personalitatea Şi componentele sale

4
Personalitatea şi componentele sale Prin personalitate înţelegem elementul stabil al conduitei unei persoane sau ceea ce o caracterizează şi o diferenţiază de alte persoane. Aceasta îmbină atât trăsături generale, cât şi trăsături particulare. Citiţi în continuare un articol pe această temă. Personalitatea se formează încă de la naştere şi continuă să se dezvolte pe tot parcursul vieţii, având la bază ereditatea şi fiind puternic influenţată de relaţiile interpersonale şi sociale. Pentru a înţelege mai bine acest element, trebuie să observăm diferenţa dintre termenul de ”personalitate” şi cei de ”individ” sau ”persoană”. Cuvântul ”individ” se referă la orice fiinţă vie, ca reprezentant al speciei sale. El desemnează totalitatea însuşirilor fizice, biologice şi psihice ale fiinţei respective, identice la toţi ceilalţi care fac parte din specia sa. În cadrul indivizilor, distingem şi specia umană. Termenul de ”personalitate” are, aşadar, un conţinut mai bogat decât cel de ”persoană”. Acesta subliniază faptul că fiecare om are o serie de trăsături tipice, proprii tuturor oamenilor, indiferent de loc şi timp, care rămân stabile şi se manifestă constant în comportament. Conform unui studiu realizat de psihologul american, Gordon Allport, personalitatea este alcătuită din numeroase trăsături, structurate pe trei niveluri. Primul nivel este format din două sau trei însuşiri cardinale, care domină comportamentul nostru. Cel de-al doilea nivel cuprinde între zece şi cincisprezece trăsături principale, care pot fi uşor identificate şi care se manifestă stabil în conduita umană. Ultimul nivel înglobează sute de trăsături secundare, pe care le observăm cu mai multă dificultate. A caracteriza

Upload: macarescu-alina

Post on 14-Sep-2015

214 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

p

TRANSCRIPT

Personalitatea i componentele sale

Personalitatea i componentele salePrin personalitate nelegem elementul stabil al conduitei unei persoane sau ceea ce o caracterizeaz i o difereniaz de alte persoane. Aceasta mbin att trsturi generale, ct i trsturi particulare. Citii n continuare un articol pe aceast tem.

Personalitatea se formeaz nc de la natere i continu s se dezvolte pe tot parcursul vieii, avnd la baz ereditatea i fiind puternic influenat de relaiile interpersonale i sociale.

Pentru a nelege mai bine acest element, trebuie s observm diferena dintre termenul de personalitate i cei de individ sau persoan. Cuvntul individ se refer la orice fiin vie, ca reprezentant al speciei sale. El desemneaz totalitatea nsuirilor fizice, biologice i psihice ale fiinei respective, identice la toi ceilali care fac parte din specia sa. n cadrul indivizilor, distingem i specia uman. Termenul de personalitate are, aadar, un coninut mai bogat dect cel de persoan. Acesta subliniaz faptul c fiecare om are o serie de trsturi tipice, proprii tuturor oamenilor, indiferent de loc i timp, care rmn stabile i se manifest constant n comportament.

Conform unui studiu realizat de psihologul american, Gordon Allport, personalitatea este alctuit din numeroase trsturi, structurate pe trei niveluri. Primul nivel este format din dou sau trei nsuiri cardinale, care domin comportamentul nostru. Cel de-al doilea nivel cuprinde ntre zece i cincisprezece trsturi principale, care pot fi uor identificate i care se manifest stabil n conduita uman. Ultimul nivel nglobeaz sute de trsturi secundare, pe care le observm cu mai mult dificultate. A caracteriza personalitatea cuiva nseamn a observa toate aceste trsturi.

n alctuirea personalitii se regsesc patru componente: temperamentul, aptitudinile, caracterul i creativitatea.

TemperamentulTemperamentul reprezint dimensiunea dinamico-energetic a personalitii, care se exprim cel mai pregnant n conduit. Acesta ndeplinete i funcia de latur expresiv a personalitii, ntruct furnizeaz informaii despre felul persoanei: iute sau lent, mobil sau rigid, etc. Trebuie precizat faptul c temperamentul este nnscut, dar evolueaz i se formeaz pe parcursul vieii. De asemenea, un temperament nu poate s fie bun sau ru, de dorit sau indezirabil.

Conform tipologiei lui Hipocrat, exist patru tipuri temperamentale diferite: sangvinic, flegmatic, coleric i melancolic. Acestea sunt coordonate de ctre una dintre cele patru umori: sngele, limfa, bila galben i, respectiv, bila neagr.

Sangvinicul este vioi, vesel, sociabil i activ. El are uurin n a stabili contacte cu ceilali i are o capacitate de lucru ridicat. Cu toate acestea, sangvinicul experimenteaz triri afective intense i dovedete sentimente superficiale.

Flegmaticul este linitit, meticulos i imperturbabil. El are o putere de munc deosebit, ns desfoar activiti monotone.

Colericul este energic i nelinitit. Acesta are stri afective intense, uneori exagerate, risipete energia i nu se adapteaz la activiti monotone.

Melancolicul este sensibil, vistor i puin sociabil. n plus, are puin energie i nu este foarte rezistent la eforturi ndelungate.

AptitudinileAptitudinile sunt un ansamblu de nsuiri de ordin instrumental-operaional, care difereniaz oamenii ntre ei, n ceea ce privete maniera de desfurare a activitilor. Nu orice nsuire reprezint o aptitudine, ci numai aceea care favorizeaz desfurarea unei activiti cu rezultate peste medie. Nivelul de dezvoltare i funcionalitate al aptitudinilor poate fi evaluat dup: rapiditate, volum, precizie, eficien i originalitate. Ele pot fi dobndite sau nnscute i se clasific n mai multe categorii. n funcie de natura proceselor psihice, se evideniaz: aptitudinile senzoriale, aptitudinile psihomotorii i aptitudinile intelectuale. n funcie de orientare, exist dou ramuri: aptitudini speciale (tehnice, literare, artistice, etc.) i aptitudini generale (inteligena sau latura rezolutiv-productiv a personalitii, spiritul de observaie, etc.). Aptitudinile au o importan deosebit, deoarece favorizeaz succesul profesional i, cteodat, constituie cerine obligatorii pentru exercitarea unei profesii.

CaracterulCaracterul desemneaz latura relaional-valoric a personalitii, fiind alctuit din trsturi care se nscriu pe un continuu de la pozitiv la negativ. De aceea, se poate afirma c toi oamenii au caracter, dar orientat valoric diferit. Aceast component a personalitii integreaz trsturi caracteriale, precum urmtoarele: toleran/ncpnare, buntate/rutate, drnicie/egoism, perseveren/neseriozitate etc. Caracterul este schimbtor, iar puterea acestuia este dat de fora convingerilor, de tria cu care le aprm i le susinem. Formarea caracterului debuteaz n copilrie, prin diferite mijloace, numite mecanisme:

Mecanismul condiionrii presupune faptul c familia ncurajeaz comportamentele dezirabile i le sancioneaz pe cele indezirabile.

Mecanismul autoritii integreaz acele principii i valori impuse copilului de ctre familia sa.

Mecanismul imitaiei i al modelului demonstreaz c un copil are tendina de a imita i de a adopta modele de conduit din mediul familial i social.

CreativitateaCreativitatea este ansamblul unitar al factorilor subiectivi i obiectivi care duc la realizarea de ctre indivizi, sau grupuri, a unui produs original i de valoare pentru societate. n procesul creaiei sunt implicai factori psihologici:

Intelectuali: factori de fluen, flexibilitatea gndirii, originalitatea, imaginaia i inteligena.

Non-intelectuali: factori aptitudinali, motivaionali, atitudinali i temperamentali.

Creativitatea are mai multe niveluri. Astfel, creativitatea expresiv este forma fundamental i se manifest n comportamentul spontan: mimic, gesturi, dar i n desenele copiilor mici. Urmtorul nivel este ocupat de creativitatea productiv, care este orientat spre obinerea unor lucruri noi. Urmeaz creativitatea inventiv, ce se valorific prin invenii i descoperiri, iar apoi creativitatea inovatoare, care aduce modificri semnificative n principii care stau la baza artei sau tiinei. Ultimul nivel este reprezentat de creativitatea emergent, specific omului de geniu, care revoluioneaz un anumit domeniu.

n concluzie, omul i formeaz o personalitate unic, ce nvluie trsturile emoionale, cognitive i comportamentale specifice fiecrui individ, nvate i dezvoltate prin experien i relativ consistente de-a lungul timpului. Prin urmare, omul trebuie s neleag natura personalitii att pentru o mai bun cunoatere de sine, ct i pentru cunoaterea celorlali oameni cu care interacioneaz!