Chestionar P.A.(personalităţi accentuate)

DescriereChestionarul este elaborat în conformitate cu conceptul de personalitate accentuată al neuropsihiatrului K.Leonhard de către dr.H.Schmieschek, de la clinica de boli nervoase Charite a Universităţii Humbold din Berlin.În 1975 este tradus şi adaptat la noi în ţară de către I.M.Nestor.Chestionarul este format din 88 întrebări, prezentate amestecat, formând 10 grupe (I-X) de trăsături accentuate, şi anume :I. demonstrativitatea (12 întrebări);II. hiperexactitatea (12 întrebări);III. hiperperseverenţa (12 întrebări);IV. nestăpânirea (8 întrebări);V. hipertimia (8 întrebări);VI. distimia (8 întrebări);VII. ciclotimia (8 întrebări);VIII. exaltarea (8 întrebări);IX. anxietatea (8 întrebări),X. emotivitatea (8 întrebări).

AdministrareChestionarul se aplică individual sau colectiv. Se răspunde prin da sau nu, în funcţie de raportarea întrebării la personalitatea subiectului investigat.

Corecţia însemnarea răspunsurilor nu semnificative oferite de subiect. Sunt semnificative următoarele

răspunsuri nu : 5, 12, 25, 31, 36, 46, 51, 53, 59, 65; însemnarea tuturor celorlalte răspunsuri da ale subiectului, mai puţin cele din dreptul

răspunsurilor nu semnificative; consemnarea (prin linii), în tabelul cu 10 şiruri (I-X) a numărului de răspunsuri semnificativ oferit

de subiect; calcularea notei ponderate pentru fiecare grupă de trăsături accentuate ( înmulţind numărul de

răspunsuri semnificative subliniate la fiecare grupă cu coeficientul corespunzător). Coeficienţii au fost astfel stabiliţi încât să se obţină la fiecare grupă aceiaşi cotă maximă.Coeficienţii sunt : 2 pentru I, II, III

3 pentru IV, V, VI, VII, IX, X6 pentru VIII

Interpretare Se raportează la etalon fiecare scor ponderat şi se stabileşte nivelul simptomatic (în %), putându-se compara diferitele grupe de trăsături accentuate. Se poate vorbi de accentuarea propriu-zisă când numărul de răspunsuri semnificative din grupa respectivă trece de jumătate. (50%).

Personalitatea accentuată este cea caracterizată prin trăsături a căror intensitate depăşeşte media, apare o pregnanţă a acelei trăsături.

Ca şi K.Leonhard, Schmieschek face o analiză şi o comparaţie a acestor raţie a acestor personalităţi, realizând o diferenţiere între normal şi patologic. Personalităţile accentuate au o adaptare specială la mediu, având doar o tendinţă spre patologic, dar prezintă un grad mai mare de a evolua în sens negativ în circumstanţe favorizante.Caracteristicile principale ale acestor personalităţi accentuate sunt ŞI. Personalitatea demonstrativă este caracterizată printr-o mare capacitate de refulare, înclinaţie

spre minciună, dorinţă marcantă de a se impune, de a atrage atenţia celor din jur, intoleranţă la frustrare, egoism, tendinţă de autocompătimire, pripeală în decizii. În cazul în care persoana prezintă o adaptare adecvată, această trăsătură accentuată poate fi evaluată pozitiv, mai les când manifestă unele talente artistice;

II. Personalitatea hiperexactă este caracterizată prin conştiinciozitate, meticulozitate, seriozitate, exactitate, muncă ordonată, lipsă de sociabilitate, formalism în plan comportamental şi relaţional. Sub masca modestiei sau a autodeprecierii se poate ascunde un orgoliu exagerat susţinut de tendinţe spre perfecţionism. Prezintă dificultăţi în luarea deciziilor;

III. Personalitatea hiperperseverentă este caracterizată prin susceptibilitate, tendinţa de a se simţi uşor jignită, dorinţa de prestigiu personal, exacerbarea sentimentului de dreptate, neîncrederea faţă de ceilalţi. Aspectele pozitive ale evoluţiei se concretizează în ambiţie şi mobilizare pentru atingerea scopului propus;

IV. Personalitatea nestăpânită este caracterizată prin predominarea impulsurilor asupra consideraţiilor raţionale, nu respectă normele morale, acte antisociale, fără premeditare datorită impulsivităţii;

V. Personalitatea hipertimică se caracterizează prin veselie, nevoia de acţiune, logoree, digresiuni în gândire putând ajunge la fuga de idei. Pozitivism, subestimează necazurile vieţii, este mereu în acţiune şi are toate şansele de reuşită. Aspectul negativ se referă la dificultatea de realizare a acţiunilor, atunci când trăsătura este prea accentuată sau se combină cu iritabilitatea;

VI. Personalitatea distimică este caracterizată prin severitate, investirea puternică în evenimente triste ale vieţii, nevoie scăzută de acţiune, ritm al gândirii mai scăzut, participare scăzută la viaţa grupului. Aceste persoane sunt altruiste, sobre, posedă un sistem etic riguros, reprezentând latura pozitivă a personalităţii lor;

VII. Personalitatea ciclotimă presupune alternarea stărilor timice cu cele distimice, manifestându-se predominant depresiv sau euforic. Afectele capătă o intensitate şi o coloratură specifică hipertimiei sau distimiei, cu răsunet atât în planul gândirii, cât şi în cel al comportamentului;

VIII. Personalitatea exaltată este caracterizată prin reacţii excesiv de intense faţă de diferite evenimente, manifestând entuziasm sau disperare; altruism. Pe plan profesional se pot canaliza spre domenii artistice, religioase, filosofice, sportive;

IX. Personalitatea anxioasă se manifestă din copilărie, frica modelând comportamentul copilului, iar în perioada adultă se manifestă prin timiditate, neexpunerea punctului de vedere. Pot să apară atitudini de supracompensare, care sugerează siguranţa de sine sau chiar aroganţa;

X. Personalitatea emotivă reuneşte reacţii de mare sensibilitate şi profunzime în sfera sentimentelor. Acest sentimentalism diferă de cel al exaltaţilor prin absenţa dozei de exagerare; prezintă o mimică foarte expresivă, fiind modul lor predominant de comunicare.