2. PIATA VALUTARA INTERBANCARA 2.1. CREAREA UNEI PIETE VALUTARE INTERBA NCARE n mecanismul pietei valutare interbancare se utilizeaza termeni specifici al caror nteles este cel redat mai jos. Arbitraj operatiune de cumparare si vnzare n scopul realizarii unui profit nespeculativ din diferentele de cursuri si randamente: arbitraj valutar operatiune bancara de cumparare si vnzare de valuta n scopul exclusiv al realizarii unui profit din diferentele de cursuri valutare; arbitraj al dobnzilor urmareste obtinerea unui profit din diferenta de dobnda existenta la un plasament de capital sau prezumata a se realiza n timp. Arbitrajul permite evitarea divergentelor ratelor respective care, urmare concurentei, nu se ndeparteaza prea mult unele de altele. Intermediari agreati bancile, institutiile financiare nebancare sau birourile (casele) de schimb valutar autorizate sa efectueze operatiuni cu valute. Brokeri (curtieri) pun n relatii cumparatorii si vnzatorii fara a face operatiuni n cont propriu. Operatiuni valutare la termen (forward) este operatiunea de schimb n care executarea aranjamentului de livrare (plata) intervine dupa minim doua zile de la data ncheierii operatiunii. Operatiunea la termen sec este o cumparare (sau o vnzare) la termen de valuta care nu are drept contrapartida o operatiune la vedere. n perioada de tranzitie la piata valutara interbancara, respectiv de implementare a structurilor adecvate, sistemul de cotare este vnzarea de valuta n licitatii bilaterale n cadrul carora att ofertele ct si cererile de devize sunt determinate n sedintele de licitatie. Acestea nu reprezinta cedari de devize la banca centrala, cedari care pot exista n cadrul vnzarii la licitatia unilaterala. Sedinta de adjudecare permite determinarea cursului (ratei) de schimb (exchange rate, le taux de change) care aduce piata n echilibru. Banca centrala participa discretionar la aceste sedinte cu cereri ori oferte de valuta. Pe o piata valutara interbancara, cotatia reprezinta stabilirea unui raport valoric (curs/rata de schimb) ntre doua monede, un pret stabilit liber pe baza de cerere si oferta. Cotatia directa este atunci cnd moneda nationala este exprimata n functie de o unitate monetara a altei valute, numita de baza. Cotatia indirecta este atunci cnd o valuta este exprimata n functie de o unitate monetara nationala, numita de baza. Sistemul de schimb: cursuri libere cotare libera n functie de cerere si oferta: flotare independenta; cursuri fluctuante variatia cursurilor ntre limitele de interventie stabilite de autoritatea monetara: cursuri stabilite pe baza unui cos valutar format din valutele convertibile cele mai importante pentru comertul exterior al tarii; curs oficial cursul este fix si stabilit de autoritatea monetara; 19

cursuri n functie de DST stabilite zilnic prin raportul dintre DST si celelalte monede; crawling peg stabilirea oficiala la intervale scurte a valorii paritare a unei monede, n functie de scaderea puterii de cumparare a acelei monede; consiliul monetar forma de organizare a sistemului monetar n baza respectarii a doua reguli de baza: regula paritatii fixe (stabilirea unui curs fix fata de o valuta aleasa ca ancora); regula de acoperire (emiterea de masa monetara numai n schimbul activelor nete straine detinute). Cursurile libere si cursurile fluctuante sunt cursuri de piata. Regimul de schimb semnifica n fapt politica privitoare la alegerea tipului cursului (ratei) de schimb: libera, flotanta etc. Convertibilitate nsusirea legala a unei monede de a putea fi preschimbata cu o alta moneda n mod liber prin vnzarea si cumpararea pe piata valutara. Operatiuni ncrucisate de schimb valutar (swap-uri) operatiuni simultane de cumparare si vnzare a aceleiasi sume n valuta cu decontarea la doua date de valuta diferite (de regula spot si forward) stabilite la data tranzactiei; cele doua operatiuni se fac cu aceeasi contrapartida (entitate). Control valutar gestiunea centralizata a sumelor n valuta ntr-o tara, n cadrul careia exportul de capital se realizeaza pe baza de autorizatie, cumpararea de valuta fara autorizare este interzisa, iar valuta obtinuta din operatiuni cu nerezidentii trebuie repatriata si, eventual, cedata bancii centrale sau bancilor autorizate. Sistemul electronic al pietei sistem informatic prin care operatiunile de cumparare si de vnzare sunt puse n corespondenta prin calculatoare. Acoperirea la termen reprezinta o tehnica prin care se iau angajamente n sens invers n vederea protejarii unei pozitii deschise de eventualele pierderi datorate fluctuatiilor ratelor de schimb. Sustinatorii (creatorii) de piata valutara (dealeri market makers) sunt acei intermediari care coteaza si afisaza n permanenta cursurile de schimb si care se angajeaza sa cumpere si sa vnda oricnd valuta la nivelul unor anumite limite minime (daca exista) si la cursurile de schimb afisate. Piata clientelei piata operatiunilor ntre intermediarii agreati si clientii acestora si care servesc n mod esential la achitarea operatiunilor de cont curent. Vnzarea pe descoperit vnzarea de valuta care nu este n posesia vnzatorului la momentul operatiunii.

20

2.2. MODALITATILE INSTITUTIONALE SI OPERATIONALE PENTRU CREAREA UNEI PIETE DE SCHIMB INTERBANCARE A. Definirea pietei valutare (de schimb) interbancare a) Piata valutara piata de schimb valutara (exchange market, march des changes) reprezinta o retea de intercomunicatii, cadrul organizatoric, pe care se desfasoara comertul cu valute, respectiv totalitatea operatiunilor de vnzare/cumparare de valuta. De regula, piata valutara se compune dintr-un numar de banci si institutii nonbancare cum ar fi bursele valutare unde se ntlneste cererea si oferta de valuta 1, concretizate n operatiunile de cumparare si vnzare de valuta si, ca o consecinta a acestor operatiuni, se stabileste cursul valutar cursul (rata) de schimb valutar al monedei nationale numit generic curs (rata) de schimb. Componenta principala a pietei valutare este reprezentata de piata valutara interbancara. b) Piata valutara interbancara ntr-o abordare stricto senso reprezinta piata, relatiile stabilite ntre banci privitor la efectuarea operatiunilor de cumparare/vnzare de valuta. c) Alta abordare teoretica si practica defineste piata valutara interbancara ca o piata de gros, la vedere si la termen a operatiunilor cu valuta, inclusiv operatiunile ncrucisate (valuta contra valuta) efectuate prin banci si entitati nonbancare ntre care brokerii (curtierii) si n care bancilor le revine rolul principal si datorita calitatii acestora, n general, de sustinatori, creatori de piata (market makers) si care trebuie sa asigure lichiditatea si continuitatea pietei, respectiv sa prezinte cotatii continue ale valorii valutelor fata de moneda nationala. B. Trasaturile principale ale unei piete valutare interbancare repartizarea descentralizata a valutei disponibile; libertatea stabilirii preturilor valutelor (curs de schimb) n interiorul limitelor regimului de schimb att pentru operatiunile de vnzare/cumparare cu clientii ct si ntre intermediarii agreati (banci); stabilirea cursurilor de schimb n conditii de libertate favorizeaza concurenta care la rndul ei are efecte benefice asupra functionarii pietei valutare interbancare; superioritatea pietei valutare interbancare fata de licitatiile periodice ori fixingul. Liberalizarea controlului operatiunilor de schimb valutar reprezinta parte integranta a crearii pietei valutare interbancare, prevederile referitoare la piata valutara interbancara trebuind sa favorizeze acomodarea diverselor regimuri de schimb valutar cu rata de schimb fixa sau flotanta. Tarile n curs de dezvoltare, inclusiv cele n tranzitie la economia de piata, au adoptat din ce n ce mai mult regimurile de schimb liberale si axate pe piata de cele mai multe ori n cadrul reformelor financiare si ale unor vaste programe macroeconomice de ajustare, structura schimburilor valutare fiind organizata att dupa un model de tip interbancar ct si pe baza vnzarilor prin licitatie.

1

Prin valuta n sens restrns se ntelege moneda unui stat (grup de state) detinuta de o persoana fizica sau juridica nerezidenta fata de statul (grupul de state) emitent(e); n sens larg prin valuta se ntelege att valuta efectiva (numerar) si valuta de cont (disponibilul dintr-un cont) ct si devizele (trate, bilete la ordin, cecuri etc) sau alte nscrisuri exprimate n valuta (moneda straina).

21

Desi o piata valutara interbancara este superioara ca structura prin asigurarea lichiditatilor si eficientei, precum si a continuitatii pietei, pentru o piata emergenta (n formare), crearea acesteia ar putea fi ngreunata de obstacole importante precum instabilitatea fluxurilor de valuta, insolvabilitatea anumitor banci, lipsa de ncredere ntre intermediari si deficientele sistemului de comunicatii si plati, obstacole ce ar duce la ngustimea pietei, situatie n care alte tipuri de piata valutara ar fi mai nimerite pna la crearea conditiilor pentru introducerea unei piete valutare interbancare propriu-zise. n aceasta situatie, licitatiile sau cotatiile interbancare se dovedesc un sistem de tranzitie util. De asemenea, alegerea unui sistem sau altul depinde si de situatia investitionala initiala chiar daca aceasta, de regula, nu detine o pondere determinanta n crearea unei piete valutare interbancare. Dupa cum se va arata n continuare, crearea unei piete valutare interbancare cere solutionarea anumitor chestiuni operationale, precum si reformarea cadrului existent inclusiv privind rolul bancii centrale, alte masuri viznd anumite domenii. 2.3. OPERATIUNILE SI PARTICIPANTII PIETEI VALUTARE INTERBANCARE Specialistii sunt unanim de acord sa aprecieze ca piata valutara, incluznd piata valutara interbancara ca parte a acesteia, a devenit cea mai importanta si lichida piata financiara din lume, dimensiunea globala a acesteia fiind cea mai evidenta, functionnd practic 24 de ore din 24, si datorita marilor retele de transmitere a informatiilor SWIFT, REUTERS, TELERATE, BLOOMBERG. Volumul mediu zilnic al tranzactiilor este estimat n prezent la peste 2000 miliarde de dolari SUA, fata de circa 250 miliarde la nivelul anului 1986, volumul anual al tranzactiilor de pe piata valutara depasind de cteva zeci de ori volumul anual al comertului international, la aceasta crestere spectaculoasa aducndu-si contributia, din ce n ce mai mult, noile piete pietele derivate precum si eliminarea controlului asupra pietelor valutare (n Uniunea Europeana ncepnd cu iulie 1990) si liberalizarea fluxurilor financiare (n Uniunea Europeana procesul fiind terminat efectiv la sfrsitul anului 1992), precum si a factori care au favorizat lti dezvoltarea pietei, ntre care: ntarirea si modernizarea sectorului bancar; largirea gamei instrumentelor specifice; progresul tehnic care a dus la mbunatatirea prelucrarii informatiilor si transmiterii acestora la mare distanta cu consecinte pozitive asupra costurilor tranzactiilor. Privitor la operatiunile de pe piata valutara interbancara, intermediarii fac operatiuni att cu proprii clienti (piata clientilor) ct si ntre ei (pentru administrarea zilnica a rezervelor valutare). Pe piata valutara interbancara se coteaza ntre moneda nationala si o singura valuta, de regula dolarul SUA (valuta pivot)1. Cotarea celorlalte valute se face prin1

Efectuarea pe piata valutara interbancara interna a operatiunilor de schimb ale monedei nationale contra unei singure valute permite maximizarea volumului operatiunilor n aceasta valuta. Orice alta valuta necesara unei operatiuni internationale poate fi cumparata ori vnduta pe piata valutara internationala prin intermediul valutei de interventie, respectiv dolarul SUA sau alta valuta, cum ar fi euro n Uniunea Europeana. Uneori pe piata valutara interbancara interna schimbul monedei nationale poate avea loc contra mai multor valute.

22

intermediul valutei pivot utiliznd cursurile disponibile pe piata valutara internationala, metoda cunoscuta sub numele de cross-rate. Intermediarii agreati actioneaza n nume si cont propriu si n nume propriu si n contul clientilor la cursuri de schimb interbancare si cursuri de schimb pentru clientela. Operatiunile valutare efectuate pe piata valutara interbancara sunt att operatiuni la vedere ct si operatiuni la termen. Operatiunile pe piata valutara se desfasoara att n cadrul bancilor ct si n acela al bursei valutare. Ordinele de cumparare sau vnzare care se primesc de banci n orele de functionare a bursei (n general dupa orele 13), precum si cele care sunt primite de la clienti cu indicatia expresa de a fi efectuate la bursa, sunt remise spre executare organului bursier. Banca centrala are un rol foarte important, care evolueaza n acelasi timp cu piata valutare interbancare. Daca banca centrala pastreaza un rol important n alocarea valutei, dezvoltarea pietei valutare interbancare si a pietelor financiare este limitata. De aceea, aceasta nu trebuie sa coteze activ pe piata valutara interbancara n caz contrar determinarea cursurilor de schimb va fi compromisa si nu trebuie sa aprovizioneze piata cu valuta, ea urmnd sa cumpere si sa vnda n mod natural valuta pe piata. Banca centrala poate de asemenea sa ajute piata n primele faze ale dezvoltarii furniznd lichiditate si sporind ncrederea n noile reglementari si poate interveni pe piata n scopul restabilirii conditiilor normale lasnd totusi intermediarilor rolul principal n determinarea cursurilor de vnzare si cumparare. Banca centrala trebuie sa se concentreze asupra supravegherii generale a pietii, sa evite controlul direct al fluxurilor de valuta si sa organizeze publicarea si difuzarea informatiilor relative la cursurile valutare si evolutia pietei. Participarea pe piata valutara interbancara a operatorilor se face n baza autorizarii de catre autoritatea competenta (banca centrala) deoarece intermediarii trebuie sa raspunda anumitor cerinte specifice ntre care infrastructura adecvata salile de piata (front office si back office). Bancile reprezinta cea mai importanta categorie de operatori ai pietei valutare interbancare, care n fapt este o piata a bancilor; ceilalti operatori prevazuti legal sa participe pe piata valutara interbancara intervin prin banci sau operatori specializati asa numitii agenti de schimb (brokeri ori curtieri). Bancile trebuie sa deschida conturi corespondente la banci din strainatate si sa beneficieze de reteaua mondiala de telecomunicatii rezervata exclusiv bancilor SWIFT, constituita n 1973. n tarile dezvoltate, datorita specializarii, nu toate bancile sunt operatori pe piata valutara interbancara; n tarile n curs de dezvoltare, ntre care si Romnia, dat fiind caracterul de banca universala al acestora, ipotetic orice banca poate participa. De asemenea, la piata valutara interbancara participa si sucursale ale bancilor straine. Prin urmare, piata valutara interbancara este n fapt piata bancilor. Alaturi de banci ca operatori ai pietei valutare interbancare sunt si agenti de schimb (brokerii, curtierii); de exemplu, n Franta toti agentii de schimb valutar sunt abilitati sa opereze pe piata valutara interbancara, bancile participante fiind n numar relativ scazut, de regula cele mai mari. Se ntelege ca bancile sunt operatori semnificativi pe piata valutara interbancara. Investitorii institutionali - institutiile financiare precum societati de investitii, fonduri mutuale, societati de asigurari, organisme de plasament colectiv, fonduri de pensii participa la piata valutara interbancara n vederea administrarii eficiente a activelor acestora, motivatia fiind diferentele de curs n scop speculativ. 23

ntreprinderile au acces pe piata valutara interbancara prin intermediul bancilor (din motive de ordin practic specializarea bancilor, sau legislativ). ntre acestea firmele de export-import sunt o categorie importanta. Curtieri (brokerii) participa n piata valutara interbancara ca intermediari, rolul acestora fiind punerea n legatura a celor doua parti interesate contra unui comision fix calculat n functie de volumul tranzactiilor. Persoanele fizice au acces pe piata valutara interbancara prin intermediul bancilor n functie si de reglementarile legale existente. 2.4. PROBLEME INSTITUTIONALE SI OPERATIONALE ALE CREARII PIETEI VALUTARE INTERBANCARE n vederea crearii unei piete valutare interbancare trebuie sa se dispuna de lichiditati importante si procesul stabilirii acestei piete trebuie de la bun nceput sprijinit; n acest sens autoritatile tarii au un rol determinant. Principalele reforme institutionale si operationale se refera la: reglementarea regimului valutar si a pietei valutare interbancare; operatiunile bancii centrale; masuri de acompaniament. Reglementarea regimului valutar si a pietei valutare interbancare prin: modificarea legilor si reglementarilor privitoare la piata valutara si la controlul schimburilor valutare; delegarea controlului schimbului valutar intermediarilor agreati; stabilirea unui cod de conduita; ameliorarea sistemelor de informare pentru facilitarea operatiunilor interbancare; utilizarea cursului de schimb al pietei pentru toate operatiunile cu valuta; transferarea tuturor tranzactiilor private n piata valutara interbancara; autorizarea intermediarilor agreati ca sustinatori (creatori) ai pietei valutare interbancare; stabilirea de criterii transparente pentru agrearea (autorizarea) intermediarilor pietei valutare interbancare; ntarirea reglementarilor privind platile si compensarile. Operatiunile proprii bancii centrale: punerea n practica a prevederilor privind operatiunile pietei valutare interbancare; stabilirea controlului intern adecvat asupra operatiunilor de schimb valutar; rationalizarea organizarii si operatiunilor bancii centrale; stabilirea de planuri ale trezoreriei valutare; mbunatatirea sistemelor de informare ale bancii centrale; ntarirea capacitatii de supraveghere a bancii centrale; dezvoltarea dialogului cu piata si difuzarii informatiei; mbunatatirea operatiunilor de administrare a rezervelor externe ale bancii centrale. 24

Masuri de acompaniament: adoptarea prevederilor prudentiale privitor la mprumuturile n valuta ale bancilor; punerea n practica a mecanismului de comunicare ntre intermediarii agreati (banci). 2.5. LEGI SI REGLEMENTARI REFERITOARE LA CONTROLUL SCHIMBURILOR VALUTARE Daca autoritatile doresc sa favorizeze nfiintarea unei piete valutare interbancare, acestea trebuie sa identifice si sa elimine barierele n calea libertatii schimbului valutar, cum ar fi reglementarile prin care se interzice bancilor sa furnizeze valuta clientilor lor nebancari fara autorizarea bancii centrale, sa deschida conturi corespondente n strainatate, sa mentina pozitii deschise n valuta, reglementari care obliga ca ncasarile n valuta sa fie cedate bancii centrale, sau ca operatiunile de schimb sa fie facute prin banca centrala sau la un curs de schimb oficial. Prin urmare astfel de reglementari trebuie modificate astfel nct sa se instituie jocul cererii si ofertei n repartizarea valutei si cotarea acesteia, sa se largeasca operatiunile valutare ntre banci. Bancile trebuie sa fie abilitate sa efectueze operatiuni pe piata monetara internationala, sa se mprumute si sa dea credite att n tara ct si n strainatate n conditiile respectarii normelor prudentiale, sa dezvolte operatiuni valutare la termen, sa efectueze operatiuni valutare la cursurile determinate liber de piata, cursurile (ratele) de schimb multiple (de exemplu utilizarea unui curs de schimb distinct pentru tranzactiile oficiale) antrennd distorsiuni. Banca centrala trebuie sa nceteze sa alimenteze direct cu valuta sectorul privat nebancar, transfernd astfel de tranzactii n piata valutara interbancara, aceasta devenind mai transparenta si mai lichida. Banca centrala poate totusi sa calculeze un curs de referinta, plecnd de la cursul valutar mediu ponderat al tranzactiilor din piata valutara interbancara, n scopuri, de regula, de calcul al valorii n vama ori n scopuri statistice. Crearea pietei valutare interbancare urmeaza a se dezvolta odata cu progresul convertibilitatii monedei, respectiv cu liberalizarea pietei valutare interbancare, cu delegarea bancilor n verificarea controlului valutar acolo unde exista. Alte cerinte ale functionarii corespunzatoare a unei piete valutare interbancare: Cotarea vnzarilor si cumpararilor de valuta - intermediarii agreati (bancile) trebuie sa poata stabili liber cursurile de cumparare si vnzare pe piata valutara interbancara; comisioanele trebuie stabilite prin negociere n spiritul liberei concurente, concurenta care trebuie sa fie respectata si privitor la stabilirea marjelor maxime, marje care trebuie urmarite si de banca centrala. Publicarea informatiilor referitoare la cele mentionate contribuie la cresterea transparentei. ncrederea reciproca - este cruciala n privinta bunei functionari a pietei valutare interbancare, ncredere favorizata de cunoasterea reala a situatiilor prin intermediul publicarii bilanturilor si conturilor de profit si pierdere, respectiv de posibilitatea evaluarii riscului de contrapartida. De asemenea, se impune ntarirea 25

reglementarilor privind platile si compensatiile n vederea reducerii riscului de neplata. Codul de conduita - n vederea favorizarii dezvoltarii unei piete valutare interbancare este important ca participantii la piata sa adopte un cod de conduita, unanim acceptat. Codul de conduita este un ansamblu de reguli de natura a ghida operatiunile de pe piata valutara interbancara cu precizari privind modalitatile practice, autorizatiile necesare, instrumentele, limitele de competenta, modalitatile de confirmare si procedurile de plata, relatiile dintre brokeri (curtieri) si banci. Un astfel de cod, n general este elaborat de banca centrala si asociatia bancherilor din tara respectiva. Sustinatorii pietei pe piata valutara interbancara intermediarii (bancile) vor lua initiativa tinerii pietei n sensul crearii de lichiditati prin ajustarea propriilor portofolii n functie de fluxul comenzilor si previziunilor acestora n timp ce prin fortele concurentei cotatiile cursurilor converg ntr-un interval strns; acestia se angajeaza sa cumpere si sa vnda oricnd anumite cantitati minime de valuta la cursurile cotate. n primele faze ale dezvoltarii pietei, numarul si volumul operatiunilor de schimb valutar pe piata valutara interbancara pot fi limitate si datorita unor factori sezonieri si unor fluxuri masive de plati pentru titluri ale datoriei publice, ceea ce face dificil rolul acestora de sustinatori (creatori) ai pietei valutare interbancare. Rolul acestora poate fi sprijinit de catre participarea bancii centrale la piata valutara interbancara n sensul crearii lichiditatii si mentinerii independentei si competitivitatii noii piete. De asemenea, dezvoltarea pietei valutare interbancare presupune si dezvoltarea investitiilor tehnologice, care nu necesita sume enorme, n vederea punerii n functiune a unei retele informatice - retea telefonica, telex, fotocopiatoare care face posibila legarea ntre ei a intermediarilor agreati si afisarea informatiei legate de cursuri, cerere si oferta. Sistemele de plata si compensare - au o influenta determinanta asupra bunei functionari a pietei valutare interbancare avnd n vedere ca tranzactiile n moneda nationala se fac prin sistemul de plata local iar cele n valuta se efectueaza prin intermediul conturilor de corespondent deschise n strainatate de catre banci. Platile la operatiunile la vedere nu pot depasi doua zile lucratoare de la data operatiunilor. Prin urmare, pentru ca piata valutara interbancara sa fie operationala este esential ca sistemul de plata interior sa fie adecvat si bazat pe o retea de informatii adaptata (linii telefonice confirmate prin telex securizat sau alt sistem precum SWIFT, sistem de afisaj a informatiei). Piata clientelei - este din punct de vedere tehnic distincta de piata interbancara - si ndeplineste functia vitala a asigurarii cererilor de valuta ale utilizatorilor finali (ntreprinderi ori particulari), fiind strns legata de piata valutara interbancara prin faptul ca acesti utilizatori au acces la piata valutara interbancara prin operatorii agreati ai acesteia. Datorita timpului necesar implementarii unei piete valutare interbancare lichide si concurentiale, n tarile n curs de dezvoltare, inclusiv cele n tranzitie acest segment al pietei, respectiv piata clientelei, n primele faze ale dezvoltarii este n general mult mai activ dect piata interbancara. 26

Birourile (casele) de schimb valutar pot sa joace un rol important care sa ilustreze calitatea acestora de creatori de piata. Intermediarii nonbancari - n perioada tranzitiei catre un sistem de schimb bazat pe jocul pietei, n cadrul unei piete de schimb interbancara liberalizate este posibila largirea autorizarii intermediarilor agreati prin noi banci interne sau straine ct si prin entitati nonbancare n scopul ncurajarii concurentei si mentinerii la minim a ecartului ntre cursurile de cumparare si vnzare, ntre aceste entitati un rol important avndu-l birourile (casele) de schimb valutar. Reteaua intermediarilor nonbancari nu este o componenta necesara a pietei valutare interbancare, dar astfel de retea poate ameliora accesul publicului la operatiunile de schimb valutar. 2.6. ROLUL BANCII CENTRALE 2.6.1. Generalitati Banca centrala trebuie sa participe la piata valutara interbancara n conditiile pietei, fara a influenta piata prin cotatii de cumparare sau vnzare; n cazul cnd face astfel de cotatii, acestea sunt de natura a limita cotatiile bancilor: marjele ntre cursurile de cumparare si vnzare prea mici stnjenesc activitatea prin lipsa de interes a bancilor, marjele prea largi favorizeaza operatiunile de schimb ntre banci dar, n acelasi timp, si practica cursurilor (ratelor) multiple 1. Banca centrala poate sa cumpere ori sa vnda la discretia sa sume n valuta printr-unul sau mai multi intermediari, de regula banci, solicitnd cotatii si efectund operatiunile la cursurile convenite cu acestia n conditii de confidentialitate. Banca centrala trebuie sa nceteze sa ofere garantii de schimb daca aceasta doreste sa efectueze operatiuni pe piata de schimb la termen n contrapartida cu moneda nationala, acestea trebuie executate la cotatiile la termen ale pietei. De asemenea, banca centrala poate sa sprijine dezvoltarea pietei valutare la termen prin contributia la pregatirea participantilor la operatiunile la termen, de exemplu prin organizarea de seminarii sau a tehnologiei de informare corespunzatoare; nu este necesara fixarea limitelor scadentelor tranzactiilor la termen, acestea fiind determinate de participantii la piata. Intermediarii pietei interbancare trebuie sa se ncadreze n limitele prudentiale privind pozitiile valutare zilnice deschise, iar banca centrala trebuie sa intervina n scopul normalizarii situatiei. Ca regula generala, banca centrala este organismul financiar al guvernului si n aceasta calitate, ea cumpara si vinde valuta n contul guvernului. Totodata, banca centrala efectueaza operatiuni de schimb valutar pe cont propriu n scopul maririi rezervei valutare sau n conformitate cu obiectivele politicii de schimb valutar. Banca centrala trebuie sa efectueze operatiunile n piata la cursuri liber negociabile; la nceputul dezvoltarii pietei valutare interbancare, aceasta poate fi marcata de tranzactiile oficiale, situatie n care acestea ar putea fi efectuate la cursul1

n conformitate cu prevederile art. VIII din statutul FMI, practica cursurilor de schimb multiple este nepermisa si cade sub competenta de solutionare a FMI. Cursurile multiple sunt atunci cnd diferenta ntre cursurile de cumparare si cele de vnzare ale bancii centrale depasesc 2%.

27

de schimb mediu al zilei tranzactiei (curs de referinta) sau zilei anterioare acesteia; aceste cursuri se aplica si asupra cedarilor veniturilor n valuta (din exporturi), desi aceasta practica ar trebui eliminata. De asemenea, banca centrala trebuie sa nceteze orice activitate comerciala, inclusiv vnzarea de valuta pentru finantarea operatiunilor comerciale specifice sectorului privat. 2.6.2 Organizarea operatiunilor de schimb valutar ale bancii centrale Crearea unei piete valutare interbancare poate determina reorganizarea unor functii ale bancii centrale si marirea resurselor de personal. Directia de specialitate din banca centrala, n cazul regimului de control al schimburilor, si va modifica atributiunile n sensul delegarii functiei de control la intermediarii agreati si crearii unor noi responsabilitati referitoare la supravegherea intermediarilor sau la elaborarea si aplicarea unor reguli si proceduri referitoare la evaluarea operatiunilor, alocarea valutei utilizatorilor finali, la tranzactiile directe cu intermediarii agreati. Banca centrala va trebui sa organizeze, respectiv sa amelioreze sistemul de informare n vederea facilitarii operatiunilor interbancare si realizarii politicii macroeconomice a acesteia. De asemenea, este necesara reorganizarea operatiunilor de administrare a datoriei externe si rezervelor valutare prin ntarirea coordonarii ntre directia operatiunilor de schimb valutar si directia operatiunilor monetare, eventual prin nfiintarea unui comitet format din reprezentantii diferitelor directii din banca centrala. 2.6.3. Operatiunile bancii centrale Interventiile bancii centrale pe piata de schimb valutar interna trebuie sa se faca prin intermediul bancilor si anume printr-un numar restrns al celor mai performante banci; uneori pot fi utilizati si brokerii (curtierii)1. Politica de interventie trebuie sa aiba un obiectiv clar definit fie ca este vorba de mentinerea unui curs fix, fie ca e vorba de atenuarea, pe termen scurt, a fluctuatiilor cursurilor de schimb; interventiile bancii centrale au o incidenta majora pe piata valutara interbancara care se dezvolta si nu trebuie sa compromita rolul pietei n formarea preturilor valutelor (cursurilor). Se impune evaluarea fluxurilor zilnice ale trezoreriei n valuta pentru a determina volumul interventiilor sau necesitatea ajustarii cursului de schimb. Interventiile bancii centrale, care pot fi semnificative, nu sunt continue, acestea fiind determinate de: necesitati proprii de administrare a rezervelor valutare ori de executare a ordinelor clientelei proprii (guvern, banci centrale, organisme internationale); controlul asupra pietei, n masura n care acesta exista; influentarea cursului de schimb n functie de politica monetara sau politica economica n general sau de necesitatea aplicarii unor cerinte, acorduri, angajamente internationale cum ar fi n principal acordurile cu FMI.

1

Posibilitatea refuzului accesului bancilor neperformante la operatiunile bancii centrale este o modalitate de a incita astfel de banci sa ofere servicii de calitate.

28

Interventiile bancii centrale pe piata valutara interbancara trebuie sa fie semnificative ca volum, coordonate si efectuate la momentul oportun tocmai pentru a da un semnal celorlalti operatori ori economiei n general. Interventiile bancii centrale sub forma de cumparari ori vnzari de valuta constituie un instrument al politicii monetare care vizeaza mentinerea cursului de schimb la nivelul dorit sau n cadrul marjei, afirmata ori nu. Operatiunile de schimb pe care banca centrala le face n cont propriu trebuie sa fie corect organizate prin delimitarea functiilor celor doua compartimente: sala de tranzactii (front office) si compartimentul ce confirma si nregistreaza tranzactiile (back office). Conducerea bancii centrale trebuie sa stabileasca pentru operatorii sai (dealeri) reglementari ori dispozitii scrise referitoare la: lista valutelor ce fac obiectul schimbului, procedurile de declarare si nregistrare a tranzactiilor efectuate, responsabilitatile intermediarilor, limita autorizarii (intermediarii mai experimentati pot avea limite mai ridicate), limitele pentru care se impune autorizarea sefilor ierarhici, procedurile de supraveghere adecvate, inclusiv verificarile (auditul) operatiunilor. Banca centrala trebuie sa mentina un contact permanent cu intermediarii agreati pentru a se informa asupra cursurilor de cumparare si vnzare, sa aprofundeze dialogul cu acestia n diverse forme, inclusiv simpozioane, pentru a elimina orice nentelegeri privind politica monetara si economica ce ar putea alimenta incertitudinile ori destabiliza cursul de schimb1. Banca centrala ar trebui sa faca publice informatiile zilnice privitoare la cursurile maxime si cursurile minime ale pietei valutare interbancare si la cursul mediu ponderat. O mai buna cunoastere a mecanismului de functionare a pietei si informarea celor care participa la piata sunt factori care favorizeaza dezvoltarea pietei valutare interbancare. Arbitrajistii (intermediarii/dealerii) bancii centrale trebuie sa sesizeze orice oportunitate care se ofera n materie de arbitraj 2 pe piata valutara interbancara, sens n care acestia trebuie sa poata avea decizia privind acceptarea sau respingerea unei tranzactii n cadrul limitelor de competenta stabilite. De asemenea, banca centrala poate sa primeasca sume n valuta cum ar fi creditele externe pe care sa le vnda zilnic n piata valutara interbancara. n interventiile sale pe piata valutara interbancara, de regula, banca centrala trebuie sa evite afisarea intereselor sale si sa ramna n asteptare pentru a lasa piata sa se echilibreze. Uneori banca centrala trebuie sa semnaleze clar intentiile sale n piata: de exemplu, n perioada de instabilitate poate sa intervina n anumite directii, avnd si sustinerea unor intermediari agreati importanti sau poate sa ofere celorlalti participanti n piata o cotatie ferma n cadrul marjei cotatiilor pietei valutare interbancare.

1 2

Cum am mai aratat, dialogul de-a lungul zilei se realizeaza si prin operatorii salii de tranzactii (front office). Obiectivul bancii centrale nu este maximizarea profiturilor din activitatea n piata valutara interbancara dar pe de alta parte, un astfel de obiectiv nu este neglijabil.

29

2.6.4. Reglementarea riscurilor de schimb Tranzactiile de schimb ale bancilor comporta mai multe riscuri, inclusiv riscuri externe care sunt legate de evolutia pietei si riscul de contrapartida care poate fi n stare de insolvabilitate. n plus, riscurile interne pot fi generate si de comportamentul necorespunzator, n mod deliberat ori nu. Stapnirea ori eliminarea riscurilor trebuie sa faca obiectul conducerii fiecarei banci. n acelasi timp, autoritatea responsabila cu supravegherea trebuie sa sesizeze riscurile potentiale si sa nu autorizeze un intermediar (banca) care nu dispune de instrumentarul necesar adecvat urmaririi riscurilor aferente schimbului valutar. Rolul bancii centrale este acela de a evalua procedurile interne mpotriva riscurilor de piata stabilite de banci si de a stabili norme uniforme minime n care sa se faca distinctia ntre categoriile de rezidenti si nerezidenti, moneda nationala si valuta si n care sa se stabileasca limite prudentiale privind pozitia valutara (de regula ca raport ntre pozitia valutara neta deschisa si fondurile proprii ale bancii). Reglementarile privind adecvarea fondurilor proprii la riscurile operatiunilor n valuta sunt stabilite de Comitetul de la Basel privind controlul bancar si sunt norme internationale de reglementare prudentiala a gestiunii operatiunilor de schimb ale bancilor.

30