piatra- neamț 2018 isbn 978-973-0-24162-4™tile-naturii_2018.… · doi îndrăgostiți...

Piatra- Neamț 2018

ISBN 978-973-0-24162-4

Coordonatori:

Cozma Mona Elena

Acsinte Alina Mariana

Culegere de creații literare realizate de elevi în cadrul

Proiectului Internațional

,,Eminescu- culoare și cuvânt”

Ediția a III-a

Ianuarie 2018

POVEȘTILE NATURII Page 1

TOAMNA, LABIRINT DE SENTIMENTE

Iacob Andreea-Elena

Bibliotecar Ionescu Mirela

Școala Gimnazială nr. 1 Onești

Toamna, obor de bogății poate schimba tactica

universului, poate sfida gravitatea. Ea este vizualizată prin două

elemente contradictorii: toamna, izvorul tămăduirii ori toamna,

suferință indestructibilă.

Arborii sfioși dansează grațios în boarea înmiresmată ce

învăluie codrul nemuritor, emanând parfum de fericire. Ochii

tăi, pelicule jurnalice cufundate-ntr-o mare de nămol, privesc ca

o gazelă codrul tainic, statornic răsărit din atmosferă. Sunt

întretăiați de valul luminescent de nuanțe autumnale ce se

reflectă în oglinzile cerești. O pulbere de fum ce plutește pe

norul iubirii vindecătoare se risipește în văzduhul purpuriu.

Obrajii tăi, rotofei, roșii ca văpaia focului îmi șterg

lacrimile sufletului. Aroma dulce a dovlecilor răspândiți pe

buzele tale moi, fragile ca porțelanul sidefat ce protejează

șiragul numeros de perle glaciare îmi derutează gândurile, biluțe


movulii ori străvezii, cocoțate în vie îmi fac cu ochiul. Luna își

face apariția cu un buchet de trandafiri sângerii în mână, pe cerul

acoperit de o pelerină de cărbune și le binecuvântează cina celor

doi îndrăgostiți fermecați de magia peisajului tomnatic briliant.

Freamătul frunzelor amorțite ce tresar din întuneric crează o

senzație plăcută de pace eternă. Pătura pufoasă aruncată parcă

din imperiul ceresc ascunde capodopera pământească, se

instalează o conexiune invincibilă între emoția iubirii și enigma

tomnatică.

Vremea mohorâtă strecoară cioburi de sticlă în sufletele

oamenilor. Nostalgia, disprețul și melancolia rup tăcerea.

Frunzele coborâte din pom reiau spaima reîntâlnirii trecutului cu

viitorul. Cuiburile părăsite sunt alungate de sufletul tăios de

gheață ce doboară barierele pacifiste. Durerea, alinată de

îmbrățișarea conurilor pestrițe, înțepătoare ale coloniilor

colosale de brazi, golește inima învolburată ce altădată zâmbea.

O voce groasă, profundă îneacă ochii de nopțile irosite-n

suspine. Suferința este doar un pretext pentru a deține puterea

fericirii. Nu fi pradă acesteia! Stelele și-au pierdut esența, iar

praful irespirabil le-a înlocuit. O mână tremurândă ciocnește

geamul format dintr-un mozaic de diamante ce privesc

confundate în ispită circuitul veștejit, fără speranțe al


ansamblului pierdut în neant. Fuge și iar fuge ființa umană de

grațiile amare pătate de stropii emotivi ce o sfărâmă în bucățele.

Toamna vizualizată dintr-o perspectivă pesimistă inserează

zbuciumul ecoului interior, lumina zilei se diminuează iar

noaptea îi preia îndatoririle. Odihna ce altădată părea benefică,

azi degajează o tensiune inefabilă. Toamna, paradis inexistent,

răscolește amintirile regretate de absența nemotivată a clipelor

efemere de euforie.

Dilemele vieții se reunesc pe pana de corb desprnsă din

stolul călător ce lasă în urmă o pustietate cruntă. Cu toate acestea

iubirea adevărată, pură se naște din suferință. Ele se se contopesc

și mențin echilibrul autumnal. Dar tu decizi spre ce direcție te

îndrepți! Tu-ți creezi propria toamnă.


POVESTEA TA PENTRU MINE

Jianu Miruna, prof. Geanina Roșu,

Școala Gimnazială Nr.3 Mangalia

Gândurile mele sunt muguri

Pe ramurile tale, salcie pletoasă!

Știu că atunci când în adieri tremuri

Frunzele o poveste încearcă să coasă.

Mi-ating capul de brațele tale

Și-mi simt inima în rădăcini,

Visele mele prind culoare

Și-aud în basme cum suspini.

Îmi place șoapta asta cuminte

Ce-ncepe cu A fost odată...

Te răsfoiesc în suflet și iau aminte

La tot ce-mi spui cu frunza curată!


TOAMNA

Iacob Andreea-Elena Clasa a VIII-a

Bibliotecar Ionescu Mirela

Școala Gimnazială nr. 1 Onești

Picături de cenușă înghit pământul înzestrat cu o

podoabă de cașmir. Frunze fragede, arămii se destramă în

văzduh. Pe o bancă pustie stă pitită o scrisoare de pe culmile

viitorului. O gaură de lumină izbește grațios fereastra prăbușită,

spartă-n firimituri de gheață. Un suflu profund pierdut în destin

înspăimântă șiroaiele de inimi căzătoare ce poartă cu demnitate

dorințele unuversului.

Creaturi rușinoase fiindcă și-au pirdut

veșmântulmeditează la răzbunare, mințile lor diabolice nu pot

concura cu vocea polarănăucitoare. Tabăra de veverițe adorabile

ce-și îvârt prietenos codițele stufoase întâmpină doamna cu

bucate alese răspândită-n atmosfera de basm. O blană roșcată,

lustruităși preamărită camuflează o pereche de ochi vicleni

cufundați într-un paradis de smarald. Pufoșenii albe ca varul

privesc cu ochii blânzi de căprioară la pista de patinaj amorțită

de seringa autumnală, bărcuțele navigatoare abandonează


adăpostul abătut de vreme, stropii gălbui, dungați, cu-n ac în

spateîși adună producția de miere.

E toamnă târzie și circuitul natural se mobilizează.

Gospodinele se aprovizionează pentru critica perioadă care va

urma, frunzele aurii parcă ne recită o poezie în dansul lor spre

plapuma groasă pe care o așterne pământului. În amurgul

fermecat de ansamblul îmbelșugat pregătit de călătorie, floarea

soarelui presară semințe mărunte aducătoare de noroc pe traseul

stolului de rândunele! Aroma copleșitoare a echipelor de ghinde

purpurii se extinde pretutindeni , cucerind vietățile ispitite de

vastitatea anotimpului. O umbră tainică acoperă ultimile

particole de strălucire și le înglobează într-o lampă

incandescentă. Ceața plumburie îngreunează vizualizarea

concisă a concertelor ciocârliilor ce-și pregătesc valiza de

plecare. Emoția dispare și este înlocuită de fiorul ce-ți taie

respirația O sumedenie de secrete închise ca-într-o carte se

evaporă–n împejurimi.

Toamna își pune amprenta printr-un gust amar, dar

totodată plăcut!


POVEȘTILE NATURII EMINESCIENE

Aștefanei Geanina – Elena

Prof. Rusu Lucia – Elena

Școala Gimnazială Nr.1 Gura Văii, Bacău

Literatura este creația sufletului, poarta deschisă spre

țărmuri eterne, spre lumi absolute, magice. Natura, cu ramurile

ei vrăjite, construiește un ținut mirific, o viață a frumosului în

adevărata sa formă. Lumea înconjurătoare, fiind pictată cu

veșnicele culori ale sufletului, dezvăluie adevăruri neștiute și

sentimente trezite din negura timpului. Poveștile nemuritoare ale

naturii ascund sub cuvinte alese peisaje pătrunzătoare și

personalități cu trăsături cerești, magice. Creatorii se

transfigurează în absolut, contemplând amintiri dulci ce sunt

transpuse pe rândurile infinite ale filei, tipărite în suflet pentru

totdeauna.

Anii au purtat creațiile originale, diafane, oferindu-le

din misterul lor și dăruindu-le lectorilor. Autori talentați și poeți

visători au umplut suflete cu sentimente copleșitoare și cu magia

puternic conturată de cuvinte. Poeziile eminesciene, fiind unele

dintre cele mai cunoscute și complexe creații literare, dezvăluie

simțiri ale naturii, îmbinate cu frumusețea și originalitatea


sufletului eului poetic. Poet național și universal, Mihai

Eminescu este o personalitate emblematică a spiritualității

românești. Acesta s-a înscris în romantismul european prin tema

iubirii și a naturii, care este predominată în lirica sa. La

Eminescu, natura are două ipostaze, una terestră și una cosmică,

interferate în mod armonios, în cadrul căreia îndrăgostiții

oficiază un adevărat ritual al iubirii, „natura adesea – dacă nu

primează – e pe același plan cu dragostea“ (G. Ibrăileanu).

Natura terestră apare cu elemente specifice ale spațiului

românesc – codrul, izvoarele, salcâmul, teiul, lacul, trestiile –

văzute în veșnica rotire a anotimpurilor. Natura terestră este

ocrotitoare, caldă, uneori sălbatică, participând mereu la

frământările îndrăgostitului și constituind cadrul cel mai potrivit

al dragostei și al meditației. Natura cosmică este simbolizată mai

ales prin cadrul nocturn, în care luna, stelele, luceferii participă

direct la sentimentul iubirii umane. Lirismul poeziilor este

accentuat prin sensul conotativ al cuvintelor, dar și prin limbajul

său expresiv, simbolic.

Poezia „Ce te legeni?...“ înfățișează natura moartă,

poetul dezvăluindu-și sentimentul de melancolie din suflet.

Toamna, anotimpul singurătății, produce în inima eului liric

emoții puternice, fiind trist și amăgit de dispariția culorilor


vieții: „Și mă lasă pustiit/ Vestejit și amorțit/ Și cu doru-

mi singurel,/ De mă-ngân numai cu el!“.

Creația „Lacul“ sugerează un topos puternic și

romantic, un loc al epifaniilor de iubire, „un element care

melancolizează“ (G. Bacherald). Versul „Lacul codrilor

albastru“ construiește o deosebită telurică a astralului, lacul

devenind un spațiu al unirii contrariilor, liant între teluric și

astral, el „oglindind stelele pentru că vrea să fie cer“– L. Blaga.

Vladimir Streinu prezintă acel simbol al naturii pictat

cu nuanțele mirifice ale văzduhului din opera literară „Floare

albastră“ ca fiind „o expresie cromatică pentru sentimentul

infinitului în care romanticii își scăldau spiritul“ și cu „o

aspirație la un ideal de puritate“.

Poveștile naturii, făurite de suflete visătoare și aflate în

eternitatea cuvintelor sunt dătătoare de sentimente

contradictorii, fiind cheile porților infinitului magic și efemer.

Creațiile literare vor rămâne pentru totdeauna cele mai prețioase

comori ale omenirii, fiind păstrate în veșnicul cufăr al timpului.


POVEȘTILE NATURII

Teleagă Andreea/ Prof. Rață Lucica

Școala Gimnazială ,,D.D.Pătrășcanu”Tomești, jud.Iași

Dincolo de tipicile descrieri ale frunzelor ruginii ce cad pe

asfaltul rece și al vântului îmbietor de vară, există adevărata

natură, ca o artă încă necunoscută omului. Adevărate povești,

adevărate forțe pline de viață stau în spatele fiecărui episod de

ploaie, a fiecărei picături de rouă.

Natura nu e curată, e pură., de aceea oricâte cuvinte ai

folosi pentru a-i descrie frumusețea, nu sunt de ajuns. Natura ne

învață, ne oferă liniște și adevăr, căci în cartea ei, fiecare pagină

păstrează delicatețea și prospețimea de care avem nevoie când

agitația lumii ne acaparează gândurile.

Dacă știm să privim cu atenție în jurul nostru, orice lucru

care face parte din natură ascunde o poveste. Zilele de toamnă,

de exemplu. Încep printr-o frântură de lumină slabă ce mângâie

ușor marginile frunzelor somnoroase. Se dezmorțește încet,

încet, fiecare codiță, fiecare nervură, cu foșnete și trosneli pline

de sens. Vânt rece peste întinderea fumurie, copaci pastelați,

bălți ce tremură la fiecare frunză moartă căzută din pomi, ploi


reci, aer care fie e înnăbușit și stătut, fie răcoros și înțepător,

toate la un loc înseamnă toamna.

Susurul unui râu, bolborositul mării, suspinele unui codru,

înaltul senin al cerului, acestea, pe lângă alte infinite elemente

pline de forță, alcătuiesc minunata și măreața Natură. Atâta

iubire și armonie emană în jurul nostru, încât sufletele noastre

vibrează la unison cu ea.

Până și un fir de iarbă face atât de multe lucruri într-o zi și

e doar... un fir de iarbă. Mireasma și glasul naturii ajung și în

cele mai imposibile cotloane. Frumusețea acesteia este egalată

doar de frumusețea sufletului inocent al unui copil. Ah! De-ar

putea fi păstrată și îngrijită într-un balon de sticlă! Toată lumea

s-ar hrăni din ea și și-ar umple sufletul cu gingășia ei.

Asta e natura privită cu ochi de copil, natura cu poveștile

ei magice!


ANOTIMPURI

Vâlsan Antonia, prof. Niţicu Otilia Ana,

Şcoala Gimnazială Măgurele, Localitatea Măgurele

Frumoasă eşti copilărie

Cu ale tale jocuri multe,

Căci iarna toţi ieşim pe-afară

Să ne plimbăm cu-o sănioară.

Iar primăvara când apar,

Prin iarbă primii ghiocei.

Ieşim şi noi la aer,

Ca nişte bobocei.

Şi vara ne scăldăm de zor,

În valurile mării.

Apoi cu mingea ne jucăm,

De-a raţele şi vânătorii.

O...era să uit de toamnă,

Care vine ca o doamnă,

Cu frunzele colorate,

Şi cu fructe aromate.


FARMECUL ANOTIMPURILOR

Iorga Eusebiu-Ştefan/ înv. Simion Loredana

Şcoala Gimnazială Nr.1, Pungeşti

Natura este ceea ce ne înconjoară. Misterioasă şi plină de

surprize, o întâlnim zi de zi. Ea ne surprinde în permanenţă cu

frumuseţea inegalabilă a celor patru anotimpuri.

Primăvara ne surprinde cu iarba de un verde crud a căror

fire fragede şi firave îmbracă pământul cu o haină nouă, mirifică

şi plină de farmec. Această haină plăpândă este decorată cu flori

multicolore şi copaci înfloriţi care îşi emană până în depărtări

parfumurile preţiose. Minunatul decor este întregit de zumzetul

albinelor şi de cântecul păsărilor care zboară graţios de pe o

creangă pe cealaltă.

Vara ne zâmbeşte cu lanurile aurii de grâu, cu

rândunelele venite de departe la cuiburile lor pentru a-şi creşte

noii puişori şi cu toată natura care se dezvoltă pe zi ce trece în

diferite soiuri de fructe şi legume încântătoare. Soarele arzător

ne înseninează zilele iar apa mării ne răcoreşte trupurile în zilele

toride. Chiar şi florile, sub greutatea razelor fierbinţi visează la

un bob de rouă.


Toamna împodobeşte toate câmpurile cu o brumă

argintie. Pădurea începe a-şi dezbrăca haina învechită. Vântul

suflă frunzele într-un dans al culorilor calde, ce cad uşor pe

pământul rece, formând un covor multicolor. Gâzele plăpânde şi

amorţite de frig caută adăpos şi toate vietăţile se pregătesc de

vremea friguroasă ce se apropie.

Iarna încălţată cu pâslari moi a pornit prin munţi şi văi,

pentru a le îmbrăca cu un strat proaspăt de nea. Crengile

copacilor au mănuşi de puf. Dealurile ca nişte uriaşi, dorm sub

zăpada argintie. Streşinile caselor sunt împodobite cu ţurţuri

ascuţiţi, lacurile devin patinuare iar copii se bucură de derdeluş.

Cele patru anotimpuri îmbracă natura în haine splendide,

dându-i farmec şi mister. Noi nu putem face altceva decât să o

admirăm cu plăcere şi să ne bucurăm de fiecare colţişor al ei.


POVEŞTILE NATURII

Mitocaru Ramona-Florentina/înv. Simion Loredana


Natura ascude în paginile ei nenumărate poveşti. Unele

ne sunt descoperite cu uşurinţă, ca mugurii ce plesneşc

primăvara, iar altele trebuie căutate cu mai mult efort, ca pui de

cuc ascunşi în inima pădurii. Noi trebuie să le descoperim şi să

învăţăm din fiecare poveste.

Eu nu am decât zece ani dar am reuşit să strâng din natură

nenumărate poveşti. Poveşti cu animale, cu păsări, cu flori, cu

legume şi fire de iarbă, poveşti învăţate alături de bunicul meu.

De multe ori bunicul meu mă roagă să îl însoţesc pe câmp

pentru a paşte oile. Acolo, în mijlocul naturii, am văzut

nenumărate miracole.

Într-o zi, în păduricea bătrână şi rară de salcâm am auzit

triluri frumose de păsărele, le-am ascultat cu drag lângă bunicul.

El mi-a spus că sunt privighetori. Mi-a povestit că vin de

departe, că fac puişori, îi cresc apoi pleacă din nou. Cântecul lor

parcă m-a fermecat. Îmi doream să le ascult mereu. Nu am putut

să le ascult mereu dar mă bucur că le-am putut auzi de multe ori.


În altă zi am descoperit o altă poveste. Într-o baltă, de

unde oiţele se adăpau, am văzut nişte vietăţi ce se mişcau prin

apă. Nu mai văzusem aşa ceva. Bunicul mi-a spus că sunt

mormoloci, care cresc şi se transformă în broscuţe. Am început

să mă uit cu mai mare atenţie în baltă şi am văzut mormoloci de

dimensiuni diferite, broscuţe mai mari şi mai mici. Mi s-a părut

atât de interesant cum acei mormoloci devin broaşte încât m-am

gândit la asta toată noaptea.

Tot bunicul m-a învăţat să beau apă din frunzele unei

plante înalte, el mi-a arătat plante ce se deschid doar noaptea,

mi-a arătat chiar şi o vizuină de vulpe părăsită.

Sunt multe lucruri minunate în natură. Îmi place să le

observ şi să descoper ceva nou mereu. Vă sfătuiesc şi pe voi să

le căutaţi pentru a le descoperi!


POVEŞTILE NATURII

Bonciu Oana-Alexandra/ înv. Simion Loredana


Natura este cel mai fermecător decor unde am putea

locui. În ea poţi găsi peisaje deosebite şi locuri foarte liniştite.

Elemente ale naturii există peste tot, dar elementul meu

preferat este copacul deoarece în fiecare anotimp poartă câte o

haină nouă. Primăvare poartă o rochie decorată cu flori delicate

şi foarte parfumate, vara poartă o rochie deasă de frunze verzi

decorată de petele de culoare date de fructe, toamna, frunzele

multicolore înconjoară copacul cu o mantie ce se subţisază pe zi

ce trece iar iarna, fulgii de zăpadă îmbracă crengile în haine de

puf moale.

Pământul trăieşte în fiecare zi din an, în fiecare oră şi

minut, bucuria de a purta pe capul său natura întreagă. Orice

plantă îl umple de fericire şi orce finţă îl încarcă cu energie. Dar

el se mai şi întristează când este poluat. El crede că nu este

respectat. Întreaga natură ne oferă aer şi câte şi mai câte iar noi,

în loc să-i mulţumim îl întristăm prin poluare.

De aceea dragii mei, natura trebuie respectată şi îngrijită.

Doar imaginaţi-vă ce s-ar întâmla dacă ea nu o să mai fie. Totul


ar fi gri. Pământ gol peste tot, aer încărcat de praf şi un aer greu

de respirat. Eu una nu aş vrea să trăiesc într-un astfel de mediu.

Aş fi foarte tristă şi m-aş simţi părăsită. Mi-ar fi foarte dor de

animale şi de flori.

Pentru că vreau să mă bucur de verdeaţă, de flori şi

animale am să protejez toată viaţa natură şi am să-i sfătuiesc pe

toţi să facă la fel.

ÎN AMINTIREA LUI …

Amariei Cristina/ Prof.Scutelnicu Tudoriţa

Școala Gimnazială Corni /Judeţul Suceava

E seară târziu. Vântul șuieră puternic. Luminile se sting

încet, încet, una câte una. De la o fereastră mică se zărește o dâră

de lumină. Trist și neînțeles de către noi, Eminescu își așterne

pe hârtie gândurile și iubirea ce o poartă în suflet. Versurile curg

unul câte unul, iar foile parcă prind viață, formând poeziile lăsate

nouă drept mărturii ale vieții sale. De vrem să-i cunoaștem

trecutul, poposim asupra rândurilor sale.


A transformat natura într-o zeiță doar cu ajutorul

condeiului, reușind să ne facă să auzim murmur de izvoare, să

observăm stele lucitoare și să iubim tot ce ne-nconjoară.

Nu te vom uita niciodată, Mihai Eminescu !

A FOST ODATĂ…

Amariei Cristina/ Prof.Scutelnicu Tudoriţa

Școala Gimnazială Corni /Judeţul Suceava

A fost odată un visător Luceafăr ,

Ce cu talent lumii s-a spovedit .

Din cuvinte și amintiri

Eminescu se-ntrupează iar ,

Strălucind și azi

Și-n viitor va străluci necontenit.


LA NATURE−UN ESPACE EXISTENTIEL

Rîbu Iuliana/ Prof. Elinescu Emilia

Colegiul Naţional “George Coşbuc”, Motru

Une vérité qui nous frappe est notre incapacité de

comprendre le prodige de la vie: la naissance, l’existence et la

mort. Des années entières de philosophies et d'études n'ont réussi

qu'à démontrer notre impuissance face à Dieu. Est-il vraiment

nécessaire de comprendre l'Univers? Je ne le crois pas parce que

ce désespoir continuel de tout connaître nous vole la beauté des

pensées et de l'âme.

Tous les sécrets se trouvent autour de nous et tout essai

de les déchiffrer avec l'esprit est en vain car seulement le coeur,

la conscience paradisiaque peuvent leur sentir la souplesse, la

subtilité. On ne doit qu'en réjouir.

Les fleurs nous aprennent le mystère de la beauté sincère

et pure. La jovialité et le bonheur sont transmis par les chants

des oiseaux; toute journée est une chanson qui n'as pas de fin.

Le soleil et la lune liaient une forte amitié même s'ils ne s'étaient

jamais dit <<Bonjour!>>. Les étoiles sont les rêves qui nous


éclaircissent les coeurs pendant les plus cruelles et acharnées

guerres de notre esprit. Toute tristesse est comme la vague de

l'océan: temporelle.

Ainsi, on peut trouver dans la nature les réponses de nos

questions existentielles

SUFLETUL NATURII…

Ciolan Ştefania/ Prof. Stancu Janina

Şcoala Gimnazială “N. Iorga”, Piteşti, Argeş

Natura este ceea ce vedem în jur, văi şi dealuri, râuri şi

munţi, fenomene care se petrec zi de zi, săptămână de

săptămână, an de an, începând cu răsăritul de soare până la

apusul său, arătarea primului fir de iarbă care apoi înfloreşte

miraculos, până la prefacerea lui praf. Iarna fulgii de nea cad lin

pe pământ, croind o cămaşă albă ce acoperă întreg pământul cu

tot ce este pe el, ce devine o îmbrăcăminte pentru întreg

parcursul acestui anotimp.

De îndată ce soarele devine mai blând, fiind mai darnic

cu căldura, vine primăvara care nu rămâne în urmă şi începe şi


ea a ţese un covor mai deosebit, viu colorat, cu flori pe câmpuri,

cer senin şi un veşmânt verde peste pădure. Nouraşi plutesc

peste întinderi, înveselindu-ne cu diferite forme asemănătoare

animalelor şi obiectelor reale, până ajung uriaşi şi grei, plini cu

mii de picături de apă care aşteaptă cu nerăbdare să sature

pământul însetat şi dornic de apă, căzând peste câmpie, lanuri de

grâu, peste pădure.

După zile lungi de vară care ne-a alintat cu soare arzător

pe cer, apă caldă în mare care ne chema pe toti să o încercăm,

vine inrezistibila doamnă, toamna îmbrăcată în veşmântul ei de

zeiţă viu colorat ne cheamă pe toţi la sărbătoare, mese pline cu

de toate ne aşteaptă pe câmpuri : struguri, mere, pere, nuci, caise,

prune şi multe alte bunătăţuri pe care toate pentru noi le-a făcut

posibile bunul Dumnezeu.

Cu adevărat natura are suflet care vibrează în ascuns,

nouă arătândune doar rezultatul final: floarea înflorită, fulgul ce

cade lin, covorul ţesut peste întinderi.


PRIMĂVARA LA MUNTE

Barzu Teodor-Stelian/ înv. Simion Loredana


Într-o zi de primăvară am plecat împreună cu

familia în Poiana Braşov, pe Valea Prahovei. Era o zi

însorită, razele soarelui încălzeau pământul iar vântul adia

uşor. În aer se simţea parfum de brad iar peisajele

încântătoare îţi luau privirea.

Am ieşit împreună cu părinţii şi cu fratele meu să

admirăm natura. Pe pajişte se vedeau flori colorate, brazii

uriaşi îşi înălţau vârfurile spre cer iar crestele munţilor se

vedeau în zare şi erau încă acoperite de zăpadă. Iarba era

atât de verde şi parfumată iar eu am devenit nerăbdător la

gândul că aş putea vedea şi o floare-de-colţ. Mi-ar fi plăcut

să stau ore în şir să admir frumuseţea naturii.

În călătoria noastră am putut vedea turme întregi

de oi ce păşteau liniştite iarba plină de rouă, vaci şi viţei

ce abia îşi duceau clopotele uriaşe ce atârnau de gâturile

lor şi case vechi de lemn.


Mi-ar fi plăcut să văd şi capre negre şi cocoşi de

munte , dar ele stau ascunse în mute şi puţini sunt cei care

le-au putut vedea.

La pensiunea unde am fost cazaţi gazda ne-a servit

cu bunătăţile locurilor. Am mâncat caşcaval afumat,

brânză de oi, dulceaţă de zmeură şi de afine şi sirop din

muguri de pin. Toate au fost deosebite deoarece erau

făcute de oamenii de la munte.

După cum putem vedea, natura nu ne oferă doar

pesaje deosebite, poveşti şi aventuri nenumărate, ea ne

oferă şi bucate alese.

Natura este un dar de la Dumnezeu. Toate

frumuseţile ei ne-au fost date şi ne aşteaptă pe noi, turiştii,

să le descoperim în drumeţiile noastre.


ŢINUTUL PĂDURILOR

Şoica Denisa-Andrea/ înv. Simion Loredana


În Ţinutul Pădurilor trăiau trei prieteni foarte buni

pe nume Lola, Riki şi Timi. Ei erau fascinaţi de tot ceea ce

înseamnă natură. Le plăceau florile, jocul animalelor din

poieni, ciripitul păsărilor, apa cristalină şi peisajele

mirifice. Pentru că le plăceau atât de mult toate acestea ei

doreau să le protejeze şi să le îngrijească.

Aceşti copii au prins drag de natură cu ocazia unei

călătorii în Ţinutul Pădurilor. Acolo ei au întâlnit

minunatele comori ale naturii. Plante, copaci înalţi,

gâzuliţe, flori şi multe alte comori nepreţuite. Din acea zi

ei s-au hotărât să ocrotească natura indiferent ce s-ar

întâmpla.

În acel ţinut trăiau şi nişte copii răi. Aceştia rupeu

florile frumoase, aruncau deşeurile în pădure, răneau

animalele şi zgâriau scoarţa copacilor. Lola, Riki şi Timi

plantau noi flori, tratau animalele şi copacii şi strângeau

deşeurile.


Cei trei prieteni nu ştiau cine făcea atâta rău naturii.

Ei făceau ce făceu şi aduceau farmecul naturii înaopoi dar

alte fapte rele se săvârşeau în Ţinut. Ei s-au hotărât să stea

la pândă sa vadă cine poate fi atât de hain la suflet. În timp

ce stăteu acolo i-au observat pe copii ce distrugeau natura.

Discutând cu ei au descoperit că părinţii lor nu le-

au povestit niciodată de cât de minunată este natura. Lola

i-a dus să asculte ciripitul păsărelelor şi susurul blând al

apei, Riki i-a dus să se joace cu puii de iepuraşi iar Timi

le-a arătat scorburile veveriţelor.

Copii au înţeles şi ei cât de minunată este natura.

Ei au înţeles că ea ascunde nenumărate poveşti şi minuni.

Din acea zi eu au iubit-o şi au ocrotit-o, descoperindu-i

mereu farmecul.


SĂRBĂTOAREA PRIMĂVERII

Ion Luca-Matei, Prof. Borş-Humulescu Elena-Iulia

Liceul Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau”

Localitatea Vînători-Neamţ, judeţul Neamţ

Este primăvara cea mult aşteptată,

Şi ceva special ne arată calea-n viaţă,

Ne-ndrumă să reuşim orice s-ar întâmpla,

Chiar de nu-i uşor, chiar de e viaţa grea.

Chiar dacă te simţi singur pe lume

Tu ştii că nu este adevărat,

Tu ai o mamă lângă tine

Care-ntotdeauna te-a adorat.

Aşa că mergi afară şi vezi cerul senin,

Cum forile-nfloresc iar copacul rodeşte!

Închide ochii şi inspiră parfumul lor puţin

Şi observ-o pe mama cât de mult te iubeşte!


SCHIMBĂRI ÎN NATURĂ

Dolhăscu Bianca-Georgiana, Prof. Gabor Elisabeta

Liceul Tehnologic „Ion Creangă”

Localitatea Pipirig, judeţul Neamţ

Pică cerul la-nălţime

Stropi de stele-n miez de noapte

Şi rebele-ncrengături

De lumini... fulgerături...

Se-nconvoaie în natură.

Luna stă, protejată de căldură,

Parcă vrând să se trezească

Dup-o noapte nefirească...

Se ridică sus pe boltă

Bolul cald, o prezenţă dezinvoltă

Şi se scald în raze dense,

Nori pufoşi, căderi intense.


Pică cerul, se dilată...

Se ridică în natură...

Stropi de baltă!

IARNA

Pintilie Lavinia, Inv. Ruxanda Alina

Școala Gimnaziala Corni, Judetul Suceava

E iarna...

Copii ies la derdeluș

Chiar daca e frig acuș, acuș

Cu obrajii îmbujorați

Și cu ochii înlacrimați

Stau in gerul de afară

Săniuta parca zboară

Tot nasucul e-nghețat,

Și căpșorul îinfașurat,

Mâinile cu manușele,

Și gecuțe grasunele,

Toți copii acum poartă

O ținută îngroșata.


Merg acasă pe-nserat

De pe dealul inghețat.

E iarna...

DOR DE VARA

Franțuzu Denis, Inv. Ruxanda Alina


Vreau caldură ,vreau lumină

Și vara abia astept sa vină

Florile să înflorească

Și copii să zâmbească.

Sus pe deal să alergăm

Ore-ntregi ne dezmierdăm,

Și uităm să mai mâncam

Mereu să ne jucam.

Vino vară, vino iară!

Să stau numai pe afară

Să scap de iarna geroasă


Și de gheața zgrunțuroasă.

SĂRĂCUȚE PĂSĂRELE

Franțuzu Denis, Inv. Ruxanda Alina


Pe la cuiburi se aduna păsărele

Pentru că a venit frigul la ele,

Și-au fugit de nori și ploi

Zburând-n copaci la noi

Ele toate s-au întristat

Că tocmai vara a plecat

N-au destulă mâncărica

N-ai vrea să fii o păsărica.

Sărăcuțe păsărele

Adunate-n cuiburele

Am să va dau hrăniță

Câte-o pâine,vreo bobiță

Să aveți pe când e frig


Să veniti când eu vă strig,

Să venti dragele mele

Sărăcuțe păsărele.

TOAMNA

Buleandra Andreea, Inv. Ruxanda Alina


Crengile-s ruginii

Frunzele-s argintii

Iazul este supărat

Și copacul dezbrăcat.

Și verdeața s-a uscat

Florile jos s-au lăsat

Și eu m-am îngrijorat

De tristețea de prin sat.

E pustiu și ruginiu

Vine toamna parcă știu


Ploaia rece bate-n geam

Și prieteni nu mai am.

IARNA ÎN OCHI DE COPIL

Stancu Alexandru, Prof. Popa Oana

Şcoala Gimnazială “N. Iorga”, Piteşti,Jud. Argeş

La poalele muntelui, care atinge cu creștetul

înaltul cerului, se întinde satul bunicilor. Cele câteva case

ale sale sunt inundate în întregime de o mare de alb. În

peisajul rece, fără nicio urmă de culoare, satul pare mai

mic decât de obicei. Aici, iarna este cu adevărat iarnă, încă

de la prima zăpadă și până la ultima.

Peste casele bătrâne din sat, care de care mai

vechi, unele de-o vârstă cu timpul, se lasă o noapte adâncă.

Nu a mai nins de câteva zile, dar zăpada de săptămânile

trecute încă îmbracă fiecare colțișor de natură. Ulițele

satului înguste în mod normal, s-au transformat în niște

poteci albe, bătătorite inegal. Gardurile caselor sunt

troienite și se aseamănă cu niște ziduri de cetăți.


La ora asta, când soarele a plecat departe, spre zări

mai calde, doar liniștea și răceala iernii mai au curajul să

bântuie pe ulițele satului. Gerul aspru, care face să

scrâșnească șindrilele caselor, face atmosfera de afară de

nerespirat. Nici câinii, altfel agitați, nu se mai aud. S-au

îngrămădit în culcușuri ferite de ger. La fel au procedat și

orătăniile din bătătură.

Nici oamenii nu sunt departe de acest

comportament. S-au refugiat în casele bine încălzite și

așteaptă, probabil, să treacă iarna. Hornurile caselor scot

un fum gros ca locomotivele pe cărbune, care colindau

odinioară aceste plaiuri. Sobele din case, umplute cu

bușteni groși, gem sub furia focului. Căldura resimțită la

gura sobei este singura alinare a oamenilor în această

vreme de restriște.

La geamul casei bunicilor, iarna a desenat flori de

gheață. Printre petalele lor strălucitoare se zăresc vârfurile

munților acoperite cu argintul jucăuș al zăpezii. Sub razele

palide ale lunii, se zăresc brazii semeți cocoșați de

greutatea stratului de zăpadă. Dacă până și brazii cei mai

puternici par asupriți de năpasta albă, nu e de mirare că și

eu mă simt mic și stingher în oceanul de zăpadă.


Aceasta este cea mai grea iarnă pe care am trăit-o

până acum. Sau poate că gerul năprasnic mă face să o simt

mult mai neprietenoasă decât e. Poate mâine, odată cu

răsăritul soarelui și cu lumina ce se va scălda în albul

nesfârșit, voi privi și eu iarna cu mai multa bunăvoință.

LUI EMINESCU

Cernat Alexia Teodora, prof. Vasilca Elena

Școala Gimnazială „George Coșbuc”

Loc. 23 August, Jud. Constanța

Steaua ce pe cer sclipește

Niciodată nu se-oprește

Și în ochi îți dă culoare

Făra pic de comparare.

Mi-e dor să fii lângă noi

Și să ne-ndrăgești,

Poezii să tot compui

Să ne mulțumești.


EMINESCU

Abibula Selen, prof. Vasilca Elena



Mihai Eminescu s-a stins

Dar el poezii a scris.

Noi nu te vom uita

Iar Luceafărul te va aștepta.

Tu spre cer ai zburat

Și cu poezii ne-ai încântat.

Ne vei rămâne în gând

Iar imnurile tale eu cânt.


OMAGIU

Nițu Amalia Andreea, prof. Vasilca Elena



Etern în suflet ne rămâi

Mihai Eminescu!

Inima saltă în noi,

Nicicând nu te vom uita.

Ești poetul nepereche!

Stelele calea ne vor lumina,

Codrul orcând te va aștepta,

Un cântec mereu îți vom dedica!


NATURA

Rediu Denisa, Înv. Maria Gabor

Școala Gimnazială ”Vasile Alecsandri” Sat. Iugani

În natura mare,

Peste tot e soare.

Salcâmul este înalt

Și-i atât de minunat.

Natura e atrăgătoare,

Mii de păsări se văd în zare

Printre ramuri se ascund

Când le văd parcă-am un gând.

Aș putea să le privesc,

Un vultur poate zăresc.

Natura eu o iubesc

Și cu drag îi mulțumesc.


IARNA

Dîscă Sarah Melisa, Înv. Maria Gabor


Iarna totul s-a ascuns,

Păsărelele s-au dus

Și ninsoarea cea frumoasă

A venit la noi acasă.

Zăpada s-a așezat

Și afară ne-a chemat

Cu bulgări să aruncăm,

Cu sanii să ne distrăm.

Pe albastrul cer imens

Văd o minunată stea,

”Luceafărul ”- o numim

Și cu ea noi ne mândrim.


SOSIREA PRIMĂVERII

Beșleagă Sara Rafaela, Înv. Maria Gabor


Copacii-s plini de zăpadă,

Doar luna e deasupra lor,

Florile ies de sub zăpadă

Și iarba încolțește ușor.

Prinde viața natura întreagă

Iar apa începe să curgă lin,

Cocorii se întorc din lumea largă

Și cerul este tot mai senin.

Vine primăvara iară,

Iar ceața se risipește ușor

Furnicile ies din țărână

Să caute hrană, pe scoarța copacilor.

Natură frumoasă și plină de bogății

Ne umpli viața și ne inspiri!


Iar noi voioși ne mândrim,

În natură sănătoși să trăim.

OMIDA

Gheorghe David,

Prof. Tudor Camelia-Mădălina,

Școala Gimnazială Giubega, Județul Dolj

Într-o zi însorită de vară, pe tărâmul înverzit al

naturii, prințesa Omida, blestemată la naștere, de către

regina Viespila, să fie hidoasă, se plimba îngândurată pe

lângă palatul de smarald.

Părinții micuței făpturi, Fluturica și Fluturel, au

fost uciși de către nemilosul rege Broscoi, pe vremea când

ea era doar o copiliță. De atunci, Omida a rămas în grija

iubitorilor bunici.

De când era mică, Omida era tachinată de toate

insectele din cauza înfățișării sale. Când a blestemat-o,

regina Viespila, la insistențele fiicei sale, a decis ca, la

vârsta maturității, Omida să mănânce mult și să-și formeze


un înveliț în care să doarmă, pentru a-și recăpăta

înfățișarea normală.

Nimeni nu știa acest lucru, fapt pentru care, micuța

făptură se simțea ca fiind asemănată de ceilalți locuitori ai

regatului cu un monstru. Nu se mai întâlnea cu alte

creaturi și stătea mai mereu închisă în palat.

După ceva timp, ajunsă la vârsta maturității, Omida

a simțit o dorință incontrolabilă de a mânca. Orice legumă,

frunză sau floare prindea, o mânca. Bunicii s-au îngrijorat

și încercau să îi mai stăvilească pofta de mâncare, până

într-o zi, când au găsit-o în palat fără suflare, într-o plasă

ciudată. Toți au crezut-o moartă. Au plâns-o trei zile și trei

nopți.

La înmormântare, plasa ciudată (coconul) s-a

deschis și a ieșit somnoroasa Omida, dar nu cu același

chip. Îi crescuseră aripi și arăta diferit. Toți au aclamat-o.

Se născuse un superb fluture, care, prin gingășia lui, îi

fermecase pe toți.

Luându-și zborul, fluturele, care până de curând

era o omidă, a salutat mulțimea adunată promițându-le că

va scăpa regatul de nemiloasa Viespila.


PEISAJ DE IARNĂ

Humulescu Elena-Daria,

Prof. Borş-Humulescu Elena-Iulia


Vînători-Neamţ, judeţul Neamţ

A sosit iarna, cu mantia ei argintie. Ea se aşterne

încetul cu încetul peste satul nostru, fără urmă de culoare.

Uliţele satului s-au transformat în poteci înguste

care străbat satul de la un capăt la altul. Gardurile sunt

troienite asemeni unor ziduri de cetate. Gerul aspru face ca

zăpada să scârţâie sub picioarele trecătorilor curajoşi care

se încumetă să înfrunte iarna. Animalele înfrigurate s-au

adăpostit în culcuşurile ferite de ger. Acoperişurile caselor

trosnesc sub gerul năpraznic al nopţii. Hornurile caselor

scot fum negru şi gros, la fel ca o locomotivă pe cărbuni.

Căldura sobei este alinarea blândă a oamenilor în

acest anotimp. La geamuri apar flori de gheaţă şi steluţe

argintii. La streşinile caselor atârnă ameninţători ţurţuri

lungi şi groşi care veghează totul în jur, precum nişte

soldaţi neclintiţi.


Crengile copacilor se apleacă sub povara zăpezii şi

a frigului tăios. Soarele şi-a pierdut din strălucire, fiind

mai posomorât, nemaiavând putere să încălzească

pământul îngheţat.

Liniştea apăsătoare e întreruptă, din depărtare, de

glasurile vesele ale copiilor ieşiţi la săniuş.

NATURA

Ilie Andrei- Ionuț, Prof. Popoiu Daniela

Ṣcoala Gimnazială Năneṣti, jud. Vrancea

Natura este minunată!

Cu dealuri, munţi, câmpii şi flori,

Ea ne încântă de fiecare dată

Cu-ale ei frumuseţi ce-ţi dau fiori.

Pămȃntu-i plin de mări şi- oceane

Pe care vin mulţi călători

Cu nave multe, milioane

Ṣi-admiră-a apelor comori.


ÎN NATURĂ

Voicu Denisa-Gabriela, Prof. Popoiu Daniela

Ṣcoala Gimnazială Năneṣti, jud. Vrancea

Natura ne dăruieşte

O magnifică poveste.

Noi dacă o cercetăm

Multe lucruri o să aflăm:

Că-ntr-un spaţiu atât de mic,

Deṣi nu observăm nimic,

Este o mare împărăţie,

Mici vietăți-o lume vie.

PALATUL PĂSĂRILOR

Ciubotariu Matei, prof. Alistar Marinela,


Vînători-Neamţ

Păsările anunţară

Un concert de primăvară,

Programat, cum e firesc,


La palatul păsăresc.

Pupăza, cu toată-onoarea

Prezintă privighetoarea

Ce păşeşte ca la bal,

Urmată de-un papagal.

Prepeliţa pistruiată

Pentru a fi admirată,

Îşi întinde mult pe spate

Aripioarele-i pudrate.

Totul e o sărbătoare

De sunet şi de culoare.


POVESTE DE IARNĂ

Deaconu Alexandra, Prof. Janina Stancu

Şcoala Gimnazială “N. Iorga”, Piteşti

Din nou iarna s-a lăsat peste sat. Pomii sunt

încărcaţi cu flori albe de nea căzute din înălţimile cerului.

De asupra lumii flutură florile albe, aşezându-se, când

obosesc din zborul lor, pe crengile copacilor şi pe fata

neagră a pământului. Totul este alb, misterios, grandios şi

zăpada este din abundenţă. A răsărit şi soarele care aruncă

peste sat oglinzile razelor sale care parcă te orbesc.

Copacii şi-au lăsat braţele în jos sub greutatea

albului. Tufişurile şi ceilalţi copaci creează o dantelărie

misterioasă de toată frumuseţea. Cuşmele albe ale caselor

se sfârşesc în ţesuturi uriaşe. Monştrii cerului sunt norii

cenuşii care cern zăpada.

Un uriaş policandru îşi aprinde rând pe rând

luminiţele. Desi iarna este cumplita si viscolul framanta

lumea, derdelusul este plin de copii veseli cu obrajii

aprinsi. Casele pitite sub caciuli mari si albe sunt

înconjurate de un câmp de cristal. Este un peisaj mirific:

covorul moale si pufos de zăpadă domina pământul care


pare mort. Singurele urme de viaţă le reprezintă copii

zglobii și fumul care se ridică din hornurile caselor .

Acestea simbolizează sarbatorile de iarna care

aduc bucuria si iubirea în sufletele noastre. Iarna este ca o

zâna alba ce soseşte pe meleagurile noastre în sania ei de

argint trasă de reni. Ca o adevarată războinică ea pune

stăpânire pe pământ.

Cerul este posomorât si trist,iar soarele, prizonier

în spatele draperiilor de nori grei si amenintatori. Iarna

asează peste intinderi o dantela alba stralucitoare, tesută

mărunt cu miliarde de cârlige si ace. Totul pare încremenit

într-un alb fără de sfârşit. Marea de alb ce mă înconjoară

îmi trezeşte emoţie şi bucurie în acelaşi timp. Flori de

gheaţă s-au aşternut la fereastra mea. Închid ochii şi în faţa

mea apare un lung camp acoperit cu mărgăritare

sclipitoare. Glasul vântului de iarnă parcă îmi şopteşte

povestea lui. Norii au început să se cearnă în stelu

ţe argintii.

Fulgul – floare mică şi rotundă, o minune de-o

secundă. Odată cu primul fulg căzut vin și toate bucuriile

copiilor. Ne place anotimpul iarna foarte mult, deoarece se

aprinde sărbătorile şi împreună cu familiile sărbătorim


naşterea Domnului Iisus Hristos, cântând colinde pe la

casele oamenilor. Copiii se bucură de acest anotimp care

deschide sufletul oamenilor într-un alt an mai bun.

ZUMZET DE PRIMĂVARĂ

Silaghi Bogdan Marian, prof. Camelia Bălănescu

Școala Gimnazială Nr. 2 Reșița

Primăvară, primăvară,

Vreme bună e pe-afară,

Zumzet, multă veselie,

Pe ogoare-i gălăgie.

Grădini și pomi înfloresc,

Câmpurile înverzesc,

Copilași, haideți la joacă!

Am scăpat de promoroacă!

Toporași și viorele,

Ghiocei și brândușele,


Floricele mii și mii,

Hai să le-adunăm, copii!

SEMNE DE TOAMNĂ

Răuț Vanessa Ariana, prof. Camelia Bălănescu


Din copaci frunzele cad,

Păsărelele-au plecat,

Liniștea s-a-nstăpânit

Peste câmpul veștejit.

Printre ramuri părăsite

Frunzele par obosite.

Vântul le poartă în zbor,

Legănându-le ușor.

În zarea cea-ncețoșată

Norii grei se strâng grămadă,

Lăsând lacrimi mari să cadă

Peste-a toamnei promenadă.


TOAMNA, ANOTIMPUL BOGĂŢIEI

Nicula Maia Antonia, prof. Camelia Bălănescu


A sosit toamna bogată,

Ea cu roade e-ncărcată.

Păsările le-a gonit,

Lăsând codrul pustiit.

Pădurea este-ngălbenită,

Iarba toată veştejită,

Cerul este înnorat,

Vântul suflă ne-ncetat.

În livada aurie

Fructele toate te-mbie

Să le transformi în compot,

În dulceaţă şi sirop.

Strugurii s-au strâns în vii,

Umplând coşuri mii şi mii,

Transformându-se în must


Aromat şi bun la gust.

Toamna-i mândră şi bogată,

Iar cămara-mbelşugată.

Ea ne-aduce bucurii

Şi nuanţe arămii.

BUCURIILE IERNII

Chisăliță Alessia Maria, prof. Camelia Bălănescu


A sosit frumoasa iarnă!

Peste tot în lume toarnă

Fulgi de nea şi bucurie,

Totul este feerie.

Zarea râde bucuroasă,

Plăpumioara cea pufoasă

Se aşterne călduroasă

Peste sate adormite,


Albe, neasemuite.

Mici şi mari ne-am bucurat,

De albul imaculat!

PRIMĂVARA

Popovici Alessandra Cristina

Prof. Camelia Bălănescu


Primăvara a venit

Și sunt foarte fericit!

În grădină iarba crește

Și o floare înflorește.

Primăvară, câmp cu flori,

Tu ne-aduci multe culori,

Ne dai soare și lumină,

Veselie în grădină.

Ne-aduci păsări călătoare


Și parfum plăcut de floare,

Ciripit și veselie,

Multă, multă bucurie.

LA PĂDURE

Barbu Denis, Prof. Ene Aurelia

Școala Gimnazială Nr. 1 Videle

Într-o zi de primăvară am fost cu clasa la pădure.

Fetele au făcut buchețele de flori și le-a oferit doamnei

învățătoare. Soarele ne zâmbea printre ramurile copacilor

cu coroanele înmugurite și animate de păsărelele abia

întoarse din țările calde.

Zarva pe care o făceau ne atrăgea atenția

provocându-ne să le urmărim și să le găsim cuiburile.

Astfel a născut un nou joc „Găsește cuibul”. Acum nu se

mai deosebeau ciripiturile păsărilor de gălăgia glasurilor

de copii. Toată alergătura ne-a făcut o foame

extraordinară. Ne-am așezat la un picnic copios adus cu

grijă de acsă. A fost cea mai gustoasă masă pe care am


luat-o pentru că a fost luată în natură alături de colegi,

prieteni și distinsa noastră doamnă învățătoare. Codrul ne-

a fost restaurantul perfect, covorul de frunze uscate și iarba

grasă era masa turcească minunată, iar păsările cei mai

iscusiți muzicanți, deci ambientul perfect!

Seara a sosit fulgerător așa că ne-am strâns

lucrurile și am plecat obosiți dar fericiți acasă. Zarva nu a

rămas în pădure ci ne-a ținut companie tot drumul. Fiecare

copil era nerăbdător să povestească experiența trăită.

Bine ai venit primăvară!

VARA

Lefter Diana Maria, Profesor Trăistaru Luciana

Şcoala Gimnazială Nr.1 Videle,Judeţul Teleorman

Natura ne dăruieşte


Noi, dacă o cercetăm,

Paletă de culori avem

Stropi de soare,


Flori şi mare,

Fără ploaie, fără vânt,

Este vară şi eu cânt!

EMINESCU

Gudana Isabel Nicole, Prof.Trăistaru Luciana

Şcoala Gimnazială Nr.1 Videle, Judeţul Teleorman

Eminescu e român

Eminescu este mândria

Mândria de a fi român.

Cu multă fală vă spun,

Mă bucur că sunt român!

Eminescu, poezia,

Faima noastră, România

Zâmbete şi versuri fine,

Eminescu le transpune,

În ale lui opere sublime.


ÎN LUMEA PLANTELOR

Rădulescu Mihaela, Prof. Ene Aurelia


Este o zi de iarnă. În noaptea trecută am avut un vis

ciudat, dar frumos. Visul m-a dus într-o lume cu multe

plante care ce comportau ca niște oameni. Erau flori,

legume, fructe și copaci. Mă duc confuză spre un măr roșu.

El spune:

-Ce faci, fetițo în lumea noastră?

-Ăăă .... nu știu cum am ajuns aici! Lumea asta este

stranie.

-Ha-ha-ha ! Ai multe de învățat!

-Dar tu trebuia să fii într-un copac!

-Aici orice plantă își alege locul unde să stea. Eu

am ales să stau în casa roșie de lângă noi. Vreau să îți

prezint cei trei prieteni ai mei foarte apropiați, dar toate

plantele sunt prietenele mele.

-Ea este Para Ana.

-Bună!


-Haide să mergem, dar tot nu mi-ai spus numele

tău!

-Numele meu este Irina.

-Bine, Irina! Hai la celălalt prieten. El este domnul

Morcovel.

-Bună, d-le Morcovel!

-Iar el este Stejarul Nică.

Fiecare prieten mi-a povestit rolul lor pe lume și

mi-a atras atenția că natura trebuie respectată și ocrotită că

suntem legați unii de alții.

M-am trezit cu un zâmbet larg pe față. Trebuia să

merg la școală, dar mintea mea era tot la lumea aceea

minunată.

Ce vis frumos și plin de învățăminte am avut!


PĂDUREA

Drăghici Sara, Prof. Ene Aurelia


Pădurea este o comoară a naturii. În ea se pot

întâlnii cele mai variate și minunate forme de viață. Există

foarte multe plante: copaci care mai de care mai mîndri și

mai semeți sau cu coroane bogate și foarte frumos

colorate, flori în culorile curcubeului și cu mii de miresme

îmbogățite.

Și animalele sunt de toate formele și mărimile.

Natura a reușit să găsească fiecăreia locul ei sub soare.

Păsările ne încantă cu ciripitul lor, cu coloritul penajului și

ne inspiră în realizarea activităților noastre zilnice. Nu

puțini poeți au fost inspirați de înnaripate în scrierile lor.

Dar nu numai păsările îmbogățesc natura, ci alături de ele

tronează animale de mărimi diferite în peisațe diferite…

desert, savană, câmpii, dealuri și munți, ape cristaline

stătătoare sau curgătoare, toare întregesc tabloul

goblematic al naturii.


Am plecat de la pădure întrucât este cea care m-a

însoțit în scurta mea viață, care m-a bucurat primăvara

colorată veselă, animată de păsări și animale blânde și m-

a întristat iarna prin peizajul ei glacial pictat în alb și negru.

Aștept cu nerăbdare primăvara să merg să-mi vizitez

dragul meu codru.

CÂNTECUL NATURII

Ene Denisa-Mihaela, Prof. Ene Aurelia


Iarna este pe sfârșite. Se mai zăresc doar câteva

pâlcuri cenușii de zăpadă printre copaci, parcă ținându-le

de cald. Totu-i amorțit, dar amorțeala este și ea pe ultima

sută de metri, pentru că se văd primele smocuri crude de

iarbă, iar mugurii copacilor și-au umflat cojoacele dornici

să scape de ele.

Vrăbiuțele fac zarvă mare printre crengile

copacilor. Parcă ar fi cu niște ceasuri deșteptătoare ale

naturii. Razele palide ale soarelui încălzesc timid


atmosfera ca zămbetul unui copil sfios, dar care știe sigur

de ce zămbește.

Copiii sunt dornici să iasă la joacă și voioșia lor îi

îndeamnă se se îmbrace mai subțire, dar totuși iarna nu și-

a spus ultimul cuvânt. Oamenii mișună mai mult pe-afară

dornici de mișcare ca să se desmorțească.

Vânticelul călduț usucă urmele umede ale iernii

lăsând loc mai mult de joacă și dând o altă față, mai veselă,

peisajului urban.

Îmi place să stau afară, pe o bancă, în bătaia

soarelui și să citesc o carte. Totu-i minunat în jurul meu.

Te aștept cu nerăbdare, primăvară!


POVESTEA SOARELUI

Popa Mario-Nicolae, Prof. Liliana-Daniela Chivulescu

Școala Gimnazială nr. 2 Picior de Munte, Dâmbovița

Îmi place să mă plimb. Iubesc natura, îi admir

frumusețea. Dar cel mai mult îmi plac poveștile naturii.

Vântul, soarele, apele, pădurea, iarba, pământul,

animalele... toate au povești de spus.

Cea mai frumoasă dintre toate am auzit-o de la

Soare. Să v-o spun și vouă:

„ Sunt astrul cel mai îndrăgit și mă numesc Soare.

Ofer căldură și lumină. Îmi place să privesc din înaltul

cerului către pământ. Îmi place să văd bucuria de pe

chipurile oamenilor.

Fără mine, viața pe Pământ nu ar exista. Sau poate

ar exista, dar sigur ar fi mai tristă, mai lipsită de

strălucire...

Îmi place să-mi fac loc printre norii cenușii. Îmi

place să mângâi pământul cu razele mele. Primăvara

trezesc natura la viață, iar vara merg cu fiecare dintre voi

în vacanță. ”


Soarele este steaua mea preferată și tare mult mi-ar

plăcea să-l îndrăgiți și voi, dragi cititori !

PREA TÂNĂR

Curpăn Maria, Prof. Scutelnicu Tudoriţa

Școala Gimnazială Corni, Judeţul Suceava

Cu ochii trişti şi gândul dus ,

Stă aplecat spre masă ,

Un trist poet visând spre apus

Memorii dulci ne lasă .

S-a dus prea tânăr dintre noi ,

Dar ne-a lăsat drept testament ,

Luceafărul …

Şi câteva scrisori pe pergament .

Iubirea lui pentru natură

Să n-o uităm nicicând ,

Cuprinşi de dorul ce ne fură

Noi să-l păstrăm în gând .


PRIMĂVARĂ

Ursache Ioan-Matei

Prof.înv.primar Borş-Humulescu Elena-Iulia


Localitatea Vînători-Neamţ, judeţul Neamţ

Primăvară, primăvară

Vino iar la noi în ţară

Pământul să-l încălzeşti

Florile să le-nfloreşti.

Miei să zburde pe câmpii

Jocuri multe şi copii,

Cu tractoare la arat

Oameni mulţi la semănat.

Anotimp cald şi frumos

Ne eşti tare de folos.

Te aşteptăm şi te iubim

Fericiţi ne faci să fim!


RÂNDUNICA

Lupu Gheorghe, prof. Alistar Marinela


Vînători-Neamţ

Ioana, Stan şi Rică,

Privind spre o rândunică,

Admiră a ei lucrare,

Răbdarea pe care-o are

Şi arta ce-o dovedeşte

Când cuibul îşi construieşte,

Sub streaşina casei lor,

L-adăpostul ploilor.


MAGIA IERNII

Khan Aksha Laris

Prof. Manole Carmen și Custură Mioara

Şcoala Gimnazială ,,Ion Luca Caragiale” Tulcea

Era iarnă. Ningea neîncetat. Pădurea s-a acoperit

cu o pătură groasă de zăpadă argintie. În jur era o liniște

impresionantă.

Iepurașul cenușiu se uita pe fereastră, uimit de

frumusețea naturii. Fricos din fire, nu îndrăznea să iasă

afară.

Căprioara cea vioaie dansa printe fulgii de

zăpadă.

Copacii toți erau îmbrăcați în alb.Vântul îi mai

legăna din când în când.

A apărut și măreața lună. Noaptea magică a pus

stăpânire pe întreaga natură. Noapte bună!


CRĂIASA NATURII

Baban Carla Maria



Natura este o crăiasă cu părul ca o cascadă de

munte și ochii ca marea. Mereu fericită și zâmbitoare, ea

poartă o rochie care își schimbă culoarea în fiecare

anotimp: iarna- albă, presărată cu fulgi, primăvara- verde,

plină de flori de cireș, vara- galbenă ca spicele de grâu și

toamna-arămie ca frunzele.

Așa este natura pentru mine!


MINUNATA NATURĂ

Andrei Cosmin



Șuieră de –acolo-n vale,

Șuieră așa de tare,

O auzi din depărtare...

Este cascada cea mare.

Aici toți vin să o vadă,

S-o admire, s-o pozeze,

Deoarece toți zic că este:

- O minune din poveste!

Și am înțeles, îndată,

Că natura ne-a fost dată

Să o păstrăm curată,

Să nu o stricăm vreodată!


IARNA VESELĂ

Chivu Denis Prof. Manole Carmen și Custură Mioara


Uite, iarna a venit

Dar eu nu sunt pregătit,

N-am mănuși și nici fulare

Dar sunt gata de plecare.

Ne adunăm cu mic, cu mare,

Uite, colo-n dealul mare!

Trenulețul îl formăm,

Cu săniuțe alunecăm.


IARNA ARGINTIE

Mihalache Adelina



Nu știu cum s-a întâmplat

Dar natura s-a-ntristat:

Frunzele s-au scuturat,

Apa toată a-nghețat,

Iarna a descălecat!

Zăpada iute s-a așezat,

Și pământul a-nveșmântat

Cu o haină argintie

De la munți pân’ la câmpie!

Lumea-n case s-a pitit

Și s-a pus... pe sforăit!


IARNA

Apostol Bianca



Vine iarna cu ninsoare,

Aduce zăpada moale

Și gheața cea sclipitoare.

Chiar de sunt puțin țepoși

Țurțurii-s tare frumoși!

Toți copiii strigă tare:

- Ura!!! A venit iarna cea mare!


PREA TÂNĂR

Curpăn Maria, Prof.Scutelnicu Tudoriţa

Școala Gimnazială Corni , Judeţul Suceava

Cu ochii trişti şi gândul dus ,

Stă aplecat spre masă ,

Un trist poet visând spre apus

Memorii dulci ne lasă .

S-a dus prea tânăr dintre noi ,

Dar ne-a lăsat drept testament ,

Luceafărul …

Şi câteva scrisori pe pergament .

Iubirea lui pentru natură

Să n-o uităm nicicând ,

Cuprinşi de dorul ce ne fură

Noi să-l păstrăm în gând .


ANOTIMPURI

Vâlsan Antonia, prof. Niţicu Otilia Ana,


Frumoasă eşti copilărie

Cu ale tale jocuri multe,

Căci iarna toţi ieşim pe-afară

Să ne plimbăm cu-o sănioară.

Iar primăvara când apar,

Prin iarbă primii ghiocei.

Ieşim şi noi la aer,

Ca nişte bobocei.

Şi vara ne scăldăm de zor,

În valurile mării.

Apoi cu mingea ne jucăm,

De-a raţele şi vânătorii.

O...era să uit de toamnă,


Care vine ca o doamnă,

Cu frunzele colorate,

Şi cu fructe aromate.

FRUMUSEŢEA TOAMNEI

Podeanu Maria Nicoleta, Prof. Trăistaru Luciana

Şcoala Gimnazială Nr.1 Videle, Judeţul Teleorman

Anotimpul meu preferat este toamna. În acest

anotimp, frunzele îşi schimbă culoarea, apoi cad şi

formează un covor multicolor. Îmi place foarte mult ca în

zilele calde de toamnă să merg desculţă prin frunzele

foşnitoare care au căzut din nucul din faţa casei. De multe

ori am necăjit-o pe mama, care tocmai le strânsese pentru

a le da foc. M-am jucat cu fratele meu şi le-am împrăştiat

la loc. Mama ne-a pus pe noi să le strângem. Abia atunci

am înţeles că trebuie să respectăm munca mamei şi să o

ajutăm cu ce putem noi.

Toamna înfloresc tufănelele şi crizantemele. Îmi

place să le admir în toate curţile oamenilor. Nu prea îmi


place cum miros şi nu o las pe mama să pună în vaza din

camera mea. Prefer să le desenez, sunt foarte frumoase şi

doamna învăţătoare ne-a arătat cum să reuşim.

Fructele şi legumele se coc tot toamna. La fel şi

strugurii, din care obţinem must şi apoi vin.

Toamna este anotimpul culorilor, mereu ne încântă

cu bogăţiile ei!

TOAMNA

Niţicu Alessia Bianca, prof. Niţicu Otilia Ana


Toamna a venit şoptind,

Cu dulci adieri de vânt,

Cu frunzele colorate

Şi parfum de mere coapte.

Cu legume în panere

Şi cu zbor de rândunele,

Cu lacrimi de ploi curgând,

Cu frunzele-mprăştiind...

Şi cu plumbul norilor,


Cu lipsa cocorilor.

Vine rece şi-arţăgoasă,

Mofturoasă şi ţâvnoasă,

Cu vânt iute aruncând,

Cu copacii tremurând,

Bruma albă-mprăştiind

Şi natura pustiind.

Înghiţind totul în cale,

Fără urmă de iertare.

ZÂNA PRIMĂVARA

Pîrvu Maria

Prof. Tudor Camelia-Mădălina,

Școala Gimnazială Giubega, Județul Dolj

În timpul anului natura se schimbă de la un

anotimp la altul. De fiecare dată se îmbracă în alte

veşminte şi alte miresme, precum o prinţesă pretenţioasă.

Zâna Iarnă îmbrăcată într-o rochie cusută cu ace de

gheaţă şi împodobită cu steluţe argintii se pregăteşte să


plece. Doreste să lase locul celei mai tinere fiice a

bătrânului an, primăvara.

A sosit un anotimp îndrăgit de toată lumea, iar

acesta este primăvara.. Totul se transformă zilnic. Natura

ne şopteşte că există viaţă peste tot şi că în fiecare început

de primăvară există fericire. Câte flori apar! Câtă lumină

şi câtă culoare! Primăvara aşterne peste tot un covor

multicolor, iar în văzduh păsările compun triluri minunate.

Un parfum uşor de flori se răspândeşte la adierea

vântului. Muguraşii dezmierdaţi de soare încep să se umfle

de bucurie. Brazii care tocmai şi-au lepădat mantia de nea

privesc bucuroşi spre soare. Albinele cele muncitoare şi

fluturii cei vioi ne asigură că vremea frumoasă şi zilele

însorite se apropie. Gândăceii şi cărăbuşii dorm la soare

dezmorţindu-şi picioruţele şi aripioarele. O buburuză se

îndreaptă greoi pe un fir de iarbă. Este greu şi pentru ea să-

şi revină din somnul cel profund de astă iarnă. Furnicile au

ieşit din ascunzişurile lor şi încercă să-şi croiască drum şi

să construiască cele mai rezistente muşuroaie.

Firișoarele mici de iarbă îşi ridică braţele către

soare şi către cerul cel albastru dorind să le îmbrăţişeze cu

mare drag. Copacii se deşteaptă din somnul de peste iarnă


şi se îmbracă îndată cu un veşmânt înmugurit. Ciocârlia se

înaltă spre văzduh şi cântă mai veselă că niciodată. Din

tufişurile proaspăt înverzite se aude inconfundabilul

cântec al privighetorii. Câte cântece inundă natura! Cântă

cucul, cântă sturzul, cântă mierla! Primăvara lucrează zi

de zi şi ceas de ceas la alungarea deplină a bătrânului

anotimp al zăpezilor. Păpădiile încep să zâmbească vesele

pe câmpuri şi prin păduri.

Razele soarelui se strecoară vesele printre crengile

de cireş înflorite, coborând spre pământ pentru a-l încălzi.

Miroase a iarbă verde şi a pământ umed. Din zori şi până

în seară tractoarele cutreieră ogoarele în lung şi în lat

lăsând în urma lor un petic negru de pământ proaspăt arăt.

Munca este în toi. Oamenii muncesc şi se bucură de

renaşterea naturii. Fiecare munceşte în gospodăria sa. Unii

plantează pomi, unii sapă vii, unii însămânţează grădinile,

dar adevăratele lor roade se vor vedea toamna. O cloşcă îşi

plimbă puişorii galbeni şi pufoşi arătându-le şi strigându-i

pe fiecare pe nume, în legea ei ca să ciugulească gâze ori

mălai. Curţile sunt ornate cu tot felul de flori plantate cu

grijă de gospodinele cele harnice. Câte flori atâtea culori

şi atâtea parfumuri. Rândunelele zboară prin împrejurimi


după paie pe care le poartă-n zbor până sub streşinile

caselor, ori prin copaci pentru a-şi face cuibul cât mai

rezistent. În curând în ele vor locuii puişorii.

Primăvara este un anotimp plin de magie şi de

culori. Este renaşterea naturii, dar şi a sufletului.

ADIO…

Hrișcă Nicoleta-Ancuța, Prof.Blaga Cornelia

Liceul Teoretic Sanitar Bistrița

E toamnă,

e frig

...și durere.

E ploaie,

e plâns,

în suspine.

E...adio,

făra regret

sau rețineri.


E vânt,

și îngheț,

și ruine.

Nici viață nu am...

ai luat-o cu tine.

Am sufletul gol,

dar plin de poezie.

CODRUL

Gruie Sara-Natalia, Prof. Blaga Adriana

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Bunteşti

Codrule, ești cam tăcut,

Ia zi, ce ai mai făcut?

Că de când nu te-am văzut,

Zile lungi au cam trecut!

Vântul care a suflat,

Te-a lăsat cam dezbrăcat.

Niciun cuib de păsărele


Ciripit prin rămurele.

Codrule, eu n-am știut,

Că de când nu te-am văzut,

Vara iute a trecut

Și de când n-am mai venit

Iată, toamna a sosit!

TOAMNA SUFLETULUI MEU

Racu Maria, Prof. Blaga Adriana

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Bunteşti

La venirea toamnei reci,

Sufletul mi-e trist pe poteci...

Păsări departe au plecat

Și n-au mai cântat.

Ele în schimb au lăsat

Vântul înfuriat ce-n izvoare a șuierat.

Crengile scârțâind

Frunzele se desprind.


Și-n a lor cădere lină,

Îmbrăcând codru-n lumină,

Au format un covoraș

Să-mi fie de sălaș.

Și să-mi țină de căldură

Până vine vremea bună,

Iar de se va putea

Poa` să vină iarna grea.

Cu omătul ei cel mare

Să-mi facă plapuma moale,

Pân` soarele a răsări

Și pământul s-a-ncălzi.


ANOTIMPUL DE CRISTAL

Răileanu Andreea Georgiana

prof. Oancea Laura Dana

Școala Gimnazială nr.3, Slobozia,Ialomița

A mai trecut un an, iar frumoasa iarnă și-a făcut

din nou apariția pe meleagurile noastre, învăluită în mantia

sa de cristal.

Fulgii albi și ușori plutesc ca un roi de fluturi

fermecați peste natură, îmbrăcând pământul amorțit cu un

covor moale si pufos.Brazii arată ca niște uriași de

smarald, munții au căciulițe de ceață, iar pe jos, porțiunile

de iarbă au mustăți de sticlă. Totul pare acoperit de vată

cristalină. Copacii din grădină își îmbracă și ei puloverele

cusute cu fire de argint, iar tufișurile pustii s-au

înveșmântat în dantelă albă.

Casele împodobite cu zăpadă cristalină dorm acum

liniștite sub acoperișurile încărcate cu omăt și aranjate cu

ghirlande de cristal argintii. Ferestrele au fost desenate cu

mii de flori de gheață.Pe sub streșini atârna țurțuri

sclipitori, de parcă ar vrea să ne cânte o melodie a aerului

rece de afară.Vântul, scăpat din hățuri, bate fără


oprire,vâscolind omătul în stânga și în dreapta.Troienele

mari de zăpadă se așază pe cărările umblate de

oameni,care sunt acoperite în totalitate de oceanul alb.

Acest peisaj mirific pare desprins dintr-un basm

și noi cu toții simțim o bucurie sufletească de câte ori iarna

ne bate la ușă.

APA

Antal Dragoș, Prof. Ormenișan Axineta Felicia

Școala Gimnazială Răstolița

Viața urcă și coboară

Precum apa în natură

Și noi bem o picătură

Mereu să o avem în gură.

Din adâncuri urcă apa

Să coboare lent la vale

La deal nu urcă săraca

Doar prin munți își taie cale.


Ea din pământ izvorăște

Să vadă ce e pe-afară

După ce călătorește

Ea în pământ vine iară.

NATURA-SURSA VIEȚII

Avram Andrei,prof. Revnic Corina

Școala Gimnazială Săulești, Județul Gorj

Dacă ocrotești natura,

Vei fi răsplătit întruna.

Nu te plânge!Eușor!

Ca o pasăre în zbor.

De natura o poluezi

În veci n-o să mai lucrezi!

Fii atent și îngrijește-o,

Curăț-o,te rog păzește-o!

Poveștile naturii


POVEȘTILE NATURII

Bereșoaie Roxana, Prof. Maxim Cristina

Colegiul Economic ,, Gheorghe Dragoș”, Satu Mare

Citind ades, mă regăsesc

Privind chiar zarea albastră.

Și mă frământ, și mă gândesc

Cât de frumos îi acasă!

Dintre atâția oameni mari,

Parcă al lui chemare...

Dă clasă altor mari și tari,

Și plini cu gânduri curgătoare.

El e un rege ce adesea...

Ne-a spus poveștile naturii.

Și-n orice vedea frumusețea

Sau chiar minunile făpturii.

Privesc, acum, cu ochi schimbați

Febleţea frunzelor în vânt.


Și parcă tot mai tulburat,

Privesc, adânc, mama Pământ.

Și primăvara, când învie

Natura-i sanctuarul sfânt.

Și lumea nu mai e pustie,

Ca s-o descrii, nu ai cuvânt.

Și fulgi curați sau frunze vii,

Aștern poveștile naturii.

Spuse de unul, preaînalt,

Și-al său suflet preacurat.

MELANCOLIE

Cătălin Bonda, Prof. Mihaela Corina Bodea,

Școala Gimnazială Hășdate-Finișel,

Loc. Hășdate, comuna Săvădisla, jud. Cluj

Era odat-un lac frumos

Într-o pădure deasă,

Într-un peisaj rustic și umbros

Într-o noapte frumoasă.


Ș-un bărbat pe-o barca sta,

Lacul îl cutreiera

Și-n liniște-astepta

Să apară cineva

Vântul începea să bată

Și în trestii să foșnească ,

Apa din izvor suna,

Atmosfera s-agita

Însă nimeni nu venea

El în zadar aștepta

Stătea și suferea,

Și singur el rămânea.

În singurătatea sa,

El pe codru-l întreba:

-De ce trece vremea-asa

Și totu-i cum nu era...

Codrul cu tristețe îl privea

Durerea i-o-nțelegea,


Încerca a-l alina

La-ntrebări îi răspundea:

-Vremea trece, vremea vine,

Nu știm ce ne-așteaptă mîine.

Amintiri tu în gând duci,

Ca pe niște clipe dulci.

CE E MAI FRUMOS...

Ceobănel Tomina Amalia

Prof.Ţurcanu Alina Petruţa

Liceul Tehnologic „Iorgu Vârnav Liteanu”

Lieni, Judeţul Suceava

Ce e mai frumos să vezi

Decât multele livezi,

Decât apele ce curg

Decât marele amurg.

Pe pământul rece, umed

Cresc verdeţuri rând pe rând,

Peste plopul şubred


Animale tremurând.

Că aşa e în natură

Cu bune cu rele,

Peste tot e o frântură

Formând echilibrele.

CLINCHET DE TOAMNĂ

Boroș Mihaela Eliana, Prof. Pescaru Ștefania Roxana

Școala Gimnazială Centrală Câmpina, jud. Prahova

Toamna a venit!

Ea în dar ne-a oferit fructe, legume coapte și parfumate;

Păsările în țările calde au plecat, căci la noi s-au

înfrigurat;

Barometrul apasă simțitor, al toamnei covor,

Iar copacii o altă alură au luat, acum, că toamna s-a

apropiat.


Faldurile hlamidei atârnă greu: de struguri, de prune și

legume coapte.

Copiii mai înalţă un ultim zmeu, căci școala colpoţelu-și

bate

Ca o marchiză îi așteaptă-n prag,

Șoptindu-le subtile gânduri:

- Bine- ai venit, copile drag!

Din nou, în clasa cu surprize.

Și soarele se-apleacă să –i salute

Cu reverență, așa cum se cuvine,

În diametru un pic mai mic

Cu ochi mai blânzi și supărat pe frig.

CODRUL ÎNGHEȚAT

Roșca Mario, Prof. Oancea Laura Dana


Codrule cu frunza rece

Vremea vine,vremea trece,

Iarna iarăși te-a găsit,

Codrule imbatrânit!


Parcă tot a amorțit.

Numai crengile se-nalță

Către cerul ca cenușa,

Luna parc-o prinde-acușa.

Nu-i glas fin de rândunele

Ciripit de păsărele

Peste vârf de rămurele.

Din văzduh cad fulgi de nea

Peste toata poala ta,

Amuțind priveliștea.

Codrule cu frunza rece,

Vremea vine,iarna trece,

Vara iarăși va veni

Și tu vesel ai să fii!


PLOPII AU RĂMAS…

Tufă Mihaela, Prof. Oancea Dorina

Şcoala Gimnazială ,,Ion Creangă” Tălpigi

Pe lângă plopii argintii

Eu, astăzi m-am plimbat.

Îi văd, ei încă sunt zglobii

Tu însă, ai plecat!

Te văd, eşti printre rămurele

Şi-ţi cauţi muza lin.

Priveşti la cer, sunt multe stele,

De versuri este plin.

Luceafărul a apărut

Şi-ncearcă să-ţi explice

Că tu eşti cel mai cunoscut!

,,Rămâi!”, în semne-ţi zice!

Copacii freamătă uşor

Şi gata, visu-i dus!


Ai dispărut, ca un fior

Şi timpul iar s-a scurs.

Ne amintim de poezii

Când vine ziua ta!

Iar plopii tăi, cei argintii

Mereu te-or aştepta!

RUGĂMINTE

Poiană Sara, Prof. Oancea Dorina

Şcoala Gimnazială ,,Ion Creangă” Tălpigi

Te rog, acum, poete drag,

Îţi scriu de pe al casei prag,

Să mă înveţi să fiu cinstit,

Să am vieţii de oferit

Doar lucruri bune şi de preţ

Să nu fiu suflet răzleţ!

În viaţă trebuie să ai carte,

De prieteni să ai parte.


Să nu uiţi drumul ales

Vorbe bune de cules!

Tu, poete drag, vezi bine,

Învaţă-mă şi pe mine!

Ai ştiut că-n viitor

Te va iubi al tău popor!

Căci poezia ta oferă

Sfaturi pentru-o viaţă prosperă.

Tu ne cerţi, tu ne împaci,

Mult bine-ai ştiut să faci!

De lumea-atunci te asculta

Şi-ar fi făcut chiar voia ta,

Ar fi-nţeles că prin iubire

Şi fără vorbe în neştire,

Ar fi rămas nemuritoare,

Nu doar pasăre călătoare!


ETERN

Tănase Mihaela, Prof. Oancea Dorina

Şcoala Gimnazială ,,Ion Creangă”, Tălpigi

Etern, prezent atunci şi-acum

Mereu ai scris pe-al vieţii drum.

Inima ţi-ai oferit,

Nemurirea - ai primit,

Eşti poet desăvârşit,

Sufletul ţi-e infinit!

Crezul tău a fost poemul,

Uniunea cu eternul!


UN VIS MINUNAT

Popa Nicolas, Prof. Bîra Ilinca

Școala Gimnazială „Elena Doamnaˮ,

Tecuci, Galați

Privesc cu ochii mici, pe fereastra îngustă de la

camera mea cum cerul îşi scutură fluturii peste pământ.

Mândra lună stă într-un colţ al cerului, pitită printre nori.

E târziu…… Ora de culcare se apropie. Stau în pat

şi citesc frumoasele poezii ale poetului nepereche. Moş

Ene se strecoară în odaie, aruncând un praf fermecat pe

ochi. Pleoapele se făcu atât de grele încât am adormit….

Cu cartea în mâini, mă strecor pe tărâmul frumoaselor

vise.

Mă plimb încet, prin pădure, alături de bunul meu

prieten Eminescu. Copacii ne privesc cu atâta dragoste!

,,Luceafărul” se plimbă şi el în urma noastră în timp ce

Luna se oglindeşte în frumosul lac de la marginea pădurii.

Graţioasa ,,Lebădă” ne zâmbeşte de pe lac. ,,Păsărelele

somnoroase” stau liniştite pe crenguţele copacilor. Totul

este vrăjit.


Dorm atât de profund încât visul îşi continuă firul

până când lumina soarelui îmi bate în geam și mă aduce

iar lângă cartea de poezii!

DE VORBĂ CU EMINESCU

Cârjeu Daria, Prof. Bîra Ilinca


Tecuci, Galați

Este seară. Stau în camera mea şi citesc poezii

scrise de cel mai mare poet român, Mihai Eminescu.

Închid ochii şi deodată mă aflu pe malul unui lac,

ascultând foşnetul frunzelor şi glasuri fermecate de

pasărele.

- Bună ziua, fetiţo! se aude o voce dulce.

Privesc cu mirare în jur şi îl văd pe poet aşa cum îl

ştiam din portret.

- Bună ziua! Sunteţi Mihai Eminescu! Ce faceţi

aici?


- Îmi place să-mi petrec timpul liber în mijlocul

codrului. El este prietenul meu. De când eram mic veneam

aici unde mă simţeam atât de bine!

- De ce?

- Mă relaxează ciripitul păsărelelor, aud apa

curgând şi susurul ei parcă ar spune poveşti, îmi place să

merg prin iarba plină de rouă. Ce poate fi mai frumos?

- Aveţi dreptate! Aţi scris poezii neasemuit de

frumoase îndrăgite de toată lumea.

- Le-am scris cu drag şi dor pentru toţi românii.

Citeşte-le şi tu şi cu timpul vei înţelege ce am vrut să spun

în ele.

Am deschis ochii. Mă aflam din nou în camera mea

şi am început iar să citesc dar, parcă de data asta

înţelegeam altfel mesajul lor.


CU GÂNDUL LA VOIEVODUL STELAR

Răducan Daniel, Prof. Bîra Ilinca


Tecuci, Galați

Privesc de la fereastră jocul fulgilor de nea. Pomii

încărcaţi de promoroacă par desprinşi dintr-o poveste.

Deodată îmi vin în minte versurile :„Colinde, colinde,

e vremea colindelor....”

-Ţi-a plăcut poezia? întreabă cineva.

Privesc în jur dar sunt singur. Pe cer, undeva departe,

o stea mare sclipeşte. Este Luceafărul, împăratul stelelor.

- Tu ai vorbit? întreb eu. Mi-a plăcut foarte mult

această poezie şi nu numai. Dumneata eşti marele Voievod

Stelar?

- Da, iar tu Daniel eşti unul dintre cei care m-au ajutat

să mai trăiesc încă.

- Cum așa?

- Citindu-mi poeziile.

- Le citesc cu mare plăcere. Sunteţi cel mai iubit poet

şi cred că ar trebui să ştiţi asta. Aţi descris foarte frumos


natura în poeziile dumneavoastră şi mi-a plăcut enorm de

mult „Făt- frumos din lacrimăˮ.

- Mă bucur.

- Aţi suferit foarte mult. Se vede şi în opera

dumneavoastră. Acum sunteţi fericit?

- Cred că mi-am găsit liniştea. De aici pot privi marea,

cerul, codrul…

Era deosebit de frumos şi măreţ. Strălucirea lui era

imensă.

- Daniel, Daniel, trezeşte-te!

- Mamă! Tocmai vorbeam cu Eminescu!

- Ai visat. Trezeşte-te! E timpul să pleci la şcoală.

- Da mamă, dar eu trebuie să-l ajut să-şi păstreze

strălucirea.

- Dar cum? Eminescu nu mai există.

- Ba da. El va trăi veşnic dacă noi vom transmite

urmaşilor întreaga lui operă. Dacă îl vom citi şi-l vom iubi,

marele Voievod Stelar nu va muri niciodată.


LIVADA

Budău Delia, Prof. Cornea Adriana

Școala Gimnazială „Nicolae Colan” Sf. Gheorghe,

Județul Covasna

Frunze ruginii în vânt,

Se aşează pe pământ.

Pomii semeţi rămân goi

Şi aşteaptă straie noi.

Fulgi pufoşi, strălucitori,

Plutesc deasupra pomilor.

Mantie albă de nea

Îmbracă orice rămurea.

O rază de soare străluceşte,

Plapuma albă se topeşte.

Pe rămurele răsar

Muguri de un verde pal.


În soarele dogoritor,

Se desfată coroana pomilor.

Cu podoabe colorate,

Bune pentru gusturile toate.

Livada este o splendoare,

Cu a sa înfăţişare.

Schimbă mereu straiele,

Odată cu anotimpurile.

TOAMNA

Omușoru Laura-Gabriela, Prof. Cornea Adriana


Județul Covasna

Toamna cea de roade plină,

Şi-a copt fructele-n grădină.

Mere, pere, strugurei

Şi legume câte vrei.


Mere roşii şi gustoase,

Pere galbene zemoase,

Prune mari şi brumării,

Struguri aurii în vii.

Şi tot felul de legume,

Ce sunt gustoase şi bune.

În cămară le vom pune,

Că la iarnă-s tare bune.

Frunzele-au îngălbenit,

Florile s-au veştejit,

Pomii rămân iarăși goi,

S-a dus vara de la noi.

Păsărelele-au plecat,

Cuiburile şi-au lăsat.

Vântul suflă printre ramuri,

Picături lovesc în geamuri.

Vântul suflă şi ne zice:

„Uite, vine iarna rece!”


Cu zăpadă şi cu ploi,

Să ne pregătim şi noi.

IARNA

Tudorel Maria-Sorina, Prof. Cornea Adriana


Județul Covasna

Ninge! Prin sita cerului se cern fulgi scămoși ce

formează o pătură pufoasă peste pământul înghețat. Totul

e amorțit, natură și oameni, case și străzi. Doar ninsoarea

continuă să cadă ca o perdea de zahăr pudră, îmbrăcând

copacii în marame de argint.

Pe meleagurile noastre, a sosit încălţată cu pâslari

moi, îmbrăcată cu o rochie cusută cu ace de gheaţă şi

împodobită cu steluţe argintii zâna fulgilor de zăpadă.

Crăiasa a pus mănuşi de puf copacilor golaşi şi a

împodobit streşinile caselor cu o ghirlandă de cristaluri.

Ferestrele înfloresc cu minunate broderii de gheaţă.


Minusculii dansatori, obligatoriu înveşmantaţi în

alb, s-au dezlănţuit într-un vals fantastic ce porneşte din

înaltul cerului. Zăpada pufoasă scârţâie sub gerul nemilos

al ienii. Vântul pătrunde în împărăţia înghetaţă a pădurii.

Lacurile par nişte oglinzi poleite cu pulberi aurii de soarele

strălucitor. Brazii şi pinii sunt acoperiţi de cojoace grele

de nea, ca într-o eternitate polară. Totul este o întindere

tăcută, nemişcată. Crestele acoperite cu zăpadă lucesc albe

şi reci.

Undeva, departe, câmpia pare un ocean alb,

nesfârșit. Cât vezi cu ochii, zăpada pune stăpânire peste

lume. Frigul se transformă în ger, iar omătul scârțâie sub

pașii trecătorilor care s-au încumetat să dea piept cu Baba

Iarna. E decembrie și iată că cea mai bătrână dintre cele

patru fiice ale anului și-a început domnia peste omenire.

Undeva, timid, dintr-un colț al cerului, soarele încearcă să-

și trimită câteva raze către pământ. O explozie de lumină

izbucnește din ciocnirea zăpezii cu strălucirea razelor,

prinzând în magia bucuriei întreaga fire.

Armura tăcerii este spartă de glasurile cristaline ale

copiilor. Şirag de săniuţe alunecă uşor pe dealurile

adormite sub pătura albă. Oamenii de zăpadă se ridică


precum paznicii în preajma caselor. Ei zâmbesc cu duioşie

tuturor trecătorilor.

Iarna este crăiasa bucuriilor, a zăpezilor şi a

sărbătorilor, o simfonie de emoții, cu oameni mari care se

simt din nou copii, cu miros de cozonac în aer, cu sunete

de clopoței și „Leru-i ler” cântat în prag și la ferestre de

colindători!

PRIN CODRII LUI EMINESCU

Imbrea Alexandra-Rafaela, Prof. Cornea Adriana


Județul Covasna

Clopoţei şi viorele

Dorm în liniştea pădurii,

Iar eu mă strecor tăcută

Ca să nu trezesc alunii.

Luna, luminând puternic

Cerul ca o apă-adâncă,


Mă-nsoţete la izvorul

Care stă ascuns sub stâncă.

Curge apa, susur dulce,

Totul este farmec, vrajă,

Doar bătrânul vultur paznic

Stă neobosit de strajă.

TOAMNA

Irimia Delia-Cosmina, Prof. Cornea Adriana


Județul Covasna

A sosit în caleaşca aurită, toamna cea harnica şi de

bunuri darnică, cu alai de frunze ruginii şi cu cântece de

bucurie.

Toamna, soarele răsare ca o lumină prietenoasă,

aruncând câteva suliţe aurii să mângâie pământul amorţit

şi dând drumul răsăritului care se înflăcăra într-o fierbere

argintie. Copacii au îmbrăcat o haină aurie roşiatică,

lăsând să cadă câte o frunză, aceasta alăturându-se


covorului arămiu foşnitor. Fiecare frunză ne cheamă în

jocul ei, adică drumul parcurs cu ajutorul unei adieri

uşoare până ce ajunge pe pământul catifelat. Pădurile,

odată pline cu veselia cântecelor păsărilor, acum sunt

pustii, îmbrăcându-se într-o platoşă de aramă. Veselia

adusă demult de fluturi, păsări... acum nu mai este...

Gâzele plăpânde, amorţite de frig, caută un adăpost

sub stratul gros de frunze uscate. Rândunelele pleacă

zgribulite și supărate în stoluri spre ţările calde, simţind

deja venirea rece şi friguroasă a iernii.

Cu un val de brumă argintie s-a împodobit grădina.

Florile, încearcă să aducă bucuria de altădată, dar acum îşi

închid ochişorii arămii deoarece toamna şi-a intrat deja în

drepturi.

Odată cu sosirea ei, aceasta aduce roade bogate şi

în grădinile oamenilor: mere roşiatice, galbene și

parfumate pere, piersici catifelate, prune vineţii, strugurii

albi sau brumării şi gutui cu puf gălbui.

De asemenea, tabloul viu şi colorat al naturii ne

încântă ca întotdeauna. Picăturile ploii de argint stropesc

pămânul. Dar, într-o seară liniştită de toamnă, soarele,


scufundat în asfinţit poate trimite încă luciri trandafirii

nourilor nemişcaţi deasupra, în înălţimi.

Aceasta este toamna, zâna acestui tablou viu şi

colorat.

DE DOR

Șerban Ana Alexandra, Prof. Blaga Cornelia

Liceul Teoretic Sanitar Bistrița

Întoarce-te primăvara, să renaștem amintiri

Să ne-mbătăm cu pelin dulce din defunctele trăiri

Să îmbrăcăm petale smulse din buchete ofilite

Să mușcăm cu disperare prezența din ultimele clipe

Rămâi în august, nu pleca așa cum obișnuiai

Jură-mi că o să rămâi, chiar dacă nu mai poți să stai

Cântă-mi romanța și nu înceta chiar de rămâi fără glas

Ca la sfârșit să-mi amintesc tot ce-am avut și n-a rămas

Și iar e vară în septembrie, crede-mă și nu fugi,

Lecuiește-mă de doruri, adoarme-mă-n insomnii,


Sfințește-mi ochii și blesteamă-i să te vadă doar pe tine,

Mereu absent, protagonist în imagini fugitive

Picură ceară în decembrie între anoste celebrări,

Curg cuvinte amorțite în absurde întrebări

Fotografii privesc departe, peste mări și peste țări,

Mi-am dat seama prea târziu, dorul n-are alinări...

DE VORBĂ CU NATURA

Borș Adnana Sarita, prof.Geanina Roșu,

Școala Gimnazială Nr.3 Mangalia

De vrei poveștile naturii să asculți,

Aleargă primăvara pe câmp desculț,

Privește iarba, florile cum cresc,

Ascultă păsările cum ciripesc!

Când zilele cu soare se ivesc

De vara coaptă povestesc:

Cu cântec, perscăruși și mare,


Cu zmeie colorate ce zboară-n depărtare.

Frumoasă-i lumea cand îmbracă

Și haine reci de promoroacă!

Cu frunze galbene sau verzi,

Ea povestește prin livezi.

Primește basmul ei întreg

Și bucură-te că-l auzi,

Iubește-i cuvântul spus,

Chiar dacă nu poți să-l dezlegi!


SENTIMENTE DE STEA

Enache Mara, Prof. Severin Florentina

Școala Gimnazială ,,Mareșal Al. Averescu”

Adjud,Vrancea

Străluciri, lumini, vise, raze, lacrimi, speranțe...

Atât de multe, atât de mărețe, atât de

strălucitoare!...

În întunericul singuratic toate au un rost. Rostul lor

de a ne lumina sufletele noaptea, de a ne arăta adevărata

măreție a pământului, a noastră, a lor, a soarelui, a lunii, a

fiecărei ființe, a tuturor!

Pulbere de vise, de sentimente, se răspândește

prin mulțimile de stele.

Dintr-un locușor se zăresc stele plimbărețe, astfel

lăsând la vedere o singură stea. Mai strălucitoare, mai

măreață, mai impunătoare, ce răsufla adânc și trist.

Nimeni nu mai stătea cu ea, nimeni nu o mai iubea,

nimeni nu o plăcea pentru faptul că răsărea prima și

strălucea așa puternic, așa măreț, așa frumos, și apunea


ultima, astfel își lăsa strălucirea la vederea tuturor, chiar și

în lumina soarelui puternic.

Nimeni nu o mai iubea...

Încerca să se îndepărteze de ele, înțelegând că

splendoarea cu care strălucea era deranjantă pentru

celelalte stele. Dorea să plece în cel mai întunecat loc, în

singurătate. Dar nu putea. Și acolo avea să strălucească

puternic, maiestuos...

Nici nu a conștentizat când s-a îndepărtat puternic

de inima galaxiei. S-a înfricoșat. Niciodată nu plecase din

locușorul ei veșnic. Se îndepărtase prea mult. Nici

celelalte stele nu se zăreau. Era o parte așa întunecată, așa

pustiită, așa înfricoșătoare.

Întunericul și singurătatea o amețeau puternic.

Biata steluță, nu mai știa ce să facă, ce să gândească, era

debusolată total!... Parcă tot praful de stea se evaporase în

jurul ei. Parcă toată strălucirea ei se prelingea prin lacrimi

de stea, și parcă tot universul se rotea cu ea. Se simțea așa

slabită, așa neajutorată, așa nefolositoare. Se simțea făra

un rost. Toate sentimentele celorlalte stele o treceau. Toate

sentimentele posibile...


Dar, dar va veni dimineața, moment în care va

putea medita pentru a găsi o soluție la problema ei...

PRIMĂVARA

Țicală Matei, Prof. Popescu Nela

Școala Gimnazială C. Brâncuși, București - Sector 6

Zâna Florilor, primăvara, a sosit din no , aducând

cu ea valuri de bucurie. Şuvoaiele de lumină au spart norii

întunecaţi şi razele palide ale soarelui şi-au făcut loc încet

pe cerul senin. Florile se alintă în căldura plăcută,

împrăştiind în jur parfumul lor ameţitor. Gâzele ies

sprintene din crăpăturile întunecoase şi reci ca să mişune

vesel . Pomii par nişte îngeri albi coborâţi pe pământul

reavăn. Primăvara pictează cu culorile ei fermecate toată

natura: pune puţin albastru pe cerul ca oglinda, adaugă un

strop de verde pe câmpia obosită şi nu uită să arunce în

soare auriul ce-i dă putere.


Pe nesimţite păsările călătoare se reîntorc din ţările

calde. Ele îşi revarsă trilurile lor peste dumbrava plină de

lumină şi culoare.

Oamenii, cu mic cu mare, încep bucuroşi muncile

de primăvară: ară pământul şi seamănă , văruiesc

trunchiurile îmbătrânite ale copacilor şi îşi aranjează cu

migală grădinile de flori.

Toată suflarea se bucură de venirea primăverii şi

strigă în cor:

„ Salutare ,primăvară,

Timp frumos , bine-ai venit !”

GRĂDINA CIȘMIGIU

Preda Diana, Prof. Popescu Nela

Școala Gimnazială C.Brâncuși, București- Sector 6

Bucureştiul este un oraş mare , chiar foarte mare

şi îmi este greu să vă descriu un singur colţ de natură de

aici.Aş vrea să vă povestesc cât de interesantă şi plină de

curiozităţi este Grădina Botanică sau să vă invit să vizitaţi


Grădina Zoologică şi Pădurea Băneasa, dar mă voi opri la

Parcul Cişmigiu, emblema Bucureştiului.

Cel mai atrăgător loc din Cişmigiu este lacul pe

care se pot plimba vizitatori, închiriind bărci .Iubesc acest

loc, pentru că aici am văzut pentru prima dată raţe şi lebede

şi am o mulţime de fotografii cu aceste păsări

graţioase.Din loc în loc, deasupra lacului există câte o

punte ce leagă cele două maluri de verdeaţă.

Parcul Cişmigiu nu e niciodată pustiu .Fie vară

toridă sau iarnă geroasă parcul e plin cu copii .Iarna lacul

îngheţat este transformat în patinoar şi totul răsună de

glasuri vesele.

Pe aleea principală, n-o să credeţi, copii! Este un

foişor unde cântă fanfara militară în zilele de

sărbătoare.Nu poţi pleca mai departe fără să te opreşti să

asculţi melodiile vesele.

De multe ori mă răcoresc cu apă rece ca gheaţa de

la izvorul lui Eminescu.Aici se opresc trecătorii toropiţi de

căldură să-ţi astâmpere setea.

Vino să vizitezi Parcul Cişmigiu pentru că e un loc

fermecat ! Aici n-ai să vezi oameni trişti niciodată, ci


numai oameni zâmbitori care iubesc natura şi se bucură de

frumuseţile fiecărui anotimp.

EMINESCU

Szabo Valentina, Înv. Luca Dorina

Școala Gimnazială Breaza/ Mureș

Eminescu este gând.

Eminescu e cuvânt.

Eminescu este stea,

,,O rămâi…,, iubirea mea.

Eminescu este astru,

,,Lacul codrului albastru,,.

Eminescu e caval,

Turmele urcă ,,Seara ape deal.,,

Eminescu este viață

El e ,, Făt –Frumos din lacrimă.,,

Eminescu este dor,

Eminescu e izvor,

Eminescu a fost și este,


Luceafărul din a mea poveste.

ETERNUL EMINESCU

Irimia Andreea, Prof.Chele Ionica

Școala Gimnazială ,,Ion Creangă’’

Sat Tălpigi-Județul Galați

El este poetul nostru,

Al întregii țări.

Niciodată nu îl vom uita,

Chiar dacă nu mai este printre noi.

Purtător de cuvânt

Al poporului român,

El și-a dorit,

A devenit,

Dar mult nu a rezistat,

În pământ el a intrat

Sus în cer s-a înălțat.

Luna a iubit,


În ape și-a oglindit

Sufletul neliniștit,

Dorul ce a suferit.

Codrul,râul,ramul

Lui i-au fost aleanul,

Marea lui iubire

Astăzi-amintire.

GÂND DE TOAMNĂ

Simioneasa Maria Anastasia

Prof. Ţurcanu Alina Petruţa


Oraş Lieni, Judeţul Suceava

Au plecat spre ţări cu soare,

Păsările călătoare,

Caci la noi e frig şi plouă,

Vântul bate cu putere,

Frunzele au căzut şi ele,

Iar din cănd în cănd,


Apare soarele sfiit,

Pe cer rătăcit,

Se roagă, dacă ar mai putea,

Să-şi mai arate privirea.

DARUL CURCUBEULUI

Iacob Marina, Prof. Severin Florentina

Școala Gimnazială ,,Mareșal Al. Averescu”

Adjud, Vrancea

Demult, pe când exista Lacul de argint, în

apropierea Pădurii Zânelor, se afla o luncă pe care nu

răsărea iarbă niciodată. Nimeni nu o vizita deoarece îi

lipsea podoaba verde.

Într-o zi, au apărut în mijlocul luncii câteva

firișoare de iarbă care au atras atenția unei zâne.

Firișoarele firave aveau culoarea cerului și se hrăneau cu

seva vieții. În toiul verii, cerul s-a întunecat și o ploaie

puternică a inundat lunca. Firele subțiri și netede se

unduiau în bătaia puternică a vântului și sub greutatea


boabelor de apă. Ele s-au speriat de tunetele și fulgerele

care se frângeau pe cer. Dar, spre norocul lor...

Deodată cerul s-a luminat și soarele și-a făcut

apariția. Firele de iarbă s-au minunat de frumusețea

culorilor ce străluceau pe cerul ca oglinda. Era

Curcubeul.

—Curcubeule, vino să bei roua de pe noi!

Curcubeul coborî pe luncă și sorbi roua proaspătă de pe

plantele zvelte. Firele de iarbă au zărit din apropiere

culoarea pură, verde. Ele au spus:

—Te rugăm, lasă-ne nouă verdele tău, căci nu

mai vrem să semănăm cu cerul și apa!

De atunci, iarba a rămas verde și povestea ei a

fost îndrăgită, totul datorându-se mărinimiei curcubeului.


IARNA

Lehnic Toby Ionuț, prof.Ionescu Aurelia

Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu”, Galați

Afară ninge ca-n povești,

Iar norii cern neîncetat

Peste pământul înghețat

Înalte turnuri de nămeți.

De prin hornuri iese fumul,

Iar pe case stă omătul

În ferestre-s flori de gheață,

Iar pe cer nori mari de vată.

Zurgălăi se aud în zare

Merg copiii pe cărare

Cu-n șiag de săniuțe

Urcă-n deal la derdelușe.


TABLOU DE IARNĂ

Stafie Albert Cătălin, prof. Ionescu Aurelia


Se cern din cer steluțe albe

Peste pământul ostenit.

Întinderea acum îmi pare

Un ocean de mărgăritare.

În ramuri dalbe flori s-au prins,

Pădurea e tăcută.

Ca un plocat omătul greu

Natura o subjugă.

Soarele ascuns în nori

Cu greu se mai arată,

Iar crivățul își suflă iar

Fiorii reci de gheață.


POVEȘTILE NATURII

Ghimpu Alessandro, prof. Ionescu Aurelia


Odată cu răsăritul soarelui, se trezeste întreaga

natură. Boabele de rouă strălucesc pe firele de iarbă și pe

flori, reflectând razele aurii ale soarelui. Păsările cântă

voios, în timp ce vântul adie ușor, miscând crengile

copacilor. Răcoarea dimineții anima peisajul.

Un covor multicolor de flori acoperă întreaga

pajiște, în timp ce albinele zboară din floare în floare

colectând polenul lor. Căprioarele și iepurii zburdă plini

de energie prin iarba deasă. E atâta forfotă!

Ușor, dar sigur, soarele începe să apună. Vietățile

se îndreaptă spre adăposturi. Cerul ce era albastru și senin

acum a căpătat o nuanță roșiatică.

Luna a luat locul soarelui, nu se mai aude ciripitul

păsărilor ci cântecul greierilor. Natura adoarme și așteapta

revenirea soarelui. Mâine va fi o nouă zi!


TABLOU DE TOAMNĂ

Ghimpu Delia, prof. Ionescu Aurelia


Cea de-a treia fiică a bătrânului an , Toamna, s-a

înstăpânit peste țară. Sosită-n graba mare a adus cu ea un

alai de frunze ruginii pe care le-a așternut peste pământul

ostenit. Ca un pictor priceput ea a zugrăvit în culori calde

marea de verdeață. Peste coroanele de foc ale copacilor

adie vântul tomnatic. În adierea sa, frunzele se desprind

ușor și sunt purtate de vânt, apoi așternute ca un covor pe

pământ. Soarele mângâie ,cu razele sale din ce în ce mai

palide, întinderea.

Vin nopțile răcoroase, iar bruma argintie ia locul

boabelor de rouă ale dimineților de vară. Frigul se lasă

ușor spulberând tainele ascunse ale toamnei. Izgonește

cântăreții în alte tări de soare pline. Viețuitoarele pădurii

se pregătesc și ele de venirea anotimpului rece și alb.

Toamna este un anotimp plin de culoare, farmec și

schimbare.


TRISTEȚE

Muntean Dennisa, prof. Ionescu Aurelia


Cu alai de frunze moarte

Și cu frig, dar și cu ploi

S-a ivit pe dealuri Toamna

Înstăpânindu-se la noi.

Negrii nori își plimbă plumbul

Udând cu lacrimi pământul.

Bate vântul frunza-n dungă

Păsările le alungă

Către țări de soare pline

Unde le va fi mai bine.

Ne rămân doar codrii goi,

Triști și ei …la fel ca noi.


IARNA

Grâu David, Prof. Radu Elena

Școala Gimnazială ,,Ion Ghica”, Iași

Iarna cea bogată în sărbători a sosit.

Cu ger și ninsori, într-o caleașcă a venit.

Magie peste țară a risipit

Copiii toți strigau: ,,Bine ai venit!”

Bucuroși, copiii merg la săniuș,

Pentru că zăpada se va topi acuși.

Iar Zâna albă apoi va pleca

Și pe sora verde în loc o va lăsa.


IARNA ÎN SAT

Răileanu Andreea Georgiana

Prof. Oancea Laura Dana

Școala Gimnazială nr.3 Slobozia,Ialomița

Dup-o toamnă călduroasă

A sosit din nou în sat

Sora cea mai friguroasă,

Iarna, cu peisajul înghețat.

Din văzduhul căptușit

Norii de zăpadă s-au golit.

Case albe-au învelit,

Pe copii i-a-nveselit.

Bradul mic l-am îmbrăcat,

Iar Moșului, să nu fie supărat,

I-am pus biscuiței în pat.

Acesta tare s-a bucurat

Și cadouri multe ne-a lăsat.


IARNA

Pascu Mara-Ilinca, Prof. Radu Elena


Iarna friguroasă a venit la noi

Cu flori reci de gheață și troiene moi.

Peste tot întinde dalba plăpumioară

Plantelor să fie cald pân’ la primăvara.

Bucurii aduce micilor copii

Când la derdeluș ei se duc zglobii.

Mulțumiri din inimi, cântece și larmă

Noi,cu drag, aducem pentru Crăiasa Iarnă.


ZILE DE TOAMNĂ

Ionescu Rebeca, prof. Revnic Corina

Școala Gimnazială Săulești,Săulești,Gorj

Zile reci și gri de toamnă,

Brrr!E toamnă!

Plouă mult necontenit,

Totul este ofilit.

Toamna rupe frunzele,

Și alungă berzele.

Cu o ploaie friguroasă

Ne-adună pe toți în casă.


NATURA – COMPLICE AL TRĂIRILOR LUI

EMINESCU

Irina Fărcaș, Prof.Mihaela Corina Bodea,

Școala Gimnazială Hășdate-Finișel,

Loc. Hășdate, Comuna Săvădisla, Jud. Cluj

În literatura română, Mihai Eminescu este fără

îndoială cel mai mare poet al iubirii si al splendorilor

naturii.

Mihai Eminescu, întodeauna, a văzut în natură, locul

cel mai drag al lui, un refugiu, un mister. Pentru el natura

este o stare de suflet ,,Fiind băiet păduri cutreiram și mă

culcam des lângă izvor/ Iar braţul drept sub cap eu mi-l

puneam/ S-aud cum apa sună-ncetişor:/ Un freamăt

lintrecea din ram în ram/ Şi un miros venea adormitor./

Astfel ades eu nopţi întregi am mas,/ Blând îngânat de-al

valurilor glas....” (Fiind băiet păduri cutreiram)..

Marile lui opere se aflau în mijlocul naturii, văzute

de acesta ca o minune, ,,La mijloc de codru des/ toate

păsările ies/ Din huceag de aluniş, La voiosul luminiş,/

Luminiş de lângă baltă,/ Care-n trestia înaltă/ Legănându-

se din unde,/ În adâncu-i se pătrunde...” (La mijloc de


codru). Poetul alege să nu strice frumusețea ei și o adoră,

deoarece consideră că trebuie să fie recunoscător pentru

simplul fapt că trăiește. Ba mai mult, între el și natură

există o legătură specială.

Padurea apare in viziunea poetica drept loc de

refugiu, un confident, complice ,,Împărat slăvit e codrul/

Împărat slăvit e codrul,/ Neamuri mii îi cresc sub poale,/

Toate înflorind din mila/ Codrului, Măriei sale...”

(Povestea codrului). Pădurea este vie, dumbrava și lunca

la fel, motivul codrului apărând des în poeziile lui

Eminescu. În multe poezii codrul devine ,,o ființă” cu care

poetul comunică ,,Codrule, codrutule, ce mai faci

dragutule / Că de când nu ne-am văzut/ Multă vreme au

trecut/ Şi de când m-am depărtat,/ Multă lume am umblat./

-Ia, eu fac ce fac de mult,/ Iarna viscolu-l ascult,/ Crengile-

mi rupându-le,/ Apele-astupându-le,/ Troienind cărările/

Şi gonind cântările;...”(Revedere). Codrul este un spatiu

atemporal plin de mister, de vrajă și semnifică totodată

nostalgia copilariei dar și a iubirii pierdute, a sentimentelor

de melancolie. Din cauza tristeții și a singurătății

Eminescu vorbește cu codrul căruia iîi pune întrebari ca

unui prieten. Prin răspunsurile sale, codrul îți arată și el


tristețea și nostalgia pentru trecerea timpului ,,- Ce te

legeni, codrule,/ Fără ploaie, fără vânt,/ Cu crengile la

pământ?/ - De ce nu m-aş legăna,/ Dacă trece vremea

mea!/ Ziua scade, noaptea creşte/ Şi frunzişul mi-l răreşte./

Bate vântul frunza-n dungă-/ Cântăreţii mi-i alungă;/ Bate

vântul dintr-o parte -/ Iarna-i ici, vara-i departe./ Şi de ce

să nu mă plec,/ Dacă păsările trec!/ Peste vârf de rămurele/

Trec în stoluri rândurele,/ Ducând gândurile mele/ Şi

norocul meu cu ele./ Şi se duc pe rând, pe rând,/ Zarea

lumii-ntunecând,/ Şi se duc ca clipele,/ Scuturând aripele,/

Şi mă lasă pustiit,/ Vestejit şi amorţit/ Şi cu doru-mi

singurel,/ De mă-ngân numai cu el!” (Ce te legeni

codrule?).

Poetul are printre copaci câteva preferințe la care

ține în mod deosebit, cum ar fi plopul – motiv al sinurătății

sale, al lipsei iubitei, al iubirii neîmpărtășite ,,Pe lângă

plopii fără soț, Adesea am trecut/ Mă cunoșteau vecinii

toți,/ Tu nu m-ai cunoscut”, teiul, care este preferatul, cu

un număr mare de apariții in poeziile sale ,,Șirul lung de

mândrii ei...”(Luceafărul).


În lirica eminesciana, natura este prezentă în

diferite ipostaze, însă într-o adevărată comuniune cu

trăirile poetului.

IUBIRE SCHIMBĂTOARE

Stoica Maria Angela, Prof. Jeler Cristina

Școala Gimnazială Iernut, Structura Sălcud

Privind adesea în natură

Schimbările naturii-s crunte,

Natura-i foarte schimbătoare

Ființele se nasc, se – nalțăș

Dar la un timp natura moare.

Dar inima naturii, răsuflu să îți fie

Iubirea divină de vrei să o mai simți,

Doar ea poate s-alinte ce ochii tăi visează,

Iar timpul niciodata nu poate să îți dea.

Frescă celebră pare acum natura


Izvoarele în șoaptă vorbesc pe înserate,

Aud cum ghioceii anunță deșteptarea

Omagii-n zori s-aducă vestitei primăveri.

ÎNCÂNTARE

Ghidiu Andrei, Prof. Cazan Alina Maria

Liceul Tehnologic ”Vasile Netea”-Deda

Natura ne încântă

Cu triluri mii și mii

Ochii încep să plângă

În inimi de copii.

Păsările vin în codru

Mereu în țara noastră

Și nu va fi un modru

Să ne părăsească.

Teiul este mereu viu

Și-n inimile noastre


Niciodată nu va fi pustiu

Pe cerul luminat de astre.

LA FORÊT

Mircică Melisa, Prof. Stoica Daniela Liliana

Şcoala Gimnazială nr. 3 Mangalia

Les arbres frémissent

Tout se complique.

La lumiѐre n’est pas magnifique

Le vent et la pluie se finissent.

L’air et frais

Et on sent partout

Un parfum de fleurs

Qui m’entoure.

J’aime la forêt,

J’aime la pluie,

J’aime la nature

Qui est toujours prѐs de nous.


TOAMNA

Lihu Rareș, prof. Revnic Corina

Școala Gimnazială Săulești,Săulești,Gorj

A venit toamna cețoasă,

Frunzele au ruginit,

Vremea este răcoroasă,

Florile s-au vestejit.

Ploi mărunte-ncep să cadă,

Dealurile sunt pustii,

S-au sfârșit de prin ogradă

Jocurile de copii.


LINIȘTEA NATURII

Trofim Victoria, Prof. Popușoi Cristina

Instituția Publică Liceul Teoretic

cu Profil de Arte „Mihail Berezovschi”

mun. Chișinău, Republica Moldova

Într-o seară frumoasă de vară, Mihai era ademenit

de un tablou al naturii în momentul înserării. El a plecat în

pădure, în care se auzeau sunete vesele. Mergând prin

pădure, a văzut cum păsările își adunau puișorii pe la

cuiburile lor, pregătindu-se de culcare. La fel și celelalte

animale se ascundeau prin vizuini, scorburi și alte

adăposturi pentru a adormi. Venirea nopții trimitea

viețuitoarele pe la casele lor: Pe la cuiburi se adună/ Se

ascund în rămurele.

Doar izvoarele se aud cum murmură și suspin pe

când codrul negru tace , Dorm și florile-n grădină.

Iar în mijlocul naturii în strălucirea luni, la

mijlocului lacului plutea o lebădă pe apă, între trestii să se

culce. Încet în liniștea nopții cobor îngerii ca să vegheze:

Somnul dulce!


Peste natura adormită se așterne frumusețea nopții,

împletită cu strălucirea lunii care domnește odată cu

lăsarea pânzei negre, oferind mister, liniște și armonie

pământului: Noapte bună!

După ce Mihai a fost vrăjit de magia naturii și a

nopții a așternut pe foaia albă poezia ,,Somnoroase

păsărele”, ce încântă pe toată lumea de la copii la maturi

ca un cântec de leagăn.

DUREREA UNEI FRUNZE

Costin Daniel, Prof. Șuteu Adela

Școala Gimnazială Tirimia, sat Tirimia

Odată am fost o frunză mică

Și îmi plăcea să fiu pitică,

Când, peste vară, am crescut mare

Eu am plăcut apoi, la fiecare.

Acum e toamnă pe câmpii și-n vii,

Iar eu am culori arămii


Dar vântul rece mă leagănă-n jos

Și am murit frumos.

PRIMĂVARA

Șocu Amalia, Prof. Șuteu Adela

Școala Gimnazială Tirimia, sat Tirimia

Primăvara a sosit

Și natura a-nverzit,

Soarele a înflorit

Totul în jur e încălzit.

Cu un glas mic și subțire

Mierla fluieră-n zăvoi,

Ciripit de rândunele

Se aude peste văi.

Ursulețul Martinel

Din bârlog ieșit-a el

Și acuma fericit

Face tumbe, neoprit.


Mugurași și frunzulițe

Corpu-și unduiesc ușor

Căci un vânt de primăvară

Îi mângâie-ncetișor.

NATURA, PRIETENA OMULUI

Jacotă Denisa Patrizia, Prof. Bodnar Veronica

Școala Gimnazială Voitinel, Jud. Suceava

Natura este locul unde se întoarce omul să-și ia

energia de care are nevoie, dar dacă aceasta nu are ce să-i

ofere, omul se va ofili și, împreună cu natura vor avea de

suferit.

Dacă noi nu protejăm apa, aerul, plantele nu vom

mai putea să respirăm aerul curat, nu vom mai putea să

simțim parfumul florilor sau să admirăm coloritul viu pe

care natura ni-l oferă în fiecare zi.

Cum să protejăm natura nu este doar o simplă

întrebare ci și un îndemn de a face ceva.


În primul rând ar trebui să nu mai fie tăiați copacii.

Acest lucru se va realiza doar dacă toți oamenii vor fi

conștienți de importanta aerului pe care îl respirăm.

Aruncatul gunoaielor la voia întâmplării este un alt

rău pe care oamenii îl fac naturii. La primul val de ploaie

acestea iau drumul avalanșelor și umplu albiile râurilor

făcând imposibilă supraviețuirea micilor viețuitoare care

trăiesc în adâncuri.

Acestea sunt doar câteva dintre efectele nepăsării

oamenilor. Chiar daca adulții trec cu indiferență peste

aceste suferințe ale mediului înconjurător, noi, copiii,

putem să le atragem atenția și, prin exemplele oferite de

noi, poate vom reuși să salvăm planeta. Fiecare, la locul de

joacă, muncă sau distracție, trebuie să aibă grijă să nu

arunce gunoaie pe jos, să colecteze selectiv deșeurile și să

nu distrugă spațiile verzi.

În anii ce vor urma, noi, generația tânără, trebuie

să învățăm să iubim natura. Poate nu știți, dar natura

plânge atunci când este părăsită de oameni.

Stop cu greșelile, faceți natura să zâmbească!


PĂDUREA, DAR NEPREȚUIT

Mutescu Mihaela Gabriela, Prof. Bodnar Veronica


Considerată aurul verde, pădurea este pentru

oameni unul dintre cele mai de preţ lucruri din lume. În

fiecare zi, în fiecare moment, arborii din jurul nostru sunt

neobosiţi şi fac acelaşi lucru: livrează în mediul

înconjurător oxigen. Fără acest gaz, pe care nu-l vedem şi

nu-l simţim, viaţa umană şi animală nu ar putea fi posibilă.

Clipă de clipă, fiinţele vii respiră oxigenul furnizat de

pădurile de pe întinsul planetei, iar dioxidul de carbon

expirat de aceleaşi fiinţe este transformat apoi de arborii

din păduri în oxigen.

Un rol deosebit de important al copacilor în natură

este reglarea temperaturii, precum şi menţinerea unei

umidităţi constante în ecosistem. Fără menţinerea acestui

echilibru de către copaci, pământul ar ajunge încetul cu

încetul să se deşertifice, iar într-un final totul în jurul

nostru ar arăta precum un imens deşert. Totodată fiind un

material organic vegetal, copacii au importanţă în


rezistenţa la ploaie a celorlalte plante, în conducerea apei

şi a substanţelor nutritive în natură. Din acest motiv, acolo

unde există copaci, viaţa abundă. De la cele mai mici

plante şi vieţuitoare, până la cele mai mari animale, toate

beneficiază de pe urma protecţiei copacilor împotriva

soarelui arzător, a vântului, a zăpezii sau a umidităţii

excesive. Nu întâmplător cele mai multe plante şi animale

cresc şi se dezvoltă în păduri.

Copacii îndeplinesc şi alte roluri care ajută la

bunul mers al vieţii. Copacii plantaţi în zonele mai înalte,

în special pe dealuri, asigură stabilitatea solului. Fixarea

pământului de către copacii este cea mai bună metodă de

a lupta împotriva eroziunii solului şi a alunecărilor de

pământ. Nu lipsită de importanţă este şi canalizarea apei

de ploaie spre adâncuri, mai exact spre scurgerile

subterane. Prin toate acestea, copacii distribuie eficient în

natură apa rezultată din precipitaţii.

Chiar dacă de multe ori nu realizăm excursiile la

munte sunt în parte recreative din cauza copacilor. Fără

funcţia estetică a acestora, dar şi aceea de a purifica aerul,

o excursie la munte nu ar aduce liniştea şi sănătatea curată

pe care o procurăm printr-o excursie la munte.


Iată pe scurt câteva din motivele pentru care

pădurea nu trebuie distrusă, ci din contră trebuie protejată.

Cele mai eficiente metode pentru protejarea copacilor

sunt: un consum echilibrat de produse obţinute din lemnul

copacilor, dar şi reciclarea produselor lemnoase sau

obţinute din lemn.

COPIII NATURII

Sefciuc Larisa Diana, Prof.Bodnar Veronica


Florile, munţii, ape cu adâncuri străvezii, câmpiile,

şesurile, toate acestea compun natura. Darurile naturii sunt

de nepreţuit. Văzduhul a încremenit deasupra lumii.

Florile albastre de cicoare sunt mai curate ca

albastrul cerului. Florile de câmp s-au culcat în căpiţele de

fân parfumat. Aburii argintii de rouă, pajişti odihnitoare

asta e sfânta armonie a naturii. Omul dornic să cucerească

tot ce-i stă în cale trebuie să fie atent ca să nu omoare vreo

vietate. Omul a murdărit faţa naturii cu gunoaie şi deşeuri.


Cu ajutorul tunetului, fulgerului, tornadei,

inundaţiei, secetei, natura se răzbună pe om. Nicăieri nu o

să te simţi mai bine decât în leagănul naturii. O poiană în

mijlocul pădurii este ca un mic univers. Ca un zid de cetate

copacii privesc mândri ca flamurile spre livezile

îmbelşugate. Natura nu trebuie forţată ci păzită ca ochii

din cap. Dacă nu vom ocroti natura se va întâmpla ceva

groaznic. Plantele vor muri şi tot aşa până va muri tot.

Dacă vei ajuta natura la rândul ei ea te va ajuta pe

tine. Ocrotiţi natura şi nu veţi regreta de asta!

PRIMĂVARA

Rusu Isac, Prof.Bodnar Veronica


Primăvara a sosit,

Soarele a răsărit,

Florile au înflorit

Și codrii au înverzit.


Să v-aducă bucurie,

Florile cu gingășie

Soarele cel arzător

Fără nici măcar un nor!

NATURA

Rusu Daniela, Prof. Bodnar Veronica


Mă numesc Natură!

Sunt plină de mister,

Asupra mea toţi îşi revarsă ura,

Chiar dacă tot ce vor eu le ofer.

Relaxare, oxigen,

Tot ce am eu le ofer,

Verdeaţă, armonie,

Nici de ei să nu mai ştie.

În loc să mă răsplătească,


Toţi vor să mă rănească,

Pe ai mei fii mi-i nimicesc

Ei deloc chiar nu gândesc.

Interesul să vi-l daţi,

Natura s-o protejaţi,

De orice inamic,

Sau invitat nepoftit.

MAGIA NATURII

Bucur Julia-Alexandra, Prof. Cotoi Maria-Alina

Şcoala Gimnazială Breaza, Loc. Breaza, Jud. Mureş

Vara este anotimpul meu preferat. În zilele

însorite de vară nu pot sta în casă, ci prefer să admir

peisajul oferit de natură în toată splendoarea ei.

Iată, deci, cum zorii zilei se ivesc voioşi. De după

deal, soarele a început sfios să se ridice. Somnoros şi leneş,

se freacă la ochi şi se întinde pe cerul senin. Apoi, îşi ridică

încetişor fruntea de aur spre înaltul cerului. Din ochii lui


ţâşnesc raze strălucitoare şi calde, care mângâie toată

natura. Florile gingaşe, îşi ridică suav căpşoarele spre faţa

măritului astru.

Marea de verdeaţă se întinde cât vezi cu ochii.

Magia naturii mă cuprinde pe nesimţite şi mă îndeamnă la

visare... În inima codrului, se deschide un luminiş păzit de

dâre de umbre. Aici zboară un alai de fluturi, albine şi

musculiţe, ce îşi agită în aer mătasea aripilor. Întocmai ca

într-un tablou eminescian, parcă asist la o nuntă a gâzelor,

în timp ce ninge peste mine cu flori de tei, ce mă îmbată

cu mireasma lor şi mă fac să zăbovesc şi să ascult suspinul

izvorului. Cerul este ca un ocean albastru, nesfârşit, pe

care vâslesc molatec păsări călătoare ce dispar apoi, în raze

de lumină strălucitoare.

Mă văd deodată zburând, călare pe un zmeu de

hârtie, peste codri, peste ape, peste munţi şi peste şesuri.

Vântul mă poartă sus de tot, iar de acolo admir minunata

lucrare divină înfăptuită asupra naturii. Totul pare un uriaş

labirint din care răzbat sunete, miresme şi culori. Parcă aud

în taină mersul cârdului de cerbi, ce se adapă la izvorul din

ochiul pădurii. Prin covorul de verdeaţă stau ascunse mii

de ciupercuţe cu pălărioare de toate culorile, una mai


frumoasă decât cealaltă. Pe margini văd tufişuri cu mure,

coacăze sau afine, care sunt foarte atrăgătoare şi gustoase.

Deodată, înserarea îşi aruncă vălul fin peste câmpia

înfierbântată de arşiţa zilei. Umbrele copacilor se lungesc

din ce în ce mai mult, ca nişte creştete de uriaşi. Liniştea

coboară încet din înălţimile albastre, dând tihnă

pământului, care adoarme, ostenit după o zi tumultuoasă.

Natura este minunată şi fermecătoare şi mă îmbată

cu frumuseţea ei de nedescris.

MÂNDRUL CODRU

Mărgărit Beatrice Nicoleta,

Prof. Musteață Daniela – Maria

Liceul Teoretic, Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova

Mândru codru mă numesc

Și pe păsări le iubesc.

Le îmbrățișez cu dor

Și le sunt admirator.


Primăvara vin la mine

Și trăim cum se cuvine.

Ciripitul îl aduc

Iar eu le iubesc nespus.

Vin cu mare gălăgie,

Așa cum îmi place mie,

Cuiburi noi să-și pregătească

Ca să poată să clocească.

Clocesc ziua, clocesc noaptea,

Până când puii sunt gata.

Mare zarvă e-n pădure

Parcă este o minune!

Ascult cântece, văd zboruri,

Se aud glasuri de coruri.

Coruri mici de păsărele,

Ciripit de rândunele.


NATURA

Gîtman Diana Giorgiana, Prof. Ţurcanu Alina Petruţa


Oraş Lieni, Judeţul Suceava

Natura seamănă c-o mamă

Pe care de-o răneşti te iartă,

Natura-i ca un falnic brad

Care nu plange niciodata.

Natura-i vârful munţilor

Unde mereu e ger şi viscol,

Natura-i vulturul ce zboară

Şi trece peste orice pericol!

Natura seamănă c-o floare

Ce înfloreşte an de an,

Natura-i ca o pasăre

Ce va canta mereu pe ram.

Natura seamănă cu vântul

Care-nconjoară lumea-ntragă,


Natura seamănă cu marea

Care ascunde o comoară!

Natura-i tot ce vezi cu ochii

Natura-i tot ce ne-nconjoară,

Natura-i soare, lună, stele

Natura-n veci nu o să moară!

NOSTALGIE DE TOAMNĂ

Botezatu Sebastian, Prof. Vârlan Nicoleta

Şcoala Nr. 1 Independenţa, jud. Galaţi

Mă uit la cer, mă uit în zare,

Văd multe păsări călătoare,

Ce ciripesc în gura mare

Să plece în ţări mai calde.

Văd cerul plin de norii grei,

Se joacă parcă între ei,

Se tot aleargă şi se întreabă

De ce a plecat vara în grabă ?!


Văd frunzele,care cad şi mor

Şi vântul le aleargă-n zbor.

Şi le tot plimbă cu mult zor,

De parcă le-ar mâna vreun dor.

Văd băncile din parcuri goale

Şi nu se vede nicio floare,

Doar un covor de frunze moi

Şi pomii supăraţi şi goi.

Unde-s copiii de pe stradă ?

Şi oamenii de ce aleargă?

Începe vântul ca să bată

Şi ploaia parcă stă să cadă.

O,toamnă tristă, ai venit,

Bogată,dar cu suflet trist!

Că mă cuprinde dor şi jale

De viaţa asta trecătoare.


PENTRU TINE

Dodan Daiana, prof.Tudorache Andreea

Școala Gimnazială Nr.30 Brașov

Sunt un admirator,

Te iubesc si te ador,

Pentru că ai fost,

Un mare scriitor.

Bunica , mama și eu,

Citim despre tine mereu.

Eminescule cel drag,

Tu sigur ne-ai fermecat.

Cu dragoste ai stiut să scrii.

Noi să citim și să te iubim,

Ai fost un om minunat.

Te iubim!


ROADELE TOAMNEI

Dumitru Mihai, prof. Bățăuș Adrian

Școala Gimnazială Nr. 117, București

Iată toamna a venit

Şi vacanța s-a sfârşit.

Copacii verdele-au schimbat

Şi-n ruginiu s-au îmbrăcat.

Florile s-au ofilit,

Ţăranii pe câmp au ieşit

Ca să strângă roadele

Să umple hambarele.

Prin livezi e zarvă mare,

Cu toţii, cu mic cu mare

Au ieşit voioşi s-adune

Fructele dulci şi bune.


BĂTRÂNA TOAMNA

Istrate Maria, prof. Bățăuș Cornelia

Școala Gimnazială C-tin Brâncuși, București

O babă cu fructe în poală

Şi cu frunzele pe cap,

Mă întreabă: -Te duci la şcoală?

-Da ,mă duc,îţi fac pe plac.

Baba este mai bogată,

Frunze aurii ea poartă,

La gât salbă de gutui,

Îţi spun,toamnă, mai rămâi!

-Babă! Rămurica-i goală,

Tu mă îndrepţi direct spre școală,

Pe covorul presărat

Auriu , frumos pictat.


POVESTEA SALCIEI

Preda Miruna Maria Florina

Prof. Musteață Daniela – Maria

Liceul Teoretic, Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova

Stau pe malul unei ape,

Râu ce trece printre sate,

Ascultând cum apa curge

Dar, oare, unde se duce?

Mi-aplec coama mea pletoasă

Peste pajiștea frumoasă.

Vântul mi-adie prin plete

Parcă ar fi un dans de fete.

Păsări îmi cântă de zor,

Cred ca sunt pe placul lor!

Iar cand noaptea vine, vine,

Ele –ncet se întorc la mine.

Uite-așa îmi petrec vara

De ziua și până seara!


Iar când toamna se ivește,

Tristețea mă năpădește.

Păsările pleacă-n stol

Și rămân cu dorul lor.

Rămân singură, pustie,

Așteptând o vijelie.

Adio, dragile mele,

Frumușele păsărele!

Sper, din sufet, nu uitați...

Că mi-ați fost atât de dragi!


EMINESCU ȘI NATURA

Geotti Eliza, Prof.Dinu Elena-Mihaela

Școală Gimnazială Nr.2.Boldești-Scăieni

Este o zi frumoasă cu soare. Eu și frații mei vrem

să facem un picnic în pădure. Când mergeam prin pădure

că să găsim un spațiu liber pentru picnic auzeam păsărele,

lacul cristalin, bâzâitul albinelor harnice și multe alte

sunete placute.

Tocmai îmi amintisem că am o carte de citi, scrisă

de Mihai Eminescu. Am citit din carte două sau trei poezii

și mi-am dat seama că poetul nostru Mihai Eminescu a citit

foarte mult despre natură și a scris foarte multe poezii

despre ea. El este cel mai cunoscut poet român.

Natura sigur îl iubește pe Mihai Eminescu.


IUBIREA PENTRU NATURĂ

Dinu Alexia, Prof.Dinu Elena-Mihaela


Era o zi cu soare când codrul era plin de păsări

călătoare care cântau duios.

Ciripitul lor îmi aducea aminte de Eminescu și de

poezia lui Somnoroase păsărele, pe care am recitat-o la

serbare.

Văd lebedele pe lacul plin de nuferi, mișcarea

ușoară a ierburilor și îmi dau seama că Eminescu a iubit

natura ca și mine și versurile lui s-au născut din acesta

iubire.


POVESTEA NATURII

Radu Elena, Prof.Dinu Elena-Mihaela


Ies afară. Păsările ciripesc. Animalele ies din

vizuine. Lacul este plin de boboci. Copiii alerga prin

iarbă.Toată lumea este fericită. Florile înfloresc.Vântul

adie ușor. Soarele strălucește pe cer. Norii sunt albi că

neaua. Natura este minunata.

Toate îmi amintesc de Eminescu.

La fel de frumoasă i s-a părut și lui Eminescu

natura.


NEDUMERIRE

Ciocan Alexandru, Prof. Vîrtosu Constanţa

Şcoala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu”, Galaţi

Ultimele zile ale vacanţei de iarnă au fost geroase

şi au adus un strat subţire de zăpadă. Nu a rezistat prea

mult, căci soarele îndrăzneţ a trimis razele sale jucăuşe

care au stins, una câte una, steluţele sclipitoare de nea.

Numai într-un loc umbros din grădină se mai zăreşte un

petic alb şi rece. Cu siguranţă ascunde ceva de nu se lasă

dus!

Curios şi el, discul auriu al soarelui a zăbovit cu

lumina şi căldura sa timidă, dar insistentă, asupra acestuia.

În câteva zile, peticul alb şi rece a lăsat locul altuia, tot alb,

dar nu la fel de sclipitor. Ce să fie oare?

Pornesc grăbit în grădină, căci de la fereastră nu îmi

dau seama... Constat că peticul nou e unul firav, chiar

timid, căci clopoţeii care îl formează nici nu îndrăznesc să

îşi ridice căpuşoarele.

Iată ce ascundea zăpada rece! Pe ei, ghioceii...,

dar nu înţeleg!! E din nou primăvară?, adaug nedumerit.


Şşşt!, îmi şoptesc aceştia. Să nu mâniem iarna

aspră, căci ne va îngheţa îndată!

NATURA - CASA NOASTRĂ

Ţopa Vanessa Maria, Prof. Vîrtosu Constanţa

Şcoala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu”, Galaţi

Mireasma florilor ne îmbie:

Flori de măr, flori de cais,

Flori de viaţă, flori de vis,

Lângă verdele pădurii,

Sporesc farmecul naturii!

Triluri de păsări de încântă

În adieri de vânt plăcute

Şi-n raze calde, jucăuşe,

Printre frunze verzi, ghiduşe,

Dornice de lin balans.

Casă dragă e natura,


O magnifică poveste!

Copile, tu preţuieşte,

Respectă şi ocroteşte

Tot ce ea îţi dăruieşte!

VARA

Stefan Bajan, prof. coordonator Dogeanu

Alexandrina Şcoala Gimnazială Nr. 1 Videle

Tare e frumos afară!

Iarbă verde, fluturaşi,

Trandafiri şi călţunaşi

Dar şi copilaşi gingaşi.

Soarele pe cer răsare

Căutând către izvoare.

El zâmbeşte iubitor

Strălucind cu mai mult spor.

Fluturi albi şi gaze mici


Stigă tot mereu: ,,Aici!

Este vară dragi copii,

Bucuraţi-vă cu noi!”

PRIMĂVARA

Georgescu Aura, prof. Dogeanu Alexandrina

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Videle

Un clopoţel sună gingaş.

E ghiocelul ce vesteşte,

Că primăvara a venit

Şi că natura a-nverzit.

Pe plaiurile însorite

Apare iarba de smarald,

Prin care stau ades pitite

Frumoase flori ca de cobalt.

În crâng, voioase păsărele

Se pregătesc să concerteze.


O, primăvară prea frumoasă,

Bine-ai venit, a soarelui mireasă!

ÎN NATURĂ

Bordea Valentina Luminița, Prof. Bălteanu Mihaela

Școala Gimnazială ,,Vasile Alecsandri” Mircești, Iași

În natură, ziua toată,

Am plecat și noi de-ndată,

La cules de floricele

Să ne bucurăm de ele.

Natura ne dăruiește

O magnifică poveste


Prin magie demonstrăm:

Într-un spațiu atât de mic,

Este-o mare-mpărăție, dar nu obsevăm nimic!

Din natură învățăm,

Și frumos ne dezvoltăm.


BUCURIILE NATURII

Farcași Daria Alexandra, Prof. Bălteanu Mihaela


Natura este frumoasă

Veselă și armonioasă,

În ea noi putem trăi

Fără a ne plictisi.

Natura e o splendoare

Plină de farmec și culoare,

Cu multe flori și animale

Așa cum vrem fiecare.


LACUL CU NUFERI

Hazapariu Amalia Maria, Prof. Bălteanu Mihaela


Mă plimbam voios prin pădure

Și-am dat peste-un lac cu nuferi.

Nuferii erau frumoși,

Erau foarte albicioși.

Lacul era cristalin,

Ziceai că e din rubin

Pe poteca ce ducea la el

Întâlneai animale fel de fel.

Pe lângă lac erau și trestii,

Papură și alte chestii,

Pe care nu vi le mai zic

Că pierdem timp, știți ce zic.


NATURA MINUNATĂ

Chinez Amalia Simona

Prof. înv. primar Bălteanu Mihaela


În natura minunată

Frunza este frumos colorată,

Cu modele și cu forme

Care sunt enorme.

Pe lângă lacul luminat

Trestia răsare,

Ca un fluture colorat

Ce încearcă să zboare.

Covor de flori parfumate

Toate frumos colorate,

Sporesc farmecul naturii

Lângă verdele pădurii.


Farmecul iernii

Bordea Ilaria

Prof. înv. primar Bălteanu Mihaela


A venit iarna mult așteptată. Cerul s-a acoperit cu

nori cenușii. Fulgii mari au început să cadă. Totul se

acoperă, parcă, cu o plapumă albă. Vântul începe să adie

ușor, iar pe crengile copacilor stau zgribulite câteva

păsărele. Până a doua zi s-a depus un strat gros de zăpadă.

Ninsoarea s-a oprit, iar soarele își trimite timid

câteva raze care fac ca totul să strălucească în jur. Copiii

au ieșit bucuroși la joacă, iar frigul parcă nu-l mai simte

nimeni. Săniile coboară la vale, iar oameni de zăpadă

încep să prinăd contur.

Sosește seara, iar odată cu venirea nopții peste tot

se așterne liniștea. Luna strălucește blând pe cer

înconjurată de mii de stele sclipitoare și parcă veghează

somnul tuturor.


NATURA

Belea Maria – Gabriela

Prof. coordonator: Gherghe Silvia – Georgiana

Școala Gimnazială Nr.1 Slobozia Conachi

Toporașii pe câmpii

Îți aduc doar bucurii,

Cerul de-i senin sau gri

În natură vei zâmbi.

Cad petalele de floare

Parcă-s stele căzătoare,

Glasuri de păsări se-aud

Ciripind din crâng în crâng.

Razele calde de soare

Încălzesc pământul tare,

Liniștea o vei găsi

În natură de vei fi.

Răgaz tu de vei avea,

Natura o vei asculta.

Doar ea te poate învăța

Să știi cu-adevărat ce-i viața.


PRIMĂVARA

Pătrașcu Răzvan Valentin

Prof. coordonator: Gherghe Silvia – Georgiana

Școala Gimnazială Nr.1 Slobozia Conachi

Pe cer soarele răsare

Și cu razele aurii

Încălzește tot pământul

Bucurându-i pe copii.

Păsările călătoare

Au venit din depărtare

Să anunțe tot pământul

Că s-a dus frigul și vântul.

Toți copiii merg afară

Să admire ghiocei.

Ce să spun? E frumos tare!

Toți se bucură de soare!


NUCUL

Popa Ana Maria Lorena

Prof. înv. primar Scoroșanu Cipiana Coralia

Școala Gimnazială ”Episcop Dionisie Romano” Buzău

Tocmai azi de dimineață, când și gerul tot îngheață,

Se trezi mult mai devreme, cu un mare chef de viață.

El, bătrânul nuc fălos, ici și colo scorburos,

Întrebând în gura mare, dar și tare bucuros:

-Când apare soarele?

Tot privind în lung și-n lat, chiar în sus, dar și în jos,

Află că e dezbrăcat, doar de haine, nu de rost.

Și văzând că este iarnă, azi, ca ieri și-alaltăieri,

Pus pe glume, spuse tare, ca și cum s-ar răzvrăti:

-Unde îmi sunt frunzele, dar și toate nucile?

Vântu-i zboară crengile, învârtindu-le ca-n vals,

Fulgi de nea se tot adună, în același ritm de dans,

Strigăte de bucurie, ce răzbat din marea vale,

Veverițele vreo trei, se întorc șoptind în cale:

-Iarăși are chef de joacă, astăzi este fericit!


ZÂNA IARNĂ

Tănase Adriana Maria



Iarna, zână argintie, viscolește pe la noi.

Peste deal, peste câmpie, vântul suflă peste văi.

Soarele palid s-ascunde printre norii cenușii.

Din norii tăcuți și grei, plâng peste obrajii ei

Fulgușorii argintii.

Vin copiii bucuroși să se joace prin zăpadă.

Săniuța mândră sare pe ghețușul din ogradă.

-Iarnă, mândră zână albă, cu haină strălucitoare,

Peste tot, chiar și prin viscol, aduci chipuri zâmbitoare!


PĂDUREA

Coman Andrei Cristian



Pădure, dragă pădure,

Iată, iarna a venit!

Din nou vei acoperită

De nămeții troieniți.

Totu-i este alb și-n juru-i,

Dar, te rog, să nu te sperii!

În curând va fi iar cald

Și din nou vei înverzi.

Și atunci să vezi, drăguțo!

Cum din nou vei căpăta,

Numai zumzet și mișcare,

Și totul va fremăta.


NATURA

Moscovici Cristina Andreea



În natură, ziua toată,

Am plecat și noi de-ndată,

La cules de floricele

Să ne bucurăm de ele.




Prin magie demonstrăm:

Într-un spațiu-atât de mic,

Este-o mare-mpărăție,

Dar nu observăm nimic.


IARNA

Dragomir Raluca Felicia



Zăpada viscolită,

Troiene mari așază.

Sub mantaua albă,

Copacii hibernează.

Pe ramul lor, ici-colo,

Câte-o cioară zgribulită,

Croncăne de frig și foame

Privind natura amorțită.

Cu flori de măr, flori de cireș

Gerul ne împodobește geamul.

O, rămâi, rămâi la mine,

Iarnă, zână argintie!


POVEȘTILE NATURII

IARNA

Autor: Niculae Sara

Prof.Coordonator: Manole Gabriela Școala

Gimnazială “C-Tin Brâncuși” București

Iarna grea iar a sosit,

Cu fulgi cărunți și obosiți,

Căzând ușor, ușor, ușor,

Creând pufosul ei ușor.

Brazii noștri verzi au fost...

Dar acum ei au albit.

Nu că au îmbătrânit!

Zăpada i-a acoperit!

Săniuța minunată,

De copii e adorată.

Ea pe vale se avântă,

În timp ce copiii cântă.


POVEȘTILE NATURII

IARNA

Autor: Popescu Cătălina

Prof.Coordonator: Manole Gabriela

Școala Gimnazială C-Tin Brâncuși București

Iarna e ca de poveste,

Cu flori albe pe ferestre,

Cu vânturi răcoroase

Și statui frumoase.

Din nori cad stele,

Mici și mărunțele.

Pe pământ se-aștern,

Ca-ntr-un dans modern!

Pe cerul adormit,

Lângă lună a venit

Steaua lui Eminescu,

Luceafărul maestru,

Pentru a ține vie

Dragostea de poezie.


CLIPE DE IARNĂ

Harton Adriana, clasa a VIII-a

Prof. coordonator: Popescu Maria Amalia

Școala Gimnazială nr.1 Perișoru-Călărași

Stau în casă și privesc

Fulgii cum dansează,

Mă uit la ei cum strălucesc

Cum pomii îi ornează.

Flori de gheață împodobesc

Ferestrele curate

Ies pe ușă și trăiesc

Clipe minunate.

Copiii străzile-au umplut

O, ce bucurie!

Zăpada iar a mai crescut

E multă veselie.


PODOABA NOPȚII

Harton Adriana, clasa a VIII-a

Coordonator: Bibliotecar, Radu Mioara


Stai la geam pierdut în gânduri

Și te uiți la luna plină

Despre ea scrii mii de rânduri

Simți ușor cum te alină.

Odaia ți-o luminează

Cufundându-te-n visare

Peste tine ea veghează

Privindu-te cu mirare.

Naturii tu farmec îi dai

Și cerul nopții-mpodobești

Adesea-mi pari un colț de rai

Surprins de mine în povești.


MAMA NATURĂ

Ivaș Denisa Valentina, clasa a VI-a



Când soarele pe cer a apărut

Eu de acas-am dispărut

Pe pajiște am plecat

Vreo cinci ore acolo-am stat.

Fluturi parcă îmi zâmbesc

Pe mine mă-nveselesc

Și câteodată mă duc

Să stau la umbra unui nuc.

Am plecat din nou la râu

Cu un fluier prins la brâu.

Acolo mă simt mai bine

Și mă regăsesc pe mine.

Ea este mama natură

Este plină de-aventură


Soarele mereu zâmbește

Că vine vara, vestește.

FARMEC

Ivaș Denisa Valentina, clasa a VI-a



Când natura o privesc

Simt cumva că-ntineresc

Are un farmec minunat

De te apucă cu cântat.

Pădurea e ca o casă

Altora nu prea le pasă.

Însă eu o îndrăgesc

Mereu vreau să o iubesc.

Mii de flori par desenate,

Gâzele sunt colorate.

Natura este-n sărbătoare

Când afară-i numai soare.


UN LOC DE POVESTE

Drăgănoiu Cristina Elena, clasa a V-a



Era odată o fată ce trăia la oraș. Într-o zi mama și

tatăl ei au trimis-o în tabără. Au mers cu vaporul, după o

oră a început o furtună. Vasul se scufundase, însă copiii

scăpară. Ei ajunseseră pe o insulă. Un copil zice:

- Cum supraviețuim noi aici?

Atunci Antonia răspunse:

- Stați liniștiți! o să construim o căsuță din bambus,

o să facem focul și vom căuta de mâncare.

Zis și făcut; toți copiii s-au pus pe făcut câteceva.

Fata s-a dus să culeagă mure. A tras de timp și s-a dus să

privească frumoasa natură. Era uimită nu mai văzuse așa

o pădure frumoasă. Seara toți s-au strțns lângă foc și au

mâncat bucate felurite. Dimineața au plecat într-o

excursie ca să cunoască mai bine insula. Li se părea totul

așa uluitor: păsările ciripeau, animalele se jucau, natura


parcă prinsese viață. După două zile părinții copilașilor

au venit să-i ia acasă. Antonia le-a spus părinților:

- De ce trebuie să plecăm acum?

- Pentru că nu puteți locui aici!

- Da, dar măcar o zi să stați și voi cu noi aici, să

vedeți cum este!

- Bine o să stăm.

Dar ce credeți, așa a fost?

Ei bine, nu. Acea zi s-a transformat în tot restul

vieții lor. Au trăit fericiți și liniștiți în natură, Până la

adânci bătrâneți.

Prețuiți natura este cel mai frumos dar de la

Dumnezeu, nu vă bateți joc de ea!


PĂDUREA FERMECATĂ

Vintilă Georgiana Claudia, clasa a V-a



Departe, departe într-o împărăție fermecată era o

pădure uitată; nimeni nu mai auzise nimic de ea, de foarte

multă vreme.

Într-o zi, o lumină puternică a înconjurat-o. Era o

regină care a străbătut un drum foarte lung pentru a ajunge

în această pădure. Pădurea era foarte întunecată. Cu mult

timp în urmă era cel mai minunat loc din întreg tărâmul;

avea flori colorate și cu un miros așa de puternic, încât te

îmbătau pur și simplu… Dar o regină rea, care nu era

acceptată, deoarece făcea numai anapoda, a pus un blestem

asupra pădurii. Acesta nu putea fi desfăcut decât de o

regină mai curajoasă. Iată că a sosit la un moment dat

aceasta. Nu a stat mult timp pe gânduri, și-a răsucit

mâinile și a făcut o vrajă, de-au rămas toți mirați. În câteva

secunde pădurea și-a recăpătat viața. Florile începeau să

crească cu ajutorul ursitoarelor. Copacii înfloreau,


animalele reapăreau foarte bucuroase și nerăbdătoare să-și

refacă adăpostul, păsărelele făceau cuiburi pentru nou-

născuți, iar soarele strălucea la fel de tare ca înainte. Toată

lumea era nespus de fericită.

Într-un final regina și-a făcut un castel, deoarece pădurea

avea nevoie de o stăpână bună ca să-i poarte de grijă. În

fiecare zi o ploaie uda florile viu colorate.

Anii s-au scurs, dar și astăzi mai circulă ideea că

ursitoarele au desfăcut blestemul căzut cândva peste biata

natură.


PEISAJ DE IARNĂ

Dulgheru Maria Claudia, clasa a VI-a

Prof. coordonator: Diță Nicoleta


Iată, iarna a venit

Ea, câmpia a-nflorit,

Cu o plapumă frumoasă,

Albă, dar geroasă.

Apele toate-au înghețat,

Codrul s-a-nfrumusețat

Cu crenguțe argintii,

Și cu frunze purpurii.


COLȚ DE NATURĂ

Alecu Valentina Ionela, clasa a VI-a



Peisaj de sărbătoare,

Poleit, pereche n-are

Copiii îl privesc

Iar zăpada o zăresc.

Codrul este acoperit

De mantia sclipitoare

Cocorii nu mai sunt

Unde au dispărut oare?

Apele au înghețat,

Cei mici s-au bucurat

Că peste haina ca de pluș

O să facă un derdeluș.


IARNA

Mărgelatu Luciana Georgiana, clasa a VI-a



Iar a început să cadă

Câte un fulg de zăpadă,

Copiii au ieșit afară,

La joaca de seară.

Iată-o sanie, în zare

Un copil pe ea, călare

Zăpada de pe jos

Strălucește frumos

Când mă uit spre văi

Aud clinchetu de zurgălăi

Și observ casele de nea

Care sunt pe strada mea.


FRUMUSEȚILE NATURII

Elev Comșa Georgiana

Prof. Coordonator, Mândreanu Dana


Natura este verde,

Copacii-s înfloriți,

Soarele ne veghează,

Iar copacii-s fericiți!

Florile sunt minunate,

Cu mireasma lor ne-mbată,

Fluturii zboară pe cer

Și ne bucură mereu.

Da, natura-i minunată,

Și cu toții o iubim!

Și dorim ca niciodată,

Să nu o dezamăgim!


NATURA

Elev Mândreanu Daniel




Și multe ne povestește,

Despre-a sa împărăție,

Putem vorbi o veșnicie.

Fiecare ram zâmbește,

Fiecare floare ne vorbește,

Toți sunt prietenoși

Și mai mereu, voioși.

Soare, ape, munți și văi,

Peste tot sunt multe căi,

Animale, păsări și insecte mici

Basme au pentru pitici.

Natura ne e cao mamă,

Dulce, blândă, calmă,


Gata oricând să ne ajute,

Să trecem orice punte.

Cartea sfântă a naturii,

Se arată lumii,

Să-nvățăm să o iubim

Și s-o ocrotim.

APA

Elev Lungu Andra



Apă dulce, mare-albastră,

Albastrul tău neîncetat,

Dulce și divină,

Întotdeauna ești fină!

Foarte strălucitoare,

Bună și mângâietoare,

Ca o floarecolorată,

Foarte agitata!


PRIMĂVARA

de Stancu Delia, Clasa a IV a

prof:Oancea Laura Dana


Un clinchet m-a trezit în zori

Și m-am dus lângă fereastră.

Am privit cerul fără nori,

Oglindă clară si albastră.

Soarele raze trimitea

Să lumineze-o lungă cale.

Pornea din dânsul,cobora

Spre geamul meu o lentă vale.

Pe drumu-acesta am văzut,

Venind parcă din vis,o zână.

Părul de aur fluturând

Si clopoței în păr îi sună.

Lângă fereastră s-a oprit:

“Sunt primăvara!”-îmi spuse.


Zăpada a topit

Și iarna se tot duse.

Eu la fereastră am rămas

Răpită,încântată,

De-al ciocârliei dulce glas.

Natura-I minunata!

PRIMĂVARA

Nistor Luca


Prof. înv. primar Radu Elena

În țară, mii de flori se aprind

Albinelor nectarul oferind.

Razele soarelui se întind

La viață natura trezind.

Sosit-a astăzi rândunica

Sub streașină, la cuibul drag,

Copiii râzând ies la joacă,

Bunicii, din prag, îi privesc cu drag.


MAGIA PRIMĂVERII

Eleva: Șerbănoiu Andrada

Clasa: a VII- a

Profesor: Severin Florentina

Școala: ,,Mareșal Al. Averescu”

Localitate: Adjud, Vrancea

Glasurile gingaşe ale privighetorilor din zare, la fel

de armonioase ca o orchestră într-un concert, trezesc copiii

de pretutindeni, cu zâmbete pe faţă şi bucurie în inimă.

A venit primăvara!...

Toţi copacii sunt albi ca o constelaţie de stele în

întunericul nesfârşit. Cu o zi înainte, abia de-i băga cineva

în seamă!... Erau aceiaşi pomi îmbătrâniţi de iarna lungă

şi grea, erau aceiaşi copaci gri şi trişti. Cum s-au schimbat

peste noapte?! Albise floarea...

Veneau de undeva, din lumea misterioasă a

cerurilor, din galaxiile cele mai îndepărtate, aduşi parcă de

adierea blândă de dimineaţă, sau poate, de zâne şi

spiriduşi, din poveştile copiilor...

Peste tot vezi numai fericire. Glasurile şi sclipirile

primăverii se fac auzite, ca printr-o vrajă. Acum înfloresc


inimile tinere ale celor nerăbdători să vadă pentru-ntâia

oară magia zânelor primăverii, a copacilor înfloriţi, a

bucuriilor copilăriei...

Totul este o minune, o feerie. Este imposibil să nu

admiri peisajul parcă desprins din rai, să nu priveşti,

noaptea, veşmintele pe care le îmbracă pomii din grădină,

ca nişte mirese în ziua nunţii.

Nu poţi să nu te bucuri la gândul că, peste ani şi

ani, zarzărul care ţi-a albit primele primăveri va fi tot

acolo, fulguind cu flori albe sub soarele care stă timid între

nori...

SFÂRŞITUL TOAMNEI

Autor: Cernea Denisa

Prof. coord.: Cotoi Maria-Alina

Şcoala Gimnazială Breaza, loc. Breaza, jud. Mureş

Câmpie, dragă câmpie,

Îmi trezeai doar bucurie.

Acum, însă-mi este dor

De-un tril mândru de cocor.


Lunca bătută de brumă

Stă singură, părăsită,

Doar o vrabie se-ngână

Lâng-o floare veştejită.

Norii îşi cern plumbul greu

Peste câmpia pustie,

Pustiit mă simt şi eu

De-atâta melancolie.

Vântul copacii leagănă,

Frunze-uscate şi crengi mici.

Dragă iarnă, fii mai bună

Pentru scumpii noştri-amici.

Păsări de pe rămurele

Au plecat în altă ţară;

Adio, dragi păsărele

Ne vedem la primăvară!

Piatra- Neamț

2018

ISBN 978-973-0-24162-4

piatra- neamț 2018 isbn 978-973-0-24162-4™tile-naturii_2018.… · doi îndrăgostiți...

Documents