percepția

3
Percepția Percepția este procesul psihic cognitiv senzorial de prezentare a informațiilor concrete despre obiecte și fenomene, sub forma unor tablouri informaționale complexe, în condițiile acțiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor. Percepția constituie un nivel superior de prelucrare și de integrare a informațiilor despre lumea externă și despre propriul eu. Prin ea se dă sens unor informații dobândite prin intermediul senzațiilor. Ca și senzațiile, percepțiile sunt o reflectare a obiectelor și a fenomenelor care acționează nemijlocit asupra organelor de simț. Totuși, spre deosebire de senzații, percepțiile nu reflectă doar însușirile izolate ale obiectelor și fenomenelor, ci le reflectă în totalitatea lor. Percepția poate fi interpretată în două moduri. Ea este proces cognitiv, în măsura în care sunt integrate informațiile primite prin intermediul simțurilor despre lumea externă și despre propria persoană. Imaginea perceptivă este bogată în conținut, însă prin abundența sa de detalii atât semnificative, cât și nesemnificative, prezintă o mare redundanță. Percepția este și produs al procesului psihic, concretizat în imaginea care se formează sub acțiunea nemijlocită a stimulilor asupra analizatorilor. Percepția se desfășoară într-un anumit spațiu și timp, atunci când există o interacțiune directă între stimul și organele de simț; prin urmare, imaginea perceptivă este contextuală și involuntară, devenind voluntară doar prin observație. Asemenea senzațiilor, locul percepției în sistemul psihic uman a fost disputat de către asociaționism și gestaltism. Asociaționismul afirmă primatul părții asupra întregului, recurgând la principiul descompunerii-recompunerii pentru a explica natura și organizarea psihicului uman. Viața psihică este o simplă suma a unor elemente indivizibile – senzațiile. Prin

Upload: distortopia

Post on 15-Sep-2015

212 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

procesul psihic cognitiv-senzorial al perceptiei

TRANSCRIPT

PercepiaPercepia este procesul psihic cognitiv senzorial de prezentare a informaiilor concrete despre obiecte i fenomene, sub forma unor tablouri informaionale complexe, n condiiile aciunii directe a stimulilor asupra analizatorilor. Percepia constituie un nivel superior de prelucrare i de integrare a informaiilor despre lumea extern i despre propriul eu. Prin ea se d sens unor informaii dobndite prin intermediul senzaiilor. Ca i senzaiile, percepiile sunt o reflectare a obiectelor i a fenomenelor care acioneaz nemijlocit asupra organelor de sim. Totui, spre deosebire de senzaii, percepiile nu reflect doar nsuirile izolate ale obiectelor i fenomenelor, ci le reflect n totalitatea lor. Percepia poate fi interpretat n dou moduri. Ea este proces cognitiv, n msura n care sunt integrate informaiile primite prin intermediul simurilor despre lumea extern i despre propria persoan. Imaginea perceptiv este bogat n coninut, ns prin abundena sa de detalii att semnificative, ct i nesemnificative, prezint o mare redundan. Percepia este i produs al procesului psihic, concretizat n imaginea care se formeaz sub aciunea nemijlocit a stimulilor asupra analizatorilor. Percepia se desfoar ntr-un anumit spaiu i timp, atunci cnd exist o interaciune direct ntre stimul i organele de sim; prin urmare, imaginea perceptiv este contextual i involuntar, devenind voluntar doar prin observaie. Asemenea senzaiilor, locul percepiei n sistemul psihic uman a fost disputat de ctre asociaionism i gestaltism. Asociaionismul afirm primatul prii asupra ntregului, recurgnd la principiul descompunerii-recompunerii pentru a explica natura i organizarea psihicului uman. Viaa psihic este o simpl suma a unor elemente indivizibile senzaiile. Prin urmare, ntre senzaii i percepii, ntre percepie i gndire nu exist dect deosebiri de ordin cantitativ, nu calitativ. Aflat la polul opus, gestaltismul afirm primatul ntregului asupra prii. Astfel, psihicul nu este doar un conglomerat de procese psihice, ci un ansamblu organizat la diferite niveluri de complexitate. Primul nivel este cel al percepiei, iar nivelul superior este cel al gndirii. Caracterul organizat al psihicul este considerat nnscut, structurile sale fiind date.De fapt, percepia nu este posibil fr senzaii i nici nu este o simpl sum de senzaii, deoarece percepia este un nivel superior de reflectare a realitii, iar n imaginea perceptiv apar i nsuiri care nu aparin prilor, anume structura. Legturi cu celelalte procese psihicePercepia este influenat de distana fa de stimul, de experiena anterioar, de specificul activitii desfurate, de nivelul de dezvoltare a limbajului etc. ntre percepii i reprezentri exist o relaie de interdependen. Percepiile influeneaz reprezentarea prin calitate i intensitate. (vezi caiet pentru comparaie)Imaginea perceptiv ndeplinete o funcie informaional specific, avnd un rol reglator deosebit pentru activitate. Imaginea obiectului i a contextului n care se afl conduce desfurarea micrilor i regleaz traiectoria, amplitudinea, succesiune, ritmicitatea i coordonarea acestora. Percepiile auditive, vizuale i tactilo-kinestezice sunt indispensabile pentru realizarea vorbirii, a citirii, a scrierii. Ceea ce are o mare importan pentru activitate devine obiectul central al percepiei i este redat clar, complet i precis. Un rol important l au i aciunile motrice, de explorare ale obiectului. n desfurarea acestor procese intervin i mecanismele verbale, care au o funcie integratoare. ntr-un proces perceptiv, aflat n desfurare, sunt integrate i elemente de experien anterioar (memoria) a subiectului cu categoria respectiv de obiecte. Aceasta cuprinde, cel mai adesea, o schem perceptiv a crei reactualizare i implicare determin o mare operativitate i rapid organizare a percepiei actuale. Procesualitatea perceptiv nu este numai efectul aciunii stimulilor i a interrelaiilor obiective dintre acetia, ci i rezultatul implicrii active a subiectului ca personalitate. Cercetrile au demonstrat influena expectanei sau a setului subiectului pentru perceperea unui stimul. Interesele stabile pentru o categorie de stimuli, gradul corespunztor al ateniei (primele trei stadii ale percepiei) ct i nivelul general de dezvoltare al percepiei la un subiect favorizeaz structurarea imaginii i asigur un grad nalt al procesualitii perceptive. Amprenta profesional i chiar gradul de cultur influeneaz profunzimea percepiei, bogia semnificaiilor ei. Valorile unui subiect pot afecta imaginea perceptiv prin fenomenul numit aprare perceptiv. Exist o component a percepiei care se desfoar n incontient, care se numete percepie subliminal. Relaia foarte strns cu activitatea, cu limbajul i cu gndirea explic trecerea de la forme simple, spontane, superficiale ale percepiei la cele complexe, la observaie (activitate perceptiv intenionat, orientat spre un scop, reglat prin cunotine generale, organizat i condus sistematic, contient i voluntar).