Perioada fanariotaIn ciuda caracterului general nefast al domniilor fanariote, pentru Bucuresti, aceasta perioada a fost una de inflorire si dezvoltare. Sub carmuirea unor domnitori precum Nicolae Mavrocordat si Alexandru Ipsilanti, sunt puse primele pavaje, apar primele scoli si universitati din Bucuresti si incepe perioada de extindere a concentratiilor urbane si limitarea mosiilor destinate agriculturii, ce va fi incheiata de abia spre inceputul secolului XX. Tot in aceste decenii incep sa apara mahalalele a caror organizare se asemana cu cea din Constantinopol si care duce la concentrarea unor cateorii sociale sau etnii si culte in anumite cartiere. In aceasta perioada avem o mahala a catolicilor, una a evreilor, alta a armenilor, a cioclilor, a macelarilor etc. Desi apatenenta la aceste mahalale nu este exclusivista, de exemplu putand exista si tamplari in mahalaua dedicata macelarilor, majoritatea locuitorilor unei mahalale au ca principala sursa de activitate cea a mahalalei respective. In concomitent cu mahalele incep sa apara si primele forme de constiinta bucuresteana, sub forma razmeritelor si rascoalelor ce adesea rasturnau domnitorul si fortau Poarta sa desemneze pe unul nou, precum si prin rivalitatile crescande dintre familiile boieresti principale, asemanatoare, oarecum, cu luptele de astazi dintre galeriile sportive. Chiar daca la aceasta data orasul era adesea impanzit de noroi, inundat de Dambovita si impanzit de vii si livezi, aceasta nu i-a oprit pe boieri si pe negustorii cu aspiratii, sa se imbrace in haine bogate, in culori stridente, intr-un stil vestimentar ce imprumuta generos atat de la Orient cat si de la Occident, cu numeroase bijuterii drept accesorii, si sa plimbe prin calesti si trasuri somptuos ornate, trase cateodata de cerbi, cum este cazul domnitorului Nicolae Mavroghen. Multumita acestui ansamblu atat de cosmopolit, ce se amesteca in peisaj impreuna cu cele mai veridice imagini de saracie, Bucurestiul incepe sa capete acel aspect unic, prin care se impune in memoria calatorilor straini, drept punctul de granita intre influentele europene si cele asiatice, si locul de fuziune si schimb intre cele doua culturi.

Domniile pamantene si Regulamentul OrganicRestaurarea domniilor pamantene, ca urmare a revoltei lui Tudor Vladimirescu din 1821, ce avea sa dea numele cartierului Drumul Taberei, ca loc de amplasare a taberei revolutionarilor, nu va avea un efect major asupra orasului. Cresterea demografica, extinderea proiectelor de modernizare, accentuarea urbanizarii si a vietii culturale vor continua neabatute si in secolul XIX, in ciuda incendiilor, molimelor si a cutremurelor care au bantuit orasul in aceasta perioada. Desi Bucurestiul fusese deja ocupat de cateva ori de trupele austriece si de cele rusesti, ca urmare numeroaselor razboaie dintre cele trei imperii, de abia acum ele vor avea un efect vizibil asupra orasului, mai exact ocupatia ruseasca a generalului Kiseleff din 1829 pana in 1834. Pe langa stabilirea Regulamentului Organic, cunoscut astazi ca fiind primul exemplu de constitutie in Romania, Pavel Kiselyov, pe numele sau rusesc, a fost probabil primul carmuitor al orasului ce a intreprins un amplu proces de modernizare. Printre realizarile administratiei sale se numara: intocmirea de recensamante cat mai exacte, cartarea si definirea intinderii proprietatilor, a cladirilor si a orasului insusi, crearea si extinderea canalizarii orasului, pavarea pentru primda data a strazilor cu piatra cubica, si nu cu placi de lemn cum fusese cazul in timpul domniilor fanariote, si care isi dovedisera ineficienta in timpul ploilor, lucru consemnat in celebrul roman al lui Nicolae Filimon, "Ciocoii vechi si noi", constructia de fantani publice, aducerea la standardele epocii a serviciului de pompieri, drenarea zonelor mlastinoase din apropierea Dambovitei si crearea bulevardelor: Calea Dorobantilor si Soseaua Kiseleff. In ciuda acestor ample proiecte de modernizare si infrumusetare, puternicul contrast material si cultural aparut in vremea fanariotilor continua sa fie omniprezent si continua sa fie remarcat de calatori straini precum francezul Marc Girardin. Totusi proiectele lui Kiseleff, precum si a domnitorilor ulteriori au reusit sa dea in sfarsit orasului un aspect urban adevarat.Daca pana atunci capitala putea fi luata foarte usor drept un sat supraextins

si fragmentat, acum ea se asemana cu adevarat cu un oras european, avand strazi structurate, cladiri cu mai multe etaje si zone citadine clar definitivate. O alta noutate marcanta aparuta in aceasta perioada, este presa si cenaclurile literare. Sub domnitorii din familia Ghica si Bibescu, ziarele si chiar si revistele literare vor incepe sa adune popularitate, avand un tiraj din ce in ce mai mare. Desi epoca lor de aur va incepe de abia cu domnia lui Cuza, aceste publicatii isi releva importanta mai ales in timpul miscarii de la 1848, in care au raliat grosul orasenilor in jurul revolutiei, impreuna cu actiunile si cuvantarile intreprinse de Ion Heliade Radulescu, Nicolae Balcescu etc.

Micul ParisVeacul scurs intre 1859 si 1946 avea sa fie cel mai infloritor pentru Bucuresti. Devenit capitala intregii Romanii ca urmare a dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza, orasul avea sa treaca printro adevarata explozie economica, demografica si culturala. Pe plan economic aceasta este perioada in care se vor deschide primele mari fabrici ale orasului, ce acopereau obiecte de consum precum: tigari, bere, sapunuri, lumanari, textile si chiar si utilaje grele si avioane. In acelasi timp orasul serveste ca un important centru comercial, atragand oameni de afaceri si magnati din toata Europa si chiar si din Statele Unite. Aceste masive afaceri si oportunitati financiare au dus la aparitia progresiva a burgheziei autohtone reprezentatata atat de micii comerciantii cat si de marii industriasi si magnati, ce aveau sa inlocuiasca pe vechii boieri si preoti ca cea mai importanta si puternica clasa din oras. Tot acum va creste in numar si clasa muncitorilor, atrasa de oportunitatea prezentata de noile fabrici. Sub impulsul cresterii demografice si aparitiei unei vieti economice care nu se mai baza pe agricultura, procesul de urbanizare este incheiat. Sunt construite un numar impresionant de cladiri de toate tipurile, apartinand unor stiluri arhitecturale extrem de variate, iar ultimele spatii verzi dispar sau sunt transformate in parcuri. Cafenelele, buticurile, magazinele cu vitrina, chiar si casele cu balcon apar in aceasta perioada si incep sa faca parte din viata orasului. Astfel, noul oras, cu strazi largi, cu tramvaie trase de cai, cu cladiri de cateva etaje aflate in apropierea gradinilor bogate in arbori de diferite soiuri, este botezat de vizitatorii sai "Micul Paris", fiind inca un oras al contrastelor si al scandalurilor, insa in acelasi timp, si un tablou unic, un amestec al culturilor si in acelasi timp o creatie originala in sine. Pentru a completa acest peisaj cultural, mai trebuie mentionate si cenaclurile, publicatiile literare si marii scriitori ai Romaniei ce au trecut prin Bucuresti intr-un moment al vietii, daca nu si-au trait aproape intreaga viata in el. De la romanticul Mihai Eminescu, la realistii Liviu Rebreanu si Camil Petrescu, pana la modernistii Tudor Arghezi si Lucian Blaga, toti au trecut prin Bucuresti si au fost influentati de el mai mult sau mai putin. Unii dintre ei au transpus orasul in operele lor, precum Mateiu Caragiale in romanul sau definitiv si operele scurte ale arhicunoscutului sau tata, poeziile lui Alexanndru Macedonski si George Bacovia, romanele citadine ale lui Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu si Mihail Sebastian si operele balzaciene ale lui George Calinescu. Fie ca privesc cu dezgust aglomerarea urbana sau sunt impresionati de lumea acesteia, toti ne ofera o mostra din perioada de glorie a orasului. Tot in aceasta perioada Bucurestiul va fi ocupat de trupele germane in Primul Razboi Mondial, va fi lovit de numeroase cutremure si incendii, va fi scena a multe rascoale si razmerite, de la conspiratia care-l va inlatura pe Cuza, pana la lovitura de stat impotriva regimului Antonescu, si va fi bombardat de aliatii anglo-americani iar apoi de catre fostii aliati germani in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Dar in ciuda tuturor acestor dezastre, viata si progresul a continuat asa cum aa facut-o in trecut, orasul atragand in continuare noi locuitori de la simpli lucratori la genii artistice.

Secolele XVIII i XIX constituie pentru arhitectura Bucuretiului perioada unei mari nfloriri. Dup o perioad de tranziie, reprezentat prin bisericile Sf. Elefterie (1743), Olari (1758) continu parial formele tradiionale ale epocii brncoveneti, apar primele edificii construite n stil neoclasic (Palatul Ghica-Tei, 1822) sauneogotic (Casa Suu din 1830, Biserica Sf. Spiridon Nou din 1852-1858). Din punct de vedere urbanistic Bucuretiul a cunoscut sub domnitorii fanarioi, deci pn n 1821, i o puternic influen oriental, evident mai ales n amenajarea pieelor dup modelul constantinopolitan, a aa-numitelor maidane, i n arhitectura caselor particulare i a celebrelor hanuri. Reprezentativ pentru aceste influene este Hanul lui Manuc, construit n 1808 de ctre un negustor armean. Influena Parisului, a metropolei europene ndrgite de romni, i a colii franceze de arhitectur devine hotrtoare odat cu desvrirea Palatului tirbey de ctre arhitectul francezMichel Sanjouand, n 1835. Lui Sanjouand i se datoreaz i planul paraclisului Palatului tirbey cu un pridvor susinut de coloane dorice, precum i primele ncercri de a dirija evoluia oraului conform unui plan urbanistic. Caracterul neoclasicist al palatului tirbey este respectat i de modificrile efectuate n 1881, dup proiectul arhitectului austriac J. Hartman. Acestor modificri li se datoreaz faada mpodobit de cariatide i aripile laterale supranlate.

Casa de Economii i Consemnaiuni

Casa de Economii i Consemnaiuni la 1900

n a doua jumtate a secolului al XIX-lea planul oraului cpt treptat, i datorit proiectelor urbanistice iniiate de Sanjouand, un caracter reprezentativ prin formarea unui centru circular, trasarea unor magistrale largi, ridicarea de edificii monumentale pentru instituiile din administraie i cultur, precum i prin amenajarea unor areale ntinse ca parcuri. Astfel, parcul central al Bucuretiului, Cimigiul, ia fiin la mijlocul secolului, dup proiectele arhitectului peisagist german Wilhelm Meyer. Acesta va contribui i la continuarea oselei Kisseleff, care prelungea Calea

Victoriei spre nord nc din 1832. Din pcate, noile curente n arhitectur au dus i la demolarea unor biserici, mnstiri i hanuri medievale, precum i la impunerea cu orice pre a canonului francez n restaurare i reconstrucie. Cldirile "micului Paris" au schimbat aspectul vechiului ora, din care s-au pstrat mai ales spaiile subterane greu de recuperat datorit impunerii unei noi structuri urbanistice. Numeroi arhiteci francezi, printre care nu s-a numrat nici unul de prim rang, au contribuit la impunerea neoclasicismului, apoi a romantismului i a eclectismului de coal francez. Astfel, Palatul Bncii Naionale (corpul vechi) este o oper din 1883-85 a arhitecilor Cassien Bernard i Albert Galleron. Dup planurile lui Paul Gottereau s-a construitCasa de Economii i Consemnaiuni de pe Calea Victoriei, cu o alur de catedral eclectist purtnd o cupol central de sticl i metal, care i confer transparen. Acelai Gottereau a proiectat i cldirea Fundaiilor Regale, astzi unul dintre corpurile Bibliotecii Centrale Universitare. Ion Mincu a fost iniial un promotor al colii franceze de arhitectur, datorit anilor de studii petrecui la Paris. Palatul Curii Supreme de Justiie, o oper din aceast perioad a lui A. Ballu la care a colaborat Mincu, a devenit azi, dup o perioad ndelungat de renovare, sediul Curii de Apel Bucureti i a Judectoriei Sectorului 5. Remarcabile mai sunt Catedrala Sfntul Iosif, construit de Friedrich Schmidt (1873 1884) n stil neogotic, i Ateneul Romn, conceput de Constantin Baicoianu i Albert Galleron, construit ntre 1885 i 1888, a crui perspectiv dinspre Calea Victoriei este dominat de o cupol baroc i de un monumental portic de ordin ionic. Ateneul este o cldire caracteristic pentru stilul eclectic al capitalei, bazat pe structuri clasiciste, aa cum a fost el cultivat n Frana.