu 1, Bl. A7, Sc. 4, Ap. 16, Sector 1

Bucuresti, 011131, ROMANIA

C.U.I. : RO 14491854 / Numar inregistrare : J40/1595/2002

Banca : Piraeus Bank - Victoria / RO15PIRB4203702310001000

Telefon : 021 318 5652 / Fax : 021 318 5653 - [email protected]

Dl. Mircea SACHE - [email protected]

mailto:[email protected]





Dl. Radu SACHE - [email protected]

Depozit Crevedia: Adresa : Sos. Bucuresti-Targoviste, DN1A, Km. 23 +700m

Crevedia, 137180, Dambovita, ROMANIA

Telefon : 0245 241832 / Fax : 0245 241833 - [email protected]

Dl. Radu GHEORGHITA - [email protected]

AWD NUTRITION vinde furaje si concentrate pt pasari si animale:furaj pui

faza l 16, 50lei/10kg, pui faza ll 14, 00lei/10kg, pui faza lll 12, 50lei/10kg,

furaj curcani lll 17.00lei/10kg, furaj prepelite outoare 17.00lei/10kg, furaj

porci04 12, 00lei/10kg, concentrat pui 27, 00lei/10kg, concentrat porci 24,

00lei/10kg, iar lista cu produsele noastre fiind mult mai diversificata.Va

asteptam la fabrica de furaje din Bolintin-vale, km30 pe autostrada Bucuresti-

Pitesti.Pt comenzi si transport la domiciliu pe o raza de 100km min 1.000kg si

peste 100km min 2.000kg si max 2.500kg furaj.Pret:1.00lei/km platit dus si

intors.tel 0720.11.61.87, 0748.937.233, 076.291.291.0.

ionita alexandru 0720116187

Numele companiei:

Atlas Impex S.R.L.

Persoana de contact:

Cristache Camelia

Adresa:

Str Muncitori, Nr. 39

Localitate:

Focsani

Judet:

Vrancea







Telefon:

0237/225315

Categorie: 04-Pasari

Nume Produs: Prepelite

Nume Societate: VILU SORINEL P.F.

Data inceput: Vineri, 6 Mai 2011

Data sfarsit: Duminica, 2 Decembrie 2012

Cantitate totala: 10000 Capete

Pret pe unitate: 2 RON

Localitate: Braila

Judet: Braila

Tara: Romania

Conditii livrare: In functie de cantitate,livram in toata tara.

Descriere

cresctor de prepelite va ofera 10000 de pui 1-7 zile cu 2 lei

buc,oua consum 20 de bani buc,comenzi la tel 0766586442,0755853615,trimet in toata tara,va multumesc.

Vanzare

Prepelite

Detalii

Categorie: 04-Pasari

Nume Produs: Prepelite

Nume Societate: INTERCOM CONSULTING S.R.L.

Data inceput: Vineri, 8 Octombrie 2004

Data sfarsit: Sambata, 8 Octombrie 2016

Cantitate totala: 50000 Capete

http://www.bursaagricola.ro/Detalii-utilizator-vilu_sorinel_P_F_-4-6664-1.html

http://www.bursaagricola.ro/Detalii-utilizator-Intercom_Consulting_S_R_L_-4-2004-1.html




Pret pe unitate: 1 EUR

Localitate: Arad

Judet: Arad

Tara: Romania

Conditii livrare: in functie de cantitate este pretul negociabil

Descriere

oferim lunar pana la 50000 buc de prepelite si pana la 100000 buc oua de prepelite

Intercom Consulting S.R.L.

Detalii companie

Persoana de contact:

D-ul. Dreher Stefan

Adresa postala: Str Poiana, Nr. 43

Cod postal: 310075

Localitate: Arad

Judet: Arad

Tara: Romania

C.U.I.: 3369232

Cont bancar:

Telefon fix: +4 0357 401.120

Telefon mobil: +4 0745.569.401

Adresa email: [email protected]

Adresa web: www.prepelita.go.ro


http://www.prepelita.go.ro/




Aceştia sunt doar cîţiva dintre furnizorii de furaje, material genetic sau dotări.

În ce priveşte asigurarea furajelor, recomnadabil ar fi ca fermierul să se

orienteze spre producţia proprie de premixuri. Reţete sunt mai multe. Pentru

început, se vor avea în vedere indicaţiile de mai jos pentru furajare.

AGENDA

TRATAMENTUL NATURIST CU OUĂ DE PREPELIŢĂ

Prepeliţa a început să fie domesticită în Coreea, China şi Japonia în anii

1300 e.n.. Pentru a-i arăta preţuirea, crescătorii japonezi i-au construit colivii

din lemn de esenţă preţioasă (santal, mahon) încrustate cu aur, argint, fildeş şi

perle. Tot în Japonia, în secolul nostru, a început şi exploatarea prepeliţei

pentru ouă şi carne.

Terapia naturistă agreată tot mai mult de medicina şi farmacologia

modernă recomandă produsele naturale de origine vegetală şi animală în scop

profilactic, curativ şi de conservare.

Ouăle de prepeliţă şi-au dovedit acţiunea benefică în peste 30 afecţiuni ale

organismului. Efectele pozitive sunt date de: calitatea superioară a proteinei

din ou; lipsa colesterolului (este singurul ou dietetic) ; concentraţia foarte

mare de vitamine şi minerale comparativ cu volumul oului faţă de oul de

găină. Faţă de oul de găină , cel de prepeliţă conţine de 6 ori mai multă

vitamina B1, de 15 ori mai multă vitamina B2, completate şi de alte vitamine

cum ar fi: A, D3, E. De asemenea, conţine de 5 ori mai mult fier şi

microelemente ca potasiu, calciu, zinc, sulf. Valoarea nutritivă la 100 g

produs este : 678 kj, proteine 11,6%, grăsimi 14%, glucide 0,5%, minerale

0,9%.

Efectele benefice ale curei cu ouă de prepeliţă şi-au dovedit

eficienţa în: la copii - stimularea creşterii şi îmbunătăţirea metabolismului

(100 buc.) şi asupra neurogenezei (formarea neuronilor) în sistemul nervos

central (120 buc.); revigorarea stării de sănătate şi echilibrarea organismelor

în vârstă, combaterea proceselor degenerative ale organismului (240 buc.);

îmbunătăţirea coeficientului de inteligenţă şi a memoriei, protecţia celulei




nervoase; mărirea potenţei sexuale (120 buc.); întărirea organismelor slăbite

prin uzura fizică şi suprasolicitare (240 buc.); refacerea energetică a

organismului (240 buc.) în perioada pre şi post-natală (efectele sunt benefice

şi asupra fătului), după intervenţii chirurgicale şi radioterapii; revenirea

spectaculoasă după perioade de stres şi epuizare (240 buc.); boli de dereglare

a metabolismului lipidic: aterioscleroza (240 buc.), obezitate (240 buc.),

hipercolesterolemie (240 buc.) ; intensificarea efectelor medicaţiei

administrate în T.B.C. (240 buc.); terapia bolilor cardiovasculare (scleroza

coronariană, îmbunătăţirea funcţiilor cordului - 240 buc.); terapia bolilor

alergice (astm - 240 buc., urticarie - 120 buc., eczeme, conjunctivită - 120

buc., rinite alergice - 240 buc.); terapia bolilor digestive (ulcer - 240 buc.,

tulburări digestive - 120 buc., reglarea acidităţii gastrice - 120 buc.);

terapia bolilor hepatice (240 buc.); terapia bolilor renale (240 buc.); terapia

bolilor circulatorii (anemie - 240 buc., hipertensiune - 240 buc.); terapia

bolilor metabolice (guta - 240 buc., obezitate - 240 buc., diabet - 240 buc.);

terapia sistemului nervos (neurastenie - 240 buc., stări nervoase - 240 buc.,

migrene - 240 buc., nevroze - 240 buc.); efecte miraculoase şi în îngrijirea

tenului (240 buc.) şi a pielii în general ca şi a părului (50 buc.). Cura cu ouă

de prepeliţă este folosită şi ca tratament de combatere în cazul diferitelor

afecţiuni sau tratamente asociate, nefiind semnalată nici o contraindicaţie.

Deoarece are efect antialergic (120 - 240 buc. ) favorizează tratamentele

medicamentoase asupra organismului.

Ouăle de prepeliţă se folosesc în cure de 120-240, oua / perioada. Curele sunt

întrerupte de pauze de 21-120 zile şi se pot relua de 3 - 4 ori. În paralel se pot

folosi şi sub formă de alimente gătite. Numărul de ouă consumate este în

funcţie de afecţiune iar consumul se face conform schiţei alăturate. Dozele din

acest tabel sunt orientative existând şi alte scheme de tratament în funcţie de

severitatea afecţiunii şi în conformitate cu sfatul medicului curant.




Mod de administrare

Vârsta Total

ouă

Consum de ouă în ziua Până în

ziua I-a a II-a a III-a din a IV-

a

Adult 240 3 3 4 5 49

Adult 120 3 3 4 5 25

16 - 18 120 3 3 4 5 25

11 - 15 120 3 3 3 4 31

8 – 10 90 3 3 3 3 31

4 – 7 60 3 3 3 3 20

1 – 3 60 2 2 2 2 30

3 luni - 1 an 30 1 1 1 1 30

Important !

Ouăle trebuiesc consumate proaspete şi să fie păstrate la rece, la 4 - 8 grade C.

Consumul se face dimineaţa, pe stomacul gol. Este bine ca ouăle să fie spălate

înainte de spargere. Ca sa le consume adulţii trebuie să procedeze astfel: se

înţeapă cei doi poli ai unui ou şi se bea conţinutul printrun pol. Altă metodă ar

fi spargerea întrun pahar şi frecarea albuşului şi gălbenuşului cu zahăr sau

miere. Masa se serveşte dupa 3 - 4 ore. În cazul tinerilor se poate separa

gălbenuşul şi se serveşte ca atare sau cu miere. Masa se serveşte după o oră.

Pentru copii se poate separa gălbenuşul şi se consumă ca atare, îndulcit cu

miere sau în lapte. Prima masă se serveşte după 30 minute.

ATENŢIE ! Consumul alcoolului diminuează din efectul tratamentului.




PREPARATE CULINARE DIN CARNE DE PREPELIŢĂ

Prepeliţele se prepară proaspete sau se pun la macerat pentru două-trei ore în

marinată (baiţ). Marinata are drept scop fie înlăturarea mirosului specific, fie

înnobilarea cu un gust plăcut şi aromat. În toată perioada în care stă complet

scufundată în baiţ, carnea trebuie întoarsă de trei-patru ori pe zi şi ţinută la

rece (fără să îngheţe). Se va scoate din baiţ numai înainte de preparare, altfel

carnea se înnegreşte şi se usucă pe deasupra.

Pregătirea începe cu smulgerea penelor fără a fi opărite. Prepeliţele nu se

opăresc înainte de a fi curăţate de pene pentru a nu se pierde gustul

caracteristic al cărnii. Penele se smulg pe rând, una câte una, începând cu

penele mari în direcţia în care au crescut, răsucindu-le uşor între degete pentru

a nu se rupe pielea. Puful mărunt, aderent, se îndepărtează prin pârlire la

flacără (de preferat, flacără de spirt). Se trec apoi foarte repede printro flacără,

dupa care li se scot măruntaiele şi plămânii, oprindu-se numai ficatul. De

menţionat că smulgerea penelor se execută numai în momentul când carnea se

pune la marinat sau când se prepară mâncarea dorită: altfel, carnea se usucă şi

se înnegreşte.

Fiind slabă, carnea de prepeliţă se împănează de obicei cu slănină proaspătă

sau afumătură sau cu osânză. Înainte de a împăna carnea, bucatelele de slănină

se dau prin piper şi ienibahar măcinate. Condimentele se folosesc în cantităţi

mici pentru a nu masca aroma specifică şi plăcută. Friptura este mai gustoasă

dacă se prepară înăbuşită la capac.

În afară de împănare cu slănină, unele păsări se învelesc în felii subţiri de

slănină, astfel, carnea nu se va usca la preparare. Pentru a conferi un gust fin,

prepeliţele se pot înfăşura în frunze de viţă de vie şi apoi în fâşii de slănină.

După ce au fost curăţate, pârlite, marinate, zvântate, păsările pentru fript se

udă bine pe dinăuntru şi pe dinafară cu coniac sau cu rom. Cel mai frecvent

păsările se prepară ca friptura la cuptor sau înăbuşite, de preferinţă în unt.

Pentru friptura la cuptor, acesta trebuie să fie bine încins pentru ca vânatul să

se rumenească repede, altfel sucurile se scurg din carne.

Se prepară câte două prepeliţe de persoană.




Marinată (baiţ) pentru macerarea rapidă a cărnii de prepeliţă.

Pentru 2-3 kg de carne de prepeliţă, componentele pentru macerarea

rapidă sunt urmatoarele: 2-3 cepe, ½ ţelină, 1 morcov, câteva boabe de

piper, ½ linguriţă de piper pisat, 1-2 foi de dafin, câteva boabe de

ienibahar, 1 ramură de cimbru, 100ml vin negru sau roşu şi sare. Carnea

se sărează, se pune întrun vas, se adaugă toate componentele, se

amestecă, se acoperă şi se lasă la macerat 2-3 ore sau se ţine la frigider

2-3 zile. Când se scoate de la macerat, carnea se scurge bine de zeama

ce s-a format. Pentru friptură, carnea se împănează cu slănină şi cu

usturoi. Zeama de la macerat se strecoară şi se adaugă la mâncare când

aceasta este aproape gata. Împreună se mai fierb 5-6 min.

Marinată pentru marinată rapidă (3-4 ore)

Un pahar de vin roşu, un pahar de vin alb sec, un morcov, o ţelină mică,

3 cepe, toate tăiate rondele subţiri, sare, piper boabe, o frunză mică de

dafin, cimbru pisat, ienibahar.Se amestecă toate ingredientele, apoi

marinata se toarnă peste carne. În timpul marinării se amestecă din când

în când, întorcând carnea de câteva ori.

Notă: Cantitatea de ingrediente se va adapta volumului păsărilor supuse

marinării, dar proporţia ingredientelor rămâne acceaşi.

Marinată pentru păsări

Două pahare de apă, un pahar de vin, un morcov, o ceapă, o ţelină mică,

o rădăcină de pătrunjel, o frunză mică de dafin, cimbru, sare, usturoi, un

păhărel de oţet.

Zarzavatul tăiat rondele se pune la fiert împreună cu restul

ingredientelor întrun vas acoperit; se lasă să fiarbă 15-20 minute, apoi se

ia de pe foc, se lasă să se răcească puţin şi marinata se toarnă peste

carne. Vasul cu carne şi marinata se acoperă bine şi se păstrează la loc

răcoros având grijă să se întoarcă zilnic carnea. Dacă marinata nu

acoperă pasărea în întregime aceasta se va întoarce zilnic de 3-4 ori.




Marinată fiartă (baiţ) pentru carnea de prepeliţă

Componentele sunt următoarele: 200 ml apa, 100 ml oţet, ½ l vin negru

sau roşu, 1 ceapă, 1 ţelină, 1 rădăcină de pătrunjel (legumele se taie cât

mai subţire), 1-2 foi de dafin, 1 ramură de cimbru, câteva boabe de piper

şi de ienibahar, sare; se mai pot adăuga câteva cuişoare, boabe de

ienupăr şi coajă de lămâie.

Totul se pune la fiert întrun vas acoperit, se fierbe 5-6 minute, după care

se ia vasul de pe foc şi se ţine tot acoperit până se răceşte. În cazul în

care carnea se pregăteşte în acceaşi zi, marinata se toarnă caldă peste

carne. Dacă prepeliţele se pregătesc după câteva zile, compoziţia de

marinată mai întâi se răceşte şi apoi se introduce carnea în ea,

procedându-se la fel ca şi în reţeta precedentă.

Prepeliţe la frigare sau la grătar

Pentru 6 porţii: 3 sau 6 prepeliţe, tot atâtea felii de slănină proaspată, 30

g unt, piper pisat, sare, 6 felii de franzelă pentru crutoane.

Prepeliţele se prepară proaspete. Se jumulesc, se pârlesc la o flacără, se

şterg, se scot intestinele şi plămânii care se aruncă, oprindu-se numai

ficatul care se introduce în prepeliţa curăţată. Se sărează şi se piperează

puţin, apoi se înveleşte fiecare prepeliţă mai întâi în frunză de viţă unsă

cu unt, şi apoi peste aceasta cu o felie de slănină tăiată foarte subţire şi

lată (evetual bătută puţin), care să cuprindă în întregime prepeliţa. Se

leagă cu aţă sau se fixează cu scobitori, se înfig pe frigare şi se frig pe

grătar încins sau pe jar de cărbuni, rotindu-se în timpul frigerii. După ce

sunt fripte, se scot de pe frigare, se înlătură apoi aţa, slănina şi frunza,

iar prepeliţele se aşează pe crutoane de pâine prăjite în unt sau pe grătar.

În lipsă de slănină şi de frunză de viţă, prepeliţele pot fi învelite cu hârtie

pergament unsă.

Prepeliţe la tavă

3 prepeliţe, 50 g unt, foi de viţă, 3 felii de slănină, 1 pahar de vin sau

supă de oase, 1 lingură de coniac, sare. Curăţatul prepeliţelor şi




pregătirea lor se fac la fel ca la reţeta precedentă. Prepeliţele astfel

pregătite se aşează întro tavă unsă cu unt şi se introduc în cuptorul

încins. Se frig 20-25 min. şi, între timp, din când în când se stropesc cu

sosul din tavă, care se lasă din ele. Când sunt aproape gata, se sting cu

vin, cu o lingură de coniac şi cu un pahar de supă de oase. Când sunt

gata, prepeliţele se scot din tavă, iar sosul se lasă să scadă până rămân

cam 5-6 linguri (dacă este prea mult sos, aceasta nu are gust bun). Se

servesc pe un platou rotund, cu garnitură de pilaf de orez, aşezat la

mijloc ca o piramidă în jurul căruia se aranjează prepeliţele (fără

slănină), cu piepţii în sus, iar pe deasupra se toarnă sosul.

Prepeliţe înăbuşite

Se prepară la fel ca în reţeta precedentă, numai că prepeliţele nu se frig

la cuptor ci se înăbuşă întro cratiţă cu capac. Trebuie avut grijă ca să se

mişte cratiţa din când în când şi dacă zeama scade se mai adaugă câte

puţină supă de oase sau apă caldă. La sfârşit se sting cu vin şi cu o

lingură de coniac. Se servesc la fel ca în reţeta precedentă.

Prepeliţe cu smântână

3 prepeliţe, 100 g unt, 1 lămâie, 1 lingură de făină, 1 lingură de muştar,

câteva boabe de piper, 1 gălbenuş de ou, sare, 200 g smântână.

După ce prepeliţele au fost curăţate ca în reţetele precedente, se taie în

două, în lung, se sărează puţin, se pun întro cratiţă cu unt şi se înăbuşă

sub capac până se rumenesc puţin. Între timp se mişcă cratiţa,

întorcându-se şi bucăţile de carne. Se adaugă apoi făina, piperul boabe,

zeama de lămâie, se stinge sosul cu un pahar de supă de oase sau cu

puţină apă călduăţ şi se mai firbe 10 min. După aceea se adaugă

smântâna amestecată cu muştar şi gălbenuş de ou şi se ia de pe foc.




Prepeliţe cu ciuperci şi cu smântână

Se prepară la fel ca în reţeta precedentă, numai că la urmă se adaugă

ciupercile sote, pregătite separat, astfel: ciupercile se curăţă şi se spală

de câteva ori în apă multă, ca să se îndepărteze nisipul de pe ele, după

care se taie în felii subţiri şi se pun la prăjit într-o cratiţă cu unt, în care,

în prealabil, s-a călit ceapa tăiată mărunt. Se adaugă sare, piper pisat şi

se înăbuşă până scade zeama lăsată de ciuperci, după care se adaugă la

prepeliţele cu sosul de smântână şi se mai lasă să fiarbă împreună 5-6

min.

Pilaf de prepeliţe

Pentru 6 porţii: 3 prepeliţe, 250 g orez, 100 g unt, 1 ceapă, 1 foaie de

dafin, câteva boabe de piper. Prepeliţele se curăţă ca în reţetele

anterioare, se sărează, se introduc înăuntru, se leagă cu aţă, se aşează

într-o cratiţă cu unt, se acoperă şi se înăbuşă până capătă o culoare aurie.

Între timp se mişcă cratiţa întorcând şi prepeliţele. Apoi se scot în alt

vas, iar în untul rămas se prăjeşte ceapa tăiată mărunt şi se adaugă orezul

ales, spălat şi bine scurs de apă. Se stinge orezul (dupa ce sa prăjit

împreună cu ceapa 5-6 min.) cu de două ori şi jumătate mai multă apă

clocotită decât cantitatea de orez. Se adaugă foaia de dafin, boabele de

piper, se potriveşte de sare şi se dă în fiert 5-6 minute, după care se

amestecă şi peste orez se aşează prepeliţele (fără aţă) tăiate în două sau

în patru. Se acoperă şi se introduc în cuptorul încălzit cu uşa deschisă,

unde se ţin 20-25 min.

Prepeliţe cu mazăre verde

1 kg prepeliţe, 600 g mazăre verde boabe, 100 g unt, câteva roşii, mărar,

sare, zahăr, 2-3 cepe, 500 g făină, 30 g bulion.

Prepeliţele curăţate, spălate şi bine zvântate se sărează şi se înăbuşă într-

o cratiţă cu unt sau cu ulei. Se adaugă ceapa tăiată mărunt şi se mai

călesc împreună până ce ceapa se va prăji puţin. Se adaugă făina,

bulionul, se stinge cu apă caldă şi se mai lasă să fiarbă până carnea este




gata. Se adaugă mazărea (fiartă separat sau din conservă), mărarul tăiat

mărunt, roşiile curăţate de pieliţă şi tăiate în bucăţi mici, se potriveşte de

sare si eventual de zahăr şi se mai lasă la fiert 5-6 min.

Ciulama de prepeliţă

3 prepeliţe, 100 g unt, 100 g făină, 1 ceapă, 1 morcov, ½ ţelină, sare,

piper, 50 g unt pentru stropit. Prepeliţele se jumulesc, dar fără a se opări.

Li se scot intestinele, apoi se spală şi se pun la fiert împreună cu

legumele, sare şi câteva boabe de piper. Se fierb lent timp de 30-40 min

şi dacă sunt mai bătrâne, se fierb mai mult timp. După ce prepeliţele sunt

fierte, se scot în alt vas cu apă şi puţină sare (pentru ca să nu se usuce

carnea la servire). Din zeama de la fiertul lor se prepară ciulamaua,

astfel: într-o cratiţă se topeşte untul, se adaugă făina şi se căleşte

amestecând des timp de 5-6 minute, după care se stinge sosul obţinut cu

zeama de la fiert strecurată. Se adaugă sare şi se mai lasă să fiarbă până

ce sosul se va îngroşa. Se serveşte cu mămăliguţă, cu sos turnat peste

prepeliţe şi stropite cu unt pe deasupra.

plan afacere 5000 prepelite

Documents