PERSPECTIVE ALE SISTEMELOR INTEGRATEDE PRODUCŢIE AGROALIMENTARĂ ÎN ECONOMIA

EUROPEANĂ

Prof. dr. ing. ec. Dumitru ŢUCU,Universitatea „Politehnica” – Timişoara

Licenţiat în specialităţile Maşini agricole (Universitatea „Politehnica”, Timişoara –1984) şi Managementul firmei(Universitatea de Vest Timişoara – 2001), doctor în Tehnologia materialelor din 1995. Expert evaluator, membru

ANEVAR, expert CNCSIS. A fost profesor invitat la mai multe universităţi europene din Budapesta (2000),Osijek – Croaţia (2002), Nitra Slovacia (2003), Zagreb (2004). Membru în mai multe asociaţii profesionale: AGIR,

Asociaţia Română de Tehnologii Neconvenţionale, International Society of Lyophilization-Freeze Drying Inc.-USA etc. A scris 14 cărţi şi peste 150 de lucrări ştiinţifice publicate în ţară şi străinătate, a coordonat ca editor 5

cărţi, a condus şi participat la realizarea a peste 25 de contracte de cercetare, a participat la mai multe proiecte euro-pene de cercetare în Franţa, Belgia, Ungaria, Croaţia, Serbia etc. Începând din anul 2000 este profesor asociatpentru disciplinele Management şi Economia firmei şi prorector al Universităţii „Ioan Slavici” din Timişoara.

Prof. dr. ing. ec. DumitruMNERIE,

Universitatea „Politehnica” –Timişoara

A absolvit Facultatea de Mecanică aUniversităţii „Politehnica” din

Timişoara, specializarea Tehnologiaconstrucţiilor de maşini (1980). A

dobândit calitatea de inginer principal laÎntreprinderea de construcţii navale şi

prelucrări la cald din Drobeta TurnuSeverin, (1989), cercetător ştiinţific

principal la Institutul Naţional deCercetare Ştiinţifică şi Inginerie Tehno-

logică ICSIT Titan, Filiala Timişoara, iardin anul 1990 este cadru didactic laCatedra de Tehnologie mecanică a

Facultăţii de mecanică, din cadrul Uni-versităţii „Politehnica” din Timişoara.

Autor sau coautor a 12 cărţi, peste150 de lucrări ştiinţifice, 19 de contracteşi granturi de cercetare. Domenii majorede interes: fabricaţia utilajului alimentar,materiale şi tehnologii neconvenţionale,managementul sistemelor integrate de

producţie. Rector al Universităţii „IoanSlavici” din Timişoara.

Ing. Gabriela ANGHEL, Universitatea „Politehnica” –

Timişoara

A absolvit Facultatea de Mecanică aUniversităţii „Politehnica” din

Timişoara, specializarea utilaj tehnologicpentru industria alimentară (2002), iar

cusrurile de master în specializareainginerie integrată (2003). Este docto-

rand la catedra de Tehnologie mecanicăa Facultăţii de Mecanică, Universitatea

„Politehnica” din Timişoara. Estemembră a asociaţiei International

Society of Lyophilization - FreezeDrying Inc., S.U.A. Autoare a 15 lucrăriştiinţifice; participantă la 6 contracte de

cercetare. Domenii majore de interes:fabricaţia utilajului alimentar, tehnologii

de uscare prin liofilizare a alimentelor.

REZUMAT. Lucrarea prezintă câteva consideraţii asupra evoluţiei sistemelor integrate de producţie agroalimentară in contextualintegrării europene. Sunt considerate toate tipurile de condiţii, de la cele generale, tipice pieţei Europei, până la cele particulare,caracteristice domeniului producţiei din agricultură şi industria alimentară. Analiza este efectuată în condiţii sistemice, bazate pestructura socială şi cerinţele de calitate, în concordanţă cu condiţiile specifice fiecărei ţări (aparţinând matricei de bază, ţarăintegrată, nou aderată, în curs de preaderare etc.). Concluzia este că sistemele integrate de producţie agroalimentară pot fi o soluţiebună, care să asigure cele mai bune condiţii pentru toţi actorii de pe nouă piaţă europeană mare şi unică. Sunt prezentate consi-deraţii despre conceptul, proiectarea şi posibilităţile de evoluţie ale sistemelor integrate de producţie agroalimentară. ABSTRACT. This paper presents some considerations about the evolution of integrated systems for agri-food production in thecontext of European integration. There are considered all type of conditions, generally for the European market, and particularly for

FABRICAŢIA ASISTATĂ DE CALCULATOR ÎN TRICOTAJEthe field of agriculture and food production. The analysis are made in systemic conditions, based on social structure and qualitydemands, according by the specific conditions in each country (from the basis matrix, integrated country, new accessed, in pre-accession etc.). The conclusion is that the integrated systems for agri-food production could be a good solution, which assures thebest conditions for all actors on the new great and unique European market. There are presented considerations about the concept,design and evolution possibilities of integrated systems in the agri-food field.

1. CONSIDERAŢII GENERALE

Integrarea României în spaţiul economic European estecondiţionată de însuşirea şi aplicarea unor principii dejaexperimentate, care au condus la creşterea calităţii vieţiimembrilor societăţilor deja cuprinse în comunitatea euro-peană.

În acest complex, agricultura şi industria alimentară suntdomenii conexe, intercondiţionate, care pot fi determinantepentru succesul programului de integrare a României înmarea familie europeană.

Conceptual, un sistem de producţie agroalimentarăpoate fi considerat unitate care asigură un ciclu intern deoperaţii: obţinerea de materii prime-procesarea materiilorprime-vânzarea produselor şi subproduselor rezultate. Fie-care operaţie determină obţinerea de profit, în ansamblusau pe componente. Este situaţia fericită şi dezirabilă,când sistemul se dezvoltă, dar pot exista şi situaţii nedorite,când integrarea determină consumarea propriilor resurse,chiar produce pagube, iar în final întreprinderea trebuieînchisă.

În mod normal, este vorba despre o integrare pe verti-cală, într-un sistem închis, datorită limitelor impuse prinregulile administrative şi stilul managerial.

Condiţiile determinate de marea extindere europeanăgenerează probleme pentru economiile naţionale ale ţărilorcomponente, indiferent de poziţia la startul integrării(membră a comunităţii economice, ţară integrată, aderatărecent sau în curs de aderare, preaderare etc.).

O problemă principală este determinată de costuri.Ţările componente ale matricii de bază au de suportat înmajoritate costurile integrării celorlalte ţări (susţinereaunor programe de sprijin nerambursabil din partea UEpentru pregătire, de tipul PHARE, ISPA, SAPARD etc.,pentru asistenţă pre-aderare – în perioada 2000-2006, învaloare de 22 miliarde euro –, respectiv programe deasistenţă pentru noile state membre, în aceeaşi perioadă, învaloare de peste 58 miliarde euro).

Desigur că integrarea presupune costuri şi pentru statelecare se adaugă matricei de bază, structurate în două categorii:costuri de aderare şi costuri de neaderare, în acord cu opţiu-nea fiecărei ţări independente din punct de vedere decizional.

Costurile de aderare sunt de tipul costurilor sociale, derestructurare a unităţilor productive, retehnologizare a între-prinderilor, creare a unor structuri şi sisteme asociative etc.

Costurile de neaderare sunt provocate de reducerearitmului de creştere economică, încetinirea reformei, des-curajarea investiţiilor străine, creşterea crimei organizate şia imigraţiei ilegale etc., fiind valabile pentru toate ţărileEuropene, din matricea de bază sau din categoria noilormembri.2. CONCEPTE ŞI CONDIŢII

O afacere în sistem integrat presupune mai multe ele-mente constitutive: o bază primară, care devine punctul deînceput al unei dezvoltări ciclice, o misiune, strategia de dez-voltare, resursele umane, contextul local şi cel general etc.

Este evident un complex specific de conexiuni întreelementele sistemului, care elimină multe dintre bariereleeconomice, comerciale, industriale şi de afaceri.

În condiţiile integrării europene, generată de formareaunei pieţe unice, apar probleme specifice provocate de efec-tul de vecinătate şi de efectul de stabilitate în accelerareaproceselor de convergenţă macro- şi microeconomică.

Astfel, vecinătatea de structură, în cadrul căreia eco-nomiile se apropie ca structură, funcţionează simetric şicunosc şocuri simetrice, acţionând în sensul ancorăriisistemelor integrate de fabricaţie agroalimentară dinRomânia în economia Uniunii Europene, cu consecinţefavorabile: Marea Piaţă, stabilitate, efecte de antrenare etc.

În aceleaşi condiţii, apare un proces de sporire afactorilor de creştere şi de dezvoltare prin internalizareaexternalităţii şi a costurilor, agenţii economici reuşind să-şiuniformizeze comportamentul pe un spaţiu mai mare.

Se generează implicit o abordare sistemică, complexădar unitară, cu un sistem de criterii şi principii unice,judicios stabilit, care să simplifice calificarea sistemelorintegrate pentru fabricaţia agroalimentară.

3. ELEMENTE DE MANAGEMENTŞI PERSPECTIVE DE EVOLUŢIE

Procesul de concepere şi proiectare a unui sistemintegrat de producţie agroalimentară este generat şi dirijatde anumite condiţii, fiind structurat pe mai multe etape(fig. 1). Lanţul procesual format din aceste etape estereversibil parţial sau total.

În succesiunea parcurgerii acestor etape se producefeed-back-ul, astfel că, după fiecare etapă, se comparărezultatele cu nevoile şi cu scopul iniţial sau cu misiuneaşi strategia afacerii, efectuându-se corecţiile necesare.

Există situaţii practice la care corecţia poate fi făcutădupă parcurgerea mai multor etape sau chiar în final, sausituaţii în care se constată abateri aberante de la misiuneasau strategia iniţială a afacerii. În aceste situaţii, va trebuiregândită întreaga afacere în ce priveşte resursele, ampla-samentul, structura, conţinutul sau momentul de începere,corecţiile fiind parţiale sau totale.

1. Analiza resurselor de personal disponibile

2. Alegerea afacerii

3. Stabilirea obiectiveloe sistemului

4. Elaborarea strategiei

5. Elaborarea planului financiar şi a bugetului

6. Construcţia elementelor de evaluareşi monitorizare a sistemului integrat

Fig. 1. Etapele concepţiei şi proiectării sistemului integrat.

Abordarea problemei trebuie să fie sistemică, raportatăla intrări, ieşiri, mecanisme interne şi externe de reglare,condiţii şi factori perturbatori.

Fiecare flux tehnologic are o complexitate ridicată, dareste foarte important ca aceasta să fie abordată unitar de lanivelul întregului sistem integrat de fabricaţie agroalimen-tară.

Decizia privind oportunitatea şi construcţia unui sistemintegrat de producţie agroalimentară este rezultatul uneianalize sistemice complexe a existenţei şi a niveluluicomponentelor disponibile: materii prime, teren, utilaje,tehnologii, reţea proprie de desfacere etc.

Diferenţa semnificativă dintre sistemele componenteseparate (economice, industriale, comerciale) şi sistemelede producţie agroalimentară integrate constă în faptul căultimele dispun de foarte multe posibilităţi interne deinterconectare între elemente, dar şi de susţinere temporarăa unor activităţi neprofitabile economic, dar producătoarede materii prime sau condiţii strict necesare desfăşurăriiunor activităţi mult mai profitabile economic decât mediade pe piaţă. Se creează, astfel, condiţii de dezvoltare aunor activităţi noi, deosebit de profitabile, aflate în afaracâmpului concurenţial, cel puţin pentru început.

Şi în cazul sistemelor integrate de producţie agroalimen-tară, întreaga activitate poate fi abordată antreprenorial,fiind vizibile cele cinci funcţiuni clasice ale întreprinderii şifuncţiile tipice ale managementului. Un accent deosebit sepune, însă, pe următoarele funcţii de bază:

●funcţia de aprovizionare;●funcţia de producţie, cu trei sub-funcţii:

–departamentul resurselor umane;–departamentul tehnologic;–conducerea, atribuţii;

●funcţia managerială; ●funcţia de vânzări.

4. PERSPECTIVE ALE EVOLUŢIEIÎN CONTEXTUL EUROPEI UNITE

Perspectivele evoluţiei sistemelor integrate pentru fabri-caţia agroalimentară sunt legate de dinamica generală deevoluţie a Europei şi, în particular, de tendinţele de evoluţieale sectorului agroalimentar. Astfel, în condiţiile dezvoltăriiunei producţii agroalimentare sustenabile, coroborată cunoile condiţii de calitate şi siguranţă alimentară, dar şi cucerinţele de mediu, apar noi restricţii cu rol de factori con-curenţiali.

Balanţele comerciale agricole intra-europene sunt ge-neratoare de noi disparităţi, fiind puternic negative pentruunele ţări componente şi intens pozitive pentru altele.

Dezvoltarea, compoziţia şi orientarea comerţului cuproduse agroalimentare relevă aspecte interesante privindproducţia agroalimentară din această regiune, determinândşi situaţii de deteriorare.

Introducerea unor standarde stricte, cu cerinţe decalitate şi siguranţă alimentară dure conduce la o creştere acosturilor de producţie pentru produsele alimentare, maiales în ţările nou-integrate, care nu dispun de experienţanecesară şi, în mod firesc, cheltuiesc mai mulţi bani cutehnica şi cu specialiştii. Acestea preferă producţia lastandarde de calitate mai vechi, exportând produsele înalte ţări care nu au adoptat noile norme (ComunitateaStatelor Independente, Asia, Africa, America Centralăşi de Sud etc.). În acelaşi timp, acestea importă produse decalitate, fabricate sub noile standarde din ţările europenemai dezvoltate, aparţinând matricii de bază a UniuniiEuropene, producându-se o îndepărtare de nivelul cotelorstabilite prin acordurile de cooperare.

Astfel, pentru condiţiile de calitate privind laptele,carnea de vită şi zahărul, diferenţele de calitate suntsubstanţiale şi determină o diferenţă esenţială de costuri şipreţuri, generată şi de inexistenţa sau imperfecţiunea sis-temelor integrate de producţie agroalimentară în domeniu.

Fără a fi la acelaşi nivel, dar prezentând aspectesimilare, producţia de ouă, pui şi porci oferă un nivel scăzutde profitabilitate, care impune adoptarea unei soluţiisimilare, deoarece, la cerinţe de calitate egale, costurilediferă substanţial.

Aşadar, deşi există cerere şi cotă, cerinţele de calitatesporită pot determina o scădere a producţiei agricole,generând consecinţe nefaste în plan social, al dezvoltăriirurale durabile şi chiar asupra mediului înconjurător.

Apare, simultan, şi un proces de fragmentare a produc-ţiei agricole, generat şi de întărirea monedei unice europene.

Există, prin urmare cel puţin două tendinţe favorabilepentru producţia agroalimentară din Europa: dezvoltareasistemelor integrate şi introducerea unor direcţii noi deproducţie agricolă şi fabricaţie alimentară.

5. CONCLUZII

Tranziţia spre o nouă structură, complexă, a pieţeiunice europene generează un complex de probleme pentrusectorul unic agro-alimentar.

Astfel de tranziţii nu trebuie să genereze seisme, ci sărezolve probleme de dezvoltare durabilă, prin aplicareaunor politici integrate care să determine trecerea la oagricultură dezvoltată, să combată exodul rural şi să ofereo siguranţă socială maximă.

În condiţiile date, o soluţie acceptată, argumentată şiadecvată ar putea fi dezvoltarea unor sisteme integrate deproducţie agroalimentară, care, prin structură şi funcţii,

FABRICAŢIA ASISTATĂ DE CALCULATOR ÎN TRICOTAJEpermit alinierea complexă la politicile agricole, fără aproduce destabilizări şi disparităţi majore.

BIBLIOGRAFIE

1. D. Ţucu, D. Mnerie, Sisteme integrate pentru producţiaagroalimentară, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 1998.

2. D. Ţucu, D. Mnerie, Food industry technologies and nourish-ment, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 1999.

3. D. Mnerie, D. Tucu, Opportunities of integrated systems foragrofood production, Ed. Orizonturi Universitare,Timişoara, 1999.

4. D. Ţucu, D . Mnerie, Integrated systems for agri-food pro-duction, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003.